CALCUL DIFERENŢIAL ŞI INTEGRAL

coordonator Paul Flondor

Radu Gologan, Gavriil Păltineanu, Mircea Olteanu ,
Antonela Toma, Tania-Luminiţa Costache,
Jenica Cranganu, Marcel Roman,
Monica Burlică , Vilhelm Kecs
2

*
 3

*
Cuprins

1 Spaţiul Rn 7

2 Elemente de topologie a spaţiului Rn 9

3 Funcţii continue 11

4 Derivate parţiale, diferenţială 14

5 Extremele funcţiilor, formule Taylor 20

6 Serii numerice 26

7 Integrale improprii 31

8 Şiruri şi serii de funcţii. Serii de puteri 35

9 Funcţii definite prin integrale 39

10 Integrala curbilinie 41

11 Integrala dublă şi integrala triplă 45

12 Integrala de suprafaţă 49

13 Formule integrale 52

14 Exerciţii rezolvate 56
14.1 Spaţiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
14.2 Elemente de topologie a spaţiului Rn . . . . . . . . . . . . . . 58
14.3 Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
14.4 Derivate parţiale, diferenţială . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
14.5 Extremele funcţiilor, formule Taylor . . . . . . . . . . . . . . 75
14.6 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
14.7 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
14.8 Şiruri şi serii de funcţii. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . 105

4
CUPRINS 5

14.9 Funcţii definite prin integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

14.10Integrala curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
14.11Integrala dublă şi integrala triplă . . . . . . . . . . . . . . . 123
14.12Integrala de suprafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
14.13Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
6 CUPRINS

*
Capitolul 1

Spaţiul Rn

Prin definiţie, Rn ={ x = (x1 ,x2 ,...,xn ) ; xi ∈R, i=1,2,...,n}. Pentru o

mai bună ı̂nţelegere precizăm că : dacă x = (x1 ,x2 ,...,xn ), y= (y1 ,y2 ,...,yn ),
atunci x=y dacă şi numai dacă x1 = y1 , x2 = y2 ,..., xn = yn (ı̂n mulţimea
numerelor reale R).
In particular: R1 = R (dreapta reală ), R2 este planul (euclidian), iar R3
”spaţiul”.
Având ı̂n vedere structura algebrică definită de operaţiile mai jos introduse
vom numi mulţimea Rn spaţiul euclidian n-dimensional şi elementele
sale puncte sau vectori. In acest context, numerele reale x1 ,x2 ,...,xn sunt
componentele lui x. Să mai precizaăm că , ı̂n cazul planului (R2 ), vom
nota x, y componentele (deci vom scrie, de exemplu, a= (x,y) ), iar ı̂n cazul
R3 vom nota componentele cu x ,y ,z etc. Aceste notaţii sunt tradiţionale
şi au avantajul simplificării notaţiilor indiciale.
Adunare. Dacă x,y∈Rn , x = (x1 ,x2 ,...,xn ), y= (y1 ,y2 ,...,yn ), definim
x+ y∈Rn prin x+ y= ( x1 + y1 , ,x2 + y2 ,..., xn +,yn ).
Inmulţire cu scalari. Dacă x ∈Rn , x = (x1 ,x2 ,...,xn ) şi α∈R definim
αx ∈Rn prin αx =( αx1 , αx2 ,..., αxn ).
Se poate arăta, cu uşurinţă , că Rn ı̂mpreună cu aceste două operaţii
formează un spaţiu vectorial (peste R) de dimensiune n. In particular,
x-y= ( x1 - y1 , ,x2 - y2 ,..., xn - yn ). Vom nota (ambiguu) 0 vectorul (0, 0..., 0)
şi-l vom numi origine. Vectorii e1 =(1,0, ..., 0),..., en =(0, 0,...,1) formează o
bază ı̂n Rn numită baza canonică . Componentele unui vector coincid cu
coordonatele acestuia ı̂n baza canonică .
Produs scalar. Dacă x,y∈Rn definim x · y = x1 y1 + x2 y2 +, ..., xn yn .
Normă . Dacă x ∈Rn definim kxk=( x1 2 +,x2 2 +...+ x2 )1/2 (se observă
că pentru n=1 se regăseşte modulul unui număr real).
Inegalitatea lui Cauchy. |x · y|=kxk kyk pentru orice x,y∈Rn .
Proprietăţile normei. Pentru orice x,y∈Rn şi α∈R:

1. kxk =0 ; kxk=0 dacă şi numai dacă x=0.

7
8 CAPITOLUL 1. SPAŢIUL RN

2. kx + yk≤kxk+ kyk .

3. kαxk = |α| kxk .

In timp ce i) şi iii) se obţin cu uşurinţă , demonstraţia lui ii) foloseşte

inegalitatea lui Cauchy.
Distanţa (euclidiană ). Dacă x,y∈Rn se defineşte d(x,y) = kx − yk.
In plan, distanţa dintre două puncte reprezintă lungimea segmentului de
dreaptă care uneşte cele două puncte (distanţa din geometria analitică ).
Analog ı̂n spaţiu. Se observă că norma unui vector este distanţa acestuia la
origine. Din proprietăţile normei rezultă , fără dificultate, proprietăţile de
bază ale distanţei:
Proprietăţile distanţei. Pentru orice x,y,z ∈Rn :

1. d(x, y)≥0 ; d(x, y) =0 dacă şi numai dacă x=y .

2. d(x, y) = d(y, x) .

3. d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z) .

Ultima proprietate poartă numele de inegalitatea triunghiului preluând

astfel numele unei binecunoscute inegalităţi din geometria plană .
Impreună cu distanţa introdusă , Rn este un spaţiu metric. In general,
un spaţiu metric este o mulţime pe care s-a introdus o funcţie (de perechile
de elemente din mulţime) care satisface condiţiile i), ii). iii) de mai sus
(verifică ”proprietăţile distanţei”).
Capitolul 2

Elemente de topologie a
spaţiului Rn

Bilă deschisă . Dacă n

 a∈R şin r>0, bila deschisă de centru a şi de
rază r este B(a, r) = x; x ∈ R , d(x, a) < r .
In R bilele deschise sunt intervale deschise, ı̂n R2 discuri fără circumferinţa
care le mărgineşte, iar ı̂n R3 bile fără sfera care le mărgineşte. Astfel, de
exemplu, ı̂n R2 , (x,y)∈B(0, 1) dacă şi numai dacă x2 +y2 <1; ı̂n R3 (x,y,z )
∈B(0,1 ) dacă şi numai dacă x2 +y2 +z2 <1.
Bilă ı̂nchisă . Dacă a∈Rn şi r>0, bila ı̂nchisă de centru a şi de
rază r este B(a,r )={x ; x ∈Rn , d(x,a)≤r }.
Astfel, ı̂n R2 , (x,y)∈B(0,1) dacă şi numai dacă x2 +y2 ≤1 etc.
Vecinătate. O mulţime V ⊆Rn este o vecinătate a punctului a∈Rn
dacă există B(a,r ) ⊆V (o vecinătate a lui a este o mulţime care conţine o
bilă deschisă centrată ı̂n a).
Este evident că orice vecinătate a unui punct conţine punctul respectiv şi că
orice bilă (deschisă sau nchisă ) centrată ı̂n a este o vecinătate a lui a. De
asemenea se observă , fără dificultate, că intersecţia a două vecinătăţi ale
unui punct este o vecinătate a acelui punct. Ideea de vecinătate se leagă de
studiul proprietăţilor ”locale” ale funcţiilor.
Mulţime deschisă . O submulţime A⊆Rn este deschisă (ı̂n Rn ) dacă
pentru orice a∈A există B(a,r ) ⊆A.
Mulţimea vidă ∅ şi ı̂ntreg spaţiul Rn sunt deschise. Un exerciţiu simplu
arată că orice bilă deschisă este o mulţime deschisă .
Mulţime ı̂nchisă . O submulţime A ⊆ Rn este ı̂nchisă (ı̂n Rn ) dacă
multţimea Rn \ A (complementara mulţimii A) este o mulţime deschisă .
Evident, ∅ şi Rn sunt ı̂nchise. Se arată că bilele ı̂nchise sunt mulţimi
ı̂nchise.
Şir convergent. Şirul (xj )j ı̂n Rn are limita x ∈Rn (se scrie xj −→ x)
dacă : ∀ ε > 0 ∃ Jε astfel ı̂ncât dacă j ≥ Jε să rezulte d(xj , x) < ε.
Un şir care are limită se zice convergent.

9
10 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAŢIULUI RN

Se observă că din xj −→ x şi xj −→ y rezultă x=y (unicitatea limitei).

Forma ”geometrică ” a definiţiei limitei (cum rezultă cu uşurinţă ) este:
pentru orice bilă deschisă centrată ı̂n x există un rang astfel ı̂ncât termenii
de rang mai mare ai şirului aparţin bilei. Se remarcă folosirea exclusivă a
distanţei pentru definiţia limitei; deci această definiţie poate fi dată ı̂n orice
spaţiu metric. Evident, ı̂n cazul R definiţia de mai sus coincide cu cea dată ,
ı̂n liceu, pentru şiruri de numere reale. Convergenţa şirurilor ı̂n Rn se reduce
la convergenţa (simultană a mai multor) şirurilor ı̂n R. Vom descrie acest
fenomen doar ı̂n cazul particular R2 pentru a evita complicarea scrierii din
cauza indicilor. Rezultatul este valabil ı̂n cazul general.

Propoziţia 2.1. (xk , yk ) −→ (x, y) ı̂n R2 dacă şi numai dacă xk −→ x şi
yk −→ y ı̂n R.
1
Demonstraţia se bazează pe inegalităţile |x|, |y| ≤ (x2 + y 2 ) 2 ≤ |x| + |y|
pentru orice numere reale x,y.
Este uşor de generalizat inegalităţile de mai sus la cazul general Rn .
In fond, putem afirma că atât convergenţa cât şi limita sunt ”pe compo-
nente”.
Punct aderent unei mulţimi. Un punct a∈Rn este aderent mulţimii
A⊆Rn dacă există un şir de puncte din A cu limita a.
Desigur, orice punct din A este aderent mulţimii A (se poate lua un şir
constant etc.). Este simplu de văzut că 0 este aderent intervalului deschis
(0,1 ) dar nu aparţine acestui interval.
Legătura dintre puncte aderente şi mulţimi ı̂nchise este dată de :

Teorema 2.1. O submulţime A⊆Rn este ı̂nchisă dacă şi numai dacă pentru
orice punct a aderent mulţimii A avem a∈A.

Frontieră . Dacă A⊆Rn , se defineşte frontiera FrA a mulţimii A ca

fiind mulţimea punctelor aderente atât mulţimii A cât şi mulţimii Rn \ A.
FrA este o mulţime ı̂nchisă .
Vom reveni cu noţiuni importante de topologie ı̂n secţiunea următoare.
Capitolul 3

Funcţii continue

In studiul calculului diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile vom

considera funcţii f : Rn −→ Rm sau, mai general, funcţii f : A−→ Rm ,
unde A este o submulţime ı̂n Rn . Ca un prim exemplu de astfel de funcţii,
util ı̂n cele ce urmează , vom considera proiecţiile canonice ale spaţiului
Rn .
Proiecţii canonice. Pentru i=1,2,..n vom nota pi funcţia, definită pe
Rn şi cu valori ı̂n R, pi (x1 ,x2 ,...,xn )=xi şi o vom numi proiecţia canonică
de ordin i . Este clar c proiecţiile canonice sunt funcţii liniare.
Componentele unei funcţii. Fie f : A −→ Rm (A⊆Rn ). Pentru
fiecare j=1,2...m definim fj : A −→ Rn prin fj = pj ◦f , unde pj este proiecţia
canonică de ordin j ı̂n Rm , iar ”◦” reprezintă compunerea funcţiilor.
Funcţiile fj sunt componentele funcţiei f ; se scrie f=(f1 ,f2 ,...fm ).
Pentru a lămuri mai bine cele spuse să notăm cu x=(x1 ,x2 ,...,xn ) vari-
abila ı̂n Rn şi cu y=( y1 ,y2 ,...,ym ) variabila ı̂n Rm . Dacă , pentru x ∈A notăm
y=f(x), atunci se vede uşor că avem y1 =f1 (x1 ,x2 ,...,xn ), ..., ym =fm (x1 ,x2 ,...,xn ).
In particular rezultă că două funcţii f,g : A −→ Rm sunt egale dacă şi
numai dacă f1 =g1 , ..., fm =gm . Multe proprietăţi ale funcţiilor se reduc la
proprietăţi analoage ale componentelor.
Astfel, de exemplu, o funcţie f : Rn −→ Rm este liniară dacă şi numai
dacă are (toate) componentele liniare.
Funcţie continuă . Fie f : A −→ Rm (A⊆ Rn ) şi a∈A. Spunem că
funcţia f este continuă ı̂n (punctul) a dacă : ∀ ε > 0 ∃ δε > 0 astfel ı̂ncât
dacă x ∈ A, d(x, a) < δε să rezulte d(f (x), f (a)) < ε. (s-a notat, pentru
simplitate, cu d atât distanţa ı̂n Rn cât şi cea ı̂n Rm ).
Dacă f este continuă ı̂n orice punct din A atunci se zice continuă pe
A.
Se poate reformula condiţia din definiţia continuităţii ı̂ntr-o formă ”geo-
metrică ” astfel: pentru orice bilă deschisă B(f (a), ε) există o bilă deschisă
B(a, δε astfel ı̂ncât dacă x ∈ A ∩ B(a, δε ) atunci f (x) ∈ B(f (a), ε).

11
12 CAPITOLUL 3. FUNCŢII CONTINUE

Remarcăm că definiţia continuităţii poate fi dată , fără modificări formale,

pentru funcţii definite pe un spaţiu metric cu valori ı̂ntr-un spaţiu metric.
Propoziţia 3.1. Compunerea a două funcţii continue este o funcţie con-
tinuă .
O caracterizare utilă a continuiăţii este cea cu ”şiruri” :
Teorema 3.1. Funcţia f : A −→ Rn (A ⊆Rn ) este continuă ı̂n punctul a∈A
dacă şi numai dacă pentru orice şir (xk )k ı̂n A , xk −→ a avem (f (xk ))k −→
f (a).
Folosind teorema şi caracterizarea convergenţei şirurilor (a se vedea Capi-
tolul 2) obţinem:
Corolarul 3.1. Dacă f : A −→ Rm (A ⊆Rn ), f=(f1 ,f2 ,...fm ), atunci f este
continuă ı̂n a∈A dacă şi numai dacă funcţiile f1 ,f2 ,...fm sunt continue ı̂n a.
Exemple.
i) Orice funcţie constantă este continuă .
ii) Fie s : R2 −→ R funcţia ”sumă ” s(x,y)=x+y ; s este continuă . In
adevăr totul revine, folosind teorema de mai sus, la binecunoscuta afirmaţie
”limita sumei este suma limitelor” din teoria şirurilor de numere reale.
iii) Analog pentru funcţia produs.
iv) Dacă f,g : A −→ R sunt continue, atunci funcţiile f + g şi f g sunt
continue.
v) Orice funcţie liniară f : Rn −→ Rm este continuă .
vi) Fie funcţia f : R2 −→ R definită prin f(x,y)= x2xy +y 2
dacă (x,y)6=(0, 0) şi
f(0, 0)=0. Să arătăm că f nu este continuă ı̂n (0, 0). In adevăr, fie şirul
(1/n,2/n)n ı̂n R2 . Evident, acest şir are limita (0,0). Dar (f(1/n,2/n))n =2/5
pentru orice n şi deci nu tinde la 0. Pe de altă parte, este uşor de văzut că
f este continuă ı̂n orice alt punct.
Mulţime compactă . O (sub)mulţime K⊆Rn se zice compactă orice şir
ı̂n K are (cel puţin) un subşir convergent cu limita ı̂n K.
Teorema 3.2. Fie f : K −→ Rm o funcţie continuă şi K ⊆Rn o mulţime
compactă . Atunci f(K)={ f(x) ; x∈K } este compactă .
Demonstraţia este o simplă aplicaţie a definiţiilor, dar rezultatul este im-
portant, atât prin faptul că proprietăţile care se păstrează prin continuitate
sunt topologic interesante, cât şi prin aplicaţiile la problemele de extrem
(optimizare). Pentru a preciza acest ultim aspect este utilă o caracterizare
a compacităţii ı̂n termeni de mărginire a mulţimilor.
Mulţime mărginită . O submulţime A ⊆Rn este mărginită dacă există
M>0 astfel ı̂ncât kxk≤M pentru orice x ∈A.
Teorema 3.3. O mulţime este compactă dacă şi numai dacă este ı̂nchisă
şi mărginită .
 13

Pentru cazul dreptei reale R teorema de mai sus este o variantă a rezul-
tatului cunoscut drept lema lui Cesaro.
Exemple.
i) Rn nu este compacă .
ii) Orice bilă ı̂nchisă este compactă .

Teorema 3.4. (Weierstrass). Fie f : K −→ R o funcţie continuă şi

K ⊂Rn o mulţime (nevidă ) compactă . Atunci f este mărginită şi işi atinge
marginile.

Precizăm că f mărginită ı̂nseamnă că f (K) este mărginită ı̂n R iar că
f işi atinge marginile ı̂nseamnă că f are o cea mai mare şi o cea mai mică
valoare pe K.
Uniform continuitate. O funcţie f : A −→ Rm (A ⊆Rn ) este
uniform continuă dacă : ∀ ε > 0 ∃ δε > 0 astfel ı̂ncât dacă x, y ∈ A,
d(x, y) < δε , avem d(f (x), f (y)) < ε.
Semnificaţia definiţiei este că pentru un ε > 0 acelaşi δε este ”bun”
pentru toate punctele din A. In mod evident o funcţie uniform continuă
este continuă . Reciproca nu este, ı̂n general, adevărată .
Exemplu. Funcţia f : R −→ R f(x)=x2 nu este uniform continuă .

Teorema 3.5. Dacă f : K −→ Rm este o funcţie continuă şi K ⊂Rn o

mulţime compactă , atunci f este uniform continuă .
Capitolul 4

Derivate parţiale, diferenţială

In acest capitol vom prezenta elemente de calcul diferenţial pentru funcţii

de mai multe variabile. Avem ı̂n vedere funcţii definite pe mulţimi deschise
(nevide) ale spaţiului Rn .
Direcţie. Se numeşte direcţie (ı̂n Rn ) orice vector s∈Rn astfel ı̂ncât
ksk=1.
Exemplu. In R există doar două direcţii 1 şi –1, ı̂n R2 mulţimea
direcţiilor este cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază 1 iar ı̂n R3 sfera cu
centrul ı̂n origine şi de rază 1. Vectorii e1 ,e2 ,...,en ai bazei canonice ı̂n Rn
sunt direcţii.
Derivata unei funcţii după o direcţie. Fie f : A −→ R, A ⊆Rn , A
deschisă , a∈A şi s∈Rn o direcţie. Spunem că f este derivabilă ı̂n punctul
a după direcţia s dacă există şi este finită (i.e număr real) limita:

f (a + ts) − f (a) df
lim = (a)
t→0 t ds
df
(egalitatea fiind o notaţie) ; ds (a) este derivata funcţiei f după direcţia
s.
df 0
Se observă că ds (a) este derivata ω (0) a funcţiei ω(t)=f(a+ts) definită
ı̂ntr-o vecinătate a lui 0∈R. De aici rezultă că derivata după o direcţie are
proprietăţile bine cunoscute ale derivatei funcţiilor de o variabilă (regulile de
derivare a sumei, produsului etc.). De o deosebită importanţă sunt derivatele
după direcţiile bazei canonice.
df
Derivate parţiale. de i
(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei
df
f ı̂n raport cu variabila xi ı̂n punctul a; dei (a) se notează tradiţional
∂f
∂xi (a).
∂f
Funcţia f are derivate parţiale ı̂n punctul a dacă există ∂xi
(a) , i =1,2...,n.
Dacă f are derivate parţiale ı̂n orice punct din A atunci spunem că f are
∂f
derivate parţiale pe A. In acest caz sunt definite funcţiile ∂x i
: A −→ R, ı̂n
mod evident.

14
 15

Derivatele parţiale definite sunt, mai precis, derivate parţiale de ordinul

ı̂ntâi dar cum, ı̂n această secţiune nu vom considera alt tip de derivate
parţiale vom folosi terminologia de mai sus. Conform definiţiei avem:
∂f f (a1 , ..., ai + t, ..., an ) − f (a1 , ..., ai , ..., an )
(a) = lim
∂xi t→0 t
Din definiţii, rezultă următoarea regulă ”practică ” de calcul al derivatei
parţiale ı̂n raport cu xi pentru funcţiile ”elementare”: se ţin ”fixe” celelate
variabile şi se derivează ı̂n raport cu xi .
Exemplu. i) Fie f : R2 −→ Rn , f(x,y)=x2 y. Avem ∂f ∂x (x,y)= 2xy şi
∂f 2.
∂y (x,y)= x
ii) Fie funcţia f : R2 −→ R definită prin f(x,y)= x2xy
+y 2
dacă (x,y)6=(0, 0)
şi f (0,0)=0. Folosind definiţia se constată uşor că ∂f ∂f
∂x (0, 0)= ∂y (0, 0)=0.
Exemplul ii) de mai sus este interesant de comparat cu un exemplu din
Capitolul 3 ı̂n care s-a arătat că aceeaşi funcţie nu este continuă ı̂n (0, 0).
Deci existenţa derivatelor parţiale ı̂ntr-un punct nu asigură continuitatea
funcţiei ı̂n acel punct decât ı̂n R (unde derivata parţială coincide cu derivata
obişnuită ).
In cazul R2 vom folosi şi notaţiile fx0 , respectiv fy0 pentru ∂f
∂x , respectiv
∂f 0 0 0 3
∂y . Analog fx , fy , fz ı̂n cazul spaţiului R .
Pentru a introduce noţiunea de diferenţială a unei funcţii de mai multe
variabile este util să revedem cazul funcţiilor de o variabilă . Dacă f este
o funcţie cu valori reale definită ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi deriv-
0
abilă ı̂n a, atunci avem, prin definiţie, lim f (a+h)−f
h
(a)
= f (a) sau, echiva-
h→0
0
lent, lim f (a+h)−fh(a)−f (a)h = 0 (∗). (folosirea lui h n notaţie este oarecum
h→0
0
tradiţională ı̂n acest context). Funcţia liniară h →f 0 (a)h este diferenţiala
funcţiei f ı̂n punctul a. Reţinem că diferenţiala unei funcţii, ı̂ntr-un punct,
este o funcţie (aplicaţie) liniară şi legătura dintre diferenţială şi derivată
poate fi exprimată spunând că funcţia este derivabilă ı̂ntr-un punct dacă şi
numai dacă este diferenţiabilă ı̂n acel punct (adică există o aplicaţie liniară
satisfăcând (*)) iar derivata este matricea diferenţialei ı̂n baza canonică (a
lui ). Intuitiv, relaţia (*) poate fi interpretată ca posibilitatea de a ”aprox-
ima” funcţia f ı̂n vecinătatea punctului a cu funcţia h → f(a)+ f00 (a)h (o
funcţie afină ), sensul aproximării fiind că diferenţa f(a+h)- (f(a)+ f00 (a)h)
tinde la 0 (când h tinde la0) ”mai repede” decât h.
Este remarcabil faptul că noţiunea de diferenţială se poate extinde la cazul
funcţiilor de mai multe variabile producând efecte notabile.
Diferenţială . Fie f o funcţie definită ı̂ntr-o vecinătate a punctului
a∈Rn şi cu valori ı̂n Rm . Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n a dacă există o
aplicaţie liniară λ : Rn −→ Rm astfel ı̂ncât :
kf (a + h) − f (a) − λ(h)k
(∗∗) lim =0
h→0 khk
16 CAPITOLUL 4. DERIVATE PARŢIALE, DIFERENŢIALĂ

(evident, norma de la numitor este cea din Rn iar la numărător cea din Rm ,
iar condiţia h −→ 0 ı̂n Rn ı̂nseamnă khk −→ 0 n R ). Se arată că , dacă
există , o aplicaţie liniară care satisface condiţia de mai sus, atunci aceasta
este unic determinată . Dacă funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a, vom
numi aplicaţia liniară λ diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul a şi o vom nota
Df(a).
Matricea diferenţialei ı̂n bazele canonice va fi numită matricea iacobiană
0 0
a funcţiei f ı̂n punctul a şi se va nota f (a). Deci f (a) este o matrice cu
m linii şi n coloane. Dacă m=n, atunci determinantul matricei iacobiene se
numeşte iacobianul funcţiei f ı̂n punctul a.
In sfârşit, dacă funcţia f este definită pe mulţimea deschisă A şi este diferenţiabilă
ı̂n fiecare punct din A spunem că f este diferenţiabilă pe A.

Propoziţia 4.1. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n a, atunci este continuă ı̂n a.

Demonstraţia rezultă din condiţia (**) şi din faptul că aplicaţiile liniare
sunt continue.
Exemple. i) Dacă f este constantă ı̂n vecinătatea punctului a, atunci
Df(a)=0 (adică f este diferenţiabilă ı̂n a şi diferenţiala este aplicaţia liniară
identic nulă ).
ii) Dacă f : Rn −→ Rm este liniară , atunci este diferenţiabilă pe Rn şi
Df(a)=f pentru orice a∈Rn .
iii) Funcţia s : R2 −→ R, s(x,y)=x+y, este diferenţiabilă pe R2 şi
Ds(a, b) = s ı̂n orice punct (a,b) din R2 .
iv) Funcţia p : R2 −→ R, p(x,y)=xy este diferenţiabilă pe R2 şi p0 (a,b)=(b,a).
Exemplele rezultă din simpla verificare a condiţiei (**).
Astfel, pentru√ iv), avem : p(a+h,b+k)-p(a,b)-bh-ak=(a+h)(b+k)-ab-bh-ak=hk
şi k(h, k)k= h2 + k 2 şi deducem lim √ hk = 0 , căci |hk| ≤ h2 +k 2 ,
(h,k)→(0,0) h2 +k2
ceea ce implică (**).
Vom enunţa principalele rezultate privind diferenţiala şi legătura acesteia
cu derivatele parţale. Pentru uşurinţa scrierii vom considera că domeniul de
definiţie al funcţiilor este ı̂ntreg spaţiul.

Teorema 4.1. (a funcţiei compuse). Fie f : Rn −→ Rm , g : Rm −→ Rp ,

a∈Rn , astfel ı̂ncât f este diferenţiabilă ı̂n a şi g este diferenţiabilă ı̂n f(a)
∈Rm . Atunci funcţia g ◦ f : Rn −→ Rp este diferenţiabilă ı̂n a şi avem
(regula diferenţierii funcţiilor compuse) Dg ◦ f (a) = Dg(f (a)) ◦ Df (a) sau,
la nivel de matrice iacobiene, (g ◦ f )0 (a) = g 0 (f (a)) · f 0 (a).

Teorema 4.2. Funcţia f : Rn −→ Rm , f=(f1 ,f2 ,...fm ) este diferenţiabilă ı̂n

punctul a dacă şi numai dacă funcţiile componente f1 ,f2 ,...fm sunt diferenţiabile
ı̂n punctul a. Componentele diferenţialei sunt diferenţialele componentelor.

Teorema 4.3. Dacă funcţia f : Rn −→ Rm este diferenţiabilă ı̂n punctul

a, atunci componentele f1 ,f2 ,...fm sunt diferenţiabile ı̂n punctul a şi
 17

0
 
∂fi
f (a)= ∂x j
(a) i=1,..,m
. (putem identifica liniile matricei iacobiene cu ma-
j=1,...,n
tricele iacobiene ale componentelor).

Exemplu. In calculul diferenţial se notează , tradiţional, proiecţiile

canonice, ı̂n Rn , cu dx1 , dx2 , ..dxn . Fie f : Rn −→ R, diferenţiabilă ı̂n a. Din
∂f ∂f ∂f
teorema de mai sus rezultă : Df (a) = ∂x 1
(a)dx1 + ∂x 2
(a)dx2 +, ..., + ∂xn
(a)dxn .
Această teoremă oferă un ”algoritm” pentru stabilirea diferenţiabilităţii
unei funcţii ı̂ntr-un punct (considerând doar cazul m=1, la care ne putem
reduce ): dacă funcţia nu admite derivate parţiale ı̂n punctul respectiv,
atunci nu este diferenţiabilă iar dacă admite derivate parţiale acestea oferă
”candidatul” pentru diferenţială urmând a se decide prin verificarea condiţiei
(**).
∂p
Pentru o ilustrare simplă să reluăm exemplul iv) de mai sus : avem ∂x =
∂p
y, ∂y = x etc.
Combinând teorema precedentă cu teorema funcţiei compuse se obţine reg-
ula importantă a calculului derivatelor parţiale ale funcţiilor compuse.

Corolarul 4.1. Fie f : Rn −→ Rm , g : Rm −→ R funcţii diferenţiabile şi

F= gf. Dacă notăm x1 ,x2 ,...,xn variabilele ı̂n Rn şi cu y1, y2, ...,ym variabilele
ı̂n Rm avem :
∂F ∂g ∂f1 ∂g ∂f2 ∂g ∂fm
(x) = (f (x)) (x) + (f (x)) (x) + ... + (f (x)) (x)
∂xi ∂y1 ∂xi ∂y2 ∂xi ∂ym ∂xi
pentru orice i=1,2,...n.

Demonstraţia este imediată aplicând teoremele precedente şi ţinând cont

de faptul că matricea compunerii a două aplicaţii liniare este produsul ma-
tricelor aplicaţiilor care se compun.
Exemplu.
i) O funcţie f : Rn −→ R este (pozitiv) omogenă de grad α ∈R dacă
pentru orice x∈Rn şi orice t>0 avem f (tx) = tα f (x) (sau f(tx1 ,tx2 ,...,txn )=
tα f (x1 ,x2 ,...,xn )). Presupunem că f este diferenţiabilă . Derivând această
identitate ı̂n raport cu t (folosind corolarul precedent) şi apoi punând t=1
se obţine relaţia lui Euler :
∂f ∂f ∂f
x1 (x) + x2 (x) + ... + xn (x) = αf (x), x ∈ Rn .
∂x1 ∂x2 ∂xn
ii) Fie f : Rn −→ R diferenţiabilă , a∈Rn şi s=(s1 ,s2 ,...,sn ) o direcţie.
Atunci :
df ∂f ∂f ∂f
(a) = s1 (a) + s2 (a) + . . . + sn (a).
ds ∂x1 ∂x2 ∂xn
∂f ∂f ∂f
Vectorul ( ∂x 1
(a), ∂x2
(a), ..., ∂xn
(a)) se numeşte gradientul funcţiei f ı̂n
punctul a şi se notează (gradf )(a) sau (∇f )(a). Aplicaţia a 7−→ (gradf )(a)
este un exemplu de câmp vectorial şi se notează gradf sau ∇f .
18 CAPITOLUL 4. DERIVATE PARŢIALE, DIFERENŢIALĂ

iii) Fie (∇f )(a) 6= 0 şi să considerăm direcţia na = (∇f )(a)/k(∇f )(a)k.
0 df
Dacă ϕ(t) = f (a + tna ), atunci avem ϕ (0) = dn a
(a) = k(∇f )(a)k > 0.
Intuitiv, ϕ este restricţia funcţiei f la dreapta care trece prin punctul a şi are
direcţia na şi rezultatul obţinut arată că ”f creşte pe direcţia gradientului,
n vecinătatea punctului a”. Mai  mult, să observăm că (inegalitatea lui
 df
Cauchy), pentru orice direcţie s,  ds (a) ≤ k (∇f )(a k.

Acest rezultat simplu este ı̂nceputul unor tehnici de optimizare numite
”metode de gradient”. Notaţia na se explică prin faptul că acest vector este
normal (perpendicular pe planul tangent) la (hiper)suprafaţa definită prin
ecuaţia f = 0. De altfel ecuaţia hiperplanului tangent la hipersuprafaţa f
= 0 este (x − a) · (∇f )(a) = 0.
O altă teoremă privind legătura dintre derivatele parţiale şi diferenţială este:

Teorema 4.4. Fie f : Rn −→ Rm , f = (f1 , f2 , ...fm ) şi a ∈ Rn Dacă

funcţiile f1 , f2 , ...fm au derivate parţiale ı̂ntr-o vecinătate a punctului a şi
aceste derivate parţiale sunt continue ı̂n a, atunci funcţia f este diferenţiabilă
ı̂n punctul a (şi, evident, matricea iacobiană a funcţiei f ı̂n a este matricea
derivatelor parţiale ale componentelor).

O funcţie f : A −→ R, A ⊆ Rn , A mulţime deschisă nevidă , se zice de

clasă C 1 pe A dacă admite derivate parţiale continue pe A. Cu această
terminologie, din teorema de mai sus rezultă că funcţiile de clasă C 1 sunt
diferenţiabile. Reciproca nu este adevărată , dar ı̂n general, ı̂n analiză se
lucreză cu funcţii de clasă C 1 . Suma, produsul şi compunerea funcţiilor de
clas C 1 sunt funcţii de clasă C 1 . O funcţie f : Rn −→ Rm este, prin definiţie,
de clasă C 1 dacă toate componentele sale sunt de clasă C 1 .
Pentru teorema care urmează notăm variabilele ı̂n Rn+m cu
(x1 ,x2 ,...,xn , y1, y2, ...,ym ).

Teorema 4.5. (funcţiilor implicite). Fie f : Rn+m −→ Rm o funcţie

de clasă C 1 ı̂n vecinătatea punctului (a,b), astfel ı̂ncât f(a,b)=0. Dacă
∂fi
det ∂y j
(a, b) i=1,..,m 6= 0 , atunci există o mulţime deschisă A ⊆ Rn , a∈A, o
j=1,...,m
mulţime deschisă B ⊆ Rm , b∈B şi o unică funcţie g : A −→ B, de clasă C 1
astfel ı̂ncât f(x,g(x))=0 pentru orice x∈A (şi g(a)=b). (evident, f1 ,f2 ,...fm
sunt componentele funcţiei f).

Asfel, teorema funcţiilor implicite dă un răspuns problemei rezolvării

ecuaţiei f(x,y)=0 ı̂n sensul obţinerii variabilei y ca funcţie de x. Mai pe larg,
avem sistemul de ecuaţii: f1 (x1 ,x2 ,...,xn , y1, y2, ...,ym )=0 ,..., fm (x1 ,x2 ,...,xn ,
y1, y2, ...,ym )=0 ı̂n necunocutele y1, y2, ...,ym . In condiţiile teoremei, acest
sistem se poate rezolva n vecinătatea unui punct care verifică ecuaţiile, n
plus, soluţia este unică şi de clasă C 1 .
Desigur că rezolvarea sistemului este ”teoretică ”, funcţia g neputându-se,
ı̂n general, obţine efectiv. Totuşi derivatele parţiale ale soluţiei se pot obţine
 19

efectiv. Vom arăta aceasta ı̂n cazul particular n=2, m=1, cazul general fiind
analog.
Exemplu. In condiţiile teoremei să presupunem că avem f(x,y,g(x,y)≡0
pe o mulţime deschisă din R2 pe care avem şi ∂f
∂z (x, y, g(x, y)) 6= 0. Derivând
identitatea ı̂n raport cu x obţinem:
∂f ∂f ∂g
(x, y, g(x, y)) + (x, y, g(x, y)) (x, y) ≡ 0.
∂x ∂z ∂x
∂f
∂g ∂x (x, y, g(x, y)) ∂g
Deducem ∂x (x, y)=- ∂f
. Analog pentru ∂y etc.
∂z (x, y, g(x, y))
Dacă o funcţie are derivate parţiale pe o mulţime deschisă , se pune
problema dacă aceste derivate parţiale au, la rândul lor, derivate parţiale
etc. Se ajunge astfel la derivatele parţiale de ordin superior. Ne
vom limita, pentru uşurinţa scrierii, la cazul funcţiilor de două variabile.
Fie f : A −→ R , A ⊆ R2 , A mulţime deschisă ; să presupunem că
există ∂f ∂f
∂x , ∂y pe A. Derivatele parţiale de ordinul 2 se definesc astfel:
∂2f ∂ ∂f ∂2f ∂ ∂f ∂2f ∂ ∂f ∂2f ∂ ∂f
∂x2
= ∂x ( ∂x ), ∂y∂x = ∂y ( ∂x ), ∂x∂y = ∂x ( ∂y ), ∂y 2 = ∂y ( ∂y ) (desigur dacă
00 00 00 00
există , punctual sau global). Vom folosi şi notaţiile f , fxy , fyx , fy2 pentru
x2
00 00
aceste derivate parţiale de ordinul 2. Derivatele fxy , fyx se numesc derivate
parţiale mixte. In general derivatele parţiale mixte nu sunt egale, ordinea
de derivare este importantă .

Teorema 4.6. (egalitatea derivatelor mixte) Fie f o funcţie care are

00 00
derivate parţiale mixte fxy , fyx ı̂ntr-o vecinătate a punctului (a,b)∈ R2 con-
tinue ı̂n (a,b). Atunci
00 00
fxy (a, b) = fyx (a, b).

Pentru funcţii de trei sau mai multe variabile notaţiile sunt similare
celor de mai sus iar teorema asupra independenţei de ordinea de derivare se
extinde cu uşurinţă . Vom spune că o funcţie, definită pe o mulţime deschisă
este de clasă C 2 dacă toate derivatele parţiale până la ordinul 2 există şi sunt
continue (pe mulţimea respectivă ). Rezultă că pentru funcţii de clasă C 2 ,
ordinea de derivare este neimportantă . Analog se definesc funcţiile de clasă
C k , k natural k =3; funcţiile continue se zic de clasă C 0 iar funcţiile de clasă
C k pentru orice k natural se zic de clasă C ∞ . De exemplu, polinoamele sunt
funcţii de clasă C ∞ pe ı̂ntreg spaţiul.
Capitolul 5

Extremele funcţiilor, formule

Taylor

Vom reaminti, pentru nceput, problematica extremelor funcţiilor de o vari-

abilă .
Extrem local. Fie f : A −→ R, A ⊆ R, mulţime deschisă şi a∈A..
Spunem că punctul a este un minim local (maxim local) pentru funcţia f
dacă există o vecinătate V a punctului a astfel ı̂ncât f(a)=f(x) (f(a)≥f(x))
pentru orice x∈V. Un punct de minim local sau de maxim local se numeşte
punct de extrem local .
Teorema 5.1. (Fermat) Fie a un punct de extrem local pentru funcţia f
derivabilă ı̂n a. Atunci f0(a)=0.
Demonstraţie. Să presupunem că a este un minim local. Atunci f (x) −
f (a) = 0 ı̂ntr-un interval deschis centrat ı̂n a. Rezultă că f (x)−f
x−a
(a)
≤ 0 pen-
f (x)−f (a)
tru x<a şi x−a = 0 pentru x>a. Trecând la limită obţinem rezultatul.

Demonstraţia simplă de mai sus este importantaă pentru că arată rolul
jucat de faptul că funcţia este definită pe o mulţime deschisă . Anularea
derivatei este doar o condiţie necesară de extrem pentru funcţii derivabile.
Astfel funcţia f, f(x)=x3 are derivata nulă ı̂n a=0, dar 0 nu este un extrem
local pentru f. Din teorema de mai sus rezultă că , pentru funcţii derivabile
pe mulţimi deschise rezolvarea ecuaţiei f0 (x)=0 oferă puncte ”candidate” la
a fi extreme locale, dar pentru stabilirea celor care sunt extreme locale este
nevoie de noi rezultate.
Pentru a obţine condiţii suficiente de extrem vom folosi formula Taylor (im-
portantă şi ı̂n alte contexte).
Polinom Taylor. Fie f o funcţie cu valori reale şi a∈R astfel ı̂ncât
există derivata de ordin n=1, f(n) (a). Polinomul
0 00
f (a) f (a) f (n) (a)
Pn (a, x, f ) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 +, ..., + (x − a)n
1! 2! n!

20
 21

se numeşte polinomul Taylor de ordin n al funcţiei f ı̂n a. Polinomul

Taylor de ordin n are aceeaşi valoare şi aceleaşi derivate până la ordinul n,
cu f, ı̂n punctul a. In acest sens poate fi considerat o ”aproximare” a funcţiei
f ı̂n vecinătatea punctului a.
Diferenţa Rn (a, x, f ) = f (x) − Pn (a, x, f ) este ”restul” ı̂n această aproxi-
mare.
Rn (a,x,f )
Propoziţia 5.1. Fie f ca ı̂n definiţia de mai sus. Atunci lim n = 0.
x→a (x−a)

Formula Taylor-Young. Fie f ca mai sus. Să definim funcţia ρ punând

ρ(x) = R(x−a)
n (a,x,f )
n dacă x 6= 0 şi ρ(x) = 0 dacă x = 0. Atunci ρ este continuă
ı̂n a şi:
0 00
f (a) f (a) f (n) (a)
f (x) = f (a)+ (x−a)+ (x−a)2 +, ..., + (x−a)n +ρ(x)(x−a)n
1! 2! n!
(formula Taylor-Young).
Formula Taylor-Lagrange. Fie f : I −→ R, I un interval deschis şi
a,x ∈I. Dacă f este de clasă C n+1 , n=0, atunci există un punct c ı̂ntre a
şi x astfel ı̂ncât:
0 (n) n+1
f (x) = f (a)+ f 1!(a) (x−a)+. . .+ f n!(a) (x−a)n + f(n+1)!
(c)
(x−a)n+1 ( formula
Taylor-Lagrange).
Remarcăm că , pentru n=0, regăsim formula de creşteri finite Lagrange.
Revenind la problema extremelor funcţiilor avem:
Propoziţia 5.2. (condiţie suficientă de extrem). Fie funcţia f deriv-
abilă de n ori, n=2, ı̂n punctul a∈R astfel ı̂ncât f0 (a)=0, f000 (a)=0,...,
f(n−1) (a)=0, f(n) (a)6=0. Dacă n este număr par, atunci a este un punct de
extrem local pentru f ( pentru f(n) (a)>0, minim local iar pentru f(n) (a)<0
maxim local). Dacă n este impar, atunci a nu este punct de extrem local.
Demonstraţie. Cu o evidentă modificare de notaţie formula Taylor-Young
f n (a)
se scrie f (x) = f (a) + n! (x − a)n + α(x) n
n! (x − a) , α(x) → 0, α(a) = 0.
x→a
n
Deducem f (x) − f (a) =(f n (a) + α(x)) (x−a)
n! .
Dacă n este număr par f n (a)+α(x) are semnul lui f n (a) ı̂ntr-o vecinătate
a punctului a etc.

Vom trece la studiul extremelor locale ale funcţiilor de mai multe vari-
abile. Definiţia punctelor de extrem local este analoagă celei din cazul unei
singure variabile.
Extrem local. Fie f : A −→ Rn , A ⊆Rn , mulţime deschisă şi a∈A.
Spunem că punctul a este un minim local (maxim local) pentru funcţia f
dacă există o vecinătate V a punctului a astfel ı̂ncât f(a)≤f(x) (f(a)≥f(x))
pentru orice x ∈V. Un punct de minim local sau de maxim local se numeşte
punct de extrem local.
22 CAPITOLUL 5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR

Teorema 5.2. (Fermat). Fie a un punct de extrem local pentru funcţia

f diferenţiabilă ı̂n a. Atunci Df(a)=0 sau, echivalent,

∂f ∂f ∂f
(∗) (a) = (a) = ... = (a) = 0
∂x1 ∂x2 ∂xn

Demonstraţie. Rezultă imediat din definiţia derivatelor parţiale şi teorema

lui Fermat pentru funcţii de o variabilă .

Desigur, teorema de mai sus oferă doar condiţia necesară de extrem

local pentru funcţii diferenţiabile definite pe mulţimi deschise. Un punct
care verifică (*) nu este necesar un punct de extrem local.
Puncte critice. Un punct a se zice punct critic (pentru funcţia f )
dacă Df(a)=0.
Punem astfel spune că punctele de extrem local ale unei funcţii diferenţiabile
sunt puncte critice. Primul pas ı̂n ”algoritmul” de determinare a punctelor
de extrem ale unei funcţii diferenţiabile este rezolvarea sistemului:

∂f ∂f ∂f
(∗∗) (x) = (x) = ... = (x) = 0
∂x1 ∂x2 ∂xn
Presupunând acest sistem rezolvat este nevoie de un criteriu care să dist-
ingă punctele de extrem local. Pentru obţinerea unui asemenea criteriu este
nevoie de unele pregătiri.
Formă pătratică . Dată o matrice simetrică (aij )i,j=1,...,n ai,j ∈ R,
Xn
numim formă pătratică funcţia ω: Rn −→ R, ω(x )= aij xi xj . Forma
i,j=1
pătratică este pozitiv (negativ) definită dacă ω(x ) >0 (<0) pentru orice
x 6= 0. Forma pătratică este pozitiv (negativ) definită dacă şi numai dacă
valorile proprii ale matricei (aij )i,j=1,...,n sunt strict pozitive (strict negative).
Hessiană . Fie f : A −→ R, A ⊆Rn , mulţime deschisă , o funcţie de
2f
clasă C 2 şi a∈A. Matricea ∂x∂i ∂x j
(a) se numeşte hessiana funcţiei
i,j=1,...n
f ı̂n punctul a. Vom nota funcţia pătratică asociată cu D2 f(a).

Teorema 5.3. (condiţie suficientă de extrem). Fie f : A −→ R,

A ⊆Rn , mulţime deschisă , o funcţie de clasă C 2 şi a∈A un punct critic
pentru f.
i) Dacă a este un minim local pentru f, atunci D2 f(a)(x) ≥0 pentru orice
x.
ii) Dacă forma pătratică D2 f(a) este pozitiv definită a este minim local.
iii) Analog pentru maxim local ı̂nlocuind ”≥” cu ”≤” şi ”pozitiv definită
” cu ”negativ definită ”.

Demonstraţia acestei teoreme este similară celei pentru funcţiile de o

variabilă şi se bazează pe o formulă Taylor. Vom arăta cum se obţine o
 23

formulă Taylor pentru funcţii de mai multe variabile din formula Taylor
pentru funcţii de o variabilă limitându-ne la funcţii de clasă C 2 .
Segment. Dacă a, x sunt ı̂n Rn se defineşte segmentul de extremităţi
a şi x [a, x] ={a + t(x − a); t real t∈[0, 1] }.
Fie f : A −→ R, A ⊆Rn , mulţime deschisă , o funcţie de clasă C 2 şi a,x ∈A
astfel ı̂ncât segmentul [a, x] ⊂A.
Să considerăm funcţia φ(t) = f (a + t(x − a)), t ∈ [0, 1]. Aplicând funcţiei
0 00
φ formula Taylor-Lagrange ı̂n 0 obţinem φ(1) = φ(0) + φ 1!(0) + φ 2!(ξ) , ξ ı̂ntre 0
şi1. Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse şi notând c=a+ξ(x−a)
avem.
n n
X ∂f 1 X ∂2f
f (x) = f (a) + (a)(xi − ai ) + (c)(xi − ai )(xj − aj )
∂xi 2! ∂xi ∂xj
i=1 i,j=1

care este un exemplu de formula Taylor-Lagrange pentru funcţii de mai

multe variabile. Folosind acelaşi tip de raţionament se obţin formule Taylor
implicând ordine superioare de derivare.
Pentru demonstrarea teoremei precedente formula obţinută este suficientă
urmându-se liniile demonstraţiei de la cazul unei singure variabile.
Vom rescrie condiţiile de extrem pentru funcţii de două variabile şi vom
0 0
prezenta un exemplu. Introducem notaţiile tradiţionale: p = fx , q = fy , r =
00 00 00
fx2 , s = fxy , t = fy2 .
Din considerente elementare (semnul funcţiei de gradul 2) rezultă că forma
pătratică D2 f(a,b) este definită (pozitiv sau negativ) dacă şi numai dacă ı̂n
punctul (a,b) avem rt − s2 > 0 . In aceste condiţii, dacă (a,b) este un punct
critic el este minim local dacă r(a, b) > 0(sau s(a, b) > 0) şi este maxim local
dacă r(a, b) < 0(sau s(a, b) < 0). Dacă , ı̂n punctul critic (a,b), rt − s2 < 0,
atunci (a,b) nu este punct de extrem local. Cazul rt−s2 = 0 nu este acoperit
de rezultatele expuse.
Exemplu.
i) Fie funcţia f : R2 −→ R, f (x, y) = xy(l − x − y), l > 0. Problema este
de a determina extremele locale ale acestei funcţii. Se observă că funcţia este
de clasă C 2 pe mulţimea deschisă R2 , deci vom putea aplica ”algoritmul”
0 0
descris mai sus. Avem fx = y(l − 2x − y), fy = x(l − x − 2y) şi obţinem
punctele critice (0, 0), (l, 0), (0, l), ( 3l , 3l ). Vom testa doar punctul ( 3l , 3l )
pentru a vedea dacă este punct de extrem local. Avem r = −2y, s =
(l − 2x − 2y), t = −2x. Evaluând ı̂n ( 3l , 3l ) obţinem pentru rt − s2 valoarea
l2 l l
3 > 0, deci punctul este de extrem local. Din r( 3 , 3 ) < 0 deducem că avem
un maxim local.
ii) Vom modifica funcţia din i) schimbând domeniul de definiţie. Fie deci
g : T −→ R, g(x, y) = xy(l − x − y), l > 0 unde T={(x, y); x > 0, y >
0, x + y < l}. Punem aceeaşi problemă : a extremelor locale. Calculele de
mai sus rămân valabile: singurul punct critic al funcţiei g este ( 3l , 3l ) şi este
24 CAPITOLUL 5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR

un maxim local. In noua formulare problema pusă are o interpretare geomet-

rică simplă g(x,y) este volumul paralelipipedului (dreptunghic) de muchii
x,y, l − x − y. Să observăm că suma muchiilor este l. Avem oare dreptul
să afirmăm că dintre toate paralelipipedele cu suma muchiilor constantă cel
mai mare volum ı̂l are cubul? Din cele de mai sus maximul este doar local
iar ı̂ntrebarea noastră cere un răspuns global. Vom da acest răspuns con-
siderând o nouă funcţie g 1 definită pe T1 ={(x, y); x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ l}
prin aceeaşi formulă (T este interiorul unui triunghi, iar la T1 s-au adăugat şi
laturile). Funcţia g 1 este continuă pe mulţimea compactă T1 deci, conform
teoremei lui Weiestrass (a se vedea Capitolul 2), este mărginită şi şi atinge
marginile pe T1 . Din cauză că g 1 este nulă pe laturile triunghiului T1 şi
strict pozitivă ı̂n interior maximul este atins ı̂n interior şi astfel (ı̂n lipsa al-
tui punct de extrem) nu poate fi decât ( 3l , 3l ). Se remarcă rolul compacităţii
ı̂n trecerea de la ”local” la ”global”.
Am studiat aplicaţiile calculului diferenţial la determinarea extremelor locale
ale funcţiilor definite de mulţimi deschise (aşa numitele extreme libere).

Extrem condiţionat. Fie f : Rn −→ R şi M ⊆Rn o mulţime care nu

este deschisă . Un punct a∈M este punct de minim local (maxim local)
pentru f condiţionat de M dacă există o vecinătate T V a punctului a
astfel ı̂ncât f(a)≤f(x) (f(a)≥f(x)) pentru orice x ∈V M. Un punct de minim
local (maxim local) pentru f condiţionat de M se zice punct de extrem local
condiţionat de M .
In general, pentru funcţii diferenţiabile, un punct de extrem local condiţionat
nu mai este punct critic. Pentru teorema următoare vom folosi notaţiile din
teorema de funcţii implicite (a se vedea Capitolul 3).

Teorema 5.4. (de multiplicatori Lagrange).Fie g : Rn+m −→ Rm ,g =

(g1 , g2 , ...gm ) o funcţie de clasă C 1 , M= {(x, y); g(x, y) = 0} şi (a,b)∈M un
punct de extrem local condiţionat pentru funcţia de clasă C 1 f : Rn+m −→
R. Dacă funcţia g satisface condiţiile teoremei de funcţii implicite ı̂n (a,b),
atunci există (şi sunt unice) numerele reale λ1 , λ2 , ..., λm (multiplicatori
Lagrange) astfel ı̂ncât punctul (a,b) este punct critic pentru funcţia

F = f + λ1 g1 + λ2 g2 , ..., +λm gm .

Teorema de mai sus stabileşte o condiţie necesară de extrem local condiţionat

şi constituie primul pas ı̂n ”algoritmul” de determinare a extremelor condiţionate
pentru funcţii diferenţiabile (dacă mulţimea M este mulţimea pe care se an-
ulează m funcţii g1 g2 , ..., gm ). Ecuaţiile g1 = 0, g2 = 0, ..., gm = 0 se mai
numesc legături.
Teorema se aplică ı̂n felul următor:
Se formează funcţia F = f +λ1 g1 +λ2 g2 , ..., +λm gm ı̂n care multiplicatorii
sunt consideraţi necunoscuţi. Se rezolvă sistemul de n+2m ecuaţii cu n+2m
 25

necunoscute x1 , ..., xn , y1 , ..., ym , λ1 , ..., λm :

0 0
Fxi = 0, Fyj = 0, g1 = 0, g2 = 0, ..., gm = 0, i = 1, ...n, j = 1, ...m.

Dacă (λ, a, b) este o soluţie, atunci punctul (a,b) este un posibil punct de
extrem local condiţionat.
Exemplu. Să se determine extremele funcţiei f : R2 −→ R, f (x, y) =
x + y cu legătura x2 + y 2 − 1 = 0 (extremele locale ale funcţiei f pe cercul
unitate).
Observăm că teorema de funcţii implicite se poate aplica ecuaţiei x2 + y 2 −
1 = 0, ı̂n raport cu x sau cu y ı̂n fiecare punct. Considerăm funcţia F =
0 0
x + y + λ(x2 + y 2 − 1) şi rezolvăm sistemul Fx = 0, Fy = 0, x2 + y 2 = 1, deci
1 + 2λx = 0, 1 + 2λy√= 0, x2 + y 2 =√ 1. Din x = −1/2λ şi y = −1/2λ√ obţinem
√
2λ2 = 1, deci√ λ 1 =
√ 2/2, λ2 = − 2/2. Se obţin punctele (− 2/2, − 2/2),
respectiv ( 2/2, 2/2) care pot fi puncte de extrem local condiţionat. Dacă
observăm că cercul unitate este o mulţime compactă şi folosim teorema lui
Weierstrass: funcţia f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile pe cerc. Fiind
neconstantă , deducem că primul punct obţinut este de minim (chiar global),
iar cel de-al doilea de maxim (global). O reprezentare geometrică simplă
arată că aceste puncte sunt chiar punctele de tangenţă ale cercului cu drepte
paralele cu dreapta x + y = 0.
Capitolul 6

Serii numerice

Serie ı̂n R. Fie (un )n un şir n R. Considerăm şirul (Sn )n definit prin
∞
X
Sn = u0 + u1 + ... + un . Se numeşte serie ı̂n R şi se notează un perechea
n=0
de şiruri (u n )n , (S n )n . Termenii u n se numesc termenii seriei, iar termenii
S n sumele sale parţiale.
X ∞
Serie convergentă . Seria un se zice convergentă dacă şirul (S n )n
n=0
este convergent. In acest caz, dacă Sn → S, numărul real S se numeşte
∞
X
suma seriei şi se notează la fel ca seria ı̂nsăşi un (ambiguitatea din-
n=0
tre notaţia pentru serie şi notaţia pentru sumă se ı̂nlătură cu uşurinţă din
context). O serie care nu este convergentă se zice divergentă .
Natura unei serii se referă la convergenţa ei. Modificarea unei mulţimi finite
de termeni ai unei serii nu modifică natura acesteia. Astfel vom considera
∞
X
şi serii un luând, de exemplu, termenii până la ordinul k -1 egali cu 0.
n=k
∞
X
Propoziţia 6.1. (condiţie necesară de convergenţă ) Dacă seria un
n=0
este convergentă , atunci un → 0.

Reciproca propoziţiei de mai sus nu este adevărată . De exemplu, dacă

∞
√ √ X √ √
luăm un = n + 1 − n, atunci un → 0, dar seria ( n + 1 − n) este
√ n=0
divergentă (căci Sn = n + 1, Sn → ∞).
X∞
Vom nota seria un şi u0 + u1 + ... + un + ....
n=0
∞
X
Exemplu. Pentru x ∈R, considerăm seria xn (numită serie geo-
n=0

26
 27

metrică de raţie x ). Se arată cu uşurinţă că această serie converge dacă

1
şi numai dacă |x|<1. In acest caz suma seriei este 1−x .
X∞ ∞
X
Spaţiul vectorial al seriilor convergente. i) Dacă un , vn sunt
n=0 n=0
∞
X
serii convergente, atunci seria (un + vn ) este convergentă şi
n=0
∞
X ∞
X ∞
X
(un + vn )= un + vn .
n=0 n=0 n=0
∞
X ∞
X
ii) Dacă un este o serie convergentă şi α∈ R, atunci seria αun este
n=0 n=0
∞
X ∞
X
convergentă şi αun =α un .
n=0 n=0
∞
X
Criteriul lui Cauchy. Seria un este convergentă dacă şi numai dacă
n=0
∀ε > 0 ∃Nε astfel ı̂ncât pentru n ≥ Nε şi ∀ p, |un+1 + un+2 + ... + un+p | < ε.
Acest criteriu rezultă din criteriul lui Cauchy pentru şiruri aplicat şirului
(Sn )n .
Un şir (an )n este şir Cauchy dacă ∀ε > 0, ∃Nε astfel ı̂ncât pentru n ≥ Nε
şi orice p rezultă |an+p − an | < ε. Criteriul lui Cauchy pentru şiruri ı̂n
R afirmă că un şir ı̂n R este convergent dacă şi numai dacă este şir Cauchy.
Seria armonică . Seria 1 + 21 + 13 + ... + n1 + ... se numeşte serie
armonică . Seria armonică este divergentă . In adevăr avem S2n − Sn =
1 1 1 1
n+1 + n+2 + ... + 2n > 2 şi criteriul lui Cauchy nu este satisfăcut.
X∞
Serii cu termeni pozitivi. O serie un este cu termeni pozitivi
n=0
dacă un ≥ 0 pentru orice n. Pentru o serie cu termeni pozitivi convergenţa
este echivalentă cu mărginirea (superioară ) a şirului de sume parţiale (acesta
este crescător).
Pentru seriile cu termeni pozitivi avem criteii de comparaţie, dintre care
vom prezenta pe cele mai simple. Trebuie atenţie ı̂n a nu aplica criterii de
comparaţie seriilor care nu satisfac această condiţie.
X∞ X ∞
Criteriul de comparaţie I. Fie un , vn serii cu termeni pozitivi
n=0 n=0
∞
X
astfel ı̂ncât un ≤ vn pentru orice n. Dacă seria vn este convergentă ,
n=0
∞
X ∞
X
atunci seria un este convergentă . Dacă un este divergentă , atunci
n=0 n=0
∞
X
vn este divergentă .
n=0
28 CAPITOLUL 6. SERII NUMERICE

∞
X ∞
X
Criteriul de comparaţie II. Fie un , serii cu termeni pozitivi,
n=0 n=0n
vn >0 pentru orice n. Să presupunem că există şi este finită limita L =
lim uvnn .
n→∞
∞
X ∞
X
i) Dacă seria vn este convergentă , atunci şi seria un este conver-
n=0 n=0
gentă .
ii) Dacă L 6= 0 seriile au aceeaşi natură .
Exemplu. Fie seria 1 + 212 + 312 + ... + n12 + .... Dacă luăm vn = n(n+1)
1

deducem imediat, din criteriul comparaţiei, convergenţa primei serii.

Din comparare cu seria geometrică , se obţin următoarele două criterii. Le
enunţăm doar ı̂n forma II.
X∞
Criteriul rădăcinii. Fie un o serie cu termeni pozitivi astfel ı̂ncât
√ n=0
există limita L = lim n un . Atunci:
n→∞
∞
X
i) Dacă L < 1, seria un este convergentă .
n=0
ii) Dacă L > 1, seria este divergentă .
iii) Dacă L = 1 nu se poate conchide (a se vedea seriile cu un = n1 , vn =
1
n2
).
X∞
Criteriul raportului. Fie un o serie cu un > 0 pentru orice n şi
n=0
un+1
astfel ı̂ncât există L = lim . Atunci:
n→∞ un
i) Dacă L < 1, seria este convergentă .
ii) Dacă L > 1, seria este divergentă .
iii) Dacă L =1 nu se poate conchide.
Exemplu. Fie seria 1+ 1!1 + 2!1 +...+ n!1
+.... Folosind criteriul raportului
se deduce imediat convergenţa acestei serii. Se poate arăta că suma acestei
serii este numărul e= lim (1 + n1 )n . Mai general, folosind acelaşi criteriu se
n→∞
∞
X |x|n
arată că pentru orice x ∈R seria este convergentă .
n!
n=0
Criteriul integral. Fie f : [1, ∞) →R o funcţie pozitivă şi descrescătoare.
∞
X
In aceste condiţii seria f (n) este convergentă dacă şi numai dacă şirul
Rn 1 Rn
( 1 f )nR este convergent (am notat, pentru simplitate, 1 f integrala Rie-
n
mann 1 f (x)dx).
Exemplu. Fie seria 1 + 21α + 31α + ... + n1α + ...(numită serie Riemann
de exponent α). Aplicând (şi) criteriul integral se deduce că seria Riemann
de exponent α este convergentă dacă şi numai dacă α > 1.
Revenim la seriile cu termeni oarecari (nu neapărat pozitivi).
 29

∞
X
Criteriul lui Abel. Fie seria un cu şirul sumelor parţiale mărginit şi
n=0
∞
X
(αn )n un şir descrescător cu limita 0. Atunci seria αn un este convergentă
. n=0

Exemplu (serie Leibniz). Dacă (αn )n este un şir descrescător cu limita

X∞
0 numim serie Leibniz seria (−1)n αn . Din criteriul de mai sus rezultă că
n=0
seriile Leibniz sunt convergente. In particular, este convergentă seria
armonică alternată 1 − 21 + 13 − ... + (−1)n+1 n1 + ....
∞
X
Calcul aproximativ ( al sumei unei serii convergente). Dacă un este
n=0
o serie convergentă de sumă S, atunci Rn = S−Sn este restul seriei. Evident,
şirul (Rn )n tinde la 0 când n → ∞. Problema calculului aproximativ al
sumei S este ı̂nlocuirea sa cu o sumă parţială Sn şi estimarea erorii |Rn |
care se produce ı̂n acest caz. Pentru seriile Leibniz estimarea erorii este
deosebit de comodă . Astfel avem, pentru o serie Leibniz, |Rn |<αn+1
(a se vedea notaţia din exemplul precedent). Mai mult, la seria Leibniz,
subşirul (S2n )n este descrescător, iar subşirul (S2n+1 )n este crescător, astfel
că putem afirma că sumele parţiale de ordin par aproximează suma seriei
prin adaos ı̂n timp ce sumele parţiale de ordin impar aproximează suma
seriei prin lipsă .
X∞
Absolut convergenţă . O serie un este absolut convergentă
n=0
∞
X
dacă seria |un | este convergentă . Orice serie absolut convergentă este
n=0
convergentă (consecintză imediată a criteriului lui Cauchy). Seria armonică
alternată este convergentă dar nu este absolut convergentă .
Importanţa seriilor absolut convergente rezultă (şi) din:

Teorema 6.1. i) Intr-o serie absolut convergentă de suma S orice schimbare

a ordinii termenilor transformă seria ı̂ntr-o serie absolut convergentă de
sumă S .
ii) Dată o serie convergentă dar nu absolut convergentă şi un numşr real
A se poate schimba ordinea termenilor astfel ı̂ncât să se obţină o serie de
sumă A.

Prin termenul oarecum imprecis ”schimbarea ordinii” ı̂nţelegem ı̂nlocuirea

termenului un cu uσ(n) , n∈N, unde σ :N→N este o bijecţie.
∞
X ∞
X
Teorema 6.2. (ı̂nmulţirea seriilor). Fie seriile un , vn ; definim
n=0 n=0
30 CAPITOLUL 6. SERII NUMERICE

∞
X n
X
seria produs wn al celor dou serii prin wn = uk vn−k pentru orice
n=0 k=0
∞
X ∞
X
n. Dacă seria un este absolut convergentă cu suma S şi seria vn este
n=0 n=0
∞
X
convergentă cu suma T, atunci seria wn este convergentă cu suma ST.
n=0

Observaţia 6.1. Definiţia seriei, a convergenţei, condiţia necesară de

convergenţă , criteriul lui Cauchy se extind cu uşurinţă pentru serii ı̂n
C (cu coeficienţi numere complexe). Totul se bazează pe noţiunea de şir
convergent de numere complexe; definiţia limitei pentru şiruri ı̂n C este
perfect analoagă celei din R ı̂nlocuind modulul din R cu modulul ı̂n C. Am
preferat limitarea la cazul R pentru o mai bună fixare a ideilor.
Capitolul 7

Integrale improprii

Vom presupune (am şi fıacut-o la criteriul integral) noţiunea de integra-

bilitate (Riemann) a funcţiilor pe intervale compacte cunoscută . Scopul
acestui capitol este de a extinde integrala la cazul funcţiilor definite pe in-
tervale necompacte. Teoria prezintă analogii importante cu teoria seriilor
ceea ce justifică prezentarea ei după secţiunea dedicată acestora. Pentru
comoditatea cititorului vom enunţa principalele proprietăţi ale integralei.
Aceste proprietăţi vor fi utilizate, ı̂n repetate rânduri.
Proprietăţile funcţiilor integrabile. Fie f, g : [a, b] →R, funcţii
mărginite,
i) Dacă f, g sunt integrabile, atunci funcţia f + g este integrabilă şi
Z b Z b Z b
(f + g)(x)dx = f (x)dx + g(x)dx
a a a

ii) Dacă f este integrabilă şi α∈ R, atunci funcţia αf este integrabilă şi
Z b Z b
(αf )(x)dx = α f (x)dx
a a
Rb Rb
iii) Dacă f, g sunt integrabile şi f ≤ g, atunci a f (x)dx ≤ a g(x)dx .
iv) Dacă f este integrabilă , atunci |f | este integrabilă şi
Z b  Z b
 

 f (x)dx ≤ |f (x)| dx
a a

v) Dacă c ∈ [a, b], atunci f este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă f este
Rb Rc
integrabilă pe [a, c] şi pe [c, b]. In acest caz avem a f (x)dx = a f (x)dx +
Rb
c f (x)dx. Rx
vi) Dacă funcţia f este continuă pe [a, b], atunci funcţia F (x) = a f (t)dt
0
este derivabilă şi F = f . Rb
vii) Dacă F este o primitivă a funcţiei continue f, atunci a f (x)dx =
F (b) − F (a).

31
32 CAPITOLUL 7. INTEGRALE IMPROPRII

Clase de funcţii integrabile.

i) Orice funcţie continuă este integrabilă .
ii) Orice funcţie monotonă este integrabilă .
Rb Rb
Aşa cum am făcut şi ı̂n capitolul anterior, vom nota a f ı̂n loc de a f (x)dx
de câte ori nu este pericol de confuzie.
Funcţie local integrabilă . O funcţie este local integrabilă pe un
interval I dacă este integrabilă pe orice interval compact conţinut ı̂n I.
Exemplu. Funcţiile continue şi funcţiile monotone sunt local integra-
bile.
In restul acestui capitol vom nota variabila atât cu t cât şi cu x.
Integrala improprie I. Dacă funcţia f este local integrabilă
Rx pe [a, ∞),
a ∈R se poate defini funcţia F : [a, ∞) →R, F (x) = a f (t)dt. Perechea
de
R ∞funcţii f, F se numeşte integrala
R∞ improprie a funcţiei
R ∞ f şi se notează
a f (t)dt sau, mai simplu, a f . Integrala improprie a f se zice conver-
gentă dacă există şi este finită limita lim F (x).
x→∞ R
∞
In
R∞ acest caz valoarea integralei improprii a f se notează , de asemenea,
a f şi este x→∞lim F (x). O integrală improprie care nu este convergentă se
zice divergentă .
Natura unei integrale
R ∞ improprii se referă la convergenţa acesteia.R ∞ Dacă
b ∈ [a, ∞), atunci a f este convergentă dacă şi numai dacă b f este
convergentă .
Exemplu.
i) Fie f : [0, ∞) →R, f (t) = e−t ; rezultă F (x) = 1−e−x şi lim F (x) = 1.
R∞ R∞ x→∞
Deci 0 e−t dt este convergentă şi 0 e−t dt = 1.
ii) Fie g; [0, ∞) →R, g(t) = cos t; rezultă G(x) = sin x şi lim G(x) nu
R∞ x→∞
există , deci 0 cos tdt este divergentă .
R∞
iii) Fie f : [1, ∞) →R, f (t) = 1/tα , α ∈R. Se arată cu uşurinţă că 1 tdtα
este convergentă dacă şi numai dacă α > 1.
Remarcă . In analogia serii, integrale improprii, careRa fost desigur
∞
observată , criteriul necesar de convergenţă ı̂n forma ”dac a f este con-
vergentă , atunci lim f (t) = 0” nu are loc. In adevăr, se poate considera
n→∞
exemplul unei funcţii f definită pe intervalul [0, ∞) astfel
 ı̂ncât f (n) = n
pentru orice natural n, al cărei grafic pe fiecare interval n − 2n1 3 , n + 2n1 3 ,
n ≥ 1 este format de laturile triunghiului isoscel de ı̂nălţime n şi care este
nulă ı̂n rest.
R∞
a f este convergentă (de reamintit interpretarea integralei ca arie), dar nu
tinde la 0 când t tinde la infinit.
Spaţiul vectorial al funcţiilor cu integrala convergentă . Dacă f,
g sunt local integrabile pe [a, ∞) , atunci:
R∞ R∞ R∞
i) Dacă
R ∞ a f , a Rg ∞
sunt Rconvergente, atunci a (f + g) este convergentă
∞
şi avem: a (f + g)= a f + a g.
 33

R∞ R∞
ii) Dacă
R ∞a f este
R∞ convergentă şi α ∈R, atunci a αf este convergentă
şi rezultă a αf = α a f .
R∞
Criteriul lui Cauchy. a f este convergentă dacă şi numai  dacă :
0 00 R x00 
∀ε > 0, ∃Bε , a < Bε astfel ı̂ncât ∀x , x > Bε să avem  x0 f  < ε.
Remarcă . Dacă funcţiaR f , local integrabilă este pozitivă , atunci
∞
pentru convergenţa integralei a f este suficientă mărginirea funcţiei F. Se
pot obţine astfel criterii de comparaţie.
Criteriul
R∞ de comparaţie I. Fie 0R≤ f ≤ g local integrabile pe [a,R ∞).
∞ ∞
Dacă a g este convergentă R∞, atunci şi a f este comvergentă . Dacă a f
este divergentă , atunci şi a g este divergentă .
R∞ 2 2
Exemplu. 1 e−t dt este convergentă căci e−t ≤ e−t pentru t ∈ [1, ∞)
etc.
Criteriul de comparaţie II. Dacă f, g sunt local integrabile pe [a, ∞)
f ≥ 0, g > 0 şi există limita finită L = lim fg(t)
(t)
atunci:
R∞ x→∞ R
∞
i) Dacă a g este convergentă R ∞ şi a f este convergentă .
R ∞ , atunci
ii) Dacă L 6= 0 integralele a f , a g au aceeaşi natură .
Putem reformula şi:
Criteriul integral. Fie f : [1, ∞) →R o funcţie pozitivă şi descrescătoare.
∞
X R∞
In aceste condiţii seria f (n) este convergentă dacă şi numai dacă 1 f
1
este convergentă .
Observaţie. Cu modificări evidente se definesc integralele improprii pe
intervale (−∞, a] şi convergenţa
R∞ acestora. Fie acum f : (−∞, ∞) →R local
integrabilă . Spunem că −∞ f este convergentă dacă există c astfel ı̂ncât
Rc R∞ R∞
integralele −∞ f, c f să fie convergente. In acest caz definim −∞ f =
Rc R∞
−∞ f + c f . Definiţia este corectă , atât convergenţa cât şi valoarea
integralei fiind independente de punctul c.
Integrala improprie Rb II. Vom considera funcţii local integrabile
Rb pe
(a, b] , a, b ∈R, a < b . a f se zice convergentă dacă funcţia F (x) = x f (t)dt
are limită finită pentru x → a şi valoarea integralei improprii este această
limită . Am considerat util de separat cazul intervalului mărginit de cazul
intervalului nemărginit pentru că , pentru funcţii mărginite pe (a, b], inte-
grala improprie nu aduce ceva nou: dacă f este local integrabilă şi mărginită
atunci dându-i o valoare oarecare ı̂n punctul a se obţine o funcţie integra-
bilă pe [a, b] a cărei integrală este independentă de valoarea dată şi egală cu
Rb
valoarea integralei improprii convergente a f .
R1
Exemplu. Fie f : (0, 1] →R, f (t) = tα , α ∈R. Se arată uşor că 0 tdtα
converge dacă şi numai dacă t < 1.
Nu vom mai descrie toate tipurile de integrale improprii corespunzătoare
diferitelor tipuri de intervale necompacte. Cititorul le poate defini cu uşurinţă
folosind cazurile tratate mai sus. De asemenea nu vom mai enunţa criterii
34 CAPITOLUL 7. INTEGRALE IMPROPRII

de tip Cauchy sau criterii de comparaţie etc. Acestea sunt adaptări ale
rezultatelor corepunzătoare de mai sus.
Absolut convergenţă . Integrala improprie a unei funcţii local integra-
bile f este absolut convergentă dacă este convergentă integrala funcţiei
|f |. O integrală absolut
R ∞ sin t convergentă este convergentă . Reciproca nu este
adevărată : astfel 0 t dt este convergentă dar nu este absolut convergentă
Capitolul 8

Şiruri şi serii de funcţii. Serii

de puteri

Vom considera şiruri (fn )n de funcţii fn : I →R, unde I este un interval ı̂n
R.
Convergenţă simplă . Şirul (fn )n converge simplu (punctual) către
funcţia f : I →R dacă , pentru orice x ∈ I şirul (fn (x))n converge la f (x).
s
In acest caz scriem fn → f . Dezvoltat:
(*) ∀x ∈ I, ∀ε > 0, ∃Nx,ε astfel ı̂ncât dacă n > Nx,ε atunci |fn (x) − f (x)| ≤
ε.
Exemplu. Fie fn (x) = xn , x ∈ [0, 1] şi f : [0, 1] →R, f (x) = 0, x <
s
1, f (1) = 1. Atunci fn → f (rezultă că un şir de funcţii continue poate con-
verge simplu către o funcţie care nu este continuă ).
Convergenţă uniformă . Şirul (fn )n converge uniform către funcţia
u
f : I →R ( şi scriem fn → f ) dacă :
(**) ∀ε > 0, ∃Nε astfel ı̂ncât dacă n > Nε atunci |fn (x) − f (x)| ≤ ε, ∀x ∈
I.
Se observă că dacă
u s
fn → f atunci fn → f . Reciproca nu este adevărată .
Exemplu. Reluând exemplul precedent, se arată că şirul fn nu converge
uniform către f .

Propoziţia 8.1. Dacă (fn )n este un şir de funcţii pe I şi f : I → R notăm

u
mn = sup |fn (x) − f (x)| , mn ∈ [0, ∞]. Atunci fn → f dacă şi numai dacă
x∈I
mn → 0.

Corolarul 8.1. Dacă există un şir (xn )n ı̂n I astfel ı̂ncât şirul (fn (x))n nu
tinde la 0 atunci şirul (fn )n nu tinde uniform către funcţia identic nulă 0.
u
Teorema 8.1. (transfer de continuitate). Să presupunem că fn → f şi
că toate funcţiile fn sunt continue ı̂n punctul a ∈ I. Atunci funcţia f este

35
36 CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII. SERII DE PUTERI

u
continuă ı̂n a. Rezultă că dacă fn → f şi funcţiile fn sunt continue pe I,
atunci f este continuă pe I.
Teorema 8.2. (integrare termen cu termen). Fie (fn )n un şir de funcţii
u Rb Rb
continue, fn → f pe un interval compact [a, b]. Atunci a fn → a f (integrala
limitei este limita integralelor).
Teorema 8.3. (derivare termen cu termen). Fie (fn )n un şir de funcţii
s 0 u
derivabile pe intervalul I astfel ı̂ncât fn → f şi fn → g. Atunci funcţia f este
0
derivabilă şi f = g.
Serie de funcţii. Dacă (fn )n este un şir de funcţii pe I considerăm şirul
∞
X
de funcţii (Sn )n , unde Sn = f0 + f1 + ... + fn . Seria de funcţii fn este
n=0
∞
X
perechea de şiruri (fn )n , (Sn )n . Spunem că seria fn converge simplu
n=0
(uniform) dacă şirul (Sn )n converge simplu (uniform). In acest caz limita
simplă (uniformă ) a şirului (Sn )n este suma seriei.
∞
X
Criteriu (Weierstrass). Dacă există o serie convergentă an astfel
n=0
∞
X
ı̂ncât |fn (x)| ≤ an , ∀x, atunci seria fn converge uniform.
n=0
Remarcă . Teoremele de transfer de continuitate, integrare termen cu
termen, derivare termen cu termen se extind imediat la serii de funcţii. De
∞
X
exemplu, dacă fn este o serie uniform convergentă de funcţii continue pe
n=0
∞ ∞ Z b
Rb X X
intervalul [a, b], atunci a ( fn ) = ( fn ) etc.
n=0 n=0 a
Serie de puteri. Se numeşte serie de puteri (ı̂n R) o serie de funcţii
X∞
de forma an xn , an ∈ R. Numerele reale an se numesc coeficienţii seriei.
n=0
∞
X
Rază de convergenţă . Fie an xn o serie de puteri. Există (şi este
n=0
∞
X
unic) R ∈ [0, ∞], numit raza de convergenţă a seriei an xn , astfel
n=0
ı̂ncât
∞
X
i) Dacă |x| < R, atunci seria de numere an xn converge absolut. In
n=0
∞
X
particular, seria de funcţii an xn converge simplu pe (−R, R). In cazul
n=0
R = 0 singurul punct de convergenţă al seriei este x = 0.
 37

∞
X
ii) Dacă 0 < r < R atunci seria an xn converge uniform pe [−r, r].
n=0
In particular, dacă R = ∞, atunci seria converge uniform pe orice interval
compact. p
iii) Dacă există limita l = lim n |an |, atunci rezultă :
n→∞
1
R= l (cu convenţia 10 =∞, ∞
1
= 0).
|an |
iv) Dacă există limita l = lim , atunci avem R=l .
n→∞ |an+1 |
X∞
n
Exemplu. Seria geometrică x are raza de convergenţă R=1. Seria
n=0
∞ n
X x
are raza de convergenţă R=∞.
n!
n=0

∞
X
Teorema 8.4. Fie seria de puteri an xn cu rază de convergenţă R > 0
n=0
şi fie f suma seriei pe intervalul de convergenţă (−R, R). Atunci:
i) Funcţia f este de clasă C ∞ şi derivatele sale se obţin prin derivare
∞
0
X
termen cu termen. De exemplu, f (x) = nxn−1 etc. (seriile derivatelor
n=1
au aceeaşi rază de convergenţă ca seria iniţială ).
ii) Funcţia f se poate integra termen cu termen pe orice interval compact
∞
Rb X bn+1 − an+1
[a, b] ⊂ (−R, R). Astfel a f (x)dx = an .
n+1
n=0
∞
X xn+1
iii) Dacă F este o primitivă a funcţiei f, atunci F (x) = F (0)+ an .
n+1
n=0

Dezvoltare ı̂n serie de puteri. Dacă o funcţie f este suma unei serii de
puteri (pe intervalul de convergenţă al acesteia) spunem că f este dezvolta-
X∞
bilă ı̂n serie de puteri (pe intervalul respectiv). Dacă f (x) = an xn , x ∈
n=0
n
(−R, R), atunci an = f n!(0) , n ∈ . In particular, seria de puteri cu sumă f
este unic determinată de f.
Exemplu. FolosindPteorema de mai sus, deducem, pornind de la seria
geometric, ln(1 + x) = ∞ n+1 xn pentru |x| < 1.
n=1 (−1) n
Remarcă . Seriile de puteri sunt utile ı̂n definirea unor funcţii foarte
importante. Astfel, putem lua prin definiţie:

x x2 xn
exp(x) = ex = 1 + + + ... + + ... pentru x ∈ R
1! 2! n!
x2 x4 x2n
cos(x) = 1 − + − ... + (−1)n + ...x ∈ R.
2! 4! (2n)!
38 CAPITOLUL 8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII. SERII DE PUTERI

x3 x5 x2n+1
sin(x) = x − + − ... + (−1)n + ...x ∈ R.
3! 5! (2n + 1)!
Este de preferat a se lucra cu serii de puteri ı̂n C definind exponenţiala
complexă prin aceeaşi formulă ca cea reală şi, apoi, funcţiile trigonometrice
pe baza ”relaţiei lui Euler” : eix = cos x + i sin x, x ∈R. In acest mod toate
formulele trigonometrice se deduc din relaţia lui Euler folosind proprietatea
fundamentală a exponenţialei: exp(z1 + z2 ) = exp(z1 ) exp(z2 ).
∞
X
Teorema 8.5. (Abel). Fie an o serie convergentă de numere reale.
n=0
X∞
Dacă notăm f suma seriei de puteri ( an xn ı̂n intervalul (−1, 1), atunci
n=0
lim f (x) = ∞
P
n=0 an .
x→1

Exemplu. Am obţinut, mai sus, dezvoltarea ln(1+x) = ∞ n+1 xn ,

P
n=1 (−1) n
∞
X
|x| < 1. In acest caz seria an din teorema precedentă este seria armonică
n=0
alternată . Deducem că suma seriei armonice alternate este ln 2.
∞
X
Se consideră , mai general, serii de puteri de forma an (x − a)n numite
n=0
serii Taylor (centrate ı̂n a). Teoria acestor serii se este analoagă teoriei
discutate mai sus.
Funcţie analitică O funcţie definită pe o mulţime deschisă A din R
se zice (real) analitică dacă , ı̂n vecinătatea fiecărui punct a ∈ A, este suma
unei serii Taylor centrate ı̂n a.
Capitolul 9

Funcţii definite prin integrale

Funcţie definită printr-o integrală proprie. Fie f : [a, b]×(c, d) →R. Să
presupunem că pentru orice y ∈ (c, d) funcţia x 7→ f (x, y) este integrabilă
pe [a, b]. Este deci bine definită , printr-o integrală , funcţia (∗) F (y) =
Rb
a f (x, y)dx
Continuitate. Dacă funcţia f este continuă , atunci funcţia F este
continuă .
Derivabilitate. Dacă f este continuă şi există ∂f ∂y şi este continuă ,
0 R b ∂f
atunci funcţia F este derivabilă şi F (y) = a ∂y (x, y)dx. Ultima formulă
poartă numele de regula lui Leibniz.
Funcţie definită printr-o integrală improprie. Fie f : [a, b) ×
(c, d) →R (b real sau ∞). Să presupunem că pentru orice y ∈ (c, d) funcţia
Rb
x 7→ f (x, y) este local integrabilă pe [a, b] şi a f (x, y)dx este convegentă
. Este bine definită , printr-o integrală improprie, funcţia (∗∗)F (y) =
Rb
a f (x, y)dx. Se dau definiţii analoage pentru celelalte tipuri de intervale
necompacte.
Convergenţa uniformă . In condiţiile definiţiei de mai sus spunem că
integrala (∗∗) converge uniform ı̂n raport cu  y dacă : ∀ε > 0, ∃Bε < b
R b
astfel ı̂ncât Bε < u < b să implice  u f (x, y)dx < ε, ∀y∈ (c, d).


Continuitate. Cu notaţiile de mai sus dacă f este continuă şi integrala

(∗∗) converge uniform, atunci funcţia F este continuă .
Derivabilitate. Să presupunem că f este continuă , ∂f ∂y există şi este
Rb
continuă şi funcţia F din (∗∗) este definită . Dacă integrala G(y) = a ∂f ∂y (x, y)dx
0
converge uniform, atunci F este derivabilă şi F = G.
Criteriu de convergenţă uniformă . Dacă |f (x, y)| ≤ g(x) pentru
Rb Rb
orice x ∈ [a, b) şi y ∈ (c, d) şi a g este convergentă , atunci a f (x, y)dx
converge uniform.
Funcţiile B şi Γ. Exemple importante
R 1 p−1 de funcţii definite prin integrale
sunt funcţiile B şi Γ: B(p, q) = x (1 − x)q−1 dx,p, q > 0 şi Γ(α) =
R ∞ α−1 −x 0
0 x e dx,α > 0. Avem:

39
40 CAPITOLUL 9. FUNCŢII DEFINITE PRIN INTEGRALE

i) Γ(1) = 1
ii) Γ(α + 1) = αΓ(α)
iii) B(p, q) = Γ(p)Γ(q)
Γ(p+q)
iv) B(p, 1 − p) = sinππp , 0 < p < 1.
Capitolul 10

Integrala curbilinie

Drum parametrizat. Se numeşte drum parametrizat de clasă C k (pe

scurt, drum de clas C k ) ı̂n Rn o aplicaţie de clasă C k ϕ : [a, b] →Rn
([a, b] ⊂R). Imaginea intervalului [a, b] prin funcţia ϕ este o submulţime
compactă ı̂n Rn care se numeşte şi imaginea drumului şi va fi notată Iϕ .
Vom nota, ı̂n legătură cu o posibilă intuiţie cinematică , variabila ı̂n [a, b]
cu t. Punctele A = ϕ (a) ,B = ϕ (b) sunt extremităţile drumului. Dacă
A = B drumul se zice ı̂nchis. Dacă ϕ = (ϕ1 ,  ϕ2 , ..., ϕn ) şi ϕ este de clasă 1
0 0 0 0
 C ,
atunci există o identificare naturală ϕ (t) = ϕ1 (t) , ϕ2 (t) , ..., ϕn (t) . Este
util de scris drumul ϕ ”desfăşurat”: x1 = ϕ1 (t) , x2 = ϕ2 (t) , ..., xn = ϕn (t).
Conexiune prin arce. O mulţime M⊆Rn este conexă prin arce dacă
pentru orice două puncte A, B ∈ M există un drum continuu cu imaginea
ı̂n M şi de extremităţi A, B. Se zice, pe scurt, că orice două puncte din M
pot fi unite printr-un drum ı̂n M.

Propoziţia 10.1. i) Fie M conexă prin arce şi f : M →R o funcţie continuă

care nu se anulează . Atunci f păstrează un semn constant pe M.
ii) Dacă M este deschisă , conexă prin arce şi f : M →R o funcţie
diferenţiabilă astfel ı̂ncât ∇f = 0, atunci f este constantă .

Lungimea unui drum. Fie ϕ : [a, b] →Rn un drum parametrizat şi fie
∆ = {t0 , t1 , ..., tk }, a = t0 < t1 < ... < tk = b o diviziune a intervalului [a, b].
k−1
X
Definim L∆ (ϕ) = kα (ti+1 − α (ti ))k (lungimea ”liniei poligonale” de-
i=0
terminate de punctele ϕ (t0 ) , ϕ (t1 ) , ..., ϕ (tk )). Fie L (ϕ) = sup L∆ (ϕ),
∆
marginea superioară a mulţimii numerelor L∆ (ϕ) când ∆ parcurge mulţimea
tuturor diviziunilor intervalului [a, b]. In general L(ϕ)∈ [0, ∞]. Dacă L(ϕ)∈
spunem că drumul ϕ este rectificabil şi numărul L(ϕ) este, prin definiţie,
lungimea drumului ϕ.

Teorema 10.1. Dacă drumul ϕ este de clasă C 1 , atunci este rectificabil şi

41
42 CAPITOLUL 10. INTEGRALA CURBILINIE

Rb 0

avem L (ϕ) = a ϕ (t) dt. (reamintim că avem
q
0 02 02 02
ϕ (t) = ϕ1 (t) + ϕ2 (t) + ... + ϕn (t) ).

Exemplu. Fie drumul ϕ : [0, 2π] →R2 , ϕ (t) = (cos t, sin t). Imaginea
drumului este cercul unitate. Un calcul simplu arată că L(ϕ)=2π .
Integrarea funcţiilor. Fie ϕ : [a, b] →Rn un drum şi f :R Iϕ →R
o funcţie continuă . Integrala funcţiei f pe drumul ϕ este ϕ f ds =

Rb 0
a f (ϕ(t)) ϕ (t) dt (membrul stâng este o notaţie). Se observă că lungimea
drumului este integrala funcţiei constantă f ≡ 1 pe drumul respectiv. In-
tegrala funcţiilor pe drumuri parametrizate se mai numeşte integală cur-
bilinie de primul tip. Interpretarea fizică a integralei este, de exemplu,
calculul masei unui ”fir” descris de parametrizarea ϕ atunci când se cunoaşte
densitatea f.
Câmp vectorial. Se numeşte câmp vectorial pe mulţimea A⊆Rn
orice funcţie V : A →Rn . Dacă V = (V1 , V2 , ..., Vn ) atunci funcţiile reale
V1 , V2 , ..., Vn sunt componentele câmpului. Un câmp se zice de clasă C k
dacă toate componentele sunt de clasă C k . In cazul planului vom nota
componentele unui câmp cu P, Q iar ı̂n cazul spaţiului cu P, Q, R.
Exemplu. Dacă f : A →R este o funcţie de clasă C 1 pe mulţimea de-
schisă A ⊆Rn atunci gradientul ∇f al funcţiei f este un exemplu important
de câmp vectorial (a se vedea şi Capitolul 4).
Circulaţia unui câmp. Fie ϕ : [a, b] →Rn un drum şi V un câmp
vectorial continuu pe Iϕ . Se defineşte circulaţia câmpului V pe drumul
ϕ prin:
Z Z b 
0 0 0
V · dr = V1 (ϕ(t))ϕ1 (t) + V2 (ϕ(t))ϕ2 (t) + ... + Vn (ϕ(t))ϕn (t) dt
ϕ a

Să observăm că dacă scriem V ·d r = V 1 dx 1 +V2 dx2 +...+ V n dx n şi folosim
forma ”desfăşurată ” de scriere a drumului formula de mai sus se reţine cu
uşurinţă .
Circulaţia unui câmp vectorial se mai numeşte integrală curbilinie de al
doilea tip.
Dacă V este un câmp de forţe, atunci circulaţia se interpretează ca lucru
mecanic.
y x
Exemplu. Să considerăm câmpul vectorial V =(− x2 +y 2 , x2 +y 2 ) definit

pe R2 -{0} şi de clasă C ∞ . Să calculăm circulaţia acestui câmp

R pe drumul
ϕ(t) = (a cos t, a sin t), t ∈ [0, 2π] , a > 0. Se obţine imediat ϕ V · dr = 2π.
Poate părea surprinzător că circulaţia nu depinde de a (imaginea drumului
este cercul cu centrul ı̂n 0 şi de rază a). Acest fapt se explică prin aceea
că , ı̂n acest caz, circulaţia exprimă mărimea unghiului parcurs la o rotire
completă .
 43

Câmp de gradienţi. Un câmp vectorial V pe o mulţime deschisă se

zice câmp de gradienţi dacă există o funcţie de clasă C 1 astfel ı̂ncât V
= ∇f . In acest caz funcţia f este un potenţial scalar al câmpului V .
Independenţă de drum. Fie V un câmp de gradienţi pe mulţimea
deschisă Ω ⊆Rn şi f un potenţial
R scalar al câmpului V . Pentru orice drum
ϕ astfel ı̂ncât Iϕ ⊂ Ω avem ϕ V · dr = f (ϕ(b)) − f (ϕ(a))(circulaţia depinde
doar de extremităţile drumului; să observăm că dacă Ω este conexă prin
arce două potenţiale ale unui câmp diferă printr-o constantă ). In particular
circulaţia unui câmp de gradienţi pe un drum ı̂nchis este nulă .
Exemplu. Câmpul vectorial din exemplul precedent nu este un câmp
de gradienţi; ntegrala pe drumul ı̂nchis din exemplu nu este nulă .
Remarcă . Integrala curbilinie de al doilea tip a fost prezentată ca
circulaţie a câmpurilor vectoriale. Un mod echivalent de prezentare uti-
lizează formele diferenţiale.
Fie V = (V1 , V2 , ..., Vn )= ∇f un câmp de gradienţi de clasă C 1 . Din egali-
∂Vi ∂V
tatea derivatelor parţiale mixte ale funcţiei f obţinem (∗) ∂x j
= ∂xji : i, j =
1, 2, ..., n. Aceste condiţii sunt deci necesare pentru ca un câmp de clasă C 1
să fie câmp de gradienţi.
Teorema 10.2. (Poincaré). Fie V un câmp de clasă C 1 satisfăcând
condiţiile (∗) pe bila deschisă B(0,R). Atunci V este un câmp de gradienţi pe
n
R1 X
B(0,R). In plus, un potenţial scalar este f (x) = 0 ( xi Vi (tx1 , tx2 , ..., txn ))dt.
i=1

Teorema poate fi enunţată şi sub forma: dacă V este un câmp de clasă C 1
satisfăcând condiţiile (∗) pe mulţimea deschisă Ω, atunci V este ”local” un
câmp de gradienţi (fiecare punct are o vecinătate pe care există un potenţial
scalar). In general V nu este global un câmp de gradienţi. Un bun exem-
y x
plu ı̂n acest sens ı̂l constituie câmpul V =(− x2 +y 2 , x2 +y 2 ) discutat ı̂ntr-un
exemplu anterior.
Mulţime stelată . O mulţime M ⊆Rn se zice stelată ı̂n raport cu
a∈ M dacă pentru orice x ∈ M segmentul de dreaptă [a, x] ⊆ M . Spunem
că M este stelată dacă este stelată ı̂n raport cu un punct al ei.
Exemplu. R2 -{0} nu este stelată .
Teorema 10.3. Fie V un câmp de clasă C 1 satisfăcând condiţiile (∗) pe
mulţimea deschisă şi stelată Ω. Atunci V este un câmp de gradienţi pe Ω.
In particular, aceasta se ı̂ntâmplă pentru Ω= Rn .
Schimbare de parametru (variabilă ). Se numeşte schimbare de
parametru o aplicaţie de clasă C 1 , bijectivă θ : [a, b] → [c, d] astfel ı̂ncât
inversa θ−1 este de clasă C 1 . O schimbare de parametru este fie strict
crescătoare (directă ) fie strict descrescătoare.
Arc. Două drumuri parametrizate de clasă C 1 ϕ : [a, b] →Rn , ψ :
[c, d] →Rn se zic echivalente, ϕ ∼ ψ, dacă există o schimbare de parametru
44 CAPITOLUL 10. INTEGRALA CURBILINIE

θ : [a, b] → [c, d] astfel ı̂ncât ϕ = ψ ◦ θ. Două drumuri echivalente au aceeaşi

imagine. Relaţia ”∼” este o relaţie de echivalenţă (reflexivă , simetrică ,
tranzitivă ). Se numeşte arc (de clasă C 1 ), ı̂n Rn , o clasă de echivalenţă
γ faţă de relaţia ”∼”. Dacă ϕ ∈ γ spunem că ϕ este o parametrizare
admisibilă pentru arcul γ. Vom nota cu Iγ imaginea comună a drumurilor
din γ şi o vom numi imagine a arcului γ.
n
Integrala funcţiilor pe arce. Fie γ un R arc ı̂n RR şi f : Iγ →R o funcţie
continuă . Atunci dacă ϕ, ψ ∈ γ rezultă ϕ f ds = ψ f ds. Se poate defini
R
deci, fără ambiguitate, integrala funcţiei f pe arcul γ prin γ f ds =
R
ϕ f ds pentru o parametrizare admisibilă ϕ ∈ γ. In particular, putem vorbi
fără ambiguitate de lungimea unui arc.
Arc orientat. Două drumuri parametrizate de clasă C 1 ϕ : [a, b] →Rn ,
ψ : [c, d] →Rn se zic direct echivalente, ϕ ∼◦ ψ, dac există o schimbare
directă de parametru θ : [a, b] → [c, d] astfel ı̂ncât ϕ = ψ ◦θ. Două drumuri
direct echivalente sunt echivalente. Relaţia ”∼◦ ” este o relaţie de echivalenţă
Se numeşte arc orientat (de clasă C 1 ), ı̂n Rn , o clasă de echivalenţă γ
faţă de relaţia ”∼◦ ”. Dacă ϕ ∈ γ spunem că ϕ este o parametrizare
admisibilă pentru arcul γ.
Circulaţia unui câmp vectorial pe un arc orientat. Fie γ un arc
orientat ı̂n Rn şiR V un câmp R continuu pe imaginea arcului. Atunci dacă
ϕ, ψ ∈ γ rezultă ϕ V · dr = ψ V · dr. Se poate defini deci, fără ambiguitate,
R R
circulaţia câmpului V pe arcul γ prin γ V · dr = ϕ V · dr pentru o
parametrizare admisibilă ϕ ∈ γ.
Capitolul 11

Integrala dublă şi integrala

triplă

Integrala dublă
Fie A=[a, b] × [c, d] , a ≤ b, c ≤ d un dreptunghi ı̂n R2 . Definim aria
dreptunghiului A ca fiind σ(A)=(b − a) × (d − c). O diviziune ∆ a drep-
tunghiului A este o pereche ∆1 , ∆2 , unde ∆1 este o diviziune a intervalului
[a, b], iar ∆2 o diviziune a intervalului [c, d]. Prin paralele la laturi, o diviz-
iune ı̂mparte dreptunghiul ı̂n ”sub”dreptunghiuri X şi vom nota un asemenea
subdreptunghi generic cu S∈ ∆. Avem σ(A)= σ(S).
S∈∆
Este evident ce se ı̂nţelege spunând că o diviziune este mai fină decât alta
şi este uşor de văzut că , date două diviziuni, există una mai fină decât
ambele.
Sume Darboux. Fie f :A→ R o funcţie mărginită şi ∆ o diviziune a
dreptunghiului A. Pentru fiecare S∈ ∆ notăm MS (f ) = sup f, mS (f ) = inf f
S S
şi definim sumele Darboux
X X
U (∆, f ) = MS (f )σ(S), L(∆, f ) = mS (f )σ(S).
S S

Propoziţia 11.1. Fie ∆1 , ∆2 diviziuni ale dreptunghiului A.

i) Dacă ∆2 este mai fină decât ∆1 , atunci L(∆1 f ) ≤ L(∆2 f ) şi U (∆2 , f ) ≤
U (∆1 , f ).
ii) L(∆1 , f ) ≤ U (∆2 , f ) (∆1 , ∆2 arbitrare).

Integrabilitate (pe dreptunghi). Fie f o funcţie mărginită pe

dreptunghiul A. Spunem că funcţia f este integrabilă pe A dacă (*)
sup L(∆, f ) = inf U (∆, f ). In acest caz, se defineşte integrala (dublă )
∆ ∆
RR
a funcţiei
RR f pe A, A f (x, y)dxdy, ca fiind valoarea comună din (*). Vom
nota şi A f integrala funcţiei f. Remarcăm că integrala funcţiei f ≡ 1 este
σ(A).

45
46 CAPITOLUL 11. INTEGRALA DUBLĂ ŞI INTEGRALA TRIPLĂ

Exemplu. Fie ξ(a,b) : A →R, (a, b) ∈ A funcţia definită astfel: ξ(a,b) (x, y) =
0, (x, y) 6= (a, b), ξ(a,b) (a, b) = 1. Funcţia este integrabilă şi are integrala nulă

Teorema 11.1. Funcţia mărginită f este integrabilă pe A dacă şi numai

dacă ∀ε > 0, ∃∆ astfel ı̂ncât U (∆, f ) − L(∆, f ) < ε.

Proprietăţile funcţiilor integrabile. Fie f, g : A →R funcţii mărginite,

i) Dacă f, g sunt integrabile, atunci funcţia f + g este integrabilă şi
ZZ ZZ ZZ
(f + g)(x, y)dxdy = f (x, y)dxdy + g(x, y)dxdy.
A A A

ii) Dacă f este integrabilă şi α ∈ R, atunci funcţia αf este integrabilă şi
ZZ ZZ
(αf )(x, y)dxdy = α f (x, y)dxdy.
A A

iii) Dacă f, g sunt integrabile şi f ≤ g, atunci

ZZ ZZ
f (x, y)dxdy ≤ g(x, y)dxdy.
A A

iv) Dacă f este integrabilă , atunci |f | este integrabilă şi

Z Z  ZZ
 

 f (x, y)dxdy  ≤ |f (x, y)| dxdy.
A A

v) Dacă ∆ este o diviziune, atunci f este integrabilă pe A dacă şi numai

dacă pentru orice S ∈ ∆ restricţia f/S a funcţiei f la S este integrabilă pe
S. In acest caz avem:
ZZ X
f (x, y)dxdy = f/S (x, y)dxdy.
A S∈A

Teorema 11.2. Funcţiile continue sunt integrabile.

Teorema 11.3. (integrale iterate). Dacă f : A →R este o funcţie con-

tinuă atunci:
ZZ Z d Z b Z d Z b
(∗∗) f (x, y)dxdy = ( f (x, y)dx)dy = dy f (x, y)dx
A c a c a

ultima egalitate fiind o notaţie.

Această teoremă reduce calculul unei integrale duble la două integrale

”simple”. Putem interpreta rezultatul ca o teoremă de integrare a unei
funcţii definite printr-o integrală .
Vom extinde definiţia integrabilităţii pentru funcţii definite pe mulţimi
mai generale decât dreptunghiurile.
 47

Fie K ⊂R2 o mulţime compactă şi f ; K →R o funcţie mărginită . Dacă

A este un dreptunghi, K ⊆ A definim funcţia fA : A →R egală cu f pe K
şi 0 ı̂n rest.
Integrabilitate (pe mulţimi compacte). Spunem că funcţia f este
integrabilă pe K dacă există un dreptunghi A ⊇ K astfel RRı̂ncât funcţia fA
să fie integrabilă pe ∆. In acest caz punem, prin definiţie A f (x, y)dxdy =
RR
A fA (x, y)dxdy. Atât integrabilitatea cât şi valoarea integralei sunt inde-
pendente de dreptunghiul A.
Măsură Jordan nulă . O mulţime M⊆R2 are măsură S (Jordan) nulă
dacă ∀ε > 0, ∃ dreptunghiuri A1 , ..., An astfel ı̂ncât M ⊆ Ai , n1 σ(Ai ) <
P
i
ε.
Mulţime măsurabilă (Jordan). O mulţime M⊆R2 este măsurabilă
(Jordan) dacă este mărginită şi frontiera (a se vedea Capitolul 2) FrM are
măsură nulă .

Teorema 11.4. Fie K⊆R2 o mulţime compactă măsurabilă şi f ; K →R o

funcţie continuă . Atunci f este integrabilă RR
pe K. In particular funcţia 1
(constant egală cu 1) este integrabilă pe K şi K 1dxdy este,
RR prin definiţie,
aria σ(K) a compactului K ; de obicei, se scrie σ(K) = K dxdy.

Proprietăţile funcţiilor integrabile. Proprietăţile i),ii),iii),iv) ale

funcţiilor integrabile pe dreptunghi rămân valabile şi ı̂n cazul funcţiilor in-
tegrabile pe mulţimi compacte.T Pentru proprietatea v) avem : dacă L, K
sunt compacte astfel ı̂ncât L K are măsură
S nulă şi f este integrabilă pe L
şi pe K, atunci f este integrabilă pe L K şi
ZZ ZZ ZZ
S f = f + f.
L K L K

Intergrafic. Fie ϕ, ψ : [a, b] →R de clasă C 1 şi ϕ ≤ ψ. Intergraficul

determinat de ϕ, ψ este mulţimea compactă

K = {(x, y) : x ∈ [a, b], ϕ(x) ≤ y ≤ ψ(x)}.

Intergraficul K este o mulţime măsurabilă . Fie f : K →R o funcţie continuă

Avem: ZZ Z b Z ψ(x)
(∗ ∗ ∗) f (x, y)dxdy = dx f (x, y)dy.
K a ϕ(x)
Rb
Rezultă , ı̂n particular σ(K) = a (ψ(x) − ϕ(x))dx.
Exemplu. Fie intergraficul K determinat de funcţiile ϕ, ψ : [0, 1] →R,
φ(x) = x2 , ψ(x) = x şi funcţia f ; K →R ,f (x, y) = y. Avem :
ZZ Z 1 Z x Z 1
1 1
ydxdy = dx ydy = (x2 − x4 )dx = .
K 0 x2 2 0 15
48 CAPITOLUL 11. INTEGRALA DUBLĂ ŞI INTEGRALA TRIPLĂ

Schimbare de variabile. Fie W, Ω mulţimi deschise ı̂n R2 ; o aplicaţie

Φ : W → Ω este o schimbare de variabile dacă : Φ este bijectivă , de
clasă C 1 şi Φ−1 este de clasă C 1 .
Teorema 11.5. (schimbarea de variabile). Fie Φ : W → Ω o schim-
bare de variabile (vom nota variabilele cu u,v ı̂n W şi cu x,y ı̂n Ω), L o
submulţime compactă ı̂n W , K= Φ(L) şi f ; K →R o funcţie. Dacă L,K
sunt măsurabile şi f este integrabilă pe K, atunci f ◦ Φ este integrabilă pe L
şi ZZ ZZ
f (x, y)dxdy = f ◦ Φ(u, v) |JΦ (u, v)| dudv
K L
0
unde JΦ (u, v) =detΦ (u, v)(determinantul matricei iacobiene).
Exemplu. Fie W =(0, ∞)×(0, 2π). Notând, tradiţional, cu r,t vari-
abilele ı̂n W (numite coordonate polare), aplicaţia Φ, Φ(r, t) = (r cos t, r sin t)
este o schimbare de variabile; JΦ (r, t) = r. In condiţiile teoremei de mai sus
avem: ZZ ZZ
f (x, y)dxdy = f (r cos t, r sin t)rdrdt
K L
Integrala triplă
Integrala triplă se referă la integrarea ı̂n R3 . Teoria urmează pas cu pas
teoria făcută pentru integrala dublă ı̂nlocuind dreptunghiurile cu paralelip-
ipede:
A= [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] × [a3 , b3 ], ai ≤ bi , i = 1, 2, 3. Volumul unui paralelipiped
se defineşte ca ν(A) = [b1 − RRR a1 ] × [b2 − a2 ] × [b3 − a3 ] etc.
Vom nota integrala triplă cu K f (x, y, z)dxdydz pentru mulţimi compacte
K ⊂R . 3

Intergrafic. Fie ϕ, ψ : L →R , L un dreptunghi ı̂n R2 , ϕ, ψ de clasă

C 1 şi ϕ ≤ ψ. Intergraficul determinat de ϕ, ψ este mulţimea compactă
K = {(x, y, z) : (x, y) ∈ L, ϕ(x, y) ≤ z ≤ ψ(x, y)}. Intergraficul K este o
mulţime măsurabilă . Fie f ; K →R o funcţie continuă . Avem:
ZZZ ZZ Z ψ(x,y)
(∗ ∗ ∗∗) f (x, y, z)dxdydz = dxdy f (x, y, z)dz.
K L ϕ(x,y)
RR
Rezultă , ı̂n particular, ν(K) = L (ψ(x, y) − ϕ(x, y))dxdy.
Schimbare de variabile (exemple). Fără să mai insistăm asupra
mulţimilor deschise respective vom da două schimbări de variabile clasice.
i) Coordonate cilindrice:
x = r cos t, y = r sin t, z = z, r > 0 etc (r, t sunt coordonatele polare ı̂n plan).
Iacobianul este J =r .
ii) Coordonate sferice: x = r sin θ cos ϕ, y = r sin θ sin ϕ, z = r cos θ, r >
0, θ ∈ (o, π), ϕ ∈ (0, 2π), etc (r este distanţa la origine, θ unghiul razei vec-
toare u axa Oz, iar ϕ unghiul polar al proiecţiei punctului pe planul x Oy.
Iacobianul este J= r2 sin θ etc.
Capitolul 12

Integrala de suprafaţă

Vom considera doar cazul suprafeţelor ı̂n R3 . Prezentarea este apropiată

ı̂n spirit, de cea a arcelor. O deosebire este definirea parametrizărilor pe
mulţimi deschise pentru a lucra cu funcţii de clasă C 1 fără convenţii supli-
mentare.
Pânză parametrizată . Vom numi pânză parametrizată de clasă
C k o funcţie ϕ : ∆ →R3 , de clasă C k , pe mulţimea deschisă şi conexă (prin
arce) ∆ ⊆R2 .
Vom nota, ı̂n general, variabilele ı̂n R2 cu u,v şi componentele funcţiei
ϕ prin X,Y,Z, deci ϕ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)). A spune că ϕ
este de clasă C k revine la faptul că X,Y,Z sunt k
P de clasă C . Imaginea
pânzei parametrizate este, prin definiţie, ϕ = ϕ(∆). Vom considera,
ı̂n problema integrării, restricţia pănzei la submulţimi compacte măsurabile.
Desfăşurat o pănză se scrie x = X(u, v), z = Z(u, v), y = Y (u, v). In cele ce
urmează vom considera doar pânze parametrizate de clasă C k , k≥ 1. De
asemenea vom spune ”pânză ” ı̂n loc de pânză parametrizată .
Exemplu.i) ∆=(0, π) × (0, 2π) şi ϕ(u, v) = (sin u cos v, sin u sin v, cos v).
Imaginea pânzei este o parte a sferei centrate ı̂n origine şi de rază 1.
ii) Fie∆ deschisă şi conexă ı̂n R2 şi f : ∆ →R o funcţie de clasă C k .
Folosind, pentru simplitate x, y pentru notarea parametrilor definim pânza ϕ
pe ∆ prin: ϕ(x, y) = (x, y, f (x, y)). Imaginea pânzei este graficul funcţiei
f . Vom numi acest tip de pânză carteziană .
iii) Fie F :R3 →R o funcţie de clasă C 1 , M = {(x, y, z); F (x, y, z) = 0}
0
şi a ∈ M astfel ı̂ncât Fz (a) 6= 0. Atunci, ı̂nr-o vecinătate a punctului a,
mulţimea M este imaginea unei pânze carteziene (teorema funcţiilor im-
plicite).
Normală . Dacă ϕ : ∆ →R3 este pânză parametrizată , definim:
∂ϕ ∂X ∂Y ∂Z ∂ϕ ∂X ∂Y ∂Z ∂ϕ ∂ϕ
∂u = ( ∂u , ∂u , ∂u ), ∂v = ( ∂v , ∂v , ∂v ) şi funcţia normală Nϕ = ∂u × ∂v ,
unde ”×” este produsul vectorial. Punând A = D(Y,Z) D(Z,X)
D(u,v) , B = D(u,v) , C =
 ∂Y ∂Z 
D(X,Y ) D(Y,Z)  
 ∂u ∂u  etc avem Nϕ = (A, B, C).
D(u,v) cu D(u,v) =  ∂Y ∂Z 
∂v ∂v

49
50 CAPITOLUL 12. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ

Exemplu. In cazul unei pânze carteziene (x, y) 7→ (x, y, f (x, y)) vom
0 0
avea N = (−p, −q, 1), unde s-a notat, tradiţional, p = fx , q = fy .
Aria unei pânze. Dacă ϕ : ∆ →R3 este pânză parametrizată şi K este
o mulţime compactă măsurabilă K ⊂ ∆ definim aria pânzei ϕ|K : .
ZZ
(∗)S(ϕ|K ) = kNϕ (u, v)k dudv.
K
RR √ RR p
Astfel avem: S(ϕ|K ) = K A2 + B 2 + C 2 dudv sau S(ϕ|K ) = K 1 + p2 + q 2 dudv
(ı̂n cazul unei pânze carteziene).
IntegralaPunei funcţii. Cu notaţiile de mai sus fie f o funcţie continuă
pe imaginea ϕ|K . Definim integrala funcţiei f pe pânza ϕ|K ca fiind:
ZZ ZZ
(∗∗) f dσ = f ◦ ϕ(u, v) kNϕ (u, v)k dudv
ϕ|K K

integrala din dreapta fiind integrala dublă . Mai dezvoltat:

ZZ ZZ p
f dσ = f (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) A2 (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v)dudv
ϕ|K K

Se remarcă faptul că aria este integrala funcţiei constantă 1. Dacă f reprezintă
o densitate, atunci integrala ei este masa corespunzătoare.
Integrala unui câmp. Cu P notaţiile de mai sus fie V =(P,Q,R) un câmp
vectorial continuu pe imaginea ϕ|K . Definim integrala câmpului V pe
pânza ϕ|K ca fiind:
ZZ ZZ
(∗ ∗ ∗) P dy ∧ dz + Qdz ∧ dx + Rdx ∧ dy = (P A + QB + RC)dudv
ϕ|K K

Evident, membrul stâng este o notaţie ı̂n timp ce membrul drept este inte-
grala dublă .
Normala unitară . Cu notaţiile de mai sus, să presupunem că funcţia
normală Nϕ este diferită de 0 ı̂n orice punct definim funcţia normală uni-
N
tară nϕ = kNϕϕ k .
Flux. Cu notaţiile de mai sus, dacă normala unitară este definită pe K,
este evident că putem aduce integrala (***) a câmpului V la forma:
ZZ ZZ
(∗ ∗ ∗∗) P dy ∧ dz + Qdz ∧ dx + Rdx ∧ dy = V · nϕ dσ
ϕ|K ϕ|K

Sub această formă integrala câmpului V poartă numele de flux al câmpului

V prin pânza ϕ|K . Dacă V este câmpul de viteze al unui fluid care tra-
versează imaginea pânzei, fluxul poate fi interpretat ca fiind cantitatea de
fluid care trece ı̂n unitatea de timp.
 51

Suprafaţă . Dacă ϕ : ∆ →R3 , ψ : Ω →R3 sunt pânze, spunem că

ele sunt echivalente, ϕ ˜ψ, dacă există o schimbare de variabile θ : ∆ →
Ω, ϕ = ψ ◦ θ.
O suprafaţă este o clasă de echivalenţă de pânze. Dacă S este o suprafaţă
şi ϕ ∈ S spunem că ϕ este o parametrizare admisibilă pentru S. Pânzele P
echivalente au aceeaşi imagine deci definim imaginea unei suprafeţe S ca
imaginea comună a parametrizărilor sale admisibile. P
Integrala unei funcţii. Fie f o funcţie continuă pe imaginea S a
suprafeţei S,ϕ, ψ parametrizări admisibile şi K,L mulţimi compacte RR măsurabile
care se corespund prin schimbarea de variabilă θ. Atunci ϕ f dσ =
RR |K

ψ|L f dσ. Se poate defini, deci, fără ambiguitate integrala unei funcţii pe
RR RR
o suprafaţă S f dσ = ϕ f dσ, ϕ ∈ S. Pentru a nu complica notaţia am
|K
scris S ı̂n locul imaginii compactului K. Vom folosi şi denumirea de suprafaţă
compactă ı̂n această situaţie.
Suprafaţă orientată . Dacă θ este o schimbare de variabilă atunci,
având ı̂n vedere că domeniile de definiţie ale parametrizărilor sunt conexe,
iacobianul Jθ este fie strict pozitiv fie strict negativ. Schimbarea θ se zice
directă dacă iacobianul este strict pozitiv.
Scriem ϕ ˜o ψ dacă ϕ = ψ ◦ θ cu θ directă . O suprafaţă orientată
este o clasă de echivalenţă ı̂n raport cu relaţia ˜o ”. Dacă S este o suprafaţă
orientată şi ϕ ∈ S spunem că ϕ este o parametrizare admisibilă pentru S.
Se arată că dacă ϕ ˜o ψ şi normalele unitare sunt definite, atunci ele coincid
pe imaginea comună . Deci normala unitară ”caracterizează ” orientarea.
Integrala unui câmp. Fie V =(P,Q,R) un câmp vectorial continuu pe
imaginea unei suprafeţe orientate compacte S. Definim integrala câmpului
V
RR pe S prin: RR
S P dy ∧ dz + Qdz ∧ dx + Rdx ∧ dy = ϕ P dy ∧ dz + Qdz ∧ dx + Rdx ∧ dy,
unde P,Q,R sunt componentele câmpului şi ϕ o parametrizare admisibilă .
Definiţia se dovedeşte a fi corectă valoarea integralei fiind independentă de
parametrizarea admisibilă aleasă .
Flux. Cu notaţiile de RR mai sus este clar că integrala câmpului se poate
scrie, ı̂ntr-un sens evident, S V ·ndσ purtând numele de flux al câmpului
V prin suprafaţa orientată S.
Capitolul 13

Formule integrale

Această secţiune este dedicată formulelor Green-Riemann, Gauss - Os-

trogradski şi Stokes. Felul ı̂n care vor fi prezentate aceste formule (de fapt
cazuri particulare ale unei formule Stokes generale) este mai mult intuitiv
decât riguros. Motivul ı̂l constituie dificultatea de a dezvolta o teorie a
varietăţilor cu bord ı̂n contextul unui text adresat mai ales celor ce aplică
matematica. O tratare riguroasă ar implica noţiuni de algebră şi topologie
care depăşesc nivelul acestui text.
Drum C 1 pe porţiuni. Un drum continuu ϕ : [a, b] →Rn se zice C1
pe porţiuni dacă există o diviziune a = t0 < t1 < ... < tn = b astfel
ı̂ncât pe fiecare interval [ti−1 , ti ] , i = 1...n funcţia ϕ să fie de clasă C 1 .
Integralele funcţiilor şi circulaţia câmpurilor se extind la cazul drumurilor
C 1 pe porţiuni ı̂nsumând integralele pe intervalele diviziunii. Extinderea se
dovedeşte corectă fiind independentă de diviziunea folosită . Se trece, ı̂n
mod natural, la arce şi la arce orientate etc.
Compact cu bord orientat ı̂n R2 . Vom numi compact cu bord
orientat o mulţime compactă K ⊂R2 astfel ı̂ncât frontiera sa să fie (local)
imaginea unui drum C 1 pe porţiuni, orientat ı̂n sens trigonometric. Vom
nota această frontieră cu ∂K şi o vom numi bord orientat şi compactul cu
bord orientat cu (K, ∂K).
Aşa cum am menionat mai sus, definiţia este mai mult intuitivă decât rig-
uroasă .
Exemplu. Intergraficul determinat de ϕ, ψ este un compact cu
bord orientat definind bordul ca format din graficele funcţiilor ϕ, ψ şi din
segmentele de dreaptă {(a, y} : ϕ(a) ≤ y ≤ ψ(a)}, {(b, y) : ϕ(b) ≤ y ≤ ψ(b)}
orientarea pe fiecare porţiune fiind astfel ı̂ncât orientarea ı̂ntregului bord să
fie ı̂n sens trigonometric.
Formula Green-Riemann. Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat
ı̂n R2 şi V =(P, Q) un câmp de clasă C 1 pe o mulţime deschisă care conţine
K. Atunci :

52
 53

Z ZZ
∂Q ∂P
V · dr = ( − )dxdy (formula Green-Riemann).
∂K K ∂x ∂y
Calculul ariei. Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat . Atunci:
Z
1
σ(K) = xdy − ydx
2 ∂K
2 y2
Exemplu. Fie compactul cu bord orientat K = {(x, y); xa2 + b2
≤ 1}
x2 y2
cu bordul elipsa a2
+ b2
= 1; a, b > 0 ”orientată ” ı̂n sens trigonometric.
Aplicând formula de mai sus se obţine σ(K) = πab.
Vom stabili formula Gauss-Ostrogradski doar ı̂n cazul simplu al unui
intergrafic. Formula se generalizează pentru compacţi cu bord orientat ı̂n
R3 dar nu vom intra ı̂n detalii privind această noţiune. Un alt mod de a
extinde formula este de a considera compacţi care se pot descompune, prin
plane paralele cu planele de coordonate ı̂compacţi de tip intergrafic.
Fie un intergrafic K ı̂n R3 determinat de două funcţii de clasă C 1 ϕ, ψ :
L →R, ϕ ≤ ψ, unde L este un compact măsurabil ı̂n R2 . Deci K =
{(x, y, z) : (x, y) ∈ L, ϕ(x, y) ≤ z ≤ ψ(x, y)}. Frontiera compactului K
este compusă din graficele funcţiilor ϕ, ψ şi din mulţimea C a punctelor de
forma (x, y, z), unde punctul (x, y) aparţine frontierei compactului L, iar
ϕ(x, y) ≤ z ≤ ψ(x, y). Vom considera graficele funcţiilor ϕ, ψ ca imagine de
suprafeţe orientate corespunzătoare parametrizărilor carteziene respective
alegând, pe fiecare, orientarea dată de normala exterioară (sensul acesteia
indicând ”părăsirea compactului” sau altfel spus, pe graficul funcţiei ψ nor-
mala are sensul ”creşterii lui z” iar pe graficul funcţiei ϕ sensul descreşterii
lui z). Notăm aceste suprafeţe orientate cu S 1 respectiv S 2 . Vom considera
şi mulţimea C ca imaginea unei suprafeţe orientate după normala exterioară
S3 . Suprafeţele S 1 , S 2 , S 3 formează bordul orientat ∂K al compactului K.
Perechea (K, ∂K) este un compact cu bord orientat. Fluxul unui câmp
prin ∂K este, prin definiţie, suma fluxurilor prin cele trei componente ale
bordului.
Propoziţia 13.1. Fie câmpul vectorial V=(0,0,R), unde funcţia R este de
clasă C 1 ı̂n vecinătatea compactului K. Atunci:
ZZ ZZZ
∂R
V · ndσ = dxdydz
∂K K ∂z

Considerând compacţi cu bord orientat proveniţi din intergrafice ı̂n raport

cu celelalte axe vom obţine formule analoage celei de mai sus.
Divergenţa unui câmp. Dacă V = (P, Q, R) este un câmp de clasă
∂Q
C divergenţa sa divV se defineşte prin divV= ∂P
1 ∂R
∂x + ∂y + ∂z .
Formula Gauss-Ostrogradski. Fie (K, ∂K) un compact cu bord ori-
entat, intergrafic ı̂n raport cu toate axele, cu bordul orientat după normala
54 CAPITOLUL 13. FORMULE INTEGRALE

exterioară , şi V = (P, Q, R) un câmp de clasă C 1 ı̂n vecinătatea lui K.

Atunci:
RR RRR
∂K V · ndσ = K divV dxdydz (formula Gauss-Ostrogradski)
Formula de mai sus se numeşte şi formula flux-divergenţă .
Calculul volumului. Fie (K, ∂K)un compact cu bord orientat ca ı̂n
formula de mai sus. Atunci
Z Z pentru volumul compactului K obţinem:
1
v(K) = xdy ∧ dz + ydz ∧ dx + zdx ∧ dy.
3 ∂K
Aşa cum am afirmat mai sus, formula Gauss-Ostrogradski se extinde la o
clasă mai generală de compacţi cu bord orientat; o extensie rapidă se poate
face la acei compacţi care se pot descompune, prin plane paralele cu planele
de coordonate ı̂n compacţi de tip intergrafic.
Pentru prezentarea formulei Stokes vom considera un caz simplu. Fie
(L, ∂L) un compact cu bord orientat ı̂n R2 şi f o funcţie de clasă C 2 ı̂n
vecinătatea mulţimii L. Vom considera suprafaţa orientată S indusă de
pânza carteziană determinată de f cu orientarea normalei ı̂n sensul creşterii
variabilei z (funcţia normală fiind, cu o notaţie mai sus folosită , (−p, −q, 1)).
Restricţia parametrizării la ∂L determină un arc orientat (C 1 pe porţiuni)
astfel ı̂ncât orientarea suprafeţei să fie compatibilă cu cea a arcului ı̂n sensul
”regulei burghiului”.
Vom numi bord al suprafeţei S acest arc orientat iar perechea (S, ∂S) va fi
o suprafaţă orientată cu bord orientat.
Rotor al unui câmp vectorial. Fie V =(P, Q, R) un câmp vectorial
de clasă C 1 . Vom numi rotor al câmpului V câmpul vectorial
∂Q ∂P ∂R ∂Q
rotV= ( ∂R ∂P
∂y − ∂z , ∂z − ∂x , ∂x − ∂y ).
Se reţin, cu uşurinţă , componentele rotorului dacă se consideră determi-
nantul
 ”formal”: 
 i j k 
 ∂ ∂ ∂ 
 ∂x ∂y ∂z  care se “dezvolt” dup prima linie (a bazei canonice, sau

 P Q R 
a versorilor axelor) i n care “nmulirea “ unui operator de derivare cu o funcie
nseamn aplicarea operatorului funciei respective.
Formula Stokes. Fie (S, ∂S) o suprafaţă orientată cu bord orientat
şi V un câmp vectorial de clasă C 1 ı̂n vecinătatea imaginii suprafeţei S.
Atunci:
R RR
∂S V · dr = S rotV · ndσ (formula Stokes).
Formula Stokes se extinde la suprafeţe orientate cu bord orientat mai gen-
erale dar nu vom intra ı̂n detalii.
∂ ∂ ∂
Operatorul nabla. Definim ”operatorul” nabla ∇ = ∂x i + ∂y j + ∂z k.
Putem interpreta formal gradientul unei funcţii, divergenţa şi rotorul unui
câmp astfel:
gradf = ∇f ”produsul” operatorului cu câmpul scalar f.
divV= ∇ · V ”produsul scalar” al operatorului cu câmpul vectorial V.
 55

rotV = ∇ × V ”produsul vectorial” al operatorului cu câmpul vectorial

V.
Desigur ”produs” ı̂nseamnă aplicarea operatorului iar justificarea formală
a acestei scrieri este uşor de intuit. Prin câmp scalar ı̂nţelegem funcţie cu
valori reale.
Remarcă . Operatorii gradient, divergenţă , rotor se pot aplica succesiv
obţinându-se noi operatori importanţi. Astfel, dacă f este de clasă C 2 atunci
2 2 2
div(gradf ) = ∆f este laplacianul funcţiei f , ∆f = ∂∂xf2 + ∂∂yf2 + ∂∂zf2 .
Capitolul 14

Exerciţii rezolvate

14.1 Spaţiul Rn
1. Să se calculeze normele vectorilor:
a) x = (−1, 3)
b) y = (2, −1, 5)
1 1 1 1


c) z = 2, 3, 4, 6
d) u = (0, 1, 0, −1, 0, −1)

Soluţie
√ √
a) kxk = 1 + 9 = 10
√ √
b) kyk = 4 + 1 + 25 = 30
q √
65
c) kzk = 14 + 19 + 16
1 1
+ 36 = 12
√ √
d) kuk = 1 + 1 + 1 = 3

2. Să se calculeze produsul scalar x · y dacă:

a) x = (3, 4, 5, −4); y = (3, 0, 3, 3)
b) x = − 12 , 21 , 41 , − 14 ; y = 13 , − 16 , 16 , − 31

c) x = (1, 2, −3, 1, 4); y = (1, 2, −1, 3, 4)

Soluţie
a) x · y = 3 · 3 + 4 · 0 + 5 · 3 − 4 · 3 = 12
b) x · y = − 61 − 1
12 + 1
24 + 1
12 = − 18
c) x · y = 1 + 4 + 3 + 3 + 16 = 27

56
14.1. SPAŢIUL RN 57

3. Să se arate că pentru orice doi vectori x, y ∈ Rn au loc relaţiile:

 
a) kx + yk2 + kx − yk2 = 2 kxk2 + kyk2

b) kx + yk2 = kxk2 + kyk2 + 2x · y

c) kx + yk2 − kx − yk2 = 4x · y

Soluţie
a) kx + yk2 + kx − yk2 = (x + y) · (x + y) + (x − y) · (x − y) =
= x · x + 2x · y + y · y + x · x − 2x · y + y · y = 2 kxk2 + 2 kyk2
b) kx + yk2 = (x + y)·(x + y) = x·x+2x·y +y ·y = kxk2 +2x·y +kyk2
c) kx + yk2 − kx − yk2 = (x + y) · (x + y) − (x − y) · (x − y) =
= x · x + 2x · y + y · y − x · x + 2x · y − y · y = 4x · y

4. Să se scrie ecuaţiile parametrice ale dreptelor ce trec prin punctul x0

şi au direcţia v, unde:
a) x0 = (1, 3, −1) ; v = (−5, −2, 3)
b) x0 = (1, 2, −3, 1) ; v = (3, 4, 5, −4)
− 21 , 12 , 14 , − 14 1 1 1 1



c) x0 = ; v= 3, −6, 6, −3

Soluţie
Un punct oarecare de pe dreapta care trece prin x0 şi are direcţia v
este de forma: x = x0 + tv, t ∈ R.

 x = 1 − 5t
a) (x, y, z) = (1, 3, −1) + t (−5, −2, 3) sau y = 3 − 2t , t∈R
z = −1 + 3t



 x = 1 + 3t
y = 2 + 4t

b) , t∈R

 z = −3 + 5t
u = 1 − 4t


x = − 12 + 3t


y = 21 − 6t


c) , t∈R

 z = 14 + 6t
u = − 41 − 3t


5. Să se afle cosinusurile unghiurilor triunghiului de vârfuri:

A (2, −1, 1) ; B (1, −3, −5) ; C (3, −4, −4)

58 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

−−→
Soluţie AB = (1 − 2, −3 + 1, −5 − 1) = (−1, −2, −6),
−→
AC = (3 − 2, −4 + 1, −4 − 1) = (1, −3, −5)
−−→ −→ r
AB · AC −1 + 6 + 30 35 35
cos A = −
−→ −→ = √ √ = √ √ =
AB · AC
1+4+36 1+9+25 41 35 41
r
−−→ −−→ 2−2+6 6
BA = (1, 2, 6) ; BC = (2, −1, 1) , cos B = √ √ =
1+4+36 4+1+1 41
−→ −−→ 2+3−5
CA = (−1, 3, 5) ; CB = (−2, 1,−1) , cos C = √ √ =0
  1+9+25 4+1+1
Ĉ = 90◦

14.2 Elemente de topologie a spaţiului Rn

1. Să se precizeze valoarea maximă a razei r a bilei deschise cu centrul
ı̂n x0 care este inclusă ı̂n mulţimea S, unde:
a) x0 = (1, 2, −1, 3); S este bila deschisă cu centrul ı̂n a = (0, 3, −2, 2)
şi de rază 7.
 
b) x0 = (1, 2, −1, 3); S = (x1 , x2 , x3 , x4 )  |xi | ≤ 5, i = 1, 4
c) x0 = 3, 52 ; S este triunghiul (plin) de vârfuri A (2, 0), B (2, 2) şi

C (4, 4).
Soluţie
n  o
a) S = B(a, 7) = (x1 , x2 , x3 , x4 ) x21 + (x2 − 3)2 + (x3 + 2)2 + (x4 − 2)2 < 49

n  o
2 2 2 2 2
B(x0 , r) = (x1 , x2 , x3 , x4 ) (x1 − 1) + (x2 − 2) + (x3 + 1) + (x4 − 3) < r

√
d (a, x0 ) = 1 + 1 + 1 + 1 = 2 < 7, deci x0 ∈ S.
Dacă x ∈ B (x0 , r), atunci d (x, x0 ) < r. Pe de altă parte,

d (x, a) ≤ d (x, x0 ) + d (x0 , a) < r + 2 < 7,

de unde rezultă că r < 5, deci max {r |B(x0 , r) ⊂ S } = 5.

b) S reprezintă un cub (ı̂n R4 ) cu centrul ı̂n origine şi de latură 10.
Evident, x0 este un punct interior lui S. Cea mai mică distanţă de la
x0 la feţele cubului este 2, deci max {r |B(x0 , r) ⊂ S } = 2.
c) Ecuaţiile laturilor triunghiului sunt:
AB : x = 2; BC
5

: y = x; AC : y = 2x − 4. Se observă că
punctul x0 = 3, 2 se află la dreapta lui AB, sub BC şi deasupra lui
AC, deci ı̂n interiorul triunghiului. Cea mai mică distanţă de la x0 la
1
laturile triunghiului este distanţa de la x0 la AC, care este 2√ 5
, deci
√
5
max {r |B(x0 , r) ⊂ S } = 10 .
14.2. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAŢIULUI RN 59
 ◦

2. Precizaţi frontiera (∂S), interiorul S , ı̂nchiderea S şi exteriorul
(Ext S) mulţimii S:
a) S = {(x, y, z) | |x| < 1, |y| < 1, z ∈ R}

b) S = (x, y, 1)  x2 + y 2 ≤ 1


Soluţie
a) ∂S = {(x, y, z) | |x| = 1, |y| < 1, z ∈ R }∪{(x, y, z) | |x| < 1, |y| = 1, z ∈ R } ∪
∪ {(x, y, z) | |x| = 1, |y| = 1, z ∈ R }
S = {(x, y, z) | |x| ≤ 1, |y| ≤ 1, z ∈ R }
◦
S=S
Ext S = {(x, y, z) | |x| > 1, y, z ∈ R } ∪ {(x, y, z) | |y| > 1, x, z ∈ R }
◦
b) ∂S = S; S = S; S = ∅
Ext S = (x, y, z)  x2 + y 2 > 1 sau z 6= 1

3. Precizaţi dacă mulţimile următoare sunt deschise, ı̂nchise, nici de-

schise, nici ı̂nchise:
a) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | |x1 | > 0, x2 < 1, x3 6= −2 }
b) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x1 = 1, x3 6= −4 }
c) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x1 = 1, −3 ≤ x2 ≤ 1, x4 = −5 }
Soluţie
a) Fie:
S1 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | |x1 | > 0 }
S2 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x2 < 1 }
S3 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x3 6= −2 }
S = S1 ∩ S2 ∩ S3 . Cum S1 , S2 şi S3 sunt evident mulţimi deschise şi
o intersecţie finită de mulţimi deschise este deschisă, rezultă că S este
deschisă.
b) Nici deschisă şi nici ı̂nchisă.
c) Fie (1, uk , vk , −5) ∈ S, ∀k ∈ N∗ . Atunci −3 ≤ uk ≤ 1, ∀k ∈ N∗ şi
R4
vk ∈ R. Dacă (1, uk , vk , −5) −→ (1, u, v, −5), atunci −3 ≤ u ≤ 1 şi
v ∈ R, deci (1, u, v, −5) ∈ S. Rezultă că S este o mulţime ı̂nchisă.

4. Să se arate că bila ı̂nchisă B̌(a, r) = {x | kx − ak ≤ r } este o mulţime

ı̂nchisă.
Soluţie
Vom arăta că mulţimea complementară C B̌(a, r) = {x | kx − ak > r }
e deschisă. Într-adevăr, fie b ∈ C B̌(a, r) oarecare. Atunci kb − ak > r.
Fie 0 < ε < kb − ak − r şi x ∈ B(b, ε). Atunci kx − bk < ε şi avem:
kb − ak ≤ kb − xk + kx − ak < ε + kx − ak < kb − ak − r + kx − ak, de
60 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

unde rezultă că kx − ak > r. Aşadar, B(b, ε) ⊂ C B̌(a, r), deci b este
un punct interior.

5. Să se arate că ı̂nchiderea bilei deschise coincide cu bila ı̂nchisă, adică:
B(a, r) = {x | kx − ak < r } = {x | kx − ak ≤ r } = B̌(a, r)

Soluţie

Cum B(a, r) ⊂ B̌(a, r) şi B̌(a, r) este ı̂nchisă, rezultă că B(a, r) ⊂
B̌(a, r). Rămâne să dovedim incluziunea inversă. Pentru aceasta este
suficient să arătăm că orice b cu proprietatea kb − ak = r aparţine
mulţimii B(a, r). Fie b un astfel de punct , fie {εn } un şir de numere
pozitive astfel ı̂ncât 0 < εn < 1, εn → 0 şi fie xn = εn a + (1 − εn ) b.
Atunci kxn − bk = εn ka − bk = εn r → 0, de unde deducem că xn → b.
Pe de altă parte, kxn − ak = (1 − εn ) kb − ak = (1 − εn ) r < r, deci
xn ∈ B(a, r). Cum xn ∈ B(a, r) şi xn → b, rezultă că b ∈ B(a, r).

6. Să se studieze dacă următoarele mulţimi din R2 sunt deschise, re-

spectiv ı̂nchise. Pentru fiecare mulţime să se determine ı̂nchiderea şi
frontiera.

a) A = [0, 3) × (1, 2];

b) A = {(x, y) ∈ R2 : x2 − y 2 < 1}.

Soluţie. a) Mulţimea A este mărginită, nu este deschisă, nici ı̂nchisă;

A = [0, 3] × [1, 2], F rA = ([0, 3] × {1, 2}) ∪ ({0, 3} × [1, 2]).

b) Mulţimea nu este mărginită, este deschisă, dar nu este ı̂nchisă;

A = {(x, y) ∈ R2 : x2 − y 2 ≤ 1}, F rA = {(x, y) ∈ R2 : x2 − y 2 = 1}.

7. Fie A, B ⊆ Rn două submulţimi nevide. Să se arate că:

a) A ∪ B = A ∪ B ;

b) A ∩ B ⊆ A ∩ B.

Soluţie. a) Dacă x ∈ A ∪ B atunci pentru orice vecinătate V a lui x

avem (A ∪ B) ∩ V 6= ∅, sau echivalent (A ∩ V ) ∪ (B ∩ V ) 6= ∅, de unde
(A ∩ V ) 6= ∅ sau (B ∩ V ) 6= ∅, adică x ∈ A sau x ∈ B. In concluzie
x ∈ A∪B. Incluziunea inversă rezultă din faptul că A ⊆ A∪B implică
A ⊆ A ∪ B şi analog B ⊆ A ∪ B implică B ⊆ A ∪ B.

b) Se procedează similar. Să remarcăm că incluziunea inversă nu este

ı̂n general adevărată. In acest sens considerăm mulţimile A = (0, 1),
B = (1, 2).
14.3. FUNCŢII CONTINUE 61

14.3 Funcţii continue

1. Să se arate că funcţia:
 3
 x + y3
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
0, dacă (x, y) = (0, 0)


este continuă pe R2 .
Soluţie
În orice punct (a, b) 6= (0, 0), funcţia este continuă, aşa cum rezultă cu
uşurinţă din definiţia cu şiruri.
Pentru a dovedi continuitatea ı̂n (0, 0), observăm că:
 3
3  
3
x  ≤ x2 + y 2 2 şi y 3  ≤ x2 + y 2 2 , de unde rezultă:

3
2 x2 + y 2 2 p
|f (x, y)| ≤ = 2 x2 + y 2 , ∀ (x, y) ∈ R2 − {(0, 0)} .
x2 + y 2
p
Dacă (xn , yn ) → (0, 0) atunci x2n + yn2 → 0, deci:
lim f (x, y) = 0 = f (0, 0). Aşadar f este continuă şi ı̂n (0, 0).
(x,y)→(0,0)

2. Fie f : R2 → R. Spunem că f este continuă parţial ı̂n raport cu x

(respectiv y) ı̂n punctul (a, b), dacă funcţia de o variabilă x → f (x, b)
este continuă ı̂n a (respectiv funcţia y → f (a, y) este continuă ı̂n b).
Să se arate că funcţia
( xy
, dacă (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2
0, dacă (x, y) = (0, 0)

nu este continuă ı̂n (0, 0), dar este continuă parţial ı̂n (0, 0), atât ı̂n
raport cu x, cât şi ı̂n raport cu y.
Soluţie
Funcţia f nu este continuă ı̂n (0, 0) deoarece nu există limita lim f (x, y).
(x,y)→(0,0)

Într-adevăr, pentru şirul (x0n , yn0 )= n1 , n1 →(0, 0) rezultă f (x0n , yn0 )= 21 ,

∀ n, deci f (x0n , yn0 ) → 12 .

Pentru şirul (x00n , yn00 ) = n2 , n1 → (0, 0) rezultă f (x00n , yn00 ) = 52 , ∀ n,

deci f (x00n , yn00 ) → 52 .

Pe de alta parte, f este continuă parţial ı̂n raport cu x ı̂n origine,
deoarece funcţia de o variabilă x → f (x, 0) = 0 : R → R este evident
continuă ı̂n 0. Analog, funcţia de o variabilă y → f (0, y) = 0 : R → R
este continuă ı̂n 0, deci f este continuă parţial ı̂n raport cu y ı̂n origine.
62 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

3. O funcţie f : A ⊂ R → R se numeşte lipschitziană pe A dacă există o

constantă L > 0 astfel ı̂ncât
f (x0 ) − f (x00 ) ≤ L x0 − x00  , ∀ x0 , x00 ∈ A
   

a) Să se arate că dacă f este lipschitziană pe A atunci f este uniform

continuă pe A.
b) Să se arate că dacă f : I → R are derivata mărginită pe intervalul
I, atunci f este uniform continuă pe I.
c) Să se arate că funcţia f (x) = 2x + 3 sin2 x, x ∈ R, este uniform
continuă pe R.
d) Există funcţii uniform continue care nu sunt lipschitziene?
Soluţie
a) Fie ε > 0 oarecare şi fie δε = Lε . Atunci, dacă x0 , x00 ∈ A şi
|x0 − x00 | < δε , rezultă |f (x0 ) − f (x00 )| < L · Lε = ε, deci f este uniform
continuă pe A.
b) Afirmaţia rezultă din teorema lui Lagrange. Fie M > 0 astfel ı̂ncât
|f 0 (x)| ≤ M, ∀ x ∈ I. Pentru ∀ x0 , x00 ∈ I, există ξ ı̂ntre x0 şi x00
astfel ı̂ncât
f (x0 ) − f (x00 ) = f 0 (ξ) x0 − x00 .

În continuare avem:

f (x0 ) − f (x00 ) ≤ M x0 − x00  , ∀ x0 , x00 ∈ I,
   

deci f este lipschitziană pe I. Din a) deducem că f este uniform

continuă pe I.
c) f 0 (x) = 2+6 sin x cos x, x ∈ R, deci |f 0 (x)| ≤ 8, ∀ x ∈ R. Afirmaţia
rezultă acum din b).
d) Fie funcţia:
( 1
x sin , dacă x ∈ (0, 1]
f (x) = x
0, dacă x = 0

1
Deoarece lim x sin = 0, rezultă că f este continuă şi ı̂n 0, deci f
x→0 x
este continuă pe mulţimea [0, 1]. Cum [0, 1] este o mulţime compactă,
rezultă că f este uniform continuă pe [0, 1].
Vom arăta că f nu este lipschitziană pe [0, 1], deci că ∀ L > 0, există
x0L , x00L ∈ [0, 1] astfel ı̂ncât |f (x0L ) − f (x00L )| > L |x0L − x00L |.
1
Fie k ∈ N∗ cu proprietatea că 4k + 2 > L şi fie x0L = ,
(4k + 1) π2
14.3. FUNCŢII CONTINUE 63

1 4
x00L = . Evident, x0L , x00L ∈ [0, 1] şi |x0L − x00L | = .
(4k + 3) π2 π(4k + 1)(4k + 3)
Pe de altă parte,
 
f (x0L ) − f (x00L ) = x0L sin π − x00L sin 3π  = x0L + x00L =
   
 2 2 

4(4k + 2)
= (4k + 2) x0L − x00L  > L x0L − x00L  .
   
=
π(4k + 1)(4k + 3)

4. Să se arate că funcţia

x2 + 1
f : (1, ∞) → R, f (x) =
x−1
nu este uniform continuă pe (1, ∞).
Soluţie
Trebuie să arătăm că ∃ ε0 > 0 astfel ı̂ncât ∀δ > 0, ∃ x0δ , x00δ ∈ (1, ∞)
cu proprietatea că |x0δ − x00δ | < δ şi |f (x0δ ) − f (x00δ )| ≥ ε0 .
2
Evident, f (x) = x + 1 + , x ∈ (1, ∞).
x−1
1
Fie ε0 = 1, δ > 0 oarecare şi nδ ∈ N∗ astfel ı̂ncât < δ.
nδ (nδ + 1)
1 1
Alegem x0δ = 1 + şi x00δ = 1 + şi observăm că |x0δ − x00δ | < δ,
nδ + 1 nδ
1
iar |f (x0δ ) − f (x00δ )| = |x0δ − x00δ + 2| = 2 − > 1 = ε0 , deci f
nδ (nδ + 1)
nu este uniform continuă pe (1, ∞).

5. Să se arate că funcţia f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 nu este uniform

continuă pe R2 .
Soluţie
1 δ
Fie ε0 = 1, δ > 0 arbitrar şi nδ ∈ N∗ astfel ı̂ncât √ √ < .
nδ + nδ + 1 2
√ √ √ √
Dacă alegem (x0δ , yδ0 ) = nδ + 1, nδ + 1 şi (x00δ , yδ00 ) =



nδ , nδ ,
√ √ 1 δ
atunci |x0δ − x00δ | = |yδ0 − yδ00 | = nδ + 1 − nδ = √ √ <
nδ + 1 + nδ 2
şi |f (x0δ , yδ0 ) − f (x00δ , yδ00 )| = 2 > ε0 = 1.
Aşadar, ∃ ε0 = 1 astfel ı̂ncât ∀δ > 0, ∃ (x0δ , yδ0 ) ∈ R2 , (x00δ , yδ00 ) ∈ R2 cu
d ((x0δ , yδ0 ), (x00δ , yδ00 )) < δ şi |f (x0δ , yδ0 ) − f (x00δ , yδ00 )| > ε0 = 1, deci f nu
este uniform continuă pe R2 .

6. Fie f, g : Rn → Rm două funcţii continue. Să se arate că mulţimea

A = {x ∈ Rn : f (x) = g(x)} este ı̂nchisă ı̂n Rn .
64 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Soluţie. Fie a ∈ A şi (xn ) ⊂ Rn astfel ı̂ncât xn → a. Cum f, g

sunt funcţii continue vom avea f (xn ) → f (a), g(xn ) → g(a) şi cum
f (xn ) = g(xn ) va rezulta că f (a) = g(a), deci a ∈ A, adică mulţimea
A este ı̂nchisă.

7. Fie A ⊆ Rn şi f : A → R o funcţie continuă ı̂n punctul a ∈ A, iar

f (a) > 0. Să se arate că există o vecinătate V a punctului a astfel
ı̂ncât f (x) > 0, pentru orice x ∈ V ∩ A.
Soluţie. Fie r > 0 astfel ı̂ncât 0 < r < f (a). Cum f este con-
tinuă ı̂n punctul a există δ > 0 astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ A cu
d(x, a) < δ avem d((f (x), f (a)) = |f (x) − f (a)| < r, de unde rezultă
că f (x) > f (a) − r > 0, pentru orice x ∈ B(a, δ) ∩ A.

8. Fie f, g : Rn → R două funcţii continue. Să se arate că mulţimea

A = {x ∈ Rn : f (x) < g(x)} este deschisă ı̂n Rn .
Soluţie. Fie a ∈ A. Folosind problema 2 există δ > 0 astfel ı̂ncât
f (x) < g(x), pentru orice x ∈ B(a, δ), deci B(a, δ) ⊂ A, adică A este
deschisă.

9. Să se arate că funcţia f : Rn → R, f (x) = kx − ak, unde a ∈ Rn , este

uniform continuă.
 
Soluţie. Rezultă din inegalitatea kx − ak − ky − ak ≤ kx − yk, pentru
oricare x, y ∈ Rn .

x+1
10. Să se arate că funcţia f : (0, ∞) × (0, ∞) → R, f (x, y) = nu este
y
uniform continuă.
   
1 0 0 2
Soluţie. Considerăm şirurile (xn , yn ) = 1, , (xn , yn ) = 1, şi
n n
0 0 1
evident avem k(xn , yn ) − (xn , yn )k = → 0, pentru n → ∞, iar
0 0
n
|f (xn , yn ) − f (xn , yn )| = n → ∞. Folosind definiţia rezultă imediat că
f nu este uniform continuă.

14.4 Derivate parţiale, diferenţială

1. Fie funcţia:

x2 y + xy 2 sin(x − y)


dacă (x, y) 6= (0, 0)

f (x, y) = x2 + y 2
0 dacă (x, y) = (0, 0)

14.4. DERIVATE PARŢIALE, DIFERENŢIALĂ 65

∂f ∂f ∂2f ∂2f
Să se calculeze (0, 0) , (0, 0) , (0, 0) , (0, 0).
∂x ∂y ∂x∂y ∂y∂x
Soluţie
2xy + y 2 sin(x − y) + x2 y + xy 2 cos(x − y)



∂f
(x, y) = −
∂x x2 + y 2
2x x2 y + xy 2 sin(x − y)


− , dacă (x, y) 6= (0, 0);
(x2 + y 2 )2
∂f f (x, 0) − f (0, 0) 0−0
(0, 0) = lim = lim = 0.
∂x x→0 x−0 x→0 x − 0
∂f ∂f
∂2f (0, y) − (0, 0) −y 2 sin y
(0, 0) = lim ∂x ∂x = lim = −1.
∂y∂x y→0 y−0 y→0 y3
x2 + 2xy sin(x − y) − x2 y + xy 2 cos(x − y)



∂f
(x, y) =
∂y x2 + y 2
2 2


2y x y + xy sin(x − y)
− , dacă (x, y) 6= (0, 0);
(x2 + y 2 )2
∂f f (0, y) − f (0, 0) 0−0
(0, 0) = lim = lim = 0.
∂y y→0 y−0 y→0 y − 0
∂f ∂f
(x, 0) − (0, 0)
∂2f ∂y ∂y x2 sin x
(0, 0) = lim = lim = 1.
∂x∂y x→0 x−0 x→0 x3
∂2f ∂2f
Rezultă că (0, 0) 6= (0, 0).
∂x∂y ∂y∂x
2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul I ale următoarelor funcţii:
 z
x
a) f (x, y, z) = , x > 0, y > 0
y
y
b) f (x, y, z) = x z , x > 0, z 6= 0
yz
c) f (x, y, z) = x , x > 0, y > 0
Soluţie
 z−1  z−1    z  
∂f x 1 ∂f x x ∂f x x
a) =z · ; =z · − 2 ; = ·ln
∂x y y ∂y y y ∂z y y
∂f y y ∂f y 1 ∂f y
 y 
b) = · x z −1 ; = x z · · ln x; = x z · − 2 · ln x
∂x z ∂y z ∂z z
∂f z ∂f z ∂f z
c) = y z · xy −1 ; = xy · zy z−1 · ln x; = xy · y z · ln y · ln x
∂x ∂y ∂z
( 2 2
xy sin xx2 −y
+y 2
dacă (x, y) 6= (0, 0)
3. Fie funcţia f (x, y) =
0 dacă (x, y) = (0, 0)
a. Să se arate că f este de clasă C 1 pe R2 .
66 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

b. Să se arate f are derivate parţiale mixte de ordinul al doilea ı̂n

∂2f ∂2f
orice punct şi să se calculeze şi ı̂n origine; este funcţia f
∂x∂y ∂y∂x
2
de clasă C pe R ? 2

Soluţie
a. Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi sunt:
( 2 −y 2 4x2 y 3 x2 −y 2
∂f y sin xx2 +y 2 + (x2 +y 2 )2 cos x2 +y 2 dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂x 0 dacă (x, y) = (0, 0)
( 2 −y 2 4y 2 x3 x2 −y 2
∂f x sin xx2 +y 2 − (x2 +y 2 )2 cos x2 +y 2 dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂y 0 dacă (x, y) = (0, 0)
∂f ∂f
Se demonstrează că şi sunt continue, deci f este de clasă C 1
∂x ∂y
pe R2 .
b. Evident, funcţia are derivate parţiale de ordinul al doilea ı̂n orice
punct (x, y) 6= (0, 0); studiem existenţa derivatelor mixte ı̂n origine
(cu definiţia):

∂2f x sin 1 ∂2f y sin(−1)

(0, 0) = lim = sin 1; (0, 0) = lim = − sin 1.
∂x∂y x→0 x ∂y∂x y→0 y
Funcţia nu este de clasă C 2 pe R2 ; dacă ar fi fost, atunci, conform teo-
remei de simetrie a lui Schwartz, cele două derivate mixte de ordinul
al doilea ar fi trebuit să fie egale.

(
xy 3
x2 +y 2
dacă (x, y) 6= (0, 0)
4. Fie funcţia: f (x, y) =
0 dacă (x, y) = (0, 0)
a. Să se arate că f este de clasă C 1 pe R2 .
b. Să se arate f are derivate parţiale mixte de ordinul al doilea ı̂n
∂2f ∂2f
orice punct şi să se calculeze şi ı̂n origine; este funcţia f
∂x∂y ∂y∂x
de clasă C 2 pe R2 ?
Soluţie
Derivatele parţiale
( 5 2de3 ordinul ı̂ntâi sunt:
y −x y
∂f (x2 +y 2 )2
dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂x 0 dacă (x, y) = (0, 0)
( 3 2 4
3x y +xy
∂f (x2 +y 2 )2
dacă (x, y) 6= (0, 0)
(x, y) =
∂x 0 dacă (x, y) = (0, 0)
Derivatele parţiale de ordinul al doilea ı̂n origine:
∂f
∂2f ∂y (x, 0)
(0, 0) = lim = 0,
∂x∂y x→0 x
14.4. DERIVATE PARŢIALE, DIFERENŢIALĂ 67

∂f
∂2f ∂x (0, y)
(0, 0) = lim = 1,
∂y∂x y→0 y

deci funcţia nu este de clasă C 2 (R2 ).

5. Să se studieze existenţa derivatelor

( 2 2parţiale şi a diferenţialei ı̂n origine
xy −yx
x2 +y 2
dacă (x, y) 6= (0, 0)
pentru funcţia: f (x, y) =
0 dacă (x, y) = (0, 0)
Soluţie
Funcţia are derivate parţiale ı̂n orice punct, dar nu este diferenţiabilă
ı̂n origine.

6. Fie mulţimea A = (x, y) ∈ R2 | x ≥ 0, y ≥ −2 şi funcţiile



√ p p 
f : A → R3 , f (x, y) = x, x2 + 3y 2 , y + 2 ,

g : R3 → R2 , g(u, v, w) = u2 + v 2 + 2w2 , u2 − v 2 ,

h = g ◦ f : A ⊂ R2 → R2 .

Notăm cu a = (1, −1) ∈ A şi cu b = f (a) = (1, 2, 1).

Să se verifice că h0 (a) = g 0 (b) · f 0 (a) şi dh(a) = dg(b) ◦ df (a)
Soluţie
1
 
 1  0
√ 0  2 
 2 x   
x 3y
 
1 3 
 
0 0

f (x, y) =   şi f (1, −1) =  − 
 p p  
 x2 + 3y 2 x2 + 3y 2   2 2 

 1   
0 √  1 
2 y+2 0
    2
0 2u 2v 4w 0 2 4 4
g (u, v, w) = şi g (1, 2, 1) =
2u −2v 0 2 −4 0
√ p p 
h(x, y) = g (f (x, y)) = g x, x2 + 3y 2 , y+2 =

= x + x2 + 3y 2 + 2y + 4, x − x2 − 3y 2

   
0 1 + 2x 6y + 2 0 3 −4
h (x, y) = , h (1, −1) = .
1 − 2x −6y −1 6
68 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Pe de altă parte avem:

1
 
0
 2 
 
    
2 4 4  1 3  3 −4
g 0 (1, 2, 1) · f 0 (1, −1) = − =
2 −4 0 
 2 2  −1 6
 
 1 
0
2

În continuare avem:

 
1 1 3 1
df (1, −1) = dx, dx − dy, dy
2 2 2 2

dg(1, 2, 1) = (2du + 4dv + 4dw, 2du − 4dv)

dh(1, −1) = (3dx − 4dy, −dx + 6dy)

dg(1, 2, 1) ◦ df (1, −1) =

    
1 1 3 1 1 1 3
2 · dx + 4 dx − dy + 4 · dy, 2 · dx − 4 dx − dy =
2 2 2 2 2 2 2
(3dx − 4dy, −dx + 6dy)

x2 y
7. Fie funcţia f : R2 → R, f (x, y) = dacă (x,y)6=(0, 0) şi f (0,0)=0.
x6 + y 2
Să se arate că f nu este continuă ı̂n punctul (0, 0) dar este derivabilă
ı̂n (0, 0) după orice versor s = (s1 , s2 ) ∈ R2 .
1 1

0 0
Solutie.
  Considerăm şirurile (x n , yn ) = n n → (0, 0), (xn , yn ) =
,
0 0
√1 , 1 → (0, 0), iar f (xn , yn ) → 0, f (xn , yn ) → 1, deci f nu este
n n
df
continuă ı̂n punctul (0, 0). Evident ds (0, 0) = 0.

df π
8. Fie funcţia f : R2 → R, f (x, y) = cos(2x+3y). Să se calculeze ( , 0)
ds 4
, unde s = (s1 , s2 ) ∈ R2 este un versor.
df π f (( π4 , 0) + t(s1 , s2 )) − f ( π4 , 0)
Soluţie. ( , 0) = lim =
ds 4 t→0 t
cos( π2 + 2ts1 + 3ts2 )
lim = −(2s1 + 3s2 ).
t→0 t
14.4. DERIVATE PARŢIALE, DIFERENŢIALĂ 69

9. Fie f : R3 7→ R ; f (x, y, z) = x2 + yz − xy şi a = (1, 1, 2). Să se

df
determine versorul s ştiind că (a) este maxim.
ds
Soluţie
df
(a) = s · grada f =k s k · k grada f k · cos (s, \
grada f ) =
ds
=k grad f k · cos (s, \
a grad f ).
a

Deci maximul se obţine atunci când s are aceeaşi direcţie şi acelaşi
1
sens cu grada f. Rezultă : grada f = (1, 1, 1) ⇒ s = √ (1, 1, 1).
3

10. Să se calculeze laplacianul următoarelor funcţii:

a. f : R2 \ {(0, 0)} 7→ R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ).

1
b. k : R3 \ {(0, 0, 0)} 7→ R, k(x, y, z) = p .
x2 + y 2 + z 2
Soluţie
Laplacianul unei funcţii f de n variabile, este, prin defini’tie:
∂2f ∂2f ∂2f
∆f = + + ... + .
∂x21 ∂x22 ∂x2n
O funcţie al cărei laplacian este nul se numeşte funcţie armonică .
a. Calculăm derivatele parţiale:
∂f 2x
(x, y) = 2 ,
∂x x + y2
∂f 2y
(x, y) = 2
∂y x + y2
∂2f 2y 2 − 2x2
(x, y) = ,
∂x2 (x2 + y 2 )2
∂2f 2x2 − 2y 2
(x, y) = ,
∂y 2 (x2 + y 2 )2
şi deci ∆f = 0.

b. Derivatele parţiale:
∂k −x
(x, y, z) = q ,
∂x 2 2 2 3
(x + y + z )

∂2k 2x2 − y 2 − z 2
(x, y, z) = ,
∂x2
q
(x2 + y 2 + z 2 )5
şi deci ∆k = 0.
70 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

11. Fie a ∈ R şi fie g şi h două funcţii de clasă C 2 pe R. Să se demonstreze
că f (x, y) = g(x − ay) + h(x + ay) verifică ecuaţia coardei vibrante:

∂2f 2
2∂ f
− a = 0.
∂y 2 ∂x2

Soluţie Calcul direct.

12. Să se afle f ∈ C 2 (R) ştiind că funcţia u(x, y) = f (x2 − y 2 ) este ar-
monică pe R2 .
Soluţie
∂2u ∂2u
O funcţie este armonică dacă satisface relaţia + 2 = 0.
∂x2 ∂y
∂u ∂2u
= 2xf 0 (x2 − y 2 ) ; = 2f 0 (x2 − y 2 ) + 4x2 f 00 (x2 − y 2 ).
∂x ∂x2
∂u ∂2u
= −2yf 0 (x2 − y 2 ) ; = −2f 0 (x2 − y 2 ) + 4y 2 f 00 (x2 − y 2 )
∂y ∂y 2
∂2u ∂2u
Inlocuind ı̂n + = 0, rezultă 4(x2 + y 2 )f 00 (x2 − y 2 ) = 0; ı̂n final
∂x2 ∂y 2
se obţine f (t) = at + b, cu a, b ∈ R arbitrar fixate.

13. Să se afle f ∈ C 2 (R) ştiind că funcţia v(x, y) = f ( xy ) este armonică .
Soluţie
∂v y y ∂2v 2y 0 y y 2 00 y
= − 2 f 0( ) ; = f ( ) + f ( )
∂x x x ∂x2 x3 x x4 x
∂v 1 y ∂2v 1 y
= f 0( ) ; = 2 f 00 ( ).
∂y x x ∂y 2 x x
Inlocuind ı̂n ecuaţia dată , rezultă :

x2 + y 2 00 y 2y y
4
f ( ) + 3 f 0 ( ) = 0.
x x x x
y
Notând t = x se obţine (după calcule):

f 00 (t) −2t
0
= 2 ,
f (t) t +1

şi deci
f (t) = a · arctg(t) + b
cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
14.4. DERIVATE PARŢIALE, DIFERENŢIALĂ 71

14. Să se demonstreze că laplacianul ı̂n coordonate polare este:

∂2f 1 ∂2f 1 ∂f
∆f = 2
+ 2 2
+ .
∂ρ ρ ∂ϕ ρ ∂ρ
Soluţie
Fie f ∈ C 2 (R2 ), x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ.
∂x ∂x ∂y ∂y
= cos ϕ, = −ρ sin ϕ, = sin ϕ, = ρ cos ϕ.
∂ρ ∂ϕ ∂ρ ∂ϕ
∂f ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f
= + = cos ϕ + sin ϕ
∂ρ ∂x ∂ρ ∂y ∂ρ ∂x ∂y
∂f ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f
= + = (−ρ sin ϕ) + ρ cos ϕ.
∂ϕ ∂x ∂ϕ ∂y ∂ϕ ∂x ∂y
∂f ∂f
Rezolvând sistemul, (ı̂n necunoscutele ∂x şi ∂y ), rezultă :

∂f ∂f ∂f sin ϕ ∂f ∂f ∂f cos ϕ
= cos ϕ − , = sin ϕ + .
∂x ∂ρ ∂ϕ ρ ∂y ∂ρ ∂ϕ ρ

∂2f
     
∂ ∂f ∂ ∂f sin ϕ ∂ ∂f
2
= = cos ϕ − =
∂x ∂x ∂x ∂ρ ∂x ρ ∂ϕ ∂x
∂2f 2 ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f sin2 ϕ ∂f sin2 ϕ
= cos ϕ − 2 + + +
∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ
∂f sin ϕ cos ϕ
+2 .
∂ϕ ρ2
∂2f ∂2f 2 ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f cos2 ϕ ∂f cos2 ϕ
= sin ϕ + 2 + + −
∂y 2 ∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ
∂f sin ϕ cos ϕ
−2 .
∂ϕ ρ2
’In concluzie:
∂2f 1 ∂2f 1 ∂f
∆f = 2
+ 2 2
+ .
∂ρ ρ ∂ϕ ρ ∂ρ

d2 y dy
15. Fie ecuaţia diferenţială x2 + x + 2y = 0. Ce devine ecuaţia dacă
dx2 dx
se face schimbarea de variabile (x, y) 7→ (t, y), unde x = et ?
Soluţie
dy d2 y dy d2 y t
Calculăm dx şi dx 2 ı̂n funcţie de dt şi dt2 . Din x = e , rezultă t = ln x
dt 1 −t
şi deci dx = x = e ; rezultă :

dy dy dt dy −t
= = e ,
dx dt dx dt
72 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

d2 y d2 y dy
     
d dy −t d dy −t dt
2
= e = e = e−2t − .
dx dx dt dt dt dx dt2 dt
d2 y
Ecuaţia devine: + 2y = 0.
dt2

16. Operatori diferenţiali. Fie V = P i + Qj + Rk un câmp de vectori

de clasă C 2 pe un deschis U ⊆ R3 şi f ∈ C 2 (U ) (câmp scalar). Opera-
torii diferenţiali de ordinul ı̂ntâi sunt gradientul, divergenţa şi rotorul,
definiţi pentru orice a ∈ U astfel:

∂f ∂f ∂f
(gradf )(a) = (∇f )(a) = (a)i + (a)j + (a)k.
∂x ∂y ∂z

∂P ∂Q ∂R
(divV )(a) = (∇V )(a) = (a) + (a) + (a).
∂x ∂y ∂z
(rotV )(a) = (∇ × V )(a) =
     
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
= (a) − (a) i+ (a) − (a) j + (a) − (a) k.
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y

p ce urmează vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de poziţie şi cu

In cele
r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. Evident, r este un câmp vectorial, iar r
este un câmp scalar.
Pentru orice câmpuri vectoriale V şi W şi orice câmpuri scalare f şi g
de clasă C 2 , au loc relaţiile:
a. grad(f g) = f gradg + ggradf .
b. div(f V ) = f divV + V gradf .
c. div(V × W ) = W rotV − V rotW .
d. rot(f V ) = f rotV − V × gradf .
dV W
e. grad(V W ) = W × rotV + V rotW + + ,
dW dV
dV
unde, este derivata după direcţia W a lui V .
dW
dV dW
f. rot(V × W ) = V divW − W divV + − .
dW dV
df
g. = agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradrα = αrα−2 r, ∀α ∈ R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
∂2f ∂2f ∂2f
k. div(gradf ) = ∆f = + + .
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
Soluţie
Calcul direct.
14.4. DERIVATE PARŢIALE, DIFERENŢIALĂ 73

17. Să se arate că ecuaţia:

p y
ln x2 + y 2 − 2arctg =0
x
defineşte intr-o vecinătate a punctului (1, 0) o funcţie implicită y =
f (x). Să se calculeze f 0 (1) şi f 00 (1).
Soluţie
p y
Dacă notăm F (x, y) = ln x2 + y 2 − 2arctg , atunci
x
∂F x + 2y ∂F y − 2x
= 2 şi = 2 .
∂x x + y2 ∂y x + y2
Verificăm condiţiile teoremei funcţiilor implicite:
F (1, 0) = 0
∂F
(1, 0) = −2 6= 0
∂y
Din teorema funcţiilor implicite rezultă că există o vecinătate deschisă
U a punctului a = 1, o vecinătate deschisă V a punctului b = 0 şi o
funcţie implicită unică f : U → V cu proprietăţile:
f (1) = 0
F (x, f (x)) = 0, ∀x∈U
∂F
(x, f (x)) x + 2f (x)
F ∈ C ∞ (U ) şi f 0 (x) = − ∂x = , ∀x ∈ U .
∂F 2x − f (x)
(x, f (x))
∂y
0 1
În particular avem f (1) = .
2
Derivând ı̂ncă o dată, obţinem:
(1 + 2f 0 (x)) (2x − f (x)) − (x + 2f (x)) (2 − f 0 (x))
f 00 (x) = − , deci
(2x − f (x))2
5
f 00 (1) = .
8
Pentru calculul derivatelor f 0 şi f 00 putem proceda şi ı̂n modul următor:
derivăm succesiv identitatea F (x, f (x)) = 0, ∀ x ∈ U , adică derivăm
identitatea
1 f (x)
ln x2 + f 2 (x) − 2arctg


=0
2 x
şi obţinem:
x + 2f (x) + f 0 (x) (f (x) − 2x) = 0 şi
1 + 2f 0 (x) + f 00 (x) (f (x) − 2x) + f 0 (x) (f 0 (x) − 2) = 0
1
Pentru x = 1 obţinem 1 − 2f 0 (1) = 0, deci f 0 (1) = , iar din a doua
2
relaţie,  
1 1 1 5
1+2· +f 00 (1) (−2)+ − 2 = 0, de unde deducem că f 00 (1) = .
2 2 2 8
74 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

18. Să se arate că sistemul:

 2
x + y 2 + z 2 − 4x − 9 = 0
x3 − y 3 + z 3 − 3z = 0
√

defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului 3, 3, − 3 funcţiile implicite
y = f (x), z = g(x). Să se calculeze f 0 (3) şi g 0 (3).
Soluţie
Notăm cu
F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 4x − 9
G(x, y, z) = x3 − y 3 + z 3 − 3z
√
√

Constatăm că F 3, 3, − 3 = 0, G 3, 3, − 3 = 0.

 ∂F ∂F 
 
 
D(F, G)  ∂y ∂z   2y 
2z 
= =
  
−3y 2 3z 2 − 3
D(y, z)  ∂G ∂G 


∂y ∂z
 

√
√   6 √
 
D(F, G)  −2 3 
3, 3, − 3 = 
  = 18(2 − 3 3) 6= 0.
D(y, z) −27 6 

Din teorema funcţiilor implicite rezultă că există o vecinătate deschisă

U a punctului a = 3, o vecinătate deschisă √ V a punctului b = 3, o
vecinătate deschisă W a punctului c = − 3 şi două funcţii implicite
unice:
f :U →V ; g:U →W
cu proprietăţile:
√
a) f (3) = 3 , g(3) = − 3

F (x, f (x), g(x)) = 0
b) , ∀x ∈ U , adică
G (x, f (x), g(x)) = 0
 2
x + f 2 (x) + g 2 (x) − 4x − 9 = 0
, ∀x ∈ U
x3 − f 3 (x) + g 3 (x) − 3g(x) = 0
Derivând identităţile de mai sus, obţinem

2x + 2f (x)f 0 (x) + 2g(x)g 0 (x) − 4


= 0
3x − 3f 2 (x)f 0 (x) + 3g 2 (x)g 0 (x) − 3g 0 (x) = 0
2

Pentru x = 3 obţinem
√
6 + 6f 0 (3) − 2 3g 0 (3) − 4

= 0
0 0 0
27 − 27f (3) + 9g (3) − 3g (3) = 0
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 75

şi, mai departe,

√
3f 0 (3) − 3g 0 (3) = −1


9f 0 (3) − 2g 0 (3) = 9

Rezolvând acest sistem, obţinem:

√
0 2+9 3 12
f (3) = √ , g 0 (3) = √
3(3 3 − 2) 3 3−2

19. Să se arate că ecuaţia x3 − y 3 + x + y = 10 defineşte funcţia y pe o

vecinătate a punctului (2, 1). Să se calculeze y 0 (2), y 00 (2) .
Soluţie. Ecuaţia este de forma f (x, y) = 0, unde f : R2 → R, f (x, y) =
x3 − y 3 + x + y − 10. Evident f (2, 1) = 0, f ∈ C 1 (R2 ), ∂f∂y (x, y) =
−3y 2 +1, de unde ∂f ∂y (2, 1) = −2 6= 0 , deci ipotezele teoremei funcţiilor
implicite sunt ı̂ndeplinite. Conform teoremei ecuaţia f (x, y) = 0 de-
fineşte funcţia y pe o vecinătate a punctului (2, 1), adică există o
mulţime deschisă A ⊆ R, 2 ∈ A, o mulţime deschisă B ⊆ R, 1 ∈ B
şi o unică funcţie y : A → B, de clasă C 1 , cu valorile y = y(x) astfel
ı̂ncât y(2) = 1 şi f (x, y(x)) = 0, (∀)x ∈ A, adică x3 −y 3 (x)+x+y(x) =
10, (∀)x ∈ A. Derivând ı̂n raport cu x obţinem

3x2 − 3y 2 (x)y 0 (x) + 1 + y 0 (x) = 0, (∀)x ∈ A. (1)

Pentru x = 2 avem y(2) = 1 şi atunci 12 − 3y 0 (2) + 1 + y 0 (2) = 0,

de unde y 0 (2) = 13
2 . Derivând din nou ı̂n raport cu x ı̂n relaţia (1)
obţinem

6x − 6y(x)(y 0 )2 (x) − 3y 2 (x)y 00 (x) + y 00 (x) = 0, (∀)x ∈ A.

x = 2 vom obţine y 00 (2) = − 483

4 .

14.5 Extremele funcţiilor, formule Taylor

1. Folosind formula lui Taylor cu restul √ Lagrange de ordinul 2, să se
găsească o valoare aproximativă pentru 4 260 şi să se precizeze eroarea.
Soluţie
Observăm că 256 = 44 este cel mai apropiat număr de 260 de forma
n4 .
√
Scriind formula lui Taylor pentru funcţia f (x) = 4 x, x > 0, ı̂n jurul
punctului a = 256, obţinem:

260 − 256 0 (260 − 256)2 00

f (260) = f (256) + f (256) + f (256) +
1! 2!
76 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

(260 − 256)3 000

+ f (ξ) ,
3!
unde 256 < ξ < 260.
Efectuând calculele, rezultă:
1 3 1
f (256) = 4; f 0 (256) = (256)− 4 = 4
4 4
3 7 3
f 00 (256) = −
2
(256)− 4 = − 9
4 4
21 11 21
f 000 (256) = 3 (256)− 4 = 14 > f 000 (ξ)
4 4
Aşadar, avem:
1 3 43 000
f (260) = 4 + − + f (ξ) .
43 2 · 47 3!
1 3
Valoarea aproximativă căutată este 4 + 3
− , iar eroarea este
4 2 · 47
43 000 43 7 1
ε= f (ξ) < f 000 (256) = < 6.
3! 3! 2 · 411 10

2. Să se scrie explicit formula lui Taylor cu restul de ordinul 1 pentru

2 2
funcţia f (x, y) = ex −y ı̂n jurul punctului (1, 1).
Soluţie
Formula cerută este:
 
∂f ∂f
f (x, y) = f (1, 1) + (1, 1) (x − 1) + (1, 1) (y − 1) +
∂x ∂y

1 ∂2f ∂2f ∂2f

 
2 2
+ (ξ, η) (x − 1) + 2 (ξ, η) (x − 1) (y − 1) + 2 (ξ, η) (y − 1)
2! ∂x2 ∂x∂y ∂y
unde (ξ, η) este un punct interior pe segmentul de dreaptă de capete
(1, 1) respectiv (x, y). Făcând calculele, obţinem:
∂f 2 2 ∂f 2 2
= 2xex −y ; = −2yex −y ;
∂x ∂y
∂2f
x2 −y2 ∂ 2 f 2
x2 −y 2 ∂ f

2 2
2
= 2 + 4x 2
e ; = −4xye ; 2
= 4y 2 − 2 ex −y .
∂x ∂x∂y ∂y
Înlocuind ı̂n formula de mai sus, rezultă:
2 −y 2
ex = 1 + [2 (x − 1) − 2 (y − 1)] +
1 h i 2 2
2 + 4ξ 2 (x − 1)2 − 8ξη (x − 1) (y − 1) + 4η 2 − 2 (y − 1)2 eξ −η



+
2!
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 77

x+y
3. Fie funcţia f : D ⊂ R2 → R, f (x, y) = arctg . Să se aprox-
1 − xy
imeze funcţia f printr-un polinom de grad doi ı̂n vecinătatea punctului
(1, −1).
Soluţie. Din formula lui Taylor avem aproximarea
1 ∂2f
f (x, y) ' f (1, −1)+ ∂f ∂f 
∂x (1, −1)(x−1)+ ∂y (1, −1)(y+1)+ 2 ∂x2 (1, −1)(x−
∂2f 2 ∂f 1
1)2 +2 ∂x∂y (1, −1)(x−1)(y+1)+ ∂∂yf2 (1, −1)(y+1)2 . Cum

= ,
∂x 1 + x2
∂f 1 2
∂ f −2x 2
∂ f 2
∂ f −2y
= 2
, 2
= 2 2
, = 0, 2
= rezultă
∂y 1 + y ∂x (1 + x ) ∂x∂y ∂y (1 + y 2 )2
că funcţia f se aproximează ı̂n vecinătatea punctului (1, −1) prin poli-
nomul
1 1 1 −1 1 1
P = (x−1)+ (y+1)+ [ (x−1)2 + (y+1)2 ] = (y 2 −x2 +4x+4y).
2 2 2 2 2 4

4. Să se studieze extremele locale ale funcţiei f : D ⊂ R2 → R,

f (x, y) = x2 + xy + y 2 − 4 ln x − 10 ln y + 3.
Soluţie. Determinăm mai ı̂ntâi punctele critice. Rezolvăm sistemul:
∂f ∂f 4 10
= 0, = 0, sau echivalent 2x + y − = 0, x + 2y − = 0, cu
∂x ∂y x y
soluţia (x, y) = (1, 2), care este punct critic. Vom calcula derivatele
∂2f 4 ∂2f ∂2f 10
parţiale de ordinul doi: r = = 2 + , s = = 1, t = = 2+ 2.
∂x2 x2 ∂x∂y ∂y 2 y
9
Atunci r0 = r(2, 1) = 6, s0 = s(2, 1) = 1, t0 = t(2, 1) = 2 , de unde
r0 t0 − s20 = 26 > 0, şi cum r0 > 0 rezultă că punctul (2, 1) este punct
de minim local.

5. Să se afle punctele de extrem local ale funcţiei:

f (x, y) = x3 + y 3 + 21xy + 36x + 36y

Soluţie
Pentru ı̂nceput, aflăm punctele critice rezolvând sistemul
∂f


 = 3x2 + 21y + 36 = 0
 ∂x


 ∂f
= 3y 2 + 21x + 36 = 0



∂y

Punctele critice sunt (−4, −4) şi (−3, −3).

∂2f ∂2f ∂2f

= 6x; = 21; = 6y
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
78 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

d2 f (−4, −4) = −24dx2 + 42dxdy − 24dy 2

a11 = −24; a12 = 21 : a22 = −24

 
 −24 21 
∆1 = −24 < 0; ∆2 =   = 135 > 0
21 −24 

Deci forma pătratică d2 f (−4, −4) este negativ definită, de unde rezultă
că (−4, −4) este un punct de maxim local.

d2 f (−3, −3) = −18dx2 + 42dxdy − 18dy 2

 
 −18 21 
∆2 =   = −117 < 0
21 −18 

Deoarece d2 f (−3, −3) este alternantă, rezultă că punctul (−3, −3) nu
este punct de extrem local.

6. Metoda celor mai mici pătrate

Presupunem că pentru o funcţie f : I ⊆ IR 7→ IR valorile ı̂n punctele
(distincte) x0 , x1 , ..., xp sunt cunoscute:

f (x0 ) = y0 , f (x1 ) = y1 , ..., f (xp ) = yp

In general, punctele Mi (xi , yi ) nu sunt coliniare, ceea ce ı̂nseamnă că

nu există a, b ∈ IR astfel ı̂ncât yi − axi − b = 0, ∀i = 0, 1, ..., p.
Intr-adevăr, căutăm a, b ∈ IR astfel ı̂ncât suma pătratelor
p
X
(yi − axi − b)2
i=0

să fie cât mai mic posibilă . Mai precis, considerăm funcţia
p
X
2
E : IR 7→ IR, E(a, b) = (yi − axi − b)2
i=0

Problema este de a găsi punctele de minim ale funcţiei E. Folosind

∂E ∂E
algoritmul de mai sus, rezolvăm mai ı̂ntâi sistemul: = 0, = 0;
∂a ∂b
sistemul liniar:
p
X p
X
(yi − axi − b)xi = 0, (yi − axi − b) = 0
i=0 i=0
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 79

are o unică soluţie (a0 , b0 ). Acum calculăm

p p
∂2E X
2 ∂2E X ∂2E
r= = 2 x i , s = = 2 x i , t = = 2(p + 1)
∂a2 ∂a∂b ∂b2
i=0 i=0

Folosind inegalitatea lui Schwartz se poate verifica rt − s2 > 0 şi r > 0,

deci (a0 , b0 ) este un punct de minim pentru E. Dreapta y = a0 x+b0 se
numeşte dreapta de regresie a punctelor (x0 , y0 ), (x1 , y1 ), ..., (xp , yp ).

7. Să se determine extremele funcţiei y = y(x) definite implicit de ecuaţia

x3 + y 3 − 2xy = 0.
Soluţie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 − 2xy. Funcţia y = y(x) este definită ı̂n
vecinătatea punctelor pentru care ∂F 2
∂y 6= 0, adică 3y − 2x 6= 0. In
această ipoteză , se determină punctele critice ale funcţiei y:

2y − 3x2
3x2 + 3y 2 y 0 − 2y − 2xy 0 = 0 ⇒ y 0 (x) = .
3y 2 − 2x

Punctele critice sunt soluţiile sistemului:

 0  2
2 = 0 y
= 3x2

 y = 0  2y − 3x 

F = 0 ⇒ x3 + y 3 − 2xy = 0 ⇒ x3 27x3 − 16 = 0 .
 ∂F 2 ∂F
6
= 0 3y − 2x 6
= 0 6
= 0
 

∂y ∂y
 √ √  √
232 234 232
Unica soluţie este (x, y) = , .
Pentru a decide dacă x =
3 3 3
 √3

este punct de extrem local pentru y, vom calcula y 00 2 3 2 :
√
0 2

2 0 0 0 00 232 00
6x + 6y y + 3y y − 2y − 2y − 2xy = 0, ⇒ y ( ) = −3 < 0,
3
√ √ √
232 3
234
deci x = 3 este maxim local pentru y şi y( 2 3 2 ) = 3 .

8. Să se determine extremele funcţiei z = z(x, y), definite implicit de

ecuaţia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0.
Soluţie
Fie F (x, y, z) = z 3 +z+20(x2 +y 2 )−8(xy+x+y); condiţia de existenţă
a funcţiei z este ∂F 2
∂z 6= 0, adic’a 3z + 1 6= 0. Evident, condiţia este
ı̂ndeplinită pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi
ale lui z:
∂z ∂z ∂z 8(y + 1) − 40x
3z 2 + + 40x − 8(y + 1) = 0 ⇒ = .
∂x ∂x ∂x 3z 2 + 1
80 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

∂z ∂z ∂z 8(x + 1) − 40y
3z 2 + + 40y − 8(x + 1) = 0 ⇒ = .
∂y ∂y ∂y 3z 2 + 1
Punctele critice ale funcţiei z sunt soluţiile sistemului:

 ∂z 8(y+1)−40x
 ∂x = 0 
 3z 2 +1
= 0
∂z 8(x+1)−40y
∂y = 0 ⇒ = 0
  3z 2 +1
 3
F (x, y, z) = 0 z + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0
Unica soluţie a sistemului este (x, y, z) = ( 41 , 14 , 1). Pentru a decide
dacă el este punct de extrem local, se calculează derivatele parţiale ale
funcţiei z.
 2
∂z ∂2z ∂2z ∂2z 40
6z + 3z 2 2 + 2 + 40 = 0 ⇒ 2
=− 2 .
∂x ∂x ∂x ∂x 3z + 1
 2
∂z ∂2z ∂2z ∂2z 40
6z + 3z 2 2 + 2 + 40 = 0 ⇒ 2 = − 2 .
∂y ∂y ∂y ∂y 3z + 1
∂z ∂z ∂2z ∂2z ∂2z 8
6z + 3z 2 + −8=0 ⇒ = 2 .
∂y ∂x ∂x∂y ∂x∂y ∂x∂y 3z + 1
Rezultă
∂2z 1 1 ∂2z 1 1 ∂2z 1 1
( , ) = −10, ( , ) = −10, ( , ) = 2,
∂x2 4 4 ∂y 2 4 4 ∂x∂y 4 4
deci ı̂n punctul ( 41 , 14 ), funcţia z are un maxim local.

9. Fie a ∈ R, a 6= 0; să se determine extremele locale ale funcţiei z =

z(x, y) definite implicit de ecuaţia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 − x2 − z 2 .
Soluţie
Fie F (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )2 − a2 + x2 + z 2 ; Condiţia de existenţă a
funcţiei z este ∂F
∂z 6= 0, adică z 6= 0. In această ipoteză , se calculează
derivatele parţiale ale funcţiei z:
 
2 2 2 ∂z ∂z ∂z x
2(x + y + z ) 2x + 2z + 2x + 2z =0 ⇒ =− .
∂x ∂x ∂x z
 
∂z ∂z
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z + 2z = 0,
∂y ∂y
∂z −2y(x2 + y 2 + z 2 )
de unde rezultă = .
∂y z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1)
 ∂z
 ∂x = 0
∂z
Sistemul ∂y = 0 are soluţiile

F (x, y, z) = 0
 s √ 
−1 + 1 + 4a  2
(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0, şi
2
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 81
 s √ 
−1 + 1+ 4a2
(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0, − .
2

Se observă că este verificată condiţia z 6= 0. Derivatele parţiale de

ordinul al doilea:

∂z 2 ∂2z ∂2
   
2 2 2 ∂z ∂z
2x + 2z +(x +y +z ) 2 + 2 + 2z 2 +2+2 +2z 2 = 0,
∂x ∂x ∂x ∂x ∂x

∂2z 3z 2 + y 2 + z 2 + 1
de unde rezultă = − .
∂x2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
∂2z ∂2z
 
2 2 2 2
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2 + 2z 2 = 0,
∂y ∂y
∂2z x2 + 3y 2 + z 2
de unde rezultă = − .
∂y 2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1)
  
∂z ∂z
2x + 2z 2y + 2z +
∂x ∂x

∂2z ∂2z
 
2 2 ∂z ∂z
2 ∂z ∂z
+(x + y + z ) 2 + 2z ∂y + 2 + 2z = 0,
∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂x∂y
∂2z 2xy
de unde rezultă =− .
∂x∂y z(x + y 2 + z 2 + 1)
2
Calculând derivatele parţiale de ordinul al doilea ı̂n punctul critic
(0, 0), rezultă :

∂2z 1 ∂2z ∂2z z

r= 2
(0, 0) = − , s = (0, 0) = 0, t = 2
(0, 0) = − 2 .
∂x z ∂x∂y ∂y z +1

Deoarece rt − s2 = z 21+1 > 0, (’si pentru z1 şi pentru z2 ), rezultă

că atât z1 cât şi z2 au extreme locale ı̂n (0, 0). Funcţia z1 satisface
condiţia r < 0, deci are un maxim local ı̂n (0, 0), iar valoarea ei ı̂n
acest punct este
s √
−1 + 1 + 4a2
z1 (0, 0) = .
2

Funcţia z2 satisface condiţia r > 0, deci are un minim local ı̂n (0, 0),
iar valoarea ei ı̂n acest punct este
s √
−1 + 1 + 4a2
z2 (0, 0) = − .
2
82 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

10. Să se determine extremele locale ale funcţiei y = y(x) definite implicit
de ecuaţia x3 + y 3 − 3x2 y − 3 = 0.
Soluţie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 − 3x2 y − 3. Condiţia de existenţă pentru y este
∂F 2 2 0
∂y 6= 0, adică 3y − 3x 6= 0. In această ipoteză , se calculează y :

2xy − x2
3x2 + 3y 2 y 0 − 6xy − 3x2 y 0 = 0 ⇒ y 0 (x) = ,
y 2 − x2
deci punctele critice ale funcţiei y sunt
√3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = −2, y2 (−2) = −1.

6x + 6y(y 0 )2 + 3y 2 y 00 − 6y − 12xy 0 − 3x2 y 00 = 0 ⇒

−2x + 2y − 2y(y 0 )2 + 4xy 0
y 00 (x) = .
y 2 − x2
Rezultă y 00 (0) = √
3
2
> 0, deci x1 = 0 este minim local şi y 00 (−2) = − 23 ,
3
deci x2 = −2 este maxim local.

11. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei y = y(x) definite

2arctg x
implicit de ecuaţia x2 + y 2 − e y , y 6= 0.

Soluţie
Condiţia de existenţă a funcţiei y este
2arctg x
y(x2 + y 2 ) + xe y 6= 0.

Se obţine
arctg xy
0 2ye − x(x2 + y 2 )
y = ;
2arctg x
y(x2 + y 2 ) + xe y

punctele critice sunt:

s s
π π
e2 e2
x1 = , x2 = − .
2 2

In aceste puncte y(x1 ) = x1 şi y(x2 ) = x2 . Se calculează y 00 (x1,2 ), etc.

12. Să se determine cea mai mare şi cea mai mică valoare a funcţiei:
1 √ 1
f (x, y) = x2 + 3xy − y 2
2 2
ı̂n domeniul mărginit

D = (x, y) ∈ R2  x2 + y 2 ≤ 1 .
 
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 83

Soluţie
Pentru ı̂nceput căutăm punctele de extrem local ı̂n interiorul domeni-
ului, adică ı̂n:
D = (x, y) ∈ R2  x2 + y 2 < 1
 

Avem: 
∂f √

 = x + 3y = 0
 ∂x


 ∂f √
= 3x − y = 0



∂y
Punctul (0, 0) este unicul punct critic.
√
d2 f (0, 0) = dx2 + 2 3dxdy − dy 2
 √ 
 1 3 
Deoarece ∆2 =  √ = −4 < 0, rezultă că forma pătratică
3 −1 
d2 f (0, 0) este alternantă, deci (0, 0) nu este punct de extrem local.
În continuare căutăm punctele de extrem local pe frontiera domeniului
D, adică pe cercul

Γ = (x, y) ∈ R2  x2 + y 2 = 1
 

Am obţinut astfel o problemă de extrem cu legături, şi anume:

13. Să se determine valorile extreme ale produsului xy când x şi y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuaţie x2 + 2y 2 = 1.
Soluţie
Problema este echivalentă cu a găsi valorile extreme ale funcţiei f (x, y) =
xy cu legătura g(x, y) = x2 + 2y 2 − 1.
Considerăm funcţia F (x, y) = xy + λ(x2 + 2y 2 − 1). Din sistemul:
 ∂F
 ∂x = y + 2λx = 0
∂F
= x + 4λy = 0
 ∂y 2 2
g = x + 2y − 1 = 0
√
2
rezultă λ = ± .
√ 4
2
Pentru λ = 4 , rezultă :
√   √ 
(x1 , y1 ) = 22 , − 21 şi (x2 , y2 ) = − 22 , 12 .
√
Pentru λ = − 42 ,rezultă :
√  √ 
(x3 , y3 ) = 22 , 21 ’si (x4 , y4 ) = − 22 , − 12 .
Valorile extreme ale funcţiei continue
√
f pe elipsă (care este √
mulţime
2 2
compactă ) sunt: f (x1 , y1 ) = − 4 ( minim) şi f (x3 , y3 ) = 4 ( maxim).
84 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

14. Să se afle valorile extreme ale funcţiei

1 √ 1
f (x, y) = x2 + 3xy − y 2 , cu legătura x2 + y 2 − 1 = 0.
2 2
Soluţie
Considerăm funcţia auxiliară
1 √ 1
F (x, y, λ) = x2 + 3xy − y 2 + λ x2 + y 2 − 1


2 2
Punctele sale critice se află rezolvând sistemul
 ∂F √
 = x + 3y + 2λx = 0
 ∂x





√

 ∂F
= 3x − y + 2λy = 0

 ∂y




 ∂F = x2 + y 2 − 1 = 0


∂λ
Primele două ecuaţii se scriu
 √
(1 + 2λ) x + 3y = 0
√
3x + (2λ − 1) y = 0
Cum (x, y) 6= (0, 0) pe Γ, determinantul acestui sistem trebuie sa fie 0:
 √ 
 1 + 2λ 3 
 √ = 4 λ2 − 1 = 0, deci λ = ±1.


 3 2λ − 1 
Pentru λ = 1 obţinem sistemul
 √
3x + y = 0
x2+ y2 − 1 = 0
√ ! √ !
1 3 1 3
care are soluţiile ,− , − , .
2 2 2 2
√ ! √ !
1 3 1 3
Aşadar, punctele critice pentru λ = 1 sunt ,− şi − , .
2 2 2 2
1 2 √ 1
Fie F1 (x, y) = F (x, y, 1) = x + 3xy − y 2 + x2 + y 2 − 1 şi fie
2 2
ϕ (x, y) = x2 + y 2 − 1. Atunci:
√
d2 F1 (x, y) = 3dx2 + 2 3dxdy + dy 2 şi
dϕ (x, y) = 2xdx + 2ydy = 0
√ !
1 3 √ √
Deoarece dϕ ,− = dx − 3dy, deducem că dx = 3dy şi,
2 2
√ !
2 1 3
mai departe, că forma pătratică d F1 ,− = 16dy 2 este pozitiv
2 2
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 85

√ !
1 3
definită. Rezultă că punctul ,− este un punct de minim local
2 2
√ !
1 3
condiţionat. Avem f ,− = −1.
2 2
√ !
1 3
La aceeaşi concluzie ajungem pentru punctul critic − , .
2 2
√ ! √ !
3 1 3 1
Pentru λ = −1 se obţin punctele critice , şi − ,− .
2 2 2 2
1 √ 1
Dacă notăm cu F2 (x, y) = F (x, y, −1) = x2 + 3xy− y 2 −x2 −y 2 +1,
√ 2 2
atunci d2 F2 (x, y) = −dx2 + 2 3dxdy − 3dy 2 .
√ ! √ !
3 1 3 1 √
Cum dϕ , =2 dx + dy = 3dx + dy = 0, rezultă că
2 2 2 2
√ !
√ 2 3 1
dy = − 3dx şi, mai departe, că forma pătratică d F2 , =
2 2
√ !
3 1
−16dx2 este negativ definită. Rezultă că punctul , este un
2 2
√ !
3 1
punct de maxim local condiţionat şi f , = 1.
2 2
√ !
3 1
Pentru punctul − ,− concluzia este aceeaşi.
2 2

În concluzie, valorile extreme ale funcţiei f ı̂n domeniul D sunt:

fmin = −1 şi fmax = 1.

15. Să se determine triunghiul de perimetru dat 2p, care printr-o rotaţie
ı̂n jurul uneia din laturi, generează un corp de volum maxim.
Soluţie
Dacă notăm cu x, y şi z lungimile laturilor triunghiului, atunci
x > 0, y > 0, z > 0 şi x + y + z = 2p.
Conform formulei lui Heron, aria triunghiului este :
p
S = p (p − x) (p − y) (p − z),

deci ı̂nălţimea corespunzătoare bazei de lungime z este

p
S p (p − x) (p − y) (p − z)
h= =
z z
86 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Prin rotirea triunghiului ı̂n jurul laturii z se obţine un corp format

din două conuri de rază r = h şi ı̂nălţimi z1 şi z2 cu proprietatea că
z1 + z2 = z.
Volumul corpului de rotaţie obţinut este

πh2 z π p (p − x) (p − y) (p − z)
V = = ·
3 3 z

Se obţine astfel următoarea problemă de extrem cu legături:

16. Să se afle valoarea maximă a funcţiei

π p (p − x) (p − y) (p − z)
V (x, y, z) = · , cu legătura
3 z

x + y + z = 2p, x > 0, y > 0, z > 0

Soluţie
Considerăm funcţia auxiliară

πp (p − x) (p − y) (p − z)
F (x, y, z, λ) = + λ (x + y + z − 2p)
3z
Rezolvând sistemul
∂F πp (p − y) (p − z)


 = − +λ=0



 ∂x 3z


∂F πp (p − x) (p − z)


−


 = +λ=0
 ∂y
 3z

∂F πp2 (p − x) (p − y)




 = − +λ=0
∂z 3z 2






 ∂F



= x + y + z − 2p = 0
∂λ

3p 3p p πp2
obţinem x = , y= , z= , λ= .
4 4 2 12
În continuare avem:

∂2F ∂2F ∂2F 2πp2 (p − x) (p − y)

= =0; =
∂x2 ∂y 2 ∂z 2 3z 3

∂2F πp (p − z) ∂ 2 F πp2 (p − y) ∂ 2 F πp2 (p − x)

= ; = ; =
∂x∂y 3z ∂x∂z 3z 2 ∂y∂z 3z 2
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 87

πp2
 
Fie F1 (x, y, z) = F x, y, z,
12
   
2 3p 3p p 2πp 1 2
d F1 , , = dz + dy + dxdz + dydz
4 4 2 3 2

Diferenţiind legătura x + y + z − 2p = 0 obţinem:

dx + dy + dz = 0 şi mai departe dz = −dx − dy.
Înlocuind
 ı̂n diferenţiala
 de ordinul II rezultă că:
2 3p 3p p πp
dx2 + dy 2 este negativ definită. Aşadar


d F1 , , = −
4 4 2  3
3p 3p p
punctul , , este un punct de maxim condiţionat. Triunghiul
4 4 2
3p 3p p
căutat are dimensiunile laturilor: x = , y= , z= .
4 4 2
17. O companie aeriană a impus ca pentru bagajul de mână suma dintre
lungime, lăţime şi ı̂nălţime să nu depăşească 1 m (se presupune că
forma bagajului este rectangulară). Ce dimensiuni ar trebui să aibă
bagajul pentru a avea volumul maxim?
Soluţie
Fie x, y, z lungimea, lăţimea şi respectiv, ı̂nălţimea bagajului de mână,
x > 0, y > 0, z > 0. Restricţia din problemă se scrie x + y + z = 1.
Funcţia ce trebuie maximizată este dată de volumul paralelipipedului
V = xyz. Ţinând cont de acestea, rezultă că trebuie să găsim maximul
funcţiei:
f (x, y) = xy(1 − x − y) pe (0, ∞) × (0, ∞).

Determinăm punctele staţionare ale funcţiei rezolvând sistemul dat de

derivatele parţiale ale funcţiei:
∂f

= y(1 − 2x − y) = 0

 x = y = 0 (nu convine)


 ∂x
 
⇐⇒ sau
 ∂f  1

 = x(1 − x − 2y) = 0
 x=y=

∂y 3
Singurul punct staţionar este M ( 31 , 31 ).
Matricea Hessiană este:
 
−2y 1 − 2x − 2y
H(x, y) =  
1 − 2x − 2y −2x
iar ı̂n M :  2
− 31

−3
1 1
HM ( , ) =  .
3 3
− 13 − 32
88 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

∂2f 1
Ţinând cont de faptul că A = 2
|M = − < 0 şi AC − B 2 =
2 ∂x 3
∂2f ∂2f
 2
∂ f 1
|M |M − |M = > 0, obţinem că M ( 13 , 13 ) este punct
∂x2 ∂y 2 ∂x∂y 3
de maxim iar maximul funcţiei este
1 1 1
fmax = f ( , ) = ≈ 0, 037 m3 = 37 dm3 = 37 litri.
3 3 27

În concluzie, bagajul are volumul maxim de 37, 037 litri dacă dimen-
1
siunile sale sunt x = y = z = ≈ 0, 33 m.
3
18. Dimensionaţi un acvariu cu volumul de 500 m3 pentru care să se con-
sume minimum de material.
Soluţie Dacă notăm cu x şi y dimensiunile bazei şi cu z ı̂nălţimea,
atunci suprafaţa acvariului este S = xy + 2xz + 2yz iar restricţia
problemei este dată de volumul acvariului xyz = 500 m3 .
Substituind z din restricţie obţinem funcţia ce trebuie minimizată pe
(0, ∞) × (0, ∞):
1000 1000
f (x, y) = xy + + .
x y

Punctele critice se determină din sistemul:

∂f 1000


 = y − 2 = 0,
 ∂x
 x
 ∂f 1000
= x − 2 = 0.



∂y y

Scoţând y din prima ecuaţie şi ı̂nlocuind ı̂n cea de-a doua, obţinem:

x3
 
x 1− = 0,
1000
din care rezultă x = 0 sau x = 10. Singura valoare acceptabilă este
x = 10, de unde avem y = 10. Deci singurul punct critic este M (10, 10).
Matricea Hessiană este:
 2000 
x3
1
H(x, y) =  
2000
1 y3

iar ı̂n M :  
2 1
HM (10, 10) = .
1 2
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 89

 2 2
∂2f 2 ∂2f ∂2f ∂ f
Cum A = = 2 > 0 şi AC − B = − = 3 > 0,
∂x2 ∂x2 ∂y 2 ∂x∂y
punctul M (10, 10) este punct de minim iar minimul funcţiei este
fmin = f (10, 10) = 300.
500
Pentru x = 10 şi y = 10 obţinem z = 10·10 = 5.
Aşadar acvariul trebuie construit cu baza de 10 m pe 10 m şi ı̂nălţimea
de 5 m, caz ı̂n care suprafaţa minimă este de 300 m2 şi consumul de
material este minim, implicit costurile de realizare sunt minime.
19. Problema de mai sus poate fi formulată ı̂n situaţia ı̂n care consumul
de materiale este limitat, metoda de rezolvare fiind diferită (metoda
multiplicatorilor lui Lagrange):
Să se dimensioneze un acvariu paralelipipedic de volum maxim, ştiind
că avem disponibili numai 48 m2 de material disponibil.
Soluţie. Dacă notăm cu x şi y dimensiunile bazei şi cu z ı̂nălţimea,
atunci dorim să maximizăm volumul acvariului V = xyz, având restricţia
dată de suprafaţa de material folosit:
S = xy + 2xz + 2yz = 48 m2 .
Evident, x > 0, y > 0 şi z > 0.
Dacă notăm restricţia cu F (x, y, z) = xy + 2xz + 2yz − 48 = 0, atunci
funcţia de maximizat este
f (x, y, z) = xyz pe (0, ∞) × (0, ∞) × (0, ∞).

Considerăm funcţia lui Lagrange:

L(x, y, z, λ) = f (x, y, z) + λF (x, y, z) = xyz + λ(xy + 2xz + 2yz − 48).

Determinăm punctele staţionare rezolvând sistemul

∂L


 =0



 ∂x
 ∇f (x, y, z) = λ∇F (x, y, z)



⇐⇒ ∂L
=0

F (x, y, z) = 0



 ∂y



F (x, y, z) = 0.


Obţinem


 yz = λ(y + 2z)
xz = λ(x + 2z)


 xy = λ(2x + 2y)
xy + 2xz + 2yz = 48

90 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Eliminând λ din primele două ecuaţii avem:

yz xz
= ⇐⇒ xz(y + 2z) = yz(x + 2z).
y + 2z x + 2z
Urmează că z = 0(nu convine) sau x = y.
Înlocuind ı̂n ecuaţia a treia se obţine x = 0(nu convine ) sau x = 4λ.
Din cea de-a doua ecuaţie rezultă 4λz = λ(4λ + 2z) = 4λ2 + 2λz, de
unde z = 0 (nu convine) sau z = 2λ.
Aşadar, x = y = 4λ şi z = 2λ ı̂mpreună cu ultima ecuaţie conduc la:

16λ2 + 16λ2 + 16λ2 = 48.

Obţinem λ = ±1 şi ı̂n consecinţa x = y = 4 şi z = 2, adică punctul

staţionar este M (4, 4, 2).

∂2L ∂2L ∂2L

d2 L(x,y,z) = (dx) 2
+ (dy) 2
+ (dz)2 +
∂x2 ∂y 2 ∂z 2

∂2L ∂2L ∂2L

+2 dxdy + 2 dydz + 2 dzdx =
∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x

= 2(z − λ)dxdy + 2(x − 2λ)dydz + 2(y − 2λ)dzdx.

d2 L(λ=1) (4, 4, 2) = 2dxdy + 4dydz + 4dzdx

d2 L(λ=−1) (4, 4, 2) = 6dxdy + 12dydz + 12dzdx

Diferenţiind restricţiile avem:

(y + 2z)dx + (z + 2z)dy + 2(x + y)dz = 0.

Pentru punctul staţionar M (4, 4, 2) se obţine: 8dx+8dy +16dz = 0, de

unde dx = −dy−2dz. Atunci d2 L(λ=1) (4, 4, 2) = −2(dy+dz)2 −6(dz)2 ,
respectiv d2 L(λ=−1) (4, 4, 2) = −6(dy + dz)2 − 18(dz)2 .
În consecinţă, M (4, 4, 2) este punct de maxim, valoarea maximă a
funcţiei fiind
fmax = f (4, 4, 2) = 32 m3 .

Deci acvariul trebuie să aibă baza pătrată de latură 4 m şi ı̂nălţimea
de 2 m, pentru avea volumul maxim de 32 m3 .
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 91

20. Presupunem că temperatura unei plăci de metal ı̂n fiecare punct al său
este dată de funcţia

T (x, y) = 1 + x2 − y 2 .

Să se determine traiectoria unei particule de căldură, ce are originea

ı̂n punctul (−2, 1).
Soluţie.
Particula se mişcă ı̂n direcţia vectorului gradient

∇T = 2xi − 2yj.

Vom determina curba

C : r(t) = x(t)i + y(t)j,

cu originea ĭn punctul (−2, 1), cu proprietatea că ı̂n fiecare punct ex-
istă vector tangent ı̂n direcţia ∇T. Pentru prima condiţie trebuie să
impunem ca
x(0) = −2, y(0) = 1,
iar pentru a doua

x0 (t) = 2x(t), y 0 (t) = −2y(t).

Prima ecuaţie este echivalentă cu

x0 (t)
= 2 ⇒ ln |x(t)| = 2t + C1 , C1 ∈ R, ⇒ x(t) = Ce2t , C ∈ R.
x(t)

Întrucât x(0) = −2, deducem că C = −2. Deci,

x(t) = −2e2t .

Analog se obţine
y(t) = e−2t .
Eliminând t, deducem
xy = −2.
În concluzie, particula se deplasează din punctul (−2, 1) pe una din
ramurile hiperbolei de ecuaţie xy = −2, ı̂n direcţia ı̂n care x descreşte.

21. Să se arate că, dintre toate triunghiurile ı̂nscrise ı̂ntr-un cerc de rază
R, triunghiul echilateral are cel mai mare perimetru.
Soluţie.
92 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Fie 4ABC ı̂nscris ı̂ntr-un cerc de rază R şi notăm cu x, y, z unghiurile

la centru care subı̂ntind laturile BC, CA respectiv AB. Se ştie din
Teorema sinusurilor că
BC CA AB
= = = 2R.
sin A sin B sin C
Dar, sin A = sin x2 , sin B = sin y2 , sin C = sin z2 .
Din cele de mai sus deducem că perimetrul 4ABC este dat de funcţia
x y z
f (x, y, z) = 2R(sin + sin + sin ),
2 2 2
cu condiţia x + y + z = π, x > 0, y > 0, z > 0.
Definim funcţia auxiliară (funcţia lui Lagrange):
x y z
F (x, y, z) = 2R(sin + sin + sin ) + λ(x + y + z − π).
2 2 2
Considerăm sistemul

∂F

 ∂x = R cos x2 + λ = 0




∂F
= R cos y2 + λ = 0



 ∂y
(14.1)
∂F
= R cos z2 + λ = 0


∂z






∂F


∂λ =x+y+z−π =0

de unde obţinem relaţia cos x2 = cos y2 = cos z2 = − R

λ
, ı̂n ipoteza
x, y, z ∈ (0, π ].
π
Aşadar, punctul staţionar M are coordonatele x = y = z = 3 şi este
√
corespunzător lui λ = −R cos π
6 = − R2 3 .
Derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei F sunt

∂2F R x ∂2F R y ∂2F R z

2
= − sin , 2
= − sin , 2
= − sin ,
∂x 2 2 ∂y 2 2 ∂z 2 2

∂2F ∂2F ∂2F

= = = 0.
∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x
√
Fie funcţia F1 (x, y, z) = F (x, y, z, − R 2 3 ).

π π π  R π R
d2 F1 , , = − sin (dx2 +dy 2 +dz 2 ) = − (dx2 +dy 2 +dz 2 ) < 0.
3 3 3 2 6 4
14.5. EXTREMELE FUNCŢIILOR, FORMULE TAYLOR 93
 
π π π
Deci, d2 F1 3, 3, 3 este formă pătratică negativ definită, ceea ce ne
 
asigură că M π3 , π3 , π3 este punct de maxim condiţionat.

În concluzie, triunghiul cu perimetru maxim ı̂nscris ı̂n cercul de rază

R are proprietatea
π
m(A) = m(B) = m(C) = ,
3
adică este triunghi echilateral.
22. Să se determine extremele funcţiei f (x, y, z) = x3 +y 3 +z 3 pe mulţimea
{(x, y, z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Soluţie
Funcţia f este continuă , iar mulţimea dată este compactă , deci există
cel puţin două puncte de extrem (ı̂n care f ı̂şi atinge valorile extreme).
Fie F (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + λ(x2 + y 2 + z 2 − 1); rezultă sistemul
sistemul  ∂F
= 3x2 + 2λx = 0
 ∂x

∂F 2

∂y = 3y + 2λy = 0
∂F 2
 ∂z = 3z + 2λz = 0

x + y + z2 − 1 = 0
2 2


Sistemul format din primele trei ecuaţii are soluţiile x = y = z = 0 şi

x = y = z = − 23 λ. Prima soluţie nu verifică ultima ecuaţie; cea de a
√ √
3 3
doua, ı̂nlocuită ı̂n ultima ecuaţie dă λ1 = 2 şi λ2 = − 2 . Se obţin
√ √
3
soluţiile x1 = y1 = z1 = şi x2 = y2 = z2 =
3 − 33 .
Calculând valorile
funcţiei f ı̂n aceste puncte, rezultă valorile extreme ale lui f .

23. Fie a, b, c ∈ R, a2 + b2 + c2 6= 0; să se determine valorile extreme ale

funcţiei
f : R3 7→ R, f (x, y, z) = ax + by + cz,
pe mulţimea D = {(x, y, z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }.
Soluţie
Se aplică metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − r2 şi F (x, y, z) = f (x, y, z) − λg(x, y, z)
Mulţimea D este compactă . Deoarece f este continuă , rezultă că f
este ı̂şi atinge marginile pe D. In concluzie, f are cel puţin un punct de
minim global condiţonat de g şi un punct de maxim global condiţionat
de g.
Sistemul  ∂F
 ∂x = a − 2λx = 0
 ∂F

= b − 2λy = 0
∂y
∂F
= c − 2λz = 0
 ∂z


2 2
g = x +y +z −r = 0 2 2
94 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE
√
2 2 +c2
are soluţiile λ = ± a +b a b c


2r , (x, y, z) = 2λ , 2λ , 2λ .
Deoarece f are cel puţin două puncte de extrem √ globale pe D, de-
2
ducem că valoarile extreme ale lui f sunt ± r a + b + c . 2 2

24. Fie matricea (simetrică de ordinul n),

A = (aij )ij , aij = aji , ∀i, j ∈ {1, 2, ..., n}.
Să se determine valorile extreme ale funcţiei (formei pătratice)
n
X
f (x1 , x2 , ..., xn ) = aij xi xj
i,j=1

pe sfera x21 + x22 + ... + x2n = 1.

Soluţie
Construim funcţia lui Lagrange
F (x1 , x2 , ..., xn ) = f (x1 , x2 , ..., xn ) − λ(x21 + x22 + ...x2n − 1).
Rezultă sistemul:
∂f

∂F

 ∂x1 = ∂x1 − 2λx1 = 0
 ∂F ∂f
= ∂x − 2λx2 = 0


 ∂x 2 2
.....
 ∂F ∂f


 ∂x
 n
= ∂x n
− 2λxn = 0
∂F
= 1 − (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0

∂λ

Sistemul se scrie sub forma echivalentă :



 (a11 − λ)x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = 0
 a21 x1 + (a22 − λ)x2 + ... + a2n xn = 0


...................................................
a x + an2 x2 + ... + (ann − λ)xn = 0

 n1 1



x21 + x22 + ... + x2n = 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuaţii) are soluţii nenule
dacă şi numai dacă λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii
sunt reale deoarece A este matrice simetrică ). In acest caz, pentru a
calcula valorile extreme ale funcţiei f , se ı̂nmulţeşte prima ecuaţie de
mai sus cu x1 , a doua cu x2 , ş.a.m.d., a n-a ecuaţie cu xn şi se adună
membru cu membru cele n relaţii obţinute; rezultă :
f (x1 , x2 , ..., xn ) − λ(x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 , x2 , ..., xn ) = λ.
Rezultă că valorile minimă şi maximă ale funcţiei f sunt cea mai mică
şi (respectiv) cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
14.6. SERII NUMERICE 95

14.6 Serii numerice

1. Să se afle suma seriei

∞  
X 2
ln 1 +
n (n + 3)
n=1

Soluţie
 
2 (n + 1) (n + 2)
un = ln 1 + = ln
n (n + 3) n (n + 3)
Folosind proprietăţile funcţiei logaritm deducem că:
un = − ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) − ln (n + 3)

Dând valori particulare lui n, rezultă:

u1 = − ln 1 + ln 2 + ln 3 − ln 4
u2 = − ln 2 + ln 3 + ln 4 − ln 5
u3 = − ln 3 + ln 4 + ln 5 − ln 6
u4 = − ln 4 + ln 5 + ln 6 − ln 7
····································
un−3 = − ln (n − 3) + ln (n − 2) + ln (n − 1) − ln n
un−2 = − ln (n − 2) + ln (n − 1) + ln n − ln (n + 1)
un−1 = − ln (n − 1) + ln n + ln (n + 1) − ln (n + 2)
un = − ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) − ln (n + 3)
n+1
sn = u1 + u2 + . . . + un = ln 3 + ln → ln 3
n+3
Aşadar seria este convergentă şi suma sa este ln 3.
2. Să se afle natura seriilor:
∞ ∞
X π X π
a) cos 2 ; b) sin
n n2
n=1 n=1

Soluţie
π
a) Seria este divergentă pentru că lim cos = 1 6= 0.
n→∞ n2
b) Este o serie cu termeni pozitivi şi aplicăm criteriul II de comparaţie:

sin nπ2
lim 1 = π ∈ (0, ∞)
n→∞
n2
∞ 1
P P∞ π
Cum seria 2
este convergentă, rezultă că şi seria sin 2 este
n=1 n n=1 n
convergentă.
96 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

3. Să se afle natura seriei

∞ √
X n n

n , a > 0.
n=1
a + n1

Soluţie
Este o serie cu termeni pozitivi şi aplicăm criteriul rădăcinii:
p
n
√
√ n n 1
lim n
un = lim =
n→∞ n→∞ a + 1 a
n
√
p
n
√ (n + 1) n + 1
(Am folosit faptul că lim n n = lim √ = 1.)
n→∞ n→∞ n n
Dacă a > 1 rezultă că seria este convergentă.
Dacă a < 1 seria este divergentă.
∞
√
P n n
Dacă a = 1 seria devine
, care este divergentă deoarece
1 n
n=1 1 + n
√
n n
lim
n = ∞.
n→∞ 1 + 1
n

4. Fie f : [1, ∞) → R+ o funcţie descrescătoare şi fie

n
X Z n
an = f (k) − f (x) dx
k=1 1

a) Să se arate că şirul {an } este descrescător şi

0 ≤ an ≤ f (1) , ∀n ∈ N∗

b) Să se arate că şirul

1 1 1
bn = 1 + + + · · · + − ln n
2 3 n
este convergent.
P∞ 1
c) Să se arate că seria armonică generalizată α
este convergentă
n=1 n
dacă α > 1 şi divergentă dacă α ≤ 1.
Soluţie
a) Deoarece f este descrescătoare rezultă că este local integrabilă şi
Z k
f (k) ≤ f (x) dx ≤ f (k − 1)
k−1
14.6. SERII NUMERICE 97

Dând valori particulare lui k, obţinem:

R2
f (2) ≤ f (x) dx ≤ f (1)
1
R3
f (3) ≤ f (x) dx ≤ f (2)
2
.......................................
Rn
f (n) ≤ f (x) dx ≤ f (n − 1)
n−1

În urma sumării rezultă:

n
X Z n n
X
−f (1) + f (k) ≤ f (x) dx ≤ f (k) − f (n)
k=1 1 k=1

şi mai departe,

n
X Z n
0 ≤ f (n) ≤ f (k) − f (x) dx ≤ f (1) , deci
k=1 1

0 ≤ an ≤ f (1) , ∀n.

Pe de altă parte,
Z n+1
an+1 − an = f (n + 1) − f (x) dx ≤ 0,
n

de unde deducem că şirul {an } este descrescător.

1
b) Pentru cazul particular al funcţiei f (x) = , x ∈ [1, ∞), şirul
x
devine:

1 1 1
an = 1 + + + · · · + − ln n
2 3 n
Din a) deducem că acest şir este descrescător şi mărginit, deci conver-
gent. Limita sa se notează cu C (sau γ).
Aşadar lim 1 + 12 + 13 + · · · + n1 − ln n = C.


n→∞
Acest număr este iraţional şi este egal aproximativ cu 0, 577 (C ≈ 0, 577).
Dacă notăam cu εn = an − C, atunci εn > 0, lim εn = 0 şi are loc
n→∞
formula

1 1 1
1+ + + · · · + = ln n + C + εn
2 3 n
c) Din formula precedentă deducem că
98 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

 
1 1 1
lim 1 + + + · · · + = ∞,
n→∞ 2 3 n
P∞ 1
deci seria armonică este divergentă.
n=1 n
1 1
Dacă α ≤ 1, atunci ≤ α şi din criteriul I de comparaţie rezultă că
n n
∞ 1
P
seria α
este divergentă ı̂n acest caz.
n=1 n
1
Fie α > 1 şi f (x) = α
x
Rn dx 1 1
Cum α
= − , din a) rezultă că
1 x α − 1 (α − 1) nα−1
1 1 1 1 1
1+ + + ··· + α − + ≤ 1,
2α 3α n α − 1 (α − 1) nα−1
deci

1 1 1 1
1+ α
+ α + ··· + α ≤ 1 + , ∀n.
2 3 n α−1
P∞ 1
Rezultă că şirul sumelor parţiale este mărginit, deci seria α
este
n=1 n
convergentă dacă α > 1.

5. Să se afle natura seriilor:

∞ ∞ ∞
X 1 X 1 X 1
a) ; b) ; c)
nα n (ln n)α n ln n [ln (ln n)]α
n=1 n=2 n=3

Soluţie
Din criteriul integral al lui Cauchy rezultă că aceste serii au aceeaşi
natură cu integralele improprii
Z ∞ Z ∞ Z ∞
dx dx dx
, ,
1 xα 2 x (ln x)α 3 x ln x [ln (ln x)]α
care sunt divergente pentru α ≤ 1 şi convergente pentru α > 1:
a) Natura primei integrale este cunoscută, fiind una din integralele
improprii test.
b) Dacă α 6= 1,
−α+1 u

Z u Z u
dx 0 (ln x)
= (ln x)−α (ln x) dx =  =

2 x (ln x)α 2 −α + 1 
2
14.6. SERII NUMERICE 99
 
1 1 1
α−1 − .
α−1 (ln 2) (ln u)α−1
În continuare avem:

Z u ∞ dacă α < 1
dx 
1
lim =
u→∞ 2 x (ln x)α dacă α > 1
(α − 1) (ln 2)α−1


Dacă α = 1, atunci
Z u
dx
= ln (ln x)|u2 = ln (ln u) − ln (ln 2) → ∞.
2 x ln x
R∞ dx
Aşadar, este convergentă dacă α > 1 şi divergentă dacă
2 x (ln x)α
α ≤ 1.
Ru dx
c) Dacă α = 1, atunci = ln [ln (ln x)]|u3
3 x ln x [ln (ln x)]
Rudx 1 u
1−α 
Dacă α 6= 1, atunci α = [ln (ln x)]  . Rezultă
3 x ln x [ln (ln x)] α−1 3
că integrala este divergentă pentru α ≤ 1 şi convergentă pentru α > 1.

6. Să se studieze natura seriilor

∞ ∞ ∞
X 1 X √ √ √ X
a) arctg 2
b) ( n + 2 − 2 n + 1 + n) c) sinn
n +n+1
n=1 n=0 n=1

1
Solutie. a) Termenul general se scrie sub forma un = arctg n2 +n+1 =
n
X 1
arctg n1 − arctg n+1
1
, si atunci Sn = uk = arctg1 − arctg , care
n+1
k=1
π
este convergent şi are limita , deci seria este convergentă şi are suma
4
π
.
4
n
X √ √
b) In acest caz Sn = uk = n+2− n + 1 − 1, care este conver-
k=0
gent şi are limita −1, deci seria este convergentă şi are suma −1.

c) Se arată că un = sinn 9 0, deci seria este divergentă.

7. Să se studieze natura seriilor

100 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

∞ ∞
X n! X n
n2
a) ,a > 0 b) , a > 0.
a(a + 1)...(a + n − 1) n+a
n=1 n=1

Soluţie. a) Aplicând criteriul raportului obţinem

un+1 n+1
lim = lim = 1,
n→∞ un n→∞ a + n

deci nu se poate decide natura seriei. Vom aplica criteriul lui Raabe-
Duhamel:
un
n(a − 1)
lim n − 1 = lim = a − 1.
n→∞ un+1 n→∞ n + 1

Dacă a − 1 > 1, echivalent a > 2, seria este convergentă, iar dacă

a − 1 < 1, echivalent a < 2 seria este divergentă. Pentru a = 2 se
obţine seria armonică, o serie divergentă.

√ n n
= e−a < 1,


b) Aplicăm criteriul raportului: lim n un = lim n+a
n→∞ n→∞
deci seria este convergentă.

8. Folosind eventual seriile, să se arate că:

nk
a) lim n = 0, unde k > 0, a > 1,
n→∞ a

n
X k!
b) şirul cu termenul general xn = cos , este convergent.
2k
k=1
∞ k
X n
Soluţie. a) Aplicând criteriul raportului se arată că seria este
an
n=1
convergentă. Din condiţia necesară de convergenţă va rezulta că ter-
menul general are limita 0.

b) Folosind criteriul de comparaţie cu inegalităţi se arată că seria

∞
X n!
cos n este absolut convergentă, deci convergentă. Conform definiţiei,
2
n=1
şirul sumelor parţiale, adică (xn ), este convergent.

9. Folosind faptul că seria 1 + 1!1 + 2!1 + ... + 1

n! + ... este convergentă şi
are suma e să se arate că e ∈
/ R \ Q.

Soluţie. Presupunem prin reducere la absurd că e = pq , unde p, q ∈

N ∗ , (p, q) = 1 şi fie Sn = 1 + 1!1 + 2!1 + ... + n!
1 1
, rn = (n+1)! 1
+ (n+2)! + ...
14.7. INTEGRALE IMPROPRII 101

1 1 1 1 n+2


Evident avem 0 < rn < (n+1)! 1+ n+2 + (n+2)2
+ ... = (n+1)! n+1 <
1
de unde 0 < e − Sn < n!1n , (∀)n ≥ 1. Pentru n = q
n! n , obţinem
0 < e − Sq < q!1q , de unde 0 < (e − Sq )q! < 1q , contradicţie, deoarece
(e − Sq )q! ∈ N ∗ .

14.7 Integrale improprii

1. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii:
√
R1 x R1 dx
a) sin x
dx; b) x
.
0 e −1 0 e − 1 − sin x

Soluţie
√
x
a) f (x) = ≥ 0, ∀x ∈ (0, 1] .
esin x − 1
1 f (x) x
Fie g(x) = √ , x ∈ (0, 1] . Observăm că lim = lim sin x =
x x&0 g (x) x&0 e −1
√
1 R1 dx R1 x
lim sin x = 1. Cum √ este convergentă, rezultă că sin x
dx
x→0 e cos x 0 x 0 e −1
este convergentă.
b) Din inegalitatea ex ≥ 1 + x deducem că:

ex − 1 − sin x ≥ x − sin x ≥ 0, ∀x ∈ (0, 1] .

1
Fie g (x) = , x ∈ (0, 1] . Deoarece
x2
f (x) x2 2x 2
lim = lim x = lim x = lim x =2
x&0 g (x) x&0 e − 1 − sin x x&0 e − cos x x&0 e + sin x

R1 dx R1 dx
şi 2
este divergentă, rezultă că x
este divergentă.
0 x 0 e − 1 − sin x

2. Să se studieze convergenţa, şi ı̂n caz afirmativ să se calculeze următoarea
integrală:

Z∞
dx
.
x (x2 + 1)
1

Soluţie
Fie 1 < u < ∞ oarecare.
102 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Zu Zu 

u
 
dx 1 x 1
= − 2 dx = ln x|u1 2
− ln x + 1  =
x (x2 + 1) x x +1 2 1
1 1
r √
1 u2 + 1 u 2
ln u2 + 1 − ln 2 = ln u − ln


= ln u − = ln √ .
2 2 u2 + 1

Zu √
dx u 2 √ 1
lim 2
= lim ln √ = ln 2 = ln 2.
u→∞ x (x + 1) u→∞ u2 + 1 2
1

3. Să se calculeze:

Z∞
x ln x
dx
(1 + x2 )2
1

Soluţie
Integrând prin părţi obţinem:

Zu Zu
ln x u 1

xdx dx
2 2 = − x (1 + x2 )  + 2 x (1 + x2 )
(1 + x ) 1
1 1


0 1 
f (x) = ln x, f (x) =
 x 
 0 x 1 
g (x) =
2 2 , g (x) = − 2 (1 + x2 )
(1 + x )
Ru dx 1
Din exerciţiul precedent deducem că: lim 2
= ln 2.
u→∞ 1 x (x + 1) 2
Aşadar, avem:

Zu
x ln x ln u 1
lim dx = − lim + ln 2.
u→∞ (1 + x2 )2 2
u→∞ 2 (1 + u ) 4
1

ln u R∞ x ln x 1
Cum lim 2
= 0, rezultă că 2 dx = 4 ln 2.
u→∞ 2 (1 + u ) 2
1 (1 + x )
14.7. INTEGRALE IMPROPRII 103

4. Să se calculeze:
Z ∞
arctg x
dx.
0 (1 + x2 )3/2

Soluţie
Fie f : [a, b) → R continuă şi ϕ : [α, β) → [a, b], o funcţie de clasă C 1 ,
strict crescătoare cu proprietăţile: ϕ (α) = a şi lim ϕ (t) = b.
t%β
Rβ Rb
Se ştie că dacă una din integralele a f (x) dx, respectiv α f [ϕ (t)] ·
0
ϕ (t) dt este convergentă atunci şi cealaltă este convergentă şi are loc
egalitatea:
Z b Z β
0
f (x) dx = f [ϕ (t)] ϕ (t) dt.
a α

Fie x = ϕ (t) = tg t, t ∈ [0, π/2).

Z ∞ Z π/2 Z π/2
arctg x t 1 t
dx = · 2 dt = dt =
0 (1 + x2 ) 3/2
0 (1 + tg 2 t) 3/2 cos t 0
1
· cos2 t
cos3 t
Z π/2 Z π/2
π/2 π
= t cos tdt = t sin t|0 − sin tdt = − 1.
0 0 2

5. Să se studieze convergenţa absolută a integralei:

Z∞
sin x
dx, p > 0.
xp
1

Soluţie
R∞ dx
Dacă p > 1 atunci p
este convergentă.
1 x
R∞ | sin x|
 
 sin x  1
Cum  p  ≤ p , ∀x ∈ [1, ∞), deducem că
 dx este conver-
x x 1 xp
gentă.
R∞ sin x
Aşadar p
dx este absolut convergentă şi ı̂n particular convergentă
0 x
dacă p > 1.
104 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Dacă p = 1 atunci avem:

Zkπ Zkπ (i+1)π (i+1)π

k−1 k−1
| sin x| | sin x| | sin x|
Z Z
X X 1
dx > dx = dx > | sin x|dx =
x x x (i + 1) π
1 π i=1 iπ i=1 iπ

k−1
 
P 2 2 1 1 1
= = · + + ... + → ∞ când k → ∞.
i=1 (i + 1) π π 2 3 k
R∞ | sin x|
Rezultă că dx este divergentă.
1 x
| sin x| | sin x| R∞ | sin x|
Dacă 0 < p ≤ 1 atunci ≥ de unde deducem că dx
xp x 1 xp
este divergentă dacă 0 < p ≤ 1.
R∞ sin x
Aşadar p
dx nu este absolut convergentă dacă 0 < p ≤ 1.
1 x
R∞ sin x
Vom arăta ı̂nsă că p
dx este convergentă pentru 0 < p ≤ 1.
1 x
Ru sin x cos u Ru cos x
Într-adevăr, p
dx = − + cos 1 − p · dx.
1 x up 1 x
p+1
 cos x  1 R∞ 1
Deoarece  p+1  ≤ p+1 şi dx este convergentă pentru p > 0,
 
x x p+1
1 x
R∞ cos x
rezultă că p+1
dx este absolut convergentă şi deci convergentă.
1 x
Mai departe avem:
Ru sin x R∞ cos x
lim dx = cos 1 − p · dx < ∞, dacă p > 0.
u→∞ 1 xp 1 x
p+1

6. Folosind definiţia să se studieze natura integralelor şi ı̂n caz de convergenţă
să se calculeze:
Z ∞ Z 1 Z 2
arctg x 1 1
a) 2
dx b) 2
dx c) dx.
0 1+x −∞ x − x + 1 1 x ln x
Z x Z x
arctg t 1
Soluţie. a) F (x) = f (t)dt = 2
dt = arctg2 x şi lim F (x) =
0 0 1 + t
Z ∞ 2 x→∞
arctg x π 2
π 2
8 , deci integrala este convergentă şi 2
dx = .
Z 1 Z 1 0 Z1 + x 8
1
1 1
b) F (x) = f (t)dt = 2
dt = 1 3 dt =
x t −t+1
2
x x (t − 2 ) + 4
2 1 2 2x − 1 4π
= √ arctg √ − √ arctg √ şi lim F (x) = √ , deci integrala
3 3 3 3 x→−∞ 3 3
Z 1
1 4π
este convergentă şi 2
dx = √ .
−∞ x − x + 1 3 3
14.8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII. SERII DE PUTERI 105

c) Este o integrală improprie de al doilea tip, f (x) = ∞, unde

lim
x→1,x>1
Z 2
1
f : (1, 2] → R, f (x) = . In acest caz F (x) = f (t)dt =
Z 2 x ln x x
1
dt = ln(ln 2) − ln(ln x) şi cum lim F (x) = ∞, rezultă că
x t ln t x→1,x>1
integrala este divergentă.

7. Să Zse arate că următoarele Zintegrale sunt convergente şi să se calculeze:
∞ ∞
1
a) e−2x cos 3xdx b) dx
0 0 (1 + x2 )2
Soluţie. R
x Rx
a) F (x) = 0 f (t)dt = 0 e−2t cos 3tdt = 13 3 −2x
e sin 3x− 2 −2x
13 e cos 3x+
2 2
R ∞ −2x cos 3xdx =
13 şi lim F (x) = 13 , deci integrala este convergentă şi 0 e
x→∞
2
13 . Z x Z x
1 1 1 x π
b) F (x) = f (t)dt = 2 )2
dt = arctgx − 2
şi lim F (x) = ,
0 0 (1 + t Z ∞ 2 2 1 + x x→∞ 4
1 π
deci integrala este convergentă şi dx = .
0 (1 + x2 )2 4

8. Folosind criteriile de convergenţă să se studieze natura integralelor:

Z ∞ Z 1
x+1 1
a) √
3
dx, b) √
3
dx.
0 2x7 + 3x + 1 0 1 − x3
xα+1 1
Soluţie. a) lim xα f (x) = lim q = √
3
, pentru α =
x→∞ x→∞ 7 3 2
x 3 2 + x36 + 1
x7
4
3 > 1, deci integrala este convergentă.
(1 − x)α 1
b) lim (1 − x)α f (x) = lim = √ , pen-
x→1,x<1 x→1,x<1 1 3
3
√
(1 − x) 3 3 1 + x + x2
1
tru α = < 1, deci integrala este convergentă.
3

14.8 Şiruri şi serii de funcţii. Serii de puteri

1. Să se studieze convergenţa simplă şi uniformă a şirului de funcţii:

r
1
fn (x) = x2 + , x ∈ R.
n

Soluţie
106 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

1 √ 2
r
Deoarece lim x2 + = x = |x|, ∀x ∈ R, rezultă că şirul {fn }n≥1
n→∞ n
converge simplu la funcţia f (x) = |x|, pe R.
Pe de altă parte observăm că:

1
x2 + − x2
r 
 1 √  1
|fn (x) − f (x)| =  x2 + − x2  = r
 n ≤ √ , ∀x ∈ R.
 n  1 √ n
x2 + + x2
n

Rezultă că:

1
mn = sup |fn (x) − f (x)| ≤ √ → 0.
x∈R n

Aşadar, lim mn = 0, deci {fn }n≥1 converge uniform pe R la funcţia

n→∞
f.

2. Să se studieze convergenţa simplă şi uniformă a şirului de funcţii:

fn (x) = xn (1 − xn ) , x ∈ [0, 1] .

Soluţie
Dacă x ∈ [0, 1) atunci lim xn = 0 şi deci lim fn (x) = 0.
n→∞ n→∞
Dacă x = 1 atunci fn (1) = 0, ∀n.
Rezultă că {fn }n≥1 converge simplu pe [0, 1] la funcţia f , unde

f (x) = 0, ∀x ∈ [0, 1] .

Pe de altă parte avem:

0
fn (x) = nxn−1 (1 − 2xn ) şi, mai departe,

1
x 0 √
n
1
2
fn0 (x) + 0 −
1
fn (x) 0 % & 0
4

1
Rezultă că mn = sup |fn (x) − f (x) | = sup fn (x) = , ∀n.
x∈[0,1] x∈[0,1] 4
14.8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII. SERII DE PUTERI 107

1
Cum lim mn = 6= 0, rezultă că {fn }n≥1 nu converge uniform pe
n→∞ 4
[0, 1] la funcţia f = 0.

3. Să se studieze convergenţa uniformă a următoarei serii de funcţii;

∞
X x
, x ∈ R.
1 + n4 x2
n=1

Soluţie
 
 x  ≤ 1 , ∀x ∈ R.

Observăm că 
1 + n x  2n2
4 2

P∞ 1
Cum seria 2
este convergentă, din criteriul lui Weierstrass rezultă
n=1 2n
P∞ x
că este uniform convergentă pe R.
n=1 1 + n4 x2

4. Să se afle raza de convergenţă, mulţimea de convergenţă si suma

următoarei serii de puteri:

∞
X (−1)n x3n+1
.
3n + 1
n=0

Soluţie
(−1)n |an | 3n + 4
an = şi R = lim = lim = 1. Rezultă că seria
3n + 1 n→∞ |an+1 | n→∞ 3n + 1
este absolut convergentă pentru |x| < 1 şi divergentă pentru |x| > 1.
∞ (−1)n
P
Pentru x = 1 obţinem seria numerică , care este o serie
n=0 3n + 1
alternată, convergentă conform criteriului lui Leibniz.
∞ (−1)4n+1
P ∞
P 1
Pentru x = −1, obţinem seria =− care este
n=0 3n + 1 n=0 3n +1
divergentă. Rezultă că mulţimea de convergenţa este A = (−1, 1] .
Fie funcţia
∞
X (−1)n x3n+1
f (x) = , x ∈ (−1, 1] .
3n + 1
n=0

Folosind proprietatea de derivare termen cu termen deducem că:

108 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

0
∞ 1
(−1)n x3n = 1 − x3 + x6 − ... =
P
f (x) = , ∀x ∈ (−1, 1), deci
n=0 1 + x3
Z Z
dx dx
f (x) = = .
1 + x3 (1 + x) (1 − x + x2 )

Pentru calculul integralei descompunem funcţia de sub integrală ı̂n

fracţii simple:
1 A Bx + C
2
= + =
(1 + x) (1 − x + x ) 1 + x 1 − x + x2

(A + B) x2 + (−A + B + C) x + A + C
= .
(1 + x) (1 − x + x2 )

Identificând coeficienţii obţinem sistemul:


 A+B =0
−A + B + C = 0
A+C =1


1 1 2
care admite soluţia A = , B = − , C = .
3 3 3
În continuare avem:
x−2
Z Z
dx 1 1
2
= ln (1 + x) − 2
dx =
(1 + x) (1 − x + x ) 3 3 x −x+1
2x − 1 − 3
Z
1 1 1 1
dx = ln (1 + x)− ln x2 − x + 1 +


= ln (1 + x)− 2
3 6 x −x+1 3 6
(1 + x)2 2x − 1
Z
1 dx 1 1
+ 2 == ln 2 + √ arctg √ + C.
2 6 x − x + 1

1 3 3 3
x− +
2 4

1 (1 + x)2 1 2x − 1
Aşadar, f (x) = ln 2 + √ arctg √ + C, x ∈ (−1, 1) .
6 x −x+1 3 3
π
Cum f (0) = 0, deducem că C = √ .
6 3
P∞ (−1)n
În particular avem: lim f (x) = , de unde rezultă că
x%1 n=0 3n + 1

∞
X (−1)n 1 π π 1 π
= ln 2 + √ + √ = ln 2 + √ .
3n + 1 3 6 3 6 3 3 3 3
n=0
14.8. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII. SERII DE PUTERI 109

5. Să se găsească raza de convergenţa, mulţimea de convergenţa şi suma

următoarei serii de puteri:

∞
X
n2 xn−1 .
n=1

Soluţie
|an | n2
Avem an = n2 şi R = lim = lim = 1. Pentru
n→∞ |an+1 | n→∞ (n + 1)2
x = ±1 seria este divergentă pentru că termenul general nu converge
la 0.
Rezultă că mulţimea de convergenţa este A = (−1, 1) . Fie
∞
X
f (x) = n2 xn−1 , x ∈ (−1, 1) .
n=1

Folosind proprietatea de integrare termen cu termen a seriilor de puteri

obţinem:

Zx ∞
X ∞
X
n
f (t) dt = nx = x nxn−1 , ∀x ∈ (−1, 1) .
0 n=1 n=1

∞
nxn−1 , x ∈ (−1, 1).
P
Fie g (x) =
n=1
Printr-o nouă integrare obţinem:

Zx ∞
X x
g (t) dt = xn = x + x2 + ... = , ∀x ∈ (−1, 1) .
1−x
0 n=1

Derivând aceasta relaţie obţinem:

1
g (x) = şi mai departe avem:
(1 − x)2
Zx
x
f (t) dt = , ∀x ∈ (−1, 1) .
(1 − x)2
0

Derivând ı̂ncă o dată obţinem:

1+x
f (x) = , ∀x ∈ (−1, 1) .
(1 − x)3
110 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

1
6. Fie fn : R+ → R, fn (x) = arctg xn . Să se arate că (fn ) converge
n
uniform iar (fn0 ) converge neuniform.
π π
Soluţie. a) Cum |fn (x)| ≤ , (∀)x ∈ R+ şi → 0, rezultă că
2n 2n
u
fn → 0.
xn−1
b) lim fn0 (x) = lim = g(x), unde g : R+ → R, g(x) = 0,
n→∞ n→∞ 1 + x2n
pentru x 6= 1 si g(1) = 21 , care nu este continuă, deci (fn0 ) converge
neuniform.

7. Să se studieze convergenţa simplă şi uniformă a următoarelor şiruri de

funcţii pe intervalele indicate:
1 cos nx
a) fn (x) = n
, x ∈ [0, ∞) b)fn (x) = 2 ,x ∈ R
1+x n +1
n
x X
c) fn (x) = , x ∈ [0, ∞) d) fn (x) = kxk , x ∈ (−1, 1).
x+n
k=1
Soluţie. a) lim fn (x) = g(x), unde g : [0, ∞) → R, g(x) = 1, pentru
n→∞
s
x ∈ [0, 1), g(1) = 21 si g(x) = 0 pentru x > 1. Rezulta ca fn → g, dar
neuniform, cum g nu este continuă.
b) |fn (x)| ≤ n21+1 → 0, deci (fn ) converge simplu şi uniform către
g = 0, pe R.
s
c) lim fn (x) = 0, (∀)x ≥ 0, deci fn → 0 pe [0, ∞). Cum mn = sup |fn (x)| =
n→∞ x∈I
1, rezultă că şirul nu este uniform convergent.

14.9 Funcţii definite prin integrale

1. Să se calculeze:

Z2
lim x2 cos xydx, y ∈ R.
y→0
0

Soluţie
Dacă notăm cu f (x, y) = x2 cos xy, x ∈ [0, 1] , y ∈ R, şi cu
R2
F (y) = f (x, y) dx, y ∈ R, atunci din teorema de continuitate de-
0
ducem că F este continuă pe R. Rezultă că:

Z2
8
lim F (y) = F (0) = x2 dx = .
y→0 3
0
14.9. FUNCŢII DEFINITE PRIN INTEGRALE 111

Rby
2. Fie f ∈ C 1 R2 şi F (y)= f (x + y, x − y) dx, y ∈ R; a, b ∈ R, a 6= b.


ay
0
Să se calculeze F (y).

Soluţie
Din teorema de derivare a lui Leibniz rezultă:

Zby  
0 ∂f ∂f
F (y) = (x + y, x − y) − (x + y, x − y) dx+
∂x ∂y
ay

+b · f (by + y, by − y) − a · f (ay + y, ay − y) , y ∈ R

3. Să se calculeze:

Zπ
ln (1 + y cos x)
F (y) = dx, |y| < 1.
cos x
0

Soluţie
ln (1 + y cos x)
Notăm cu f (x, y) = , |y| < 1.
cos x
Rπ ∂f Rπ 1
Observăm că (x, y) dx = dx este uniform conver-
0 ∂y 0 1 + y cos x
gentă pe orice interval (a, b) ⊂ (−1, 1), deci pe (−1, 1).
h πi
Într-adevăr, dacă x ∈ 0, , atunci cos x ≥ 0 şi
2
1 1
0< ≤ , pentru 1 < a < y < b < 1.
1 + y cos x 1 + a cos x

π/2 π/2
R dx R dx
Cum este o integrală proprie, rezultă că
0 1 + a cos x 0 1 + y cos x
este uniform convergentă pe (a, b).
În mod analog avem:

1 1 hπ i
0< < ,x ∈ , π , y ∈ (a, b) .
1 + y cos x 1 + b cos x 2
112 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Rπ dx
Rezultă că este uniform convergentă pe (a, b).
π/2 1 + y cos x
Din teorema de derivare rezultă că
Zπ
0 1
F (y) = dx, y ∈ (−1, 1) .
1 + y cos x
0

x
Dacă facem schimbarea de variabilă tg = t, rezultă:
2
Z∞ Z∞
0 1 2 dt
F (y) = 1−t2
· dt = 2 =
1+y· 1 + t2 (1 − y) t2 + 1 + y
0 1+t2 0
∞
Z∞ √ 
2 dt 2 1−y t  π
= = ·√ · arctg q =p .
1−y t2 + 1+y
1−y
1−y 1+y 1+y  1 − y2
0 1−y 0

În continuare avem:

F (y) = π arcsin y + C.

Cum F (0) = 0 deducem că C = 0 şi deci F (y) = π arcsin y, y ∈ (−1, 1).

4. Să se calculeze:

Zπ/2
ln y 2 − sin2 x dx, y ∈ (1, ∞) .


F (y) =
0

Soluţie
Dacă notăm cu f (x, y) = ln y 2 − sin2 x , y > 1 atunci

Zπ/2 Zπ/2
∂f 2y
dx = dx.
∂y y2 − sin2 x
0 0

π/2
R dx
Observăm că este uniform convergentă pe intervalul
0 y2 − sin2 x
(a, ∞) dacă a > 1.
14.9. FUNCŢII DEFINITE PRIN INTEGRALE 113

π/2
1 1 R dx
Într-adevăr, 2 2 < 2 2 , ∀1 < a < y şi 2 2
y − sin x a − sin x 0 a − sin x
este integrală proprie.
Din teorema de derivare rezultă:

Zπ/2
0 dx
F (y) = 2y · .
y2 − sin2 x
0

Dacă facem schimbarea de variabilă tgx = t, obţinem:

Z∞ Z∞
0 1 dt dt
F (y) = 2y · t2
· = 2y · =
y2 − 1 + t2 (y 2 − 1) t2 + y 2
0 1+t2 0
∞
Z∞ p 
2y dt 2y y2 − 1 t  =p π

= = 2 · arctg y .
y2−1 t2 + y2 y −1 y √ 
y2 − 1
0 y 2 −1 2 y −1  0

Mai departe avem:

 p 
F (y) = π ln y + y 2 − 1 + C.

Pentru a determina constanta C, scriem funcţia F sub forma echiva-

lentă:

Zπ/2 Zπ/2 Zπ/2 

sin2 x sin2 x
  
2 2
F (y) = ln y 1 − dx = ln y dx+ ln 1 − dx =
y2 y2
0 0 0

Zπ/2 
sin2 x

= π ln y + ln 1 − dx.
y2
0

În continuare avem:

Zπ/2 
sin2 x

p   y
C = F (y)−π ln y + y 2 − 1 = π ln + ln 1 − dx.
y2
p
y + y2 − 1
0

π/2
sin2 x
 
R
Cum lim ln 1 − dx = 0, deducem că
y→∞ 0 y2
114 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

y 1
C = π lim ln p = π ln = −π ln 2.
y→∞ 2
y −1 2
p
y + y2 − 1
Aşadar, F (y) = π ln , y ∈ (1, ∞).
2

R1 arctg x
5. Să se arate că √ dx este convergentă şi să se calculeze.
2
0 x 1−x
Soluţie

Z1 Z1/2 Z1
arctg x arctg x arctg x
√ dx = √ dx + √ dx.
x 1 − x2 x 1 − x2 x 1 − x2
0 0 1/2

1/2
arctg x R arctg x
Deoarece lim √ = 1, √ dx este convergentă.
x&0 x 1 − x2 0 x 1−x
2

arctg
√ x
x 1−x2 π
Pe de altă parte, lim = √ .
x%1 √ 1 4 2
1−x
R1 dx R1 arctg x
Cum √ este convergentă, rezultă că √ dx este con-
1/2 1−x 1/2 x 1 − x
2

R1 arctg x
vergentă. Aşadar √ dx este convergentă.
2
0 x 1−x
Pentru a o calcula considerăm următoarea funcţie:
Z1
arctg (yx)
F (y) = √ dx, y ∈ R.
x 1 − x2
0

arctg (yx)
Dacă notăm cu f (x, y) = √ , atunci
x 1 − x2
Z1 Z1
∂f dx
dx = √ , y ∈ R.
∂y (1 + y 2 x2 )
1 − x2
0 0

1 1 R1 dx
Cum √ ≤√ , x ∈ [0, 1] , y ∈ R şi √ =
2 2
(1 + y x ) 1 − x 2 1−x 2 1 − x2
0
π R1 ∂f
este convergentă, rezultă că dx este uniform convergentă pe R,
2 0 ∂y
14.9. FUNCŢII DEFINITE PRIN INTEGRALE 115

deci se poate aplica teorema de derivare. Rezultă:

Z1
0 dx
F (y) = √ , y ∈ R.
(1 + y 2 x2 ) 1 − x2
0

Dacă facem schimbarea de variabilă x = sin t, obţinem

Zπ/2 Zπ/2
0 cos tdt dt
F (y) = = .
1 + y 2 sin2 t · cos t 1 + y 2 sin2 t


0 0

Făcând schimbarea de variabilă tgt = u obţinem:

Z∞ Z∞
0 1 du du
F (y) = u2
· = =
1+ y2 · 1 + u2 1 + (1 + y 2 ) u2
0 1+u2 0

Z∞ ∞
1 du 1 p
2
 p
2
= · 1 = · 1 + y arctg u 1 + y  =
1 + y2 u2 + 1+y 2 1 + y2 0
0
π
= p
2 1 + y2

În continuare rezultă:

π  p 
F (y) = ln y + 1 + y 2 + C.
2

Cum F (0) = 0, deducem că C = 0.

π  p 
Aşadar F (y) = ln y + 1 + y 2 şi
2
Z1 √ 
arctg x π 
√ dx = lim F (y) = ln 1 + 2 .
x 1 − x2 y→1 2
0

6. Folosind proprietatea de derivare ı̂n raport cu parametrul, să se cal-

culeze integrala
Z π
2 1
I(y) = arctg (ytg x) dx, y ≥ 0.
0 tg x

1
Soluţie. Fie f (x, y) = arctg (ytg x) pentru x 6= 0, f (0, y) = y
tg x
π
şi f ( 2 , y) = 0. Funcţia f este derivabilă ı̂n raport cu y pentru orice
116 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

0 1 0 0
x ∈ [0, π2 ] şi fy = pentru x 6= 0, fy (0, y) = 1, fy ( π2 , y) = 0.
1 + y 2 tg 2 x
Derivata este continuă ı̂n raport cu ambele variabile pentru y 6= 0
şi x ∈ [0, π2 ]. Folosind derivarea ı̂n raport cu parametrul şi utilizând
substituţia tg x = t, obţinem
π
Z Z ∞
0 2 1 1 1
I (y) = dx = · dt
0 1 + y 2 tg 2 x 0 1 + y t 1 + t2
2 2

Descompunând ı̂n fracţii rationale simple, se obţine

Z ∞ Z ∞
0 y2 1 1 1
I (y) = 2 dt + dt
y − 1 0 1 + y 2 t2 1 − y 2 0 1 + t2

y 1 π 1
= arctg (yt)|∞
0 + arctg t|∞
0 = · .
y2 −1 1−y 2 2 1+y

Prin integrare, obţinem I(y) = π2 ln(1 + y) + C. Făcând pe y → 0,

obţinem I(0) = C şi cum din definiţie I(0) = 0, rezultă C = 0.
π
Deci, I(y) = 2 ln(1 + y).

7. Utilizând funcţiile B şi Γ, să se calculeze următoarele integrale:

Z 1 Z ∞ √ 4
dx x
a) I1 = √ ; b) I2 = dx.
0
6
1 − x6 0 (1 + x)2

1
Soluţie. a) Folosim schimbarea de variabilă x6 = t. Avem x = t 6 ,
1
dx = 16 t 6 −1 dt, iar integrala devine
Z 1  
− 16 1 1 1 1 1 1 π π
I1 = (1 − t) · t 6 −1 dt = B ,1 − = · π = .
0 6 6 6 6 6 sin 6 3

1 1−t
b) Folosim schimbarea de variabilă = t. Avem x = ,
1+x t
1
dx = − dt şi integrala devine
t2
0 1 1
1−t −1
Z 4
Z
1 1
I2 = 2
· t · 2 dt = t− 4 (1 − t) 4 dt
1 t t 0

Γ 1 − 14 · Γ 1 + 41
 

   
1 1 1 1 1
= B 1 − ,1 + = =Γ 1− · Γ =
4 4 Γ(2) 4 4 4
1 π π
= · = √ .
4 sin π4 2 2
14.10. INTEGRALA CURBILINIE 117

14.10 Integrala curbilinie

1. Să se calculeze Z
xyds,
γ

x2 y 2
unde γ este porţiunea din primul cadran a elipsei + 2 = 1.
a2 b

Soluţie
O reprezentare parametrică a arcului de curbă γ este:
 h πi
x = a cos t
, t ∈ 0, .
y = b sin t 2

Conform definiţiei integralei curbilinii de speţa I, avem:

Z Zπ/2 p
xyds = ab sin t cos t a2 sin2 t + b2 cos2 t dt.
γ 0

Dacă facem schimbarea de variabilă

u = a2 sin2 t + b2 cos2 t , t ∈ 0, π2 , obţinem:
 

Za2 a2
ab a2 + ab + b2


√
Z
ab ab 3/2 

xyds = udu = u  =
2 (a − b2 )
2 3 (a2 − b2 ) b2 3 (a + b)
γ b2

2. Să se calculeze
I
2y 2 − 4y + x dx + 4x (y − 1) dy

unde γ este cercul de ecuaţie x2 + y 2 − 2y = 0.

Soluţie
Dacă notăm cu P (x, y) = 2y 2 − 4y + x şi cu Q (x, y) = 4x (y − 1),
atunci
∂P ∂Q
= 4y − 4 = .
∂y ∂x
118 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Rezultă că V (x, y) = 2y 2 − 4y + x, 4x (y

H − 1) este un câmp de gradienţi.
Cum γ este o curbă ı̂nchisă, rezultă că V dr = 0.
γ

3. Să se calculeze: I
ydx + zdy + xdz,
γ+

x2 + y 2 + z 2 = R 2

unde γ+ este cercul , parcurs ı̂n sens invers acelor
x+y =R
unui ceasornic, dacă privim din centrul sferei.

Soluţie
Eliminând y ı̂ntre ecuaţiile curbei γ obţinem
z2 R2
x2 − Rx + = ,
2 2
R 2 z2 R2
 
sau x − + = .
2 2 4
R R R
Notând x− = cos t şi z = √ sin t, obţinem următoarea reprezentare
2 2 2
parametrică a curbei γ+ :
 R
 x = (1 + cos t)
2






R , t ∈ [0, 2π]
y = (1 − cos t)
2




 R

 z = √ sin t
2

În continuare avem:

I
ydx + zdy + xdz =
γ+

Z2π       
R R R R R R
(1 − cos t) − sin t + √ sin t sin t + (1 + cos t) √ cos t dt =
2 2 2 2 2 2
0

Z2π 
R2 R2 R2 R2 R2

2 2
= − sin t + sin t cos t + √ sin t + √ cos t + √ cos t dt =
4 4 2 2 2 2 2 2
0
14.10. INTEGRALA CURBILINIE 119

2π
R2 R2 R2 R2 πR2

2

= cos t + sin t + √ t+ √ sin t  = √
4 8 2 2 2 2 0 2

4. Să se arate că V = y cos xy, x cos xy + 2yz 3 , 3y 2 z 2 este un câmp de

gradienţi. Să se determine o funcţie f astfel ı̂ncât V = ∇f şi să se

calculeze

ZB
y cos xydx + x cos xy + 2yz 3 dy + 3y 2 z 2 dz,

A
pπ pπ

unde A 2, 2 , 0 şi B (0, 2, 1).

Soluţie
Notăm cu P (x, y, z) = y cos xy, Q (x, y, z) = x cos xy + 2yz 3 ,
R (x, y, z) = 3y 2 z 2 .
Constatăm ca:
∂R ∂Q
= 6yz 2 =
∂y ∂z

∂P ∂R
=0=
∂z ∂x

∂Q ∂P
= cos xy − xy sin xy = ,
∂x ∂y
deci V este un câmp de gradienţi. Din egalitatea

V = ∇f

deducem că:
∂f ∂f ∂f
= y cos xy, = x cos xy + 2yz 3 , = 3y 2 z 2 .
∂x ∂y ∂z

Integrând prima relaţie ı̂n raport cu x obţinem:

f (x, y, z) = sin xy + g (y, z), unde g este o funcţie oarecare de clasă
C 1.
Ţinând seama de a doua relaţie rezultă
∂g
x cos xy + = x cos xy + 2yz 3
∂y
120 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

∂g
şi, mai departe, = 2yz 3 . Integrând ı̂n raport cu y obţinem:
∂y
g (y, z) = y 2 z 3 + h (z), unde h este o funcţie arbitrară de clasă C 1 .
Aşadar, f (x, y, z) = sin xy + y 2 z 3 + h (z).
În sfârşit, din a treia relaţie deducem:

3y 2 z 2 + h0 (z) = 3y 2 z 2

Rezultă că h0 (z) = 0, deci h (z) = C şi funcţia cerută este

f (x, y, z) = sin xy + y 2 z 3 + C
R
V dr depinde numai de capetele arcului, deci are sens
AB
d

ZB
V dr = f (B) − f (A) = 4 + C − 1 − C = 3
A

5. Să se calculeze
Z
(z − y) dx + (x − z) dy + (y − x) dz
MABC

unde A (a, 0, 0) , B (0, b, 0) , C (0, 0, c) , a > 0, b > 0, c > 0

Soluţie
Ecuaţiile parametrice ale segmentului de dreaptă [AB] sunt:

 x = a (1 − t)
y = bt , t ∈ [0, 1]
z = 0


Rezultă că:
Z Z1
(z − y) dx+(x − z) dy+(y − x) dz = (−bt (−a) + a (1 − t) b) dt = ab
AB 0

În mod analog, [BC] are reprezentarea parametrică


 x = 0
y = b (1 − t) , t ∈ [0, 1]
z = ct

14.10. INTEGRALA CURBILINIE 121

şi
Z Z1
= (−ct (−b) + b (1 − t) c) dt = bc.
BC 0

În sfârşit, [CA] are reprezentarea parametrică


 x = at
y = 0 , t ∈ [0, 1]
z = c (1 − t)

R
şi = ac.
CA

În final avem:

Z Z Z Z
= + + = ab + bc + ac
MABC AB BC CA

6. Să se calculeze integrala

Z
I= (x2 + y 2 ) ln z ds
γ

 x = et cos t


unde γ este dată parametric prin γ : y = et sin t ; t ∈ [0, 1].

z = et

0 0 0
Soluţie. Avem x = et cos t − et sin t, y = et sin t + et cos t şi z = et .
p
ds =p (x0 )2 + (y 0 )2 + (z 0 )2
√
= et cos2 t − 2 sin t cos t + sin2 t + sin2 t + 2 sin t cos t + cos2 t + 1 = et 3.
Prin urmare
Z 1
2t 2 2t 2 t t
√ √ Z 1 3t
I= (e cos t + e sin t) ln e · e 3 dt = 3 te dt
0 0
0 √ 3 √ 3t
√ Z 1
e3t √ e3t 1 √ Z 1 e3t

3e 3e 1
= 3 t dt = 3t |0 − 3 dt = − | =
0 3 3 0 3 3 9 0
√ 3 √ 3 √ √
3e 3e 3 3 3
= − + = (2e + 1).
3 9 9 9
7. Să se calculeze integrala curbilinie de tipul doi
Z p
I= 1 − x2 dx + xdy
γ
2
unde γ este porţiunea din elipsa de ecuaţie x2 + y4 = 1, corespunzătoare
restricţiei x ≥ 0 şi parcursă ı̂n sens direct.
122 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Soluţie. O reprezentare parametrică a curbei este


x = cos t π π
γ: ; t ∈ [− , ].
y = 2 sin t 4 4

Aplicând formula de calcul pentru integrala de tipul doi obţinem:

Z π Z π Z π
2 p 2 2
2
I= 2
(− 1 − cos t sin t+2 cos t) dt = − | sin t| sin t dt+2 cos2 t dt
− π2 − π2 − π2

Prima integrala este 0 deoarece funcţia de sub integrala este impară,

iar pentru a doua, folosim formula cos2 t = 1+cos
2
2t
. Prin urmare
Z π
2 sin 2t π2
I= (1 + cos 2t) dt = (t + )|− π = π.
− π2 2 2

8. Să se calculeze următoarea integrală, arătând ı̂n prealabil că este in-
dependentă de drum.
Z
I= yzdx + xzdy + xydz; A(1, 1, 0), B(2, 3, 1).
AB
d

Soluţie. Deoarece V1 = yz, V2 = xz, V3 = xy şi

∂V1 ∂V2 ∂V2 ∂V3 ∂V3 ∂V1

= = z, = = x, = = y,
∂y ∂x ∂z ∂y ∂x ∂z

rezultă că integrala este independentă de drum.

Rezultă că un potenţial scalar este
Z 1 Z 1
f (x, y, z) = (x · tytz + y · txtz + z · txty) dt = xyz 3t2 dt = xyz.
0 0

Prin urmare I = f (2, 3, 1) − f (1, 1, 0) = 6.

9. Densitatea de masă a unei sârme semicirculare de rază a variază proporţional

cu distanţa faţă de diametrul care uneşte cele două capete ale sârmei.

(a) Determinaţi masa sârmei;

(b) Stabiliţi coordonatele centrului de masă.

Soluţie.
Firul poate fi parametrizat prin

r(t) = a cos ti + a sin tj, t ∈ [0, π],

14.11. INTEGRALA DUBLĂ ŞI INTEGRALA TRIPLĂ 123

iar densitatea de masă este de forma λ(x, y) = ky.

Întrucât r0 (t) = −a sin ti + a cos tj, obţinem s0 (t) = kr0 (t)k = a.
(a) Masa sârmei este dată de:
Z Z Z π Z π
0
M= λ(x, y) ds = ky ds = ky(t)s (t) dt = k(a sin t)a dt
C C 0 0
Z π
= ka2 sin t dt = 2ka2 .
0

(b) Datorită simetriei configuraţiei, xM = 0.

Z Z Z π Z π
2 2 0
yM M = yλ(x, y) ds = ky ds = [ky(t)] s (t) dt = k(a sin t)2 a dt
C C 0 0
Z π
3 1
= ka sin2 t dt = ka3 π.
0 2
Întrucât M = 2ka2 , rezultă yM = ( 12 ka3 π)/(2ka2 ) = 41 aπ.
1
Deci, centrul de masă se află pe mediana firului, la distanţa 4 aπ de
diametru.

14.11 Integrala dublă şi integrala triplă

1. Să se calculeze ZZ
xdxdy,
K

R2  0 ≤ x ≤ 1, 2x ≤ y ≤ x2 + 1

unde K = (x, y) ∈

Soluţie

ZZ Z 1 Z x2 +1 Z 1
5
x3 + x + 2x2 dx =


xdxdy = dx xdy =
0 2x 0 12
K

2. Să se calculeze ZZ
x2 + y 2 dxdy,

Ω
√
 
 x
unde Ω = (x, y) ∈ R2  x2 + y2 ≤ a2 , 0 ≤ √ ≤y≤x 3 .
3
124 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Soluţie
π π

Fie W = 6 3 × [0, a] şi φ : W → Ω schimbarea de variabile
,
φ (t, r) = (r cos t, r sin t) .
Cum det φ0 (t, r) = r, rezultă că
Zπ/3 Za
πa4
ZZ ZZ
2 2 2
dt r3 dr =


x +y dxdy = r · rdrdt =
24
Ω W π/6 0

3. Să se calculeze
ZZ
3
I= xy(1 + x2 + y 2 )− 2 dxdy
D
pe domeniul dreptunghiular D = [0, 1] × [0, 1].
R1 R1 3
Soluţie. Avem I = 0 dx 0 xy(1 + x2 + y 2 )− 2 dy.
2 − 32 dy = x 1 (1 + x2 + y 2 )− 32 (1 + x2 + y 2 )0 dy
R1 2
R
0 xy(1 + x + y ) 2 0 y
1
2 2 )− 2 1 1 1
= x2 · (1+x −+y1 |10 = −x(1+x2 +y 2 )− 2 |10 = −x(2+x2 )− 2 +x(1+x2 )− 2
2
R1 1 1

Deci I = 0 x(1 + x2 )− 2 − x(2 + x2 )− 2 dx
R1 1 0 R1 1 0
= 12 0 (1 + x2 )− 2 (1 + x2 ) dx − 21 0 (2 + x2 )− 2 (2 + x2 ) dx
√ √ √ √
= 1 + x2 |10 − 2 + x2 |10 = 2 2 − 3 − 1.

4. Să se calculeze ZZ
xy dxdy
D
domeniul D fiind mărginit de parabola y = x2 şi dreapta y = 2x + 3.
Soluţie. Intersectăm
 parabola y = x2 cu dreapta y = 2x + 3:
2 2

y=x y=x
⇔ ⇔ A(−1, 1), B(3, 9)
y = 2x + 3 x2 − 2x − 3 = 0
Z 3
R 3 R 2x+3 R3 R 2x+3 y2
I = −1 x2 xy dxdy = −1 dx x2 xy dy = [(x )|2x+3
2 ] dx
−1 2 x
Z 3 Z 3
x x
= [(2x + 3)2 − (x2 )2 ] dx = (4x2 + 12x + 9 − x4 ) dx
−1 2 −1 2
Z 3
x5 9x x6 x4 9x2 3
= (− + 2x3 + 6x2 + ) dx = (− + + 2x3 + )| =
−1 2 2 12 2 4 −1
301
6
14.11. INTEGRALA DUBLĂ ŞI INTEGRALA TRIPLĂ 125

5. Folosind coordonatele polare să se calculeze

2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4
ZZ p 
I= 2 2
x + y dxdy, unde D :
D x+y ≥0

Soluţie.
Facem schimbarea de variabilă

x = r cos t D(x, y)
⇒ = r.
y = r sin t D(r, θ)
√
Utilizând desenul deducem r ∈ [ 2, 2] şi r ∈ [− π4 , 3π
4 ].
√
Fie D0 = [ 2, 2] × [− π4 , 3π
4 ].
AstfelRR
avem: RR p
r2 cos2 t + r2 sin2 t| D(x,y)
p
2 + y 2 dxdy =
I = D x D0 D(r,t) | drdt =
2
3π
2 2 √
2 2 √ r 2 π dr = r π |2√ = 2π (4 − 2)
RR R R R
√ dr 4
D0 r drdt = 2 − π r dt =
4
2 3 2 3

6. Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu originea unei plăci

plane omogene mărginită de curbele y = 0, x + y − 6 = 0, y 2 = 8x.

Demonstraţie. Intersectând curbele obţinem punctele O(0, 0), A(6, 0), B(0, 6).
Momentul de inerţie ı̂n raport cu originea este
 
RR 2 2
R 4 R 6−y 2 2
I0 = D (x + y )dxdy = 0 y2
(x + y )dx dy =
  h 8 i
R4 3 R 4 (6−y)3 2 (6 − y) − y 6 − y 4 dy =
= 0 x3 + xy 2 ) /6−y
y2
dy = 0 3 + y 3·83 8
8
128 32
= 136 − 5 − 21

7. Să se afle coordonatele 

centrului de greutate al plăcii omogenecare
 x2 y 2
formează domeniul Ω = (x, y) ∈ R2  2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 .
a b

Soluţie
Coordonatele centrului de greutate sunt date de formulele:
RR RR
xdxdy ydxdy
Ω Ω
xG = RR , yG = RR
dxdy dxdy
Ω Ω
126 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Observăm că domeniul plan Ω este porţiunea din primul cadran a

x2 y 2
elipsei 2 + 2 ≤ 1.
a b
ZZ
1
dxdy = aria (Ω) = πab.
4
Ω

Pentru calculul celorlalte două integrale considerăm schimbarea de

variabile
 π φ : W → Ω, φ (t, r) = (ar cos t, br sin t), cu (t, r) ∈ W =
0, 2 × [0, 1].
Cum det Jφ (t, r) = abr, rezultă:
Zπ/2 Za
a2 b
ZZ ZZ
2
xdxdy = ar cos t · abrdrdt = a b cos tdt r2 dr =
3
Ω W 0 0

Zπ/2 Za
ab2
ZZ
ydxdy = dt br sin t · abrdr =
3
Ω 0 0
 
4a 4b
Aşadar, G , .
3π 3π
8. Să se calculeze volumul tetraedrului T ⊂ R3 mărginit de planele
x = 0, y = 0, z = 0, x + 2y + z − 6 = 0.

Soluţie
Vârfurile tetraedrului T sunt O (0, 0, 0) , A (6, 0, 0) , B (0, 3, 0) , C (0, 0, 6),
iar proiecţia sa ı̂n planul xOy este triunghiul dreptunghic Ω de vârfuri
(0, 0), (6, 0) şi (0, 3). Avem:
Ω = (x, y) ∈ R2  0 ≤ x ≤ 6; 0 ≤ y ≤ 3 − x2 şi
 

T = (x, y, z) ∈ R3  0 ≤ z ≤ 6 − x − 2y; (x, y) ∈ Ω


ZZZ ZZ 6−x−2y
Z ZZ
Vol (T ) = dxdydz = dxdy dz = (6 − x − 2y) dxdy =
T Ω 0 Ω
3− x2
Z6 Z6 
x2
Z 
= dx (6 − x − 2y) dy = 9 − 3x + dx = 18.
4
0 0 0
14.11. INTEGRALA DUBLĂ ŞI INTEGRALA TRIPLĂ 127

9. Să se calculeze ZZZ p

x2 + y 2 + z 2 dxdydz,
T

unde T este sfera (plină) T = (x, y, z) ∈ R3  x2 + y 2 + z 2 ≤ z .


Soluţie
Fie W = (s, t, r) ∈ R3  0 ≤ s ≤ 2π, 0 ≤ t ≤ π2 , 0 ≤ r ≤ cos t
 

şi φ : W → T , schimbarea de variabile:

φ (s, t, r) = (r sin t cos s, r sin t sin s, r cos t)

Cum det Jφ (s, t, r) = r2 sin t, rezultă:

ZZZ p ZZZ
2 2 2
x + y + z dxdydz = r · r2 sin tdsdtdr =
T W

Z2π Zπ/2 cos

Z t Zπ/2 4 π/2
3 cos t sin t π cos5 t  π
= ds dt r sin tdr = 2π dt = − · =
4 2 5 0  10
0 0 0 0

10. Să se calculeze masa corpului V de densitate ρ(x, y, z) = z mărginit

de suprafeţele x2 + y 2 + z 2 = 24, x2 + y 2 = 2z.

Demonstraţie. Intersecţia celor două suprafeţe este cercul x2 + y 2 = 8

situat ı̂n planul z = 8
 √ 
RRR RR R 24−x2 −y2
M= V zdxdydz = x2 +y 2 ≤8 x2 +y 2
zdz dxdy =
 2
 2
= 12 2 − y 2 − x2 +y 2
RR
2 2
x +y ≤8 24 − x 2 dxdy =
√  
R 2π R 2 2 4
= 12 0 dθ 0 24 − ρ3 − ρ4 dρ = 176π 3

11. Să se determine coordonatele centrului de greutate al unui corp omogen

definit de x2 + y 2 ≤ 2z, x + y − z ≤ 0.
 
RRR RR R x+y
Demonstraţie. M = V dxdydz = x2 +y 2 −2(x+y)≤0 x2 +y 2
dz dxdy =
2
= 12 (2x + 2y − x2 − y 2 )dxdy =
R R
x2 +y 2 −2(x+y)≤0
√
2π 2
= 12 0 dθ 0 (2ρ2 − ρ3 )dρ = π
R R

(unde am folosit trecerea la coordonate polare x = 1 + ρ cos θ, y =

= 1 + ρ sin θ)
128 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE
 
RRR RR R x+y
V xdxdydz = x2 +y 2 −2(x+y)≤0 x2 +y 2
xdz dxdy =
2
1
x(2x + 2y − x2 − y 2 )dxdy
R R
= 2 x2 +y 2 −2(x+y)≤0 =
R 2π R 2 2 √
1 3
= 2 0 dθ 0 (2ρ − ρ )(1 + ρ cos θ)dρ = π
Deci xG = 1
 
RRR RR R x+y
V ydxdydz = x2 +y 2 −2(x+y)≤0 x2 +y 2
ydz dxdy =
2
= 21 y(2x + 2y − x2 − y 2 )dxdy =
R R
x2 +y 2 −2(x+y)≤0
√
R 2π R 2
= 12 0 dθ 0 (2ρ2 − ρ3 )(1 + ρ sin θ)dρ = π
Deci yG = 1
 
RRR RR R x+y
V zdxdydz = x2 +y 2 −2(x+y)≤0 x2 +y 2
zdz dxdy =
h 2i
(x2 +y 2 )2
= 12 2
RR
x2 +y 2 −2(x+y)≤0 (x + y) − 4 dxdy

Trecem la coordonate polare x = ρ cos θ, y = ρ sin θ, θ ∈ − π4 , 3π

 
4 ,
0 ≤ ρ ≤ 2(sin θ + cos θ) şi obţinem
RRR R 3π
4
R 2(sin θ+cos θ)  2 
2 sin 2θ − ρ4 dρ = 5π
V zdxdydz = − π
0 ρ ρ + ρ 4 3
4
5
Deci zG = 3

12. Să se calculeze momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz al corpului

omogen de densitate ρ(x, y, z) = ρ0 mărginit de suprafeţele sferice
(S1 ) : x2 + y 2 + z 2 = 2z şi (S2 ) : x2 + y 2 + z 2 = 1.

Demonstraţie. Corpul este mărginit inferior de S1 şi superior de S2 .Suprafeţele

S1 şi S2 se intersectează după cercul x2 + y 2 = 34 din planul z = 12 .
2 + y 2 )ρ(x, y, z)dxdydz = ρ 2 2
RRR RRR
IOz = V (x  0 V (x + y )dxdydz =
√
R 1−x2 −y2

√ (x2 + y 2 )dz dxdy =
RR
= ρ0 x2 +y 2 ≤ 34 1− 1−x2 −y 2
√
2 2 1−x2 −y 2
√
RR
= ρ0 x2 +y 2 ≤ 43 (x + y )z/1− 1−x2 −y 2 dxdy =
p
2 2
RR
2 2
= ρ0 x2 +y 2 ≤ 34 (x + y )(2 1 − x − y − 1)dxdy =
R 2π R 3
= ρ0 0 04 ρ3 (2 1 − ρ2 − 1)dρdθ = 53ρ 0π
p
480

14.12 Integrala de suprafaţă

1. Să se calculeze aria torului.
Soluţie
Considerăm ı̂n planul xOy un cerc de rază a, cu centrul ı̂n punctul
(b, 0) unde 0 < a < b.
14.12. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ 129

y 6

'$
a
q u
 -
O b x
&%

Torul este suprafaţa care se obţine când rotim acest cerc, ca un corp
rigid, ı̂n spaţiu, ı̂n jurul axei Oy. Dacă notăm cu v unghiul de rotaţie
al cercului ı̂n jurul axei Oy atunci ecuaţiile parametrice ale torului T
sunt:

 x = (b + a cos u) cos v
y = a sin u , 0 ≤ u ≤ 2π, 0 ≤ v ≤ 2π.
z = (b + a cos u) sin v


Avem:
 
 a cos u −a sin u sin v 
A =   = a (b + a cos u) cos u cos v;
0 (b + a cos u) cos v 

 
 −a sin u cos v −a sin u sin v 
B = −   = a (b + a cos u) sin u;
− (b + a cos u) sin v (b + a cos u) cos v 

 
 −a sin u cos v a cos u 
C =   = a (b + cos u) cos u sin v
− (b + a cos u) sin v 0 

şi A2 + B 2 + C 2 = a2 (b + a cos u)2 .

Dacă notăm cu Ω = [0, 2π] × [0, 2π] atunci:

ZZ p Z2π Z2π
Aria (T ) = A2 + B2 + C 2 dudv = dv a (b + a cos u) du = 4π 2 ab.
Ω 0 0

2. Să se calculeze aria porţiunii din emisfera superioară

x2 + y 2 + z 2 = R2 , z ≥ 0,

decupată de cilindrul x2 + y 2 − Rx = 0.
Soluţie
130 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Dacă notăm cu S suprafaţa menţionată ı̂n enunţ atunci S este graficul

funcţiei:
p 
f (x, y) = R2 − x2 − y 2 , (x, y) ∈ D, unde D = (x, y) ∈ R2 x2 + y 2 − Rx ≤ 0 .


RR p ∂f ∂f
A = Aria (S) = 1 + p2 + q 2 dxdy, unde p = şi q = . Avem:
D ∂x ∂y

−x −y R2
p= p , q=p , 1 + p2 + q 2 = 2
R 2 − x2 − y 2 R 2 − x2 − y 2 R − x2 − y 2

şi mai departe ZZ

dxdy
A=R p .
R 2 − x2 − y 2
D
n  π π o
2
Fie W = (t, r) ∈ R − ≤ t ≤ ; 0 ≤ r ≤ R cos t şi φ : W → D

2 2
schimbarea de variabile φ (t, r) = (r cos t, r sin t).
Deoarece det Jφ (t, r) = r, avem:

Zπ/2 RZcos t Zπ/2 p

r R cos t
A=R dt √ dr = −R R2 − r 2  dt =

R2 − r 2 0
−π/2 0 −π/2

Zπ/2 Zπ/2
2
= −R (R| sin t| − R) dt = −2R (sin t − 1) dt = (π − 2) R2 .
−π/2 0
RR
3. Să se calculeze (xy + yz + zx) dσ, unde S este porţiunea din conul
S
x2 + y 2 = z 2 , z ≥ 0, decupată de cilindrul x2 + y 2 = 2y.
Soluţie
p
Observăm că suprafaţa S este graficul
 2 funcţiei f (x, y)
= x2 + y 2 ,
2 2
(x, y) ∈ D, unde D = (x, y) ∈ R x + y − 2y ≤ 0 .


În continuare avem:

∂f x ∂f y
p= =p , q= =p , 1 + p2 + q 2 = 2.
∂x x2 + y 2 ∂y x2 + y 2
ZZ ZZ h p i√
(xy + yz + zx) dσ = xy + (y + x) x2 + y 2 2dxdy.
S D

Fie W = (t, r) ∈ R2 |0 ≤ t ≤ π; 0 ≤ r ≤ 2 sin t şi φ : W → D schim-



barea de variabile
φ (t, r) = (r cos t, r sin t) .
14.13. FORMULE INTEGRALE 131

În urma acestei schimbări de variabile obţinem:

π 2Zsin t
ZZ √ Z
(xy + yz + zx) dσ = 2 dt (r2 sin t cos t+r2 sin t+r2 cos t)rdr =
S 0 0

π 2Zsin t
√ Z
= 2 (sin t cos t + sin t + cos t) dt r3 dr =
0 0

π
√ Z
sin5 t cos t + sin5 t + sin4 t cos t dt =


4 2
0

π π √
√ Z √ Z
2 64 2
= 4 2 sin5 tdt = 4 2 2
1 − cos t sin tdt = .
15
0 0

14.13 Formule integrale

1. Să se calculeze: I
y 2 dx + x2 dy
∂K

unde cu ∂K am notat frontiera domeniului compact

K = (x, y) ∈ R2  x2 + y 2 ≤ 1, y ≥ 0 .
 

Soluţie
Dacă notăm cu P (x, y) = y 2 şi Q (x, y) = x2 atunci din formula
Riemann-Green rezultă:
I ZZ
2 2
y dx + x dy = 2 (x − y) dxdy.
∂K K

Dacă facem schimbarea de variabile (t, r) → (r cos t, r sin t) : W → K,

unde W = [0, π] × [0, 1] obţinem:

ZZ Zπ Z1 Zπ
2 2 4
2 (x − y) dxdy = 2 dt r (cos t − sin t) dr = (cos t − sin t) dt = − .
3 3
K 0 0 0
132 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

2. Să se calculeze direct şi apoi să se verifice rezultatul cu formula Riemann-
Green: I
(xy − y) dx + (xy + x) dy
∂K
 2
y2
 
2
x
unde ∂K este frontiera domeniului compact K = (x, y) ∈ R  2 + 2 ≤ 1 .
a b
Soluţie
Pentru calculul direct folosim reprezentarea parametrică a elipsei:

x = a cos t
∂K : , t ∈ [0, 2π]
y = b sin t

Obţinem: I
(xy − y) dx + (xy + x) dy =
∂K

Z2π
= (ab sin t cos t − b sin t)·(−a sin t)+(ab sin t cos t + a cos t)·(b cos t) dt =
0

Z2π Z2π Z2π

2 2 2 2
= −a b sin t cos tdt + ab cos t sin tdt + ab dt = 2πab.
0 0 0

Dacă notăm cu P (x, y) = xy − y şi Q (x, y) = xy + x atunci

∂Q ∂P
− = x + y + 2 şi din formula Riemann-Green deducem:
∂x ∂y
I ZZ
(xy − y) dx + (xy + x) dy = (x + y + 2) dxdy.
∂K K

Fie W = [0, 2π]×[0, 1] şi schimbarea de variabile φ (t, r) = (ar cos t, br sin t).
Deoarece det Jφ (t, r) = abr avem:

ZZ Z1 Z2π
(x + y + 2) dxdy = dr (ar cos t + br sin t + 2) abrdt =
K 0 0

Z1 Z2π Z1 Z2π Z1 Z2π

2 2 2 2
=a b r dr · cos tdt + ab r dr · sin tdt + 2ab rdr · dt =
0 0 0 0 0 0
1
= 2ab · · 2π = 2πab.
2
14.13. FORMULE INTEGRALE 133

3. Să se calculeze
Z următoarea integrală curbilinie aplicând formula Green-
x2
Riemann: xydx + dy, unde Γ = {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x ≤ 0 ≤
Γ 2
y} ∪ {(x, y) | x + y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0}.
Soluţie
Curba Γ nu este ı̂nchisă , deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, −1) şi B(0, 1) şi fie [AB] segmentul orientat (de la
A c’atre B) determinat de aceste puncte. Fie Λ = Γ ∪ [AB]; atunci Λ
este o curbă ı̂nchisă şi deci, aplicând formula Green-Riemann, obţinem
(notăm cu K compactul mărginit de Λ):
x2
Z Z Z
xydx + dy = 0dxdy = 0.
Λ 2 K

Rezultă deci:
x2 x2
Z Z
xydx + dy = − xydx + dy = 0,
Γ 2 [AB] 2
ultima integrală curbilinie calculându-se imediat cu definiţia.

2 2
4. Să se calculeze aria mulţimii mărginite de curba Γ: x 3 + y 3 = 1.
Soluţie Z
1
Aria mulţimii mărginite de curba Γ este A = xdy − ydx. Cu
2 Γ
parametrizarea x(t) = cos3 t, y(t) = sin3 t, t ∈ [0, 2π), obţinem:
3 2π 2
Z Z
1 3
A= xdy − ydx = sin t cos2 tdt = π.
2 Γ 2 0 8
x−y x+y
5. Fie α = 2 2
dx + 2 dy.
x +y x + y2 Z
a. Să se calculeze integrala curbilinie α, unde, am notat cu
C(O,R)
C(O, R) cercul de centru
Z O şi rază R > 0.
b. Să se calculeze α, unde, Γ este o curbă arbitrară ı̂nchisă astfel
Γ
ı̂ncât O 6∈ Γ.
Soluţie
a. Să observăm, mai ı̂ntâi că α ∈ C 1 (R2 \ {O}), deci pentru calculul
integralei de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann.
Folosim definiţia integralei curbilinii; parametrizăm cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t ∈ [0, 2π)
şi obţinem: Z Z 2π
α= dt = 2π.
C(O,R) 0
134 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

b. Notăm cu K compactul mărginit de curba Γ. Distingem două

cazuri: dacă O 6∈ K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau
dacă O ∈ K (nu se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ı̂ntâi că O 6∈ K; atunci:
Z Z     
x−y
Z
∂ x+y ∂
α= − dxdy = 0.
Γ K ∂x x2 + y 2 ∂y x2 + y 2

Presupunem acum că O ∈ K; fie R > 0 astfel ı̂ncât C(O, R) este inclus
ı̂n interiorul lui K. Notăm cu D(O, R) discul deschis de centru O
şi rază R. Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al
lui A este reuniunea ∂A = Γ ∪ C(O, R), sensul pe cerc fiind sensul
trigonometric negativ. Deoarece O 6∈ A, avem:
Z Z Z
α= 0dxdy = 0.
∂A A

Rezultă : Z Z
α= α = 2π.
Γ C(O,R)

6. Fie a < b, fie γ : [a, b] 7→ R2 , γ(t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat

ı̂nchis (γ(a) = γ(b)) , orientat ı̂n sens trigonometric pozitiv şi fie K
compactul mărginit de imaginea lui γ. Intr-un punct arbitrar γ(t) =
(x(t), y(t)), considerăm vectorul normal la γ, n(t) = (y 0 (t), −x0 (t)). Să
se demonstreze că pentru orice câmp de vectori V de clasă C 1 pe o
vecinătate a lui K, avem:
Z b Z Z
V (γ(t))n(t)dt = div(V )dxdy.
a K

Soluţie
Din definiţia integralei curbilinii, rezultă :
Z b Z
V (γ(t))n(t)dt = P dy − Qdx.
a γ

Aplicând ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obţinem:

Z b Z
V (γ(t))n(t)dt = P dy − Qdx =
a γ

Z Z   Z Z
∂P ∂Q
= + dxdy = div(V )dxdy.
K ∂x ∂y K
14.13. FORMULE INTEGRALE 135

7. Formula de medie pentru funcţii armonice

O funcţie f : U ⊆ R2 7→ R se numeşte armonică pe U dacă
∂2f ∂2f
∆f = + = 0 pe U.
∂x2 ∂y 2
Fie f o funcţie armonică pe discul unitate. Atunci:
Z 2π
1
f ((0, 0)) = f (ρ cos t, ρ sin t)dt, ∀ρ ∈ (0, 1),
2π 0
egalitate numită formula de medie pentru funcţii armonice.
Soluţie
Fie ρ ∈ (0, 1) şi fie
Z 2π
1
g(ρ) = f (ρ cos t, ρ sin t)dt.
2π 0
Vom demonstra că funcţia g este constantă .
Pentru aceasta, calculăm derivata sa:
Z 2π  
1 ∂f ∂f
g 0 (ρ) = (ρ cos t, ρ sin t) cos t + (ρ cos t, ρ sin t) sin t dt =
2π 0 ∂x ∂y
Z 2π  
1 ∂f ∂f
= (ρ cos t, ρ sin t), (ρ cos t, ρ sin t) · (ρ cos t, ρ sin t) dt.
2πρ 0 ∂x ∂y
Vom aplica acum rezultatul exerciţiului de mai sus.
Vectorul n = (ρ cos t, ρ sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul
∂f ∂f
de centru O şi rază ρ, iar câmpul vectorial V = i+ j. Obţinem
∂x ∂y
(notăm cu K discul de centru O şi rază ρ):
Z Z
0 1
g (ρ) = ∆f dxdy = 0.
2πρ K

Rezultă deci că funcţia g este constantă pe intervalul (0, 1); ı̂n consecinţă
avem: Z 2π
1
f (ρ cos t, ρ sin t)dt = g(ρ) = lim g(ρ) =
2π 0 ρ→0
Z 2π
1
= f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
2π 0

8. Să se calculeze, folosind formula Gauss-Ostrogradski, următoarea in-

tegrală de suprafaţa:
ZZ
x2 dy ∧ dz + y 2 dz ∧ dx + z 2 dx ∧ dy
∂K
136 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

unde ∂K este bordul domeniului compact K = (x, y, z) ∈ R3  0 ≤ x, y, z ≤ a ,


orientat după normala exterioară.

Soluţie
Fie câmpul V = (P, Q, R) unde P (x, y, z) = x2 , Q(x, y, z) = y 2 , R(x, y, z) =
z2.
Atunci divV = 2 (x + y + z) şi din formula Gauss deducem:
ZZ ZZZ
2 2 2
x dy ∧ dz + y dz ∧ dx + z dx ∧ dy = 2 (x + y + z) dxdydz =
∂K K

Za Za Za Za Za  a
z 2 
=2 dx dy (x + y + z) dz = 2 dx (x + y) z + dy =
2 0
0 0 0 0 0
Za Za Za  a
a2 y 2 a2
 

=2 dx ax + ay + dy = 2 axy + a · + · y  dx =
2 2 2 0
0 0 0
Za
=2 (a2 x + a3 )dx = 3a4 .
0

9. Legea lui Arhimede. Considerăm un recipient (conţinut ı̂n semispaţiul

z < 0) ı̂n care s-a turnat un lichid având densitatea constantă c.
Scufundăm ı̂n lichid un corp pe care ı̂l asimilăm cu un compact cu
bord orientat (K, ∂K). Presupunând că presiunea exercitată de lichid
asupra corpului scufundat creşte proporţional cu adâncimea, obţinem
pentru câmpul presiunilor formula V = czk. Forţa ascensională pe
care lichidul o exercită asupra corpului scufundat este, prin definiţie,
egală cu fluxul câmpului presiunilor prin suprafaţa (bordul) ∂K, ı̂n ra-
port cu normala exterioară , n. Aplicând formula Gauss-Ostrogradski,
obţinem: Z
F∂K (V ) =
V ndσ =
∂K
Z Z Z Z Z Z
= divV dxdydz = cdxdydz = c vol(K),
K K
adică forţa ascensională este egală cu masa lichidului dezlocuit de cor-
pul scufundat.

10. Legea lui Gauss. Pentru orice q > 0, considerăm câmpul scalar
q q
f (x, y, z) = p =
4π x2 + y 2 + z 2 4πr

şi fie câmpul de gradienţi:

E = −gradf.
14.13. FORMULE INTEGRALE 137

Câmpul scalar f reprezintă potenţialul electric (sau potenţial New-

tonian) asociat sarcinei electrice q plasate ı̂n O, iar E este câmpul
electric generat (sau câmp Newtonian).
a. Să se expliciteze E şi să se demonstreze că este câmp solenoidal,
adică : divE = 0.
b. Să se demonstreze că fluxul câmpului E prin orice suprafaţă ı̂nchisă
ce nu conţine originea ı̂n interior este nul.
c. Să se demonstreze că fluxul câmpului E prin orice suprafaţă ı̂nchisă
ce conţine originea ı̂n interior este q, (legea lui Gauss).
Soluţie
a. Putem calcula E direct cu definiţia, sau aplicând proprietăţile gra-
dientului; obţinem:
q r
E = −gradf = .
4π r3
Arătăm acum că E este solenoidal:
q
3r3 − 3r(x2 + y 2 + z 2 ) = 0.


divE = −grad(divf ) = −∆f = 6
4πr
b. Fie Σ o suprafaţă ı̂nchisă ce nu conţine originea ı̂n interior. Deoarece
câmpul electric E este de clasă C 1 pe R3 \{O}, sunt ı̂ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski şi deci, (notăm cu K compactul mărginit
de Σ şi cu n versorul normalei exterioare la Σ), obţinem:
Z Z Z Z
FΣ (E) = E ndσ = divEdxdydz = 0.
Σ K

c. Fie acum Σ o suprafaţă ı̂nchisă ce conţine originea ı̂n interior.

Deoarece E nu este de clasă C 1 pe compactul K mărginit de Σ, (E nefi-
ind de clasă C 1 ı̂n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski
pentru a calcula fluxul lui E prin Σ. Fie R > 0 astfel ı̂ncât sfera de
centru O şi rază R (notată ı̂n continuare cu S), să fie inclusă ı̂n in-
teriorul lui Σ. Fie suprafaţa (ı̂nchisă ) Σ1 = Σ ∪ S, orientată după
normala exterioară (deci pe S este normala interioară la sferă ). Fie
K1 mulţimea compactă mărginită de Σ1 . Deoarece O 6∈ K1 , fluxul lui
E prin Σ1 este nul (conform (b)). Rezultă că fluxul lui E prin Σ este
r
egal cu fluxul lui E prin S (orientată după normala exterioară n =
R
la sferă ):
Z Z 2π Z π
q
FΣ (E) = E ndσ = dϕ sin θ dθ = q.
S 4π 0 0

11. Fie n ∈ N şi fie qı > 0, ∀ı ∈ {1, 2, .., n}. Fie Aı , ı ∈ {1, 2, .., n}, n
puncte ı̂n R3 de coordonate (xı , yı , zı ). Notăm cu rı vectorul de poziţie
138 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

al punctului Aı . Potenţialul electric generat de sarcinile electrice qı

plasate ı̂n punctele Aı este
n
1 X qı
f (x, y, z) = ,
4π k r − rı k
ı=1

unde, k · k este norma euclidiană ı̂n R3 . Fie E = −gradf câmpul

electric asociat potenţialului f . Să se demonstreze că fluxul câmpului
electric E printr-o suprafaţă arbitrară ı̂nchisă ce conţine toate punctele
X n
Aı ı̂n interiorul ei este egal cu qı .
ı=1
Soluţie
Se aplică raţionamentul din exerciţiul anterior.

12. Fie Σ o suprafaţă ı̂nchisă şi fie K compactul mărginit de Σ. Să se

demonstreze că : Z
1
r ndσ = vol (K) ,
3 Σ
unde, n este normala exterioară la Σ.
Soluţie
Se aplică formula Gauss-Ostrogradski:
Z Z Z Z Z Z Z
1 1
r ndσ = div(r) dxdydz = dxdydz = vol(K).
3 Σ 3 K K

kr
13. Fie câmpul vectorial V = r + r şi fie suprafaţa
r4
Σ = {(x, y, z); z = 3 − x2 − y 2 , 1 ≤ z} ∪ {(x, y, z); x2 + y 2 ≤ 2, z = 1}.
Să se calculeze fluxul lui V prin Σ, orientată după normala exterioară
.
Soluţie
Se aplică formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculăm
     
kr kr kr
divV = div r + 4 r = 3 + 4
divr + rgrad =
r r r4
 
kr 1 −4
=3+3 4 +r grad(k r) + (k r)gradr =
r r4
 
kr k (k r)
=3+3 4 +r − 4 6 r = 3.
r r4 r
Notând cu K compactul mărginit de suprafaţa Σ, rezultă :
Z Z Z Z
FΣ (V ) = V ndσ = 3dxdydz = 3vol(K).
Σ K
14.13. FORMULE INTEGRALE 139

1
14. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial V = (r × k) prin:
r
a. O suprafaţă ı̂nchisă arbitrară ce nu conţine originea ı̂n interior.
b. Sfera de centru O şi rază R.
Soluţie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul
este nul deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculează cu definiţia integralei de
suprafaţă (nu sunt ı̂ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski);
şi ı̂n acest caz fluxul este tot 0 deoarece vectorii V şi normala exte-
rioară la sferă sunt ortogonali.

15. Formulele lui Green

Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R3 . Fie n normala ex-
terioară la ∂K şi fie f, g două funcţii de clasă C 2 pe o vecinătate a lui
K. ZSă se demonstreze formulele
Z Z Z lui
 Green: 
a. f (gradg) n dσ = f ∆g + (gradf )(gradg) dxdydz.
Z∂K  K Z Z Z  
b. f (gradg) − g (gradf ) n dσ = f ∆g−g ∆f dxdydz.
∂K K
Soluţie
a. Pentru prima formulă se aplică formula Gauss-Ostrogradski câmpului
de vectori V = f gradg:
Z Z Z Z
f (gradg) n dσ = div(f gradg) dxdydz =
∂K K
Z Z Z  
= f div(gradg) + (gradg) (gradf ) dxdydz =
K
Z Z Z  
= f ∆g + (gradg) (gradf ) dxdydz.
K
b. A doua formulă rezultă direct din prima.

16. Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R3 şi fie n versorul
normalei exterioare la suprafaţa ∂K. Fie h o funcţie armonică pe o
dh
vecinătate a lui K şi fie derivata după direcţia n a lui h. Să se
dn
demonstreze
Z egalităţile:
dh
a. dσ = 0.
Z∂K dn Z Z Z
dh
b. h dσ = k gradh k2 dxdydz.
∂K dn K
140 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Soluţie
a. Se aplică prima formulă a lui Green pentru: f = 1 şi g = h;
o altă metodă este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski câmpului
V = gradh: Z Z
dh
dσ = (gradh) n dσ =
∂K dn ∂K
Z Z Z Z Z Z
= div(gradh) dxdydz = ∆h = 0.
K K
b. Se aplică a doua formulă a lui Green pentru f = g = h; o altă
metodă constă ı̂n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V =
h gradh: Z Z Z Z
dh
h dσ = h gradh n dσ =
∂K dn K
Z Z Z
= div(h gradh) dxdydz =
K
Z Z Z  
= h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =
K
Z Z Z   Z Z Z
2
= h ∆g + k gradh k dxdydz = k gradh k2 dxdydz.
K K
Z
17. Să se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie α ı̂n
Γ
următorul caz :
α = (y − z)dx + (z − x)dy + (x − y)dz.
Γ : z = x2 + y 2 , z = 1.
Soluţie
Fie suprafaţa Σ = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z ≤ 1}; atunci Γ este
bordul lui Σ şi aplicând formula lui Stokes obţinem (lăsăm ca exerciţiu
verificarea compatibilităţii orientărilor):
Z Z
(y−z)dx+(z−x)dy+(x−y)dz = −2(dy∧dz+dz∧dx+dx∧dy) =
Γ Σ
Z Z
= −2 (−2x − 2y + 1)dxdy,
D
unde D este discul unitate.

18. Z
Să se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz , Γ : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.
Γ
Soluţie
Integrala este 0.
14.13. FORMULE INTEGRALE 141

19. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial

V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k

pe curba Γ : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Soluţie
Curba Γ este un cerc mare al sferei (intersecţia sferei cu un plan ce
trece prin centrul sferei); considerăm drept suprafaţă Σ oricare din
cele două semisfere determinate de plan pe sferă . Aplicând formula
lui Stokes, obţinem:
Z Z
V dr = (rotV ) n dσ =
Γ Σ
Z
1
= (2(y − z)i + 2(z − x)j + 2(x − y)k) · (xi + yj + zk) dσ = 0,
Σ R
1
deoarece versorul normalei (exterioare) la sferă , n = Rr şi rotV sunt
perpendiculari.

20. Să se calculeze direct şi cu formula lui Stokes integrala curbilinie
Z
(y 2 − z 2 )dx + (z 2 − x2 )dy + (x2 − y 2 )dz,
Γ

unde Γ este poligonul de intersecţie dintre cubul [0, 1] × [0, 1] × [0, 1] şi
3
planul x + y + z = .
2
Soluţie
Γ este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definiţia tre-
buie parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul
xOy are parametrizarea:
 
3 1
x(t) = t, y(t) = − t, t ∈ ,1 .
2 2

Calculăm acum integrala aplicând formula lui Stokes. Fie Σ porţiunea

3
din planul x + y + z = situată ı̂n interiorul cubului (interiorul
2
hexagonului). Proiecţia lui Σ pe planul xOy este mulţimea
1 3
D = {(x, y); ≤ x + y ≤ , 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1},
2 2
3
a cărei arie este . O parametrizare (carteziană ) a suprafeţei Σ este
4
3
z= − x − y, (x, y) ∈ D.
2
142 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Aplicând formula lui Stokes, obţinem:

Z
(y 2 − z 2 )dx + (z 2 − x2 )dy + (x2 − y 2 )dz =
Γ
Z
= −2 (x + y)dx ∧ dy + (y + z)dy ∧ dz + (z + x)dz ∧ dx =
Σ
Z Z
9
= −2 3dxdy = −6 aria(D) = − .
D 2

21. Fie a > 0, b > 0, c > 0, şi fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) şi C(0, 0, c).
Fie Γ reuniunea
Z segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens). Să
se calculeze (z − y)dx + (x − z)dy + (y − x)dz.
Γ
Soluţie
Vom calcula integrala aplicând formula lui Stokes (lăsăm ca exerciţiu
calculul direct). Fie Σ interiorul triunghiului ABC; obţinem:
Z Z
(z − y)dx + (x − z)dy + (y − x)dz = 2dx ∧ dy + 2dy ∧ dz + 2dz ∧ dx.
Γ Σ

Proiecţia lui Σ pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar

parametrizarea carteziană este
 x y
z =c 1− − .
a b
Rezultă :
Z Z Z c c 
(z − y)dx + (x − z)dy + (y − x)dz = 2 + + 1 dxdy =
Γ OAB a b
= ab + bc + ca.

1
22. Să se calculeze circulaţia câmpului de vectori V = (k × r) pe curba
r
Γ = Γ1 ∪ Γ2 ∪ Γ3 , unde:
Γ1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
Γ2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
Γ3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Soluţie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculăm mai ı̂ntâi
rotorul câmpului V :
1 1
rotV = rot(k × r) − (k × r)grad =
r r
14.13. FORMULE INTEGRALE 143
 
1 dk dr r 2k
= k divr − r divk + − + (k × r) 3
= .
r dr dk r r
Fie suprafaţa Σ = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, x > 0, y > 0, z > 0};
evident, bordul lui Σ este Γ. Aplicând formula lui Stokes, obţinem:
Z Z
V dr = rotV ndσ,
Γ Σ

unde, n = r este versorul normalei exterioare la Σ. Pentru a calcula

integrala de suprafaţă , putem folosiZ atât parametrizarea carteziană
π
cât şi coordonatele sferice; se obţine V dr = 2.
Γ

23. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafaţă cu bord orientat, fie n versorul normalei la Σ
şi fie c un vector constant. Să se demonstreze că
Z circulaţia câmpului
vectorial V = (c r) r pe curba ∂Σ este egală cu c (r × n) dσ.
Σ
Soluţie
Aplicăm formula lui Stokes:
Z Z  
(c r) r dr = rot (c r) r n dσ =
∂Σ Σ
Z   Z Z
= (c r) rotr − r × grad(c r) n dσ = (c × r) n dσ = c(r × n)dσ.
Σ Σ Σ

24. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafaţă cu bord orientat, fie n versorul normalei la Σ
şi fie f şi g două funcţii de clasă C 2 pe o vecinătate a lui Σ. Să se
demonstreze relaţiile:
Z Z  
f gradg dr = (gradf ) × (gradg) ndσ.
∂Σ Σ
Z      
∂g ∂f ∂g ∂f ∂g ∂f
f +g dx + f +g dy + f +g dz = 0.
∂Σ ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
Soluţie
Se aplică formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
Z Z
f grad g dr = rot(f · (grad g)) · n dσ =
∂Σ Σ
Z  
= f · rot(grad g) − grad g × grad f ·n dσ =
Σ
Z  
= (gradf ) × (gradg) ndσ.
Σ
144 CAPITOLUL 14. EXERCIŢII REZOLVATE

Pentru a doua egalitate, calculăm rotorul:

      
∂g ∂f ∂g ∂f ∂g ∂f
rot f +g i+ f +g j+ f +g k = 0,
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z

deci circulaţia este nulă (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).

25. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafaţă cu bord orientat şi fie n versorul normalei la
suprafaţa Σ.
a. Dacă f este o funcţie de clasă C 1 pe (0, ∞), să se calculeze circulaţia
câmpului vectorial V = f (r)r pe curba ∂Σ.
b. Dacă g este o funcţie de clasă C 1 pe o vecinătate a lui Σ şi c este un
vector constant, să se demonstreze că circulaţia câmpului de vectori
W (x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba ∂Σ este
Z
c (n × gradg)dσ.
Σ

Soluţie
a. Aplicăm formula lui Stokes; pentru aceasta, calculăm
f 0 (r)
rotV = f (r) rotr − r × gradf (r) = −r × r = 0,
r
deci circulaţia este nulă .
b. Aplicăm formula lui Stokes; calculând rotorul câmpului W , obţinem

rotW = −c × gradg,

ceea ce conduce la rezultatul cerut.

26. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafaţă cu bord orientat, fie f ∈ C 1 (R), a ∈ R3 şi fie
V = (a gradf (r)) r, unde, r este vectorul de poziţie. Să se demonstreze:
a×r 0
Z Z
V dr = f (r) n dσ,
∂Σ Σ r
unde, n este versorul normalei la Σ.
Soluţie
Se aplică formula lui Stokes:
a×r 0
Z Z Z
V dr = f (r)n dσ = rot ((a gradf (r)) r) n dσ.
∂Σ Σ r Σ

Calculăm acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculăm mai ı̂ntâi:

r
gradf (r) = f 0 (r) gradr = f 0 (r) .
r
14.13. FORMULE INTEGRALE 145

Obţinem:
 
(a r) 0
rot (( a gradf (r) ) r) = rot f (r) · r =
r
 
(a r) 0 (a r) 0
= f (r) rotr − r × grad f (r)
r r
   
0 (a r) (ar) 0
= −r × f (r) grad + gradf (r) =
r r
!
0 r a − ( a r ) rr ( a r ) 00 r
= −r × f (r) + f (r) =
r2 r r

f 0 (r)
= (a × r),
r
ceea ce ı̂ncheie demonstraţia.
Bibliografie

[1] K.R. Davidson, A.P. Donsig, Real Analysis with Real Applications,
Prentice Hall, 2002.

[2] B.P. Demidovitch, Culegere de probleme si exercitii de analiza matem-

atica, Ed Tehnica, 1956. ( other editions, Mir Publishers).

[3] N. Donciu, D. Flondor, Analiza matematica, culegere de probleme, Ed

ALL, 2004.

[4] G. M. Fihtenholţ , Curs de calcul diferenţial şi integral (vol II-III),

Ed.Tehnică , 1964.

[5] P. Flondor, O. Stanasila, Lectii de analiza matematica si exercitii

rezolvate, Ed ALL, 2004.

[6] G.B. Folland, Advanced Calculus, Prentice Hall, 2002.

[7] M. Olteanu, Analiza Matematica - notiuni teoretice si probleme

rezolvate, Ed. Printech, 2005.

[8] Gh. Oprisan, O. Stanasila, Analiza matematica in 14 lectii, Ed.

Printech, 2006.

[9] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Mc Graw-Hill, 1976.

146