SOLUTII - Variante BAC 2009 M1 Mate-Info - 100 Variante Cu Solutii PDF

www.bacmatematica.ro & www.mateinfo.
ro
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării Solutii oficiale
Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar VARIANTE BAC
Soluţii M1
(4n + 2)(n + 1)
1. x = 4n + 1; 1 + 5 + 9 + ... + (4n + 1) = 231 ; = 231 ; 2n 2 + 3n − 230 = 0 ; n = 10, x = 41 pag. 1-100 I
2
3  3 pag 101 - 200 II
2. x1 = 1, x2 = ; x ∈ 1, 
2  2 pag 201 - 300 III
3. y > 1, y = x 2 + 1; f −1 : (1, ∞ ) → ( 0, ∞ ) , f −1 ( x ) = x − 1
4. Submulţimile cerute sunt de forma {1, a, b} , a, b ∈ {2,3,...,10} , adică C92 = 36 submulţimi cu trei elemente
o
5. ( 2 − m ) 2 + ( 2 + m )2 = 4 ; m ∈ {±2}
a.r
23π π  23π  π π 1 π 1
6. cos sin = cos  2π −  = cos sin = sin = .
12 12  12  12 12 2 6 4
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w
BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

www.bacmatematica.ro & www.mateinfo.ro
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Soluţii
12
1. (1 − i )  = ( −2i ) = 212 ∈ \ .
2 12
 
2. x 2 − 6 x + 5 = 0 ; x ∈ {1,5} .
3. f −1
: (1; ∞ ) → \ , f −1
( x) = ln ( x − 1) .
81
4. p = = 0,9 .
90
o
5. M (1,3) este mijlocul lui ( BC ) ; AM = 5 .
6. m ( m − 2 ) + 3 ⋅ ( −1) = 0 ; dar m > 0 , deci m = 3 .
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
( 2) (3 4) (4 5)
12 12 12
1. = 26 ; = 44 ; = 53 ; 26 < 53 < 44 ; 2, 4 5, 3 4
∆
2. min f = − ; min f = −3
4a
3. x ∈ (1, ∞ ) ; lg ( x − 1)( 6 x − 5 ) = lg100 ; x = 5
6 1
4. p = =
o
90 15
5. ecuaţia perpendicularei din A pe d : 3x + 2 y − 26 = 0
a.r
7
6. cos 2α = 1 − sin 2 α =
9
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
2
 1 1 
1.  −  = i = −1
2
 1 − i 1 + i 
 5 21 
2. V  − , −  ; xV , yV < 0 ⇒ V ∈ CIII
 2 4 
1 
3. 3x = t > 0 ⇒ 3t 2 − 10t + 3 = 0 , deci t ∈  ;3 , adică x ∈ {−1;1} .
o
3 
4. 9 ⋅ 9 numere aab ; 9 ⋅ 9 numere aba , 9 ⋅ 9 numere baa ; p = 0, 27
a.r
 2
5. − a ( 5a − 1) + 2 ( a + 1) = 0 ; a ∈ 1; − 
 5
6 ⋅ 10 ⋅ sin A 3 1
= 15 3 ; sin A = ; cos A = ; BC = 2 19
ic
6.
2 2 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
2
1.
5
2. x ∈ 5 − 13,5 + 13  ; x ∈ {2,3, 4,5,6,7,8}
y
3. f ( x ) = y ⇔ 3log 2 x = y ⇔ x = 2 3 ⇔ x = 2 y > 1 ⇔ y > 0 (adevărat), deci
3
f −1 : ( 0; ∞ ) → (1; ∞ ) , f −1 ( x ) = 2 x .
3
o
4. Numărul căutat e dat de numărul funcţiilor g : {1, 2,3} → {1, 2,3, 4} ; 43 = 64 funcţii
x B + xD y + yD
= 3 ; D(−1,10)
a.r
5. E centrul paralelogramului E (3,3) ; = 3, B
2 2
AC
6. = 2 R ; AC = 3
sin B
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. 495
2. f ( x) = ax 2 + bx + c ; a − b + c = 1, c = 1, a + b + c = 3 ; f : \ → \ , f ( x) = x 2 + x + 1
 π 3π 
3. cos 2 x sin x = 0 ; x ∈  , 
4 4 
4. A43 = 24
15
o
5. AB = 17, BC = 2 17, AC = 5; cos B =
17
c
a.r
6. R= ;R=6
2sin C
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. 1
∆
2. max f = − ; max f = 0
4a
 1  1 π  7π 11π 
3. x = (−1) k arcsin  −  + kπ ; arcsin  −  = − ; x ∈  , .
 2  2 6  6 6 
4. Cn2 = 120 ; n = 16
o
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG π
5. ABDC paralelogram; AB + AC = AD , AB − AC = CB ; AD = CB ; ABDC dreptunghi; A =
2
a.r
6. Triunghiul este dreptunghic; S = 6, p = 6 ; r = 1
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. z 4 = −4 ⇔ ( z + 2i )( z − 2i ) = 0 ⇒ z1 = −2i, z2 = 2i .
2. f (1) = 2, f (0) = 3 ; c = 3 , a = −2
3. 3
7 x + 1 = x + 1 ; x3 + 3 x 2 − 4 x = 0 ; x ∈ {−4,1,0}
4. A54 =120
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
5. AF = AE + EF ; FC = FD + DC ; FC = 2 AF ; A, F , C coliniare
o
56
6. p = 21 , S = 84 ; .
a.r
5
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
n (1 + x )
1. a1 = 1, an = a1 + ( n − 1) r = 2n − 1 = x . Sn = = n 2 = 225 ⇒ n = 15 ⇒ x = 29 .
2
2. ∆ = m 2 + 8m > 0 şi x1 − x2 = 3 ⇔ s 2 − 4 p = 9 ⇔ m 2 + 8m − 9 = 0 ⇒ m ∈ {−9;1} .
2 x =t > 0
3. 2 x = 2− x +1 + 1 ⇒ t = 2 ⇒ x = 1 .
15
4. C17 = C17
2
< C17
3
.
o
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
5. AC + BD = AB + 2 BC + CD = AD + BC = 3BC = 3 ⋅ 4 = 12 .
a.r
( ) ( )
6. Avem sin 2 1D + sin 2 2D + ... + sin 2 90D = sin 2 1D + cos 2 1D + ... + sin 2 44D + cos 2 44D + cos 2 45D + 1 =
91
2
.
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1 1 z2 + 1
1. z 2 + z + 1 = 0 ⇒ z 3 = 1 ⇒ z 4 = z , z ≠ 0 . Deci z 4 + =z+ = = −1 .
z4 z z
2. f ( x ) = ax + b , a ≠ 0 ; f ( f ( x ) ) = a 2 x + ab + b ; 2 f ( x ) + 1 = 2ax + 2b + 1 ; f ( x) = 2 x + 1 .
x +1 10
3.1 lg = lg ; x = 9 .
9 x
k k
o
4. Tk +1 = C10
k
⋅310− k
⋅ 33 ∈ _ ⇔ 33 ∈ _ ⇔ k #3 , cum k ∈ {0,1, 2,...,10} rezultă k ∈ {0,3,6,9} , deci 4 termeni
raţionali.
a.r
1 1
5. G  ;  .
3 3
G G G G −2
( )
6. u ⋅ v = −2 ; cos u , v = .
ic
41 ⋅ 13
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a 2 = 2b ; a + 2 = 2 ⋅ 17 ; a = 32, b = 512 .
4
2. −3 ( −3 x + 2 ) + 2 = 0 ; x = .
9
 π 5π 
3. tg ( − x ) = −tgx ; tgx = 1 ; x ∈  ,  .
4 4 
4. 9 funcţii.
o
AD AE
5. AD = 2 DB; AE = 2 EC ⇒ = = 2 ⇒ DE & BC .
DB EC
a.r
7π π π  6+ 2
6. C =
12
; sin C = sin  +  =
3 4 4
; R=
c
2sin C
; R=3 ( )
6− 2 .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. 1
2 x2 + 8x + 77  13 
2. =
; x ∈ − ,0 
x + 5x + 6
2 6  5 
1  π 5π 7π 11π 
3. 2 x = ± arccos + 2kπ , k ∈ ] ; x ∈  , , , 
2 6 6 6 6 
o
4. T7 = C12
6
⋅ a ;a =4
2 2 2
5. md = , md ′ = ; M (1,1) ∈ d , M ′ = s A ( M ) ⇒ M ′(−7,7) ; y − 7 = ( x + 7 ) ; d ′ : 2 x − 3 y + 35 = 0
a.r
3 3 3
4
6.
3
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
( ) + (1 − i 3 )
2 2
1. 1 + i 3 = −4 ∈
2. x, y sunt rădacinile ecuaţiei a 2 − 4a + 3 = 0 , a ∈ {1,3} ; ( x, y ) ∈ {(1, 3) , ( 3, 1)}

3. 6 x − 2 = x + 6 ; x 2 − 24 x + 108 = 0 ; x ∈ {6,18}
4. Tk +1 = C9k x18−3k ; T7 = 84
o
9 8
5. d ′ ⊥ d , d ′ : 4 x + 3 y − 12 = 0 ; d ′ ∩ d = { A′} , A′  ,  ; d ( A, d ) = 2
5 5
a.r
1 3 1
6. cos B = , cos C = , cos 2C = ; cos B = cos 2C ⇒ m ( B ) = 2m (C )
8 4 8
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1 2 99  1
1. lg  ⋅ ⋅ ... ⋅  = lg = −2
2 3 100  100
a ∈ ( −∞;3)
  12 
2. a − 3 < 0 şi ∆ < 0 ⇒   12  , deci a ∈  0; 
a ∈  0; 5   5
  
1
o
3. x =
3
4. Cn = 45 ; n = 10
2
a.r
1 1
5. m AB = − ; y − 3 = − ( x − 2 ) ; x + 7 y − 23 = 0
7 7
AC π
6. = 2R ; B =
ic
sin B 3
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
( )( )
1. log3 5 − 7 5 + 7 = log3 18 = 2 + log 3 2 ; deci rezultatul este 2.
2. f ( x) = ax 2 + bx + c, f (0) = 2 , f (1) = 0 , ∆ = 0 ; f : \ → \, f ( x) = 2 x 2 − 4 x + 2
 3π 7π 
3. tgx = −1; x ∈  , 
 4 4 
4. Numărul cerut este dat de numărul funcţiilor f : {1, 2,3, 4} → {1,3,5,7,9} ; 54 =625
o
4 4
5. mCD = ; y − 2 = ( x + 2 ) ; 4 x − 3 y + 14 = 0
a.r
3 3
12
6. sin α + cos α = 1 ; sin α = −
2 2
13
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

SSoluţii
1. 1
2. x 2 + ax + 2 ≥ 0 , ∀x ∈ \ ; ∆ ≤ 0 ; a ∈  −2 2, 2 2 
1 π 1
3. arcsin = ; x = .
2 6 2
4. 8!( n − 8 )! = 10!( n − 10 )! ; n 2 − 17 n − 18 = 0 ; n = 18
o
π
5. AB = 5 , BC = 4 , CA = 41 ; B =
2
a.r
4 24
6. sin α + cos α = 1 ; cos α = − ; sin 2α = −
2 2
5 25
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
( )
3
1. 1 + i 3 = −8 ∈ ]
7 
2. x 2 − x + 2 − y = 0 ; ∆ ≥ 0 ; Im f =  , +∞ 
4 
3. x = −12
4 2
4. p = =
o
90 45
5 4
5. md = ; d ′ : y − 1 = − ( x − 1) ; 4 x + 5 y − 1 = 0
a.r
4 5
( ) (
6. AC = 6 2 ; BC = 3 2 + 6 ; P = 3 2 + 3 2 + 6 )
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
{
1. x ∈ 1 ± i 3 }
1
2. ∆ = 1, min f = −
4
1 π π 2
3. arccos = ; arcsin x = ;x=
2 4 4 2
1
o
4. C70 = C77 = 1, C71 = C76 = 7, C72 = C75 = 21, C73 = C74 = 35 ; doar 7 este prim, deci 2 cazuri favorabile; p =
4
G G
a.r
a 3
5. u şi v coliniari ⇔ = ⇒ a ∈ {−6;2}
4 a+4
JJJG JJJG JJJG
6. AB (7, −7); AC (4, −2); BC (−3,5); −14
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. ( 3)12 = 36 ; ( 3 5)12 = 54 ; ( 4 8)12 = 83 ; 4 8 < 3 5 < 3 .

2. g (1) = 0 ; f ( x) = ax + b, f (1) = 0 ; g (0) = 3 ⇒ f (2) = 3 ; f : \ → \, f ( x) = 3 x − 3 .
3. 3x = y, 3 y 2 − 30 y + 27 = 0 ; y ∈ {1,9} ; x ∈ {0, 2} .
1
4. 9 ⋅ 10 ⋅ 10 = 900 cazuri posibile; 4 ⋅ 5 ⋅ 5 = 100 cazuri favorabile; p = .
9
5. A′(2, −1) ; m AA′ = −3 ; ma : y − 2 = −3 ( x − 1) ; 3x + y − 5 = 0 .
o
1
− tg1
ctg1 − tg1 tg1 1 − tg 2 1 cos 2
a.r
6. = = = = ctg2 .
2 2 2 tg1 sin 2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. 2 < 5, log3 4 < 2
2. x ∈ {1 ± i}
 π 3π   3π 
3. sin 2 x + cos 2 x + 2sin x cos x = 1 ; sin x cos x = 0, x ∈ [ 0, 2π ) ⇒ x ∈ 0, , π ,  ; x ∈ π , 
 2 2   2 
4. 21
AM AN 1 JJJG 1 JJJG 1
5. = = 4 ⇒ CN = AC ⇒ CN = − AC , deci m = −
MB NC 5 5 5
o
6. OA = 5 ; AB = 2 ; OB = 13 ⇒ P = 2 + 13 + 5
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. x1,2 = 4 ± 3i
 13 
2. ∆ > 0 , ∆ = 5a 2 − 8a + 13 ; a ∈ ( −∞,1) ∪  , ∞  \ {−1}
 5 
3. x − 1 − 3 = 1 ; x ∈ {5,17}
4. 0
5. d ′ : y − 2 = 1( x − 1) ; d ′ : x − y + 1 = 0
o
7
6.
a.r
9
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. i
 3
2. g ( x) = y; f ( y ) = 0, y 2 − 3 y + 2 = 0 ; y ∈ {1, 2} ; x ∈ 1, 
 2
3
( )
3. x > − ; lg ( x + 9 )( 7 x + 3) = lg 10 x 2 + 9  ⇒ 3x 2 − 66 x + 63 = 0 , deci x ∈ {1;21}
7  
4. n ( n − 1) < 20 ; n ∈ {2,3, 4}
o
1  5 5
5. A  ,0  ∈ d 2 ; d ( d1 , d 2 ) = d ( A, d1 ) ; d ( A, d1 ) = ; d ( d1 , d 2 ) =
2  10 10
a.r
6+ 2 6− 2 6
6. sin 750 = ; sin150 = ;
4 4 2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
20 ( a1 + 19r )
1. r = 2; a1 = 2; S 20 = = 400
2
{
2. x − 2 x − 4 = 0 ; x ∈ 1 ± 5
2
}
π 1  1  1
3. tg  − arctg  = ctg  arctg  ; ctg  arctg  = 2
2 2  2  2
20 1
o
4. Probabilitatea este p = = .
40 2
7 5
a.r
5. G  , 
 3 3
2 tg α
2
2 tg 2α 1 − tg 2 α 24
6. sin 4α = = =−
ic
1 + tg 2α
2
 2 tg α 
2 25
1 +  2  
 1 − tg α 
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. −1
2. f ( x) = ax 2 + bx + c ⇒ f (1) = f ( −1) = 0 , f ( 2 ) = 6 ⇒ a = 2 = −c; b = 0 , deci f ( x ) = 2 x 2 − 2 .
1 1 11
3. log 2 x + log 2 x + log 2 x = ; log 2 x = 1 ; x = 2
2 3 6
4. (1 + x ) + (1 − x ) = 2 + 2 x 2 ; x ≥ 1 ⇒ x 2 ≥ 1 ⇒ 2 + 2 x 2 ≥ 4
2 2
12 5 5
5. m AC = − , mh = ; h : y + 1 = ( x − 2 ) ; h : 5 x − 12 y − 22 = 0
o
5 12 12
G G G G
6. ( 2i + 5 j ) ⋅ ( 3i − 4 j ) = −14
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. −3 + 4i
2. Se ajunge la ecuaţia ax 2 + ( a − 3) x − 3 = 0 , şi cum ∆ = ( a + 3) ≥ 0, ∀a ∈ \∗
2
3. 2 x = y; y 2 − 6 y + 8 = 0 ; y ∈ {2, 4} ; x ∈ {1, 2}
10
4. ab ∈ {10,11,12,..., 40} şi ( a + b )#3 ⇒ p =
31
5. M , N , P sunt mijloacele laturilor triunghiului, HM ⊥ BA si analoagele; HM mediatoarea [ BA] si
o
analoagele; H este centrul cercului circumscris + ABC
π π
a.r
2
6. 2sin cos =
6 4 2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
2
1. ∆ < 0 ⇒ z1,2 ∈ ^ − \ şi conjugate. z1 ⋅ z2 = z1 ⋅ z1 = z1 , dar z1 ⋅ z2 = 25 ⇒ z1 + z2 = 10 .
( )
2. f f ( f ( x ) ) = −8 x + 3, ∀x ∈ \ , deci f este strict descrescătoare.
3. Ecuaţia dată se scrie 32 x + 3x − 2 = 0 . Notând 3x = y obţinem ecuaţia y 2 + y − 2 = 0 cu soluţiile −2 şi 1.
o
Cum 3x > 0 , convine doar 3x = 1 , deci x = 0 .
4. f bijectivă ⇒ f surjectivă ⇒ Im ( f ) = A . Atunci f ( −2 ) + f ( −1) + f ( 0 ) + f (1) + f ( 2 ) = 0 .
a.r
5. Mijlocul segmentului [ AB ] este M ( 0; 1) . Punctul P ( x, y ) aparţine mediatoarei segmentului [ AB ] dacă şi
JJJG JJJG JJJG G G JJJG G G
numai dacă AB ⋅ MP = 0 . Avem AB = 2i − 4 j iar MP = x i + ( y − 1) j .
Ecuaţia mediatoarei lui [ AB ] va fi : 2 x − 4 ( y − 1) = 0 ⇔ x − 2 y + 2 = 0 .
ic
π  1 2 2
6. Avem α ∈  ; π  ⇒ cos α < 0 ⇒ cos α = − 1 − = − .
 2  9 3
at
sin α 2
tg α = =−
cos α 4
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. z = 1 + i + i 2 + i 3 +… + i 6 = 1 + i − 1 − i + 1 + i − 1 = i ⇒ z = 1 .
∆ 1
2. f este funcţie de gradul 2 cu ∆ = 1 . Valoarea maximă a funcţiei f este − = .
4a 8
3. Notând lg x = y obţinem ecuaţia y 2 + 5 y − 6 = 0 cu soluţiile −6 şi 1.
1
lg x = −6 ⇔ x = 6 , iar lg x = 1 ⇔ x = 10 .
o
10
4. O funcţie f : {0,1, 2,3} → {0,1, 2,3} cu proprietatea f ( 0 ) = f (1) = 2 este unic determinată de un tabel de tipul
a.r
x 0 1 2 3 unde a, b ∈ {0,1, 2,3} .
f ( x) 2 2 a b Vor fi 42 = 16 funcţii cu proprietatea cerută.
2 π
ic
5. OA = i + 2 j şi OB = 3i + j , rezultă că OA = 5 , OB = 10 şi OA ⋅ OB = 5 . cosθ = ⇒ θ= .
2 4
1 1 8
6. ( sin α + cos α ) =
2
⇒ sin 2 α + cos 2 α + 2sin α cos α = ⇒ sin 2α = − .
at
9 9 9
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
5 5
1. (1 + i ) + (1 − i ) = (1 + i )  + (1 − i )  = ( 2i ) + ( −2i ) = 0 .
10 10 2 2 5 5
   
2. Funcţia f este strict descrescătoare pe intervalul [1, + ∞ ) . 2< 3<2 ⇒ f ( 2 ) > f ( 3 ) > f ( 2) .
1
3. Se impune condiţia x ≥ . Prin ridicare la pătrat, ecuaţia devine 2 x − 1 = 9 ⇔ x = 5 .
2
o
4. f ( 0 ) ∈ {1;3} . Dacă f ( 0 ) = 1 ⇒ 43 = 64 de funcţii. Dacă f ( 0 ) = 3 ⇒ 128 de funcţii.
BM 1 JJJJG JJJG JJJJG JJJG BM JJJG JJJJG JJJG 1 JJJG JJJG 2 JJJG 1 JJJG
( )
a.r
BM 1
5. = ⇒ = ; AM = AB + BM = AB + BC ; AM = AB + AC − AB = AB + AC .
MC 2 BC 3 BC 3 3 3
π  9 4 sin α 3
6. α ∈  ; π  ⇒ cos α < 0 ; cos α = − 1 − = − ; tgα = =− .
 2  25 5 cos α 4
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. 7 ± 4 3 = 2 ± 3 , deci a = 4 .
1 
2. f ( 2 x ) ≤ 0 ⇒ 4 x 2 − 5 x + 1 ≤ 0 ⇒ x ∈  ;1
4 
3. x ∈ [ 0;2] , x1 = 1∈ [ 0;2] , x2 = −2 ∉ [ 0;2] .
4. Mulţimea A are 26 − 1 submulţimi nevide dintre care 23 − 1 au toate elementele impare.
o
23 − 1 7 1
Probabilitatea cerută este 6 = = .
a.r
2 − 1 63 9
1
5. sin C = .
65
1
6. Avem x + ≥ 2, ∀x > 0 , cu egalitate numai pentru x = 1 .
ic
x
 π 1 π π
Cum α ∈  0;  ⇒ tg α >0 şi atunci tg α + = 2 ⇒ tg α = 1 ⇒ α = ⇒ sin 2α = sin = 1 .
  α
at
2 tg 4 2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 k − k +1
1. =
k + k +1 −1
1 − 2 + 2 − 3 + … + 99 − 100
Fie a numărul din enunţ. Avem a = = − 1 + 100 = 9 , deci a ∈ .
−1
2. Graficul funcţiei f intersectează axa Ox în două puncte distincte dacă şi numai dacă ecuaţia f ( x ) = 0 are
(
două soluţii reale ⇔ ∆ > 0 ⇔ m 2 − 8 > 0 ⇔ m ∈ −∞; − 2 2 ∪ 2 2; + ∞ . ) ( )
o
3. Se impune condiţia x ∈ ( −1; + ∞ ) . Ecuaţia dată este echivalentă cu log3 ( x + 1)( x + 3)  = log3 3 ⇔
a.r
x 2 + 4 x = 0 cu soluţiile 0 şi −4 . Cum x ∈ ( −1; ∞ ) , rezultă că x = 0 este unica soluţie a ecuaţiei date.
4. Mulţimea A are 25 − 1 submulţimi nevide. 120 = 2 ⋅ 3 ⋅ 4 ⋅ 5 = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ 4 ⋅ 5 , deci 2 cazuri favorabile.
2
Probabilitatea = .
ic
31
5. Fie G ( xG , yG ) centrul de greutate al triunghiului ABC.
xA + xB + xC 4 y + yB + yC 5
at
Avem xG = = şi yG = A = .
3 3 3 3
1 − cos 2 x
6. Folosim relaţia sin x =
π  π π π
2
Cum ∈  0;  ⇒ sin > 0 . Atunci sin =

8  2 8 8
.
2
 π
1 − cos  2 ⋅ 
em
 8  = 2− 2 .
2
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1
( )
1
log 2 23 ⋅ 3 3 + log 2 3 3 + log 2 3 +
1. log 16 24 = = = 3
= a = 1 + 3a .
log 2 2 ( )
4 4 4 4 4a
a + b = 1
2. Fie a şi b numerele căutate. Avem  .
a ⋅ b = −1
1+ 5 1− 5
o
Numerele a şi b vor fi soluţiile ecuaţiei de gradul al doilea x 2 − x − 1 = 0 , adică şi .
2 2
3. Ecuaţia se scrie 2 ⋅ 22 x + 4 ⋅ 2 x = 160 ⇔ 22 x + 2 ⋅ 2 x = 80 ⇔ ( 2 x + 1) = 81 şi cum 2 x + 1 > 0 obţinem
a.r
2
2 x + 1 = 9 , de unde x = 3 .
3
4. Putem alege 3 fete din cele 12 în C12 moduri. La fiecare alegere a fetelor putem alege 2 băieţi din cei 10
ic
2
în C10 3
moduri. Comitetul clasei poate fi ales în C12 ⋅ C10
2
= 9900 moduri.
JJJG G G x −1 y − 3
5. Avem AB = −3 i + 2 j . Ecuaţia paralelei prin C la AB este = , adică 2 x + 3 y − 11 = 0 .
−3
at
2
 3π 
6. Deoarece 6 ∈  ; 2π  , rezultă că numărul real 6 se reprezintă pe cercul trigonometric în cadranul IV.
 2 
În concluzie sin 6 < 0 .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 1 1 1 1
1. Numerele 1, , 2 , 3 , … , 2009 sunt în progresie geometrică cu raţia .
2 2 2 2 2
1
2010
−1
1
Rezultă că s = 2 = 2 − 2009 şi de aici 1 < s < 2 .
1 2
−1
2
1 1 1
2. f ( x ) = g ( x ) ⇔ 2 x − 1 = −4 x + 1 ⇔ x = . Punctul de intersecţie cerut este M  ; −  .
o
3  3 3
3. Utilizând relaţia sin 2 x + cos 2 x = 1 , ecuaţia devine sin 2 x + sin x − 2 = 0 .
a.r
Notăm sin x = y şi obţinem ecuaţia y 2 + y − 2 = 0 cu soluţiile 1 şi −2 .
π
Ecuaţia sin x = −2 nu are soluţii (pentru că −1 ≤ sin x ≤ 1 ), iar sin x = 1 ⇔ xk = + 2kπ , k ∈ .
2
4. Sunt 53 moduri de alegere a valorilor f ( 0 ) , f (1) , f ( 2 ) , deci 125 de funcţii.
ic
5. Patrulaterul convex ABCD este paralelogram dacă şi numai dacă diagonalele sale au acelaşi mijloc.
3   −1 + x 1 + y 
Mijlocul lui [ AC ] este M  ; 1 . Fie D ( x, y ) . Mijlocul lui [ BD ] este M ′ 
at
; .
2   2 2 
−1 + x 3 1 + y
M = M′ ⇔ = şi = 1 ⇒ D ( 4, 1) .
Deoarece
2
 π
x  π π
2
2

x
2
x
∈  ;  ⇒ sin > 0 , deci sin = +
em
6. Deoarece x ∈  ; π  ⇒ cos x < 0 şi atunci cos x = − 1 − sin 2 x = − .
 
1 − cos x 3 10
= .
4
5
2  4 2
at
2 2 2 10
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. log 4 16 + log 3 9 + 27 = 2 + 2 + 3 = 7 ∈ .
3
2. Funcţia f este funcţie de gradul al doilea cu ∆ = −8 şi a = 3 > 0 .

∆ 8 2
Valoarea minimă a funcţiei f este − = = .
4a 12 3
3. Notând 4 x = y obţinem ecuaţia y 2 + 3 y − 4 = 0 cu soluţiile −4 şi 1.
Cum 4 x > 0 , convine doar 4 x = 1 , deci x = 0 .
o
4. Dacă n ∈ , atunci n ∈ ⇔ n este pătrat perfect.
În mulţimea {0, 1, 2, … , 99} sunt 100 de elemente dintre care 10 sunt pătrate perfecte: 02 , 12 , 22 , ..., 92 .
a.r
10 1
Probabilitatea cerută este = = 0,1 .
100 10
a −1 1 1
5. Avem AB = −3 i + 2 j şi CD = ( a − 1) i + j . Atunci AB CD ⇔ = ⇔ a=− .
ic
−3 2 2
π 1
tg x + tg + 3
 π
at
6. tg  x +  = 3 =2 =8+5 3 .
 3  1 − tg x ⋅ tg π 3
1−
3 2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. Avem 3 + 4i = 9 + 16 = 25 = 5 şi atunci z = ( 3 + 4i ) = 3 + 4i = 54 = 625 .

4 4
∆ 1
2. Fie V ( xV , yV ) vârful parabolei ⇒ xV = −
b 1
= − , yV = − = . Evident xV + yV = 0.
2a 2 4a 2
3. Ecuaţia devine sin x (1 − 2cos x ) = 0 ⇔ sin x = 0 sau 1 − 2cos x = 0 .
1 π 5π
Cum x ∈ [0, 2π ) , avem sin x = 0 ⇔ x = 0 şi x = π , iar cos x = ⇔ x = şi x = , deci 4 soluţii.
o
2 3 3
4. Numărul funcţiilor bijective g : {2,3, 4,5} → {1,3, 4,5} este 4! = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ 4 = 24 .
JJJG G G JJJG G G
a.r
5. Avem AB = −3 i + 2 j şi CD = ( a − 1) i + j .
JJJG JJJG 5
Atunci AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 ⇔ − 3 ( a − 1) + 2 = 0 ⇔ a = .
3
π  π  π  π
ic
6. Avem sin x + cos x = sin x + sin  − x  = 2sin cos  x −  = 2 cos  x −  .
 2  4  4   4
 π  π
Atunci sin B + cos B = sin C + cos C ⇒ 2 cos  B −  = 2 cos  C −  .
at
 4  4
 π
Cum B, C ∈  0;  obţinem B = C , adică triunghiul ABC este isoscel.
 2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. z = ( 2 + i ) + ( 2 − i ) = 23 + 3 ⋅ 22 i + 3 ⋅ 2i 2 + i 3 + 23 − 3 ⋅ 22 i + 3 ⋅ 2i 2 − i 3 = 4 , deci z = 4 .
3 3
2. f ( x ) = ax 2 + bx + c ⇒ c = 1; b = −3; a = −1 , deci f ( x ) = − x 2 − 3x + 1 ⇒ f ( 2 ) = −9 .
2x x
3  3
3. Ecuaţia se scrie 2 ⋅ 32 x + 2 x ⋅ 3x − 3 ⋅ 22 x = 0 şi împărţind prin 22 x se obţine 2 ⋅   +  −3= 0.
2  2
o
x
3 3
Notăm y =   ⇒ 2 y 2 + y − 3 = 0 ⇒ y1 = 1 şi y2 = − .
2 2
a.r
x x
3 3
Cum   > 0 , convine doar   = 1 ⇔ x = 0 .
2 2
1
4. Mulţimea A are 2010 elemente, iar numărul celor divizibile cu 402. Probabilitatea cerută este .
ic
5
5. Triunghiul AOB este dreptunghic în O. Avem AO = 3, BO = 4, AB = 5 .
AO ⋅ OB 12
Fie x distanţa de la O la dreapta AB. Atunci AO ⋅ OB = x ⋅ AB ⇒ x = ⇒ x= .
at
AB 5
6. m ( )ADC ) = 135 ⇒ m ( )BAD ) = 45 .
D D
n = 24 2 .
Aria paralelogramului este AB ⋅ AD ⋅ sin BAD
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1
1. Prin împărţire se obţine că = 0, (142857 ) . Atunci a60 = 7 .
7
2. Avem ( f D g )( x ) = f ( g ( x ) ) = 2 − g ( x ) = −3 x , iar ( g D f )( x ) = g ( f ( x ) ) = 3 f ( x ) + 2 = 8 − 3x .
Atunci ( f D g )( x ) − ( g D f )( x ) = −3 x − ( 8 − 3 x ) = −8, ∀x ∈ \ .
3. Fie f ( x ) = f ( y ) ⇒ 3 x3 + 1 = 3 y 3 + 1 ⇒ x = y . Rezultă că funcţia f este injectivă.
o
4. Sunt 900 de numere de trei cifre, iar numărul celor divizibile cu 50 este dat de numărul k-urilor cu
18 1
a.r
proprietatea k ∈ `, 100 ≤ 50k < 1000 adică 2 ≤ k < 20 . Probabilitatea cerută este = .
900 50
5. Ecuaţia dreptei AB este: y = x − 3 . Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ C ∈ AB ⇔ a = −4 .
AB 2 + AC 2 − BC 2 1
6. Din teorema cosinusului obţinem cos A = =− .
ic
2 AB ⋅ AC 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. Numerele 1, 4, 7, … ,100 sunt 34 termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice cu raţia 3.
Atunci 1 + 4 + 7 + ... + 100 =

(1 + 100 ) ⋅ 34 = 1717 .
2
2. Im ( f ) = { y ∈ \ / ∃ x ∈ \ astfel încât f ( x ) = y} . Avem f ( x ) = y ⇔ x 2 + x + 1 − y = 0 . Această ecuaţie are
3 3 
soluţii reale dacă şi numai dacă ∆ ≥ 0 . ∆ = 1 − 4 (1 − y ) ; ∆ ≥ 0 ⇔ y ≥ . În concluzie, Im ( f ) =  ; ∞  .
4 4 
 1  3 1 π 1 1
o
3. E = sin  arcsin  + sin  arccos  = + sin = + = 1 .
 2  2  2 6 2 2
a.r
( 2)
5− k
4. Termenii dezvoltării sunt Tk +1 = C5k ⋅ 1k = C5k 25− k , k ∈ {0,1, 2,3, 4,5} . Deoarece
C5k ∈ ` avem Tk +1 ∈ _ ⇔ 5 − k = par ⇔ k ∈ {1,3,5} . Dezvoltarea are trei termeni raţionali.
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
5. ABCD pătrat ⇒ AB + AD = AC ⇒ AB + AC + AD = 2 AC . Atunci AB + AC + AD = 2 ⋅ AC = 2 2 .
ic
( )
6. sin105D = sin 45D + 60D = sin 60D ⋅ cos 45D + cos 60D ⋅ sin 45D =
2 3
⋅
2 2
+
2 1
⋅ =
2 2
6+ 2
4
.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w
BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Soluţie
1. Avem 2 < 3 < 4 ⇒ log 2 2 < log 2 3 < log 2 4 ⇒ 1 < log 2 3 < 2 ⇒ log 2 3 ∈ (1, 2 ) .
9 9 
2. x 2 + 3 x + m > 0 , oricare ar fi x ∈ \ ⇔ ∆ < 0 ⇔ 9 − 4m < 0 ⇔ m > ⇔ m∈ ,∞  .
4 4 
π  π  π  π
3. Avem sin x + cos x = sin x + sin  − x  = 2 sin cos  x −  = 2 cos  x − 
2  4  4  4
o
 π 2 π π
Ecuaţia devine cos  x −  = ⇔ x − = ± + 2k π , k ∈ ] .
 4  2 4 4
a.r
π 
Mulţimea soluţiilor ecuaţiei iniţiale este: {2kπ / k ∈ ]} ∪  + 2kπ / k ∈ ]  .
2 
n! n! 3n !+ ( n − 2 ) n ! n !( n + 1) ( n + 1)!
4. ∀n ∈ `, n ≥ 3 avem Cn2 + Cn3 = + = = = = Cn3+1 .
ic
2!( n − 2 )! 3!( n − 3)! 3!( n − 2 )! 3!( n − 2 )! 3!( n − 2 )!
5. Avem d1 ∩ d 2 = { A (1; − 1)} . Atunci A ∈ d3 ⇔ 1 − 1 + a = 0 ⇔ a = 0 .
at
6. Din teorema cosinusului, BC 2 = AB 2 + AC 2 − 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A ⇒ BC = 13 .
Perimetrul triunghiului ABC este AB + BC + AC = 7 + 13 .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
2
 −1 + i 3  1 − 2i 3 − 3 −1 − i 3
1. z 2 =   = = =z.
 2  4 2
2. Considerăm funcţia g : \ → \, g ( x ) = − x 2 + 4 x − 3 . Tabelul de semn al lui g este:
x −∞ 1 3 ∞
g ( x ) ≥ 0 ⇔ x ∈ [1; 3] .
g ( x) − − − − 0 ++++ 0 − − − −
o
x2 + 1 y 2 + 1
3. Avem f ( x ) = f ( y ) ⇒ = ⇒ ( x − y )( xy − 1) = 0 ⇒ x = y sau xy = 1 .
a.r
x y
 x, y ∈ (1, ∞ )
Dar x, y ∈ (1, ∞ ) ⇒ xy > 1 . Avem  ⇒ x = y , deci f este injectivă.
 f ( x ) = f ( y )
ic
4. O funcţie f : {1, 2,3} → {0,1, 2,3} pentru care f (1) este număr par este unic determinată de un tabel de tipul
x 1 2 3 unde a ∈ {0, 2} iar b, c ∈ {0,1, 2,3} .
f ( x) Vor fi 2 ⋅ 4 ⋅ 4 = 32 funcţii cu proprietatea cerută.
at
a b c
5. Din teorema cosinusului, avem BC 2 = AB 2 + AC 2 − 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A .
JJJG JJJG AB 2 + AC 2 − BC 2 5
Atunci AB ⋅ AC = AB ⋅ AC cos A =
2 3
(
2 1 6− 2
)
2 em = .
2
6. sin15D = sin 45D − 30D = sin 45D ⋅ cos 30D − cos 45D ⋅ sin 30D
sin15D = ⋅ − ⋅ = .
at
2 2 2 2 4
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
4a 4 − a2
1. Avem z = + i . Atunci z ∈ \ ⇔ Im ( z ) = 0 ⇔ 4 − a 2 = 0 ⇔ a = ±2 .
4+a 2
4+a 2
2 x + 3 = y x = 3
2. Rezolvăm sistemul  2 şi obţinem o singură soluţie:  .
 x − 4 x + 12 = y y = 9
1 
o
3. Se impun condiţiile 2 x − 1 ≥ 0 şi x ≥ 0 , adică x ∈  , ∞  .
2 
a.r
Prin ridicare la pătrat ecuaţia devine 2 x − 1 = x 2 ⇔ ( x − 1) = 0 ⇔ x = 1 .
2
4. Produsul cartezian A × A are 36 de elemente: A × A = {(1, 1) , (1, 2 ) ,..., ( 6, 6 )} .

5
Cazurile favorabile sunt (1, 5 ) , ( 5,1) , ( 2, 4 ) , ( 4, 2 ) şi ( 3, 3) . Probabilitatea cerută este .
ic
36
JJJG G G JJJG G G JJJG JJJG G G JJJG JJJG
5. MA = −i + 3 j , MB = 2 i + 2 j ⇒ MA + MB = i + 5 j ⇒ MA + MB = 26 .
6. Avem succesiv: sin ( a + b ) ⋅ sin ( a − b ) = ( sin a cos b + cos a sin b )( sin a cos b − cos a sin b ) =
at
( ) ( )
= sin 2 a cos 2 b − cos 2 a sin 2 b = sin 2 a 1 − sin 2 b − 1 − sin 2 a sin 2 b = sin 2 a − sin 2 b .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( )
2
+ 3 ( −3) = 22 + ( −3) = 1 .
3
1. Avem 100lg 2 + 3 −27 = 10lg 2
2. Im ( f ) = { y ∈ \ / ∃x ∈ \ aşa încât f ( x ) = y} .
Pentru y = 0 avem f ( 0 ) = 0 , iar pentru y ≠ 0 avem: f ( x ) = y ⇔ yx 2 − 2 x + y = 0 . Această ecuaţie are
soluţii reale dacă şi numai dacă ∆ ≥ 0 ⇔ 4 − 4 y 2 ≥ 0 , adică y ∈ [ −1; 1] . În concluzie, Im ( f ) = [ −1; 1] .
o
3. Notând 3x = y ecuaţia devine: 3 y = − y + 8 de unde obţinem y = 2 . Avem 3x = 2 ⇔ x = log 3 2 .
4. f (1) = 3 , f ( 3) = 4 ⇒ există 16 funcţii g : {2,3} → {1, 2,3, 4} . f (1) = 4 , f ( 3) = 3 ⇒ încă 16 funcţii, deci în total 32
a.r
funcţii.
5. Fie d drepta ce trece prin O ( 0, 0 ) şi este paralelă cu dreapta AB.
JJJG G G x y
ic
Un vector director al dreptei d este AB = −3 i + 2 j . Ecuaţia dreptei d este = ⇔ 2x + 3y = 0 .
−3 2
6. Ridicând la pătrat cele două egalităţi din ipoteză, se obţin relaţiile :
at
1
cos 2 a + cos 2 b + 2 cos a cos b = şi sin 2 a + sin 2 b + 2 sin a sin b = 1 . Adunând membru cu membru aceste
4
5 5
două egalităţi obţinem 2 + 2 ( cos a cos b + sin a sin b ) = , adică 2 + 2 cos ( a − b ) = de unde rezultă
3
cos ( a − b ) = − .
8
em 4 4
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
⇒ [a] = 0 .
1 1 1 20
1. Fie a = 1 − + 2 − 3 . Prin calcul direct obţinem a =
3 3 3 27
2. Scăzând cele două ecuaţii obţinem x 2 + 4 x + 3 = 0 de unde x = −1 sau x = −3 .
 x = −1  x = −3
Sistemul are două soluţii:  şi  .
y = 5  y = 19
o
π 1 π 1  1 1
3. Avem arctg x = − arcctg , de unde x = tg  − arcctg  ⇔ x = ctg  arcctg  ⇔ x = .
2 3 2 3  3
a.r
3
100 − k
4. Tk +1 = C100
k
⋅54
⇒ k # 4 ⇒ k ∈ {0, 4,...,100} . Deci sunt 26 termeni raţionali.
JJJG G G JJJG G G JJJG JJJG
5. Avem AB = 2 i − 4 j , AC = 4 i − 8 j ⇒ AC = 2 AB ⇒ A, B, C sunt coliniare.
ic
a+b+c
6. Aria triunghiului dat este S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) unde a = 4, b = 5, c = 7 şi p = .
2
at
S 6
Obţinem p = 8 şi S = 4 6 . Atunci r = ⇒ r= .
p 2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. Fie a = 2 şi b = − 2 . Avem a, b ∈ \ \ _ şi a + b = 0 ∈ _ . Afirmaţia din enunţ este falsă.

2. f ( f ( x ) ) = f 2 ( x ) ⇒ x + 4 = x 2 + 4 x + 4 ⇒ x ∈ {−3,0} .
3. Notăm 2 x = y şi obţinem ecuaţia y 2 − y − 12 = 0 cu soluţiile y1 = −3 şi y2 = 4 .
2 x = −3 nu are soluţii, iar 2 x = 4 ⇔ x = 2 .
4. Produsul cartezian A × A are 36 de elemente: A × A = {(1, 1) , (1, 2 ) ,....., ( 6, 6 )} .
o
Fie ( a, b ) ∈ A × A . Produsul a ⋅ b este impar dacă şi numai dacă a şi b sunt impare.
a.r
Cazurile favorabile sunt: (1,1) , (1, 3) , (1, 5 ) , ( 3,1) , ( 3, 3) , ( 3, 5 ) , ( 5,1) , ( 5, 3) şi ( 5, 5 ) .
9 1
Probabilitatea cerută este = = 0, 25 .
36 4
ic
5. AC = 2 2 ⇒ latura pătratului este 2, deci aria este 4.
 2 1 2 3
(
6. Avem sin105D + sin 75D = 2sin 75D = 2sin 45D + 30D = 2 ⋅  ⋅ + )
⋅
 2 2 2 2 
 =
6+ 2
2
.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. z =
(1 − i )2 = 1 − 2i + i 2 = −i ⇒ Re ( z ) = 0 .
(1 + i )(1 − i ) 1 − i 2
2. Avem x 2 + mx + 1 ≥ 0, ∀x ∈ \ ⇔ ∆ ≤ 0 ⇔ m 2 − 4 ≤ 0 ⇔ m ∈ [ −2, 2] .
1  1 1 1
3. arcsin 2 x = − ⇔ 2 x ∈ [ −1, 1] şi sin  −  = 2 x . Soluţia ecuaţiei este x = − sin .
 2
o
2 2 2
4. Mulţimea A conţine 5 elemente pare şi 5 impare. Dacă o submulţime cu 5 elemente a lui A conţine două
a.r
elemente pare, rezultă că celelalte trei elemente sunt impare. Putem alege 2 elemente pare din cele 5 în C52
moduri, iar 3 elemente impare din cele 5 pot fi alese în C53 . Numărul cerut în enunţ este C52 ⋅ C53 = 100 .
4⋅ 0 + 3⋅ 0 − 2 2
5. Ecuaţia dreptei BC este 4 x + 3 y − 2 = 0 . Atunci d ( O, BC ) = = .
ic
4 +3
2 2 5
π  9 4
6. α ∈  ; π  ⇒ cos α < 0 şi atunci cos α = − 1 − =− .
2  25 5
at
cos α 4
ctg α = ⇒ ctg α = − .
sin α 3
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
7
=
(
7 5 2 +1 5 2 +1
=
)  7 
∈ (1, 2 ) ⇒ 
1.
−  =1.
5 2 −1 50 1 7  5 2 − 1
x1 x2 x12 + x22 ( x1 + x2 ) − 2 x1 x2 ( −1) − 2 ( −1)
2 2
2. + = = = = −3 ∈ ] .
x2 x1 x1 x2 x1 x2 −1
o
3
3. Ecuaţia este echivalentă cu 2 ⋅ 3x + x = 7 . Făcând substituţia y = 3x obţinem ecuaţia 2 y 2 − 7 y + 3 = 0
3
a.r
1 1
cu soluţiile 3 şi . Avem 3x = 3 ⇔ x = 1 , iar 3x = ⇔ x = − log3 2 .
2 2
4. Funcţia f este strict crescătoare ⇔ f (1) < f ( 2 ) < f ( 3) < f ( 4 ) .
Orice submulţime a lui B poate fi ordonată crescător într-un singur mod. Numărul funcţiilor strict crescătoare
ic
f : A → B este egal cu numărul submulţimilor cu 4 elemente ale mulţimii B, adică C64 = 15 .
5. Ecuaţia dreptei BC este 2 x − y + 5 = 0 . Lungimea înălţimii duse din vârful A în triunghiul ABC este
at
2 ⋅1 − 3 + 5 4 5
d ( A, BC ) = = .
22 + ( −1)
2 5
(
6. E = 2 sin 75D − sin15D = 4sin ) 75D − 15D
2 em
cos
75D + 15D
2
1 2
= 4sin 30D cos 45D = 4 ⋅ ⋅
2 2
= 2.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. Fie r raţia progresiei. Avem a6 = a3 + 3r şi a16 = a19 − 3r , deci a6 + a16 = a3 + a19 ⇒ a6 + a16 = 10 .
2. Ecuaţia dată are două rădăcini reale distincte dacă şi numai dacă ∆ > 0 . Avem ∆ = m 2 + 4m − 4 .
( ) (
∆ > 0 ⇔ m ∈ −∞ , − 2 − 2 2 ∪ −2 + 2 2 , + ∞ . )
3. Făcând substituţia lg x = y , ecuaţia devine y 2 + y − 6 = 0 de unde obţinem y1 = 2 , y2 = −3 .
o
1
Avem lg x = 2 ⇔ x = 100 , iar lg x = −3 ⇔ x = .
1000
4. f (1) > f ( 2 ) > f ( 3) = 1 ⇒ numărul funcţiilor f este egal cu numărul funcţiilor g : {1, 2} → {2,3, 4,5} strict
a.r
descrescătoare, adică C42 = 6 .
5. Fie Q ( a, b ) . Avem MQ = ( a − 2 ) i + ( b + 1) j şi NP = i + 2 j .
MNPQ este paralelogram ⇔ MQ = NP ⇔ a − 2 = 1 şi b + 1 = 2 . Punctul căutat este Q ( 3, 1) .
ic
6. Fie M mijlocul lui [ BC ] . Avem AM =
1
( ) 1
( )
2 2
AB + AC ⇒ AM = AB + AC de unde obţinem
2 4
at
AM 2 =
1
4
( 1
) ( )
AB 2 + AC 2 + 2 AB ⋅ AC = AB 2 + AC 2 + 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A . Din teorema cosinusului
4
Atunci AM = 2
4
)
2 AB 2 + AC 2 − BC 2 em
avem BC 2 = AB 2 + AC 2 − 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A ⇒ 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A = AB 2 + AC 2 − BC 2 .
( , de unde AM =
10
2
.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( ) ( )
2 2 2
1. ( 2 + i )4 + ( 2 − i )4 = ( 2 + i )2 + (2 − i) = ( 3 + 4i ) + ( 3 − 4i ) = −7 + 24i − 7 − 24i = −14 .
2 2
 y = x 2 + x + 1 x = 0 x = 1
2. Sistemul  are două soluţii:  şi  . Dreapta de ecuaţie y = 2 x + 1 intersectează
 y = 2 x + 1 y =1 y = 3
parabola de ecuaţie y = x 2 + x + 1 în punctele A ( 0, 1) şi B (1, 3) .
o
11 35
3. x ≤ ; 16 + x 2 = 11 − 2 x , prin ridicare la pătrat, rezultă 3x 2 − 44 x + 105 = 0 ⇒ x1 = 3, x2 = , în final x = 3.
a.r
2 3
4. Sunt 9000 de numere naturale cu 4 cifre. Numărul celor divizibile cu 9 este dat de numărul k-urilor cu
1
1000 ≤ 9k ≤ 9999 ⇔ 111, (1) ≤ k ≤ 1111 , deci există 1000 astfel de numere. Probabilitatea cerută este .
9
 x A + xB + xC y A + yB + yC 
ic
5. Centrul de greutate al triunghiului ABC este G  ,  , adică G (1, 2 ) .
 3 3 
x y
Ecuaţia dreptei OG este = ⇔ y = 2x .
at
1 2
75D − 15D 75D + 15D
(
6. 2 cos 75D + cos15D = 4cos ) cos = 4cos30D cos 45D = 4 ⋅
3 2
⋅ = 6.
2 2
em 2 2
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
6
 3 1   π π
6
1. Fie z numărul din enunţ. Avem z = 2 ⋅  + i  = 26 ⋅  cos + i sin  . Folosind formula lui Moivre,
6
 2 2   6 6
obţinem: z = 26 ⋅ ( cos π + i sin π ) = −26 ⇒ Re ( z ) = −64 .
( f D f )( 512 ) = f ( f ( 512 ) ) = 3
1 9
2. = 9 512 = 29 = 2 .
f ( 512 )
o
3. Utilizând formula cos 2 x = 1 − 2 sin 2 x , ecuaţia devine 2 sin 2 x − sin x − 1 = 0 . Notăm y = sin x şi
a.r
1
obţinem ecuaţia 2 y 2 − y − 1 = 0 cu soluţiile − şi 1.
2
π 1 k +1 π
sin x = 1 ⇔ x = + 2kπ , k ∈ ] , iar sin x = − ⇔ x = ( −1) + kπ , k ∈ ] .
ic
2 2 6
4. Fiecare submulţime cu trei elemente a lui M poate fi ordonată strict crescător într-un singur mod.
Numărul tripletelor (a, b, c) cu proprietatea că a, b, c ∈ M şi a < b < c este egal cu numărul submulţimilor cu
at
trei elemente ale mulţimii M, adică C63 = 20 .
5. Punctul A ( 0, 3) se află pe dreapta d1 . Atunci distanţa cerută este
d ( d1 , d 2 ) = d ( A, d 2 ) =
JJJG 2 JJJG 2
2 +4
2 ⋅ 0 + 4 ⋅ 3 − 11
2
20 10
JJJG JJJG JJJG JJJG
2
. =
6. Avem AD = AD = 4 , iar AB ⋅ AD = AB ⋅ AD ⋅ cos 60D = 1 .

JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG 2
1
JJJG JJJG
em
=
5
( )
Atunci AC ⋅ AD = AB + AD ⋅ AD = AB ⋅ AD + AD ⇒ AC ⋅ AD = 5 .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 1 5
1. log9 3 + log 4 2 = + = .
4 6 12
2. m < 0 şi ∆ ≤ 0 , rezultă m ∈ ( −∞;0 ) .
 1
3. 2 x + 2 x +1 + 2 x −1 = 56 ⇔ 2 x 1 + 2 +  = 56 ⇔ 2 x = 16 ⇔ x = 4 .
 2
4. Dacă n ∈ ` , atunci 3
n ∈ _ ⇔ n este cub perfect. În mulţimea A sunt 10 cuburi perfecte: 13 , 23 , ..., 103 .
o
10 1
Probabilitatea cerută este = = 0, 01 .
1000 100
a.r
JJJJG JJJG BM 1 JJJJG JJJG JJJJG JJJG BM JJJG
5. Cum MC = −3MB , rezultă că M ∈ ( BC ) şi = . AM = AB + BM = AB + BC .
MC 3 BC
JJJJG JJJG 1 JJJG JJJG 3 JJJG 1 JJJG 3 JJJG 1 JJJG
AM = AB + ( )
AC − AB = AB + AC = AB − CA .
ic
4 4 4 4 4
2tg x 3
6. sin 2 x = = .
1 + tg x 5
2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( )
2 =t > 0
a
1. 2 2− a + 2 + 1 = 2a −1 + 2a +1 + 1 ⇒ 5t 2 − 2t − 16 = 0 ⇒ t = 2 ⇒ a = 1 .
 1
 xV = − a + 2 1
2.  . Deci xV + yV = .
 y =a−1 4
 V 4
o
8 z3 − 8
3. z 2 + 2 z + 4 = 0 ⋅ ( z − 2 ) ⇒ z 3 = 8 . Aşadar z 2 − = = 0.

z z
a.r
≠0
4. Mulţimea dată are 40 de elemente, dintre care divizibile cu 2 şi cu 5 , deci cu 10 , sunt numerele
1
10, 20,30 şi 40 . Probabilitatea este egală cu .
10
JJJG JJJG
ic
5. Fie {O} = AC ∩ BD şi MN ⊥ AB, O ∈ ( MN ) , M ∈ ( DC ) , N ∈ ( AB ) . Atunci AC + BD =
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
( ) ( )
= AO + BO + OC + OD = 2 NO + 2OM = 2 NM = 8 .
at
 π 5 12 2 tg α 120
6. α ∈  0,  ⇒ cos α > 0; cos α = ⇒ tg α = ; tg 2α = =− .
 2 13 5 1 − tg α
2 119
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. A − B = ( −3 ; 1] ⇒ ( A − B ) ∩ Z = {−2 ; − 1 ; 0 ; 1} ⇒ card ( ( A − B ) ∩ Z ) = 4 .
2. 2 x + 1 = x 2 − x + 3 ⇒ x 2 − 3x + 2 = 0 ⇒ x ∈ { 1 ; 2 } ⇒ ( x ; y ) ∈ {(1 ; 3) , ( 2 ; 5)} , deci
punctele sunt A (1 ; 3) , B ( 2 ; 5 ) .
x −1 ≥ 0
3.  ⇒ x ∈ [1 ; 2] ⇒ x − 1 + 2 − x + 2 ( x − 1)( 2 − x ) = 1 ⇒ x ∈ {1 ; 2} .
2 − x ≥ 0
o
4. x ! < 7, x ∈ ` ⇒ x ∈ {0;1;2;3}
5 ⋅ 1 + 12 ⋅ 1 − 4
a.r
5. d ( A; d ) = ⇒ d ( A; d ) = 1 .
52 + 122
1 1
+
1 1 5 = 7.
6. tga = , tgb = ⇒ tg ( a + b ) = 2
ic
2 5 1 1 9
1− ⋅
2 5
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. 4 x − 8 = 4 x − 2 , 4 − 2 x = 2 x − 2 ⇒ f ( x ) = 0, ∀x ∈ \ .
2. x 2 − 2 x + a − 1 = 2 x + 3 ⇒ x 2 − 4 x + a − 4 = 0 ⇒ ∆ > 0 ⇒ a ∈ ( −∞,8) .
3. 3 3
( )
x − 1 = x − 1 ⇒ x − 1 = ( x − 1) ⇒ ( x − 1) x 2 − 2 x = 0 ⇒ x ∈ {0 ; 1 ; 2} .
( ) ( ) ( 3) k
9 9 k
4. 3 + 1 = 1 + 3 , Tk +1 = C9k ∈Q ⇒
∈N
2
o
9 
Numărul termenilor iraţionali este 10 −    + 1 = 5 .
2 
a.r
m +1 8 1
5. = ⇒ m= .
m − 1 −4 3
AB + AC − BC 2
2 2
1
6. cos A = ⇒ cos A = ⇒ m ( )A) = 60D .
ic
2 ⋅ AB ⋅ AC 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 1 2  1
1.  2008  = 44 , −  = ⇒  2008  + 3 ⋅ −  = 46 .
  3 3  3
= 2 ∈ [ 2 ; 3] , f (1) = f ( 3) = 0, f ( 2 ) = −1 ⇒ f ([ 2 ; 3]) = [ −1 ; 0] .
b
2. xv = −
2a
x + 8 ≥ 0
3.  ⇒ x ∈ [0 ; ∞ ) , x + 8 = 2 + x ⇒ x + 8 = 4 + 4 x + x ⇒ x = 1 .
x ≥ 0
o
4 1
4. D56 = {1, 2, 4,7,8,14, 28,56} ⇒ p = = .
8 2
a.r
G G G G G G p + r = 6
( ) (
5. 6i + 2 j = p i + j + r i − j ⇒  )
p −r = 2
⇒ ( p; r ) = ( 4;2 ) .
5+7+8 abc 7 3
6. S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) , p = = 10 , S = 10 3 ⇒ R = ⇒R= .
ic
2 4S 3
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. ( 3 + 7 ) 2 = 3 + 2 21 + 7 = 10 + 2 21 ; 4,5 < 21 < 4,6 ⇒ 9 < 2 21 < 9, 2 ,deci ( 3 + 7 ) 2  = 19 .

 
 1  2 x − 1 3x + 2 x 2 − 3x + 3 1 
2. 1 − x ≠ 0,1 − 2 x ≠ 0 ⇒ x ∈ \ \ 1,  ; − ≥0⇒ ≤ 0 ⇒ x ∈  ,1 .
 2  1 − x 1 − 2x ( x − 1)( 2 x − 1) 2 
3. 3 3
( )
2 − x = 2 − x ⇒ 2 − x = ( 2 − x ) ⇒ ( 2 − x ) x 2 − 4 x + 3 = 0 ⇒ x ∈ {1;2;3} .
49− k
 2 2 ( 49 − k ) k
o
k
k  3
4. Tk +1 = C49 x y2 ; = ⇒ k = 28 ⇒ T29 = C49
28 14 14
x y .
  3 2
 
a.r
JJG JJG JJG
JJG rA + rB + rC JJG G G
5. rG = ⇒ rG = 2i + 2 j .
3
3 a
6. sin A = = 2 R ⇒ R = 3.
ic
,
2 sin A
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.  − 8  = −3 , {−2,8} = 0, 2 ⇒ −3, 2 .
 s = 5 s = 5
2.  2 ⇒ ⇒ ( x, y ) ∈ {( 2,3 ) , ( 3, 2 )} .
 s − 2 p = 13  p = 6
3. 2 x = t , t 2 − 10t + 16 = 0 ⇒ t ∈ {2;8} ⇒ x ∈ {1;3} .
x ( x − 1) x ( x − 1)
4. C x2 = , Ax2 = x ( x − 1) , x ≥ 2 , + x ( x − 1) = 30 ⇒ x = 5 .
o
2 2
( )
JJJ
G JJJG −3
( ) ( ) 2 ⋅ ( −2 ) + 1 ⋅ 1 n
JJJG G G JJJG G G JJJG JJJG JJJG JJJG JJJ
n G JJJG JJJ
G JJJG
, cos OA, OB =
a.r
5. OA = 2i + j, OB = −2i + j ⇒ OA ⋅ OB = OA ⋅ OB cos OA n
, OB , cos OA .
, OB =
22 + 12 22 + 12 5
1
2⋅
1 3 =3 .
6. ctg x =3 ⇒ tg x = ⇒ tg 2x =
ic
3 1 4
1−
9
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. 2 ( a − bi ) + a + bi = 3 + 4i ⇒ z = 1 − 4i .
( )
2. s s 2 − 3 p = −18 .
3. 5 = t > 0 ⇒ 1 + t − 2t 2 = 0 ⇒ t = 1 ⇒ x = 0 .
x
k
4. Tk +1 = C9k
a ( )
 1
3
 a
2 9− k 

k
 , 2 ( 9 − k ) − = 4 ⇒ k = 6 ⇒ T7 .
3
o
G 2 G2 G G G G G G G G
(
5. u − v = u − v u + v )( )( )( )
, 3i + 2 j 2i + 3 j = 3 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 = 12 .
a.r
BC 13
6. BC = AC 2 + AB 2 = 13 ⇒ R = = .
2 2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( )
2
1. 7+4 3 − 3 = 3+2 − 3 = 2 ∈` .
2. x 2 + 4 x + 5 = ( x + 2 ) + 1 ≥ 1, ∀x ∈ \, x 2 + 2 x + 2 = ( x + 1) + 1 ≥ 1, ∀x ∈ \ ⇒
2 2
( )(
⇒ x 2 + 4 x + 5 x 2 + 2 x + 2 ≥ 1, ∀x ∈ \ . )
 1
3. x > 0, log 2 ( 4 x ) = log 2 4 + log 2 x = 2 + log 2 x , log 2 x = t , t 2 + t − 2 = 0 ⇒ t ∈ {1 ; -2} ; x ∈ 2 ;  .
o
 4
k
200 − k k
( ) 2  200− k
 , k ∈ {0;1; 2;...; 200} ,
a.r
4. Tk +1 = C200
k 3
x − = 0 ⇒ k = 80 ⇒ T81 = C200
80
⋅ 280 .
 x  3 2
4 1 1
5. m = − = ⇒ y − 1 = ( x − 2) ⇒ x − 2 y = 0 .
−8 2 2
( )
ic
2 b2 + c2 − a 2
6. ma2 = , a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A ⇒ a 2 = 12 , ma = 7 .
4
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 + 4i 32 + 9i 32
1. z = = ⇒ Re z =
4 + 7i 65 65
b
2. xv = − ⇒ x =1.
2a
3 1 
3. 3x = t , t > 0 , 3t + = 10 ⇒ t ∈  ;3 ⇒ x ∈ {−1;1} .
t 3 
o
335 1
4. Numărul cazurilor posibile este 2010 : 2 = 1005 . Numărul cazurilor favorabile = 335, deci p = = .
1005 3
a.r
1 1
5. md = −2 ⇒ m = − , y − 2 = ( x − 3) ⇒ x − 2 y + 1 = 0 .
−2 2
1
6. M mijlocul lui [ BC ] . GM = AM , AM este înălţime AM 2 = AB 2 − BM 2 ⇒ AM = 4 .
3
ic
4
Deci GM = .
3
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 2 99  1
1. lg  ⋅ ⋅ ... ⋅  = lg = −2 .
2 3 100  100
2. x < 3 ⇒ − x + 3 − x + 4 = 1 ⇒ x ∈ ∅ , x ∈ [3, 4 ) ⇒ x − 3 − x + 4 = 1 ⇒ x ∈ [3, 4 ) ,
x ≥ 4 ⇒ x − 3 + x − 4 = 1 ⇒ x = 4 . Deci x ∈ [3, 4] .
1 5  1
3. log 3 x = t , t + = ⇒ t ∈  2;  ⇒ x ∈ 9; 3
t 2  2
{ }
o
251
4. Numărul cazurilor posibile 2010 : 2 = 1005 . Numărul cazurilor favorabile 251 . p = .
a.r
1005
5. ( m − 2 )2 + ( −2 − m )2 = 4 . m ∈ {−2;2} .
cos x 1 − sin 2 x 1
6. ctg x = 6 ⇒ =6⇒ = 36 ⇒ sin 2 x = .
ic
sin x 2 37
sin x
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
39 − 1 39 − 1 39 − 1 9
1. 1 + 3 + 32 + ... + 38 = = ⇒2 = 3 − 1 < 39.
3 −1 2 2
( )
2. x13 + x23 = s s 2 − 3 p , s = −5, p = −7 ⇒ x13 + x23 = −5 ( 25 − 3 ( −7 ) ) = −230 ∈ ] .
1 5  1
3. log 5 x = t , t + = ⇒ t ∈ 2;  ⇒ x ∈ 25; 5 .
t 2  2
{ }
( 2 x − 3)( 2 x − 4 ) = 3 ⇒ x = 3 . C 2 = 3 .Deci x = 3 .
o
4. 2 x − 3 ≥ 2 , 3
2
a.r
 1 1
5. M  − ;  este mijlocul segmentului AB. m AB = 1 ⇒ md = −1 , d fiind mediatoarea segmentului AB, deci
 2 2
1  1
d : y − = − x +  ⇒ d : x + y = 0 .
2  2
ic
G G
( ( ))
G G G G G G
( ( ))
6. u ⋅ v = u ⋅ v cos ) u; v ⇒ cos ) u; v = .
5
6
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. 2 (1 − x ) = x + 1 + 4 ⇒ x = −1
2. f ( 0 ) = −6 , f ( x ) = 0 ⇒ x ∈ {1; −6} ⇒ A ( 0; −6 ) , B (1;0 ) , C ( −6;0 )
1   1   7π 11π 
3. sin x = − , x ∈ ( −1) arcsin  −  + kπ k ∈ Z  ,dar x ∈ [ 0, 2π ] ⇒ x ∈  ;
k
.
2   2   6 6 
4. Numărul cazurilor posibile este 26 . Numărul cazurilor favorabile este
15
o
C62 = 15 . p = .
JJG JJG 64JJG
JJG r + r + r JJG G G
a.r
5. rG = A B C ⇒ rC = 6i + 6 j .
3
G G G G GG G2 G 2 GG GG G2 G2
( )( )
6. 2u + v ⋅ 2v − u = 4uv − 2u + 2v − uv = 3uv − 2u + 2v ,
GG G 2 G2 G G G G
( )( )
ic
1
3uv − 2u + 2v = 3 ⋅ 1 ⋅ 2 ⋅ − 2 ⋅ 1 + 2 ⋅ 22 , 2u + v ⋅ 2v − u = 9 .
2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. 62 = x ( x − 5 ) ⇒ x = 9 .
( )
2. f ( −1) = −2 ⇒ f ( 2 ⋅ ( −2 ) ) = 10 ⇒ f 2 ⋅ ( f ( −1) ) = 10 .
π π π π 2 kπ
3. 2 x + = x− + 2kπ , k ∈ Z ⇒ x = π ( 2k − 1) , k ∈ Z sau 2 x + = −x + + 2 kπ , k ∈ Z ⇒ x = ,k ∈Z .
2 2 2 2 3
 2 kπ 
În final , x ∈ {π ( 2k − 1) k ∈ Z} ∪  k ∈ Z .
 3 
o
( 2n )!
∈ ` ⇒ ( n!) divide ( 2n )! .
2
4. C2nn =
a.r
( n!) 2
5. 2 xM = x A + x N , 2 xN = xB + xM ⇒ xM = 4, xN = 5;
2 yM = y A + y N , 2 y N = y B + yM ⇒ yM = 3, y N = 4 , deci M ( 4 ; 3) , N ( 5 ; 4 ) .
ic
a 2 + ( a + 1) − ( a + 2 )
2 2
6. −1 < < 0, a ∈ `∗ ⇒ a = 2 . Doar pentru a = 2 se obţine triunghi .
2a ( a + 1)
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
4 ( n + 1) 4n 12
1. an+1 − an = − = ⇒ an +1 − an > 0, ∀n ∈ ` ⇒ şirul este crescător .
n+4 n + 3 ( n + 3)( n + 4 )
 5   5 19 
2. x 2 + x + 1 = − x 2 − 2 x + 6 ⇒ 2 x 2 + 3x − 5 = 0 ⇒ x ∈ − ,1 ⇒ A  − ,  , B (1,3) .
 2   2 4
π π 4k − 1 π π 2k + 1
3. x − = 3 x + + 2kπ , k ∈ Z ⇒ x = π , k ∈ Z , x − = −3x − + ( 2k + 1) π , k ∈ Z ⇒ x = π ,k ∈Z .
o
4 4 4 4 4 4
− +
În final , x ∈    
4 k 1 2 k 1
π k ∈ Z ∪  π k ∈ Z .
a.r
 4   4 
( )
2
4. 2n = 32 ⇒ n = 5 , T4 = C53 2 x 2 ( −5 y )3 ⇒ T4 = −5000 x 4 y 3 .
m 3
5. d1 ∩ d 2 ≠ ∅ ⇔ ≠ ⇔ m ≠ 6 .
ic
2 1
JJJG JJJG
6. AC ⋅ BD = 0 ⇒ AC ⊥ BD ⇒ AB 2 = OB 2 + OA2 , CD 2 = OD 2 + OC 2 ,
at
AD 2 = OD 2 + OA2 , BC 2 = OC 2 + OB 2 ⇒ AB 2 + CD 2 = AD 2 + BC 2 .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. an +1 − an = ( n + 1) − ( n + 1) − n 2 + n , an +1 − an = 2n ,
2
an +1 − an > 0, ∀n ∈ N∗ ⇒ ( an )n ∈N ∗ este strict monoton .
2. f ( x ) = ( x + 1) , ( f D g ) ( x) = ( x − 2009 + 1) = ( x − 2008 ) ≥ 0, ∀x ∈ \ .
2 2 2
π π π π π kπ
3. x + = − x + kπ , k ∈ Z ⇒ x + = − x + kπ , k ∈Z ,deci x = + , k ∈] .
o
3 2 3 2 12 2
 π 7π 
Cum x ∈ ( 0, π ) ⇒ x ∈  ,  .
a.r
12 12 
4. x ≥ 3, C xx −1 = C1x = x, C xx−−13 = C x2−1 =

( x − 1)( x − 2 ) , x 2 − x − 16 ≤ 0 ⇒ x ∈ {3;4} .
2
m + 2 −1  2
ic
m
5. = ≠ ⇒ m ∈ 2; −  .
m+2 4m −8  3
tgA + tgB π
6. tgC = tg (π − ( A + B ) ) = −tg ( A + B ) , tg ( A + B ) = ⇒ tgC = 1 ⇒ C = .
at
1 − tgAtgB 4
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. Raţia este : 17 − 13 = 4 . a2 = a3 − 4 = 9 ⇒ a1 = a2 − 4 = 5 .
2. f ( − x ) = ( − x ) + 2sin ( − x ) = − f ( x ) , ∀x ∈ \ ⇒ funcţia f este impară .
3
3  π 
3. tgx = − ⇒ x ∈  − + kπ k ∈ Z  .
3  6 
1
4. Numărul cazurilor posibile este 900 . a + b + c = 2 ⇒ abc ∈ {110;101; 200} ⇒ p =
o
.
300
m  12  −1
a.r
5. − ⋅  −  = −1 ⇒ m = .
3  2 2
α
2tg
6. sin α = 2 ⇒ sin α = 3 .
2α
ic
1 + tg 2
2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. ( 2 + i )( 3 − 2i ) = 8 − i , (1 − 2i )( 2 − i ) = −5i ⇒ 8 + 4i .
2. f ( x) = 3x − [3x ] ,
1   1 
f ( x + ) = 3  x +   = {3 x + 1} = 3 x + 1 − [3 x + 1] = 3 x + 1 − [3 x ] − 1 = 3 x − [3 x ] = {3 x} = f ( x ) , ∀x ∈ \ ⇒
3   3 
1
⇒
o
este o perioadă a funcţiei f .
3
1− t2 π 
a.r
x 2t 1
3. x = π verifică ecuaţia. tg = t ⇒ sin x = ,cos x = ,t = ⇒ x ∈  ,π  .
2 1+ t 2
1+ t 2
3 3 
10
C20 20! 9!11! 11
4. 9
= ⋅ = .
C20 10!10! 20! 10
ic
5. m + 4 = 2 + 2, n + 5 = 3 + 2 ⇒ ( m, n ) = ( 0;0 ) .
sin x 1 − cos 2 x 1
=4⇒ = 16 ⇒ cos 2 x =
at
6. 2
.
cos x cos x 17
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
b
1. b32 = 6 ⋅ 24 ⇒ b3 = 12 q = 3 = 2 ⇒ b1 = 3 .
b2
(
2. 3 − m2 > 0 ⇒ m∈ − 3; 3 . )
π 3 2π 3 3π 4π 3
3. sin =,sin = ⇒ sin = 0,sin =− ,
3 2 3 2 3 3 2
π 2π 3π 4π
o
3
sin + sin + sin + sin = .
3 3 3 3 2
a.r
2
4. Numărul cazurilor posibile este: 33 . Numărul cazurilor favorabile este 3! = 6 ⇒ p = .
9
GP 1 JJJG 1 JJJG 1
5. = , GP = AB ⇒ m = .
AB 3 3 3
ic
−7
6. cos 2α = 2cos 2 α − 1 ⇒ cos 2α = .
9
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
25 ( 4 − 3i ) 25 ( 4 + 3i )
1. + =8.
25 25
2. m2 − 2 < 0 ⇒ m ∈ − 2; 2 . ( )
1 π x π
3. arctg = ⇒ arctg = ⇒ x = 3 .
3 6 3 6
4. Numărul cazurilor posibile este : 90 : 2 = 45 . Numărul cazurilor favorabile se obţine din
o
22
4 ⋅ 3, 4 ⋅ 4,...,4 ⋅ 24 , adică 22 . p = .
a.r
45
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJG
5. AN + NC = AC , AN = 3 NC şi AM = 3MB ⇒ MN & BC .
π
1 − cos
11π  π  π 6 = 6− 2 .
6. sin = sin  π −  = sin =
ic
12  12  12 2 4
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. z + 7i = 6 z , z = x + yi; x, y ∈ R , z = x − yi, x − yi + 7i = 6 ( x + yi ) ⇒ x = 0, y = 1 ⇒ z = i .
2. f (1) + f ( 2 ) + f ( 3) + ... + f ( 50 ) =
( 3 + 101) 50
= 2600.
2
1
3. Dacă f ar fi surjectivă , atunci ar exista x0 ∈ N astfel încât f ( x0 ) = 0 . 3x0 + 1 = 0 ⇒ x0 = − ∉N .
3
Deci f nu e surjectivă ⇒ f nu este bijectivă ⇒ f nu este inversabilă.
o
5 1
4. x !( x + 1 − 1) ≤ 100 ⇒ x !⋅ x ≤ 100 , 0!⋅ 0,1!⋅ 1, 2!⋅ 2,3!⋅ 3,4!⋅ 4 ≤ 100 , x!⋅ x > 100, ∀x > 4 , p = = .
10 2
a.r
5. Punctul lor de intersecţie este M ( 0,1) ∈ Oy .Punctele A ( −1, −1) ∈ d1 , B (1, −1) ∈ d 2 sunt simetrice
faţă de Oy , deci dreptele sunt simetrice faţă de Oy .
7π π π  π π π π 7π 2− 6
6. cos = cos  +  = cos cos − sin sin , cos = .
ic
12 3 4 3 4 3 4 12 4
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
2 10
1. (1 + i ) = (1 + i )  = ( 2i ) = −1024 .
20 10
 
1
2. f ( f ( x ) ) = f   = x , ( −10 ) + ( −9 ) + ... + ( −1) + 1 + ... + 10 = 0 .
 x
3. Funcţia este strict crescătoare, fiind compunere de funcţii strict crescătoare, deci funcţia f este injectivă.
5! 5!
4. − 6⋅ = 0.
o
2! 3!2!
3m − 4 ( m + 1) − 1
= 1 ⇒ m ∈ {−10;0} .
a.r
5.
32 + 42
2 1 2
6. cos 75D − cos15D = −2sin 45D sin 30D , sin 45D = ,sin 30D = ⇒ cos 75D − cos15D = − .
2 2 2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
2009
1. log 7 2009 − log 7 287 − 1 = log 7 − 1 = log 7 7 − 1 = 0 .
287
1 1 1
2. f ( − x ) = ( − x ) − , (−x) − = x 2 − 2 , f ( − x ) = f ( x ) , ∀x ∈ R∗ ⇒ funcţia f este pară.
2 2
(−x) 2
(−x) 2
x
3. x ≠ 0 ⇒ x 4 > 0 ⇒ 3 − x 4 < 3, f ( 0 ) = 3 ⇒ f ( x ) ≤ f ( 0 ) , ∀x ∈ \ , deci valoarea maximă este f ( 0 ) .

n ( n − 1)
o
4. 3n + 2 =8⇒ n = 2.
2
a.r
A'C C 'B 1 B ' A 3 A'C C ' B B ' A 1 3
5. = 2, = , ' = , ' ⋅ ' ⋅ ' = 2 ⋅ ⋅ = 1 ⇒ AA′, BB ′ şi CC ′ sunt concurente .
A' B '
C A 3 BC 2 AB C A BC 3 2
2 x + y − 2 = 0  x = 0
⇒ , ecuaţia este y = 2 .
ic
6. 
 x − y + 2 = 0 y = 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

inisterul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
Soluţie
100
 π π 100π 100π
1.  cos + i sin  = cos + i sin = −1∈ \ .
 4 4 4 4
1 1 1  1
2. f ( − x ) = ( − x ) − , (−x) − = − x3 + = −  x3 −  , f ( − x ) = − f ( x ) , ∀x ∈ R∗ ⇒ f impară.
3 3
−x −x x  x
3. xv = ∉ [1 ; 4] , f (1) = 0, f ( 4 ) = 12 ⇒ f ([1,4]) = [ 0,12] ⇒ A = [ 0,12] .

1
2
o
4. ( 5 − 4 )2009 =1.
a.r
4 1 1
5. md = − ⇒ m = − , y − 2 = − ( x − 1) ⇒ x + 2 y − 5 = 0 .
−2 2 2
sin 90 + sin 60D
D
3 2+ 3
6. sin 75D ⋅ cos15D = , sin 90D = 1,sin 60D = ⇒ .
2 2 4
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. 5 − 12i = 52 + ( −12 ) = 13 , 12 + 5i = 122 + 52 = 13 , 5 − 12i − 12 + 5i = 0 .

2
2. f (1) = 0 , f ( 0 ) = 0 , ( f D f D f D f )(1) =0.

3. 2 x = t > 0 ⇔ t 2 + t − 20 = 0 ⇒ t ∈ {−5, 4} ⇒ x = 2
81
4. Numărul cazurilor posibile este 403. Dintre acestea divizibile cu 25 sunt 81. Deci p = .
403
o
G AB AC AB AC b AB + c AC
5. Direcţia bisectoarei este dată de u = + = + = .
AB AC c b bc
JJJG G
a.r
Deci AD = bcu ⇒ semidreapta [AD este bisectoarea unghiului )BAC .
3 π  3
6. cos 2α = 2cos2 α − 1 , cos 2 α = ⇒ α ∈  ; π  ⇒ cos α = − .
4 2  2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
−3 − i 7 −3 + i 7
1. z1 = , z2 = .
2 2
2. Fie g prelungirea funcţiei f în punctul x0 = 0 . Condiţia este g ( 0 ) = −2m + 2 ≥ 0 ⇒ m ∈ ( −∞;1] .
3. 2 − x ≥ 0 ⇒ x ∈ ( −∞; 2 ) . 2 − x = 3 x − 2 . Notăm 6
2 − x = t ≥ 0 ⇒ t 3 = t 2 ⇒ t ∈ {0;1} ⇒ x ∈ {1;2} .
4. Ambii membri sunt egali cu

( a + b )! .
a !b !
o
2m − 2 3 − 2
5. = ⇒ m=5.
1− m − 4 3 − 4
a.r
π  3
6. α ∈  , π  ⇒ sin α > 0,cos 2α = 1 − 2sin 2 α ⇒ sin α = .
 2  2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a = −3, b = −4, c = −2 . Deci b < a < c .
∆ < 0
2.  ⇒ m 2 + 8m < 0 ⇒ m ∈ ( −8,0 ) .
 a > 0
3. x 2 + x − 2 > 0 . x 2 + x − 2 = 2 ⇒ x 2 + x − 6 = 0 ⇒ x ∈ {−3, 2} , care verifică condiţia de existenţă.
4. Numărul triunghiurilor este egal cu 4C32 + 3C42 = 30.
o
5. Dacă D este simetricul lui A faţă de mijlocul lui ( BC ) , atunci ABDC este paralelogram, deci
x A + xD = xB + xC şi y A + yD = yB + yC , de unde D ( −1, −7 ) .
a.r
6. AABC = 2 AAMC = MC ⋅ AM ⋅ sin150D = 4 .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. Avem 3 − 2 2 = 2 − 1∈{a + b 2 | a, b ∈ Z}, pentru a = −1∈ ] şi b = 1∈ ].
2. x12 + x22 = ( x1 + x2 ) − 2 x1 x2 = 32 − 2 = 7 ∈ `.
2
1
3. .
3
4. C2nn = C2nn −1 + C2nn−−11 = 2 ⋅ C2nn −1.
G G G G G G
5. u + v = 3i + 3 j , deci u + v = 3 2.
o
4 α sin α
6. Avem cos α = − , deci tg = = 3.
2 1 + cos α
a.r
5
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. 2a1 + 5 ⋅ 2 = 8 ⇒ a1 = −1.
2. 0 − 1 − 2 − … − 9 = −45.
3. 2 x = 8, deci x = 3.
4. 24 − 6 − 6 = 12.
1
5. GM = AC , de unde cerinţa.
3
3
6. .
o
7
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. 7 − 7 = 0.
1 
2. x ∈  ,1 .
2 
3. f = x ( log3 2 − 1) este funcţie de grad 1, deci este injectivă.
4. C82 − 8 = 20.
JJJG 2 JJJG 2 JJJG JJJG
(
5. BP = BD = BA + BC .
3 3
)
o
π tg a + tg b
6. 1 = tg = tg ( a + b ) = , de unde cerinţa.
1 − tg a ⋅ tg b
a.r
4
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
3
3
1. < log 2 3 ⇔ 22 < 3 ⇔ 8 < 9 ( A ).
2
2. 1 şi3.
3. x = 0; x = 1.
Cn3+1 n +1 3
4. = =1+ ∈ ` ⇒ n ∈ {3;5} .
Cn3 n−2 n−2
o
3
5. .
2
a.r
1 1
6. cos 2 x = = .
1 + tg x 7
2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. Al patrulea factor este 0, deci produsul este 0.
2. f ( g ( x ) ) = 1 − g ( x ) = −2 x + 2 este descrescătoare.
3. x ∈ [ −1,1].
4. Numărul cerut este egal cu numărul funcţiilor injective. g : {1;2;3} → {1;2;3;4;5} minus numărul
funcţiilor injective h : {2;3} → {2;3;4;5} , adică A53 − A42 = 48.
5. x − 2 y − 6 = 0.
o
1 1 3
6. Ridicăm la pătrat sin x − cos x = ⇒ 1 − sin 2 x = ⇒ sin 2 x = .
2 4 4
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. 8.
3
2. 1 = ( x1 + x2 ) − 4 x1 x2 = 4 − 4m ⇒ m = .
2
4
3. x = 0.
4. 215 .
5. a = −3.
π
6. sin 2a + sin 2b = 2sin ( a + b ) cos ( a − b ) = 2sin cos ( a − b ) = 2cos ( a − b ) .
o
2
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. (1 + i ) = ( 2i ) = −4, deci este rădăcină a ecuaţiei z 4 + 4 = 0.
4 2
2. xV = 2, yV = 5, deci x + y = 7.
3. f (1) , f ( 2 ) , f ( 3) sunt distincte, deci sunt 4,5,6 -- eventual permutate. Suma este 4 + 5 + 6 = 15.
25 5
4. M are 90 de elemente, cifre impare sunt 5, iar numere cu cifre impare 25. Probabilitatea e = .
90 18
JJJG G G JJJG G G JJJG JJJG
5. AB = i + 3 j , AC = −2i + 4 j ⇒ AB ⋅ AC = 10.
o
11
6. sin 3a = 3sin a − 4sin 3 a = .
16
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. 2 < 3 ⇔ 8 < 9;
3
3 < 2 = log 2 4 < log 2 5.
3
9
2. ∆ = 9 − 4m ≤ 0 ⇒ m ≥ .
4
 π   π   π 1  2π 
3. cos  − x  = sin  x +  ⇒ ecuaţia devine sin  x +  = ⇒ x ∈ {2kπ k ∈ ]} ∪  + 2kπ k ∈ ]  .
3   6  6 2  3 
7 1
4. Sunt 7 pătrate. Probabilitatea este = .
49 7
G G
o
5. u ⋅ v = 0 ⇔ 2m − 12 = 0 ⇔ m = 6.
6. P = tg1D ⋅ tg 2D ⋅ tg 3D ⋅ ... ⋅ tg89D = (tg1D ⋅ tg89D ) ⋅ (tg 2D ⋅ tg88D ) ⋅ ... ⋅ (tg 44D ⋅ tg 46D ) ⋅ tg 45D = 1 .
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
( ) (
1. Avem 3 z + z ∈ \, ∀z ∈ \, deci z = 3 z + 3 z − 2 z + 3z ∈ \. )
9 3
2. f ( x ) = − x 2 − x + 4.
2 2
3− y
3. Ecuaţia f ( x ) = y , y ∈ (1,3) ⇒ x = ∈ ( 0, ∞ ) are soluţie unică.
y −1
4. n = 8.
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG G
( ) ( )
5. AC + DB = AB + BC + DC + CB = AB + DC = 0.
o
6. cos a = cos ( b + π ) = − cos a, deci cos a ⋅ cos b = − cos 2 a ≤ 0.
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
( )
1. Fie z = a + bi, a, b ∈ \. Avem i z − z = i ( a + bi − a + bi ) = −2b ∈ \.
2. ∆ = (m − 1) 2 = 0 ⇒ m = 1 .
3. x = 3 este unica soluţie.
4. Tk +1 = C7k ⋅ 2k , k = 1,6 se divid cu 2 si 7, deci cu 14; iar primul si ultimul termen nu. Sunt 6 termeni.
JJJG JJJG π
5. AB ⋅ AC = AB ⋅ AC ⋅ cos A = 2 ⋅ 2 ⋅ cos = 2.
3
3π
o
6. sin 2a − sin 2b = 2sin ( a − b ) cos ( a + b ) = 2sin ( a − b ) cos = 0.
2
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
8
1. Prin calcul obţinem − .
5
a 2 + b2 ( a + b )
2
21
2. Avem = −2= .
ab ab 2
 π   π  π   2π    2π   π
3. Cum cos  x −  = sin  −  x −   = sin  − x  = sin  π −  − x   = sin  x +  ⇒ ecuaţia este
 6 2  6   3    3   3
verificată de orice x ∈ \ .
o
4. Sunt 4 elemente în A şi 3 multipli de 7.
JJJG JJJG JJJG JJJG
5. AB + AC + AD = 2 AC , deci modulul este 2 AC = 6 5.
a.r
6. cos1D + cos 2D + cos3D + ... + cos179D =
( cos1D + cos179D ) + ( cos 2D + cos178D ) + ... + ( cos89D + cos91D ) + cos90D = 0
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1− z 3
1−1
1. 1 + z + z 2 = = = 0.
1− z 1− z
2. x ∈{−3, −2, −1,0,1, 2}.
3. Observăm că ∀y ∈ ( 2, ∞ ) , ∃! x ∈ (1, ∞ ) , x = y + 1 astfel ca f ( x ) = y.
4. Avem 4 numere divizibile cu 24, anume 24, 48, 72, 96.
a a +1 3
5. = ⇒a= .
3 5 2
o
15 15 3 S 3
6. Semiperimetrul şi aria sunt p = , S = ⇒r= = .
2 4 p 2
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
2 1
1. a = lg = lg = −1, b = −C31 = −3, c = − 3 4 ⋅ 2 = −2 ⇒ b < c < a .
20 10
2. V ( −1; a − 1) . Rezultă a = 0 sau a = 2 .
1
3. arctg y = arctg ⇒ x⋅ y =1
x
4. An3 = 6Cn3 = n ( n − 1)( n − 2 ) ⇒ 3 | An3 .
o
JJJG JJJG 1 JJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJG
5. Avem EGFH paralelogram, pentru că EG = HF = CA ⇒ EF + HG = EG + GF + HF + FG = 2 EG = CA .
2
a.r
 3π  4 sin 2 x
6. Cum 2 x ∈  , 2π  ⇒ cos 2 x < 0 . Deci cos 2 x = − 1 − sin 2 2 x = − ⇒ tg x = = −3 .
 2  5 1 + cos 2 x
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
3
1. z = − i.
7
2. x = 5 şi x = −1.
3. Ecuaţia f ( x ) = y ⇔ 4 yx 2 − x + y = 0 are soluţii reale dacă şi numai dacă
 1 1  1 1
y ∈  − ,  ⇒ Im f =  − ,  .
 4 4  4 4
4. Sunt C43 = 4 funcţii strict crescătoare şi tot 4 strict descrescătoare. În total sunt 8 funcţii strict monotone.
o
JJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJG JJJG JJJJG JJJJG JJJG JJJG
5. MA + MC = MB + MD ⇔ MA − MB = − MC + MD ⇔ BA = CD, evident.
6. sin 2a − sin 2b = 2sin ( a − b ) cos ( a + b ) = sin ( a − b ) , de unde cerinţa.
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
2a1 + 9 ⋅ 3 3
1. 150 = ⋅ 10 ⇒ a1 = .
2 2
2. Notând s = a + b, p = ab avem s 2 − 2 p = 1, s = 2, de unde s = 2, p = 1 şi a = b = 1 ⇒ ( a, b ) = (1,1) .
 9
3. Avem x ∈  0,  iar ecuaţia se scrie x ( 9 − 2 x ) = 10. Obţinem soluţiile x = 2 şi x = 2,5.
 2
86 43
4. Sunt 100 de numere in multimea M si 14 multiplii cu 7; probabilitatea este = .
100 50
o
5. y = −2 x + 2.
π
a.r
6. Este partea reală a sumei rădăcinilor de ordin 5 ale unităţii. Alternativ, înmulţim suma cu sin .
5
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
( )
2
1. z = 2 −1 + i 2 +1 = 6.
2. (1 − 2 y ) − 6 y 2 = 1 ⇒ − 4 y − 2 y 2 = 0 ⇒ y = 0 sau y = −2. Obţinem x = 1, y = 0 şi x = 5, y = −2.

2
3. De exemplu, f (0) = 1 = f (−1).

3
4. C10 − C93 = C92 = 36 .
5. AB + AD = AC şi AB − AD = DB, deci AC = BD, de unde cerinţa.
( )
o
6. sin 40D ⋅ sin 180D − 140D = sin 2 40D = cos 2 50D = cos 2 130D .
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
( )
1. Fie q raţia progresiei. Avem a q − 1 = 7, aq ( q − 1) = 2, de unde q = 2.
3
1
2. mx 2 + x − 2 ≤ 0, ∀x ∈ \ ⇔ m < 0şi ∆ = 1 + 8m ≤ 0. Rezultă m ≤ − .
8
π   1   π k π kπ  π 5π 3π
3. 2 x + ∈ ( −1) arcsin  −  + kπ | k ∈ ]  ⇒ x ∈ − − ( −1) | k ∈ ]  ∩ ( 0, 5 ) = { ,
k
+ , }.
6   2   12 12 2  2 6 2
4. n = C10
0
− C10
2
+ C104
− C10
6
+ C10
8
= C10
0
(
+ C10
2 8
) (
− C10 − C10
6
− C10
4
)
= 1 − 0 − 0 = 1.
o
G G
5. 0 = u ⋅ v = a 2 − 1 + 2a + 2 ⇒ a = −1.
a.r
2 2  1  2 2  4 2
6. sin α = − ⇒ sin 2α = 2 ⋅  −  ⋅  − = .
3  3  3  9
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. z = 1 ± 3i ⇒ z = 2.
2. f ( x ) = ax + b, a > 0 ⇒ f ( f ( x ) ) = a 2 x + ab + b ⇒ a = 2, b = 1.
3. x = 2.
10 1
4. = .
1000 100
1
5. Dreapta AB are ecuatia x − y + 1 = 0. Distanta este .
2
o
6. Avem sin α = 0 sau cos α = 1, deci x = π .
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. (1 + i ) = −4.
4
1+ x 1− x
2. f (− x) = ln = − ln = − f ( x).
1− x 1+ x
( )
2
3. 5 x + 5− x = 2 ⇔ 5 x − 1 = 0 ⇒ x = 0.
4
4. Sunt 4 cifre prime, anume 2,3,5,7, deci sunt 400 de numere cu proprietatea cerută. Probabilitatea este .
9
o
5. Punctele B,C,O sunt coliniare şi O este mijlocul segmentului BC. Rezultă că BC este diametru
al cercului circumscris, deci A = 90D.
a.r
6. ( sin α + cos α )2 = 1 ⇒ sin 2α = 0 ⇒ tg 2α = 0.
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1.
10
2 −1
( )
= 10 2 + 1 ∈ ( 24;25 ) , deci partea întreagă este 24.
2. Ecuaţia se scrie 1 = (1 − x ) 1 + x . Obţinem x = 0 şi x = − 2.

3. Funcţiile g , h : ( 0, ∞ ) → \, f ( x ) = 2009 x , g ( x ) = log 2009 x, sunt strict crescătoare, deci funcţia f = g + h
este strict crescătoare.
5
4. Numărul numerelor abc cu a ⋅ b ⋅ c impar ⇔ a, b, c ∈ {1,3,5,7,9} este 53 = 125 , deci p = .
36
o
G G
5. u ⋅ v = 3 + 3a + a 2 > 0, ∀a ∈ \.
6. sin x + sin 5 x = 2cos 2 x ⋅ sin 3 x, de unde cerinţa.
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. Avem b = ac. Dacă prin absurd nu toate numerele sunt pare, din a + b + c par rezultă că un număr este
2
par şi două impare. Atunci unul din membrii relaţiei b 2 = ac este par şi celălalt par, fals.
2. f ( a ) + f ( a + 1) = 2 ( a + 2 ) ≥ 0.
2
3
3. log 2 x + log 4 x = log 2 x > 3 ⇒ x > 4.
2
4. Cn1 + Cn2 = 120 ⇒ n ( n + 1) = 240 ⇒ n = 15.
G G
o
5. u ⋅ v = 2 − a < 0 ⇔ a > 2.
6. Avem B = 90D , A = 30D , deci BA = 4 3 şi aria triunghiului este 8 3.
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. 3
100 < 125 = 5 = log 2 32 < 3! = 6.
3
2. Privind ca trinom în x avem ∆ = 9 y 2 − 12 y 2 = −3 y 2 ≤ 0, de unde cerinţa.

1 π   kπ 
3. sin 2 x = cos x ⇒ cos x = 0 sau sin x = ⇒ x∈ + kπ | k ∈ ]  ∪ ( −1) + kπ | k ∈ ]  .
2 2   6 
6⋅5
4. A53 − 4 ⋅ C62 = 5 ⋅ 4 ⋅ 3 − 4 ⋅ = 0.
2
JJJG JJJG JJJG
o
5. OC = 2OB − OA ⇒ C ( 3,7 ) .
4 BC 8
6. sin A = ⇒ R= = = 5.
a.r
5 2sin A 8
5
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. Avem a + bi + 2a − 2bi = 3 + i ⇒ a = 1, b = −1 ⇒ z = 2.
2. x 2 − 3 = 0.
3. log x 2 + log x
2 = 9 ⇒ 3log x 2 = 9 ⇒ x = 3 2.
4. Sunt C53 = 10 submulţimi cu 3 elemente ale lui A, iar singura fără elemente pare este {1,3,5} ; rămân 9
submulţimi.
5. a = b = −1.
o
4 3
6. cos a = − ⇒ tg a = − .
5 4
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. Avem n = 3 + 2 ∈ ( 3, 4 ) ⇒ [ n ] = 3.
2. f este funcţie strict monotonă, iar compunerea a două funcţii de aceeaşi monotonie este strict crescătoare.
1
3. 3x = t > 0 ⇒ 9t 2 + 9t − 4 = 0 ⇒ t = ⇒ x = −1 .
3
2
4. Exact două valori ale funcţiei sunt 1, celelalte fiind 0, deci sunt C10 = 45 de funcţii.
JJJJG JJJG G G G G
( )( )
5. MN ⋅ MP = i + 3 j 2i + ( m − 2 ) j = 3m − 4 ⇒ m = 3.
6. Funcţia cos este descrescătoare pe intervalul [ 0, π ] , deci cel mai mare este cos 1.
o
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. a = 2; b = 1 .
2. x = 0.
3. | x − 1|= 3 − x ⇒ x = 2.
4. Fiecare termen se divide cu 11.
5. C ( 3,9 ) .
tg 2 a 4 2
6. sin 2 a = = ⇒ sin a = .
1 + tg a
2 29 29
o
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) Se verifică prin calcul.

b) Se demonstrează prin inducţie după n ∈ `* .
2 1 2 1 u v 
c) Din ipoteză rezultă X ⋅  =  ⋅ X , iar din a), că există u , v ∈ \ , astfel încât X =  .
1 2  1 2 v u
 (u + v)3 + (u − v)3  3 3 +1 3 3 −1 
 =2  
o

Folosind b) găsim  2 şi soluţia: X =  2 2 .
 (u + v) − (u − v)
3 3  3 3 −1 3 3 +1
a.r
 =1  
2  2 2 
b) Calcul direct, −16l = 5ˆ în ] .
7
( )
ic
c) Pentru a ∈ ] 7 , a ≠ 0̂ , ∀ x ∈ ] 7 , f ( x ) = 6̂ + a ⋅ x . Avem f a −1 = 0̂ , deci f este reductibil.
( )( )
Pentru a = 0̂ , f = X3 + 4ˆ ⋅ X3 + 3ˆ , deci f este reductibil.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) Se verifică prin calcul. Se obţine a = 3 .
 0 1
b) B = A − A t =   . Se obţine B
2009
=B.
 −1 0 
1
c) det ( X ) = 0 ⇒ X 5 = t 4 ⋅ X , unde t = trX . Deci t 5 = 3, t ∈ \ ⇒ t = 5 3 şi X = A , care verifică.
5 4
3
2. a) Pentru a, b ∈ M , avem e a + eb − 1 ≥ 1 , deci a ∗ b ∈ [ 0, ∞ ) = M .
( a ∗ b ) ∗ c = a ∗ ( b ∗ c ) = ln ( ea + eb + ec − 2 ) .
o
b) Pentru a, b, c ∈ M se demonstrează că
∗ a
c) Se demonstrează prin inducţie că a (
∗ ... ∗
a = ln n ⋅ e a − (n − 1) . )
a.r
de n ori a
Se obţin apoi soluţiile a = 0 şi a = ln ( n − 1) .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
 2 1 1 0 1 1
   
1. a) A − A =  1 2 1  −  1 0 1  = 2 I 3 .
2
 1 1 2 1 1 0
   
1
b) Cum A ( A − I 3 ) = ( A − I 3 ) A = 2 I 3 rezultă că A−1 = ( A − I3 ) .
2
c) A2 + A = 2 ( A + I 2 ) ⇒ A3 + A2 = 22 ( A + I 3 ) . Prin inducţie rezultă concluzia.
o
2. a) Se foloseşte definiţia elementului neutru.
a.r
 f (3) = 0  a =1
b) Deoarece  , obţinem  şi se verifică apoi faptul că funcţia f :] → ] ,
 f (4) = 1  b = −3
f ( x) = x − 3 este izomorfismul căutat.
ic
D ... D
x = ( x − 3) 2009 + 3 .
x D x
c) Se demonstrează prin inducţie că
de 2009 ori x
Se obţin apoi soluţia x = 5 .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că rang ( A) = 2 .
b) Calcul direct, sau, deoarece rang ( At ⋅ A) ≤ rang ( A) = 2 , rezultă că det( At ⋅ A) = 0 .
 2 0
 
c) De exemplu  −1 0  .
 2 0
 
o
2. a) 4 D 5 D 6 = 9 .
b) Se demonstrează că funcţia f este bijectivă şi ∀ x, y ∈ ( 0, ∞ ) , f ( x ⋅ y ) = f ( x ) D f ( y ) .
a.r
m
c) Fie q ∈ _ , q > 3 . Atunci, există m, n ∈ `* astfel încât q = 3 + .
n
1
∀ t ∈ `* , avem k = 3 + t ∈ H şi deoarece H este subgrup al lui G, rezultă că şi simetricul k ′ = + 3 ∈ H .
ic
t
1 1  m
Deci m + 3, + 3 ∈ H , de unde şi ( m + 3) D  + 3  = + 3 = q ∈ H .
n n  n
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1 1 1
1. a) Se arată că xA xB xC = 0 , deci punctele A, B, C sunt coliniare.
yA yB yC
b) Între linii există relaţia L3 = 6 L1 − 2 L2 . Rangul este 2.
1 1
c) = 1 ≠ 0 , deci rang( M ) ≥ 2 .
0 1
o
Dacă unul dintre minorii de ordinul trei ai lui M care conţin ultima coloană este nul, atunci punctul D ( a, b )
a.r
este coliniar cu două dintre punctele A, B şi C .
Din a) rezultă că punctele A, B, C , D sunt coliniare, deci toţi ceilalţi minori de ordinul 3 ai matricei M
sunt nuli. Aşadar rang( M ) = 2 .
ic
b) Se arată că elementul neutru este e = −1 .
Dacă x ∈ ] , evident 5 x + 6 ≠ 0 .
6x + 7 1
x este simetrizabil ⇔ ∃ x′ ∈ ] , xx′ = x′x = −1 ⇔ x′ = − ∈ ] , deci 5 x′ = −6 + ∈] ,
at
5x + 6 5x + 6
aşadar 5 x + 6 ∈ { − 1,1} . Se obţine că unicul element simetrizabil în raport cu legea “ ∗ ” este elementul
neutru e = −1 .
em
c) Din ecuaţie rezultă că x este inversabil şi din b) rezultă x = −1 , care verifică relaţia.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 2 3 4 5 
1. a) Deoarece σ6 = e , rezultă că σ 2009 = σ 5 = σ −1 =  .
 2 3 1 5 4
1 2 3 4 5 
b) Alegem, de exemplu, τ ∈ S5 astfel încât τσ =   . Obţinem
 2 1 3 4 5
 1 2 3 4 5  −1  1 2 3 4 5 
τ =  ⋅σ =   (sau alegem τ = σ ).
2
 2 1 3 4 5   1 3 2 5 4 
o
c) Cum τ 1 ,τ 2 ,...,τ 121 ∈ S5 , ∃q ≥ r cu τ q = τ r . Luăm p = q − r .
a.r
 1 − i 3 1 + i 3 
2. a) Se arată că soluţiile ecuaţiei sunt x ∈ 1, , .
 2 2 
b) Utilizând relaţiile lui Viète obţinem S = x12 + x22 + x32 = 0 .
ic
Dacă ecuaţia ar avea mai mult de o rădăcină reală, deoarece ea are coeficienţi reali, ea ar avea toate
rădăcinile reale. Deoarece S = 0 , obţinem x1 = x2 = x3 = 0 , fals.
( )
c) Utilizând relaţiile lui Viète, obţinem ∆ = ( x1 + x2 + x3 ) ( x1 + x2 + x3 ) − 3 ( x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) = −4 .
2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că rang ( A ) = 3 .
b) Se arată uşor că mulţimea soluţiilor este S = { ( 0, α,1 − 2α, α ) α∈^ . }
x=0
 2 x + y = 0
c) Presupunem că sistemul are soluţia X = ( x y z ) ∈ M1, 3 ( ^ ) . Se obţine sistemul  .
3x + 2 y + z = 0
 4 x + 3 y + 2 z = 1
o
Sistemul omogen format din primele trei ecuaţii are doar soluţia x = y = z = 0 , care nu verifică a patra
a.r
ecuaţie a sistemului, contradicţie.
b) Din a) rezultă că „· ” este lege de compoziţie pe H t .
Deoarece pentru t ∈ ] , simetrica din grupul ( G, ⋅ ) a matricei A ( k ⋅ t − 1) este matricea A ( − k ⋅ t − 1) ,
ic
rezultă că A ( h ⋅ t − 1) ⋅ A ( − k ⋅ t − 1) = A ( ( h − k ) t − 1) ∈ H t , ∀h, k ∈ ] .
c) Fie funcţia f : G →] , f ( A(k ) ) = k + 1 , ∀ k ∈ ] .
at
Se demonstrează că f este bijectivă şi că este un morfism de grupuri.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) det ( A ) = −4 .
 3 −1 −1
 
b) Pentru n = 1 , A =  −1 3 −1 = A + 2 I 3 , deci P (1) este adevărată.
2
 −1 −1 3 
 
Dacă P ( n ) este adevărată atunci
2 ( ) −1 2 ( ) +2
2 n +1 2 n +1
o
 22 n − 1 22 n + 2 
A ( ) = A2 n ⋅ A2 = 
2 n +1
A+ I3  ( A + 2 I3 ) = A+ I3 .
 3 3  3 3
 
a.r
0 −1 −1
1 1
c) Se arată că A−1 = ( A − I 3 ) deci A−1 =  −1 0 −1 .
2 2  −1 −1 0 
 
2. a) ( x1 + 1)( x2 + 1) ( x3 + 1) = − ( − x1 − 1)( − x2 − 1) ( − x3 − 1) = − P ( −1) = −a sau se folosesc relaţiile lui Viète.
ic
b) x1 = 2 ⇒ a = −6 . Celelalte rădăcini sunt soluţiile ecuaţiei x 2 + 2 x + 3 = 0 , deci x2, 3 = −1 ± 2 ⋅ i .
c) a = 0 este soluţie.
at
 x1 + x2 + x3 = 0
Pentru a ≠ 0 , din primele două relaţii ale lui Viète rezultă  .
 x1 x2 + ( x1 + x2 ) ⋅ x3 = −1
em
Se obţine x12 + x1 x2 + x22 − 1 = 0 . Din ∆ x1 ≥ 0 şi x2 ≠ 0 rezultă x22 = 1 .
Rezultă x3 = 0 , fals. Aşadar a = 0 este unica soluţie.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
xA 2 xA 1
1. a) xB 2 xB 1 = 0 .
xC 2 xC 1
b) det ( M ) = ±2 S ABC = ±1 .
 a1 b1 c1 
 
−1
=  a2 c2  . Din M −1 ⋅ M = I 3 , rezultă a1 + b1 + c1 = 0, a2 + b2 + c2 = 0, a3 + b3 + c3 = 1 , de unde
o
c) Fie M b2
a c3 
 3 b3
a.r
concluzia.
 m n  p q  u v
2. a) X =  , Y =  ⇒ X +Y =  , cu u = m + p ∈ ], v = n + q ∈ ] .
 −3n m   −3q p  −3v u 
b) XY = O2 ⇒ det ( X ) ⋅ det (Y ) = 0 deci, luând X , Y ca mai sus, m 2 + 3n 2 = 0 sau p 2 + 3q 2 = 0 , de unde
ic
m = n = 0 sau p = q = 0 .
c) Unitatea inelului este I 2 . Dacă X , Y ∈ A şi XY = I 2 , atunci det ( X ) ⋅ det (Y ) = 1 şi det ( X ) ,det (Y ) ∈ ] ,
at
deci det ( X ) = ±1 . Rezultă X = ± I 2 ; aceste două elemente sunt inversabile în inelul dat.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că α = e . 3
1 2 3 
b) Deoarece α3 = e rezultă că α 2009 = α 2 =   . Ecuaţia devine α ⋅ x = e , cu unica soluţie
2
 2 3 1 
 1 2 3
x =α−1 =   =α .
 3 1 2
c) Fie σ = σ1 ⋅ σ2 ⋅ σ3 ⋅ σ4 ⋅ σ5 ⋅ σ6 o ordonare oarecare a factorilor.
o
m( σ )+ m( σ2 )+ m( σ3 )+ m( σ4 )+ m( σ5 )+ m( σ6 )
ε ( σ ) = ε ( σ1 ) ⋅ ε ( σ 2 ) ⋅ ε ( σ3 ) ⋅ ε ( σ 4 ) ⋅ ε ( σ5 ) ⋅ ε ( σ6 ) = ( −1) 1 = −1 .
a.r
2. a) z = 2 (1 + i ) .
b) Dacă z = a + bi ∈ ] [i ] este inversabil, atunci a 2 + b 2 = 1 , deci a = ±1 şi b = 0 sau a = 0 şi b = ±1 .
Rezultă că z ∈ {±1; ±i} . Cum ±1 şi ±i sunt inversabile în ] [i ] , rezultă concluzia.
ic
c) z = a + bi cu a, b ∈ ] aparţine lui H ⇔ 2 / ( a + b ) . Dacă a + bi , c + di ∈ H rezultă
( a + bi )( c + di ) ∈ H deoarece 2 / c ( a + b) + d (a − b) .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) det ( A ) = 4 .
b) Se arată prin calcul direct.
c) A ≠ 04 ⇔ cel puţin unul dintre numerele a, b, c, d ∈ \ este nenul ⇔
1
⇔ α = a 2 + b 2 + c 2 + d 2 ≠ 0 . Folosind unicitatea inversei, deducem că A−1 = ⋅ At .
α
2. a) a = − a = x1 + x2 + x3 ≤ x1 + x2 + x3 ≤ 3 .
o
b) f ( 0 ) = c < 0 , lim f ( x ) = +∞ .
x →∞
a.r
Funcţia polinomială asociată lui f este continuă pe [0,∞ ) , deci ea (şi polinomul f ) are cel puţin o
rădăcină în ( 0, ∞ ) .
c) x1 x2 x3 = 1 , de unde rezultă x1 = x2 = x3 = 1 .
Deoarece c = −1 < 0 , din punctul b) rezultă că f are rădăcina x1 ∈ ( 0, ∞ ) .
ic
Cum x1 = 1 , obţinem x1 = 1 .
Folosind relaţiile lui Viète, obţinem x2 = x3 = −1 şi apoi b = −1 .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii

b) Se demonstrează prin calcul direct, ţinând cont de faptul că
∀ k ∈ { 1, 2 } , xk ⋅ g ( xk ) = a ⋅ xk3 + b ⋅ xk2 + c ⋅ xk = a + b ⋅ xk2 + c ⋅ xk şi
xk2 ⋅ g ( xk ) = a ⋅ xk4 + b ⋅ xk3 + c ⋅ xk2 = a ⋅ xk + b + c ⋅ xk2 .
c) Din b) se obţine det ( A ) = g (1) ⋅ g ( x1 ) ⋅ g ( x2 ) .
o
det ( A ) = 0 ⇔ cel puţin unul dintre numerele 1, x1 , x2 este rădăcină şi pentru g.
Obţinem a + b + c = 0 sau a = b = c .
a.r
( ) ()
2. a) f 0ˆ = f 1ˆ = 0ˆ .
b) Cum f nu e injectivă, iar domeniul său este o mulţime finită şi coincide cu codomeniul, rezultă că f nu
este surjectivă.
ic
c) Singurele rădăcini ale polinomului sunt x1 = 0̂ şi x2 = 1̂ .
( )( )
Descompunerea în factori ireductibili a polinomului peste ] 5 este X 4 + 4ˆ X = X X + 4ˆ X 2 + X + 1ˆ .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Determinantul sistemului este ∆ = 2 ⋅ (1 − m ) .

Pentru m ∈ \ \ {1} sistemul este compatibil determinat.
1 −1 1
1 −1
b) Pentru m = 1 , ∆ p = ≠ 0 şi ∆ c = 1 1 3 = 0 , deci sistemul este compatibil.
1 1
1 1 3
o
c) Dacă m = 1 , sistemul are mulţimea soluţiilor S1 = { ( x,1, 2 − x ) x∈\ } şi
a.r
x 2 + 12 + ( 2 − x ) = 2 x 2 − 4 x + 5 .
2
Funcţia g : \ → \ , g ( x ) = 2 x 2 − 4 x + 5 are minimul g ( xV ) = g (1) = 3 .

ic
b) Dacă X , Y ∈ G , det ( X ⋅ Y ) = det ( X ) ⋅ det (Y ) = 1 , deci X ⋅ Y ∈ G .
Se verifică că dacă X ∈ G , atunci şi X −1 ∈ G .
at
 −1 1  0 1
c) C = A ⋅ B =   = − I 2 + D , unde D =  .
 0 −1 0 0
n −1
Deoarece D 2 = 02 , obţinem ∀ n ∈ `* , C n = ( −1) ⋅ I 2 + n ⋅ ( −1)
n
⋅ D ≠ I2 .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) Se arată că rang ( A) = 1 .
b) Se arată că A2 = d ⋅ A , cu d = a + 2b + 3c .
1
 
c) Se verifică că pentru K =  2  şi L = ( a b c ) , avem A = K ⋅ L .
 3
 
o
b) Rădăcinile ecuaţiei t 2 − 4t + 16 = 0 sunt t1, 2 = 2 ± 2 3 ⋅ i .
{ }
a.r
Mulţimea rădăcinilor lui f este 3 + i , 3 − i , − 3 + i, − 3 − i .
( )( )
c) Singura descompunere în factori a polinomului, în \ [ X ] , este f = X 2 − 2 3 X + 4 X 2 + 2 3 X + 4 .
Nici unul dintre polinoamele X 2 − 2 3 X + 4 şi X 2 + 2 3 X + 4 nu poate fi descompus în _ [ X ] .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 1 1
1
1. a) det ( A ) = ( a + b + c ) c a b = ( a + b + c ) ( a − b ) + ( b − c ) + ( c − a )  sau
2 2 2
2  
b c a
det ( A ) = a3 + b3 + c3 − 3abc .
b) Deoarece det ( A ) = 0 şi a + b + c ≠ 0 , rezultă a = b = c .
o
2a − 1 2b 2c
a.r
c) Determinantul matricei sistemului 2c 2a − 1 2b este o sumă de 5 termeni pari şi unul impar,
2b 2c 2a − 1
deci este un număr impar şi, în consecinţă, nenul.
1 1 1 1
ic
2. a) Folosind relaţiile lui Viéte, se obţine + + + =0.
x1 x2 x3 x4
5± 5
b) Notând x 2 = t obţinem ecuaţia t 2 − 5t + 5 = 0 , cu soluţiile t1, 2 = > 0 , deci ecuaţia iniţială are
at
2
toate rădăcinile reale.
g ( x) g ( x)
c) Dacă grad ( g ) > 4 , atunci lim
În consecinţă,
x →∞ f ( x)
em
= +∞ , dar din ipoteză rezultă
grad ( g ) ≤ 4 . Din ipoteză deducem că

g ( xk ) = 0 , de unde rezultă g ( xk ) = 0 , adică
lim
x →∞
∀ k ∈ {1, 2, 3, 4 } ,
f ( x)
≤ 1 , contradicţie.
g ( xk ) ≤ f ( xk ) = 0 , deci
g = a ⋅ f , cu a ∈ \ . Înlocuind în relaţia din enunţ,
obţinem că a ≤ 1 . Aşadar, soluţiile sunt polinoamele g = a ⋅ f , cu a ∈ [ −1,1] .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
a b  a ′ b′ 
1. a) Dacă A, B ∈ G , A =  , B =  , cu a, a′ ∈ ( 0, ∞ ) şi b, b′ ∈ \ , atunci
 0 1 0 1
 a ⋅ a ′ a ⋅ b′ + b 
AB =   şi a ⋅ a′ ∈ ( 0, ∞ ) , a ⋅ b′ + b ∈ \ .
 0 1 
1 2  2 1
o
b) De exemplu, pentru C =   şi D =   , se arată că CD ≠ DC .
 0 1   0 1
 α ab 
a.r
c) Se arată că I 2 − A + A2 =   , cu α = 1 − a + a > 0 .
2
 0 1 
2. a) Utilizând eventual relaţiile lui Viète, se obţine că a = 0 , b = −3 şi c = 2 .
b) Dacă f are rădăcina 2 , atunci 2a + c + ( b + 2 ) ⋅ 2 = 0 , de unde rezultă b = −2 şi c = −2a .
ic
( )
Apoi, f = X 3 + aX 2 − 2 X − 2a = ( X + a ) X 2 − 2 , cu rădăcina raţională x1 = − a .
c) Presupunem că f are rădăcina k ∈ ] . Rezultă că există q ∈ _ [ X ] , astfel încât f = ( X − k ) ⋅ q .
at
Mai mult, coeficienţii lui q sunt numere întregi. Folosind ipoteza, obţinem că numerele ( −k ) ⋅ q ( 0 ) şi
(1 − k ) ⋅ q (1) sunt impare, ceea ce este fals, deoarece ( −k )(1 − k ) este un număr par.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Prin calcul direct, rezultă A − B = 02 .
2 2
b) Se arată că I 2 + A + A2 + A3 + A4 = I 2 + 2 ⋅ A + A2 =  (
5 6
,
0 1
)
(
Atunci, det I 2 + A + A2 + A3 + A4 = 5 . )
 1 n
c) Pentru n ∈ ] oarecare, fie X n =   . Se arată că X n = I 2 .
2
o
 0 −1
2. a) Restul căutat este polinomul r = 2 X + 3 .
a.r
b) Avem f = ( X − x1 ) ⋅ ( X − x2 ) ⋅ ( X − x3 ) ⋅ ( X − x4 ) , deci (1 − x1 ) ⋅ (1 − x2 ) ⋅ (1 − x3 ) ⋅ (1 − x4 ) = f (1) = 5 .
c) g ( x1 ) ⋅ g ( x2 ) ⋅ g ( x3 ) ⋅ g ( x4 ) = (1 − x1 )(1 − x2 ) (1 − x3 ) (1 − x4 )( −1 − x1 )( −1 − x2 ) ( −1 − x3 ) ( −1 − x4 ) ,
deci g ( x1 ) ⋅ g ( x2 ) ⋅ g ( x3 ) ⋅ g ( x4 ) = f (1) ⋅ f (−1) = 5 .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Prin calcul direct, obţinem A = 03 . 3
 1 1 1
(
b) I 3 + A + A t = 1 1 1 , deci rang I3 + A + A t = 1 .
 1 1 1
)
 
 1 0 0
−1
c) Se arată că ( I 3 + A ) =  −1 1 0  , sau prin calcul direct, sau observând că
 0 −1 1 
o
 
I 3 = I 3 + A3 = ( I 3 + A ) ( I 3 − A + A2 ) .
a.r
2. a) Se arată că mulţimea rădăcinilor lui f este { 0, − 4 − 2i, − 4 + 2i } .
b) S1 = x1 + x2 + x3 = −4a şi S2 = x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 = 20 .
Suma din enunţ este S = 2 S12 − 6S2 = 8 4a 2 − 15 . ( )
ic
c) Deoarece x2 = x3 = −a , din prima relaţie a lui Viète obţinem x1 = −2a şi înlocuind în a doua relaţie a
lui Viète rezultă a ∈ { − 2, 2 } .
at
Pentru a = −2 , obţinem b = 2a 3 = −16 , iar pentru a = 2 , obţinem b = 2a 3 = 16 .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Scădem prima linie din celelalte şi obţinem det ( A) = −8 .

1 1
b) Scădem pe rând prima ecuaţie din celelalte şi obţinem y = z = t = şi apoi x = − .
2 2
 −1 1 1 1 
 
−1 1  1 −1 0 0 
c) Se obţine A = ⋅ .
o
2  1 0 −1 0 
 
 1 0 0 −1
a.r
1 1 1 1 S3
2. a) Se obţine + + + = = 2.
x1 x2 x3 x4 S4
b) Se verifică prin calcul.
c) Observăm că x = 0 nu este rădăcină pentru f. Ecuaţia f ( x) = 0 este echivalentă cu ecuaţia
ic
1
t 2 + 2t + a + 2 = 0 , unde t = x − . Pentru orice t ∈ \ , ecuaţia f ( x) = 0 are toate rădăcinile reale.
x
at
Ecuaţia t + 2t + a + 2 = 0 are rădăcinile reale dacă şi numai dacă a ≤ −1 .
2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
4 3
1. a) Determinantul sistemului este ∆ = −120 . Se obţine soluţia unică x = , y = , z = 0.
5 5
b a 0
b) Determinantul sistemului este ∆ = c 0 a = −2abc ≠ 0 , deci sistemul are soluţie unică.
0 c b
o
∆ x b2 + c2 − a2
c) Folosind formulele lui Cramer, obţinem x0 = = = cos A .
∆ 2bc
a.r
Â fiind unghi al triunghiului ABC, avem A ∈ ( 0, π ) , deci x0 = cos A ∈ ( −1, 1) .
Analog obţinem y0 = cos B ∈ ( −1, 1) şi z0 = cos C ∈ ( −1, 1) .
2. a) Deoarece a şi b iau independent câte trei valori, există 3 ⋅ 3 = 9 matrice în mulţimea G.
ic
b) Se verifică prin calcul..
c) det ( A) = ( a − b )( a + b ) . ( ] 3 , +, ⋅) fiind corp, din ( a − b )( a + b ) = 0̂ rezultă a = b sau a = −b .
În total, există 5 matrice în G care au determinantul nul.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie

b) Tripletul ( 0, 1, 0 ) e soluţie a sistemului, ∀ a, b, c ∈ \ , deci acesta este compatibil.
Dacă a + b + c ≠ 0 şi a 2 + b 2 + c 2 ≠ ab + bc + ca , atunci soluţia precedentă este unică.
c) Din ipoteză rezultă că a = b = c .
 z = 1− x − y
 x + y + z = 1 
o
2
Cum a = b = c ≠ 0 , rezultă  2 ⇔  2
1  1  2  .
2
 x + y = z − 1   x +  +  y +  = 
2

  2  2   2 
a.r
A doua ecuaţie din sistem are o infinitate de soluţii, care sunt coordonatele punctelor de pe cercul de centru
 1 2
 xt = − + ⋅ cos t
 2 2
 1 1 2
[
, cu t ∈ 0, 2π ) .
ic
Q  − , −  şi rază r = . Soluţiile sistemului sunt  1 2
 2 2 2  yt = − + ⋅ sin t
 2 2
 z t = 1 − xt − y t

at

2. a) Deoarece a, b, c pot lua arbitrar câte 4 valori, există 4 ⋅ 4 ⋅ 4 = 64 matrice în mulţimea G.
 2ˆ 0ˆ 
b) De exemplu, matricea A = 
 0ˆ 1ˆ 




em
 are proprietăţile cerute.
 a 2 = 1̂
  a ∈ 1, { }
ˆ 3ˆ

{ }
a b ˆ
1 0ˆ
c) Fie X =   ∈ G . X 2
= ˆ ˆ ⇔  b ( a + c ) = ˆ
0 ⇒  , deci a + c ∈ 1,
ˆ 3ˆ .
0 c { }
at
 0 0  2 c ∈ 0,
ˆ 2ˆ
c = 0̂ 
Rezultă b = 0̂ . Obţinem patru matrice.
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie

c−b a−c b−a
b) Sistemul este compatibil determinat. Se obţine soluţia x = , y= , z= .
det ( A) det ( A) det ( A )
c) Avem că rangul matricei sistemului este 2 şi rangul matricei extinse este 3, de unde rezultă concluzia.
2. a) Se arată că f (1) = 1 şi f ( 2 ) = 2 şi apoi că f ( 5 ) = 5 .
o
b) Folosind ipoteza, se deduce că f ( an +1 ) = ( f ( an ) ) + 1 , ∀ n ∈ ` şi apoi, folosind această relaţie, se
2
a.r
demonstrează prin inducţie concluzia.
c) Se consideră g ∈ \ [ X ] , g = f − X . Din b) avem că g ( an ) = 0 , ∀ n ∈ ` , deci g este polinomul
nul, aşadar f = X .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 a 5b   a 2 + 5b 2 = 0
b) Fie Y =   ∈ C ( A ) , cu Y = 02 .Obţinem sistemul , cu unica soluţie a = b = 0 , deci
2

b a   ab = 0
Y = 02 .
 a 5b 
c) Fie Z =   ∈ C ( A) , Z ≠ O2 , cu a, b ∈ _ .
b a 
o
Presupunem că det( Z ) = 0 , deci a 2 − 5b 2 = 0 . Dacă b = 0 , atunci a = 0 , deci Z = 02 , fals. Dacă b ≠ 0 ,
a.r
rezultă că5 ∈ _ , fals.
( ) () ( )
2. a) f 0 + f 1ˆ + f 2ˆ = 3ˆ a + 1ˆ = 1ˆ .
ˆ
b) f = X 3 + 2ˆ X 2 + 2ˆ are singura rădăcină x = 2̂ .
ic
c) Deoarece grad ( f ) = 3 , f este ireductibil peste ] 3 ⇔ f nu are rădăcini în ] 3 . Aşadar a ≠ 0̂ şi
1ˆ + a ≠ 0ˆ , deci a = 1̂ .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
t
b) det A − At = det A − A t = det A t − A = − det A − A t , deci det A − A t = 0 .
(
c) A − A t ≠ 03 , şi în consecinţă, rang A − A t ≥ 1 . )
a b c  0 b−d c−g
  t  
Dacă A =  d e f  , atunci A − A =  d − b 0 f − h.
o
g h   0 
 i g −c h− f
( )
a.r
Dacă am avea rang A − A t = 1 , atunci toţi minorii de ordinul doi ai matricei ar fi nuli.
a b c
 
Obţinem b − d = h − f = c − g = 0 , deci A =  b e f  , adică A = A t , fals.
c i 
ic
 f
( ) ( )
Aşadar rang A − A t ≥ 2 şi cum det A − A t = 0 , rezultă rang A − A t = 2 . ( )
at
2. a) Notând x 2 = t obţinem ecuaţia t 2 − 5t + 4 = 0 , cu soluţiile t1 = 1 şi t2 = 4 .
Rădăcinile lui f sunt x1 = −2 , x2 = −1 , x3 = 1 , x4 = 2 .


1 
2 
1
2 em
b) ∃ a ∈ _ astfel ca h = a  X +  X −  ( X + 1)( X − 1) . Obţinem h = 4 X 4 − 5 X 2 + 1 .
c) Din g ( −2 ) = g ( −1) = g (1) = g ( 2 ) = 2 deducem că există polinomul cu coeficienţi întregi q, astfel

încât g ( X ) = f ( X ) ⋅ q ( X ) + 2 . Presupunem contrariul, deci că există n ∈ ] , astfel încât g ( n ) = 0 .
Obţinem ( n − 2 )( n − 1)( n + 1)( n + 2 ) ⋅ q ( n ) = −2 .
at
Egalitatea anterioară având loc în mulţimea ] , divizorii întregi ai lui −2 fiind −2, − 1, 1, 2 , obţinem
că două dintre numerele n − 2, n − 1, n + 1, n + 2 coincid, fals.
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
m( σ )
1. a) ε ( σ ) = ( −1) = ( −1) = 1 .
2
b) Avem σ3 = e , unde e este permutarea identică. Evident, σ comută cu permutările e, σ, σ2 .

Se arată, prin calcul direct, că σ nu comută cu celelalte 3 permutări din S3 .
c) Dacă x ∈ S3 este o permutare impară (deci o transpoziţie), evident, x 2 = e ≠ σ .
 1 2 3
Obţinem unica soluţie x = σ2 =  .
o
 2 3 1
a.r
b) Se arată că înmulţirea matricelor este lege de compoziţie pe G. Se verifică axiomele grupului abelian.
 1 
Elementul neutru este matricea X ( 0 ) , iar simetrica lui X ( a ) ∈ G este matricea X  −1 + ∈G .
 a +1
c) Se demonstrează prin inducţie că
ic
∀ n ∈ `* , ∀ a1 , a2 , ..., an ∈ \ \ { − 1 } , X ( a1 ) ⋅ X ( a2 ) ⋅ ... ⋅ X ( an ) = X ( ( a1 + 1) ⋅ ( a2 + 1) ⋅ ... ⋅ ( an + 1) − 1) .
Pentru n = 2009 şi ak = k , ∀ k ∈ { 1, 2, ..., 2009 } , obţinem t = 2010 !
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
b) Se demonstrează prin inducţie după n ∈ `* .
 a −b 
c) Fie X o soluţie. Din punctul a) deducem că X = 
 b a 
( )
 . Cum det X = 1 ⇒ det ( X ) = 1 , deci există
2
 cos t − sin t   π 5π 
t ∈ [ 0;2π ] , X =   . X = A ⇔ cos 2t = 0 şi sin 2t = 1 ⇔ t ∈  ;  .
2
 sin t cos t  4 4 
o
1 1 1 1
2. a) Folosind relaţiile lui Viète, se obţine + + + =a.
a.r
x1 x2 x3 x4
b) Din teorema împărţirii cu rest, ∃ α, β ∈ \ şi q ∈ \ [ X ] , f = (X − 1) 2 ⋅ q + αX + β .
 f (1) = α + β α = a +8
Din  , se obţine  . Restul împărţirii este: r = ( a + 8 ) X − 7 .
 f ′(1) = α  β = −7
ic
2
4
2 1 2
c) ∑ x k2 =   − 2 ⋅ = − < 0 , deci ecuaţia nu are toate rădăcinile reale
 
3 3 9
k =1
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) rang ( A + I 2 ) = 2 .
b) Se demonstrează prin calcul direct.
c) Presupunem că ecuaţia are soluţia Y ∈ M2 ( ^ ) . Atunci, A ⋅ Y = Y ⋅ A şi din b) deducem că există
 x 0
x, y ∈ ^ , astfel încât Y =   . Cum det (Y ) = 0 , obţinem x = 0 şi apoi Y = 02 , fals.
2
 y x
o
c) Se arată prin inducţie că ∀ n ∈ `* , ∀ x1 , x2 , ..., xn ∈ \ , x1 ∗ x2 ∗ ... ∗ xn = ( x1 + 1)( x2 + 1) ⋅ ... ⋅ ( xn + 1) − 1 .
a.r
1 1 1 1 3 4 2009 2010
Obţinem 1 ∗ ∗ ∗ ... ∗ ∗ = 2 ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ ⋅ − 1 = 2009 .
2 3 2008 2009 2 3 2008 2009
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că det ( A − xI 2 ) = 0 ⇔ x ∈ {1, 8} .

c) Fie Y ∈ M 2( ^ ) , o soluţie a ecuaţiei. Atunci, A ⋅ Y = Y ⋅ A .
x 0  x3 = 1
Din b) rezultă că există x, y ∈ ^ , astfel încât Y =   . Obţinem  3 , deci există 9 soluţii în
0 y  y = 8
o
M2 ( ^ ) .
a.r
2. a) Se arată că f −1, 2 D f −1, 2 = f1, 0 .
b) Se arată că operaţia de compunere este lege de compoziţie pe G. Se verifică axiomele grupului. Se
demonstrează că elementul neutru este funcţia identică, f1, 0 , iar pentru funcţia f a, b ∈ G , simetrica sa
1 b
ic
este f a′, b′ ∈ G , unde a′ = şi b′ = − .
a a
c) Elementele f −1,−b au ordin 2, ∀b ∈ \ .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că det ( A) = 0 ⇔ m ∈ {1, 2 } .

b) Dacă m ∉ {1, 2 } , sistemul este de tip Cramer, deci este compatibil
Se arată că dacă m ∈ {1, 2 } , atunci sistemul este compatibil 1-nedeterminat.
c) Dacă m ∉ {1;2} , soluţia unică este (1;0; −1) , ceea ce nu convine. Dacă m = 1 , soluţiile sunt
(1 − λ ; λ ; −1) , λ ∈ \ , iar dacă m = 2 , soluţiile sunt (1; µ ; −1 − µ ) , µ ∈ \ . Deci m = 2 .
o
2. a) Dacă x = y = 0̂ , atunci x 2 + y 2 = 0̂ .
a.r
{ }
ˆ 1ˆ şi dacă x ≠ 0̂ sau y ≠ 0̂ , se arată că x 2 + y 2 ∈ 1,
∀ x ∈ ] 3 , x 2 ∈ 0, ˆ 2ˆ . { }
b) Dacă X = A ( a, b ) ∈ H şi Y = A ( c, d ) ∈ H , X ⋅ Y = A ( ac + 2̂bd , bc + ad ) ∈ H
ˆ 2ˆ } şi X −1 = A ( ad −1 , 2ˆ bd −1 ) ∈ H
Dacă X = A ( a, b ) ∈ H , atunci d = a 2 + b 2 ∈ {1,
ic
 a + 2ˆ b = 1ˆ
2 2
c) X 2 = I 2 ⇔  .
at
ab = 0̂
Pentru a = 0̂ ecuaţia 2ˆ b 2 = 1ˆ nu are soluţii.
 1ˆ 0ˆ   2ˆ 0ˆ 
Pentru b = 0̂ rezultă aˆ ∈ 1,
ˆ 2ˆ{ } em
şi soluţiile X1 =   şi X 2 = 
 0ˆ 1ˆ 
 
.
 0ˆ 2ˆ 
 
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie

1 1 1 1 1 1
b) B = A + a b c + a b c = A .
2a 2b 2c 3 3 3
c) Fie A1 ( a, f ( a ) ) , A2 ( b, f ( b ) ) şi A3 ( c, f ( c ) ) cele trei puncte, cu a ≤ b ≤ c .
o
a ) (b − a )(c − b)(c − a )( a + b + c )
S [ A1 A2 A3 ] =
1
B = .
a.r
2 2
Cel puţin două dintre cele trei numere a, b, c au aceeaşi paritate, deci cel puţin unul dintre numerele
b − a, c − b, c − a este par. Rezultăcă S [ A1 A2 A3 ] ∈ ` . Se arată că f (a ) , f (b) şi f (c) sunt multipli de 3,
deci B este divizibil cu 3, adică S [ A1 A2 A3 ] este divizibilă cu 3.
ic
1 1
b) Se arată că ∀ X ( a ) , X ( b ) ∈ H , cu a, b ∈ \ \   , a + b − 10ab ≠ , deci X ( a ) X ( b ) ∈ H .
at
10  10
(
c) Pentru X = X ( a ) ∈ G , X 2 = I 2 ⇔ X 2a − 10a 2 = X (0) . )
1 4 3 
Se obţin soluţiile X1 = I 2 şi X 2 = ⋅  .
5  3 −4  em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie

b) Se obţine (8 x )  i i 
+ 2 x A( x) = O2 şi apoi x ∈  − , , 0  .
3
 2 2 
a b
 ∈ M 2 (^) . Atunci X = ( A(0) ) = O2 .
2
c) Presupunem că ecuaţia are soluţia X =  4
 c d 
o
Rezultă det( X ) = 0 şi X 2 = t ⋅ X , unde t = a + d .
Se demonstrează că X 4 = t 3 ⋅ X , deci X = O2 sau t = 0 . În ambele cazuri rezultă X 2 = O2 , fals.
a.r
2. a) a100 = 2 şi a99 = 0 .
b) Din teorema împărţirii cu rest, există şi sunt unice q ∈ ^[ X ] şi a, b ∈ ^ , astfel încât
f (1) − f ( −1) f (1) + f ( −1)
( )
f = X 2 − 1 ⋅ q + aX + b . Obţinem a = b=
ic
.
2 2
Cum f (1) = f ( −1) = −251 , restul împărţirii polinomului f la X 2 − 1 este r = −251 .
at
c) Fie z ∈ ^ rădăcină a lui f . Atunci ( z + i )100 = − ( z − i )100 ,
de unde rezultă z + i = z − i şi
înlocuindu-l pe z = a + b ⋅ i , cu a, b ∈ \ în relaţia precedentă, deducem b = 0 , deci z ∈ \ .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
a 1 1 1 1 1 1 1 1
1. a) 1 a 1 = ( a + 2 ) 1 a 1 = ( a + 2 ) 0 a − 1 0 = ( a + 2 )( a − 1)
2
1 1 a 1 1 a 0 0 a −1
b) Cum sistemul este compatibil determinat rezultă a ∈ \ \ {−2;1} . Deoarece ( 0;0;1) este soluţie pentru
orice a ∈ \ , rezultă că ( 0;0;1) este soluţia unică a sistemului.
o
c) Sistemul este compatibil nedeterminat şi are soluţia (α ;α ;1 + α ) .
a.r
19 10 ⋅ 6 
2. a) Pentru a = 19 ∈ _ , b = 6 ∈ _ , avem a 2 − 10b 2 = 1 , deci A =  ∈G .
6 19 
 a 10b   a′ 10b′   a′′ 10b′′ 
b) Pentru X =   ∈ G şi Y =  b′ a′  ∈ G , avem XY =  b′′ a′′  , unde
 b a     
ic
a = a ⋅ a + 10b ⋅ b ∈ _ şi b = b ⋅ a + a ⋅ b ∈ _ şi det ( XY ) = det( X ) det(Y ) = 1 .
′′ ′ ′ ′′ ′ ′
 an 10 ⋅ bn 
c) Se arată inductiv că pentru orice n ∈ `* , există an , bn ∈ `* , astfel încât An =  ∈G .
at
 bn an 
Cum bn > 0 , rezultă că ∀ n ∈ `* , An ≠ I 2 şi apoi că puterile matricei A sunt o infinitate de elemente
distincte ale grupului ( G, ⋅ ) .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că B3 = I 3
0 0 1
−1  
b) B = B = 1 0 0 .
2
0 1 0
 
( a + b + c ) ⋅ det ( A) =
1
(
⋅ ( a + b + c ) ⋅ ( a − b ) + (b − c ) + ( c − a ) ≥ 0 .
2 2 2 2
)
o
c) Obţinem
2
a.r
b) 0ˆ = 0ˆ 2 + 0ˆ 2 , 1ˆ = 0ˆ 2 + 1ˆ2 , 2ˆ = 1ˆ 2 + 1ˆ 2 , 3ˆ = 1ˆ2 + 3ˆ 2 , 4ˆ = 0ˆ 2 + 2ˆ 2 , 5̂ = 1ˆ 2 + 2ˆ 2 , 6ˆ = 2ˆ 2 + 3ˆ 2 .
c) Se arată inductiv că ∀ n ∈ `∗ , {x 2n
}
x ∈ ] 7 = H , de unde rezultă concluzia.
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că suma elementelor matricei A este S = 90 .

( )
c) Se arată inductiv că An = 32n −1 ⋅ A , ∀ n ∈ `∗ . Rezultă că rang An = 1 , ∀ n ∈ `∗ .
1
b) e ∈ \ este element neutru al legii „ ∗ ” ⇔ ∀ x ∈ \ , ( ae − 2 ) ⋅ x = e − 6 ⇔ e = 6 şi a = .
o
3
1 1
c) 6 ∗ 6 ∈ [ 0;6] ⇒ 36a − 6 ∈ [ 0;6] ⇒ a ∈  ;  .
a.r
 6 3
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 x  x + 2y − z = 2
  
1. a) Dacă X =  y  ∈ M3,1 ( ^ ) , ecuaţia e echivalentă cu sistemul  2 x + 2 y = 1 . Sistemul este
z  x + 4 y − 3z = 5
  
compatibil nedeterminat, deoarece rangul matricei sistemului este egal cu 2, ca şi rangul matricei extinse.
 −6 2 2 
o
*  
c) Se arată că A =  6 −2 −2  . Rezultă rang A* = 1 .
 6 −2 −2 
( )
a.r
 
2. a) 7 2 − 2 ⋅ 52 = −1 , deci 7 + 5 2 ∈ A
( ) ( ) ( ( ))
 2 n +1  2 n +1
ic
c) Avem f 7 + 5 2 = −1 . Mai mult, f  7 + 5 2 = f 7+5 2 = −1 , ∀ n ∈ ` ,
 
( )
 2 n +1 
iar şirul ( xn )n∈` =  7 + 5 2  are termenii distincţi, în ]  2  .
at
  n∈`
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 a + bc = 0
2

 b(a + d ) = 0
1. a) Din A = 02 obţinem sistemul: 
2
. Presupunem că a + d ≠ 0 . Rezultă b = c = 0
 c(a + d ) = 0

 ( a − d )( a + d ) = 0
şi a = d . Din prima şi din ultima ecuaţie obţinem a = d = 0 , deci a + d = 0 , contradicţie.
−1
b) Se arată că ( I 2 + A )( I 2 − A ) = I 2 , deci ( I 2 + A ) = I 2 − A .
o
c) Matricele de forma X = α A , α ∈ \ sunt soluţii.
a.r
2. a) Se arată că f ( a ) = 0 .
b) Notând x 2 = t obţinem ecuaţia t 2 − 2t + 9 = 0 , ale cărei soluţii au t1 = t2 = 3 .
Rezultă x1 = x2 = t1 = 3 , x3 = x4 = 3 şi suma căutată este egală cu 4 3 .
ic
c) Evident, B ⊂ A . Fie α = g ( a ) ∈ A . Din teorema împărţirii cu rest, există şi sunt unice q, h ∈ _ [ X ] ,
( )
cu grad ( h ) ≤ 3 , astfel încât g = X 4 − 2 X 2 + 9 ⋅ q + h . Rezultă α = g ( a ) = h ( a ) ∈ B , deci A ⊂ B .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( ) 
( ) ( ) ( ) ( )
t
b) det A − At = det  A − A t  = det A t − A = − det A − A t deci det A − A t = 0 .
 
b b +1
c) Minorul = −1 este nenul.
1 1
o
2. a) Pentru orice x ∈ [ 0, ∞ ) , avem f ( x ) = x3 + p ⋅ x 2 + q ⋅ x + r > 0 .
b) S1 = x1 + x2 + x3 = − p , S 2 = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = q .
a.r
( )
x13 + x23 + x33 = − p ⋅ S12 − 2 S2 − q ⋅ S1 − 3r = − p3 + 3 pq − 3r .
c) Fie polinomul g ∈ \ [ X ] , g = X 3 − ( a + b + c ) X 2 + ( ab + bc + ca ) X − abc , cu rădăcinile a, b, c .

Deoarece p = − ( a + b + c ) > 0 , q = ab + bc + ca > 0 şi r = − abc > 0 , din punctul a) rezultă că rădăcinile
ic
a, b, c ale lui g nu sunt în intervalul [ 0, ∞ ) . Aşadar, a, b, c ∈ ( −∞, 0 ) .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) Se arată că A = 03 .
3
a d g
b) Dacă X =  b e

h  ∈ M 3 ( ^ ) , din A ⋅ X = X ⋅ A rezultă g = 0 , d + g = 0 , a =e+h, d =h,

c i 
 f
a + b = f + i , d + e = i şi g + h = 0 . Se obţine g = d = h = 0 , a = e = i şi b= f .
c) Presupunem că există X ∈ M3 ( ^ ) , astfel încât X = A . 2
o
a 0 0
Rezultă A ⋅ X = X ⋅ A . Din b), există a, b, c ∈ C , astfel încât X =  b 
0 .
a.r
 a
c a 
 b
0 0 0
 
Din X = A , rezultă că det ( X ) = 0 , deci a = 0 . Se obţine X =  0
2 2
0 0 ≠ A .
ic
 b2 0 0 

( )
2. a) f ( 3) − f (1) = a 34 − 1 + b ( 3 − 1) şi rezultă concluzia.
at
( )
b) Se obţine f ( x ) − f ( y ) = ( x − y ) a ( x + y ) ( x 2 + y 2 ) + b .
1
c) Cum b − 1 divide 1 rezultă b ∈ {0, 2} . Dacă b = 0 ⇒ a = 1, c = 3 . Dacă b = 2 ⇒ a = − ∉] .
em 15
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) Se calculează det ( A ) = ( a − b )( b − c )( c − a ) .
b) Se arată că unica soluţie este x = y = z = 0 .
c) Se obţin soluţiile (α , − α , 0 ) , cu α ∈ ^ .
2. a) 9, 4 ∈ ] şi 92 − 5 ⋅ 42 = 1 , deci z ∈ M
b) Se arată uşor că ∀ z1 , z2 ∈ M , avem z1 ⋅ z2 ∈ M şi z1−1 ∈ M .
o
c) Se demonstrează că pentru z = 9 + 4 5 ∈ M , ∀ k , n ∈ `* , cu n ≠ k , avem z n ≠ z k .
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că S = 03 .
1
b) Se calculează A2 = 14 ⋅ A , apoi B ⋅ C = I 3 + (15a + 1) ⋅ A şi se obţine a = − .
15
c) Se foloseşte relaţia A2 = 14 ⋅ A şi se demonstrează prin inducţie matematică.
( )
2. a) Deoarece 0 = ε3 − 1 = ( ε − 1) ε 2 + ε + 1 şi ε ∈ ^ \ \ , rezultă concluzia.
o
b) Determinantul sistemului este ( )( )
∆ = ( ε − 1) ε 2 − 1 ε 2 − ε ≠ 0 , deci sistemul are doar soluţia nulă
a.r
x= y = z =0.
( ) ( ) ( ) ( )
c) Din ipoteză, există g ∈ ^ [ X ] , astfel încât f1 X 3 + Xf 2 X 3 + X 2 f3 X 3 = X 3 − 1 ⋅ g ( X ) .
Deoarece numerele 1, ε şi ε 2 sunt rădăcinile polinomului X 3 − 1 , se obţine sistemul
ic
 a1 + a2 + a3 = 0

 a1 + a2 ⋅ ε + a3 ⋅ ε = 0 , unde ak = f k (1) , ∀ k ∈ {1, 2, 3} .
2
at

 a1 + a2 ⋅ ε + a3 ⋅ ε = 0
2
Folosind punctul b) se deduce că f k (1) = 0 , ∀ k ∈ {1, 2, 3} , de unde rezultă concluzia.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii

 x = pqr

b) Prin calcul direct se obţine unica soluţie  y = − ( pq + qr + rp ) .
z= p+q+r

c) Numerele p, q, r verifică aceeaşi ecuaţie de grad trei x3 − x 2 − x + 1 = 0 , cu soluţiile x1 = x2 = 1 ,
x3 = −1 , deci p = q = 1 sau p = r = 1 sau q = r = 1 .
o
2. a) A are 25 de elemente.
 a b  a 2 − b2 2ˆ ab   1ˆ 0ˆ 
a.r
b) Dacă X =   atunci X 2
= I ⇔  =  ⇔ a 2 − b 2 = 1̂ şi ab = 0̂ .
−
2
 2 ˆ ˆ
 b a   −2ab a − b   0 1 
ˆ 2
{ }
Dacă a = 0ˆ ⇒ b 2 = 4ˆ ⇒ b ∈ 2,3
ˆ ˆ . Dacă b = 0ˆ ⇒ a 2 = 1ˆ ⇒ a ∈ 1, { }
ˆ 4ˆ .
ic
 0ˆ 2ˆ   0ˆ 3ˆ   1ˆ 0ˆ   4ˆ 0ˆ 
Obţinem matricele  ,  ,  ,  
 3ˆ 0ˆ   2ˆ 0ˆ   0ˆ 1ˆ   0ˆ 4ˆ 
      
at
1 2
ˆ ˆ
c) Matricea Y =   ≠ O2 are determinantul 0̂ , deci nu e inversabilă.
 3ˆ 1ˆ 
 
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) rang ( A0 ) = 1 .
c) Pentru orice n ∈ ` , n ≥ 2 ,
( )
not ip
Cn = An B − BAn = An−1 ( AB − BA ) + An −1B − BAn−1 A = An −1 ⋅ A + Cn−1 ⋅ A .
Folosind relaţia anterioară, se demonstrează prin inducţie concluzia.
o
2. a) Avem f (−1) = f (1) = 0 şi obţinem a = −4 şi b = 12 .
b) Deoarece ecuaţia are coeficienţi reali, dacă admite rădăcina x1 = i , va avea şi rădăcina x2 = −i , deci
a.r
polinomul f se va divide cu ( X − i )( X + i ) = X 2 + 1 , adică a = 4 şi b = −12 .
c) Rădăcinile x1 , x2 , x3 sunt în progresie aritmetică, deci există z , r ∈ ^ astfel încât x1 = z − r , x2 = z
şi x3 = z + r . Obţinem x1 + x2 + x3 = 3z = 3 , deci z = 1 .
ic
x12 + x22 + x32 = (1 − r ) + 1 + (1 + r ) = 11 , deci r ∈ { − 2, 2 } , iar rădăcinile sunt −1,1, 3 .
2 2
În final, a = 4 ⋅ ( x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) = −4 şi b = −4 x1 x2 x3 = 12 .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 0 0 1 0 0 0 0
1. Patru matrice, şi anume  ,  ,  ,  .
0 0 0 0 1 0 0 1
 3 −2 
b) det ( A ) = 1 ≠ 0 , deci matricea A este inversabilă. Se obţine A−1 =  ∉M .
 −1 1
 ax + bz = 1
o
 ay + bt = 0
a b −1  x y −1

c) Fie B =   ∈ M inversabilă , cu B =   ∈ M . B ⋅ B = I2 ⇔  .
a.r
 c d  z t  cx + dz = 0
 cy + dt = 1
1 0 0 1
Deoarece a, b, c, d ∈ ` , se obţin soluţiile B1 = I 2 =   şi B2 =  .
ic
 0 1  1 0
a
2. a) Adunând relaţiile lui Viète, x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 = şi
1
at
8
x1 x2 x3 + x1 x2 x4 + x1 x3 x4 + x2 x3 x4 = − şi grupând, obţinem concluzia.
1
b) Avem x1 + x4 = x2 + x3 = 4 . Folosind a treia relaţie a lui Viète, obţinem x1 x4 + x2 x3 = −2 .
Din a doua relaţie a lui Viète, obţinem a = 14 .
em
c) x1 , x2 , x3 , x4 sunt în progresie aritmetică, deci există z , r ∈ ^ , astfel încât x1 = z − 3r , x2 = z − r ,
x3 = z + r şi x4 = z + 3r . Avem x1 + x4 = x2 + x3 = 4 , deci z = 2 şi din b) obţinem a = 14 şi
x1 x4 + x2 x3 = −2 . Rezultă r 2 = 1 şi b = −15 .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Se arată că AB = BA = O4 , deci AB + BA = O4
b) Se arată că rang ( A + B ) = 2 şi rang A = rang B = 1 .
c) Se demonstrează folosind faptul că AB = BA = O4 şi binomul lui Newton.
2. a) Deoarece f ( −1) = 0 , se obţine a = 6 .
b) Observăm că x0 = 0 nu este rădăcină pentru f .
1 1 1
Pentru i ∈ { 1, 2, 3, 4 } , xi e rădăcină a lui f ⇔ xi4 + axi3 + 4 xi2 + 1 = 0 ⇔ 1 + a ⋅ +4 2 + 4 =0 ⇔
o
xi xi xi
a.r
1
⇔ este rădăcină a lui g
xi
4
1
c) Din ∑ x2 = −8 < 0 rezultă concluzia.
i =1 i
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
 2 0
1. a) Se arată că AB = BA =  .
 5 2
 x 0
c) Dacă X este o soluţie a ecuaţiei, obţinem că X ∈ C ( A ) , deci există x, y ∈ \ , astfel încât X =   . Rezultă
 y x
 x2 + x 0   x + x − 2 = 0
2
x = 1  x = −2
o
  = A , deci  , adică  sau  . Se obţin soluţiile X 1 = B ,
 2 xy + y x 2 + x 
   ( 2 x + 1) y = 3 y =1  y = −1
a.r
 −2 0 
X2 =  .
 −1 −2 
 ( x + 1)( y + 1) > 0
2. a) Fie x, y ∈ G . Avem 1 + xy ∈ ( 0, 2 ) , deci 1 + xy > 0 .Atunci, x ∗ y ∈ G ⇔  , adevărat.
 ( x − 1)( y − 1) > 0
ic
1 1 1 1 1 1 1 2 3 8 1 1− x 1 22
at
c) f ( x) = f  ∗ ∗ ... ∗  = f   ⋅ f   ⋅ ... ⋅ f   = ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ = . Din = rezultă x = .
 2 3 9     
2 3  
9 3 4 5 10 45 1 + x 45 23
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
 a 2 + bc = 0

 b(a + d ) = 0
b) Din A = 02 obţinem sistemul: 
2
. Presupunem că a + d ≠ 0 . Rezultă b = c = 0 şi
 c(a + d ) = 0

 ( a − d )( a + d ) = 0
a = d . Din prima şi din ultima ecuaţie din sistem rezultă a = d = 0 , deci a + d = 0 , contradicţie.
o
c) Din punctul b) avem că a + d = 0 şi din A2 = 02 deducem det ( A − x ⋅ I 2 ) = x 2 .
a.r
Obţinem det ( A + 2 I 2 ) = 4 .
2. a) (a,15) ∈ G ⇔ a 2 − 3 ⋅ 152 = 1 . Se obţine a ∈ { − 26, 26 } .
b) Pentru ( a, b ) , ( c, d ) ∈ G , avem ac + 3bd , ad + bc ∈ ] şi
ic
( ac + 3bd )2 − 3 ( ad + bc )2 = ( a 2 − 3b2 )( c 2 − 3d 2 ) = 1 .
c) Se verifică axiomele grupului. Se arată că elementul neutru este (1, 0 ) ∈ G şi ∀ ( a, b ) ∈ G , simetricul
at
acestuia este ( a, − b ) ∈ G .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) det ( A) = −2 ≠ 0 , deci rang ( A) = 2 .

 −3 −3 
f ( B) = 
b) Se arată că .
 0 3
c) Dacă X ∈ M2 ( \ ) şi f ( X ) = B atunci tr ( AX − XA ) = tr ( B ) , deci 0 = 2 fals.
2. a) x12 + x22 + x32 = ( x1 + x2 + x3 ) − 2 ( x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) = −2a 2 .

2
o
x13 ≠ 0
a2 a 1
b) x1 e o rădăcină a polinomului f ⇔ f ( x1 ) = 0 ⇔ x13 + a 2 x1 − a = 0 ⇔ 1+ − =0 ⇔
a.r
x12 x13 x1
este o rădăcină a polinomului g.
1 1 1
c) Notăm cu , şi rădăcinile polinomului g. Deoarece x12 + x22 + x32 = −2a 2 < 0 , rezultă că f
x1 x2 x3
ic
1
are o singură rădăcină reală, de exemplu x1 . Atunci, ∈ \ este unica rădăcină reală a lui g.
x1
at
1
Presupunem că x1 = , deci că x1 ∈ { − 1,1 } . Dacă x1 = −1 este rădăcina comună a polinoamelor, din
x1
f ( −1) = 0 deducem a 2 + a + 1 = 0 , fals. Dacă x1 = 1 este rădăcina comună a polinoamelor, din f (1) = 0
deducem a 2 − a + 1 = 0 , fals. em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Determinantul sistemului este ∆ = −5a + 20 . Obţinem a = 4 .

b) Dacă ∆ ≠ 0 , sistemul este de tip Cramer, deci este compatibil.
1 2
Pentru ∆ = 0 , deci pentru a = 4 , un minor principal este ∆ p = , iar sistemul este incompatibil dacă
2 −1
1 2 1
o
şi numai dacă ∆ c = 2 −1 1 ≠ 0 , adică pentru b ≠ 4 .
7 −1 b
a.r
1 3 1
c) Din x + z = 2 y şi din prima ecuaţie rezultă y = . Din primele două ecuaţii deducem x = , z = −
4 4 4
şi din ecuaţia a treia, singura condiţie este a + 4b = 20 , verificată de o infinitate de perechi
( a, b ) ∈ { ( 20 − 4b, b ) }
b∈\ .
ic
b) Cum sin t ∈ ], cos t ∈ ] şi sin 2 t + cos 2 t = 1 rezultă că sin t = 0 şi cos t = ±1 sau sin t = ±1 şi cos t = 0 .
at
π
Deci t = k , k ∈] .
2
c) Se verifică axiomele grupului. Elementul neutru este X (0) = I 2 şi pentru X ( t ) ∈ G , ( X ( t ) )
−1
em = X ( −t ) ∈ G .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 a 0
1. a) Determinantul este 0 1 a = 1 + a 2 ≠ 0 .
1 0 1
1 a a2
b) Se obţine soluţia x0 = , y0 = , z0 = , cu y02 = x0 ⋅ z0 .
a +1
2
a +1
2
a +1
2
o
 1 −a a2 
 2 
a.r
 a +1 a +1 a2 + 1 
2
 a 1 −a 
c) După calcule, se obţine A−1 =  2 .
 a +1 a +1 a +1
2 2
 −1 a 1 
ic
 2 
 a +1 a +1
2
a 2 + 1 
2. a) Se obţine e = 6 .
at
b) Se arată că corespondenţa este o lege de compoziţie pe G. Se verifică apoi axiomele grupului.
1
Se obţine că elementul neutru este e = 6 , iar simetricul lui x ∈ G este x′ = 5 + ∈G .
x−5
 x−5= a >0

em
 ab = c

c) Notăm  y − 5 = b > 0 şi obţinem sistemul  bc = a , cu unica soluţie a = b = c = 1 .
 z −5=c >0

 ca = b

Singura soluţie a sistemului iniţial este x = y = z = 6 .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 a1 b1   a 2 + a22 + a32   14 28 
  a1b1 + a2b2 + a3b3
1. a) A =  a2 b2  şi obţinem B =  1
t
= .
 b12 + b22 + b32   28 56 
a b 
 3 3  a1b1 + a2b2 + a3b3
2 2 2
a1 a2 a1 a3 a2 a3
b) Se obţine det ( B ) = + + ≥0
b1 b2 b1 b3 b2 b3
o
ak at
c) Punctele P1 , P2 , P3 , O sunt coliniare ⇔ = 0 , ∀ k , t ∈ {1, 2, 3} .
a.r
bk bt
ak at
det ( B ) = 0 ⇔ = 0 , ∀ t , k ∈ { 1, 2, 3 } , t ≠ k şi rezultă concluzia.
bk bt
ic
= 52 = 25 , unde L = { a, b } ⊂ ] 5 .
L
2. a) Numărul elementelor mulţimii este ] 5
 1̂ a b 
at
 
c) Se verifică axiomele grupului. Pentru a, b ∈ ] 5 , notăm A(a, b) =  0ˆ 1ˆ 0ˆ  .
 0ˆ 0ˆ 1ˆ 
 
Elementul neutru este I 3 = A 0, ( ) em
ˆ 0ˆ , iar simetrica matricei A(a, b) este matricea A(− a, − b) .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 2 1
1.a) A2 =   = A + I2 .
 1 1
a b a b 
b) X =   .Din A ⋅ X = X ⋅ A , rezultă b = c , d = a − b deci X =  .
 c d   b a − b
Dacă det ( X ) = 0 ⇒ a 2 − ab − b 2 = 0 .Dacă b = 0 ⇒ a = 0 ⇒ X = 02 ,contradicţie.Dacă b ≠ 0 ,împărţind prin
o
a
b ⇒ t 2 − t − 1 = 0, t =
∈ _, fals.Deci det X ≠ 0 , adică X este inversabilă.
a.r
b
 F F1  1 1 
c) F2 = 1. Demonstrăm prin inducţie.Verificare. n = 1; A =  2 =  . Presupunem adevărată pentru n şi
 F1 F0  1 0 
F Fn  1 1   Fn + 2 Fn +1 
demonstrăm pentru n + 1 . An +1 =  n +1
ic
⋅ = .
 Fn Fn −1   1 0   Fn +1 Fn 
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 
2.a) σ ⋅ π =   , π ⋅σ =   . Cum aceste permutări nu comută, rezultă concluzia.
at
 2 1 3 5 4 1 3 2 5 4 
{ }
b) Prin calcul direct se obţine că ord( π )=3 .Deci H = e, π , π 2 .
em
c) Fie π i , π j ∈ H ⇒ π i + j ∈ H .Cum H este finită , rezultă H este subgrup al lui S5 .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 2 3 4 5 6
1.a) σ −1 =  .
6 1 4 2 3 5
( )
b) m (σ ) = 7 m σ −1 = 7.
( )
c) ε (σ ) = −1 Dacă ar exista o soluţie x atunci ε x 4 = ε (σ ) sau 1 = −1 contradicţie.
o
2.a) x > 1, y > 1 ⇒ xy − x − y + 2 > 1 , deoarece ( x − 1) ⋅ ( y − 1) > 0 .
b) f ( xy ) = xy − 1; f ( x ) D f ( y ) = ( x + 1) D ( y + 1) = xy + 1 .
a.r
c) Fie f −1 : G → ( 0, ∞ ) care este izomorfism , f −1 = g şi deci
∗ ... ∗
x = 1025 ⇒ ( g ( x) ) = g (1025) ⇔ ( g ( x) ) = 1024 ⇔ ( x − 1) = 1024 ⇒ x ∈ {−1;3} .
10 10 10
x ∗ x

10
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) A ⋅ ( X + Y ) = A ⋅ X + A ⋅ Y = X ⋅ A + Y ⋅ A = ( X + Y ) ⋅ A ⇒ X + Y ∈ C ( A ) .
a b
b) Fie A =   . Din A ⋅ E1 = E1 ⋅ A, A ⋅ E2 = E2 ⋅ A ⇒ a = d , c = b = 0 ⇒ A = a ⋅ I 2 .
c d
c) Dacă oricare trei se află în C ( A ) atunci există α ∈ ^, A = α ⋅ I 2 ⇒ a patra matrice se află în C ( A ) .
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
2.a) x = a −1 ⋅ b , x =  ⋅ = .
o
3 2 1 4 5  2 1 4 5 3  2 3 4 5 1
1 2 3 4 5
b) a ⋅ b =   ; ord ( ab ) = 5.
a.r
2 3 4 5 1
c) ord ( b ) = 6 ⇒ b k = e echivalent cu 6 | k .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 1 −1 1 0 
1.a) A ⋅ B =  ; B⋅ A=  ; A ⋅ B ≠ B ⋅ A.
0 1  1 1 
b) Prin calcul direct.
 1 −2   1 −n  ∗
c) Notăm C = A ⋅ B . C 2 =   apoi prin inducţie completă se arată că C = 
n
 , ∀n ∈ `
0 1  0 1 
deci răspunsul este negativ.
o
2a) X 3 − 2 ⋅ X − 1 = ( X + 1) ⋅ P.
a.r
1 5 1 5
b) Q3 = X 3 − 2 ⋅ X − 1 are trei rădăcini reale : x1 = −1 , x2 =+ , x3 = − .
2 2 2 2
c) Prin inducţie completă după n .Pentru n = 2 , Q2 = P # P . Presupunem afirmaţia adevărată pentru n şi o
( ) ( )
demonsrăm pentru n + 1 . Qn +1 = X n +1 − Fn+1 ⋅ X − Fn = X ⋅ X n − Fn ⋅ X − Fn −1 + Fn ⋅ X 2 − X − 1 , de unde
ic
rezultă afirmaţia .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) xn +1 = a ⋅ xn − b ⋅ yn , yn +1 = b ⋅ xn + a ⋅ yn . Deci xn2+1 ( )(
+ yn2+1 = a 2 + b 2 ⋅ xn2 + yn2 )
b) Şirurile ( xn )n , ( yn )n sunt mărginite ⇔ ( d n )n , d n = xn2 + yn2 , ∀n ∈ ` este mărginit.
( ) ( ) ⋅(x )
n
d n +1 = a 2 + b 2 ⋅ d n dn = a 2 + b2 2
0 + y02 . Dacă a 2 + b 2 ≤ 1 ⇒ d n ≤ x02 + y02 , ∀n ∈ `.
deci
Dacă a + b > 1 şirul ( d n ) este nemărginit.
2 2
o
 π π
 cos 3 − sin 3   xn  x   nπ nπ 
c) A = 2 ⋅   ;   = An ⋅  0  ⇒ xn = 2n ⋅  x0 ⋅ cos − y0 ⋅ sin 
a.r
 sin π π   yn   y0   3 3 
 cos 
 3 3 
De aici rezultă relaţia cerută.
l 2 = 1ˆ 2 , 2ˆ 2 = 9ˆ 2 = 4,
2.a) 1ˆ 2 = 10 ˆ 3ˆ 2 = 8ˆ 2 = 9,
ˆ 4ˆ 2 = 7ˆ = 5,
ˆ 5ˆ 2 = 6ˆ 2 = 3ˆ ⇒ ecuaţia nu are soluţii în ] .
ic
11
b) Numărul este 10 ⋅ 112 = 1210 .
( )
2
c) Dacă polinomul are o soluţie a ∈ ]11 , atunci a 2 + a + 1ˆ = 0ˆ , deci 2ˆ a + 1ˆ = 8,
ˆ fals. Cum polinomul dat are gradul
at
doi şi nu are rădăcini în ]11 , rezultă concluzia.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f ( A ) = A = I 2 .
2
b) f ( X + f ( X ) ) = A ⋅ ( X + A ⋅ X ) = A ⋅ X + A2 ⋅ X = A ⋅ X + X = X + f ( X ) .
c) Fie f ( X 1 ) = f ( X 2 ) ⇒ A ⋅ X 1 = A ⋅ X 2 ⇒ X 1 = X 2 , deoarece A este inversabilă , deci f este injectivă. Fie
Y ∈ M 2 ( \ ) . X = A−1 ⋅ Y este o preimagine a lui Y .Rezultă f este surjectivă, deci f este bijectivă.
2.a) X , Y ∈ M ⇒ A ⋅ X = X ⋅ A, A ⋅ Y = Y ⋅ A ⇒ A ⋅ ( X ⋅ Y ) = ( A ⋅ X ) ⋅ Y = ( X ⋅ A ) ⋅ Y = X ⋅ ( A ⋅ Y ) =
o
X ⋅ (Y ⋅ A ) = ( X ⋅ Y ) ⋅ A .
b) Fie X , Y ∈ G ⇒ det ( X ) ≠ 0,det (Y ) ≠ 0,det ( X ⋅ Y ) ≠ 0 şi X ⋅ Y ∈ M ⇒ X ⋅ Y ∈ G .
a.r
 1 
 a 0
 a b   a 0 
 .Cum det ( X ) ≠ 0 ⇒ a ≠ 0 . X =  c
−1
X ∈ M şi X =  ⇒ X = ∈G
c d  c a − 1
 2 
ic
 a a
a 0 2  −1 0 
c) Fie X =   , X = I 2 ⇒ c = 0, a = ±1. Deci există un element de ordin doi X = .
 0 −1
at
c a
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
x  x  x   3
1.a)  1  = A ⋅  0  ⇒ x1 = 3, y1 = 2 ;  2  = A ⋅   ⇒ x2 = 17, y2 = 12.
 y1   y0   y2   2
b)Demonstrăm prin inducţie. x0 + y0 ⋅ 2 = 1, x1 + y1 ⋅ 2 = 3 + 2 2 .Presupunem adevărat pentru n şi
demonstrăm pentru n + 1 .
( )( ) ( )
n +1
xn +1 + yn +1 ⋅ 2 = 3 ⋅ xn + 4 ⋅ yn + ( 2 xn + 3 yn ) 2 = 3 + 2 2 ⋅ xn + yn 2 = 3 + 2 2 .
o
xn + 2 = 3 ⋅ xn +1 + 4 ⋅ yn +1
c) ; Deci xn + 2 − 6 ⋅ xn +1 + xn = 0, ∀n ≥ 0 .
yn + 2 = 2 ⋅ xn +1 + 3 ⋅ yn +1
a.r
^ ^ ^ ^ ^ 
2.a) 3 x 2 = 3 ⇒ x 2 = 1 ⇒ x ∈ 1,6 
 
 ^
b) ord  3  = 6
ic
 
3
− ^ − − − − ^ ^ ^
c) Presupunem că f este un morfism de grupuri. f  0  = 1; f  0  = f  2+ 2+ 2  =  3  = 6 = 1 , contradicţie.
at
       
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 b
a x + 
⇒ f ( x) = 
bc a a
1.a) d = =
a  d c
c x + 
 c
b) Fie x1 , x2 > 0 a.î. f ( x1 ) = f ( x2 ) ⇒ x1 ( ad − bc ) = x2 ( ad − bc ) , deci x1 = x2 , adică f este injectivă.
ax + b a1 x + b1
c) Inducţie după n .Pentru n = 1 ⇒ f ( x ) = = . Presupunem adevărată pentru n şi demonstrăm
o
cx + d c1 x + d1
a f ( x ) + bn an +1 x + bn +1 a bn 
a.r
pentru n + 1 . ( f D f D ... D f )( x ) = n = , deoarece An +1 = An ⋅ A =  n ⋅ A.

cn f ( x ) + d n cn +1 x + d n +1  cn dn 
de n ori
1 0  a 0  0 b  a +1 b
2a) Fie X ∈ G , X =  + + =  ⇒ det X = a + 1 ≠ 0 .
 0 1  0 0  0 0  0 1
ic
b) A2 = A, B 2 = 02 , A ⋅ B = B, B ⋅ A = 02 .Fie X 1 , X 2 ∈ G; X1 = I 2 + aA + bB, X 2 = I 2 + a ' A + b' B.
( ) ( ) −1
X 1 ⋅ X 2 = I 2 + a + a ' + aa ' A + b + b' + bb ' B , a + a ' + aa ' ≠ −1 . ( X 1 ) = I 2 −
a
A−
b
at
B, deci G este un grup.
a +1 a +1
c) X 2 = I 2 ⇒ X = I 2 − 2 A + bB, b ∈ \.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
2
1.a) ∆ = 14m − 4 ≠ 0 ⇒ m ∈ \ .
7 
2
b) m = .
7
c) d 2 ∩ d3 = {( 7, −3)}; ( 7, −3) ∈ d1 ⇒ m =
2
.
7
o
 ^
2.a) det A = m ∈ ± 1 . Cum ( 5 , +, ⋅ ) este un corp comutativ , rezultă că A este inversabilă. Se arată că ABA = B.
 
a.r
m n  m' n'   mm' mn' + n 
b) | H |= 10 . Fie X 1 , X 2 ∈ H ⇒ X 1 = ^ ^ , X 2 =  ^
   . X1 ⋅ X 2 =   ∈ H , deoarece
 0 1 0 1 
^
 0^ 1 
^
   
 ^
ic
mm' ∈ ± 1 .
 
mn + n   1 0 
^ ^
 m2
at
X 12 = I 2 , X1 ≠ I 2 ⇒  ^ =  ⇒ m 2 = 1^ şi n  m + 1^  = 0^ .Pentru m = 1,
^ ^
n = 0 ⇒ X 1 = I 2 , fals.
c)
 0    
1   0 1 
^

^ ^
 
Pentru m = − 1, n ∈
^
5 ⇒ 5 soluţii.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f ( A ) = A2 = 02 .
b) f ( f ( X ) ) = f ( AX ) = A2 X = 02 .
c) Presupunem f ( X ) + f (Y ) = I 2 ⇒ A ( X + Y ) = I 2 şi aplicăm pe f ⇒ f ( A ( X + Y ) ) = f ( I 2 ) ⇒ A2 ( X + Y ) = A
⇒ 02 = A , contradicţie.
0 1
o
2a) At =   ⇒ AA = I 2 , deci A ∈ P.
t
1 0
a.r
( ) ( )
b)Fie A, B ∈ P, A ⋅ At = I 2 ⇒ det A ⋅ At = 1 ⇒ det ( A ) ⋅ det At = 1 ⇒ det ( A ) ≠ 0 ⇒ A inversabilă
⇒ At = A−1 ⇒ P = GL2 ( \ ) = grup .

( )
c) X = A−1 ⋅ B;det ( X ) = det A−1 ⋅ ( det B ) ≠ 0 ⇒ X ∈ GL2 ( \ ) = P.
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 a b 1 c d  1 a + c b + d 
     
1.a) M a ,b ⋅ M c ,d =  0 1 0  ⋅  0 1 0  =  0 1 0  = M a + c,b + d
0 0 1 0 0 1  0 1 
     0
b) M 0,0 = I 3 este elementul neutru .Pentru orice matrice M a ,b ∈ G , există matricea M − a ,−b ∈ G a.î.
M a ,b ⋅ M − a ,−b = M 0,0 = M − a ,−b ⋅ M a ,b . . M c ,d ⋅ M a ,b = M c + a ,d +b = M a + c ,b + d = M a ,b ⋅ M c ,d .
 0 a b
o
 
c) = M =  − a 0 0  ⇒ det ( M ) = 0. Dacă a = 0, b ∈ \∗ ⇒ rang ( M ) = 2.
M a ,b − M at ,b
a.r
 −b 0 0 
 
Dacă a = 0, b = 0 ⇒ rang ( M ) = 0 . Dacă a ∈ \∗ ⇒ rang ( M ) = 2 .
2a) ord (e) = 1 , ord ( a ) = ord ( b ) = ord ( c ) = 2 .Deci x = e este unica soluţie.
ic
b) ∀x ∈ K , x 2 = e ⇒ K este comutativ. Dacă ab = a ⇒ b = e, fals. Dacă ab = b ⇒ a = e, fals.
Dacă ab = e ⇒ b = a −1 = a, fals. Deci ab = c.
c) Nu sunt izomorfe deoarece K nu este ciclic şi ] 4 este ciclic fiind generat de 1 .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 6 2
1.a) B 2 =   = 2 B.
 −6 −2 
b) A2 = 2 A ⇒ a 2 + bc = 2a; b ( a + d ) = 2b; c ( a + d ) = 2c; bc + d 2 = 2d . Dacă b ≠ 0 ⇒ a + d = 2, contradicţie. Deci
b = 0. Analog c = 0. a 2 = 2a, d 2 = 2d , a + d ≠ 2 ⇒ A = O2 sau A = 2 I 2 .
c) d = 2 − a;det ( A ) = ad − bc = a ( 2 − a ) − bc = 0 .
( ) ( ) ( )( )
o
2.a) Aplicăm algoritmul lui Eucid. x 6 − 1 = x 4 − 1 ⋅ x 2 + x 2 − 1 . x 4 − 1 = x 2 − 1 ⋅ x 2 + 1 , deci ( f , g ) = x 2 − 1.
b) 8 soluţii distincte.
a.r
( )
c) f ( x ) = ( x − 1) ⋅ ( x + 1) ⋅ x 2 + 1
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 1 3 t  1 3  0 2  t  0 −2 
1.a) A =  ; A =   = A ⇒ A∈ P ; B =  ; B =   = − B ⇒ B ∈ Q.
 3 1   3 1   −2 0  2 0 
 0 a  0 b  − ab 0 
 = ( AB ) ⇒ AB ∈ P.
t
b) Fie A, B ∈ Q ⇒ A =  , B =   . AB = 
 − a 0   − b 0   0 − ab 
a b t  a b   − a −b   0 b
c) X =  ; X = − X ⇒  =  ⇒ a = d = 0; c = −b . X =   ; det ( X ) = b ≥ 0 .
2
 c d   c d   − c − d   − b 0 
o
2a) f ' ( x ) = 3 x 2 + 4 x + 3 > 0, ∀x ∈ \ ⇒ f este strict crescătoare.
a.r
lim f ( x ) = −∞ , lim f ( x ) = ∞ , f este continuă deci are P.D. ⇒ f ( x ) = 0 are o unică soluţie reală.
x →−∞ x →∞
^ ^  ^ ^ ^ ^
b) f  0  = 1, f  1  = 1
   
ic
^ ^ ^ ^
c) Dacă f = gh , grad ( h ) ≥ 1, grad ( h ) ≥ 1 ⇒ f = g ⋅ h , deci f este reductibil, contradicţie.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
x y
1.a) Fie Y =   ; AX = XA ⇒ t = x, y = 3 z.
z t
2
 x
2 2
 y
x
y
{ }
b) Det ( X ) = x − 3 y = 0; Dacă y = 0 ⇒ x = 0 ⇒ X = 02 . Dacă y ≠ 0 ⇒   = 3 ⇒ ∈ ± 3 , contradicţie.
 a 3b   c 3d   ac + 3bd 3 ( bc + ad ) 
o
c) Dacă X =   ,Y =   , a, b, c, d ∈ ] ⇒ XY =  
b a  d c   bc + ad ac + 3bd  .
a.r
Utilizând metoda inducţiei matematice, rezultă concluzia.
2a) f (1) = 0.
 
2
 5 
b)  ∑ xi  − 2  ∑ xi x j  = −5.
ic
 i =1   1≤i < j ≤5 
 
( ) ( )
c) f ( x ) = ( x − 1) x 4 + 3 x 2 + 2 x + 2 ; x 4 + 3 x 2 + 2 x + 2 = x 2 + 1 + ( x + 1) > 0.
2 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) a = 2, b = 0.
b) a = 4, b ≠ −2.
c) a ≠ 4; b = − a + 2 ⇒ x, y, z ∈ ] .Pentru a = 4 , b = −2 .
2.a) Cum a , b, c ∈ ] 2 şi variază independent , rezultă că A are 8 elemente.
 a 0 0   a 0 0   a 0
2
0
    
b)  0 a 0  ⋅  0 a 0  =  0 2
a 0  .Dacă a = 0̂ ⇒ X 2 = O3 .Dacă a = 1̂ ⇒ X 2 = I 3 .
o
 b c a   b c a   
    0 0 a 2 
a.r
 0 0 0 
 
c) În egalitatea X 2 = 03 trecând la determinant se obţine a = 0 .Cum X =  0 0 0  , b, c ∈ ] 2 verifică
 
 b c 0 
 
ic
egalitatea X = 03 , rezultă că avem 4 soluţii.
2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) m = 7.
 4m − 3 3m + 4   2m − 9 12 − m 
b) M 1 (1,1) ; M 2  , ; M3  ,  , m ∈ . Considerăm m = 25k + 7, k ∈ .
 25 25   5 5 
1 1
c) S = ⋅ | ∆ |, ∆ = ( − m + 7 )(14 − 2m ) ; S = 1 ⇔ m ∈ {2,12} .
2 25
2.a) f ( −1) = 0.
( )
o
b) f ( x ) = ( x + 1) 2 x 2 − ( a + 2 ) x + 2 ; rădăcinile sunt reale pentru a ∈ (−∞, −6] ∪ [2, ∞) .
a.r
1
c) x1 = −1; x3 = ;| x2 | + | x3 |= 2 ⇔| x2 |= 1 ⇔ a ∈ [−6, 2].
x2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) det A = ( m − 1) .
2
b) Dacă m ≠ 1 ⇒ rangA = 3 . Dacă m = 1 ⇒ rangA = 1 .

c) Caz de incompatibilitate m = 1.
3 −3
Dacă m ∈ ] \ {1} ⇒ x = 1 + ; y = 0; z = . Deci m | 3 ⇒ m ∈ {−2,0, 2, 4}.
m −1 m −1
2a) Se verifică prin calcul.
o
b) α = [1234], β = [1342].
c) x ⋅ β −1 = α −1 ⋅ x ⇔ α ⋅ x = x ⋅ β . γ = x.
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) B = A + A = B ,
t t
 1 x y
 
b) Din ipoteză rezultă A =  − x 1 z  , x, y, z ∈ \ , deci det ( A ) = 1 + x 2 + y 2 + z 2 ≥ 1 .
 − y −z 1 

(
c) Dacă x + y = 0 ⇒ y = − x ⇒ B = x A − At ⇒ det B = 0 .)
( )
o
2.a) x x 2 + 1 = 0 ⇒ x1 = 0, x2 = i, x3 = −i .
b) i ( p + 2 ) + p + q − 2 = 0, p, q ∈ \ ⇒ p = −2, q = 4 .
a.r
S n = x1n + x2n + x3n , n ∈ `. S n = − pSn − 2 − qS n −3 , ∀n ≥ 3.
c) S0 = 3, S1 = 0, S2 = −2 p, S3 = −3q, S 4 = 2 p 2 , S5 = 5 pq.
ic
S6 = −2 p 3 + 3q 2 , S7 = −7 p 2 q.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 1 1 1 2 1
  3  
1.a) A =  0 1 0  ; A =  0
2
0 1  . Se verifică relaţia.
0 0 1 0 1 0 
  
b) A − A = A − I 3 ; A − A3 =
3 2 5
A4 − A2 ; A7 − A5 = A6 − A4 ;..., A2 n +1 − A2 n −1 = A2 n − A2 n −1
Prin însumare obţinem: A2 n +1 − A = A2 n − I 3 ; A2 n + 2 − A2 = A2 n +1 − A ⇒
A2 n − A2 = A2 n −1 − A ⇒ A2 n +1 − A2 n −1 = A2 − A = I 3 ; A2 n + 2 − A2 n = A2 − I 3
o
c) Demonstrăm prin inducţie. Verificăm pentru n = 1, n = 2. Presupunem adevărată pentru toate valorile
a.r
≤ n − 1 şi demonstrăm pentru n. Utilizând relaţia An = An − 2 + A2 − I 2 , rezultă concluzia.
2.a) x 4 − 1 = 0 are soluţiile complexe: x1 = 1, x2 = −1, x3 = i, x4 = −i
−1 ± i 3
b) P3 = ( x − 1)( x − ε1 )( x − ε 2 ) unde ε1,2 =
ic
2
c) x 6 − 1 = ( X − 1)( X + 1) ( )(
X − X +1 X + X +1 .
2 2
)
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) [ A, A ] = A − A = 02.
2 3 3
 a b  ∗  d −b  ∗ ∗
b) Fie A =  ; A =   . A⋅ A = A ⋅ A .
 c d   − c a 
c) [ A, BC − CB ] = ABC − ACB − BCA + CBA . Prin permutări circulare se obţin celelalte două relaţii.Adunând
se obţine egalitatea.
o
2.a) 0 < a < 1,0 < b < 1 ⇒ ab ∈ ( 0,1) , (1 − a )(1 − b ) ∈ ( 0,1)
1
b) f ' ( x ) =
a.r
> 0, ∀x > 0 ⇒ f strict crescătoare, deci injectivă. f este continuă deci are P.D.,
( x + 1)2
lim f ( x ) = 0, lim f ( x ) = 1 ⇒ Im f = ( 0,1) ⇒ f surjectivă, deci bijectivă. Se verifică egalitatea.
x →0 x →∞
x >0
ic
1
( ) 1
c) f (1) = ; ∃! y > 0, f ( y ) = x; f y 3 = x D x D x = f (1) ⇒ y 3 = 1 ⇒ y = 1 ⇒ x = .
2 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) D2 = 3; D3 = 4 .
b) Se dezvoltă determinantul după prima linie.
c) Se demonstrează prin inducţie. Verificare pentru n = 2, n = 3 . Dacă este adevărată pentru
2 ≤ k ≤ n − 1, Dn = 2n − ( n − 1) = n + 1.
 ^ ^   ^ ^   ^ ^   ^ ^  
2.a) ] 2 × ] 2 =  0,0  ,  0,1  ,  1,0  ,  1,1   .Se completează tabla operaţiei de adunare .
       
o
b) ( xy ) = e, x 2 y 2 = ee = e .
2
a.r
−1
c) x = x −1 , ∀x ∈ G; ∀a, b ∈ G ⇒ ( ab ) = ab = b −1a −1 = ba .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1
1.a) A2 = 3 A; x = − .
9
1
b) B = A.
3
c) Prin calcul direct.
2.a) x1 = 2; x2,3 = −1 ± i 2.
o
b) S n = x1n + x2n + x3n , ∀n ≥ 0; S0 = 3, S1 = 0, S2 = 2 , S3 = 18, S 4 = 2 .
c) Se scriu relaţiile lui Viète, se obţine m = 0 .
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) AM (1,1) .
b) y ' = 2 x ' .
c) x1' = ax1 + by1 , y1' = cx1 + dy1 ; x2' = ax2 + by2 y2' = cx2 + dy2 ; x3' = ax3 + by3 , y3' = cx3 + dy3 .
Se utilizează proprietăţi ale determinanţilor.
2.a) 16.
b) Se verifică prin calcul direct.
o
c) X = I 3 sau X = O3 .
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) det A = 0
c) det( I 3 + xA2 ) = (1 − 6 x ) ≥ 0, ∀x ∈ \ .
2
2.a) x1 = −1, x2 = i, x3 = −i.

b) p (1) = 0, p ' (1) = 0 ⇒ a = −2, b = 0.
c) Singurele rădăcini raţionale ale polinomului p ( x ) = x3 + ax 2 + x + 1 sunt x = ±1 ⇒ a ∈ {−3,1} .
o
a.r
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) AB = 03
b) A2 = 3 A, AB = BA = 03 , B 2 = 3B. Se verifică relaţia.
c) ∀x ∈ \∗ ⇒ M x este inversabilă, deci det ( M x ) ≠ 0.
2.a) Aplicăm relaţiile lui Viète, ∑ xi = a, x1x2 x3 x4 = 1, ∑ xi x j xk = a.
i i < j <k
b) Dacă se divide , atunci p (1) = 0, p ( −1) = 0 ⇒ a = 1 = −1 , contradicţie.
o
1
c) Se împarte ecuţia reciprocă f ( x ) = 0 prin x 2 , se notează x + = t etc.
a.r
x
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Se dezvoltă determinantul; se obţine det A = 1 + a 2 + b 2 + c 2 .

( )
b) A· A* = det A· I3 ⇒ det A·det A* = ( det A) ⇒ det A·det A* = ( det A ) .
3 3
( )
( )
Cum det A ≠ 0 ⇒ det A* = ( det A ) .
2
 a 2 ab ac 
o
 
c) Avem A − I 3 =  ba b 2 bc  şi se observă că orice minor de ordin 2 al matricei A este nul. Ca urmare,
 ca cb c 2 
a.r
 
rangul matricei A − I 3 este cel mult 1.
2.a) Dacă f ( x ) = f ( y ) ⇒ ax = ay ⇒ a −1 ( ax ) = a −1 ( ay ) ⇒ x = y , adică f este injectivă.
ic
Pentru orice y ∈ G , considerând x = a −1 y ∈ G , rezultă f ( x ) = y , deci f este surjectivă.
b) ( f a D fb ) ( x ) = f a ( fb ( x ) ) = a· fb ( x ) = a ( bx ) = ( ab ) x = f ab ( x ) , ∀x ∈ G .
c) Compunerea funcţiilor este asociativă. Elementul neutru este 1G = f e ∈ F ( G ) , unde e este elementul neutru
at
din G. Dacă a −1 este simetricul lui a ∈ G , atunci f a −1 este simetricul elementului f a ∈ F ( G ) .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
(
1. a) Prin calcul direct rezultă det A = 3 1 − m 2 . )
b) Dacă m ∈ \ \ {−1,1} rezultă det A ≠ 0, deci rang ( A ) = 3.
Pentru m = 1 sau m = −1 , există cel puţin un minor de ordin doi nenul în A, deci rang ( A ) = 2.
c) Dacă m ∈ \ \ {−1,1} , sistemul este compatibil determinat.
o
1 −1 −1 1 
 
Pentru m = 1 ⇒ A = 1 1 1 0  , care are rangul 2, egal cu rangul lui A, deci sistemul este compatibil
a.r
1 3 3 −1
 
(nedeterminat).
 1 −1 1 1 
 
ic
Pentru m = −1 ⇒ A =  −1 1 −1 2  , care are rangul 3, şi cum rang A = 2, rezultă sistemul este
 −1 3 3 −1
 
at
incompatibil.
2. a) Se verifică prin calcul direct că x ∗ y ∈ G2 , ∀x, y ∈ G2 , adică operaţia „ ∗ ” este corect definită pe G2 .
7
Folosind definiţia se verifică şi asociativitatea şi comutativitatea operaţiei. Elementul neutru este e = , iar
simetricul oricărui element x ∈ G2 este x ' = em

18 x − 35
9 ( x − 2)
= 2+
1
9 ( x − 2)
∈ ( 2, ∞ ) = G2 .
b) Se arată că f este bijectivă şi că f ( x ∗ y ) = f ( x )· f ( y ) , ∀x, y ∈ G2 .

3
at
c) Dacă x, y ∈ (α , ∞ ) şi α ≥ 2 , atunci x ∗ y = 3 ( x − 2 )( y − 2 ) + 6 (α − 2 ) + α ≥ α , deci Gα este parte stabilă a
lui R în raport cu operaţia „ ∗ ”.
m
ac
.b
w
w
w

VSoluţie
1
1. a) Din primele două ecuaţii rezultă că dacă ( x0 , y0 ,0,0 ) este soluţie, atunci x0 = 0, y0 = . Din a treia
3
ecuaţie rezultă p = −2 .
2 −3
b) Matricea sistemului, notată A, conţine minorul = 21 ≠ 0 , deci rang A ≥ 2, ∀ m, n ∈ \ .
1 9
c) Dacă rang A = 2 , orice minor de ordin 3 al matricei A este nul. Se obţine astfel m = 2, n = −12. Alegând
2 −3
= 21 ≠ 0, din teorema Rouché rezultă p = −2.
o
minorul principal
1 9
2. a) Se verifică prin calcul direct asociativitatea şi comutativitatea. Elementul neutru este (1,0 ) iar
a.r
1 
simetricul unui element ( q, k ) este elementul  , − k  ∈ G.
 q 
b) (1,1) ∗ (1, 2 ) ∗ ... ∗ (1,10 ) = (1,1 + 2 + ... + 10 ) = (1,55 ) .
ic
c) f morfism: f ( ( q1, k1 ) * ( q2 , k2 ) ) = q1q2 2k + k
1 2 = f ( q1 , k1 )· f ( q2 , k2 ) , ∀ ( q1 , k1 ) , ( q2 , k2 ) ∈ G .
m1 m
f injectivă: Fie ( q1 , k1 ) , ( q2 , k2 ) ∈ G , q1 =
at
şi q2 = 2 , m1 , n1 , m2 , n2 ∈ ] impare astfel încât
n1 n2
f ( q1 , k1 ) = f ( q2 , k2 ) . Dacă k1 ≠ k2 , fără a restrânge generalitatea, putem presupune k1 < k2 . Atunci, din
m
em
q1·2k1 = q2 ·2k2 , rezultă m1n2 = 2k2 − k1 m2 n1 , contradicţie, deoarece membrul stâng este impar, iar membrul
drept este par. Ca urmare, k1 = k2 , de unde q1 = q2 .
f surjectivă: pentru orice număr raţional r = , m, n ∈ ]∗ , există m1 , n1 ∈ ] impare şi a, b ∈ ` astfel încât

n
at
m m
m = 2a m1 şi n = 2b n1. Notând q = 1 , k = a − b, rezultă f ( q, k ) = .
n1 n
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Sistemul are soluţie unică dacă determinatul matricei A a sistemului este nenul. Cum det A = m 2 − 6m + 5,
sistemul are soluţie unică pentru m ∈ \ \ {1,5} .
b) Pentru m ∈ \ \ {1,5} sistemul este compatibil determinat. Pentru m = 1, rang A = rang A = 2, adică sistemul este
compatibil nedeterminat. Pentru m = 5 rezultă rang A = 2 şi rang A = 3, deci sistemul este incompatibil.
c) Pentru m = 1 se obţine soluţia x = 1 − α , y = α , z = 0, unde α ∈ \ . Înlocuind în relaţia 2 x02 − y02 + 3z02 = 14,
o
rezultă α ∈ {−2,6} . Soluţiile căutate sunt ( 3, −2,0 ) şi ( −5,6,0 ) .
a.r
2 3 2 3 5
2.a) ∗ = + = .
3 4  3 4  12
b) Comutativitatea este imediată. Asociativitatea: folosind relaţia { x + n} = { x} , ∀ x ∈ \, n ∈ ] , rezultă:
( x ∗ y ) ∗ z = { x ∗ y + z} = {{ x + y} + z} = { x + y − [ x + y ] + z} = { x + y + z} şi
ic
x ∗ ( y ∗ z ) = { x + y ∗ z} = { x + { y + z}} = { x + y + z − [ y + z ] } = { x + y + z}.
Elementul neutru este e = 0, simetricul lui 0 este 0, iar simetricul oricărui element x ∈ ( 0,1) este 1 − x.
at
1 1 3 5  1 1 5 
c) Ecuaţia se poate scrie sub forma {3x} = . Cum 0 ≤ 3 x < 3, rezultă 3x ∈  , ,  ⇔ x ∈  , ,  .
  6 2 6
2
em 2 2 2
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) m (σ ) = 4.
{ }
b) Prin calcul direct rezultă σ 5 = e, deci A = e,σ ,σ 2 ,σ 2 ,σ 3 ,σ 4 . A are 5 elemente.
c) Cum τσ 2 = σ 2τ ⇒ τσ 4 = σ 4τ , deci τσ −1 = σ −1τ , adică τσ = στ .

2.a) Trebuie demonstrat că f ( x − T ) = f ( x ) , ∀ x ∈ \
( ( x − T ) + T ) = f ( x ) ⇒ −T ∈ H .
o
Pentru orice x ∈ \ avem f ( x − T ) = f
T2∈H T1∈H
b) Fie T1 , T2 ∈ H ⇒ f ( x + (T1 + T2 ) ) = f ( ( x + T1 ) + T2 )
a.r
= f ( x + T1 ) = f ( x ) , deci T1 + T2 ∈ H .
Dacă T ∈ H , atunci −T ∈ H , deci H este subgrup al lui ( \, + ) .
c) Din f (T ) = f ( 0 ) ⇒ T ∈ ] . Apoi, f ( x + T ) = f ( x ) , ∀T ∈ ]. Astfel H = ] .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
m 1 1
1.a) det ( M ) = 1 − m 2 1 = −4m 2 + m − 1 .
2 m + 1 2m + 1 1
( )
b) −4m 2 + m − 1 = − 4m 2 − m + 1 ≠ 0, ∀m ∈ \ .
o
2
 1  15 15 15
c) det ( M ) =  2m −  + ≥ ⇒ S ABC ≥ .
 4  16 16 32
a.r
 2ˆ 1ˆ 
2.a) M =  .
 −1ˆ 2ˆ 
 
 2 1   3 1ˆ 
ˆ ˆ ˆ
ic
b)  ⋅  = O2 .
 −1ˆ 2ˆ   −1ˆ 3ˆ 
   
 a b  a 2 − b2 2̂ab  2 2
{ }
at
c) Dacă X =   , atunci X 2
=   . a , b ∈ 0,1,
ˆ ˆ 4ˆ . Cum a 2 − b 2 = 2ˆ ⇒ a 2 = 1ˆ şi
 −b a   −2̂ab a 2 − b 2 

 ˆ 3ˆ   4ˆ 2ˆ 
{ } { }
ˆ ˆ . Cum ab = 3̂ rezultă soluţiile X =  1
b 2 = 4̂ , adică a ∈ 1,
ˆ 4ˆ şi b ∈ 2,3
em 1 
 −3
ˆ
 şi X 2 = 
1ˆ 
.
 −2ˆ 4ˆ 
 
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Cu regula lui Sarrus sau prin aplicarea proprietăţilor determinaţilor rezultă det A = 0 .
b) Cum det A = 0 , sistemul admite soluţii nenule.
c) Scăzând prima ecuaţie a sistemului din a doua, rezultă ( b − a ) ( y0 − z0 ) = 0 , deci y0 = z0 . Rangul matricei
sistemului este egal cu 2; z este necunoscută secundară, z = λ , λ ∈ \ . Obţinem y = λ , x = − ( a + b + c ) λ .
Cum (1,1,1) soluţie implică a + b + c = −1 , soluţiile sistemului sunt ( λ , λ , λ ) λ ∈ \ .
o
 x iy   x1 x2 − y1 y2 i ( x1 y2 + x2 y1 ) 
2.a) Notând Ax, y =   ⇒ Ax1 , y1 · Ax2 , y2 =   . În plus,
 iy x   i ( x1 y2 + x2 y1 ) x1 x2 − y1 y2 
a.r
( x1x2 − y1 y2 )2 + ( x1 y2 + x2 y1 )2 = ( x12 + y12 )( x22 + y22 ) ≠ 0 ⇒ Ax1 , y1 · Ax2 , y2 ∈ G
b) Comutativitatea este consecinţă a punctului a), iar asociativitatea este proprietate generală a înmulţirii din
 x′ iy ′ 
ic
M 2( ^ ) . Elementul neutru este matricea A1,0 = I 2 , iar inversa matricei Ax, y este Ax ', y ' =  ,
 iy ′ x′ 
x y
cu x ' = şi y ' = −
at
.
x +y
2 2
x + y2
2
 x iy1   x2 iy2 
c) Evident f este funcţie bijectivă. f ϕ morfism: f ( x1 + iy1 )·ϕ ( x2 + iy2 ) =  1 ·  = Ax1 , y1 · Ax2 , y2 =
em  iy1 x 1   iy2 x2 
= Ax1x2 − y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 . Concluzia rezultă din faptul că ( x1 + iy1 )·( x2 + iy2 ) = x1 x2 − y1 y2 + i ( x1 y2 + x2 y1 ) .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Notând cu A matricea sistemului, rezultă det A = m 2 ( m − 1) . Sistemul admite soluţie unică dacă şi
numai dacă det A ≠ 0, adică m ∈ \ \ {0,1}.
 1 −1 1   1 −1 1 1 
   
b) Dacă m = 0 rezultă A =  1 −1 1  , A =  1 −1 1 2  , rang A = 1 şi rang A = 2.
 2 −2 2   2 −2 2 3 
   
o
 1 −1 1   1 −1 1 1 
   
a.r
Pentru m = 1 rezultă A =  1 −1 2  , A =  1 −1 2 2  , rang A = 2 şi rang A = 3.
 2 −2 4   2 −2 4 3 
   
c) Fie ( x0 , y0 , z0 ) ∈ \3 o soluţie a sistemului; atunci m ∈ \ \ {0,1}. Scăzând a doua ecuaţie a sistemului din a
treia, rezultă că x0 − y0 + ( m + 1) z0 = 1. Din prima ecuaţie, conduce la mz0 = 0 deci z0 = 0. Rezultă
ic
x0 − y0 = 1, deci x0 − y0 + 2009 z0 = 1.
at
{
2,
2.a) H = 0,1, }
4 .
b) Din tabla adunării elementelor din H, rezultă că dacă x, y ∈ H astfel încât x + y = 0 atunci x = y = 0. l
em
c) Se verifică relaţia A·B ∈ G pentru orice A, B ∈ G .
 1 0 
Asociativitatea este proprietate generală a înmulţirii din M2 ( ] 7 ) , iar elementul neutru este I 2 = 

.
 0 1 

at
 a −b 
Dacă A =   ∈ G , condiţia a ≠ 0 sau b ≠ 0 este echivalentă cu det A ≠ 0 , conform punctului anterior.
 b a 
 a −b  −1  c −d 
m
−1 −1
Inversa matricei A =   ∈ G este A =   , cu c = ( det A ) ·a, d = ( det A ) · ( −b ) .
b a  d c 
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Se înlocuiesc x0 = 2, y0 = 2, z0 = 1 în ecuaţiile sistemului şi se obţine m = 3 şi n = 2 .

b) Sistemul admite soluţie unică dacă determinantul matricei sistemului este nenul. Cum det A = 3 − n ,
rezultă n ∈ \ \ {3}.
c) Dacă n ∈ \ \ {3} , sistemul este compatibil determinat. Dar sistemul trebuie să fie compatibil nedeterminat;
ca urmare, n = 3. Rangul matricei sistemului este 2 şi deoarece sistemul este compatibil, rangul matricei
o
extinse trebuie să fie 2. Obţinem m = 1.
2. a) Fiecare matrice din G este determinată de o pereche ( a, b ) ∈ ] 3 × ] 3 , deci G are 9 elemente.
a.r
 1 a b   1 c d   1 a + c b + d 
    
b) Înmulţirea este corect definită pe G:  0 1 0  ·  0 1 0  =  0 1 0  ∈ G .
    
ic
 0 0 1   0 0 1   0 0 1 
    
Înmulţirea matricelor este asociativă pe M 3( Z3 ) , deci şi pe G. Elementul neutru este I 3 , iar inversa matricei
at
 1 a b   1 − a −b 
   
A =  0 1 0  ∈ G este A−1 =  0 1 0  .
   
 0 0 1 



 1 a
c) Dacă X =  0 1
b

 0 0



0  , X 2 =  0 1
1 

1 a + a b + b
em 
 1 a + a + a b + b + b   1

0  şi X 3 =  0 1 0
 
 =  0
0
1
0 

0  = I 3 .
       
at
 0 0 1   0 0 1   0 0 1   0 0 1 
       
m
ac
.b
w
w
w

VSoluţie
1.a) det A = −5m

b) Sistemul admite soluţii nenule dacă determinantul matricei sistemului este nul, deci m = 0
c) Pentru m = 0 sistemul are soluţii nebanale: x = λ , y = 3λ , z = −5λ , unde λ ∈ \ . Înlocuind, rezultă
z02 + y02 + x02 7
= .
z02 − y02 − x02 3
2.a) f ( i ) = b − 5 + i ( a + 4 ) = 0, de unde a = −4, b = 5.
o
b)
2
 4 
a.r
4 4 4
( x1 − 1) + ( x2 − 1) + ( x3 − 1) + ( x4 − 1) = ∑ − 2∑ xk + 4 =  ∑ xk  − 2 ∑ xk x j − 2∑ xk + 4 = 0 .
2 2 2 2
xk2
k =1 k =1  k =1  1≤ k < j ≤ 4 k =1
c) Dacă polinomul are toate rădăcinile reale, ţinând cont de relaţia obţinută la punctul anterior, rezultă
( x1 − 1)2 = ( x2 − 1)2 = ( x3 − 1)2 = ( x4 − 1)2 = 0, deci x1 = x2 = x3 = x4 = 1. Obţinem a = −4, b = 1.
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Determinantul matricei sistemului este ∆ = ab ( b − a )( a − 1)( b − 1) .

b) Sistemul este compatibil determinat dacă ∆ ≠ 0 . Rezultă a, b ∈ \ \ {0,1} , a ≠ b.
c) Evident rang A ≤ rang A . Coloana termenilor liberi este aceeaşi cu a treia coloană a matricei sistemului, deci
orice minor al matricei extinse este şi minor al matricei sistemului. Ca urmare, rang A ≤ rang A, deci
rang A = rang A , adică sistemul este compatibil, ∀a, b ∈ \ .
o
( )
2
2.a) f 2 = 2 X + 1 polinom care are gradul 0.
= 1,
a.r
f este element inversabil al inelului ( ] [ X ] , +, ⋅) şi f −1 = f .
b) Cum f · f = 1, 4
a 2 = 0

c) Fie g ∈ ] 4 [ X ] , g = ax + b, a ≠ 0, Rezultă 2ab = 0.
astfel încât g 2 = 1. Obţinem b = 1 sau b = 3 şi a = 2.

ic

 2
b = 1
at
Obţinem două polinoame cu proprietatea cerută în enunţ: g = 2 X + 1 şi g = 2 X + 3.
1 2

em
at
m
ac
.b
w
w
w

VSoluţie
1.a) Se verifică prin calcul.

10 9 9 
3 3 
 9 9 10 

(
b) A = 9 A ⇒ I 3 + A =  9 10 9  ⇒ det I 3 + A3 = 28. )
 
 a1 a2 a3   a1 + b1 + c1 a2 + b2 + c2 a3 + b3 + c3 
   
c) Fie B =  b1 b2 b3  ⇒ AB =  a1 + b1 + c1 a2 + b2 + c2 a3 + b3 + c3 
o
c c c  a +b + c a +b + c a +b + c 
 1 2 3  1 1 1 2 2 2 3 3 3
 a1 + a2 + a3 a1 + a2 + a3 a1 + a2 + a3 
a.r
 
BA =  b1 + b2 + b3 b1 + b2 + b3 b1 + b2 + b3  . Egalând elementele aflate pe poziţii corespondente, obţinem
c +c +c 
 1 2 3 c1 + c2 + c3 c1 + c2 + c3 
concluzia.
ic
2.a) ε 2 = −1 − ε ∈ _ ( ε ) .
( )
b) ( a + bε ) a + bε 2 = a 2 − ab + b 2 ≠ 0 , deci inversul lui a + bε este
a −b
−
b
ε ∈ _ (ε ).
at
a − ab + b
2 2
a − ab + b 2
2
( )( )
c) a 2 − ab + b 2 c 2 − cd + d 2 = ( a + bε )( c + d ε ) = x 2 − xy + y 2 , unde x = ac − bd ∈ ] şi y = ad + bc − bd ∈ ] .
2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) det ( A ) = 3m 2 + m − 1 .
 −1 ± 13 
b) det ( A ) ≠ 0 ⇔ m ∈ \ \  .
 6 
 2
c) A−1 = A∗ ⇔ det ( A ) = 1 ⇔ 3m 2 + m − 2 = 0 ⇔ m ∈ −1,  .
 3
o
ˆ ˆ ˆ
2. a) Rădăcinile lui f sunt 0, 1, 2 .
( ) () ( )
a.r
b) g 0ˆ = g 1ˆ = g 2ˆ = 2ˆ ≠ 0ˆ . Cum gradul lui g este 3 rezultă concluzia.
( ) ( ) { }
c) h ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ ] 3 ⇔ ( h − g )# X 3 − X ⇔ h = X 3 − X ⋅ c + g cu c ∈ 0,1
ˆ ˆ de unde h = 2ˆ X 3 + X + 2ˆ
sau h = g .
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 1 −1 0 0 
 
1.a) Fie A matricea sistemului: A =  0 0 1 −1 ⇒ rangA = 3 . Avem rang A = 3 = rangA , deci sistemul este
1 1 1 1 
 
compatibil.
1 + a − b − 2λ 1 − a − b − 2λ
b) Rezolvând sistemul obţinem: x1 = , x2 = , x3 = b + λ , x4 = λ , λ ∈ \ .
o
2 2
1
Punând condiţiile ca x1 , x2 , x3 , x4 şi x1 + x2 să fie în progresie aritmetică, rezultă a = b = −
a.r
18
c) Din x4 > 0 ⇒ λ > 0 . Apoi, x2 > 0 ⇒ 1 − a − b − 2λ > 0 , deci 1 − a − b > 2λ > 0 ⇒ a + b < 1
2. a) (1 − x1 )(1 − x2 ) (1 − x3 ) = 1 − ( x1 + x2 + x3 ) + ( x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) − x1 x2 x3 = 4.
ic
b) Presupunând că f are o rădăcină întreagă a, atunci a este divizor al termenului liber al polinomului, adică
a ∈ {−1,1}. Cum f ( −1) = −8, f (1) = 4, nici 1, nici –1 nu sunt rădăcini ale lui f, deci f nu are rădăcini întregi.
at
( ) ( )
c) x12 x2 + x12 x3 + x22 x1 + x22 x3 + x32 x1 + x32 x2 = ( x1 + x2 + x3 ) x12 + x22 + x33 − x13 + x23 + x33 .
Avem x1 + x2 + x3 = 3 şi x12 + x22 + x32 = ( x1 + x2 + x3 ) − 2 ( x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) = −1 .

2
em
Avem xk3 − 3 xk2 + 5 xk + 1 = 0, k = 1, 2,3 şi adunând, rezultă x13 + x23 + x33 = −21.
În concluzie, x12 x2 + x12 x3 + x22 x1 + x22 x3 + x32 x1 + x32 x2 = 18.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
3 3 3
1. a) ∑ ( aij + bij ) = ∑ aij + ∑ bij = 0, ∀i ∈{1, 2,3} .
j =1 j =1 j =1
b) Dacă A ∈ M ⇒ det ( A ) = 0.
3
( ) ( )
c) Fie A = aij ∈ M şi A2 = cij unde cij = ∑ aik akj . Pentru fiecare i ∈ {1, 2,3} avem
o
k =1
3 3
ci1 + ci 2 + ci 3 = ∑ ( aik ak1 + aik ak 2 + aik ak 3 ) = ∑ aik ( ak1 + ak 2 + ak 3 ) = 0 .
a.r
k =1 k =1
( )
2.a) x1,2 = ± 1 + 2 ∈ ]  2  .
b) ] ⊂ ]  2  , ] ⊂ ]  3  ⇒ ] ⊂ ]  2  ∩ ]  3  . Fie
ic
x = a + b 2 = c + d 3 cu a, b, c, d ∈ ] ⇒ b 2 − d 3 ∈ ] şi prin ridicare la pătrat rezultă bd 6 ∈ ] ⇒ bd = 0 .
Deci b = 0 sau d = 0 , de unde x ∈ ] .
at
c) Presupunem că există f : ] 2 → ] 3 morfism de inele. Cum f (1) = 1 rezultă că f ( 2 ) = f (1) + f (1) = 2 .
Atunci 2 = f ( 2 )= f
2 2
( 2 ) , deci f ( 2 ) = ± 2 ∉ ]  3  .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 + 2 x 10   5 10 
1. a) A2 = 5 A ⇒  =  ⇒ x = 2.
 5x 2 x + 16   5 x 20 
b) Pentru x = 2 , conform punctului anterior, rezultă A2 = 5 A. Prin inducţie, rezultă An = 5n −1 A, pentru orice
n ∈ `* , de unde A2009 = 52008 A.
 2 x + 2
( ) ( )
o
c) A + At =  ⇒ rang A + At = 1 dacă şi numai dacă det A + At = 0, adică x ∈ {−6, 2}.
x+2 8 
a.r
2.a) f ( −1) = a 2 − 2a + 7 = 10 ⇒ a ∈ {−1,3}.
a2 + 3
b) x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ∑ ∑
2
xi x j . Cum x1 + x2 + x3 + x4 = 1 − a şi xi x j = ,
1≤i < j ≤ 4 1≤i < j ≤ 4 2
ic
rezultă x12 + x22 + x32 + x42 = −2 a − 2
∑ (x − x ) ∑ ∑
2 2
c) Avem i j =3 xi − 2 xi x j = − a 2 − 6a − 9 . Dacă f are toate rădăcinile reale
at
1≤i < j ≤ 4 1≤i < j ≤ 4 1≤ i < j ≤ 4
∑ ( xi − x j )
2
⇒ ≥ 0 ⇒ − a 2 − 6a − 9 ≥ 0 ⇒ a = −3 .
1≤i < j ≤ 4
Egalitatea are loc dacă x1 = x2 = x3 = x4 =

4 em
x1 + x2 + x3 + x4 1 − a
=
4
= 1 . Obţinem a = −3, b = −8, c = 2 .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) A ⋅ ( X + Y ) ⋅ A t = A· X · At + A·Y · At = 02 ⇒ X + Y ∈ G .
a b  1 −1
b) Fie X =   ∈ G ; atunci A· X · A = ( a + b + c + d ) 
t
.
c d  −1 1 
Este evident că dacă A· X · At = 02 , atunci a + b + c + d = 0.
c) det X = 0 ⇒ X 2 = tX , unde t = tr ( A ) . Prin inducţie rezultă X n = t n −1 X , pentru orice n ∈ `, n ≥ 1 .
o
( )
Atunci A· X n · At = t n −1 A· X · At = 02 ⇒ X n ∈ G .
a.r
2. a) Prin împărţire se obţine câtul X 2 − 4 X + 5 şi restul 0.
( )( )
b) f = X 2 − 2 X + 5 X 2 − 4 X + 5 . Rădăcinile polinomului sunt x1,2 = 1 ± 2i, x3,4 = 2 ± i , niciuna nefiind reală.
c) Prin calcul direct, folosind rezultatele obţinute la punctul anterior, rezultă xk = 5, k = 1, 2,3, 4.
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 0
1.a) Prin calcul direct rezultă A3 = 
1 
.
6
−2 
1 2
( )
−1  5
b) A· At =   ⇒ A· A
t
= .
 2 5  −2 1
a b a 0
c) Fie X =   . Cum X = AX = XA, rezultă a = d şi b = 0. Înlocuind apoi X = 
3
o
 în ecuaţia
c d  c a
1 0   −1 0 
a.r
X 2 = A, rezultă a 2 = 1 şi ac = 1. Obţinem soluţiile X1 =  , X2 =  .
1 1   −1 −1
2.a) Restul împărţirii polinomului f la X + 1 este f ( −1) = b − 5 , care nu depinde de a.
b) Fie g = f − X ; atunci X 2 − X | g . Rezultă g ( 0 ) = g (1) = 0 , de unde a = 0, b = 0 .
ic
c) ( X − 1) | f ⇒ f (1) = f ' (1) = 0 . Avem f (1) = 0 ⇒ 2a + b + 1 = 0 şi f ' (1) = 0 ⇒ 11a − 15 = 0 ; obţinem
2
15 41
at
a= ,b=− .
11 11
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Det ( A ) = abc ≠ 0 .

b) Prin inducţie după n.
 a −1 a −1 − b −1 a −1 − b −1 
 
c) A−1 =  0 b −1 b −1 − c −1  .
 
 0 c −1 
o
0
 
2.a) Pentru x = −1 rezultă f ( −1) = f 2 ( −1) + 3 f ( −1) + 1 , deci f ( −1) = −1 .
a.r
b) Restul împărţirii polinomului f la X − 5 este f ( 5 ) . Pentru x = 0 rezultă f (1) = f 2 ( 0 ) + 3 f ( 0 ) + 1 = 1 .
Pentru x = 1 rezultă f ( 5 ) = f 2 (1) + 3 f (1) + 1 = 5 .
c) Fie şirul de numere reale ( an )n≥0 definit prin a0 = 0 şi an+1 = an2 + 3an + 1, ∀n ≥ 0 .
ic
Prin inducţie rezultă f ( an ) = an şi an < an +1 pentru orice n ∈ ` , deci şirul are o infinitate de termeni diferiţi.
Ca urmare, polinomul h = f − X se anulează în fiecare dintre termenii şirului, adică de o infinitate de ori, deci
at
f − X = 0, adică f = X .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 2 1  4 2
1.a) 2 A2 = 2· =  ⇒ det ( 2 A2 ) = 12.
 1 2  2 4
2+ x 1 1 
 
1  ⇒ det ( A + xI 3 ) = ( x + 4 )( x + 1) . Det ( A + xI 3 ) = 0 ⇒ x ∈ {−4, −1} .
2
b) A3 + xI 3 =  1 2+ x
 1 2 + x 
 1
o
 4 −1 −1 −1
 
1 −1 4 −1 −1
a.r
c) det A4 = 5 ≠ 0, deci A4 este inversabilă. Fie B =  . Prin calcul direct se arată că
5  −1 −1 4 −1
 
 −1 −1 −1 4 
AB = BA = I 4 , deci B = A−1.
ic
2.a) x2 = 1 + i ⇒ x3 = 1 − i . Folosind relaţiile lui Viete, obţinem a = x1 + x2 + x3 , b = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 şi
c = x1 x2 x3 , adică a = 4, b = 6, c = 4 .
at
b) Presupunem că există a, b, c ∈ \ astfel ca resturile împărţirii polinomul f la ( X − 1) 2 şi ( X − 2)2 sunt
egale cu r ∈ \ [ X ] , grad r ≤ 1 . Fie g = f − r ; atunci grad g = 3 . Atunci ( X − 1) | g şi ( X − 2 ) | g .
2 2
2
em
Rezultă ( X − 1) ( X − 2 ) | g ⇒ grad g ≥ 4 , contradicţie
2
c) Presupunem că x1 ≤ 0 . Pe rând, rezultă x13 ≤ 0, − ax12 ≤ 0, bx1 ≤ 0, − c < 0 . Adunând, obţinem

0 = f ( x1 ) < 0, contradicţie.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
 a 2 + bc b ( a + d ) 
1. a) A2 =   . Se verifică prin calcul că A2 − tr ( A ) ⋅ A + det A ⋅ I 2 = 02.
 c ( a + d ) d 2 + bc 
 
b) tr ( A ) = 0 ⇒ A2 = − det A·I 2 . Atunci A2 ⋅ B = B ⋅ A2 = − ( det A )·B
c) A2 − tr ( A ) ⋅ A + det A ⋅ I 2 = 02 ⇒ A2 B − tr ( A ) ⋅ AB + ( det A ) ⋅ B = 02 (prin înmulţire la dreapta cu B).
o
A2 − tr ( A ) ⋅ A + det A ⋅ I 2 = 02 ⇒ BA2 − tr ( A ) ⋅ BA + ( det A ) ⋅ B = 02 (prin înmulţire la stânga cu B).
Scăzând relaţiile de mai sus rezultă Tr ( A ) ⋅ ( AB − BA ) = 02 ⇒ AB = BA .
a.r
2. a) x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ∑
2
xi x j = 10.
1≤i < j ≤ 4
b) ( X − 1)( X − 3) | f ⇒ f (1) = f ( 3) = 0 . Obţinem a = −14, b = 6 .
ic
c) Fie u , v cele două rădăcini duble ale polinomului f ; din relaţiile lui Viète rezultă 2 ( u + v ) = 6 şi
u 2 + v 2 + 4uv = 13 . Atunci uv = 2 ; u = 1 , v = 2 , de unde a = −12, b = 4 .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( ) ( )
1.a) det A ⋅ At = det ( A ) ⋅ det At = det 2 ( A ) ≥ 0.
b) A ⋅ At = At ⋅ A ⇔ ac + bd = ab + cd ⇔ ( a − d )( c − b ) = 0 .
b − c
 0  0 1
( )
2008
 = (b − c) = (b − c)
2008
c) A − At =   . Cum A − A
t
⋅ I 2 , rezultă
c − b 0   −1 0 
( A − At ) ( )
2009
= (b − c) ⋅ A − At ⇒ A − At = O2 sau ( b − c ) = 1 . Se obţine b − c ∈ {0,1, −1} , deci
2008 2008
o
b − c ∈ {0,1} .
a.r
2.a) x = 2ˆ −1 ⋅ 3ˆ = 5ˆ .
{
b) x 2 ∈ 0,1,
ˆ ˆ 2, }
ˆ 4ˆ , ∀x ∈ ] , deci 2 x 2 ∈ 0,1,
7
ˆ ˆ 2, {
ˆ 4ˆ . }
c) f ( x + y ) = 2ˆ ( x + y ) = 2ˆ x + 2ˆ y = f ( x ) + f ( y ) , ∀x, y ∈ ] 7 . f ( x ) = f ( y ) ⇒ 2ˆ x = 2ˆ y ⇒ x = y , deci f este
ic
injectivă. Cum ] 7 este mulţime finită rezultă că f este surjectivă.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1 −1
1.a) Matricea sistemului A conţine un minor nenul de ordin 2 (spre exemplu = 2 ), deci rang A ≥ 2.
1 1
Dacă A are rangul 2, atunci det A = 0 (singurul minor de ordin 3). Avem det A = 2 ( m − 1) , deci
det A = 0 ⇒ m = 1 .
b) Dacă x0 + y0 + z0 = 4 , din a treia ecuaţie a sistemului rezultă x0 = 2, y0 + z0 = 2 . Folosind şi a doua
1
ecuaţie rezultă y0 = z0 = 1 . Atunci, din prima ecuaţie a sistemului rezultă m =
o
2
c) Sistemul are soluţie unică dacă det A ≠ 0 ⇒ m ≠ 1 .
a.r
1 m
Aplicând regula lui Cramer, rezultă x = − , y = 1, z = − . ( x0 , y0 , z0 ) ∈ ]3 ⇒ m − 1|1 ⇒ m ∈ {0, 2}
m −1 m −1
2.a) X + 1| f ⇒ f ( −1) = 0 . Cum f ( −1) = 5 + p ⇒ p = −5.
( )
b) Dacă α ∈ \ este rădăcină dublă, atunci f (α ) = f ' (α ) = 0 .Din f ' (α ) = 0 ⇒ 4 α 3 − 1 = 0 ⇒ α = 1 .
ic
Din f (α ) = 0 ⇒ p = 3.
at
c) Cum x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ∑
2
xi x j = 0, dacă polinomul ar avea toate rădăcinile
1≤i < j ≤ 4
reale, atunci acestea ar fi toate egale cu 0, contradicţie.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
a ba c  a +b ac + bd 
2 2
1.a) A· At =  
·  =  .
 c d   b d   ac + bd c 2 + d 2 
( ) ( ) ( )
b) f ( 0 ) = det A· At + 0·B = det A· At = det ( A )·det At = ( det A ) ≥ 0 .
2
a 2 + b 2 + x ac + bd + x
c) Fie f ( x ) = ( )
= a 2 + b 2 + c 2 + d 2 − 2ac − 2bd x + ( ad − bc ) .
2
o
ac + bd + x c + d + x
2 2
a.r
Afirmaţia din enunţ este adevărată: m = a 2 + b 2 + c 2 + d 2 − 2ac − 2bd , n = ( ad − bc ) .
2
1 π π 1 3
2.a) Pentru q = ⇒ cos + i sin = + i ∈ G.
3 3 3 2 2
b) Fie x = cos qπ + i sin qπ , y = cos rπ + i sin rπ , q, r ∈ _. Atunci xy = cos ( q + r ) π + i sin ( q + r ) π ∈ G.
ic
2 kπ 2kπ kπ kπ
c) Rădăcinile polinomului f sunt numerele complexe zk = cos + i sin = cos + i sin , k = 0,1,...,5.
6 6 3 3
at
k
Cum ∈ _, pentru orice k = 0,1,...,5, rezultă că f are toate rădăcinile în G.
3
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 4 −1  2  4 −1 
1.a) I 2 + A =   ⇒ ( I 2 + A) =   = I 2 + A.
 7 −3   7 −3 
n −1
b) A2 = − A , A3 = A2 · A = − A· A = − A2 = A . Prin inducţie matematică rezultă că An = ( −1) A, ∀ n ∈ `* , deci
{A n
}
n ∈ `* = {− A, A} .
o
( )
c) X 3 = A ⇒ det X 3 = det ( A ) ⇒ det ( X ) = 0. Dacă t = tr ( X ) ⇒ X 3 = t 2 X . Din t 2 X = A ⇒ t 3 = −1, deci t = −1.
Deci X = A .
a.r
(
2.a) f (1) + f ( −1) = an 1 + ( −1)
n
) + a (1 + ( −1) ) + ... + a (1 + ( −1)) + 2a .
n −1
n −1
1 0
Avem 1 + ( −1) ∈ {0, 2} , pentru orice k ∈ {1, 2,..., n} , deci f (1) + f ( −1) este număr par
k
ic
b) Presupunem că ecuaţia f ( x ) = 0 are o rădăcină întreagă k; atunci f ( x ) = ( x − k ) g ( x ) , unde g este un polinom
cu coeficienţi întregi. f ( 2 ) = ( 2 − k ) g ( 2 ) este impar, deci 2 − k este impar.
f ( 3) = ( 3 − k ) g ( 3) este impar, deci 3 − k este impar. Atunci 2 − k + 3 − k = 5 − 2k este par, contradicţie.
at
c) Dacă polinomul g = X 3 − X + 3a + 1 ar putea fi descompus în produs de două polinoame neconstante, cu
em
unde p, q ∈ ], q ≥ 1, ( p, q ) = 1, astfel încât p |1 şi q |1. Rezultă x0 ∈ {−1,1}.
1
Pentru x0 = −1 ⇒ g ( −1) = 3a + 1 = 0 dacă şi numai dacă a = − , care nu este număr întreg, contradicţie.
p
coeficienţi întregi, unul dintre aceste polinoame ar fi de gradul 1, deci g ar avea o rădăcină raţională x0 = ,
q
at
3
1
Pentru x0 = 1 ⇒ g (1) = 3a + 1 = 0 dacă şi numai dacă a = − , care nu este număr întreg, contradicţie.
3
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
 f ( x) 
1.a) Cum lim   = − a şi lim ( f ( x ) + a ⋅ x ) = 0 , dreapta y = − a ⋅ x este asimptota oblică spre −∞ .
x →−∞  x  x →−∞
b) x = ln a este punct de minim.

c) Din ipoteză avem că f ( x ) ≥ f ( 0 ) , ∀x ∈ \ , deci x = 0 este punct de minim pentru f . Din T. Fermat
deducem că f ′ ( 0 ) = 0 ⇔ a = 1 ; se verifică faptul că a = 1 convine.
1 1
2.a) F este derivabila pe ( 0;∞ ) . F ′ ( x ) =( ln x − 2 ) + 2 ⋅ x ⋅ = f ( x ) , x > 0 .
o
x x
b) G primitivă ⇒ G este derivabilă. G ′ ( x ) = f ( x ) ≥ 0, ∀x ≥ 1 ⇒ concluzia.
a.r
6
c) Aria = ∫1 f ( x ) dx = ∫1 − f ( x )dx + ∫ f ( x )dx = − F ( x ) 11 + F ( x ) 1e = −2 e −
e 1 e
+8.
1 e
e e e
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) Se demonstrează prin inducţie matematică.
b) an +1 − an = − an ⋅ an < 0 ⇒ şirul dat este strict descrescător.
c) Cum ak2 < ak ak = ak − ak +1 , ∀k ∈ `* , însumând se deduce relaţia cerută.
2 3 1 2
2.a) F este derivabilă pe \ . F ' ( x ) = ⋅ 2
⋅ = f ( x) .
3  2x + 1  3
1+  
 3 
o
( ) 0 = ln 3 .
2x + 1 1
2
b)Aria cerută este A = ∫01 dx = ln x + x + 1
a.r
2
x + x +1
2 3π π 2π
( ()
c)Limita cerută este L = lim F n − F − n ( )) =  + =
3
.
n →∞ 3 2 2 3
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
36 ⋅ x − 1
2
 1 1 
1.a) f ′ ( x ) = , x > 0 ⇒ f este strict descrescătoare pe  0,  şi strict crescătoare pe  , ∞  .
x  6 6 
1 1  1 
b) Din a) avem că f ( x ) ≥ f   = + ln 6, ∀x > 0 , deci a ∈  −∞, + ln 6 .
 
6 2  2 
1
c) Deoarece lim f ( x ) = lim f ( x ) = ∞ ,utilizând a) avem ca pentru m < + ln 6 = m0 ecuaţia are 0 rădăcini
x20 x→∞ 2
o
reale, pentru m = m0 ecuaţia are o rădăcină reală, iar pentru m > m0 ecuaţia are două rădăcini reale.
() ()
2.a) Funcţia este continuă, deci are primitive. Daca F este o primitivă pentru fa , atunci F ′ x = fa x > 0, ∀x ∈ \ .
a.r
Aşadar funcţia F este strict crescătoare pe \ .
3 1 2 1 3 1 20
b) ∫ dx = ∫ dx + ∫ dx = ln .
0 x−2 +3 0 5− x 2 x +1 9
ic
1 a+3
∫ f ( x )dx = alim
3 3
c) lim
a →∞ 0
∫
→∞ 0 a − x + 3
dx = lim ln
a →∞ a
= 0.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) y = 0 este asimptota orizontală la ∞ şi la −∞ .
Dreptele x = 0, x = −1 sunt asimptote verticale.
()
b) f ′ x =
( 2
−2 3 x + 3 x + 1 ) ≠ 0, ∀x ∈ \ \ {−1, 0} , de unde se obţine concluzia.
x
3
( x + 1)3
n n  1  1 1 1
∑ f ( k ) = ∑  k 2 −
o
c)  =1− . Limita cerută este
2
k =1 k =1  ( k + 1)  ( n + 1) 2
e
a.r
2 1  3
2.a) I1 = ∫ 1 −  dx = 1 − ln .
1  x +1 2
2 xn 2
b) I n = ∫ dx ≤ ∫ dx = 1.
ic
1 1+ x n 1
2 1  2 1 2 1 2 1 1  1 
c) I n = ∫ 1 − n
dx = 1 − ∫ dx, iar 0 ≤ J n = ∫ dx ≤ ∫ n dx = 1 − n −1  ⇒ J n → 0
1  1+ x  1 1+ x n 1 1+ x n 1 x n −1 2 
at
⇒ I n → 0.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) f ′ ( x ) =
1
−
4
=
( x − 1) , x > 02
x ( x + 1) 2
x ⋅ ( x + 1)
2
2
b) f ′ ( x ) =
9
( 1
⇔ 2 x3 − 5 x 2 + 20 x − 9 = 0 ⇔ ( 2 x − 1) x 2 − 2 x + 9 = 0 ⇔ x = .
2
)
1 2 1 2
Deoarece f   = − ln 2 + ⇒ A  ; − ln 2 +  este punctul căutat.
2 3 2 3
o
( )
c) Din subpunctul a) deducem ca f ′ x > 0, ∀x > 1 . Deoarece funcţia f este strict crescătoare pe [1,∞ ) şi
f (1) = 0 , rezultă că f ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [1; ∞ ) , de unde se deduce
a.r
inegalitatea de demonstrat.
2.a) Se arată că f este strict descrescătoare. Se aplică teorema de medie (sau teorema lui Lagrange pentru o
primitivă a funcţiei f).
n
−1
ic
1
f ( x )dx = ∫ x −2 dx =
n n
b) ∫1 1 x 1
= 1 − . Limita cerută este egală cu 1.
n
n −1 k +1
f ( x )dx = ∑ ∫ f ( x )dx adunând inegalităţile de la a) obţinem:
n
∫1
at
c) Deoarece
k
k =1
n
∑ f ( k ) ≤ ∫1 f ( x )dx ⇒ an − f (1) ≤ ∫1 f ( x )dx ⇒ an ≤ ∫1 f ( x )dx + 1 → 2 , deci şirul este mărginit superior.
n n n
k =2
Şirul fiind şi crescător , este convergent. em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) f ′ ( x ) = e x ln x .( x ln x )′ = f ( x ) ⋅ ( ln x + 1) , x > 0 .
 1 1 
b) Funcţia f este descrescătoare pe  0;  şi crescătoare pe  , ∞  , deci ea este marginită inferior de numărul
 e e 
−1
1
f   . Minimul cerut este e e .
e
o
 2 1
c) f ′′ ( x ) = f ( x ) ⋅  (1 + ln x ) +  > 0 , deci f este convexă pe ( 0,∞ ) .
 x
a.r
 4
() ( ) 0 = ln 2 .
x 1 1
2.a) ∫01 g 2 x dx = ∫01  1 − x + x − x + =
2 3 1
∫0 dx = ln x + 1
 1+ x  1+ x
ic
x 2n
b) x ∈ [ 0;1] ⇒ 0 ≤ ≤ x 2 n şi integrând aceste inegalităţi de la 0 la 1 , obţinem inegalităţile cerute.
1+ x
c) Integrând functia g n obţinem:
at
1 1 1 2 n −1 x 2n  1 1 1 1 1 x 2n
∫0 1 + x ∫0 
= − + − − + ⇒ = − + − + −
2n ∫0 1 + x
+
2
dx  1 x x ... x dx ln 2 1 ... dx , utilizând şi b)
 1 + x  2 3 4
găsim că limita este ln 2 .
em
at
m
ac
.b
w
w
w
Soluţii
1.a) x = 0 este asimptota verticala. Functia f nu admite alte asimptote, pentru că f este continuă,
f ( x)
lim = 0 şi lim f ( x ) = ∞ .
x →∞ x x →∞
b) Aplicăm T.Lagrange funcţiei f pe [ k , k + 1] şi stabilim inegalităţile cerute.
1
c) Adunând inegalităţile de la b) obţinem xn > ln ( n + 1) − ln n > 0, n ∈ `* . Apoi, xn +1 − xn = − ln ( n + 1) + ln n
n +1
şi folosind b) se deduce că şirul este descrescător.
o
() ()
a 2bx c 2x 1
2.a) F ′ x = f x , ∀x > −1 ⇔ + + = , ∀x > −1 ⇔ a = −1, b = , c = 1.
)( )
a.r
x +1 x +1 x +1
2 2 2
x +1 x +1( 2
1
b)
1
∫0 ()
f ( x )dx = F x
1 
(
1
)2
(
= − ln x + 1 + ln x + 1 + arctg x
0  ) ( )  = − ln 2 + .
1 π
ic
2 0 2 4
c) F ′ ( x ) = f ( x ) , x > −1 . Observăm că F ′ ( x ) < 0, x ∈ ( −1;0 ) şi F ′ ( x ) > 0, x > 0 , de unde deducem monotonia.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) f ′ ( x ) = 1 − sin x ≥ 0 , deci are loc concluzia.
b) Se demonstrează prin inducţie, folosind monotonia funcţiei.
c) Şirul este crescător şi folosind b), şirul este convergent. Concluzia rezultă trecând la limită în relaţia de recurenţă.
π
2.a) I1 = sin x 0 = 1.
2
( )
o
n
b) I n +1 − I n = ∫02 cos x cos x − 1 dx ≤ 0 , de unde se obţine concluzia.
π π
( )
a.r
c) I n = ∫ 2 ( sin x ) ' ⋅ cos n−1 xdx ; I n = ( n − 1) ∫ 2 1 − cos 2 x ⋅ cos n − 2 xdx ; I n = ( n − 1) I n− 2 − ( n − 1) I n ,
0 0
π
deci nI n = ( n − 1) I n −2 ⇒ nI n I n −1 = ( n − 1) I n −1I n −2 = ... = 1I1I 0 = .
2
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
( )
1.a) f ′ x = 1 − cos x ≥ 0, x ∈ \ , deci funcţia f este crescătoare pe \ .
b) Din ipoteză rezultă că xn = sin xn + n ≥ n − 1 . Rezultă că şirul ( xn ) este nemărginit.
xn  n − 1 n + 1 
c) ∈ , . Limita cerută este egală cu 1 (teorema cleştelui).
n  n n 
1
 x 2 5
1 2
2 1− x 2
( )
o
2.a) ∫0 dx = ∫02 1 + x dx =  x +  = .
1− x
 2  8
a.r
0
 1 1  1
b) t ∈ 0;
 ()
⇒ 0 ≤ gn t ≤ gn   deoarece funcţia g n este crescătoare pe 0,
2   2 
.
2
1 1
ic
1 1
Rezultă că 0 ≤ ∫ 2 g n ( t )dt ≤ ∫ 2 n −1
dt = , n ∈ `* .
0 0 2 2n
1
at
 x 2
1 1
( )dx =  x + x2 + ... + n 
n 2 n
1− x 2 n −1 1 1 1 1
c) Avem : ∫02 dx = ∫02 1 + x + x + ... + x = + + + ... + .
1− x 1⋅2 2⋅2 2
3⋅2 3
n⋅2 n
 0
Limita cerută este − ln 1 − x (

1 1
) 02 − ∫02 g n ( x )dx → − ln
em 1
2
= ln 2.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
2
x 2x
1.a) f ′ ( x ) = arctgx − ; f ′′ ( x ) = ≥ 0 , deci f este convexă.
x +1
(1 + x2 )
2 2
π
b) f ′′ ( x ) ≥ 0 ⇒ f ′ este crescătoare. Cum lim f ′ ( x ) = − π2 , lim f ′ ( x ) = , se obţine concluzia.
x →−∞ 2 x →∞
c) f ′ ( 0 ) = 0 şi f ′ crescătoare pe \ ⇒ f ′ ( x ) ≤ 0 pentru x < 0; f ′ ( x ) ≥ 0 pentru x > 0 . Deducem că x = 0
este punct de minim global pentru f, deci f ( x ) ≥ f ( 0 ) = 0, ∀x ∈ \ .
o
2.a) I1 = ∫
1 x 1
dx = ln 1 + x 2 ( ) 10 = 12 ln 2.
a.r
01+ x 2 2
xn
b) x ∈ [ 0;1] ⇒ ≤ x n . Se integrează inegalitatea şi se obţine cerinţa problemei .
1+ x 2n
c) I n ≥ 0, deoarece funcţia de integrat este pozitivă. Folosind b) şi teorema cleştelui se deduce că limita
ic
cerută este egală cu 0.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
3 1
1.a) Avem că f s′ ( 0 ) = − şi f d′ ( 0 ) = , deci f nu e derivabilă în x = 0.
4 4
 e ( x + 3)
− x
− , x ∈ ( −∞, −2 ) ∪ ( −2,0 )
 ( x + 2 )
2
b) f ′ ( x ) =  ; x = −3 este maxim şi x = 0 este minim.
 e x ( x + 1)
 , x ∈ ( 0, ∞ )
( x + 2 )2
o

c) Şirul lui Rolle:
a.r
x −∞ −3 −2 0 +∞
1
f ( x) − m −∞ − m − e3 −∞ +∞ −m +∞
2
 1
pentru m < −e3 ⇒ 2 rădăcini; m = −e3 ⇒ o rădăcină, x = −3 ; m ∈  −e3 ,  ⇒ nicio rădăcină;
ic
 2
1 1
m = ⇒ o rădăcină, x = 0 ; m > ⇒ 2 rădăcini.
at
2 2
13
2.a) I = − cos1 .
24
( )
b) g ′ x =
c) Avem
− sin x
sin t
x
≥1−
t
( ] em
< 0, ∀x ∈ 0,1 , deci are loc cerinţa problemei.
2
1 t2  17
, pentru t > 0 , deci g ( x ) ≥ ∫ 1 −  dt = − x +
x
x3
.
t 6  6  18 6
at
17
Atunci , limita cerută L ≥ > 0, 9.
18
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
3 n +1
1.a) xn ln 2 + ln + ... + ln = ln ( n + 1) , deci lim xn = ∞ .
2 n n →∞
b) Folosind o regulă a lui L'Hospital, limita cerută este egală cu 0.
x − ( x + 1) ln ( x + 1)
c) f ′ ( x ) = . Considerăm g : [ 0, ∞ ) → \, g ( x ) = x − ( x + 1) ln ( x + 1) şi avem
x 2 ( x + 1)
g ' ( x ) = − ln ( x + 1) < 0, ∀x > 0 , deci g ( x ) < g ( 0 ) = 0, ∀x > 0 adică f ′ ( x ) < 0, ∀x > 0.
o
2
2.a) Integrănd prin părţi se obţine f ( 2 ) = 1 − .
e
a.r
() − t x −1 x −1 1
b) f x = ∫01 e t dt ≤ ∫01 t dt = .
x
1 1
( ′
)
1 1
c) f ( x + 1) = ∫ −e−t ⋅ t x dt = −e−t ⋅ t x + ∫ e−t ⋅ x ⋅ t x −1dt = − + x ⋅ f ( x ) , x > 1 .
ic
0
0
0
e
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) y = x + 1 este asimptota oblică spre ∞ .
b) Deoarece x3 + 3x 2 − 4 = ( x − 1)( x + 2 ) ≠ 0, ∀x ∈ \ \ {−2,1}. Derivând relaţia f 3 ( x ) = x3 + 3x 2 − 4,
2
obţinem concluzia.
c) f ′ ( x ) =
x
, ∀x ≠ 1, x ≠ −2. Cum f continuă în x0 = −2 rezultă f s′ −2 = +∞, fd′ −2 = −∞ .( ) ( )
( ) (
3 x −1 2 x + 2
)
′
( −e−t ) ⋅ tdt = 1 − ( x + 1) ⋅ e− x .
o
2.a) F1 ( x ) = ∫
x
0
b) Fn′ ( x ) = x n ⋅ e− x , x > 0 ; Fn′′ ( x ) = x n −1 ⋅ e − x ( n − x ) , x > 0 , deci punctul de inflexiune este x = n.
a.r
2
−x
() −t 2 2x 2
c) F2 x = ∫0x e t dt = − − + 2 , de unde rezultă că limita cerută este egală cu 2.
x x x
e e e
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) f n′ ( x ) = n sin n−1 x cos x , apoi se obţine relaţia cerută.
 π
( )
b) f n′′ ( x ) = n sin n − 2 x n − 1 − n sin 2 x ; f n′′ ( xn ) = 0, xn ∈  0,  ⇒ n; sin 2 x = n − 1 ⇒ sin xn =
 2 
n −1
n
.
 n −1 
lim  −1⋅n −
1
n →∞
1
⋅n⋅( sin xn −1)
c) L = lim ( sin xn ) = lim (1 + sin xn − 1)
n n 
sin xn −1 ; L=e =e 2 .
n→∞ n→∞
( 2 x + a ) ( x 2 + 1) − ( x3 + ax 2 + 5 x )
o
2.a) F este derivabilă pe \ şi F ′ ( x ) = = f ( x) .
( x2 + 1)
a.r
x2 + 1
x 2 + 2 x + 5 2 13 8
b) Aria = ∫ f ( x )dx =
2
= − .
1
x2 + 1 1 5 2
ic
c) Cu schimbarea de variabilă t = − x , a doua integrală devine ∫−02 F x dx = ∫02 F −t dt .() ( )
Relaţia din ipoteză devine
at
2 5 +1
∫0 ( F ( x ) − F ( − x ) )dx = 2 ⇔ ∫0 2 dx = 2 ⇔ a ⋅ x + 1 = 1 => a =
2 2 2 ax 2
.
x +1 0 4
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
(
1.a) f n′ ( x ) = n ⋅ x n −1
)
− 1 , f n′ ( x ) < 0, pentru x ∈ [ 0,1) ; f n′ ( x ) > 0, pentru x > 1 , de unde rezultă concluzia.
b) f n este continuă, strict descrescătoare pe [ 0,1] şi f n ( 0 ) ⋅ f n (1) < 0 ⇒ o rădăcină în ( 0,1) .
f n este continuă, strict crescătoare pe [1, ∞ ) , f n (1) < 0, lim f n ( x ) = ∞ ⇒ o rădăcină în (1, ∞ ) .
x→∞
2  2
c) f n   < 0, f n ( 0 ) > 0 ,deci an ∈  0,  ⇒ lim an = 0 .
n  n  n→∞
o
1 π
2.a) I 0 = arctg x , deci I 0 = .
0 4
a.r
b) I 2 n + I 2 n − 2 = ∫
1x
2n−2
(
⋅ x2 + 1)dx ; I 1
+ I 2n−2 =
, n ≥ 2.
2n
0 x +1 2 2n − 1
n −1 1 1 1 n −1 1 1
c) Din b) rezultă I 2n ⋅ ( −1) = − + − ... + ( −1) ⋅
1
− I 0 . Din 0 ≤ I n ≤ ∫ x n dx ≤
ic
rezultă
1 3 5 2n − 1 0 n +1
lim I n = 0 , de unde concluzia.
n→∞
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
 1 
1.a) Funcţia este derivabila pe \ − {0} şi f ′ ( 0 ) = lim x sin  2  = 0 .
x →0 x 
 1  2  1 
b) f ′ ( x ) = 2 x ⋅ sin  2  − ⋅ cos  2  , x ∈ \ − {0} . Limita cerută este egală cu 0.
x  x x 
1
c) Ştim că sin t ≤ t , ∀t ≥ 0 , de unde 0 ≤ f ( x ) ≤ x 2 ⋅ 2 = 1, ∀x ∈ \ \ {0} .
x
o
( )
2 1
2.a) ∫01 1 − x dx = .
3
a.r
1
 t n +1 t n + 2 
b) Cu substituţia 1 − x = t ,se obţine 1
∫0 x (1 − x ) dx =
n
1
∫0 (t n
−t
n +1
) dt =  −  , de unde rezultă
 n +1 n + 20
ic
cerinţa.
n +1
 x
1 − 
at
n 1 n +1
1 x  n −n  1 n 1
c) ∫0  1 −  dx = − n = 1 −  + , de unde rezultă că limita cerută este 1 − .
 n n +1 0
n + 1 n n +1 e
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) Se demonstrează prin inducţie.
x5 − xn
b) xn+1 − xn = n < 0 . Şirul fiind descrescător şi mărginit este convergent.
4
x x4 + 3 3 x x x
c) Avem ca lim xn = 0 , lim n+1 = lim n = . Din n+ 2 = n + 2 ⋅ n +1 şi relaţia anterioară, se deduce că
n →∞ n →∞ xn n→∞ 4 4 xn xn+1 xn
2
3
o
limita cerută este   .
4
′
( ) ( )
a.r
2. a) Din ipoteză avem ca x ⋅ f x = x ⋅ sin x , x ∈ \ . I = ∫0π x sin xdx = − ∫0π cos x x dx .
2
π
I = − x cos x + ∫0π cos x dx =π .
0
() () () [ ]
b) Funcţia g x = f x , x ∈ I − {0} , g 0 = 1, I = 0,1 , este continuă pe I deci integrabilă.
ic
Cum f diferă de g doar în x = 0, rezultă că şi f este integrabilă pe I .
π π
sin x sin x  π
< , ∀x ∈  1, . Rezultă ∫ 2 f ( x )dx < ∫ 2 sin xdx = cos1 .
at
 2 
c) Avem
1 1
x 1
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) Funcţia f este continuă pe [ 0,∞ ) , deci nu va avea asimptote verticale. Cum lim f ( x ) = 2,
x →∞
dreapta y = 2 este asimptota orizontală spre ∞ .
1 − xn2
b) Demonstrăm inductiv că xn > 1, ∀n ∈ ` . Apoi, xn +1 − xn = < 0 deci şirul este descrescător.
xn + 2
Astfel şirul este convergent şi folosind recurenţa rezultă concluzia.
xn −1 − 1 xn −1 − 1
( ) ( )
o
c) y n +1 − y n = xn +1 − 1 , deci şirul yn este crescător. Avem xn − 1 = f xn −1 − 1 = ≤ ,
xn −1 + 2 2
a.r
x0 − 1 1 n n 1
de unde xn − 1 ≤ = . Atunci yn ≤ x0 + ∑ xk − 1 ≤ 2 + ∑ < 3 , deci şirul este şi mărginit superior.
n n k
2 2 k =1 k =1 2
π π
π
(1 + cos x )dx = ( x + sin x ) 02
ic
2.a) Avem că I = ∫02 = + 1.
2
() ( ) 2
b) F x = x ∫0x 1 + cos t dt = x + x sin x ,de unde rezultă că F este o funcţie pară.
at
x
() x
()
c) Dacă 0 ≤ x1 < x2 , atunci 0 ≤ ∫01 f t dt ≤ ∫0 2 f t dt deoarece f este pozitivă, deci F este crescătoare
[ )
pe 0, ∞ . Cum F este o funcţie pară , rezultă că F este descrescătoare pe −∞, 0 . ( ]
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) f este continuă pe D , deci în aceste puncte nu avem asimptote verticale
f d ( −2 ) = −∞, f s ( 2 ) = ∞ ⇒ x = −2, x = 2 sunt asimptote verticale.
8x
b) f ′′ ( x ) = ,deci x = 0 este punct de inflexiune.
( )
2
4 − x2
 1
 2+ 
c) Limita cerută este L = lim x a ⋅ ln  x = lim 1 ⋅ ln 2 + y .

o
x →∞  2 − 1  y 20 y
a 2− y
 x
a.r
 2y 
ln 1 +   0, a < 1
2 − y  2y 
L = lim a ⋅ 
1 1
⋅ = lim a −1 =  1, a = 1 .
y 20 y 2y 2 − y y 20 y  ∞, a > 1
2− y 
ic
 x2 
2.a)
1
I = ∫  −x + 2 − 2
0
x 
x +4
dx = 

1
− + 2 x − ⋅ ln x 2 + 4 ( )  10 = 23 − 12 ln 54 .
 2 2
at

4 4
 1 ′ 1 1
2
x −1 1 −x 1 x
b) Avem că I = 4
∫1 dx = ⋅ 4
∫1  2  ⋅ xdx . I = ⋅ + ⋅ arctg =  arctg2 − arctg  .
( x + 4) em
 x + 4 2 x2 + 4 1 4 2
2
2 2 4 21
7 1 5
c) Cu substituţia f −1 ( x ) = t , I = ∫4 f −1 ( x )dx = − ∫ t ⋅ f ′ ( t ) dt = −t ⋅ f ( t ) 10 + ∫ f ( t )dt =
2 1 1
− ln .
0 0 10 2 4
5
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) f este derivabilă pe [ 0, ∞ ) , f ′ ( x ) = 2e + 6 x − 2 . f ′ ( x ) ≥ 0, x ≥ 0 , cu egalitate dacă x = 0 , de unde
x
se obţine concluzia.
b) Pentru x < 0, f ' ( x ) < 0 , deci 0 este punct de minim global, de unde f ( x ) ≥ f ( 0 ) , ∀x ∈ \ .
f '( x ) 2e x + 6 x − 2
c) Deoarece f ′( x ) = 2e + 6 x − 2 , avem lim
x
= lim =1.
x →∞ f ( x) x →∞ 2e x + 3x2 − 2 x + 5
1 1 π
= arctgt 0
1
2. a) I = ∫
o
dt = .
0 1+ t2 4
1  1   −1 
a.r
1 x 1 1
= y ⇒ J = ∫1 f ( t )dt = ∫ f   ⋅  2  dy = ∫ 2 ⋅ f   dt = ∫ t 3 f ( t ) dt .
1 x
b) Cu substitutia
y   
t x
x
   
y 1 t t 1
c) A = ∫1 f ( t )dt = ∫1 f ( t )dt + ∫ f ( t )dt = ∫1 t f ( t )dt + ∫1 f ( t )dt = ∫1 ( t + 1) f ( t ) dt .

x 1 x 3x x 3 x
1
ic
x x
x 1 π
A=∫ dt = arctg x − arctg1 , deci limita ceruta este .
1 1+ t 2 4
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1. a) Limita cerută este egală cu 1.
1 ln f ( x )
lim
b) lim f ( x ) = e
x x →∞ x = e0 = 1 .
x →∞
c) f ′ este funcţie polinomială de grad 3 deci ecuaţia va avea cel mult 3 rădacini reale. Aplicand T. lui Rolle funcţiei
f pe [1,3] , [3,5] , [5,7 ] , f ′ se anulează în cel puţin în 3 puncte.
π
()
2.a) Aria cerută este A = ∫01 f1 x dx = arctg x =
1
o
.
0
4
′
( )( )
a.r
1 x 1 1 −2 −1 1 1
b) I = ∫ dx = ∫ 1 + x2 1 + x2 dx = =
( )
.
0
(1 + x )2 2 2 0 2 x +1 0 2 4
n 1 1 n 1 1 π
c) Şirul care ne interesează se scrie an = n ⋅ ∑ = ∑ , deci lim an = ∫01 dx =
ic
.
2 2 2 2
k =1 n +k n k =1 k n →∞ 1+ x 4
1+
2
n
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
()
1.a) f ′ x =
(
3 1− x )(1 + x ) , x ∈ \ .
2 2
( x + 3)
2
4
b) x = 1 este punct de maxim, x = −1 este punct de minim; lim f ( x ) = 0 = lim f ( x ) . Imaginea lui f este
x→−∞ x→∞
 −1 1 
Im f =  ,  .
o
 4 4
c) Dacă x = y avem egalitate. Dacă x ≠ y , se aplică T.Lagrange, se arată că f ′ ( c ) ≤ 1 şi rezultă cerinţa.
a.r
3
 x3 
( )
2
()
x 41
dx =  − 2x 
2
2.a) Avem: ∫23 f x dx = ∫23 x + x − 2 + = .
3 2 2 6
ic
0 x 2 − 13
b) Se descompune în fracţii simple funcţia de integrat şi se obţine ∫−1 x 2 − 3x + 2 dx =
at
0  2 4 1 
∫−1 x − 1 − ( x − 1)2 − x + 2 dx = −3ln 2 − 2 .
 
( )
c) g ′ ( x ) = 0 ⇔ 2 x. f x 2 .e x = 0 ⇔ 2 xe x
2 2
em
( x2 + 2)( x2 − 1)
2
= 0 ⇔ x ∈ {0,1, −1} . Doar x = 0 este punct de extrem.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) f ′ > 0, ∀x ∈ \ ⇒ f este strict crescatoare, deci f este injectivă.
lim f ( x ) = −∞, lim f ( x ) = ∞, f continuă ⇒ f surjectivă; deoarece f este bijectivă, are loc cerinţa problemei.
x →−∞ x →∞
1 1 1 1
b) Din xn3 + xn + 1 = 3 + ⇒ xn3 + xn − 2 = , deci xn − 1 = ≤ , pentru că
n +1 n +1 2
(
( n + 1) xn + xn + 2 )
2 ( + 1)
n
xn > 1, de unde rezultă concluzia.
o
n 1 1 1
c) n ( xn − 1) = ⋅ 2 → 1⋅ = .
n + 1 xn + xn + 2 4 4
a.r
() ( ) 0 = ln ( a + 1) .
1 a
2.a) f x = ∫0a dt = ln t + 1
t +1
π
b) Cum sin t ≤ 1, ∀t ≥ 0, cu egalitate pentru t = + 2 kπ , k ∈ ` , avem:
ic
2
() ( ) 0 = ln ( x + 1) .
1 x
f x < ∫0x dt = ln t + 1
at
t +1
2π sin t sin t
c) f ( 2π ) − f (π ) = ∫ dt < 0, deoarece t ∈ (π , 2π ) ⇒ < 0.
π 1+ t 1+ t
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1.a) f ' ( x ) = 1 − cos x ≥ 0 , cu egalitate doar în punctele 2nπ , n ∈ ` .
b) Funcţia f este continuă pe \ , deci nu are asimptote verticale. lim f ( x ) = ∞, lim f ( x ) = −∞ deci funcţia f
x →∞ x →−∞
()
( () ) ( )
f x
nu are asimptote orizontale. Deoarece lim = 1, lim f x − x = lim − sin x şi aceasta nu există,
x →∞ x x →∞ x →∞
funcţia nu are asimptotă oblică la ∞ . Analog spre −∞ .
o
x − sin x
{} ()
1
c) Funcţia este derivabilă pe \ \ 0 , deoarece x ≠ 0 ⇒ f ( x ) ≠ 0 . Cum g ′ 0 = lim 3 = ,
x →0 x
3 3
6
a.r
deducem că g este derivabilă şi în x = 0.
2.a) f continuă implică faptul că f are primitive.
1
1 −x
b) I = ∫0 e − e ( −2 x
)
 − x 1 −2 x 
dx =  − e + e
1 −1
 = −e + 2e .
1 −2
ic
 2 0 2
c) f ( t ) ≥ 0, ∀t ∈ [ 0; x ] , x > 0 ⇒ ∫ f ( t )dt ≥ 0 .Din ipoteză rezultă că e− x ≥ − x + 1 ⇒ 1 − e− x ≤ x ⇒ e− x − e−2 x ≤ xe− x ,
x
at
0
−x −2 x
e −e
≤ e− x , x > 0 ⇒ ∫ f ( t )dt ≤ ∫ e−t dt = 1 − e− x < 1 .
x x
deci
x 0 0
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
1 − ln x
1.a) f ′ ( x ) = () ( ]
ln x
, f ′′ x = ≥ 0, ∀x ∈ 0, e , de unde se obţine concluzia.
2
x x
b) Dreapta x = 0 este asimptotă verticală. Nu există alte asimptote, pentru că funcţia este continuă şi
f ( x)
lim = 0, lim f ( x ) = ∞ .
x →∞ x x →∞
ln ( n + 1)
c) an +1 − an = − ( f ( n + 1) − f ( n ) ) = f ′ ( n + 1) − f ′ ( cn ) < 0 .
o
n +1
π π
a.r
2.a) Aria ceruta este A = ∫02 cos dx = sin x 2 = 1.
0
π π π 2
π 1  π
b) V = π ⋅ ∫ 2 f 2
( x )dx = π ⋅ ∫ 2 cos 2 xdx =  x + sin 2 x  2 = .
ic
0
0 0 2 2  4
2
 1 
at
 sin 
2  1  k
n 1 n k 1 1
 2 n  ⋅ 1
c) L = lim 2 sin   ∑ cos  = nlim ∑ cos = 1 ⋅ ⋅ ∫0 cos xdx = sin1.
n →∞  2 n  k =1 n  →∞  1  2 n k =1 n 2 2
 
 2 n 
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
π π
1. a) lim f ( x) = lim arctgx − lim arcctgx = ⇒ y = este asimptotă orizontală spre +∞ .
x →∞ x →∞ x →∞ 2 2
2
b) f ′ ( x ) = > 0, ∀x ∈ R ⇒ f este strict crescătoare.
1 + x2
π
c) x2 = f ( 0 ) = − → x1 > x2 şi f este strict crescătoare ⇒ ( xn )n≥1 este strict descrescător. ( xn )n≥1 este
2
o
3π
mărginit inferior de − , deci conform Teoremei lui Weierstrass este convergent.
2
a.r
2. a) g este continuă, deci are primitive, iar derivata oricărei primitive este pozitivă, deci orice primitivă
este crescătoare.
1 1 1
x π 1
π 3
b) ∫ 2 f ( x ) dx = f ( x ) x 2 − ∫ 2 = + 1 − x2 2 = + − 1.
ic
1 − x 2 12 0 12
0 0 0 2
1π x
∫0 xf ( x ) dx ≤ ∫0
1
c) dx, de unde concluzia.
2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
f ( x) arcsin x
1. a) lim = lim = 1.
x →0 x −x
2 x →0 x
x −1 x −1 π π
b) x ∈ ( −1,1) → f ′ ( x ) = arcsin x + = arcsin x + . lim f ′ ( x ) = ⇒ f ′ (1) = .
1− x 2
(1 − x )(1 + x ) x/1 2 2
f nu este derivabilă în −1.
o
1 − x 2 − ( x − 1) ⋅
(−x)
1 − x2 = 1− x
a.r
1 1
c) f ′′ ( x ) = − + ≥ 0 ⇒ f este convexă.
1− x 2 1− x 2
1− x 2
(1 − x ) ⋅
2
1 − x2
x5 − 1 
F ′( x) = f ( x) = , ∀x ≠ 1
x −1  ⇒ F ′ ( x ) > 0, ∀x ∈ \ ⇒ F este strict crescătoare pe R .
ic
2. a)
F ′ (1) = f (1) = 5 

x 5 x 4 x3 x 2
b) F ( x ) = + x deci lim F ( x ) = −∞ şi lim F ( x ) = +∞. F fiind continuă, rezultă că
at
+ + +
5 4 3 2 x →−∞ x →+∞
F este surjectivă, deci conform punctului a) este bijectivă.
 t 2 t 3 t 4 t 5 t 6  1 1 1 1 1 1 29
c) ∫ F −1 ( x ) dx = ∫ tf ( t ) dt =  + + + +  = + + + + = .
a
0
1
0
em
 2 3 4 5 6  0 2 3 4 5 6 20
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1. a) lim
x →1
f ( x) = 0.
x <1
b) Funcţia este continuă în punctele care nu sunt numere întregi, iar într-un punct n ∈ ] avem
lim
x→n
f ( x) = 0, lim f ( x) = 0 şi f ( x ) = 0. Deci f este continuă pe intervalul [ 0, 3].
x<n x→n
x>n
c) Explicitând funcţia observăm că 1 şi 2 sunt puncte unghiulare şi f este derivabilă pe [ 0, 3] \ {1, 2} .
o
π
cos x
π
( 2 − sin x )′ dx = − ln π
2. a) ∫ 2 dx = − ∫2
( 2 − sin x ) 2
= ln 2.
a.r
0 2 − sin x 0 2 − sin x 0
b) F′ ( x ) = f ( x ) şi f ( x ) > 0 deoarece 2 − sin x ≥ 1, ∀x ∈ R . Deci F este strict crescătoare.

1 1 t x x
≥ ⇒ ∫ f ( t ) dt ≥
x
c) = ⇒ lim = +∞ .
2 − sin t 3
ic
0 30 3 x →+∞
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
x 2 n +1 + 1 1 g ′ ( x) g n ( x )
1. a) f n ( x ) = = g ( x ) , ∀x ≠ −1 ⇒ f n′ ( x) = n − .
x +1 x +1 x + 1 ( x + 1)2
 1
2n
1
2 n +1 
 ( 2n + 1) ⋅     + 1
1 2 − 2
b) lim f n′   = lim   = − 4.
o
n →∞ 2 n →∞  3 9  9
 
a.r
 2 4

h( x )
c) f n′( x) = , cu h( x) = ( x + 1) g n′ ( x) − g n ( x) = 2nx 2 n +1 + (2n + 1) x 2 n − 1 . Deoarece h′ este negativă
( x + 1) 2
pe (−1,0) şi pozitivă pe (−∞, −1) ∪ (0, ∞) , iar h(−1) = 0, h(0) = −1, lim h( x) > 0 reiese că există exact un
ic
x →∞
punct a ∈ (0, ∞) , astfel încât f este strict descrescătoare pe (−∞, a] şi strict crescătoare pe [a, ∞) .
( x + 1)′ dx = 1 ⋅ ln 2.
3
at
1 1
2. a) I 2 =
3 ∫
0 x3 + 1 3
x n
( x − 1) dx < 0.
b) I n +1 − I n = ∫
1
c) 0 ≤ I n ≤ ∫ x n dx =
0
1
1 + x3
0
1
n +1
deci lim I n = 0.
n→∞
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
 1 1 sin x 
1. a) lim f ( x) = lim x3  2 − − 3  = +∞ .
x →−∞ x →−∞ x 6 x 
2
x
b) f ′ ( x ) = 1 − − cos x ; f ′′ ( x ) = − x + sin x .
2
c) f ′′′ ( x ) = −1 + cos x ≤ 0 ⇒ f ′′ este strict descrescătoare ⇒ f ′′ ( x ) ≤ f ′′ ( 0 ) , ∀x ≥ 0 → f ′′ ( x ) ≤ 0 →
o
→ f ′ este strict descrescătoare → f ′ ( x ) ≤ f ′ ( 0 ) , ∀x ≥ 0 .
f ′ ( x ) ≤ 0 → f este strict descrescătoare pe intervalul [ 0, + ∞ ) şi f ( 0 ) = 0 → f ( x ) ≤ 0, ∀x ≥ 0.
a.r
1 x
2. a) F ′( x) = + = f ( x) .
1+ x x +1
2 2
ic
1 π 1
b) ∫ f ( x)dx = F ( x) |10 = + ln 2 .
0 4 2
n
n+k 1 n k
c) an = ∑ 2 2 = ∑ f   reprezintă sume Riemann asociate funcţiei f , diviziunilor
at
k =1 n + k n k =1  n 
 1 2 n 1 2 n
Dn =  0, , ,...,  şi punctelor intermediare X n =  , ,...,  . Deoarece funcţia este
 n n n
em n n n
integrabilă, fiind continuă, iar şirul normelor diviziunilor tinde la 0, şirul (an ) n este convergent.
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
= −1 = m ; lim  x 2 − x + x  = n ⇒ y = − x + este asimptotă oblică spre − ∞ .

f ( x) 1 1
1. a) lim
x →−∞ x x →−∞  2 2
b) f este derivabilă pe intervalul R \ {0,1} şi 0 şi 1 sunt puncte de întoarcere ale graficului.
2x −1 1 − 2x
c) f ′ ( x ) = ; x ∈ ( −∞, 0 ) ∪ (1, + ∞ ) şi f ′ ( x ) = ; x ∈ ( 0,1) . Pentru x ∈ ( −∞, 0 ) , f este
2 x −x 2
2 x2 − x
o
1
strict descrescătoare, iar pentru x ∈ (1, + ∞ ) , f este strict crescătoare. f ′   = 0, deci 0 şi 1 sunt puncte
2
a.r
1
de minim (şi de întoarcere), iar este punct de maxim.
2
1 x +1 −1 π
2
1 1
2. a) I 2 = ∫0 2 dx = x − arctg x = 1 − .
ic
x +1 0 0 4
( x 2 + 1)
1x
n
x n +1 1 1
b) I n + 2 + I n = ∫0 dx = = .
x +1 n +1 n +1
at
2
0
1 1
c) Din (b) ⇒ ≤ In ≤ , folosind monotonia lui ( I n )n≥1 . Conform criteriului cleştelui
2 ( n + 1) 2 ( n − 1)
1
avem lim n I n = .
n →∞ 2 em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1 1
1. a) f ′( x) = − .
( x + 2) 2
+1 x +1
2
b) x + 2 > x ⇒ arctg ( x + 2 ) > arctg x ⇒ f ( x ) > 0.

f este strict crescătoare pe intervalul ( −∞, − 1) şi strict descrescător are pe intervalul [ −1, ∞ ) deci −1 este
π π π
maxim global. f ( −1) = arctg1 − arctg ( −1) =
o
+ = .
4 4 2
c) Se arată că g ′ ( x ) = 0, ∀x ∈ \
a.r
.
1
x2 − 1 +
( )
2
2
1 + x 2 dx = x 2 − ln x 2 − 1 ln x 2 + 1 2 = 3 − 1 ln 5 + 1 ln 2.
2. a) ∫
1 x 2 1 1 2 1 2 2 2
ic
∫ f ( t ) dt = +∞ .
x
x3 π x4 x2 π
b) f ( x ) ≥ − x − → ∫0 f ( t ) dt ≥
x
− − ⋅ x . Deci lim 0 3
3 2 12 2 2 x →∞ x
at
 2 4 
x 1 1 1 5
c) g ( x ) ≥ f ( x ) , ∀x ∈ [ 0,1) ⇒ A = ∫ ( g ( x ) − f ( x ) ) dx =  −  = − = .
1 x
0
 2 12  0 2 12 12
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1 3 1
1. a) f ′ ( x ) = − ⇒ f ′′ ( x ) =
⋅ 2 > 0 ⇒ f ′ este strict crescătoare.
2x x 4 x x
b) Se poate demonstra prin calcul sau aplicând Teorema lui Lagrange.
c) Se adună relaţiile de la (b) de la k = 1 până la k = n şi astfel se obţine marginea şirului ( an )n≥1 . Şirul
este evident crescător, deci este convergent conform Teoremei lui Weierstrass.
o
t2 x 1 x t 2 + 1 −1 x2 x 1
2. a) f1 ( x ) = t ⋅arctg t = ⋅arctgt −
1
0∫ 2 0 2 0 2∫
t +1
dx =
2
⋅arctg x − + ⋅arctg x .
2 2
a.r
π 1 π 1
b) f n (1) = ∫0 t n ⋅arctg t dt ≤ ⋅ ∫0 t n dt = ⋅
1
.
4 4 n +1
n +1 ′ n +1
1 t π 1 1 1 t n +1 1 1 t π
c) f n (1) = ∫   ⋅arctg t dt = ⋅ − ∫ dt . lim ⋅ ∫ dt = 0 ⇒ lim n ⋅ f n (1) = .
ic
0 n +1 4 n +1 n +1 t +1 n →∞ n + 1 4
 
0 2 0
t +1
2 n →∞
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1 1 1
1. a) f ′ ( x ) = − − +
> 0, ∀x > 0.
( x + 1) 32
x+
1
x−
2 2
b) Avem lim f ( x ) = 0 şi cum f este strict crescătoare, rezultă că f ( x ) < 0, ∀x > 0.
x →∞
c) an +1 − an = f ( n ) şi, conform b), ( an )n≥1 este strict descrescător.
2. a) f3′ ( x ) = x 3 arcsin x .
o
π π
1
1
1 π 1 π π
a.r
x 3
b) f1   = ∫02 t ⋅ arcsin tdt = ∫06 ( sin x ) ⋅ x cos xdx = ∫06 x sin 2 xdx = − cos 2 x 6 + ∫06 cos 2 xdx = − + .
2 2 4
0
4 48 16
1 2 π
c) Deoarece f 2 este derivabilă, deci continuă, limita cerută este f 2 (1) = ∫0 t arcsin tdt = , deoarece
ic
6
x3 1 t3 x3 1 1 1
(1 − x )
2 3 1
x 2 x
∫0 t arcsin tdt =
3
arcsin x −
3 ∫0 1− t2
dt =
3
arcsin x + 1 − x 2 − −
3 3 9
+ .
9
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
ex −e x
1. a) f ′ ( x ) = 1 − , f ′′ ( x ) = < 0 ⇒ f ′ este strict descrescătoare pe R .
e +1
( )
x 2
ex + 1
f ( x) f '( x ) − x a +1
b) Pentru a ≤ 0 este evident, iar pentru a > 0 , lim = lim = lim =0.
x →∞ x−a x →∞ − ax − a −1 x →∞ a
( e x + 1)
f ( x)
c) lim f ( x ) = ln1 = 0. lim = 1 = m . lim ( f ( x ) − mx ) = 0, deci y = 0 este o asimptotă orizontală
o
x →∞ x x →−∞ x →−∞
la +∞ şi y = x este o asimptotă oblică la −∞ . Asimptotele verticale nu există, deoarece funcţia este
a.r
continuă pe \ .
∫( )
2 2 x3 2 4
2. a) I1 = 2 x − x 2 dx = x 2 − =
0 0 3 0 3
ic
( ) ( x − 1)′ dx = ( 2 x − x ) ( x − 1) 0 − n∫ ( 2 x − x )
2 n −1
( 2 − 2 x )( x − 1) dx =
2 n n 2
b) I n = ∫ 2 x − x 2 2 2
0 0
( ) (−x ) ( ) ( )
n −1 n −1
at
⇒ ( 2n + 1) I n = 2n I n −1.
2 2 n 2
= −2n ∫ 2 x − x 2 2
+ 2 x − 1 dx = −2n ∫ 2 x − x 2 dx + 2n ∫ 2 x − x 2
0 0 0
1
c) Avem I n > 0, ∀n ∈ `∗ şi din punctul b) I n −1 = I n + I n > I n , ∀n ≥ 2 (1). Astfel şirul ( I n )n∈`∗ tinde
de unde l ≤
2 I1  1 1
2n
1 
1
4
em 1
l ≥ 0, iar I n ≥ l , ∀n ∈ `∗ . Adunând relaţiile (1) avem I1 = I 2 + I 3 + ... +
6
. Deoarece lim  + + ... +  = ∞, deducem că l = 0.

1
2n
l 1 1
I n ≥  + + ... +  ,
2 2 3
1
n
1 1 1 n →∞  2 3 
at
+ + ... + n
2 3 n
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
4
1. a) f ′( x) = > 0, ∀x ∈ \ \ 3.
( )
2
3−x
b) lim f ( x ) = − 3 , lim f ( x ) = − 3 ⇒ y = − 3 este asimptotă orizontală la ±∞ . x = 3 este asimptotă
x →∞ x →−∞
verticală.
c) Avem a3n = 2 şi a3n +3 = −2, ∀n ∈ `∗ , deci şirurile ( a3n )n∈` şi ( a3n +3 )n∈` au limite diferite.
o
2. a) F′ ( x ) = f ( x ) ⇒ F′′ ( x ) = e − x ⋅ ( −2 x ) ⇒ 0 este punct de inflexiune.
2
a.r
1 − e −1
b) ∫0 xf ( x )dx = −
1 1 1 − x2
2 ∫0
e −( )
x 2 ′
dx =
2
.
1 − e −1
c) ∫0 F ( x )( x )′ dx = F ( x ) ⋅ x − ∫0 f ( x ) x = −
1 1 1
ic
.
0 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
 1  x4
1. a) f ′ ( x ) = 3  x 2 − 1 + 2 
= 3⋅ > 0.
 1+ x  1 + x2
b) lim f ( x ) = +∞ ; lim f ( x ) = −∞ şi f este continuă, deci este surjectivă. Conform (a) f este
x →∞ x →−∞
injectivă.
c) Singura valoare pentru a este 3 şi limita este 1.
o
1 1 1
2. a) I1 = ∫ xe x dx = xe x − ∫ e x dx = 1.
a.r
0 0 0
∫ e (x )
− x n dx ≤ 0, deci ( I n )n≥1 este descrescător şi mărginit inferior de 0.
1
n +1
b) I n +1 − I n = x
0
x n +1 e x ′ dx = e − I n − n I n ⇒ lim n I n = e, deoarece 0 ≤ I n ≤ e ∫ x n dx =
( )
1 e
∫
1
c) I n +1 = ⇒ lim I n = 0 .
ic
0 n →∞ 0 n +1 n→∞
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
2x + 1 2x2 + 4x + 3
1. a) f ′ ( x ) = 2 + = 2 > 0, ∀x ∈ R .
x + x +1
2
x + x +1
b) lim f ( x ) = +∞, lim f ( x ) = −∞, f este continuă pe R , deci f este surjectivă, iar conform
x →∞ x →−∞
punctului a) este injectivă.
f ( x)
c) lim = 2 dar lim ( f ( x ) − 2 x ) = +∞ .
x →∞ x →∞
o
x
1
f ( x ) dx = x (1 − x ) dx = .
1 1
2. a) ∫ ∫
a.r
0 0 6
b) f este continuă pe R (în fiecare număr punct întreg ls = ld = f ( a ) = 0 ).
a +1
c) Funcţia g : \ → \, g ( a ) = ∫ f ( x ) dx este derivabilă şi g ' ( a ) = f ( a + 1) − f ( a ) = 0, deci g este
a
ic
constantă.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
 1 1 
1. a) f ′ ( x ) = ln x + 1. Pe intervalul  0,  , f este strict descrescătoare, iar intervalul  e , + ∞  , f este
 e  
strict crescătoare.
f ( x)
b) lim f ( x ) = +∞ , lim = +∞ , lim f ( x ) = 0. Deci f nu are asimptote.
x →∞ x →∞ x x →0
x >0
c) Din xn+1 = xn xn
rezultă inductiv că xn ∈ ( 0,1) , ∀n ∈ `∗ . De aici obţinem şi xn+1 > xn , ∀n ∈ ` .
o
a.r
1 x2 1 5 25 9 3 25 9
2. a) I 2 = ∫ dx = − + ⋅ ln = − + ⋅ ln .
0 4x + 5 8 16 64 5 16 64 5
1 x n
( 4 x + 5 ) 1
b) 4 I n +1 + 5I n = ∫ dx = .
0 4x + 5 n +1
ic
1 1 1
c) I n +1 − I n ≤ 0 → ≤ In ≤ ⇒ lim n I n = .
9 ( n + 1) 9n n →∞ 9
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
x x  1  1
1. a) f ′( x) = − = x  > 0, ∀x < 0.
−
x2 + 2 x2 + 1  x2 + 2
x 2 + 1 

2 1 2t ⋅ t − ( t + 1) t + 1
b) f ′′ ( x ) = − = , unde t = x 2 + 1.
(x +2
2
) (
x +2
2
x +1
2
) (
x +1
2 ( t ) (
+ 1) ⋅ t )
⋅ t ( t + 1)
Se arată că există un singur t pentru care numărătorul este 0 şi t > 1 , deci două valori pentru x .
o
c) lim f ( x ) = 0 ⇒ y = 0 este asimptotă la −∞ .
x →−∞
a.r
π π π
2. a) F1 ( π ) = ∫ x sin xdx = − x cos x + ∫ cos x =π (se integrează prin părţi).
0 0 0
b) Fn +1 (1) − Fn (1) = ∫0 t ⋅ sin t ⋅ ( sin t − 1) dt < 0.

1 2
ic
1
c) Deoarece sin t ≤ t , 0 ≤ Fn (1) ≤ ∫0 t n +1dt = ⇒ lim Fn (1) = 0.
1
n + 2 n→∞
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
1 −x
1.a) f ′( x) = −1 = < 0, ∀x > 0 .
1+ x 1+ x
 ln(1 + x) 
b) Avem lim f ( x) = lim x  − 1 = ∞(0 − 1) = −∞, lim f ( x) = ln1 = 0 . În plus, f este
x →∞ x →∞  x  x →0
continuă, deci are proprietatea lui Darboux. Astfel, mulţimea valorilor funcţiei este ( − ∞, 0 ) .
c) Funcţia este continuă, deci nu are asimptote verticale în punctele domeniului de definiţie. În 0,
o
lim f ( x) = ln1 = 0 , deci nici aici nu există asimptotă verticală. Din a) rezultă că nu există
x →0
a.r
f ( x)
asimptotă orizontală. În sfârşit, lim = −1 şi lim ( f ( x) + x) = lim ln(1 + x) = ∞ , deci nu există
x →∞ x x →∞ x →∞
asimptotă oblică spre ∞ .
1 1 x π 1 π − 2ln 2
∫ 0 f ( x) dx = x arctg x |0 − ∫0 x2 + 1 dx = 4 − 2 ln( x + 1) |10 =
1 2
2.a) .
ic
4
x
1 f (ln x) π
b) lim
x →∞ x
∫ f (ln t )dt = lim
x →∞ 1
= lim arctg(ln x) = , folosind regula lui l'Hospital pentru cazul
x →∞ 2
at
1
∞ x
şi faptul că funcţia g : (0, ∞) → \, g ( x) = ∫ f (ln t )dt are derivata g ′( x) = f (ln x) .
∞ 1
1 1
c) sn =  f   + f
n n
2
 +
n
3
n
 1 2
 n 
 n 
n
n
em
f   + ... + f    este sumă Riemann ataşată funcţiei f ,
1 2
n n
n
intervalului [0,1] , diviziunii Dn =  0, , ,...,  şi punctelor intermediare X n =  , ,...,  .
 n n n
at
1 π − 2ln 2
Astfel, lim sn = ∫ f ( x)dx = .
n →∞ 0 4
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
x 1 1 − x2 2
1.a) f ′( x) = arctg x + , f ′′( x) = + = > 0, ∀x ∈ \ .
1+ x 2
1+ x 2
(1 + x )
2 2
(1 + x 2 ) 2
π 1
arctg x −
f ( x) π  π  2 = lim 1 + x 2 = −1 , folosind regula lui
b) lim =− , lim  f ( x) + x  = lim
x →−∞ x 2 x →−∞  2  x→−∞ 1 x →−∞ 1
− 2
x x
o
0 π
l'Hospital pentru cazul . Obţinem y = − x − 1 , ecuaţia asimptotei oblice spre −∞ .
0 2
a.r
π
c) Avem x2 = < 1 = x1 şi demonstrăm inductiv că şirul este strict descrescător. Cum el este şi cu
4
termeni pozitivi, rezultă că este convergent.
1 1
2.a) ∫ ( x 2 − 2 x3 + x 4 )dx =
ic
.
0 30
b) I n =
2x −1 1n n 1
( n
)
( x − x 2 )n |10 + ∫ (2 x − 1) 2 ( x − x 2 ) n −1 dx = ∫ ( x − x 2 ) n −1 − 4( x − x 2 ) n dx = I n −1 − 2nI n .
at
2 0 2 2 0 2
1 1 1
c) Din b), I n < I n −1 . De aici rezultă inductiv I n < n I 0 = n . Cum I n > 0 , limita cerută este 0.
4 4 4
em
at
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
1.a) f ′( x) = 1 − e − x > 0, ∀x > 0 .
b) Derivata este pozitivă pe [0, ∞) şi negativă pe (−∞,0] , deci avem doar punctul de extrem 0.
c) Din lim f ( x) = ∞, lim f ( x) = ∞ . Rezultă: dacă m ∈ (1; ∞ ) ⇒ ecuaţia are 2 soluţii reale diferite;
x →∞ x →−∞
dacă m = 1 ⇒ ecuaţia are doar o soluţie x = 0 ; dacă m ∈ ( −∞;1) ⇒ ecuaţia are nu are soluţie.
3 t 1 1
2.a) ∫1 dt = ln(1 + t 2 ) | 13 = ln 2 .
o
1+ t 2 2 2
t
b) Dacă F este o primitivă a funcţiei h ( t ) = , atunci f ( x) = F (tg x) − F (1) , deci
a.r
1+ t2
f ′( x) = (1 + tg 2 x) F ′(tg x) = tg x.
1
c) Raţionând ca mai sus, f ′( x) + g ′( x) = tg x − = 0 . Rezultă f ( x) + g ( x) = constant = 0 .
ic
ctg x
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
2x + 1
a x 2 + x + 1 − (ax + b)
2 x2 + x + 1 = (a − 2b) x + 2a − b
1.a) f ′( x) = .
x + x +1
2
2( x 2 + x + 1) x 2 + x + 1
b) Trebuie ca f ′( x) > 0 pentru orice x ∈ \ , ceea ce se întâmplă dacă şi numai dacă funcţia liniară
de la numărătorul derivatei este constantă şi pozitivă, adică a = 2b > 0.
c) Conform b), în acest caz funcţia este strict crescătoare. Cum funcţia este şi continuă, iar
o
lim f ( x) = 2, lim f ( x) = −2 , mulţimea valorilor funcţiei este (−2, 2) .
x →∞ x →−∞
a.r
2.a) f ′( x) = e arcsin x
> 0, ∀x ∈ [−1,1].
arcsin x u
b) Cu schimbarea de variabilă t = sin u , dt = cos udu obţinem f ( x) = ∫ e cos udu .
0
π π π π π π π
ic
c) f (1) = ∫ 2 eu cos udu = eu sin u | 2 − ∫ 2 eu sin udu = e 2 + eu cos u | 2 − ∫ 2 eu cos udu = e 2 − 1 − f (1) .
0 0 0 0 0
π
1 2 1
Rezultă f (1) = −
at
e .
2 2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
x
(2 x + a) x 2 + 1 − ( x 2 + ax + 5)
x +1 2 x3 − 3 x + a
1.a) f ′( x) = = .
x2 + 1 ( x 2 + 1) x 2 + 1
f ( x) x2 − x x2 + 1 5 −x
b) lim = 1, lim ( f ( x) − x) = lim + lim = lim +0 =0,
x →∞ x x →∞ x →∞ x +1
2 x →∞ x +1
2 x →∞ x + 1( x + x 2 + 1)
2
o
deci avem asimptota oblică spre ∞ de ecuaţie y = x.
c) Trebuie ca ecuaţia x3 − 3 x = − a să aibă trei soluţii. Pentru funcţia g : \ → \, g ( x) = x3 − 3 x avem
a.r
x −∞ −1 1 ∞
g '( x) + 0 − 0 +
g ( x) −∞ / 2 2 −2 / ∞
Astfel, ecuaţia g ( x) = −a are trei soluţii pentru a ∈ (−2, 2) . Se verifică imediat, folosind semnul lui f ′ ,
ic
că, în acest caz, funcţia f are trei puncte de extrem.
3
1 1
( )
at
2.a) ∫−1 x 1 − x 2 dx = −
3
1 − x 2 2 |−11 = 0 (sau observăm că este integrala unei funcţii impare).
4π
b) V = π∫ f 2 ( x)dx = π  x − x3  |−11 =
1 1
.
−1  3 
c) 0 ≤ ∫ x n f ( x ) d x ≤ ∫ x n dx =
1
0
1
0
1
n +1
3
em
, deci limita cerută, conform teoremei cleştelui, este 0.
at
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
2− x 1 x−2 1
1.a) f d′ (1) = lim f ′( x) = lim x
= şi f s′(1) = lim f ′( x) = lim x = − .
x21 x21 e e x/1 x/1 e e
b)
x −∞ 1 2 ∞
f ′( x) − − | + 0 − −
f ( x) ∞ 2 0 / 1/e2 2 0
o
Pentru m < 0 nu avem soluţii, pentru m = 0 sau m > 1/ e 2 avem o soluţie, pentru m = 1/ e 2 avem două
soluţii, iar pentru 0 < m < 1/ e2 avem trei soluţii.
a.r
1 2 n −1  1 1 1   1 1 1   1 1  1
c) + + ... +
=  2 + 3 + ... + n  +  3 + 4 + ... + n  + ... +  n −1 + n  + n =
e 2
e 3
e n
e e e  e e e  e e  e
1 1 1 1
1 − n −1 1 − n−2 1− 2 1−
ic
1
= 2 e 1
+ 3 e 1
+ ... + n −1 e 1
+ n e = 1  1 + 1 + ... + 1  − n 1 → 1 .
1  2 e3 
( e − 1)2
1−  e en  1 − 1 en
e 1− 1 e 1− 1 e 1 e 1− 1
1−
e e e e e e
at
2.a) F ' ( x ) = ( 2a + c ) x cos x − ax 2 sin x + ( c − b ) sin x ⇒ a = −1, b = c = 2 .
2 2
b)
π
∫
1
π
4x
1
2
sin
1 1
= cos
2x 2
1 π
2x 1
=
4
2
.
π
em π
 π  π
2
at
c) Observăm că f ( x ) < g ( x ) , ∀x ∈  0,  , adică x sin x + x < π , ∀x ∈  0,  . Avem A =
 2  2
∫ ( g ( x ) − f ( x ) ) dx =
0
 π x 2 x3 
π
m
π3
= − + x 2 cos x − 2 x sin x − 2cos x  2 = −π + 2 .
 2 3 
  0 12
ac
.b
w
w
w

rezolvare
π
1.a) lim f ( x ) = lim arctg x =
x →1 x →∞ 2
x >1
b) Dreapta y = 0 este asimptotă orizontală spre + ∞ .
c) Deoarece arctg este funcţie strict crescătoare, funcţia dată are aceleaşi puncte de extrem local
1
ca şi funcţia g : \ \{−1,1} → \, g ( x) = 2 , adică x = 0.
x −1
o
π
 x3  π π π3
2.a) ∫2
f ( x ) dx =  sin x − x +  2 = 1 − + .
a.r
0
 6 0 2 48
x3
sin x − x +
1 x
∫ f ( t ) dt = xlim
b) lim 6 = +∞ .
x2 0
x →∞ →∞ x2
ic
c) f ′ ( x ) = − sin x + x ; f ′′ ( x ) = 1 − cos x ⇒ f este strict crescătoare pe intervalul [ 0, + ∞ ) ⇒
⇒ cos x 2 − 1 +
x4
≥ 0 ⇒ cos x 2 ≥ 1 −
x4 1
( ) 9
⇒ ∫ cos x 2 dx ≥ .
at
2 2 0 10
em
at
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
1.a) lim f ( x ) = arcsin 0 = 0.
x →+∞
2x
b) Funcţia este derivabilă pentru −1 < < 1 , adică x ∈ \ \{−1,1} . În punctele ±1 , derivatele
1 + x2
laterale sunt diferite, deci funcţia nu este derivabilă.
c) Deoarece arcsin este funcţie strict crescătoare, punctele de extrem ale funcţiei f coincid cu
2x
o
cele ale funcţiei g : \ → \, g ( x) = 2 . Acestea sunt ±1 .
x +1
a.r
3
2.a) ∫0
1 1
x 1 − x 2 dx = −
3
( ) 1
1 − x 2 2 |10 = .
3
1 2 π
b) V = π∫ (1 − x 2 )dx = .
0 3
ic
1 n k  1 2 n
c) an = ∑ f   sunt sume Riemann pentru funcţia f , diviziunile Dn =  0, , ,...,  şi
n k =1  n   n n n 
at
1 2 n
punctele intermediare X n =  , ,...,  . Deoarece funcţia este integrabilă şi şirul normelor
 n n n
diviziunilor tinde la 0, şirul sumelor Riemann este convergent.
em
at
m
ac
.b
w
w
w

rezolvare
1. a) lim f ( x) = 0 , deci avem asimptota orizontală y = 0 spre + ∞ .
x →∞
3 x 2 − 12
b) f ′( x) = ⇒ funcţia este strict descrescătoare pe [1, 2] şi strict crescătoare pe [2, ∞) . Mulţimea
x4
valorilor funcţiei este [ f (2), f (1)] = [−1,1].
c) Funcţia este derivabilă pe (2, ∞), deoarece, pe acest interval, −1 < f ( x) < 0 , f este derivabilă şi arccos este
o
3
derivabilă. În punctul 2, g ′(2) = lim g ′( x) = − . În concluzie, funcţia este derivabilă pe [2, ∞) .
x2 2 2
a.r
2. a) F ′( x) = f ( x) .
 2 1 1   1 π 
b) π∫ f 2 ( x)dx = π  ∫  2 − 2
1
 dx  = π  + − arctg 2  .
0  x
1 x +1  2 4 
2 2
( ) 2
ic
c) F ( x ) < 0, deci A = − ∫ F ( x ) dx = − xF ( x ) + ∫ xf ( x ) dx = F (1) − 2 F ( 2 ) + ln x + x 2 + 1 =
2
1 1 1 1
(11 + 5 5 )( 3 − 2 2 ) .
at
= ln
2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Rezolvare
1.a) | f ( x) |≤ x ⇒ lim f ( x) = 0.
x →0
1 1 1
b) f ′ ( x ) = sin − cos
x x x
sin t
c) lim f ( x) = lim = 1 ⇒ y = 1 este asimptotă orizontală spre + ∞ .
x →∞ t →0 t
1 16
2.a) I 2 = ∫ (1 − 2 x 2 + x 4 )dx = .
o
−1 15
(1 − x 2 ) n +1 1 1 1
a.r
1 2 1
b) I n − I n +1 = ∫ x (1 − x 2 ) n dx = − x |− 1 + ∫ (1 − x 2 ) n +1 dx = I n +1 .
−1 2( n + 1) 2(n + 1) −1 2(n + 1)
n
( −1)k Cnk =
c) an = ∑
1
∫−1 (1 − x ) dx = I n , iar şirul ( I n ) n tinde descrescător către 0 .
2 n
k =0 2k + 1
ic
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
x
 1
1.b) lim ( x − f ( x ) ) = lim 1 −  = .
x 1
x →∞ x →∞  x e
x2 − 1
b) f ′ ( x ) = . Deoarece f ′ ( x ) > 0, ∀x ∈ [1, ∞ ) , rezultă că funcţia f este strict crescătoare.
x2
c) Funcţia f este injectivă fiind strict crescătoare. Cum f este continuă pe [1,∞ ) , f (1) = 1 şi lim f ( x ) = ∞ ,
x →∞
o
iar f este strict crescătoare, rezultă că imaginea funcţiei f este [1,∞ ) , deci f este surjectivă.
2. a) Funcţia F trebuie să fie derivabilă. Din continuitatea în 1 rezultă a + b = 1 ,
a.r
iar din derivabilitatea în 1 rezultă a = 0 . Deci a = 0 şi b = 1 .
e e 1
1 1 1
b) Utilizăm schimbarea de variabilă ln x = t. Rezultă ∫ dx = ∫ dx = ∫
( )
dt .
1
xF ( x ) 1 x 1 + ln x
2
0 1+ t
2
ic
π π
1 e
1 1
Dar ∫ dt = arctgt |10 = , deci ∫ xF ( x )dx = 4 .
0 1+ t
2 4
at
1
π π π
c) h ( x )h′′ ( x ) dx = h ( x ) ( h′ ( x ) )′ dx = h ( x ) h′ ( x ) |1π − ( h′ ( x ) h′ ( x ) ) dx . Deoarece h (1) = h (π ) = 0
∫ 1
∫ 1
∫1
π
b
rezultă h ( x ) h′ ( x ) |1 = 0 . Deci h ( x )h′′ ( x ) dx = −
∫
a
em b
∫ ( h′ ( x ) )
a
2
dx ≤ 0 .
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f este continuă pe ( 0,1] deoarece, pe acest interval, se obţine prin operaţii cu funcţii continue. Cum
π π
x sin ≤ x şi lim x = 0 , rezultă lim x sin = 0 . Deci lim f ( x ) = 0 = f ( 0 ) . Prin urmare f este continuă şi
x x →0 x →0 x x20
în 0. Rezultă că f este continuă pe [ 0,1] .

b) f este derivabilă pe ( 0,1] deoarece, pe acest interval, este produs de funcţii derivabile.
o
f ( x ) − f ( 0) π
Întrucât limita lim = lim sin nu există, f nu este derivabilă în 0.
x20 x−0 x2 0 x
a.r
 1 1 π
c) Ecuaţia se scrie g ( x ) = 0, unde g :  ,  → \ , g ( x ) = f ( x ) − cos . Cum g este continuă,
 n + 1 n  x
 1  n+2 1 n +1  1 1
g  = ( −1) şi g   = ( −1) , rezultă că funcţia g se anulează în cel puţin un punct din  , .
ic
 n +1 n  n +1 n 
1
1 x 1 1
∫0 ln (1 + x ) dx = x ln (1 + x ) 0 − ∫ 1 + x dx = ln 2 − x 0 + ln (1 + x ) 0 = 2ln 2 − 1.
1 1
2.a) ∫0 f ( x )dx =
at
0
1 1
 x2 1
′ π 1
1
x2 π 1 1 π 1
b) g ( x )dx = xarctgxdx = 
∫ ∫ ∫  arctgxdx = − dx = − ( x − arctgx ) = − .
∫
8 2 0 1+ x 2
0 0 0
2 
c) Considerăm funcţia ϕ = f − g . Atunci: ϕ ′ ( x ) =

em x
8 2
1 + x2
− arctg x ş i
0 4 2
ϕ ′′ ( x ) = −
(
2x2
1 + x2 )
2
.
Deoarece ϕ ′′ ( x ) ≤ 0 , rezultă că ϕ ′ este descrescătoare, deci x ≥ 0 ⇒ ϕ ′ ( x ) ≤ ϕ ′ ( 0 ) ⇒ ϕ ′ ( x ) ≤ 0 .

at
Prin urmare ϕ este descrescătoare, de unde x ≥ 0 ⇒ ϕ ( x ) ≤ ϕ ( 0 ) ⇒ ϕ ( x ) ≤ 0 ⇒ f ( x ) ≤ g ( x ) .
π
1
∫ ( g ( x ) − f ( x ) )dx = − 4 − ln 2 + 2 .
3
Ca atare aria căutată este A =
m
0
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Avem f ′ ( x ) = 3x − 3 , f ′ ( x ) = 0 ⇔ x ∈ {−1,1} şi următorul tabel de variaţie al funcţiei f:
2
x −1 1
f ( x)
′ +++ 0 −−− 0 +++
f ( x) / 2 /
Din tabelul de variaţie rezultă că −1 şi 1 sunt punctele de extrem ale funcţiei f.
o
b) Deoarece f este continuă, f (1) = −2 < m şi lim f ( x ) = +∞ , rezultă că ecuaţia are soluţie în mulţimea
x →∞
a.r
(1, ∞ ) . Cum f este strict crescătoare pe (1, ∞ ) , rezultă că f este injectivă pe (1, ∞ ) , deci soluţia este unică.
c) Deoarece g ( x) = f 2 ( x) = x 6 − 6 x 4 + 9 x 2 , rezultă g ′ ( x ) = 6 x5 − 24 x3 + 18 x , de unde g '' ( x ) = 30 x 4 − 72 x 2 + 18 .
( )
Pentru a rezolva ecuaţia g ′′ ( x ) = 0 , notăm x 2 = t şi rezultă 6 5t 2 − 12t + 3 = 0 care are soluţiile
ic
12 ± 84
t1,2 = . Deci ecuaţia g ′′ ( x ) = 0 are soluţiile ± t1 , ± t2 . Ţinând cont de semnul funcţiei g ′′ , rezultă
10
at
că g are patru puncte de inflexiune.
2.a) lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( 0 ) ⇒ f continuă în 0. Rezultă f este continuă pe \ . f continuă pe \ ⇒ f
x/ 0 x20
admite primitive pe \ .
b) xe x dx = e x ( x − 1) + C , iar sin xdx = − cos x +C .
∫ ∫
Deci o primitivă a funcţiei f va fi de forma: F ( x ) = 
em e x ( x − 1) + c1 , x ≤ 0
.
− cos x + c2 , x > 0
at
Din condiţia de continuitate a lui F rezultă c1 = c2 = F ( 0 ) + 1 = 0 .
x
c) Deoarece F este o primitivă a lui f, rezultă f ( t ) dt = F ( x) − F (0) , deci limita de calculat este
∫
m
0
F ( x) − F (0) F ( x) − F (0) F ′( x) F ′( x) f ( x) sin x 1
lim 2
. Cu regula lui l´Hôspital: lim 2
= lim . Apoi lim = lim = lim = .
ac
x2 0 x x2 0 x x2 0 2 x x20 2 x x20 2 x x2 0 2 x 2
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f ′ ( x ) = 1 ⇔ e x − 1 = 1 ⇔ x = ln 2 .
b) f ′ este negativă pe ( −∞,0 ) şi pozitivă pe ( 0,∞ ) , deci valoarea minimă este f ( 0 ) = 1 .
f ( x) ex −1 − x 1 f ( x) ex −1 − x 1
c) f d′ ( 0 ) = lim = lim 2
= şi f s′ ( 0 ) = lim = lim 2
=− .
x2 0 x x20
x 2 x/0 x x/0 x 2
3 t 2
 1 t −1  3 1 3
2. a) f ( 3) = ∫ =  t + ln  = 1 + ln .
o
2 t −1 
2 2 t +1  2 2 2
 x2 − 1 
b) g ( x ) = F  ln  − F ( 0 ) , unde F este o primitivă a funcţiei t → 3e + 1 .
a.r
t
 3
 
ln
x 2 −1
 x 2 − 1 ′ 2x
Rezultă g ′ ( x ) = 3e 3 + 1 ⋅  ln  = x ⋅ 2 , ∀x ∈ (1, ∞ ) .
 x −1
ic
 3 
c) Avem g ′ ( x ) = 2 f ′ ( x ) , deci g ( x ) − 2 f ( x ) = constant = g ( 2 ) − 2 f ( 2 ) = 0 .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Succesiv rezultă:
f ( x) x − 3x + 2
3 3
( x − 1) ( x + 2 ) 2
lim = lim = lim 3 = −∞ .

x/1 x − 1 x/1 x −1 x /1
( x − 1)3
x +1
b) Aplicând corect reguli de derivare, rezultă f ′( x) = .Tabelul de variaţie al funcţiei f este:
( x − 1)( x + 2 )
2
3
o
x −∞ −2 −1 1 ∞
a.r
f ′( x ) +++++ +++++ 0 ------ ++++++
f ( x) −∞ / 0 / 3
4 2 0 / ∞
ic
Din tabelul de variaţie al funcţiei rezultă că –1 şi 1 sunt punctele de extrem ale funcţiei f.
c) Funcţia f este derivabilă în orice punct x care satisface condiţia x3 − 3x + 2 ≠ 0 . Deci domeniul de
derivabilitate al funcţiei f este \ \ {−2,1}.
at
1 A B C 1 1 1
2. a) Descompunem în fracţii simple: = + + . f ( x) = + + . Deci
x ( x + 1)( x + 2 ) x x + 1 x + 2 2 x x + 1 2( x + 2)
1 1 1 1
∫ f ( x)dx = 2 ∫ x dx − ∫ x + 1dx + 2 ∫ x + 2dx = ln
1
em x( x + 2)
x +1
b) Deoarece t ∈ (1, ∞ ) rezultă t > 1, t + 1 > 2, t + 2 > 3 ⇒ t (t + 1)(t + 2) > 6 ⇒
+C .
1 1
< .
t ( t + 1)( t + 2 ) 6
at
x x
1 1 x −1
Atunci, pentru x > 1 rezultă ∫
1
t ( t + 1)( t + 2 )
dt < dt =
1
6 ∫ 6
. Egalitatea are loc dacă x = 1 .
m
1 1 1
x2 1 3x 2 1 1
c) Utilizăm schimbarea de variabilă: x3 = t . Rezultă ∫1+ x 6
dx = ∫
3 0 1+ x 6
dx = ∫
3 0 1+ t2
dt .
0
ac
π π
1 1 2
1 1 x
Dar ∫ 1 + t 2 dt = arctgt 0 = 4 . Rezultă ∫ 1 + x6 dx = 12 .
0 0
.b
w
w
w

Soluţie
2 2
1.a) Deoarece lim f ( x) = , rezultă că dreapta de ecuaţie y = este asimptotă orizontală spre ∞ .
x →−∞ 3 3
n −1
9  9
b) Avem f (1) = 1 şi 0 < f ( n ) ≤ , ∀n ≥ 2 , deci 0 < an ≤   , de unde lim an = 0.
10  10  n →∞
c) g ′ ( x ) = −
7e x
, g ′′ ( x ) =
7e 3e − 4 x
( x
) 4
. punctul de inflexiune este ln .
(3e + 4) (3e + 4)
o
x 2 x 3
3
1 1 2 x3 1 2
∫ 0 f (e )dx = ∫ xdx = = .
a.r
x
2 a)
0 3 0 3
e
b) V = π ln xdx = ( x ln x − x ) 1e = π .
∫
1
ic
c) Utilizăm schimbarea de variabilă ln x = t , apoi o integrare prin părţi:
′
( )
e 1 1 1 1 1
∫ ln xdx = ∫ 2t 2 et dt = ∫ et − ∫ et dt = e − ∫ et dt = e − ∫ e x dx .
at
tdt = tet
2 2 2 2 2 2
1
0
1 0 0 0 0 0
1 e 1 1
∫e dx + ∫ f ( x)dx = ∫ e x dx + e − ∫ e x dx = e .
x2 2 2
Prin urmare
0 1 0
em 0
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Avem xn +1 − xn = xn2 − xn + 1 > 0, ∀n ≥ 1 , deci şirul este strict crescător, de unde concluzia.
3 x 2 + 1, x < 0
b) Funcţia g este derivabilă pe fiecare din intervalele (–∞, 0) şi (0, ∞) şi g ′( x ) =  1 .
 2 , x>0
 x +1
Cum g este continuă în 0 şi lim g ′ ( x ) = lim g ′ ( x ) = 1 , rezultă că g este derivabilă în 0 şi g ′ ( 0 ) = 1 .
x /0 x20
o
c) Numărul cerut este valoarea minimă a funcţiei h : ( 0, ∞ ) → \, h ( x ) = x 2 + 1 − 2ln x. Acesta este h (1) = 2 .
1 1 1
( )
a.r
−x 1 −t 1 1 1
2.a) ∫ xf ( x) dx = ∫ xe dx = ∫ e dt = − e −t = 1 − e−1 .
2
0 0
20 2 0 2
b) Aplicăm regula lui l´Hôspital:
F ( cos x ) − F (1) − sin xF ′ ( cos x )  sin x  1 1
= lim = lim  − ⋅ f (cos x)  = − f (1) = − e −1.
ic
lim
x →0 x 2 x →0 2x x →0  2x  2 2
1
c) g ′ ( x ) = F ′ ( x ) + f ′ ( x ) = f ( x ) − 2 xe − x = (1 − 2 x ) e − x , deci g are unicul punct de extrem x = .
2 2
at
2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
π
1.a) lim ( f ( x) g ( x) ) = 0 ⋅ = 0.
x →∞ 2
1 − x2
b) f este derivabilă şi f ′( x) = , ∀x ∈ \ . Ţinând cont de semnul derivatei, rezultă că – 1 este punct de
( )
2
1 + x2
minim local, iar 1 este punct de maxim local.
x2
o
c) Considerăm funcţia h : \ → \ , h( x ) = f ( x ) − g ( x ) . Rezultă h′( x) = − . Deoarece
( )
2
1 + x2
a.r
h′( x) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) , rezultă că h este descrescătoare pe ( 0,∞ ) . Deci
x
h( x) < h ( 0 ) , ∀x ∈ ( 0, ∞ ) ⇒ h( x) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) ⇒ < arctgx, ∀x ∈ ( 0, ∞ )
1 + x2
ic
2.a) Funcţia f este continuă pe [ 0,1] , deci este integrabilă pe acest interval. Funcţia g : [1, 2] → \, g ( x ) = x ln x
este continuă, deci este integrabilă pe [1, 2] . Deoarece f ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ [1, 2] \ {1} , rezultă că f este integrabilă
pe [1, 2] . Fiind integrabilă pe [ 0,1] şi pe [1, 2] , rezultă f integrabilă pe [ 0, 2] .
at
x
b) Fie F o primitivă a funcţiei ϕ : [1, ∞ ) → \ , ϕ ( t ) = t ln t . Atunci: ∫ t ln tdt = F ( x) − F (1) .
Rezultă lim 1
x21
x
∫ t ln tdt
x −1
= lim
x21
F ( x) − F (1)
x −1
em 1
= Fd′ (1) . Deoarece Fd′ (1) = ϕ (1) = 0 rezultă că limita este egală cu 0.
at
b a
c) Arătăm că există a ∈ [ 0, t ) şi b ∈ ( t , 2] astfel încât ∫ f ( x ) dx − f ( x ) dx = ( b − a ) f ( t ), adică
∫
0 0
m
b a y
∫ f ( x ) dx − bf ( t ) = ∫ f ( x ) dx − af ( t ). Considerăm funcţia g : [ 0, 2] → \, g ( y ) = ∫ f ( x )dx − yf ( t ) . Avem

0 0 0
g ' ( y ) = f ( y ) − f ( t ) , deoarece f este strict crescătoare, deci g este strict descrescătoare pe [ 0, t ] şi strict
ac
crescătoare pe [t , 2]. Aceasta garantează existenţa numerelor a şi b.

.b
w
w
w

Soluţie
f ( x) x3 + x
1.a) lim = lim = 1.
x →∞ f ( x + 1) x→∞ ( x + 1)3 + x + 1
b) Deoarece f ′ ( x ) = 3x 2 + 1 > 0 , rezultă că f este strict crescătoare , deci este injectivă.
Cum lim f ( x) = −∞ , lim f ( x) = ∞ , iar f este strict crescătoare şi continuă rezultă Im f = \ , deci
x →−∞ x →∞
f este surjectivă. Fiind injectivă şi surjectivă f este bijectivă, deci este inversabilă.
o
c) Pentru x ≥ 1 , f ( x)= x+
3 3
x > x şi f ( x ) −1 = x − 3
3 3 2 

2 
x + 4 3 x − 2 = x − 3 x  3 3 x − 4 + 3  < x, deci
x
a.r
1 f ( x)
−1
f −1 ( x )
soluţia ecuaţiei f ( y ) = x se află între 3
x − 1 şi 3
x . Astfel 1 − 3 < 3 < 1 , de unde lim 3 =1.
x x x →∞ x
π
∫ f ( x) dx = 0 , deoarece f este impară.
ic
2.a)
−π
3 3 3
f ( x) 26 13
∫1 sin x dx = ∫1 x dx . Dar ∫ x dx = 2c ⇔ 3 = 2c . Rezultă c = 3 ∈ (1,3) .
2 2 2 2
b)
at
1
( )
c) F ( x ) = − x 2 + 2 cos x + 2 x sin x . Considerăm şirul ( xn′ )n≥1 , xn′ = 2nπ . Atunci lim F ( xn′ ) = −∞ .
n→∞
Considerând şirul ( xn′′ )n≥1 , xn′′ = 2nπ +

π
2
em
rezultă lim F ( xn′′ ) = ∞ . Prin urmare funcţia F nu are limită la ∞ .
n→∞
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
x
1.a) f ′( x) = 1 + ≠ 0, ∀x ∈ \ şi f ' ( 0 ) > 0, deci f ' are semn constant pozitiv. Astfel f este strict
1 + x2
crescătoare, continuă, lim f ( x ) = ∞ şi lim f ( x ) = lim

( x + 1) − x
2 2
= lim
1
= 0 , de unde
x →∞ x →−∞ x →−∞ x →−∞
x +1 − x
2 1
1+ 1+ 2
x
o
concluzia.
1
b) Cum g ′( x) = rezultă relaţia cerută.
a.r
1 + x2
1
( )
−
c) Fie funcţia ϕ : \ → \ , ϕ ( x ) = g ( x ) − x . Rezultă ϕ ′( x) = 1 + x 2 2 − 1 . Deoarece ϕ ′ ( x ) < 0, ∀x ∈ \ rezultă
ϕ strict descrescătoare pe \ . Prin urmare, pentru orice x > 0 rezultă ϕ ( x ) < ϕ (0) . Cum ϕ (0) = 0 , se obţine
ic
inegalitatea cerută.
1
x4 x2 1
2.a) Într-adevăr f este derivabilă şi f (0) = f (1) = 0 , iar ∫ f ( x)dx = − x3 + =0.
at
0
2 2 0
1
a b c
b) Deoarece f ( x) = ax 3 + bx 2 + cx + d , a ≠ 0 , rezultă ∫ f ( x)dx = 4 + 3 + 2 + d şi

a b c
3a a
em 0
f (0) = d , f (1) = a + b + c + d . Prin urmare, condiţia f ∈ M este echivalentă cu
a + b + c = 0
, de unde: a ∈ \, a ≠ 0, b = − , c = , d ∈ \ . Rezultă
 4 + 3 + 2 = 0 2 2
at
3a 2 a 1
f ( x ) = ax 3 − x + x + d , a ∈ \, a ≠ 0, d ∈ \ . Atunci f   =d = f (0) .
2 2 2
m
1
c) Aplicăm teorema de medie: există c ∈ ( 0,1) astfel încât ∫ f ( x)dx = f (c) .Rezultă f (c) = f (0) şi f (c) = f (1) .
0
ac
Conform teoremei lui Rolle, există α ∈ (0, c ) şi β ∈ (c,1) astfel încât f ′(α ) = 0, f ′( β ) = 0 .
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f este continuă pe fiecare dintre intervalele ( −∞,1) şi (1,∞ ) , deoarece f este cât de funcţii continue.
ln x ln (1 + t )
Deoarece lim f ( x ) = lim = lim = 1 = f (1) rezultă că f este continuă în 1.
x →1 x →1 x − 1 t →0 t
ln x − ( x − 1) 1− x 1
b) Aplicăm regula lui l'Hôspital. Rezultă lim = lim =− .
x →1 ( x − 1) 2 x →1 2 x( ) 2
x − 1
x − 1 − x ln x
o
c) Avem f ′( x) = şi avem de arătat că g ( x ) = x − 1 − x ln x < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) \ {1} . Cum g ' ( x ) = − ln x ,
x ( x − 1)
2
a.r
rezultă tabelul de variaţie următor, din care rezultă concluzia.
x 0 1 ∞
g '( x ) + + + + + + + + + 0 − − − − − − − − −
g ( x) / 2
ic
0
2.a) Fie F : \ → \ o primitivă pe \ a lui f. Atunci F ′ ( x ) = ln(1 + sin 2 x), ∀x ∈ \ .
Deoarece 1 + sin 2 x ≥ 1 rezultă F ′ ( x ) = ln(1 + sin 2 x) ≥ 0, ∀x ∈ \ .
at
π
b) Utilizăm schimbarea de variabilă sin x = t . Rezultă ∫ f ( x) cos dx = ∫ ln 1 + t 2 dt = 0 .
0
0
0
( )
em
c) Funcţia f , fiind continuă pe \ , admite o primitivă. În plus, g ( x ) =
arcsin x
∫
π
4
π 
f (t )dt = F ( arcsin x ) − F   ,
4
de unde g ′( x) = arcsin ′ x ⋅ F ′ ( arcsin x ) =

1
f ( arcsin x ) =
1
(
ln 1 + x 2 . )
at
1− x 2
1− x 2
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1
1.a) f 2′ ( x ) = 2 x + > 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) .
x
1  1 
b) Cum f n   ⋅ f n (1) =  n − 1 ⋅ 1 < 0 şi f este continuă rezultă că ecuaţia f n ( x) = 0 are cel puţin o rădăcină
e e 
( )
1
reală, situată în intervalul ,1 . Cum f n este strict crescătoare, rădăcina este unică.
e
o
c) Folosind de două ori regula lui l'Hospital:
1
−2 + 2
 1 
a.r
3 3x − 2 − x − ln x
2
x 1
lim  −  = lim = lim =− .
( )
x →1  f 2 ( x ) − 1 x − 1  x →1 ( x − 1) x 2 + ln x − 1 x →1 1 1
6x + − 2 + 2
x
6
x
2. a) Considerăm funcţiile, g : [ −2π ,0] → \ , g ( x ) = x şi H : ( 0, ∞ ) → \ , h : [ 0, 2π ] → \ , h ( x ) = 1 + sin x .
3
ic
Deoarece f ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ [ −2π ,0] \ {0} şi g este integrabilă pe [ −2π ,0] rezultă f integrabilă pe [ −2π ,0] .
Analog, deoarece f ( x ) = h ( x ) , ∀x ∈ [ 0, 2π ] şi h este integrabilă pe [ 0, 2π ] rezultă f integrabilă pe [ 0, 2π ] .
at
Prin urmare f este integrabilă pe [ −2π ,0] ∪ [ 0, 2π ] = [ −2π , 2π ] .
π π π 7
f ( x) dx = ∫ x3 dx + ∫ (1 + sin x ) dx = π + .
0 0
b) ∫−1 f ( x) dx = ∫−1 f ( x) dx + ∫0
2π π
−1
em 0
c) ∫ (1 + sin x ) dx ≤ ∫ (1 + sin x ) ⋅ 2n −1 dx = 2n −1 ( x − cos x )

0
n 2
0
2π
0
= 2n π.
4
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
( )
1.a) f ( x ) ≤ max x , x3 ≤ x , ∀x ∈ [ −1,1] .
b) Din f ( x ) ≤ x , ∀x ∈ [ −1,1] rezultă lim f ( x ) = 0 . Cum f ( 0 ) = 0 , rezultă că f este continuă în origine.

x →0
f ( x ) − f ( 0) 1  1  1
c) Fie g ( x ) = , x ≠ 0 . lim g   = 1 , lim g   = lim = 0 , deci f nu este derivabilă în 0.
x−0 n→∞  n  n→∞  n 2  n→∞ 2 2 n3
o
2.a) f trebuie să fie derivabilă, deci continuă. Din continuitatea lui f rezultă b = 0 .
Apoi f ′ ( x ) = ae x + axe x − 1, ∀x < 0 şi f ′ ( x ) = cos x − x sin x, ∀x > 0 .
a.r
Cu o consecinţă a teoremei lui Lagrange rezultă lim f ′ ( x ) = lim f ′ ( x ) = f ′ ( 0 ) ⇔ a − 1 = 1 ⇒ a = 2 .
x20 x/0
π 0 π 0 π x2 0 π π 3
b) ∫−1 f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x) dx = − ∫ xdx + ∫ x cos xdx = − + x sin x + cos x = − .
ic
−1 0 −1 0 2 − 1 0 0 2
π π π π
c) Avem I n = ∫ x n +1 cos xdx = x n +1 sin x − (n + 1) ∫ x n sin xdx = − ( n + 1) ∫ x n sin xdx şi
at
0 0 0 0
π
π n π π
∫ x sin xdx = ∫ 2 x n sin xdx + ∫ π x n sin xdx ≥ ∫ π x n sin xdx = 1, deci I n ≤ − ( n + 1) , de unde concluzia.
0 0
2
em
2
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţii
x+2 1 1 1 1 4x + 4
1.a) f ( x ) = ln = ln x + 2 − ln x , f ′ ( x ) = − , f ′′ ( x ) = 2 − = < 0, ∀x ∈ ( −∞, −2 ) .
x x+2 x x ( x + 2 ) x ( x + 2 )2
2 2
3 4 5 6 n +1 n + 2  n ( n + 1) ( n + 1)( n + 2 ) n ( n + 1) n+2
b) an = ln  ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ ⋅  − ln = ln − ln = ln .
1 2 3 4 n −1 n  2 2 2 n
n+2
Rezultă lim an = lim ln =0.
n→∞ n→∞ n
o
c) Considerăm funcţia h : [1, 2] → \, h ( x ) = ( x − 1) f ( x ) . Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei h :
h ( 2 ) − h (1)
a.r
există c ∈ ( 0,1) astfel încât h′ ( c ) = , de unde f ( c ) + ( c − 1) f ′ ( c ) = f ( 2 ) .
1
1 1
1 π
2.a) ∫ x f ( x ) dx = ∫
x
1+ x 4
1
dx = arctg x 2 = .
2 0 8
( )
ic
0 0
1 1
b) Se observă că ≤ ≤ 1, ∀x ∈ [ 0,1] . Aplicând proprietatea de monotonie a integralei rezultă
1+ x 2
1 + x4
at
1
1
1
1
1
π 1
∫0 1 + x2 dx ≤ ∫0 1 + x 4 dx ≤ ∫0 1dx , de unde 4 ≤ ∫0 f ( x )dx ≤ 1 .
1
c) ∫
0
f ( x) f ′′( x) − ( f ′( x))2
( f ( x))2
1
0
 f ′( x) ′
dx = ∫ 
 f ( x) 

dt = em
f ′(1) f ′(0)
−
f (1) f ( 0 )
= −2, deoarece f ′ ( x ) = −
4 x3
1 + x4 ( )
2
.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) Funcţia f este strict crescătoare pe \ , deci este injectivă. Deoarece lim f ( x ) = −∞ , lim f ( x ) = ∞ şi
x →−∞ x →∞
f este continuă rezultă Im f = \ , prin urmare f este surjectivă.
b) Fie funcţia h : \ → \, h ( x ) = x + e x − ( 2 x + 1) = e x − x − 1 . h′ ( x ) = e x − 1 , iar din tabelul de variaţie
rezultă concluzia.
x −∞ 0 ∞
o
h ( x)
′ −−−−−−−−−−−−− 0 +++++++++++++++
h( x)
a.r
∞ 2 0 / ∞
c) Fie funcţia θ : \ → \, 0 θ ( x ) = x + e x − ( mx + 1) . Atunci θ ( x ) ≥ θ ( 0 ) , ∀x ∈ \ , adică 0 este punct de

minim a lui θ . Conform teoremei lui Fermat, θ ′ ( 0 ) = 0 . Deoarece θ ′ ( x ) = 1 + e x − m rezultă
ic
θ ′ ( 0 ) = 2 − m = 0 , de unde m = 2 .
2.a) Deoarece F este o primitivă pe \ a funcţiei f, atunci F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ \ .
at
( ′
)
Deci ( 4 F ( x ) )′ = 4 f ( x ) = 4sin 3 x cos x . Apoi sin 4 x = 4sin 3 x cos x . Deci există c ∈ \ astfel încât
4 F ( x ) = sin 4 x + c . Fie G : \ → \, G ( x ) =
π π
1 4
4
F ( x ) = G ( x ) + d , iar pentru c = 4d , rezultă concluzia.
em
sin x. Cum G ' ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ \ , există d ∈ \ astfel încât
1 1
f ( t )dt = sin 4 t 2 = .
∫
at
b) A = 2
0 4 4
0
c) Utilizăm schimbarea de variabilă x = π − t şi obţinem
m
π π 2 n +1
I = ∫ sin 6 n +3 x cos 2 n +1 xdx = ∫ sin 6 n +3 ( π − t ) cos 2 n +1 ( π − t )( −1) dt = ∫ sin 6 n +3 t ( − cos t )
0
dt = − I , de unde I = 0 .
0 π 0
ac
.b
w
w
w

Soluţie
x
1.a) f ( x ) = l− 1 − x 2 şi f ′ ( x ) = , ∀x ∈ ( −1,1) .
1 − x2
f ( x) l− x 2 − 1 1 1
b) m = lim = lim = lim  − 1 −  = −1 .
x →∞ x x →∞ x x →∞ x x

( )
 
n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim x − x 2 − 1 + 1 = lim 
1
+ 1 = 1 .
o
x →∞ x →∞ x →∞  x + x 2 − 1 
 
Prin urmare, ecuaţia asimptotei spre +∞ la graficul funcţiei f este y = − x + 1 .
a.r
l− 1 − x 2 1
c) Pentru x ∈ ( 0,1] avem 2
= ∈ [ 0,1]. Pentru x ∈ [1, ∞ ) avem − x ≤ 1 − x 2 ≤ 1, deci
x 1+ 1− x 2
1 f ( x) 1 f ( x)
ic
− ≤ 2 ≤ 2 , de unde −1 ≤ 2 ≤ 1, ∀x ≥ 1. Astfel −1 ≤ g ( x ) ≤ 1, ∀x ∈ ( 0, ∞ )
x x x x
at
2.a)
2t + 1
3/ 4
∫0 f ( t)
dt = ∫
3/ 4 2t + 1
0 t + t +1
2
dt = ln t 2 + t + 1
0
(
3/ 4 37
= ln .
16
)
b) Utilizăm schimbarea de variabilă g ( x ) = t ⇔ x = f ( t ) .
Rezultă
3
∫
1
g ( x )dx =
1
∫
0
tf
1
′ ( t )dt = tf (
α
t )
1 1
0 ∫0
− f ( t )dt =
em
f
3
(1) −
1
∫
0
f ( x )
α
dx = 3 −
1
∫ f ( x )dx , de unde concluzia.

0
3
∫ f ( x)dx + ∫ g ( x )dx = 3 − ∫ g ( x )dx + ∫ g ( x )dx = 3 − ∫ g ( x )dx, aşa încât inegalitatea de

at
c) Folosind b) avem
0 1 1 1 α
3
demonstrat este echivalentă cu ∫ g ( x )dx ≤ 3 − α . Deoarece g : [1,3] → [ 0,1] rezultă g ( x ) ≤ 1, ∀α ∈ [α ,3] din
m
α
3
care prin integrare rezultă ∫ g ( x )dx ≤ 3 − α .
ac
α
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) într-adevăr, u este o funcţie de două ori derivabilă, u ' ( x ) = e x ( sin x + cos x ) , deci u '(0) = 1 şi f (0) = 0 .
f ( x)
1  1  x 1
f ( x)
  f ( x)
b) Avem (1 + f ( x ) ) = (1 + f ( x ) ) şi lim (1 + f ( x ) )
x
 = e , deoarece lim f ( x ) = f ( 0 ) = 0 .
x →0 x →0
 
 
f ( x) f ( x) − f (0)
o
Apoi lim = lim = f ′(0) = 1.
x →0 x x →0 x−0
f ( x ) − x  f n −1 ( x ) xf n − 2 ( x ) x n − 2 f ( x ) x n −1 
a.r
f n ( x) − x n
c) lim = lim ⋅ + + + n −1  , iar
x →0 x n +1 x →0 x2  x n −1 x n −1 x n −1 x 

f ( x) − x f ′( x) −1 1 f ' ( x ) − f ' ( 0 ) f ′′ ( 0 )
lim = lim = lim = ,
x−0
ic
x →0 2 x →0 2x x →0 2 2
x
f k ( x)  f ( x ) − f (0) 
k
 = ( f ' ( 0 ) ) = 1, ∀k ∈ {0,1, 2,..., n − 1}.

k
lim = lim 
xk x−0
at
x →0 x →0  
x x
1
2. a) g ( x ) = ∫ f ( t ) dt = ∫ dt = ln (1 + x ) .
1+ t
b)
1
∫0 f
2
0
( x) g ( x)dx = ∫
0
0
1 ln (1 + x )
( x + 1) 2
1  1 ′
dx = − ∫  
0 x +1
emk
1
ln (1 + x ) dx = − ln 2 + ∫
2 0
1 1
( x + 1) 2
dx =
1 − ln 2
2
.
at
 k k −1  k −1 k 
n
c) Pentru k ∈ {0,1, 2,..., n − 1} cu teorema de medie ∫ f ( x )dx =  n − n  f ( ck ) , cu ck ∈  n , n  .
k −1
m
n
k
n 1
k 1 n
k n
Apoi, deoarece f este descrescătoare, f ( ck ) ≥ f   . Rezultă ∑ f   ≤ ∑ ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx = ln 2 .
n  n  k =1 k −1
ac
n k =1 0
n
.b
w
w
w

Soluţie
1 2 2 1
1. a) f ′ ( x ) = − + − = .
( x + 1)
2 2 x + 1 2 x + 3 ( x + 1) ( 2 x + 1)( 2 x + 3)
2
b) Deoarece f ′ ( x ) > 0 rezultă că funcţia f este strict crescătoare. Cum lim f ( t ) = 0 , rezultă f ( x ) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) .
t →∞
1 1 1  1  1 1  1 
c) xn +1 − xn = 1 + + ... + + − ln  n + 1 +  −  1 + + ... + − ln  n +   = f ( n ) < 0.
2 n n +1  2   2 n  2 
o
−x x x
2. a) Utilizăm schimbarea de variabilă t = −u . Rezultă f ( − x ) = et dt = − ∫ eu du = − ∫ et dt = − f ( x ) .
2 2 2
∫
a.r
0 0 0
( )
1 x x x
b) Concluzia rezultă din f ( x ) = ∫ et dt + ∫ et dt > ∫ et dt > ∫ et dt = e x − e şi lim e x − e = ∞ .
2 2 2
x →∞
0 1 1 1
c) et ≤ et , ∀t ∈ [ 0,1] .
ic
2
Rezultă ∫ et dt ≤ ∫ et dt , ∀x ∈ [ 0,1] , deci f ( x ) ≤ e x − 1, ∀x ∈ [ 0,1] .

x 2 x
0 0
at
1
0 0
1
( )
Prin urmare ∫ f ( x )dx ≤ ∫ e x − 1 dx = e − 2 .
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
f ( x ) − f ( 0)
3
1. a) f s′ ( 0 ) = lim = lim 3 = −∞, deci f nu este derivabilă în 0.
x/ 0x−0 x/ 0 2 x
b) Deoarece funcţia f este continuă pe intervalul [ k , k + 1] şi derivabilă pe intervalul ( k , k + 1) , aplicăm teorema

1
lui Lagrange . Rezultă existenţa unui punct c ∈ ( k , k + 1) astfel încât f ( k + 1) − f ( k ) = f ′ ( c ) = 3
.
c
1 1 1
c) an+1 − an = − f ( n + 1) + f ( n ) + =3 − cu cn ∈ ( n, n + 1) , deci an +1 − an < 0, ∀n ∈ `∗ .
o
3
n +1 n +1 3 cn
a.r
1
 x 2 x3 x 4  1 1 1 7
2.a) f ( x ) dx = 
∫ − +  − ( x + 1) ln ( x + 1) + x = − − 2ln 2. .
 2 6 12 0 0 0 12
0  
F ( x) F ′( x) f ( x)
b) Cum F ( 0 ) = 0 , aplicăm regula lui l´Hôspital: lim 5 = lim = lim . Dar
ic
x →0 x x →0 5 x 4 x →0 5 x 4
1
f ( x) 1 − x + x2 −
1 + x = lim x3 1
= =
at
lim lim .
x →0 5 x 4 x →0 20 x 3 x → 0 20 x (1 + x )
3 20
1 x3
c) f ′ ( x ) = 1 − x + x 2 −= . Cum, pe ( −1,0 ) derivata f ′ este negativă, iar pe ( 0,∞ ) este pozitivă,
Rezultă x −
x 2 x3
2
+
3
1+ x 1+ x
≥ ln (1 + x ) , din care se obţine

em
rezultă că 0 este punct de minim absolut, deci f ( x ) ≥ f ( 0 ) = 0 .
1
 x −
x 2 x3 
+ dx ≥
1
∫  2 3  ∫ ln (1 + x )dx
0 
at
0
1
x 2 x3 
1
5 5
Dar ∫  x − + dx = , deci ∫ ln (1 + x )dx ≤ .
 2 3  12 12
0  0
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Prin inducţie demonstrăm că, pentru orice n ∈ `* , f n +1 ( x) = 2n +1 e 2 x , ∀x ∈ \ .Într-adevăr
f1 ( x ) = f 0′ ( x ) = 2e2 x .Presupunem că f n ( x ) = 2n e2 x şi rezultă că f n +1 ( x ) = 2n +1 e 2 x . Pentru n = 3 rezultă
f3 ( x) = 8e 2 x , ∀x ∈ \ .
b) Deoarece lim f n ( x ) = lim 2n e 2 x = 0 rezultă că axa Ox este asimptotă orizontală
x →−∞ x →−∞
fn ( x ) 2n e 2 x
o
spre −∞ . Cum lim f n ( x ) = lim 2n e 2 x = ∞ şi lim = lim = ∞ rezultă că f n nu are alte asimptote.
x →∞ x →∞ x →∞ x x →∞ x
f1 ( a ) + f 2 ( a ) + ... + f n ( a )
a.r
2e 2 a + 22 e 2 a + ... + 2n e 2a 1 + 2 + 22 + ... + 2n −1 2n − 1
c) lim = lim = lim = lim = 1.
n→∞ f n +1 ( a ) n→∞ 2n +1 e 2 a n→∞ 2n n→∞ 2n
2. a) Funcţia f este continuă pe intervalul ( 0,∞ ) deoarece pe acest interval f este produs de funcţii continue. Deoarece
ic
ln 2 x
lim f ( x ) = lim x ln 2 x = lim = 0 = f ( 0 ) , f este continuă în 0. Rezultă f continuă pe [ 0,∞ ) şi prin urmare
x 20 x 20 x 20 1
x
at
este integrabilă pe [ 0,1] .
b) Deoarece funcţia F : [ 0, ∞ ) → \, F ( t ) = ∫ f ( x )dx este continuă, avem ∫0 f ( x )dx = F ( 0 ) = tlim F ( t ) . Cum

1 1
∫ x ln
t
 x2 x2
xdx =  ln 2 x − ln x +
2
 2
 2
x2  1 t 2

t2 1 t2
t
= ln t − ln 2 t + − , rezultă că
4  t 2 2 4 4
em 1
∫0 f ( x )dx = 4 .
1
20
at
e1 1 e1 e1 1 e 1
c) ∫ ln 2 dx = ∫ ( − ln x ) dx = ∫ ln 2 xdx = ln 3 x = .
2
1 x x 1 x 1 x 3 1 3
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 x
1.a) f ′ ( x ) = 1 − = .
1+ x 1+ x
b) Deoarece f ′ ( x ) > 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) rezultă că f este strict crescătoare pe ( 0,∞ ) .
Din x > 0 şi f este strict crescătoare pe ( 0,∞ ) , rezultă f ( x ) > f ( 0 ) = 0 .
ex
c) f ( x ) = ln e x − ln (1 + x ) = ln . Deci lim f ( x ) = ∞ .
1+ x x →∞
o
t x +1 2 2 x +1 − 1
2
2.a) F ( x ) = ∫ t x dt = = , pentru x ≠ −1 , deci 1 + ( x + 1) F ( x) = 2 x +1 , ∀x ∈ \ \ {−1} ; pentru x = −1
a.r
1
x +1 1 x +1
relaţia se verifică direct.
2 x +1 − 1
b) lim F ( x ) = lim = lim 2 x +1 ln 2 = ln 2 .
x →−1 x →−1 x + 1 x →−1
ic
c) Din teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue, rezultă că F este primitiva funcţiei f pentru
care F (0) = 1 (condiţie care este îndeplinită). Deci F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ ( −1, ∞ ) .
at
 2 x +1 − 1 ′ ( x ln 2 + ln 2 − 1) 2 x +1 + 1
Rezultă f ( x ) =  =
 x + 1 
.
  ( x + 1)2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1. a) Ecuaţia asimptotei spre +∞ la graficul funcţiei f este y = mx + n , unde:
f ( x) x2 + x + 1
= 1 şi n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim
1
m = lim = lim =0.
x →∞ x x →∞ x +x
2 x →∞ x →∞ x +1
b) f ′ ( x ) =
(x 2
)
′
( )
+ x + 1 ⋅ ( x + 1) − x 2 + x + 1 ⋅ ( x + 1)′
=
x2 + 2x
.
( x + 1)2 ( x + 1)2
o
2
c) Cum f ′′ ( x ) = < 0, ∀x ∈ ( −∞, −1) funcţia f este concavă pe intervalul ( −∞, −1) .
( x + 1)3
a.r
π π π /2 π cos 2 x π / 2 cos 2 x π
2. a) ∫0 f 2 ( x ) dx = ∫0 sin 2 x dx = ∫
0
sin 2 xdx − ∫
π /2
sin 2 xdx = −
2 0
+
2 π /2
= 2.
sin ( nx ) 2π sin ( nx ) 2π
ic
1 1
b) Cum ≤ , ∀x ∈ [π , 2π ] , rezultă I n = ∫ dx ≤ ∫ dx = ln 2.
x x π
x π
x
c) Utilizăm schimbarea de variabilă nx = t şi obţinem
at
2 nπ
sin t 2 n −1 ( k +1)π sin t 2 n −1 ( k +1)π 2 n −1
1 2
In = ∫ ndt = ∑ ∫ dt ≥ ∑ ∫ sin t dt = ∑ .
nπ
nt k = n kπ t k = n ( k + 1) π kπ k = n ( k + 1) π
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
x 2 +( a +1) x
x  x −1  x 2 −1
2
 x + a +1  x + a + 1  x + a +1 
1.a) ( f ( x ) ) = 1 + 2
x
 =  1 +   , deci limita este e.
 x −1   x −1 
2

x 2 + 2 ( a + 1) x + 1
b) Avem f ' ( x ) = − , x ≠ ±1 . Dacă x0 = 3 este punctul de extrem local şi f este derivabilă
( )
2
x2 − 1
o
8 8
în 3, atunci f ' ( 3) = 0, deci a = − . Pentru a = − , din semnul lui f ' rezultă că x0 = 3 este punct de extrem.
a.r
3 3
c) Fie g : \ → \, g ( x ) = x + x + a. Dacă g (1) ≠ 0, g ( −1) ≠ 0 ⇔ a ∈ \ \ {−2,0} atunci f are două asimptote verticale,
2
x x+2
x = 1 şi x = −1 . Dacă a = 0 atunci f ( x ) = , x ≠ ±1 , iar dacă a = −2 , atunci f ( x ) = , x ≠ ±1 şi în ambele
x −1 x +1
ic
cazuri f are o singură asimptotă verticală.
x x x x
x2
2. a) f1 ( x ) = ∫ f 0 ( t ) dt = ∫1dt = x , iar f 2 ( x ) == ∫ f1 ( t ) dt = ∫ tdt =
at
.
0 0 0 0
2
n
x
b) Se demonstrează prin inducţie că f n ( x ) = . Prin urmare :
xf n ( x) + 1 ( n + 1) x + ( n + 1)!
f n+1 ( x) + 2
=
n +1
x + 2 ( n + 1)!
n +1
π
. Rezultă lim
n!
em
xf n ( x) + 1
x →∞ f n +1 ( x) + 2
= n +1.
π π π  x3 x 2 sin 2 x x cos 2 x sin 2 x  π π 4 π 2

c) V = π ∫ x 2 sin 2 xdx ∫ x (1 − cos 2 x )dx =
at
 − − +  = −
2
.
0 2 0
2  3 2 2 4  0 6 4
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
2+ x 2+ x
1.a) Deoarece lim f ( x ) = lim ln = −∞ şi lim f ( x ) = lim ln = ∞ , rezultă asimptotele verticale
x2−2 x2−2 2 − x x/2 x/ 2 2 − x
x = −2 şi x = 2 ; alte asimptote nu există.
2 − x  2 + x ′ 4
b) Deoarece f ′ ( x ) = = > 0, ∀x ∈ ( −2, 2 ) , deci f este strict crescătoare pe ( −2, 2 ) .
2 + x  2 − x  4 − x 2
1 1 1
c) Notăm = y . Atunci lim xf   = lim f ( y ) = f ′ ( 0 ) = 1 .
o
x x →∞  x  y →0 y
2 2 x 2 2
e2 x 2 e4 − e2
a.r
1 e
2.a) f ( t ) = t 2 ∫ 2
dx − 2t ∫ dx + ∫ e2 x dx = At 2 − 2 Bt + C , unde C = ∫ e 2 x dx = = .
1 x 1
x 1 1
2 1 2
2
b) Deoarece A = ∫
1
2
dx =
1 1
(
1
)
, rezultă f ( t ) = t ( 4 B − t ) + C , de unde f ( 2 B + t ) = f ( 2 B − t ) = 4 B 2 − t 2 + C .
ic
1 x 2 2 2
c) Deoarece f ( t ) = At 2 − 2 Bt + C ≥ 0, ∀t ∈ \ , rezultă 4 B 2 − 4 AC ≤ 0 ,
at
2
 2 ex   2  2 1 
adică B ≤ AC din care rezultă  ∫ dx  ≤  ∫ e 2 x dx  ∫ 2 dx  .
2
 x    x 
1  1  1 
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
α −1
1.a) f ′ ( x ) = α (1 + x ) −α .
α −1 α −1
Dacă x < 0 rezultă 1 + x < 1 , deci rezultă (1 + x ) < 1 , de unde α (1 + x ) < α şi în final f ′ ( x ) < 0 .
α −1 α −1
Dacă x > 0 rezultă 1 + x > 1 , deci rezultă (1 + x ) > 1 , de unde α (1 + x ) > α şi în final f ′ ( x ) > 0 .
Rezultă f strict descrescătoare pe ( −1,0] şi strict crescătoare pe [ 0,∞ ) .
b) f este strict descrescătoare pe ( −1,0] , deci x < 0 ⇒ f ( x ) > f ( 0 ) = 1 .
o
f este strict crescătoare pe [ 0,∞ ) , deci x > 0 ⇒ f ( x ) > f ( 0 ) = 1 .
Aşadar f ( x ) > 1, ∀x ∈ ( −1, ∞ ) \ {0} , de unde rezultă cea ce trebuia demonstrat.
a.r
α −1
c) f ′′ ( x ) = α (α − 1)(1 + x ) > 0, ∀x ∈ ( −1, ∞ ) . Rezultă f convexă pe [ 0,∞ ) .Prin urmare
 a + b  f ( a ) + f (b)
f ≤ , ∀a, b ∈ [ 0, ∞ ) . Pentru a = 2 x şi b = 2 y rezultă inegalitatea din enunţ.
ic
 2  2
1 1
 1 
dx = ( x − ln (1 + x ) ) = 1 − ln 2 .
1 x 1
2.a) ∫ f ( x)dx = ∫ dx = ∫ 1 − 
1+ x 0
1+ x 
at
0 0
0
 1 2  1 3
( x)[ x]dx = ∫ f 2 ( x) dx + 2∫ f 2 ( x)dx =  x − 2ln (1 + x ) − + 2  x − 2ln (1 + x ) −
3 2 3
∫1 f =.
2
b) 
1+ x  1 + x  2
1 2  1 
=
16
3
− 6ln 2 + 2ln 3 .
c) an +1 − an = f ( n + 1) −
n +1
∫n f ( x ) dx, iar
n +1
∫n
em
f ( x ) dx = ( n + 1 − n ) f ( cn ) = f ( cn ) , cu cn ∈ ( n, n + 1) , deci
at
k +1
an +1 − an > 0 deoarece f este strict descrescătoare. Apoi, din ∫1 f ( x ) dx = f ( ck ) , cu ck ∈ ( k , k + 1) .
n −1 k +1 n −1
∑ ∫k ∑ f ( ck ) > f ( 0 ) + f (1) + ... + f ( n − 1) , de unde an < f ( n ) − f ( 0 ) < 1, deci
n
∫0 f ( x ) dx = f ( x ) dx =
m
k =o k =o
şirul este mărginit.
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 ln x 
1.a) lim
x→∞ x
f ( x)
= lim 1 +
x →∞ 
 = 1, xlim
x  →∞
( f ( x) − x) = ∞ .
1 1
b) Funcţia este strict crescătoare, este continuă şi f   = − 1 < 0, f (1) = 1 > 0 .
e e
0 xe x − 1
c) Folosind regula lui l'Hôspital pentru cazul avem l = lim = lim ( x + 1) e x = ( x0 + 1) e x0 , din f ( x0 ) = 0
0 x → x0 x − x0 x → x0
o
1 1 1 1
rezultă că x0 = − ln x0 = ln , deci e x0 = şi l = ( x0 + 1) = 1 + = f ' ( x0 ) .
a.r
x0 x0 x0 x0
1 1 1 2 1 2 1
2.a) I 1 = ∫0 x + 1 ln (x + 1)dx = 2 ln (x + 1) 0 = 2 ln 2.
( ) (
ln x n+1 + 1 )
ic
1 ln 1 + x n
n +1
b) Deoarece x ∈ ( 0,1) ⇒ x > x n
şi > 0 , avem > , ∀x ∈ ( 0,1) de unde concluzia.
x +1 x +1 x +1
1 1
xn
at
1
c) Avem I n ≥ 0 şi I n ≤ ∫ dx ≤ ∫ x n dx = ; concluzia rezultă din teorema cleştelui.
1+ x n +1
0 0
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
ex −1
1. a) f ( x) = dacă x ≠ 0 şi f ( 0 ) = a ; f (1) = e − 1, f ' (1) = 1 , deci y = x + e − 2 este ecuaţia tangentei.
x
b) lim f ( x ) = 1 , deci f este continuă în x = 0 dacă şi numai dacă f ( 0 ) = a = 1 .
x →0
f ( x ) − f ( 0) ex − x −1 ex −1 1
c) Evident f este derivabilă pe \ \{0} şi lim = lim = lim = = f ' (0) .
x →0 x x →0 x2 x →0 2 x 2
o
 x 3 3x 2  1
2 
2.a) I 1 = ∫ (x − 1)(2 − x )dx = − + − 2x  |12 = .
1  3 2  6
a.r
2 2
∫ ( 2 x − 3)′ ( − x + 3x − 2 ) ( ) ∫ ( 2 x − 3) ( − x + 3x − 2 )
1 n 1 n 2 n n −1
b) I n = 2
dx = ( 2 x − 3) − x 2 + 3 x − 2 +
2 2
dx =
2 2 1 2
1 1
2
ic
 9
( ) 1 
n −1
∫
= 2n  x 2 − 3 x +  − x 2 + 3 x − 2
 4
dx = 2n  I n −1 − I n  , de unde concluzia cerută.
 4 
1
1 2  1 n 1
at
c) 0 ≤ (x − 1)(2 − x ) ≤ , ∀x ∈ [1;2] , de unde 0 ≤ I n ≤ ∫   = n , deci lim I n = 0 .
4 1 4 4 n →∞
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
f (x )
1.a) m = lim = 1 , n = lim (f (x ) − x ) = 0 , deci y = x asimptota oblică spre ∞ .
x →∞ x x →∞
(
b) Punctele de extrem sunt aceleaşi cu ale funcţiei g : \ → \, g ( x ) = x3 − 3x + 2. Deoarece g ' ( x ) = 3 x 2 − 1 , )
punctele de extrem sunt ±1.
2 x +1
2
2arctgf (x ) − π 1 + f (x ) 3 (x − 1)(x + 2)2
o
0
c) Folosind regula lui l'Hospital pentru cazul : lim = lim = −2 .
0 x →∞ x −1 x →∞ 1
−
a.r
x2
π π 3
x
3 3 1 + tg 2 3
1 1 1 6
2.a) ∫ 3 + cos x dx = ∫ 
2 dx =
2 x
∫ t 2 + 2 dt = 2
arctg
6
.
ic
0 0 2  2 + tg  0
 2
1
b) Dacă F este o primitivă, atunci F ′(x ) = . Cum cos x ∈ −1;1 , F ′(x ) > 0, ∀x ∈ \, deci F este
at
3 + cos x
strict crescătoare.
1 1 x x x
c) Avem ≤ f (x ) ≤ , ∀x ∈ \ , de unde < ∫ f (t )dt ≤ , ∀x > 0.
Rezultă
4
1
4x
<
1 x
x2 0
2
1
4
em
0 2
∫ f (t )dt ≤ 2x , ∀x > 0 , deci limita este egală cu 0.

at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f ′(x ) = 3e 3x + 2, f (0) = 2, f ′(0) = 5 , deci ecuaţia cerută este y − 2 = 5x .
b) f ′(x ) > 0 ⇒ f strict crescãtoare ⇒ f injectivã . lim f (x ) = ∞, lim = −∞, f continuã ⇒ f surjectivã .
x →∞ x →−∞
Deci f este bijectivã ⇒ f inversabilã .
1 − e−3n 1
c) Suma este egală cu e −3 + e −6 + ... + e −3n = e −3 −3
şi are limita 3 .
1− e e −1
o
1
1 1 2
∫
2.a) a1 = sin π xdx = −
π
cos π x = .
0 π
a.r
0
2
b) Arătăm inductiv că 0 ≤ an +1 ≤ an , ∀n ≥ 0 . Cum 0 ≤ a1 = ≤ 1 = a0 , presupunând că 0 ≤ an ≤ an −1 ≤ ... ≤ a0 = 1
π
an an
rezultă 0 ≤ sin π x ≤ 1, ∀x ∈ [ 0, an ] , deci 0 ≤ an +1 = ∫ sin π xdx ≤ ∫ dx = an . Deci ( an )n este monoton şi mărginit.
ic
0 0
x
c) Dacă (an )n ≥0 convergent către x = lim an , atunci obţinem, prin trecere la limită, x =∫ sin πtdt .
at
n →∞ 0
x
Fie g : \ → \, g(x ) = x − ∫ sin πtdt . Avem g(0) = 0 şi g ′(x ) = 1 − sin πx ≥ 0 ⇒ x = 0 este soluţie unică.
0
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f este strict descrescătoare pe ( −∞,0] şi strict crescătoare pe [ 0,∞ ) .
x
b)Avem x 2 + 1f ′(x ) = x şi derivând f ′(x ) + x 2 + 1f ''(x ) = 1 , de unde (x 2 + 1)f '' (x ) + xf ′(x ) =
2
x +1
= x2 + 1 .
f (x )
c) m = lim = −1 , n = lim ( f (x ) + x ) = 0 , deci y = −x este asimptota oblică spre −∞ .
o
x →−∞ x x →−∞
1 x 1 1
2.a) I 1 = ∫ dx = ∫ (1 − )dx = (x − ln(x + 1)) |10 = 1 − ln 2 .
a.r
0 x +1 0 x +1
′
nx n −1
( ( ))
1 1 1
b) I n = ∫0 x x n + 1 dx = ∫0 x ln x + 1 dx = ln 2 − ∫ ln (x n + 1)dx
n
0
ic
1 1 1
c) Ştim că ln(1 + t ) ≤ t, ∀t ≥ 0 , de unde 0 ≤ ∫ ln (1 + x n )dx < ∫ x ndx = .
0 0 n +1
∫ ln (1 + x )dx = 0, de unde
1 n
Rezultă lim lim I n = ln 2 .
at
n →∞ 0 n →∞
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1
− x2 + x −1
1.a) f (1) = 0 , f ' (x ) = e
1 1
x
2
, f ' (1) = , deci ecuaţia este y = ( x − 1) .
x e e
−1± 5
b) f ' ( x ) = 0 are rădăcinile x1, 2 = . Din semnul derivatei rezultă că acestea sunt puncte de
2
extrem local.
1 1
f ( x) − −
o
c) m = lim = 1 , n = lim ( f ( x) − x) = lim x(e x − 1) − e x = −2 , deci y = x − 2 este asimptotă
x x →∞ x →∞
oblică spre + ∞ .
a.r
2.a) Cum f ' ( x ) = x3 x 2 + 1 ≥ 0, ∀x ∈ \, rezultă concluzia.
1 2
(
 u5 u3  2 2 2 + 1 )
b) f (1) = t∫ t + 1dt = ∫ (u )
− u 2 du =  −  =
3 2 4
.
 5 3  1
ic
 15
0 1
f '( x ) 1 1
c) Deoarece lim 4
= , din teorema lui l'Hôspital rezultă că limita cerută este .
at
x →∞ 5x 5 5
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) a1 > a 0 , iar a k+1 > ak ⇒ a k+2 > ak +1 , deci prin inducţie (a n )n≥1 este crescător.
b)Avem a 0 < 2 şi ak < 2 ⇒ ak +1 < 2 , deci inductiv (an )n ≥1 este mărginit superior. Fiind şi monoton (an )n ≥1
este convergent.
an+ 2 − an+1 1 1
c) Avem lim an = 2 şi lim = lim = .
n →∞ an +1 − an n →∞ 2 + a
n +1 + 2 + an
n →∞ 4
π π
o
π 4 (tg 2t
π 1
2.a) f   = ∫ + tgt )dt = ∫ 4 ((tgt )′ + tgt − 1)dt = 1 − + ln 2 .
4 0 0 4 2
a.r
(sin x + cos x ) sin x  π
b) f ′(x ) = > 0, ∀x ∈ 0;  , deci f este strict crescătoare.
cos x2  2 
0 (sin x + cos x ) sin x 1
c) Pentru cazul , aplicând regula lui l'Hôspital, limita devine lim = .
ic
0 x 20 2x cos2 x 2
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a). lim f ( x ) = +∞ deci dreapta de ecuaţie x = 1 este asimptota verticală la graficul funcţiei.
x →1
f (x )  x +1 
b) m = lim = 1 şi n = lim x  − 1 = 1 , deci y = x + 1 este asimptota oblică spre +∞ .
x →∞ x 
x →∞  x − 1 
c) Funcţia este derivabilă în punctele în care este definită şi expresia de sub radical nu se anulează, adică pe \ \ {−1,1} .
În punctul −1 , derivatele laterale nu sunt finite, deci funcţia nu este derivabilă.
π
o
2
2.a) ∫ (cos x + sin x ) dx = 2 .
a.r
0
b) Din F '(x ) = f4 (x ) rezultă F ''(x ) = 4 sin x cos x (cos2 x − sin2 x )f42 (x ) , deci F ''(x ) = f42 (x ) sin 4x .
π
c) Cu schimbarea de variabilă y = − x,
ic
2
π π  π
2 3 0 sin 3  − y  2
sin x 2  cos3 y
I= ∫ dx = ∫ ( −1) dy = ∫ dy = J , iar
at
sin x + cos x π π
π sin  − y  + cos  − y 
sin y + cos y
0     0
2 2  2 
π π
2I = I + J = ∫ (sin
2
0
2
)
x − sin x cos x + cos 2 x dx = em
π
2
−
1
2
2
∫
0
π 1
sin 2 x dx = − .
2 2
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
e x ( x − 1)
1.a) f ' ( x) = , deci f este strict descrescătoare pe (−∞,0) şi pe ( 0,1] şi strict crescătoare pe [1,∞ ) .
x2
f ( x)
b) lim f ( x) = ∞ , lim = ∞ , deci nu avem asimptotă spre + ∞ .
x →∞ x →∞ x
lim f ( x) = 0 , deci y = 0 este asimptota orizontală spre − ∞ .
x →−∞
lim f ( x) = +∞ , lim f ( x) = −∞ , deci x = 0 este asimptotă verticală.
o
x →0 x →0
x >0 x<0
a.r
ecn (cn − 1)
c) Cu teorema lui Lagrange, f (n + 1) − f (n) = , cn ∈ ( n, n + 1). Rezultă lim n 2 ( f (n) − f (n + 1) =
cn 2 n→∞
2
 n 
= lim   (1 − cn ) ecn = lim (1 − cn ) ecn = −∞ .
ic
n→∞  cn  n→∞
2.a) f (1) = ∫ e −t (t 2 − 3t + 2)dt = ∫ e −t (t − 1) ( t − 2 ) dt > 0.

1 1
0 0
at
−x
b) f '( x) = e ( x 2 − 3 x + 2) . Din tabelul de variaţie reiese că x =1 este punct de maxim local şi x = 2 este punct
de minim local.
(x ) ( ) = −5
c) L = lim
x →0
f ( x) + f (− x)
x 2
= lim
x →0 2x em
f '( x) − f '( − x)
= lim
x →0
e −x 2
− 3x + 2 − e x x 2 + 3x + 2
2x
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) lim f (x ) = 1, y = 1 este asimptota orizontală spre +∞ .
x →∞
lim f (x ) = 1, y = 1 este asimptota orizontală spre −∞ .
x →−∞
lim f (x ) = −∞, lim f (x ) = +∞, x = 0 este asimptota verticală.
x /0 x 20
1
ex ( 2 x + 1) , deci x =
o
b) f '' ( x ) = 4
− 0,5 este punct de inflexiune.
x
a.r
1
1 1 1  − 1  1 −
2 x (x +1)
2  −x e −1
c) lim 2 x +1
x (e −e ) =
x lim e x e x (x +1)
x
 − 1 = lim e x = −1 .
x →∞ x →∞  x →∞ x (x + 1) − 1
  x (x +1)
π π π π π
ic
4 tg 2xdx = 4 (1 + tg 2x )dx −
π
2.a) I 1 = ∫
0 ∫0 0∫4 1dx = tgx | 4 −x | 4 = 1 −
0 0
4
π π 2n +1 π
tg x 4 1
|
at
I n +1 = 4 tg2n +2  2n 2 2n 
b) ∫0
xdx = ∫4
0 
tg x (tg x + 1) − tg x dx =
 2n + 1 0
−I n ; I n +1 + I n =
2n + 1
.
 π
c) Cum 0 ≤ tg x2 n + 2 ≤ tg x2 n , ∀x ∈ 0,  , rezultă că 0 ≤ I n +1 ≤ I n , deci şirul ( I n )n≥1 este descrescător şi mărginit.
 4
Dacă l = lim I n , atunci din punctul b) rezultă concluzia.
n →∞
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
6x 2
1.a) f ′(x ) = 2
, f ′(0) = 0, f (0) = −1 , deci ecuaţia este y+1=0 .
(x 3 + 1)
b) lim f (x ) = 1, y = 1 este asimptota orizontală spre +∞ .
x →∞
lim f (x ) = 1, y = 1 este asimptota orizontală spre −∞ .
x →−∞
o
lim f (x ) = −∞, lim f (x ) = +∞, x = −1 este asimptota verticală.
x / −1 x 2 −1
a.r
2
k − 1 (k − 1) (k (k + 1) + 1)
3
3 n +n +1  n 2 + n + 1n
2
  = e.
c) Din 3 = , rezultă f (2)f (3)...f (n ) = , de unde lim 
k +1 (k + 1) (k (k − 1) + 1) 2 2
n +n n →∞  n 2 + n 
π π π
1 − cos 2x  x sin 2x  π
sin2xdx = dx =  −
ic
2.a) I 2 = ∫ 0
2
∫ 0
2
2 2 4 
 |02 = .
4
π π π
b) I n = ∫ 2 sinn −1 x (−cosx )′dx = − sinn −1 x cos x |02 +(n − 1)∫ 2 sinn −2 x cos2 xdx
at
0 0
π
= (n − 1)∫ 2 sinn −2 x (1 − cos2 x )dx = (n − 1)I n −2 − (n − 1)I n , de unde rezultă relaţia.
π
3
∫
0
c) 0 ≤ sin n xdx ≤ sin n

0
π
3
∫
0
π
3
dx =
π  3

n
em
 , deci limita cautată este 0.
3  2 
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1
1.a) f ' ( x ) = > 0, ∀x ∈ \.
x2 + 1
( )
b) x2 = f ( x1 ) = ln 1 + 2 ∈ ( 0,1) şi, inductiv, 0 < xn +1 < xn , ∀n ∈ `∗ , deci şirul este descrescător şi mărginit.
1
c) Cu teorema lui Lagrange, f ( x + 1) − f ( x ) = f ' ( cx ) = ≤ 1.
1 + cx2
o
e
e e
2.a) ∫ ln xdx = x ln − ∫ 1dx = e − ( e − 1) = 1.
a.r
1
1 1
2 1 2 2
ln t ln t
b) Cu schimbarea de variabilă x = 3 − t , ∫ f ( x )dx = ∫ ( −1) dt = ∫ dt = ∫ g ( x ) dx.
1 2
3−t 1
3−t 1
ln ( 3 − x )
ic
1 1
ln 2 ln 2
c) Pentru x ∈ ( 0,3) avem > , deci ∫ g ( x ) dx > ∫ dx = ln 2 ⋅ ( − ln t ) . Concluzia rezultă
x x t t
x
din lim ( − ln 2ln t ) = ∞ .
at
t 20
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
π 1 π 1
1.a) f (1) = , f ′(1) = , deci ecuaţia este y − = (x − 1) .
4 2 4 2
x − f ( x) 1 − f '( x ) 1
b) lim = lim =
x →0 x3 x →0 3x2 3
x −1 2(1 − x)
c) Avem g ′( x) = arctg x + 2 , g ′′( x) = 2 . Rezultă că g ′ este strict crescătoare pe (−∞,1] şi strict
x +1 ( x + 1) 2
o
decrescătoare pe [1, ∞) . Din g ′(1) > 0, lim g ′( x) > 0 şi lim g ′( x) < 0 , reiese concluzia cerută.
x →∞ x →−∞
a.r
1 1 1
2.a) I 1 = ∫0 x sin x = − cos x 0 + ∫0 cos xdx = sin 1 − cos 1.
b) x n > x n +1 ⇒ I n > I n +1 ; sin x > 0 ⇒ I n > 0 ; (I n )n ≥1 descrescător şi mărginit, rezultă (I n )n ≥1 convergent.
1 2n 1
ic
c) I 2n = ∫0 x (− cos x )′dx = −x 2n cos x |10 +2n ∫ x 2n −1(sin x )′
0
= − cos 1 + 2nx 2n −1 sin x |10 −2n(2n − 1)I n −1 = 2n sin 1 − cos 1 − 2n(2n − 1)I 2n −2 .
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
 1 x+a
1.a) f a' ( x) = ln 1 +  − .
 x  x ( x + 1)
x(2a − 1) + a a 1 
b) f a" ( x) = . f convexă ⇔ f " ( x) ≥ 0, ∀x > 0 ⇔ 2a − 1 ≥ 0 şi > 0 , de unde a ∈  ; ∞  .
x ( x + 1) 2a − 1 2 
2 2
ln ( x + 1) − ln x
c) lim f ( x) = lim = 1 , folosind regula lui l’Hôpital.
x →∞ x →∞ 1
o
x+a
π π
a.r
2 2
1 + cos 2 x π
2.a) I 2 = ∫ cos 2 xdx = ∫ dx = .
0 0
2 4
π π
ic
2 2
b) I n = ∫ cos n −1 x ( sin x ) ' dx = ( n − 1) ∫ cos n −2 x sin 2 xdx = ( n − 1) I n−2 − ( n − 1) I n , de unde nI n = ( n − 1) I n− 2 .
0 0
c) cos x ∈ [ 0;1] de unde I n+1 < I n ; în plus I n ≥ 0 , deci şirul este descrescător şi mărginit inferior.
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a). lim ( x + ln x ) = −∞ ,deci x = 0 este asimptotă verticală; lim f ( x ) = ∞ , deci nu avem asimptotă orizontală;
x20 x →∞
m = 1 dar n nu este finit, deci nu avem asimptotă oblică.
b) g n ( x ) = x n + x − n , g "n ( x ) = n ( n − 1) x n−2 + n(n + 1) x − n−2 > 0, ∀x > 0 , deci funcţiile sunt convexe.
c) Din f n (1) < 2n şi f n ( 2 ) > 2n , rezultă că xn ∈ (1, 2 ) , deci ln xn ∈ ( 0,1) . Deci

n n
2 − 1 < xn < 2 ⇒ lim xn = 2 .
n→∞
a a
o
2 2
t  1  a
2.a) I 2 = ∫ dt = ∫  t − 1 + dt = = − a + ln ( a + 1)
0
t +1 0
t +1 2
a.r
t + t n −1
a n a
t n a an
b ) I n + I n −1 = ∫ dt = ∫ t n −1dt = = .
0
t +1 0
n 0 n
a n +1
a
tn
< t n , ∀t ∈ [ 0; a ] , 0 < I n < ∫ t n dt = → 0, ∀a ∈ [ 0;1] , de unde rezultă lim I n = 0 .
ic
c)
t +1 0
n +1 n →∞
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
f ( x)
1.a) lim f ( x ) = ∞ , lim = 2 = m , lim ( f ( x ) − 2 x ) = 0 = n , deci y = 2 x asimptota oblică spre ∞ .
x →∞ x →∞ x x →∞
2x + 6x
4 2
b) f ' ( x ) = ≥ 0 , deci f este strict crescătoare, adică injectivă. lim f ( x ) = −∞, lim f ( x ) = ∞ şi
( )
2 x →−∞ x →∞
x2 + 1
f continuă, rezultă că f este surjectivă. Deoarece f este bijectivă rezultă că deci f este inversabilă.
o
1 1
( ( ))
1
(e )
−
c) lim f e x x = lim 2 x ⋅ e3 ⋅ 2x
+1 x = e.
x →∞ x →∞
a.r
2.a) F ' ( x ) = esin
2
x
> 0 , de unde F este strict crescătoare
π π π
π π
2
1 1 12 2
1 2 1− e
( ) ( ) ( )
2
∫ = − ∫ = − ∫ sin 2 xesin x dx = − esin x 2 =
ic
b) cos 2 xF x dx sin 2 xF x 2 sin 2 xF ' x dx .
2 2 2 2 2
0 0 0 0 0
0 F ( x)
= lim f ( x ) = 1 .
at
c) Conform teoremei l’Hôpital, pentru cazul , avem lim
0 x →0 x x →0
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 1 1
1.a) f '(x ) = , f '(e) = , f (e) = 0 , deci ecuaţia este y = (x − e) .
x ln x e e
ln x + 1
b) f "( x ) = − < 0, ∀x > 1 , deci f este concavă
( x ln x )2
1
c) Conform teoremei lui Lagrange există cx ∈ ( x, x + 1) a.i. f ( x + 1) − f ( x ) = f ' ( cx ) = .
cx ln cx
o
x ln x x ln x x ln x
Avem de calculat lim . Cum < < 1 limita căutată este 1.
( x + 1) ln ( x + 1) cx ln cx
a.r
x →∞ cx ln cx
π
π
2
π
2.a) ∫ f ( x ) dx = arctg ( sin x ) 2 =
4
ic
0 0
cos x π  π
b) Fie F o primitivă a lui f. Atunci F '(x ) = ≥ 0,(∀)x ∈ [0, ] , deci F este strict cresătoare pe  0, 2  .
1 + sin x2 2  
at
2π 2π
c) Cu substituţia x = 2π − y obţinem I = ∫ (2π − y ) f ( y ) dy = 2π ∫ f ( y ) dy − I , de unde I = 0.
0
em 0
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) ft ' ( x ) = 3 x 2 + t 2
b) f t ' ( x ) = 3x 2 + t 2 > 0 pentru orice x real, deci funcţia este strict crescătoare. lim f t ( x ) = ∞, lim f t ( x ) = −∞,
x →∞ x →−∞
ft continuă ⇒ ft surjectivă. Cum funcţia este strict crescătoare, deci injectivă, înseamnă că ea este inversabilă.
c) Avem g 3 ( t ) + t 2 g ( t ) = 1 , unde 1 ≥ g ( t ) ≥ 0, ∀t ∈ \ , rezultă lim g ( t ) = lim 3 1 − t 2 g ( t ) = 1 = g ( 0 ) .
t →0 t →0
( )
1
o
20
2a) f (1) = ∫ t 2 + 1 tdt = .
21
a.r
0
2 x3 x 2x x
b) f ( x ) = , deci f ( − x ) = − f ( x ) , adică f este impară.
+
7 3
c) Conform teoremei lui Lagrange, există cx ∈ ( x, x + 1) astfel încât f ( x + 1) − f ( x ) = f ' ( cx ) = (cx2 + 1) cx .
ic
Cum
( x 2 + 1) x
<
(cx2 + 1) cx
<
( ( x + 1) 2 + 1) x +1
, rezultă că limita căutată este 1.
x2 x x2 x x2 x
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
f (x )
1.a) lim f (x ) = +∞ şi lim = +∞ , deci f nu admite asimptotă spre +∞ .
x →∞ x →∞ x
n +2
b) f '(x ) = 0 ⇔ (n + 1)x n − (n + 2) = 0 , deci avem punctul de extrem unic x n = n .
n +1
n
2
 1 
c) lim xnn = lim 1 +  =e.
n→∞ n→∞  n +1
o
1 x2 + 1−1 1 1  π
dx = ∫ 1 − dx = x |0 −arctg (x ) |0 = 1 − .
1 1
2.a) I 1 = ∫
0 1+x 2 
0  2
1+x  4
a.r
1 x 2n +2+ x 2n 1 2n 1
b) I n +1 + I n = ∫0 1 + x2
dx = ∫0 x dx =
2n + 1
.
x 2n 1 1
≤ x 2n , ∀x ∈ 0,1 ⇒ 0 < I n ≤ ∫ x 2ndx =
ic
c) → 0 , deci lim I n = 0 .
1+x 2 0 2n + 1 n →∞
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
π π
1.a) lim f (x ) = deci y = este asimptotă orizontală spre +∞ .
x →∞ 2 2
 1   1 ′
b) g ′(x ) = f ′(x + 1) − f ′(x ) − f ′   ⋅   = 0 ⇒ g = constană = g ( 0 ) = 0
 x 2 + x + 1  x 2 + x + 1
n
1 1 π
c) arctg = arctg(k + 1) − arctgk , deci ∑ arctg = arctg(n + 1) − , iar
o
2 2 4
k +k +1 k =1 k +k +1
π π
a.r
lim (arctg(n + 1) − ) = .
n →∞ 4 4
1 −x 1 1
2.a) I 1 = ∫0 e xdx = ∫0 x (e
−x
)′dx = −xe −x |10 +∫ e −x dx = −e −1 − e −x |10 = −2e −1 + 1 .
0
1 1
∫0 (−e )′ x dx = −x e |0 +n ∫0 e x dx = −e + nI n −1 .
−x n −x 1 −x n −1 −1
ic
n
b) I n =
1 n 1
c) Avem 0 ≤ I n ≤ ∫0 x dx = n + 1 , deci lim I n = 0.
at
n →∞
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) lim f (x ) = ∞ şi lim f (x ) = −∞, k ∈ {1,2,...,2009} , deci x = k este asimptota verticală pentru
x 2k x /k
k ∈ {1,2,...,2009} . lim f (x ) = 0 = lim f (x ) ⇒ y=0 este asimptota orizontală spre ∞ şi spre −∞ .

x →∞ x →−∞
b) f ′( x) < 0 , deci f este strict descrescătoare pe fiecare interval inclus în A . Din lim f ( x) = ∞, lim f ( x) = −∞
x2 k x/ k +1
reiese că avem câte o soluţie pe fiecare interval (k , k + 1) , k ∈{1, 2,3,..., 2008} , adică 2008 soluţii. Apoi, din
o
lim f ( x) = ∞, lim f ( x) = 0,lim f ( x) = −∞, lim f ( x) = 0, reiese că, pentru a ≠ 0 , mai avem şi o soluţie în
x2 2009 x →∞ x/1 x →−∞
a.r
(−∞,1) ∪ (2009, ∞) .
2 2 2
c) f ′′(x ) = + + ... + se anulează în (k , k + 1) o singură dată, deci, avem 2008
3 3
(x − 1) (x − 2) (x − 2009)3
ic
puncte de inflexiune.
2
2.a) f ′(x ) = e −x > 0 , ∀x ∈ \ ⇒ f este strict crescătoare pe \ .
2
at
b) f ′′(x ) = −2xe −x ≤ 0 , ∀x ∈ [0; ∞) ⇒ f este concavă pe [0;∞) .
n −t 2 n +1 −t 2 2
c) f (n ) = ∫0 e dt şi f (n + 1) − f (n ) = ∫n e dt > 0 ⇒ ( fn )n ≥1 crescător. e−t ≤ e −t pentru t ≥ 1 ⇒
f ( n) ≤
1 −t 2
∫0 e dt + ∫1 e
n −t
( ) em
dt ≤ 1 + e −1 − e − n ≤ 2 ⇒ ( f n )n≥1 este mărginit superior. Deci ( f n )n≥1 este convergent.
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1 −2 x
1.a) f '( x ) = , f ''( x) = ≤ 0, ∀x ∈ [0; ∞) .
1 + x2 (1 + x 2 ) 2
1 1
−
arctg ( x + 1) − arctg x 1 + ( x + 1) 1 + x2
2
b) L = lim x 2 ( f ( x + 1) − f ( x)) = lim = lim =1.
x →∞ x →∞ 1 x →∞ 2
−
x2 x3
o
3 4
x x
c) Fie g : \ → \, g ( x) = f ( x) − x + , atunci g '( x) = ≥ 0 , deci g este strict crescătoare. Cum g ( 0 ) = 0 ,
1 + x2
a.r
3
rezultă g ( x ) < 0 ⇔ x ∈ ( −∞,0 ) .
1
1 1
∫
2.a) x(1 + x 2 ) f ( x)dx =
2
ln(1 + x 2 ) |10 = ln2.
2
ic
0
b) F '( x) = x 4 f ( x) > 0 pentru x ∈ \* , deci F este strict crescătoare pe \ .

a a
1 x 1 1 1
∫ ∫
at
c) Fie A = f ( x) dx. Dacă a < 1, atunci A < 0 < , iar dacă a ≥ 1, atunci A ≤ dx = − < .
1
4 1
(1 + x )
2 2
4 2(1 + a ) 4
2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1.a) f ′(x ) = nx n −1 − n şi f ′′(x ) = n(n − 1)x n −2 ≥ 0, ∀x ≥ 0 , deci f este convexă.
b) Şirul lui Rolle ataşat ecuaţiei x n − nx − 1 = 0, x ≥ 0 este:

x 0 1 ∞
f ( x) − − +
o
de unde concluzia.
c) Avem f n (1) < 0 şi f n ( n ) = n n − n 2 − 1 > 0 pentru n ≥ 3 , deci 1 < xn < n . Din xn = n 1 + nxn rezultă
a.r
n
1 ≤ xn ≤ 1 + n 2 , de unde lim xn = 1 .
n →∞
1
1+ e
( )
1
∫
2.a) f ( x) dx = ln 1 + e x
0
= ln
2
.
ic
0
 π π 
b) g ' ( x ) = f ( x ) cos x + f ( − x ) cos x = cos x , deci g este crescătoare pe 0,  şi descrescătoare pe  , π  .
 2 2 
at
π
 
c) Din g ' ( x ) = cos x şi g (0) = 0 , rezultă g ( x ) = sin x, deci g   = 1.
2
em
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
3x 2 + 6x + 2 3x 2 − 1
1. a) f ′(x ) = −
3 3 (x 3 + 3x 2 + 2x + 1)2 3 3 (x 3 − x + 1)2
f (0) = 0, f ′(0) = 1 , deci ecuaţia este y = x .
3x 2 + 3x
b) lim f (x ) = lim = 1 , deci
o
x →∞ x →∞ 3 3 2
(x + 3x + 2x + 1) + 2 3 (x 3 2
( 3
) 3 3
+ 3x + 2x + 1) x − x + 1 + (x − x + 1) 3
a.r
y = 1 este asimptota spre +∞ .
n
c) Din f (k ) = 3 k (k + 1)(k + 2) + 1 − 3 (k − 1)k(k + 1) + 1 deducem ∑ f (k ) = 3 n 3 + 3n 2 + 2n + 1 − 1 .
k =1
ic
3 3 2
lim ( n + 3n +2n +1 −n −1)
Limita cerută este de tipul 1∞ şi devine l = e n →∞ = e0 = 1 .
e 2 ′ e
t  t 2 ln t 1 e e2 3
2.a) f1(e) = ∫ 1   ln tdt =
at
 2  2
1 −
2 ∫1 tdt =
4
+
4e 2
.
e e
e
b) fn′(x ) = x n ln x , iar x ∈ (0;1) ⇒ ln x ≤ 0 ⇒ f ′(x ) ≤ 0
lim fn (1) = 0
1 
  e
1 em
c) −1 ≤ ln t ≤ 0 ∀x ∈  ;1 , rezultă −∫ 1 t n ≤ fn (1) ≤ 0 , adică −
e  n
1
+ 1
+
(n +
1
1)e n +1
≤ fn (1) ≤ 0 , deci
n →∞
at
m
ac
.b
w
w
w

Soluţie
1a) f '( x) = e x + 3x 2 − 2 x + 1 > 0, ∀x ∈ \ , de unde rezultă că funcţia este strict crescătoare
b) Din punctul anterior rezultă ca functia este injectivă lim f ( x) = ∞, lim f ( x) = −∞ , funcţia este
x →∞ x →−∞
continuă, deci surjectivă, adică inversabilă.
f −1 ( x) y
c) Cu substituţia x = f ( y ) obţinem lim = lim =1.
x →∞ ln x y →∞ ln(e y + y 3 − y 2 + y )
 2 1 
1 1
o
x
2a) I1 = ∫ dx = ∫  − dx = 2ln 3 − 3ln 2 .
0
x 2 + 3x + 2 0
x + 2 x +1
a.r
1
1
b) I n + 2 + 3I n +1 + 2 I n = ∫ x n dx = .
0 n +1
 2 1 
1 1 1 1 1
2 x( x n ) ' x( x n ) ' 1 xn xn
c) nI n = ∫ nx n  −  dx = ∫ dx − ∫ dx = − 4 ∫ dx + ∫ dx , de unde
 x + 2 x +1 0 x+2 0 x +1 0 ( x + 2) 0 ( x + 1)
ic
2 2
0 6
1
rezultă că lim nI n =
n →∞ 6
at
em
at
m
ac
.b
w
w
w

SOLUTII - Variante BAC 2009 M1 Mate-Info - 100 Variante Cu Solutii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SOLUTII - Variante BAC 2009 M1 Mate-Info - 100 Variante Cu Solutii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.bacmatematica.ro & www.mateinfo.

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

2. x, y sunt rădacinile ecuaţiei a 2 − 4a + 3 = 0 , a ∈ {1,3} ; ( x, y ) ∈ {(1, 3) , ( 3, 1)}

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

1. ( 3)12 = 36 ; ( 3 5)12 = 54 ; ( 4 8)12 = 83 ; 4 8 < 3 5 < 3 .

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

3. Ecuaţia dată se scrie 32 x + 3x − 2 = 0 . Notând 3x = y obţinem ecuaţia y 2 + y − 2 = 0 cu soluţiile −2 şi 1.

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

Cum ∈  0;  ⇒ sin > 0 . Atunci sin =

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

2. Funcţia f este funcţie de gradul al doilea cu ∆ = −8 şi a = 3 > 0 .

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

1. Avem 3 + 4i = 9 + 16 = 25 = 5 şi atunci z = ( 3 + 4i ) = 3 + 4i = 54 = 625 .

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

Atunci 1 + 4 + 7 + ... + 100 =

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

4. Produsul cartezian A × A are 36 de elemente: A × A = {(1, 1) , (1, 2 ) ,..., ( 6, 6 )} .

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1. Fie a = 2 şi b = − 2 . Avem a, b ∈ \ \ _ şi a + b = 0 ∈ _ . Afirmaţia din enunţ este falsă.

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

6. Avem AD = AD = 4 , iar AB ⋅ AD = AB ⋅ AD ⋅ cos 60D = 1 .

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

BACALAUREAT 2009-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1