Our Humans

rubrică de Georgiana Ţurcă

„Poza e făcută la linia de sosire, mai exact cu 100 de metri înainte de Finish, unde era un
ponton pe care stăteau antrenorii, printre care şi antrenorul meu. Când l-am privit, am putut
vedea foarte clar entuziasmul pe chipul său, eram cu 20 de secunde în faţa adversarului, dar
când am ajuns la pod am prins rac, iar avantajul meu s-a dus pe apa sâmbetei - „rac”
însemnând că era să mă răstorn, fiindcă vâsla nu intrase în apă la 90 de grade.
În momentul acela, am făcut greşeala de a mă uita înspre antrenor, şi când i-am văzut
expresia... era dezamăgit. Am încercat să fac tot posibilul să repar situaţia, dar degeaba. Am
pierdut la 0,030 secunde diferenţă. Şi ca să fie totul perfect, ăsta a fost primul an când nu s-a
declarat egalitate la mai puţin de o secundă. Am avut o perioadă de depresie, dar a venit
antrenorul la mine şi mi-a spus că asta i se putea întâmpla oricui şi că nu trebui să fiu supărat,
a fost doar un concurs, până la urmă, şi mai sunt multe altele care mă aşteaptă.”