Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Slide-urile vin cu insemnarile personale ale autorului. Sunt scurte si la obiect dar compun foarte
bine atmosfera generala. Nu reusesc sa identific scopul vizitei in Romania, numele sau ocupatia
“fotografului” dar americani in Bucuresti in anul 1964 nu cred ca se gaseau pe toate drumurile.
Cert este ca omul nostru s-a plimbat prin centru cu o camera stereografica si a fotografiat diverse
scene, pastrand o obiectivitate interesanta.
Fotografiile sunt facute in septembrie, asa cum citim intr-una din insemnari. In
mai toate imaginile se observa steagurile nationale asezate ca de sarbatoare. Este vorba de o
vizita oficiala a imparatului Etiopiei ce se desfasura in paralel, o sa descoperim lucrul acesta un
pic mai tarziu. Bucurestiul arata interesant, fara cabluri, trafic sau reclame. Oameni sunt
imbracati elegant, considerand criterile actuale si par destul de optimisti. Imaginea de mai sus
este realizata in Piata Universitatii in statia de autobuz din zona statuilor. Autorul noteaza:
“Buses are a popular form of transportation”. Se pare ca aparitia fotografului nu impresioneaza
pe nimeni. Doar doua persoane il privesc prin parbrizul autobuzului din prim-plan.
Continuam cu Piata
Universitatii dintr-un unghi opus. Autorul spune: ” University Bucharest – 43 faculties and
higher institutes – 250 elementary & secundary schools”. Nu stiu cat de reale sunt cifrele,
probabil ca sunt la nivel de oras, dar e de remarcat interesul pentru acest gen de informatii.
Trebuie sa observam inca o data ca nu exista trafic rutier, nu sunt cabluri sau reclame si nici
indicatoare rutiere grosolane asemanatoare celor instalate in zilele noastre. Parca si iarba e mai
verde.
Ramanem in zona dar
ne intoarcem un pic spre dreapta catre Biserica Rusa. Nu pot sa nu repet, parcarea este goala,
orasul este aerisit si luminos. Blocul de pe stanga a cazut la cutremurul din 1977. Este locul in
care a murit actorul Toma Caragiu si regizorul Alexandru Bocanet.
Parasim Piata
Universitatii si ne indreptam spre Sala Dalles. Fotografia este deosebit de interesanta,
bucurestenii sunt eleganti ca in zi de sarbatoare. Autorul relateaza: ” Streets crouded night & day
– people strolling”
Mergem un pic mai
sus, spre Piata Romana. Fotograful revine cu o remarca generala: “Population of Bucharest
1300000 – economic art & cultural centre”
Intorcand camera spre
dreapta, americanul descopera ca: “There is a sustained effort by citizens to develop city and
increase public confort”. Eu inteleg ca personajul cu matura nu este un angajat al salubritatii ci
un simplu cetatean ce curata strada. Probabil este o situatie scoasa din context, imi este greu sa
cred ca bucurestenii matura asa, din proprie initiativa. Fotografia imi place, are valente artistice.
Poate fi oricand o buna imagine de coperta. Detaliile sunt si ele interesante.
Tiganii nu s-au schimbat de atunci dar nici reactia noastra fata de ei.
Autorul traverseaza si
indreapta camera spre hotelul unde a fost cazat. Pe diapozitiv este notat: “Ambasador Hotel
Bucharest – Arrived 3 PM sept. 25 from Warsaw via Budapest”. Interesante sunt masinile parcate
in fata hotelului. Intodeauna m-am intrebat ce s-a intamplat cu ele, cum de nu mai exista nici
una.
Fotograful profita de
ocazie si realizeaza o imagine de la una din ferestrele hotelului Ambasador, din camera unde este
cazat. Noteaza imaginea ca fiind un: “View from 11th floor. Ambassador Hotel – Bucharest”
“Lunch on terrace of
Lido Hotel – Tuesday Sept 29/64″
Peste drum de Lido,
americanul vede un chiosc de ziare. Noteaza imaginea intr-un mod firesc: “Magazine store –
Bucharest”. Printre titluri gasim revista Flacara dar si un manual de Evidenta Contabila.
Omul nostru mai merge
un pic si observa o scena ineresanta. In parcarea din fata sediului Oficiului National de Turism
este parcat un Jaguar ce nu ii lasa indiferenti pe barbatii din zona. Noteaza pe slide: “Curious
Romanians examing Jaguar from N.Y. State”. Intrebarea este evidenta, ce cauta un Jaguar in
Bucuresti in 1964? Cu atat mai mult unul inscris in New York? Sunt nu mai putin de 16 oameni
in jurul automobilului, asta da curiozitate.
Ultima imagine realizata in centrul orasului, il duce pe strain in zona cinematografului Patria. Pe
fundal se vede casa ce avea sa devina libraria Carturesti. “Borcanul” politistului este de-a dreptul
amuzant. Diapozitivul este notat: “Policeman’s depot. – Bucharest”
Dupa un succes
notabil, fotografiile din articolul “1964 sau Un american la Bucuresti” capata noi valente. Cativa
vizitatori (thx Ady, Surge) au observat o asemanare intriganta intre personajul numit “ghidul” pe
insemnarile de pe fotografii si Henry Kissinger, celebrul secretar de stat american din mandatul
presedintilor Ford si Nixon. Implicatiile ar fi notabile, asta inseamna ca H. Kissinger a participat
direct si personal in recuperarea familiilor de evrei din Romania comunista. Probabil a fost
implicat inclusiv in ceea ce priveste detaliile financiare. Se presupune ca statul israelian platea
pentru fiecare evreu recuperat, se spune ca banii ar fi fost americani. Daca lucrurile se confirma,
daca in fotografie este intr-adevar Kissinger, atunci cu siguranta banii au fost americani. Cu
siguranta guvernul american a fost implicat in recuperarea evreilor din Romania in perioada lui
Dej si poate si dupa.
1986, Bucuresti
Biblioteca Central
Universitara si Ateneul Roman in plina iarna.
Am gasit, prin amabilitatea D-lui Florin Niculescu, cateva imagini realizate cel mai probabil in
1986. Prin comparatie cu fotografiile din 1964, capitala este destul de stearsa, inecata in santiere
si propaganda comunista.
Propaganda comunista
Casa Poporului in constructie
Casa
Centrala a Armatei cu portretul conducatorului iubit
A fost un ieri. Este un azi care ne doare. Nostalgia varstei? Poate. Sigur. Vremurile
prezente. In care nu mai avem timp sa ne uitam in jur. Sa iubim. Traind. Retraind
amintirile. Cata ura. Ochi obositi de plansul dupa tot ceea ce a fost frumos. A fost...
Este un azi care ne doare... Dorindu-ne sa fim din nou. NOI! Tara sa fie a noastra.
Cu bune, cu rele. Doar a noastra. Nu a noilor fanarioti. Ciocoii ce-si zic democrati.
Marian NICULESCU