Noţiuni de bază

Tarif vamal – catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul
vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;
Nomenclator de mărfuri – listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor
corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională;
Valoarea în vamă a mărfii – valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în
scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite;
Taxă vamală – plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau scoaterea
mărfurilor de pe teritoriul vamal;
Declarant – persoană fizică sau juridică care îşi declară mărfurile autorităţii vamale;
Mărfuri identice – mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat, inclusiv sub aspectul
caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile neesenţiale de aspect exterior nu pot
constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile care corespund celorlalte caracteristici ale
definiţiei;
Mărfuri similare – mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici asemănătoare şi
sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie
interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci
de producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi în considerare la determinarea similitudinii
mărfii;
Mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip – mărfuri încadrate, conform Nomenclatorului de mărfuri al
Republicii Moldova, aprobat de către Guvern, într-o grupă sau într-o categorie de mărfuri produse de o
anumită ramură de producţie sau de un anumit sector de producţie, cuprinzînd mărfuri identice sau
similare;
Redevenţe – plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi drepturi de autor.
În cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, se percep, ca
drepturi de import şi, respectiv, drepturi de export, următoarele:
a) taxa vamală;
Mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu privire la tariful vamal.
b) taxa pe valoarea adăugată;
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal se efectuează în
conformitate cu legislaţia.
c) accizele;
Aplicarea accizelor la mărfurile supuse accizelor se efectuează în conformitate cu legislaţia.
d) taxa pentru proceduri vamale;
(1) Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera activităţii
vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sînt aprobate în conformitate cu legislaţia.
(2) Taxa pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu excepţia
abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel.
(3) Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul de stat şi se utilizează
în volum deplin la finanţarea activităţii vamale.
e) taxa pentru eliberarea autorizaţiei şi taxa pentru actualizarea valabilităţii autorizaţiei;
f) taxa pentru participare la licitaţie vamală;
g) alte sume prevăzute de legislaţie.
Tipurile de taxe vamale
Se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:
1) ad valorem, calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;
2) specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;
3) combinată, care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) şi 2);
4) excepţională, care, la rîndul ei, se divizează în:
a) taxă specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la introducerea pe teritoriul
vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii
materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;
b) taxă antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri mai mici
decît valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sînt lezate interesele sau apare
pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar
piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare;
c) taxă compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la producerea sau la
exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sînt lezate interesele sau apare
pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar
piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare.
Modul de stabilire şi de aplicare a taxei vamale
(1) Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament.
(2) Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
(3) Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie şi
de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(4) Taxele vamale se aplică conform anexei nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege. Taxa pentru
efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mostrele şi exponatele aduse de către agenţii
economici autohtoni pentru tîrgurile şi expoziţiile internaţionale, organizate în teritoriul zonelor
economice libere.
(5) Taxele pentru efectuarea procedurilor vamale se percep conform anexei nr.2, care face parte integrantă
din prezenta lege.
(6) Taxa pentru efectuarea controlului electronic al mărfurilor (încărcăturilor) plasate în regim vamal de
tranzit şi transportate cu mijloace de transport auto, cu excepţia celor transportate sub acoperirea
Carnetului TIR, se stabileşte conform anexei nr.3, care face parte integrantă din prezenta lege.

Valoarea în vamă a mărfii

Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor
1) Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau
scoase de pe teritoriul vamal.
(2) Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se stabileşte de către
Guvern în baza prevederilor prezentei legi şi ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova
este parte.
Declararea valorii în vamă a mărfii
(1) La trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii
vamale.
(2) Modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe şi scoase de pe teritoriul
vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu
acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Drepturile şi obligaţiile declarantului
(1) Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie
veridice şi confirmate prin acte.
(2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea
autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială
autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele
prevăzute de prezenta lege.
(3) În cazul în care apare necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul este în
drept să ceară autorităţii vamale să i se elibereze marfa declarată, cu gajarea anumitor bunuri ori cu
garanţia unei bănci, sau să plătească taxa vamală stabilită de către autoritatea vamală.
(4) În cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a mărfii,
declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atît în faţa autorităţii vamale, cît şi în
faţa instanţei de judecată, fără penalizare.
(5) Cheltuielile suplimentare aferente precizării valorii în vamă a mărfii sau prezentării unor informaţii
suplimentare referitoare la ea sînt acoperite de declarant, în cazul cînd autorităţile vamale depistează
neautenticitatea datelor anunţate în declaraţie. Cheltuielile ce ţin de efectuarea, la insistenţa autorităţii
vamale, a controlului suplimentar, în cazul cînd rezultatele acestuia confirmă informaţia iniţială
prezentată de declarant, sînt acoperite de către autoritatea vamală.
Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale
(1) Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii.
(2) Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în
vamă a mărfii anunţate de declarant.
(3) În cazul în care nu sînt date ce ar proba corectitudinea valorii în vamă a mărfii anunţate sau există
temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice şi/sau suficiente, autoritatea vamală
este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv metodele
prevăzute de prezenta lege.
(4) Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie secret comercial,
poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi transmisă terţelor, cu
excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce constituie secret comercial,
autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
(5) În cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă decizia privind
imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea
declarantului, îl înştiinţează în scris despre motivele neacceptării valorii date, oferindu-i acestuia sau
oricărei alte persoane responsabile de plata taxelor vamale şi altor impozite posibilitatea de a declara
recurs fără penalizare.
(6) După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii
anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a declarantului, este obligată, în termen de o
lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii anunţate de el drept bază la
calcularea taxei vamale.
(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia „fără penalizare” înseamnă că declarantul nu va
fi pasibil de amendă sau de o altă formă de penalitate pentru acţiunile de contestaţie.
Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii
(1) Valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:
a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit;
b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;
c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;
d) în baza costului unitar al mărfii;
e) în baza valorii calculate a mărfii;
f) prin metoda de rezervă.
(2) Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii
în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se
folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a
mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în
orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza
preţului efectiv plătit sau de plătit
(1) La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza
preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente în cazul în
care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:
a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul
vamal:
– cheltuielile aferente asigurării;
– costul transportului;
– costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii;
b) cheltuielile suportate de cumpărător:
– comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii;
– costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu
Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg cu marfa;
– costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;
c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect,
de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii
evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:
– materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;
– instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;
– materiale cheltuite la producerea mărfii;
– lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara ţării şi
necesare pentru producerea mărfii;
d) redevenţele şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect, drept
condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe pentru licenţe nu au fost
incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de
către cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a producţiei cinematografice;
e) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni,
direct sau indirect, vînzătorului.
(2) Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit se efectuează în conformitate cu prevederile
prezentului articol, doar pe bază de date obiective şi cuantificabile.
(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul efectiv plătit sau de
plătit, cu excepţia celor prevăzute în prezentul articol.
(4) Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă:
a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor:
– stabilite de legislaţie;
– în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută;
– care nu influenţează esenţial preţul mărfii;
b) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu poate fi
luată în considerare;
c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este
confirmată prin acte;
d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor
nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri vamale conform prevederilor alin.
(5). (5) a) La determinarea acceptabilităţii valorii tranzacţiei în scopul aplicării prevederilor alin.(4),
interdependenţa cumpărătorului şi vînzătorului, conform alin.(6), nu va constitui un motiv suficient pentru
a considera valoarea tranzacţiei inacceptabilă. În acest caz, se examinează circumstanţele vînzării şi
valoarea tranzacţiei se acceptă cu condiţia ca interdependenţa să nu influenţeze preţul. Dacă, ţinînd cont
de informaţiile furnizate de declarant sau obţinute din alte surse, autoritatea vamală are motive să
considere că interdependenţa a influenţat preţul, ea comunică motivele sale declarantului, dîndu-i acestuia
posibilitatea de a argumenta valoarea tranzacţiei. La solicitarea declarantului, motivele se comunică în
scris.
b) În cazul cînd participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, valoarea tranzacţiei se acceptă şi
marfa se evaluează conform prevederilor alin.(4), dacă declarantul demonstrează că o atare valoare este
foarte asemănătoare cu una dintre valorile înregistrate aproape în acelaşi moment sau în acelaşi moment,
cum ar fi:
– valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare din aceeaşi ţară de export între persoane care nu
sînt interdependente;
– valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.15;
– valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.16.
c) La aplicarea criteriilor menţionate se va ţine cont de diferenţa la nivel de comerţ, de cantitate, de
componenţii enumeraţi în prezentul articol, de diferenţa de cheltuieli în tranzacţiile identice dintre
persoane care nu sînt interdependente şi cele dintre persoane interdependente.
d) Criteriile specificate la lit.b) se aplică la iniţiativa declarantului şi numai în scop comparativ.
(6) În sensul prezentei legi, persoanele se consideră interdependente dacă:
– una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte şi viceversa;
– sînt recunoscute legal ca asociaţi;
– una dintre ele este patron, iar cealaltă – salariat;
– o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin 5% din acţiunile
cu drept de vot emise de ele;
– una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte;
– ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană;
– împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane;
– ambele sînt membri ai aceleiaşi familii.
(7) Persoanele asociate în afaceri, în cazul în care una este agentul, distribuitorul sau concesionarul
exclusiv (indiferent de denumirea folosită) al celeilalte, sînt considerate interdependente, în sensul
prezentei legi, în cazul în care cad sub incidenţa prevederilor alin.(6).
(8) Cheltuielile suportate de cumpărător pentru serviciile de inspecţie înainte de expediţie a mărfurilor de
import nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor importate.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică
(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se consideră
identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce priveşte:
a) caracteristicile fizice;
b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;
c) ţara de origine;
d) producătorul.
(2) Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria
celor neidentice dacă în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor prevăzute la alin.(1).
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară
(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se consideră
similare mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se constituie din
componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să
fie interschimbabile din punct de vedere comercial.
(2) La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici:
a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;
b) ţara de origine;
c) producătorul.
Principii suplimentare privind determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă
identică sau similară
(1) Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată dacă:
a) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;
b) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică, designul, schiţele
şi desenele tehnice ale ei au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Marfa fabricată de o altă persoană decît producătorul mărfii evaluate se consideră identică ori similară
cu cea evaluată numai în cazul în care nu există mărfuri identice sau similare fabricate de producătorul
mărfii evaluate.
(3) Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau similară
se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:
a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care urmează a fi
evaluată;
c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale. Dacă marfa
identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii comerciale, declarantul trebuie
să rectifice corespunzător valoarea în vamă a mărfii anunţate de el, ţinînd cont de aceste deosebiri, şi să
confirme prin acte datele prezentate.
(4) În cazul în care cheltuielile specificate la art.11 alin.(1) lit.a) sînt cuprinse în valoarea tranzacţiei,
această valoare se ajustează luînd în calcul diferenţa semnificativă, care poate exista între atare cheltuieli
aferente mărfurilor evaluate şi mărfurilor identice sau similare, determinată de diferenţele de distanţă şi de
mijloacele de transport.
(5) În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia din
cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacţiei.
Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar
(1) Dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în ţara de import în starea în
care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor prezentului articol, se va
baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia
în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către
persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:
a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor şi
cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;
b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul
Republicii Moldova;
c) cheltuielilor prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a);
d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.
(2) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu
este vîndută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat, valoarea în vamă se va
baza, în cazul în care alin.(1) nu prevede altfel, pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vînd în starea în
care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului introducerii
mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la această dată.
(3) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu
este vîndută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe
preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vîndută
către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, făcîndu-se, totodată, ajustările
datorate valorii adăugate aferente prelucrării şi deducerile prevăzute la alin.(1).
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate
(1) Valoarea în vamă a mărfii, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe valoarea calculată a
acesteia, incluzînd:
a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea
mărfii;
b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul vînzărilor de
mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia ţării
de import;
c) orice cheltuieli prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a).
(2) Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre
verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea
calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii
în vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea
vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii
acestuia cercetărilor.
Metoda de rezervă
(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea
consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu
temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă,
prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.
(2) La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii, determinate conform
prevederilor prezentului articol, şi asupra metodei utilizate la determinare.
(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi luate:
a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;
b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;
c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;
d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două posibile;
e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare, determinat
conform prevederilor art.16 lit.a);
f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare;
g) valoarea în vamă a mărfii minimală.

DETERMINAREA ŢĂRII DE ORIGINE A MĂRFII

Scopul şi modul de determinare a ţării de origine a mărfii
(1) Ţara de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi netarifare orientate
spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii acestora de pe acest teritoriu.
(2) Modul de determinare a ţării de origine a mărfii se stabileşte de către Guvern în baza prevederilor
prezentei legi şi a acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Ţara de origine a mărfii
(1) Drept ţară de origine a mărfii se consideră ţara în care ea a fost fabricată integral sau a fost supusă
unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de prezenta lege şi de acordurile internaţionale la
care Republica Moldova este parte.
(2) Drept ţară de origine a mărfii pot fi considerate şi un grup de ţări, o uniune vamală de ţări, o parte a
ţării, în cazul în care este necesar de a le evidenţia în scopul determinării originii mărfii.
(3) La stabilirea criteriilor de determinare a ţării de origine a mărfii, preferinţă se acordă criteriilor
stipulate în acordurile de comerţ liber ratificate de Republica Moldova. În celelalte cazuri se aplică
prevederile legislaţiei naţionale.
Marfa fabricată integral în ţara respectivă
Drept mărfuri fabricate integral în ţara respectivă se consideră:
a) zăcămintele minerale extrase pe teritoriul ei sau în apele ei teritoriale;
b) producţia vegetală, cultivată sau colectată pe teritoriul ei;
c) animalele vii ce s-au născut şi au fost crescute în ţară;
d) producţia obţinută de la animalele crescute în ţara dată;
e) producţia vînatului şi pescuitului obţinută în ţară;
f) producţia pescuitului maritim, extrasă sau fabricată în oceanul mondial de navele ţării respective sau de
navele închiriate (afretate) de ea;
g) producţia obţinută prin aplicarea tehnologiilor avansate pe navele cosmice ce aparţin ţării respective
sau sînt închiriate de ea;
h) materia primă secundară şi deşeurile formate în procesul operaţiilor de producţie şi altor operaţii
efectuate în ţară;
i) mărfurile fabricate în ţară exclusiv din producţia specificată la lit. a)-h).
Criteriile prelucrării suficiente a mărfii
(1) Dacă la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe ţări, originea ei se determină în baza
criteriilor prelucrării suficiente a mărfii.
(2) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate cu prezenta lege şi cu
acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în modul stabilit de Guvern.
(3) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii în ţara respectivă sînt:
a) modificarea, în Nomenclatorul de mărfuri, la nivelul oricăruia din primele patru semne, a poziţiei
mărfii (codului de clasificare) în urma prelucrării acesteia;
b) executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept ţară de origine
ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;
c) modificarea valorii mărfii în cazul în care cota procentuală a valorii materialelor utilizate la fabricarea
ei constituie nu mai puţin de 45 la sută (regula cotei ad valorem).
(4) Se consideră că nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:
a) operaţiile de asigurare a integrităţii ei în timpul păstrării sau transportului;
b) operaţiile de pregătire a mărfii pentru vînzare şi transport (divizarea loturilor, formarea loturilor pentru
expediere, sortarea, reambalarea);
c) operaţiile simple de asamblare;
d) reunirea mărfurilor (componentelor) fără a atribui producţiei obţinute caracteristici ce ar deosebi-o
esenţial de mărfurile (componentele) iniţiale.
(5) În cazul în care în actele corespunzătoare nu se stipulează expres datele referitoare la marfa concretă
sau la ţara ei de origine, se aplică criteriul prelucrării suficiente a mărfii, specificat la alin. (3) lit. a).
Determinarea ţării de origine a mărfii la livrarea acesteia în loturi
(1) La cererea declarantului, trebuie să fie considerată o singură marfă, marfa în stare demontată sau
incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive de producţie sau de transportare, este
imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa divizată în loturi din greşeală.
(2) Condiţiile de aplicare a prevederilor alin.(1) sînt:
a) înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicîndu-se cauzele acestei
divizări şi specificîndu-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a mărfii conform
Nomenclatorului de mărfuri şi a datelor despre valoarea ei şi ţara de origine;
b) confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfii în cîteva partide;
c) livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;
d) introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;
e) livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării de către
autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare a acesteia
referitor la primul lot.
Confirmarea originii mărfii
(1) Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să-i solicite declarantului
certificatul de origine a mărfii.
(2) La introducerea mărfii pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei se prezintă în mod obligatoriu
dacă:
a) ţara de origine a mărfii beneficiază din partea Republicii Moldova de un regim preferenţial la tariful
vamal;
b) importul mărfurilor din ţara respectivă se reglementează prin restricţii cantitative sau alte măsuri de
reglementare a activităţii comerciale externe;
c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului înconjurător, ocrotirii sănătăţii,
protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării ordinii publice, securităţii statului şi în alte domenii de
importanţă vitală, precum şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;
d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la originea mărfii sau
autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu privire la originea mărfurilor sînt
neautentice.
(3) La scoaterea mărfii de pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei, în cazurile în care acesta este
necesar conform contractelor respective, conform regulilor ţării importatoare sau acordurilor
internaţionale la care Republica Moldova este parte, se eliberează de organele abilitate.
(4) La certificarea originii mărfii exportate, organul vamal este în drept să solicite de la agentul economic
documentele necesare, inclusiv privind expertiza, care justifică şi demonstrează originea mărfii şi să
efectueze, după caz, expertiza originii mărfii. Agentul economic poartă responsabilitate deplină pentru
informaţia prezentată.
Certificatul de origine a mărfii
(1) Certificatul de origine a mărfii trebuie să confirme univoc originea acesteia din ţara respectivă şi să
conţină:
a) declaraţia exportatorului care confirmă că marfa corespunde cerinţelor specificate la art.20;
b) adeverinţa din partea organului competent din ţara exportatoare ce a eliberat certificatul care confirmă
autenticitatea datelor din certificat.
(2) Certificatul de origine a mărfii se prezintă împreună cu declaraţia vamală şi cu alte documente care
urmează să fie perfectate de către autoritatea vamală. În caz de pierdere a certificatului, se prezintă
duplicatul autentificat oficial al acestuia.
(3) În cazul în care se pune la îndoială autenticitatea certificatului de origine a mărfii sau a datelor ce se
conţin în el, autoritatea vamală este în drept să se adreseze organelor care au eliberat certificatul sau
organizaţiilor specializate ale ţării menţionate ca ţară de origine a mărfii pentru a obţine date suplimentare
sau precizări.
(4) În cazurile prevăzute de prezenta lege, originea mărfii se consideră stabilită numai în cazul în care se
prezintă certificatul de origine a mărfii, perfectat în modul cuvenit, sau date suplimentare ori precizări.
Dispoziţii suplimentare privind determinarea ţării de origine a mărfii
(1) La mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri privind acordarea
clauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (restabilit) regimul preferenţial la tariful vamal în
cazul prezentării certificatului de origine a lor cel tîrziu la expirarea unui an de la data perfectării actelor
vamale.
(2) La determinarea ţării de origine a mărfii, nu se ia în considerare originea resurselor energetice, a
maşinilor, utilajului şi instrumentelor folosite la fabricarea ei.
(3) Particularităţile determinării ţării de origine a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal din terţe ţări,
precum şi din zonele vamale libere şi depozitele vamale libere situate pe teritoriul Republicii Moldova, se
stabilesc de către Guvern.
(4) La cererea declarantului sau a oricărei persoane interesate, informaţia privind ţara de origine sau
originea preferenţială a mărfii se va furniza cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu decît peste 150 de zile
de la data solicitării evaluării, cu condiţia că autorităţilor corespunzătoare le-au fost comunicate toate
informaţiile necesare. Solicitările menţionate pot fi acceptate pînă la şi după punerea în vînzare a mărfii
respective. Datele stabilite privind ţara de origine sînt valabile în decurs de 3 ani, sub rezerva ca faptele
pe care se bazează şi condiţiile în care au fost obţinute să rămînă comparabile.
FACILITĂŢI TARIFARE
(1) Prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii de reciprocitate sau
unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a acestei ţări sub formă de stabilire a unor cote
tarifare pentru importul sau exportul preferenţial de mărfuri, de reducere a taxei vamale, de scutire de
taxă, de restituire a taxei plătite anterior.
(2) Facilităţile tarifare se stabilesc prin prezenta lege şi nu pot avea caracter individual, cu excepţia
cazurilor prevăzute la art.28.
(3) Facilităţile tarifare se acordă în modul prevăzut de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Scutirea de taxa vamală
Sînt scutite de taxa vamală:
a) mijloacele de transport folosite la transporturi internaţionale de pasageri şi de bagaje, de mărfuri,
precum şi obiectele de aprovizionare tehnico-materială, echipamentul, combustibilul, alimentele, necesare
pentru exploatarea acestor mijloace de transport în cursul deplasării sau procurate în străinătate în
legătură cu lichidarea defecţiunilor, în suma stabilită de actele legislative corespunzătoare;
b) mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către cetăţeni străini, în
conformitate cu legislaţia, precum şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;
c) valuta naţională, valuta străină (cu excepţia celei folosite în scopuri numismatice), precum şi hîrtiile de
valoare, în conformitate cu legislaţia;
d) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor umanitar, destinaţia lor
fiind confirmată de organul abilitat;
e) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu titlu gratuit (donaţii) sau
în scopuri filantropice pe linia statului, destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;
f) mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală
în cadrul destinaţiilor vamale respective;
g) mărfurile plasate sub regimurile vamale de tranzit şi antrepozit vamal şi sub destinaţiile vamale de
distrugere şi abandon în folosul statului;
h) mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, a căror valoare sau cantitate
nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
i) mărfurile autohtone anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi stare şi produsele
compensatoare după perfecţionarea pasivă conform reglementărilor vamale;
j) publicaţiile periodice, cărţile ce ţin de domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, materialele didactice
pentru instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi curative.
k) mărfurile importate pentru comercializarea lor în regimul vamal magazin duty free (duty free
diplomatic);
l) mărfurile (serviciile) introduse în zona economică liberă de pe restul teritoriului vamal al Republicii
Moldova, din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, de pe teritoriul altor zone economice libere,
mărfurile (serviciile), inclusiv cele originare din zona economică liberă, exportate în afara teritoriului
vamal al Republicii Moldova şi în alte zone economice libere, precum şi mărfurile originare din zona
economică liberă introduse pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova;
m) mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, exceptînd mărfurile supuse accizelor,
carnea de bovine, proaspătă sau refrigerată (poziţia tarifară 0201), carnea de bovine congelată (poziţia
tarifară 0202), carnea de porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară 0203), carnea de
ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară 0204), organele comestibile de
bovine, porcine, ovine, caprine, cai, măgari, catîri, asini, proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia
tarifară 0206), carnea şi organele comestibile ale păsărilor de la poziţia tarifară 0105, proaspete,
refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0207), slănină fără carne slabă, grăsimea de porc şi de pasăre,
netopită, nici altfel extrasă, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată sau în saramură, uscată sau afumată
(poziţia tarifară 0209 00), laptele şi smîntîna din lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alţi
îndulcitori (edulcoranţi) (poziţia tarifară 0402), feculele de cartofi (poziţia tarifară 1108 13 000),
grăsimile de animale din specia bovină, ovină sau caprină, altele decît cele de la poziţia tarifară 1503
(poziţia tarifară 1502 00) şi zahărul brut din trestie de zahăr (poziţia tarifară 1701 11). Taxa vamală
achitată pentru mărfurile plasate în regim vamal de perfecţionare activă, la care se aplică taxa vamală, se
restituie, în modul stabilit de Serviciul Vamal, într-un termen ce nu va depăşi 10 zile;
n) mărfurile importate pe teritoriul Republicii Moldova din contul împrumuturilor şi granturilor acordate
Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare
internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor respective, precum şi
din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei aprobate de Guvern;
o) utilajul, echipamentul şi atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul Naţional Olimpic şi
de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, de la federaţiile sportive
europene şi internaţionale de profil pentru pregătirea sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării
olimpice, fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament şi atribute de gratificaţie;
p) timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;
q) activele materiale valoarea cărora depăşeşte 1000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de
exploatare depăşeşte un an, plasate în capitalul statutar (social) al agentului economic;
r) utilajul tehnologic, echipamentul, instalaţiile şi mijloacele circulante importate de către organizaţiile
din sfera ştiinţei şi inovării, acreditate de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare pentru
activitatea din sfera ştiinţei şi inovării, conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova şi
limitei propuse anual de Guvern şi aprobate de Parlament;
s) mărfurile importate cu scopul efectuării investiţiilor capitale în cadrul şi în condiţiile Acordului de
investiţii „Cu privire la Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti””;
t) produsele petroliere importate în cadrul şi în condiţiile Acordului de investiţii „Cu privire la Portul
Internaţional Liber „Giurgiuleşti””, destinate comercializării prin unităţile de comercializare a produselor
petroliere stabilite în acordul menţionat;
u) mărfurile introduse în Republica Moldova de către persoanele juridice în scopuri necomerciale şi
plasate sub regimul vamal de import, a căror valoare în vamă nu depăşeşte 50 de euro;
v) bunurile mobile a căror valoare depăşeşte 1000 de lei şi a căror durată de funcţionare este mai mare de
un an, importate de către întreprinderile ce desfăşoară activitatea de leasing, în scopul onorării obligaţiilor
contractuale ale acestora, rezultate din contractele de leasing încheiate cu persoane fizice sau juridice din
Republica Moldova.
MODUL DE RESTITUIRE A SUMELOR TAXELOR VAMALE PLĂTITE ÎN PLUS
(1) Sumele taxelor vamale plătite în plus la buget, ca rezultat al comiterii unor erori de calcul, al efectuării
plăţilor anticipate în mărimi ce depăşesc cele necesare sau ca rezultat al anulării plăţilor după modificarea
declaraţiei vamale, se restituie la contul plătitorului sau se trec în contul altor plăţi vamale şi fiscale dacă
nu a trecut mai mult de un an de la data supraplăţii.
(2) Pentru a obţine restituirea sumelor specificate la alin.(1) sau trecerea lor în contul altor plăţi, plătitorul
depune o cerere la autoritatea vamală, în care indică supraplata respectivă. La cerere se anexează
certificatul fiscal teritorial, care confirmă restanţele plătitorului sau lipsa acestora faţă de buget şi fondul
social.
(3) Examinînd cererea plătitorului, autoritatea vamală adoptă hotărîrea privind restituirea, trecerea în
contul altor plăţi sau refuzul de restituire a sumei taxelor vamale încasate, informîndu-l în scris pe plătitor
despre hotărîrea adoptată. O copie a hotărîrii în cauză, precum şi a actului de verificare a stării
decontărilor, întocmit la ziua efectuării operaţiunilor bancare, se anexează la documentele ce confirmă
restituirea supraplăţii sau trecerea ei în contul altor plăţi. Autoritatea vamală examinează cererea în
termen de 30 de zile.
(4) Operaţiunile menţionate de restituire sau de trecere în cont a supraplăţilor se efectuează de către
autorităţile vamale, în baza documentelor bancare şi de casă, prin virament respectiv de la conturile
trezoreriale.
(5) În cazul în care plătitorul are restanţe la bugetele de toate nivelurile, supraplata nu i se restituie, ea
fiind folosită la stingerea restanţelor în cauză.
DREPTURILE DE IMPORT ŞI DREPTURILE DE EXPORT
Calcularea drepturilor de import şi drepturilor de export, plata lor
(1) Baza de calcul a taxei vamale o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor,
determinată în conformitate cu legislaţia.
(2) Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor importate,
determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la data
importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.
(3) Valoarea impozabilă cu T.V.A. a mărfurilor importate o constituie valoarea lor în vamă, determinată în
conformitate cu legislaţia, şi drepturile de import (cu excepţia T.V.A).
(4) Baza de calcul a taxei pentru proceduri vamale o constituie valoarea în vamă a mărfurilor sau taxele
fixe, stabilite de legislaţie.

Plătitorii drepturilor de import şi drepturilor de export

Drepturile de import şi drepturile de export sînt plătite nemijlocit de către declarant sau de o altă persoană
prevăzută de legislaţie.
Termenele de plată a drepturilor de import şi drepturilor de export
(1) Drepturile de import şi drepturile de export se plătesc în prealabil, pînă la depunerea declaraţiei
vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenţei dintre suma calculată şi suma plătită în
prealabil.
(2) Organul vamal este abilitat să interzică importul de mărfuri pentru care nu au fost plătite drepturile de
import, în modul stabilit de prezentul cod.
(3) Persoanele fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plătesc drepturile de import sau de
export în momentul trecerii frontierei vamale.
(4) De la persoanele fizice care sînt în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova avînd un volum de
mărfuri ce depăşeşte norma stabilită se încasează o sumă de garanţie echivalentă drepturilor de import
pentru mărfurile în plus. Modul de percepere şi de restituire a sumei de garanţie se stabileşte de către
Serviciul Vamal.
Modul de plată a drepturilor de import şi de export
(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export în numerar sau prin
virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor.
(2) Calcularea drepturilor de import şi de export se efectuează în funcţie de tarifele şi cotele, stabilite de
legislaţie, existente la momentul depunerii declaraţiei. Acest mod de calculare nu se aplică în cazurile
specificate la art.65 şi 73.
(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), drepturile de import, în cazul punerii în liberă circulaţie a unui
obiect al leasingului, se calculează în funcţie de tarifele şi cotele existente la data expirării contractului de
leasing şi achitării integrale a plăţilor de leasing.
(4) Dată a achitării drepturilor de import şi de export, cu excepţia achitării acestora prin intermediul
cardurilor bancare, se consideră data depunerii de către importator (declarant), exportator (declarant) sau
de către un terţ a mijloacelor băneşti la conturile respective ale Trezoreriei centrale a Ministerului
Finanţelor, fapt confirmat printr-un extras trezorerial.
(5) Plata drepturilor de import şi de export prin intermediul cardurilor bancare se consideră efectuată la
momentul debitării cu suma plăţii respective a contului de card din care a fost emis cardul utilizat la plată.
Debitarea contului de card respectiv se confirmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card bancar perfectat la
terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cardurilor bancare, bon (chitanţă) ce se eliberează
deţinătorului de card. Plata drepturilor de import sau de export efectuată prin intermediul cardurilor
bancare nu poate fi anulată decît cu acceptul serviciului respectiv al Serviciului Vamal.
Prelungirea şi eşalonarea termenului de plată a drepturilor de import şi de export
(1) Cazurile de prelungire sau de eşalonare a termenului de plată a drepturilor de import şi de export sînt
stabilite de legislaţie.
(2) Nu poate fi prelungit sau eşalonat termenul de plată a taxelor pentru proceduri vamale.
(3) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export, se
calculează o dobîndă, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei la creditele pe termen
scurt, care este în vigoare la data acordării prelungirii sau eşalonării pentru fiecare zi de prelungire sau
eşalonare a termenului de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În cazul încălcării termenului prelungit
sau eşalonat, se percep penalităţi în conformitate cu legislaţia.
(4) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi de export, plata
acestor drepturi se garantează în modul stabilit de prezentul cod.
Dispoziţii generale aplicabile obligaţiei vamale
(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export se stabileşte pe baza elementelor de taxare stabilite la
data apariţiei obligaţiei vamale. Amenzile şi penalităţile sînt aferente drepturilor de import sau de export
şi pot apărea ulterior procedurii de vămuire.
(2) În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a datei apariţiei obligaţiei vamale, data luată în
considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în cauză este acea în care organul
vamal constată că mărfurile se află într-o situaţie care face să apară o obligaţie vamală. Dacă, la data
constatării, organele vamale dispun de informaţii din care rezultă că obligaţia vamală a apărut anterior,
cuantumul drepturilor de import sau de export se determină pe baza elementelor de taxare existente la
data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe baza acelor informaţii.
(3) Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în care pentru stabilirea
acesteia este necesară conversia dintr-o valută străină, cursul de schimb pentru moneda naţională este cel
stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în vigoare la data apariţiei obligaţiei vamale.
(4) Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală devine exigibilă şi se
stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei constituite.
(5) Plătitorul vamal ia cunoştinţă de cuantumul obligaţiei vamale prin declaraţia vamală acceptată şi
înregistrată de organul vamal.
(6) În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără declaraţie vamală, a unui
regim vamal suspensiv, plătitorul vamal ia cunoştinţă de noua obligaţie vamală pe baza actului constatator
întocmit de organul vamal.
(7) Declaraţia vamală şi actul constatator sînt titluri executorii ce se onorează de către bancă fără accept,
poprire şi validare la simpla solicitare a organului vamal. În cazul în care banca nu dă curs solicitării
organului vamal în cel mai scurt termen posibil, acesta este în drept să nu accepte pe viitor instrumentele
de plată sau de garantare emise de această bancă.
(8) În cazul mărfurilor reţinute de organul vamal, achitarea obligaţiei vamale se suspendă pînă la
stabilirea definitivă a regimului juridic al acestor mărfuri.
(9) Prin reprezentare indirectă, în sensul prezentei secţiuni, se înţelege situaţia în care importatorul sau
exportatorul acţionează în numele, din însărcinarea şi pe contul altei persoane, dar operaţiunea comercială
se realizează ca şi cum ar fi fost efectuată în nume propriu.”
Măsuri de garantare a obligaţiei vamale
(1) Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin garanţie emisă de banca
agreată de organul vamal.
(2) Pentru asigurarea plăţii obligaţiei vamale, în cazul în care, în conformitate cu reglementările vamale,
se solicită constituirea unei garanţii, organul vamal are dreptul de a solicita prezentarea acesteia de către
plătitorul vamal sau de către potenţialul plătitor vamal. Organele vamale sînt în drept să autorizeze
constituirea garanţiei de către o terţă persoană.
(3) În cazuri justificate, pentru anumite destinaţii vamale, pot fi acordate scutiri de la garantarea obligaţiei
vamale, în baza unei metodologii elaborate de Serviciul Vamal şi în conformitate cu legislaţia.
(4) În cazul în care legislaţia vamală prevede constituirea unei garanţii facultative, o astfel de solicitare a
garanţiei este lăsată la latitudinea organelor vamale atîta timp cît acestea nu au siguranţa că obligaţia
vamală care există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut. Valoarea unei asemenea garanţii
este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective.
(5) Garanţia specificată la alin.(2) este solicitată:
a) la data aplicării reglementărilor vamale care cer constituirea unei asemenea garanţii; sau
b) la orice dată ulterioară cînd organele vamale nu au siguranţa că obligaţia vamală care există sau poate
să apară se va achita în termenul prevăzut.
(6) Organele vamale stabilesc valoarea unei asemenea garanţii la un nivel egal cu:
a) valoarea exactă a obligaţiei vamale sau a datoriilor respective cînd valoarea poate fi stabilită cu
precizie la data solicitării garanţiei;
b) valoarea maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri.
(7) La cererea plătitorului sau a persoanei terţe, organele vamale permit constituirea unei garanţii globale,
care să acopere două sau mai multe operaţiuni pentru care a apărut sau poate să apară o obligaţie vamală.
(8) La constituirea unei garanţii globale pentru obligaţii vamale a căror valoare poate fi modificată în
timp, valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment
a obligaţiei vamale respective.
(9) Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garanţie, emisă de o
bancă agreată de organul vamal.
(10) Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de
decontare şi titluri de valoare, acceptate de organul vamal.
(11) Persoana solicitată să constituie garanţia are libertatea de a alege între tipurile de garanţie prevăzute
de prezentul articol. Totodată, organele vamale pot refuza să accepte tipul de garanţie propus în cazul cînd
acesta este incompatibil cu buna funcţionare a regimului vamal respectiv. Acelaşi lucru este valabil în
privinţa garanţiei deja constituite. Organele vamale pot cere ca tipul de garanţie ales să fie menţinut
pentru o anumită perioadă de timp.
(12) Dacă, în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că garanţia constituită nu
asigură plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că această garanţie nu mai este sigură sau
suficientă pentru asigurarea plăţii, ele solicită plătitorului vamal sau persoanei terţe să constituie o
garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia originală cu una nouă. În caz de refuz, organul vamal are
dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale pînă la clarificarea situaţiei.
(13) Plătitorul vamal sau persoana terţă poate solicita restituirea garanţiei disponibile numai la data la care
obligaţia vamală se stinge sau nu poate să mai apară. Solicitarea de restituire poate fi şi parţială.
Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal
(1) La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, obligaţia vamală apare în cazurile cînd:
a) mărfurile pasibile de drepturi de import sînt puse în liberă circulaţie;
b) mărfurile sînt plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de
import.
(2) În cazul specificat la alin.(1) lit.a), obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de
import, iar în cazul specificat la alin.(1) lit.b), obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei
vamale de reexport.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în
numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal. Totodată, devin plătitori
vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare la
întocmirea declaraţiei vamale sau care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să
ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.
Apariţia obligaţiei vamale la introducerea ilegală de mărfuri
(1) La introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia vamală apare la data
cînd mărfurile sînt introduse.
(2) Plătitor vamal este persoana care introduce mărfuri ilegal. Răspund solidar cu plătitorul:
a) persoanele care au participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie că
introducerea acestora este ilegală;
b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie, la data
achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost introduse ilegal.
(3) Prin introducere ilegală de mărfuri, în sensul prezentului articol, se înţelege situaţia cînd mărfurile
pasibile de drepturi de import nu au fost supuse total sau parţial procedurilor de vămuire.
Apariţia obligaţiei vamale la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea vamală
(1) La scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub supraveghere vamală, obligaţia
vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase de sub supravegherea vamală.
(2) Plătitor vamal este persoana care scoate ilegal mărfurile de sub supravegherea vamală. Răspund
solidar cu plătitorul:
a) persoanele care au participat la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea vamală şi care ştiau
sau ar fi trebuit să ştie că scoaterea acestora este ilegală;
b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie, la data
achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost scoase ilegal de sub supravegherea vamală.
(3) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut beneficia de un
tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se determină prin aplicarea acestui tratament
preferenţial.
Apariţia obligaţiei vamale în cazul neexecutării unor obligaţii
(1) Obligaţia vamală apare:
a) în cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit provizoriu;
b) în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile stabilite prin destinaţia vamală sub care au fost plasate
mărfurile;
c) în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia finală a acestora, dacă în
această bază au beneficiat de un tratament tarifar favorabil.
(2) În cazurile specificate la alin.(1), obligaţia vamală apare la data producerii situaţiilor respective.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei sumare de plasare a mărfurilor în depozit provizoriu sau
titularul destinaţiei vamale sub care a fost plasată marfa.
(4) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut beneficia de un
tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se determină prin aplicarea acestui tratament
preferenţial.
Apariţia obligaţiei vamale la mărfurile aflate în zona liberă
(1) Pentru mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consumă ori sînt utilizate în alte condiţii decît
cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în această zonă, obligaţia vamala apare la data cînd ele
dispar, se consumă ori sînt utilizate.
(2) Persoana care a săvîrşit una din faptele specificate la alin.(1) devine plătitor vamal. Răspunde solidar
şi persoana care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-au respectat reglementările vamale aplicabile.
(3) În cazul cînd persoanele specificate la alin.(2) nu pot fi identificate, se consideră plătitor vamal ultima
persoană în a cărei posesie a fost marfa.
Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor prohibite sau restricţionate
(1) Obligaţia vamală apare şi în cazul introducerii pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor prohibite
sau restricţionate.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul introducerii de bancnote sau monede false ori de substanţe
stupefiante sau psihotrope ce urmează a fi distruse, cu excepţia celor introduse conform dispoziţiilor
legale referitoare la circulaţia acestora în scopuri medicale, ştiinţifice sau în alte scopuri prevăzute de
legislaţie.
Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor incluse în declaraţia vamală
(1) Obligaţia vamală apare la exportul mărfurilor dacă acestea sînt pasibile de drepturi de export şi sînt
incluse în declaraţia vamală.
(2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în
numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal. Totodată, devin plătitori
vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare la
întocmirea declaraţiei vamale sau care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să
ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.
Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor fără declaraţie vamală
(1) Obligaţia vamală apare la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova fără declaraţie
vamală dacă acestea sînt pasibile de drepturi de export.
(2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase efectiv de pe teritoriul ţării.
(3) Plătitor vamal este persoana care a scos mărfurile sau orice persoană care a participat la o asemenea
acţiune şi care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-a depus declaraţia vamală care ar fi trebuit să fie
depusă.
Apariţia obligaţiei vamale la neîndeplinirea condiţiilor de export
(1) Obligaţia vamală apare în cazul neîndeplinirii condiţiilor în care a fost permisă scoaterea mărfurilor de
pe teritoriul Republicii Moldova cu exonerare totală sau parţială de drepturile de export.
(2) Obligaţia vamală apare la data la care mărfurile ajung la o destinaţie diferită de cea pentru care s-a
permis scoaterea lor de pe teritoriul Republicii Moldova cu exonerare totală sau parţială de drepturile de
export sau, dacă organul vamal nu poate determina această dată, la expirarea termenului stabilit pentru a
se face dovada îndeplinirii condiţiilor ce au îndreptăţit o astfel de exonerare.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana în
numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea plătitor vamal.
Apariţia obligaţiei vamale în alte cazuri
(1) Obligaţia vamală apare, atît la import cît şi la export, şi în următoarele cazuri:
a) cînd, ulterior efectuării operaţiunilor de vămuire şi acordării liberului de vamă, se constată că
informaţiile cuprinse în declaraţia vamală au condus la stabilirea unei obligaţii vamale diminuate;
b) cînd una ori mai multe condiţii ce reglementau plasarea mărfurilor sub o destinaţie vamală nu au fost
respectate;
c) cînd stabilirea unui tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia sau utilizarea finală a mărfurilor,
nu era justificată la data acordării liberului de vamă.
(2) Obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de plasare a mărfurilor sub o destinaţie
vamală.
(3) În cazurile specificate la alin.(1), plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. Totodată, devin
plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare
la întocmirea declaraţiei vamale ori care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit
să ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.
Locul apariţiei obligaţiei vamale
(1) Obligaţia vamală apare la locul unde s-au produs faptele care au generat-o.
(2) În cazul în care nu se poate determina acest loc, se consideră că obligaţia vamală a apărut acolo unde
organul vamal constată că mărfurile sînt în situaţia de a o genera.
Stingerea obligaţiei vamale
(1) Obligaţia vamală se stinge prin:
a) plata acesteia;
b) renunţarea la încasare, în cazul cînd se constată că este nedatorată;
c) anulare, ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;
d) expirarea termenului de prescripţie extinctivă;
e) insolvabilitatea plătitorului vamal, constatată pe cale judecătorească;
f) confiscarea definitivă a mărfurilor;
g) distrugerea mărfurilor din dispoziţia organului vamal sau abandonarea acestora în favoarea statului;
h) distrugerea sau pierderea mărfurilor cauzată de o forţă majoră;
i) scăderea cantitativă a mărfurilor, ca urmare a unor factori naturali, pentru partea corespunzătoare
procentului de scădere.
(2) Stingerea obligaţiei vamale în cazurile specificate la alin.(1) lit.g)-i) se operează numai atunci cînd
situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamă.
(3) Stingerea obligaţiei vamale prin compensare se efectuează din iniţiativa organului vamal (fără acordul
plătitorului vamal), prin trecerea în contul obligaţiei a sumelor plătite în plus, înregistrate la dreptul de
import respectiv sau la alte plăţi.
Perceperea drepturilor de import şi de export
1) Drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit la art. 124 se percep în mod incontestabil
de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor executorii sau a documentelor
echivalente acestora, în conformitate cu legislaţia.
(2) Pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o penalitate în
mărimea stabilită de legea bugetului pentru anul curent.
(3) Penalităţile se calculează din prima zi după expirarea termenului prelungit sau eşalonat.
(4) Dacă plătitorul nu are la cont mijloace băneşti, organul vamal este în drept să sechestreze averea
acestuia, în conformitate cu legislaţia.
(5) În cazul în care persoana se eschivează de la onorarea drepturilor de import şi de export, organul
vamal este în drept să emită şi să înainteze băncii respective dispoziţia de suspendare a operaţiunilor
bancare în partea de cheltuieli din contul plătitorului restanţier pînă la achitarea deplină. Banca, la data
apariţiei mijloacelor băneşti pe cont, este obligată să informeze imediat organul vamal emitent al
dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului vamal.
(6) Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului de
efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv pînă la stingerea obligaţiei vamale,
în condiţiile stabilite prin reglementările vamale. În caz de litigiu, contestarea obligaţiei vamale
suplimentare ori atacarea în instanţa judecătorească a deciziei organului vamal nu suspendă încasarea
obligaţiei vamale şi aplicarea de măsuri suplimentare potrivit prevederilor prezentului cod, cu excepţia
cazului în care reglementările unor legi speciale prevăd în mod expres acest lucru.
(7) Organul vamal este obligat să ia toate măsurile pentru încasarea obligaţiei vamale de la plătitorul
vamal şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil, obligaţia vamală se încasează de la
persoanele care răspund solidar cu acesta pentru onorarea obligaţiei vamale.
Restituirea excedentului din drepturile de import sau de export plătite sau percepute
(1) Restituirea excedentului din drepturile de import sau de export plătite sau percepute se efectuează la
cererea scrisă a plătitorului în termenul stabilit de legislaţie.
(2) Taxa încasată pentru efectuarea de proceduri vamale nu se restituie.
 MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT

REFERAT
Pe tema: Tarifele și taxele vamale

A elaborat: Ranga Gheorghe

Gr.403

Coordonator: Ina Pascalu

Chișinău 2018