UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI BUCUREȘTI

SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE

ANUL UNIVERSITAR :2018/2019

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : Î.F.

ANUL DE STUDIU: III

PSIHOLOGIA MARTORULUI MINCINOS

SEMESTRU I :EVALUARE 2018

DISCIPLINA: PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

CONF. UNIV.DR. TUDOREL BUTOI

STUDENT: VASILE MIRELA-IONELA , CNP 2880329293525

PSIHOLOGIA MĂRTURIEI MINCINOASE

Din perspectiva psihologiei judiciare, mărturia este rezultatul unui proces de observare
și memorare involuntara a unui fapt juridic urmat de reproducerea acestuia într-o formă orală
sau scrisă, în fața organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată.

Mărturia - proces sau act de cunoaștere a realității - depinde de capacitatea fiecărei

persoane de a recepta faptele, de a le prelucra în funcție de subiectivismul și selectivitatea sa
psihică, de a le memora, de capacitatea sa de a reține și memora doar acele elemente
necesare,importante, și aptitudinea sa de a le reda.

Martorul vine în contact cu obiectele și fenomenele lumii exterioare prin intermediul

simțurilor sale, iar acestea acționând asupra organelor de simț dau naștere la procese psihice
cunoscute sub numele de senzații și percepții . Recepția senzoriala a unor evenimente este
prima etapă a formării mărturiei, fiind un proces psihic de cunoaștere. Aprecierea marturiei se
va face în funcție de existența senzațiilor care pot fi: cutanate (tactile, termice, algice),
olfactive și gustative, de recepția auditivă, senzațiile vizuale. Perceperea timpului, localizarea
în timp a infracțiunii, a faptei săvârșite reprezintă o cerință a principiului aflării adevărului.

Indicatorii fiziologici, semnificatia si sensul stimulilor declansatori de emotie în simulare

După 1900, cercetările întreprinse în direcția "detectării simulării", a "minciunii", au fost tot
mai numeroase, specialiștii plecând de la faptul ca stările de tensiune psihică, apărute în
momentele de nesinceritate, cum sunt și cele specifice învinuitului sau inculpatului care caută
să ascundă adevărul, determină o serie de modificări fiziologice. Unele dintre aceste
modificări (răgușeala, congestionarea, crisparea, scăderea salivației, dereglarea ritmului
respiratiei și a celui cardiac etc.), pot fi sesizate direct de către cel ce efectuează ascultarea,
dacă are cunoștințe de psihologie, fiziologie si spirit de observație adecvat profesiunii.

Tehnicile de investigare, care detectează emoția și nu cauzează acesteia, se bazează, în

esență, pe urmatoarele elemente:- în momentul simulării, individul prezintă o serie de
manifestări emoționale;- persoana ascultată nu-și poate controla în întregime aceste
manifestări emoționale.

Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoționale folosiți în

actualele tehnici de detectie a simulării, a sinceritătii sau a nesinceritatii, sunt consecinta unor
procese fiziologice (cauzate de tensiunea psihică specifică sistemului nervos vegetativ), cum
ar fi: modificările activitaților cardiovasculare, manifestate în ritmul și amplitudinea pulsului,
precum și în tensiunea arterială; modificarea caracteristicilor normale ale respirației care, în
prezența emoției, devine neregulată și mai grea; modificarea rezistenței electrice a pielii,
denumită reacția electrodermica (R.E.D.); modificarea caracteristicilor normale ale vocii,
funcției fonatorie influențată de schimbarea tremurului fiziologic al mușchiului aparatului
fonorespirator; modificarea caracteristicilor scrierii, îndeosebi în privința vitezei de execuție și
a presiunii, care se poate accentua sau reduce.Alți indicatori fiziologici sunt:- tensiunea
musculară (crisparea);- temperatura corpului;- comportamentul ocular;- activitatea electronică
a scoarței cerebrale, înregistrată prin intermediul electroencefalografului sub forma
electroencefalogramei (EEG), fiind un indicator important al tensiunii psihice.

Magistratul, anchetatorul utilizând aceste modificări psihofiziologice în aflarea

adevaratei atitudini a martorului, completându-le cu întrebari adecvate și cerute de situația
respectivă, își pot forma intima convingere - finalitatea acestui proces - ce reprezintă ultimul
cuvânt în luarea unei decizii.

Strategii și atitudini în identificarea și contracararea martorului de rea-credință

În vederea ascultării martorului, anchetatorul trebuie să se pregăteasca atât pe sine, cât

și mediul audierii. Din punct de vedere psihologic, anchetatorul va trebui să adopte o atitudine
de calm, de evitare a unor reacții care să trădeze o anumita gândire față de declarațiile
martorului. Anchetatorul va trebui sa înregistreze toate schimbările psihofiziologice ale
martorului la întrebările puse pentru a le corobora cu răspunsurile acestuia, dar fară a rezulta
ostentația sau martorul să realizeze că este supus unei inspecții exterioare. Familiarizarea
dintre martor și anchetator se va face printr-un ton adecvat prin întrebări, discuții exterioare
obiectului cauzei.O atitudine pasivă, de dezinteres față de martor, de depoziția sa, de impresie
că ceea ce relatează este cunoscut, necunoașterea materialului cauzei constituie indicii că
organul judiciar duce o muncă formală și poate fi ușor indus în eroare. Consecința - efectul
negativ rezultat ce se va rasfrânge asupra plenitudinii și fidelității mărturiei. Anchetatorul
poate conduce ședința în direcția dorită fără a lăsa să se vadă acest lucru, deoarece în cazul în
care martorul sesizează interesul anchetatorului, va ajusta și adapta informațiile deținute la
ceea ce anchetatorul vrea să știe.
 Motivele care pot duce la marturie mincinoasă sunt diferite, în funcție de acestea,
anchetatorul va trebui să adopte o anumită poziție pentru a preveni sau determina martorul să
renunțe la atitudinea de rea-credință. Martorul trece sub tăcere împrejurări esențiale sau
denaturează împrejurări în defavoarea învinuitului/inculpatului, datorită resentimentului față
de acesta, sentimentele de ură, invidie ce apar sub forma răzbunării. Martorul nu declara tot ce
știe sau prezintă faptele denaturat pentru ca dacă ar face depoziții sincere, ar putea fi implicat
ca învinuit sau inculpat în cauză sau din teama de a nu fi tras la răspundere penală pentru o
faptă săvârșită anterior. Anchetatorul, presupunând ca acestea sunt motivele atitudinii de rea-
credință, îl va convinge pe martor ca, mai devreme sau mai târziu, faptele vor fi dovedite, iar
declarațiile sale sincere, ajutorul acordat îi va ușura situația

Sentimentele de frică, teamă, inspirate martorului de presiuni, amenințări exercitate

împotriva sa sau a familiei sale, nefiind convins că organul judiciar îl poate proteja, pot
determina adoptarea unei astfel de atitudini. Martorul va fi convins de protecția organelor
abilitate, că se vor lua măsurile necesare.Martorul poate fi interesat material sau moral de
rezultatul cauzei datorită raporturilor apropiate în care se află învinuitul/inculpatul sau cu una
din părți. Anchetatorul trebuie să cunoască aceste relații pentru a putea atrage atenția
martorului asupra consecințelor negative ce pot apărea în situația în care va depune mărturie
mincinoasă.

Dacă toate aceste procedee tactice nu au dat rezultatele scontate și există temei a
considera de rea-credinta declarația martorului, când acestea sunt contrazise de probele
existente în cauza, din punct de vedere tactic, nu se recomandă dezvăluirea contradicțiilor, a
inexactităților, ci trebuie consemnate exact și păstrate în regulă pentru găsirea momentului
psihologic de demascare a poziției de nesinceritate.

Procedeul tactic în vederea demascării caracterului mincinos al depoziției, îl constituie

adresarea unor abile întrebări cu privire la împrejurari de detaliu, accesorii, referitoare la
fapte, acțiuni, persoane care se afla într-un anumit raport cu infracțiunea săvârșită sau cu
faptuitorul acesteia. Se poate ivi și situația ce are în vedere participarea mai multor persoane
în calitate de martori la savârșirea unei infracțiuni. Ascultarea acestora evidențiază o punere
de acord, o reproducere a împrejurărilor în care s-a produs fapta. În cazul în care organul
judiciar are temeiuri să creadă că există o punere de acord, atunci se impune alcătuirea
judicioasă a unei liste de întrebări privitoare la detaliu, la demascarea acestora, fară a se da
posibilitatea unei puneri de acord între cei ascultați și cei care urmează a fi ascultați. La toate
acestea se va adauga procedeul de ascultare repetată a martorilor la intervale diferite de timp
prin care se urmărește completarea și precizarea depozițiilor inițiale.
BIBLIOGRAFIE:

1. Butoi Tudorel, Butoi Ioana Teodora

– „Tratat universitar de psihologie judiciară”, Editura Phobos, Bucureşti, 2003

2. Buneci, P., (2006). Martorul protejat, Revista română de drept penal nr. 1, Bucureşti,
R.A. “Monitorul Oficial”, p.43-49.

3. Dabu, V., Borza, R. (2010). Investigator sub acoperire. Martor. Neconstituționalitate,

Revista de drept penal nr. 2, Bucureşti,R.A. „Monitorul Oficial”, p.26-48.