MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE CERTIFICARE A
COMPETENȚELOR PROFESIONALE

ABSOLVENT

ALBA IULIA

2017
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ALBA-IULIA

SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU BPOC

Coordonator științific Coordonator în aria clinică

Dr. ....................................... As. Med. Lic. Nițescu Antonia

 CUPRINS

Cuprins 3

Introducere 5

Capitolul 1. 7
Noțiuni de anatomie şi fiziologie a 7
Capitolul 2. 16
Prezentare teoretică a bolii

1. Definiţie 16

2. Etiologia şi epidemiologia 16

3. Anatomie patologică 17

4. Clasificare 19

5. Simptomatologie 20

6. Diagnostic şi diagnostic diferenţial 20

7. Complicaţii şi sechele 21

8. Evoluţie şi prognostic. 21

9. Tratament 22

10. Profilaxie 23

Capitolul 3. 23

Rolul asistentului medical în îngrijirea şi tratarea bolnavului cu 23

BPOC

1. Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare 23

2. Participarea asistentului medical la examenul obiectiv 24

3. Asigurarea igienei corporale şi generale 25

4. Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi

patologice 26

5. Participarea asistentului medical la explorările paraclinice 26

 6. Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor vegetative
29

7. Urmărirea funcţiilor vitale 29

8. Alimentaţia bolnavului cu BPOC 30

9. Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului 31

10. Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii 32

11. Externarea bolnavului. 34

Capitolul 4.

Plan de ingrijire a pacientului cu BPOC 40

Concluzii 70

Bibliografie 72
 INTRODUCERE

1. ARGUMENTAREA LUCRĂRII

Cea mai frumoasă artă este de a îngriji omul. Ce frumos este să cunoști sufletul
unui om, ce mulțumire îți dă gestul de ajutor pentru cel care are nevoie de tine, ce
optimism și putere de viață prinzi după puținul de căldură oferit!
Pentru a putea simți cu adevărat aceste sentimente trebuie să-ți însușești
temeinic cunoștințele de nursing care te apropie nu numai de oamenii bolnavi, ci și de
cei sănătoși. Am ales această temă a lucrării mele îngrijirea bolnavului cu BPOC pentru
că a fost unul dintre stagiile efectuate în secția de Interne în care mi-a plăcut foarte
mult deoarece personalul medico-sanitar a arătat multă răbdare și încredere, având
sentimentul că am fost utilă atât pacienților cât și echipei care m-a îndrumat.
Pentru că sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului, mi-a placut să acord
îngrijiri pacienţiilor cu BPOC, comunicând cu unii dintre ei, le-am explicat cât de
importante sunt unele lucruri,şi anume cât de mult contează condiţiile de viaţă, de
muncă, şi câte beneficii pentru sănătatea lor ar fi dacă ar renunţa la fumat indiferent
de stadiul bolii.
De asemenea nu am putut să nu remarc suferinţa fizică, cât şi suferinţa psihica
a bolnavilor de BPOC, bolnavi care, datorita principalelor simptote ale bolii, sunt
condamnaţi la o existenaţă marcata de evoluţia acestei boli care are tendinta de
agravare.Boala este şi invalidantă, capacitatea de muncă a bolnavului fiind
compromisă în stadiile mai avansate.
Prezenta lucrare îşi propune în prima parte aflarea mai multor informaţii
teoretice despre boală, iar în a doua parte studiu a trei cazuri cu BPOC.
2.SCURT ISTORIC AL AFECTIUNII

BPOC este în prezent termenul preferat pentru afecţiunile pacienţilor cu

obstrucţie cronică a căilor aeriene diagnosticaţi anterior ca având bronşită cronică sau
emfizem pulmonar.
În afară de fumul de ţigară, alţi factori în special expunerile ocupaţionale, pot contribui
la apariţia BPOC.
BPOC a devenit o problemă îngrijoratoare din punct de vedere social şi economic
pentru sistemele de sănatate la nivel mondial prin creşterea vertiginoasă atât a
prevalenţei cât şi a morbidităţii şi mortalităţii.
Deşi nu este vindecabilă, BPOC poate fi prevenită şi tratată eficient, cu
importante beneficii atât pentru pacient cât şi pentru sistemele de sănătate. Date
recente arată o prevalenţă crescută şi în rândul adulţilor tineri (20-44 ani), cu o rată
accentuată de creştere în rândul femeilor.
Bronho-pneumopatia obstructivă cronică reprezintă în acest moment a 5-a
cauză de mortalitate la nivel mondial şi se estimează că va ajunge a 3-a cauză de
mortalitate până în 2020.
Aproximativ 200 000 - 300 000 de persoane mor anual din cauza BPOC în
Europa.
Rata mortalităţii în BPOC reprezintă o problemæ îngrijorătoare, în condiţiile în
care, în cazul altor patologii cronice majore (ex. afecţiuni cardiovasculare), rata
mortalităţii a înregistrat un declin semnificativ în ultimii ani.
România se află pe locul 3 în Europa ca rată a mortalităţii prin BPOC la bărbaţi,
după Ungaria şi Irlanda, cu 60 de decese la 100 000 de locuitori.
BPOC reprezintă o cauză importantă de invaliditate, estimându-se a ocupa al
5-lea loc în cadrul acestei clasificări până în anul 2020.
 Capitolul 1– Noțiuni de anatomie si fiziologie a aparatului respirator

1.1 Notiuni de anatomie

APARATUL RESPIRATOR. Este alcatuit din doua parti distincte:

a) Caile respiratorii extrapulmonare, alcatuite din:

- cai respiratorii superioare -cai nazale;

- faringe:

- cai respiratorii inferioare - laringe:

- trahee:

- bronhii principale:

b) Plamanii.

a) Caile respiratorii extrapulmonare

Caile nazale. Reprezinta poarta de intrare a aerului, au forma aproximativ

piramidala, cu baza mare in jos, iar cele doua cavitati sunt despartite de o portiune
membranoasa, numita sept.

Cavitatile sunt captusite cu o mucoasa ce secreta mucus, cu rolul de a retine

impuritatile. Mucoasa nazala are la baza un tesut de natura conjunctiva, foarte puternic
vascularizat, asigurand incalzirea aerului pe cavitatile nazale.

Peretii proeminenti ai cailor nazale se numesc cornete nazale, iar spatiile se

numesc meaturi. Meaturile maresc suprafata mucoasei nazale si micsoreaza viteza
de deplasare a aerului in timpul inspiratiei.

In partea posterioara, cavitatile nazale comunica cu faringele prin orificiul naso-

faringean sau coane.Aceste orificii pot fi inchise prin ridicarea valului palatin - luetei -
inchidere ce are loc in timpul deglutitiei.
 Faringele. Este un segment sub forma de palnie, cu orificiul mic in partea
inferioara si comunica cu laringele si esofagul. Are in componenta sa musculatura
striata, avand rol de a separa cele doua cai: calea digestiva si cea respiratorie.

Laringele. Este un segment lung de 5-6 cm, cu rol de a conduce aerul in plamani
si in fonatie. Este format din mai multe cartilagii, cel mai dezvoltat fiind cartilagiul tiroid,
orientat anterior, iar pe mijloc exista o parte mai proeminenta, marul lui Adam, fiind
asezata glanda tiroida.

Deschiderea orificiului laringian se numeste glota, iar inchiderea orificiului

laringian se face cu un capacel numit epiglota.

In interior sunt corzile vocale care au musculatura striata si produc sunete.

Traheea. Este segmentul aparatului respirator, care continua laringele, fiind

asezata inaintea esofagului. Este formata aproximativ din 18-20 de inele
cartilaginoase, avand partea posterioara subtire si elastica.

Traheea este captusita pe tot traiectul ei cu o mucoasa care prezinta o bordura

de cili vibratili, ce scot impuritatile, evitand blocarea - reflex tusea. Traheea se bifurca
in doua bronhii formate din inele cartilaginoase. Fiecare bronhie patrunde in plaman.

Bronhii principale. Bifurcarea traheei da nastere celor doua bronhii principale:

dreapta si stanga. Fiecare bronhie principala patrunde in plamanul respectiv prin hilul
pulmonar.

Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonar.

Pediculul pulmonar cuprinde formatiuni care intra si ies din plaman:

- bronhia principala;

- artera pulmonara;

- venele pulmonare;

- vasele si nervii pulmonari.

Bronhiile principale sunt formate fiecare din 9-12 inele cartilaginoase. Bronhiile
principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronsic. Dupa patrunderea
in plaman, ele se ramifica, formand segmentul intrapulmonar al arborelui bronsic.
 b)Plamanii.

Reprezinta organele in care se realizeaza schimbul de gaze, O 2 si CO2. Sunt in

numar de doi, drept si stang, fiind asezati in cavitatea toracica de o parte si de alta a
medianului.

Culoarea plamanilor variaza cu varsta si cu substantele care sunt inhalate:

- la fumatori si la cei care lucreaza in medii cu pulberi, au o culoare

cenusie-negricioasa;

- la copii, culoarea plamanilor este roz.

Forma plamanilor este asemanatoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm.

Configuratia externa.

Plamanul drept este format din 3 lobi: superior, mijlociu si inferior.

Plamanul stang este format din 2 lobi: superior si inferior.

Lobii sunt delimitati de niste santuri adanci - scizuri - in care patrunde pleura
viscerala.

Fiecarui plaman i se descriu:

- 2 fete: costala, in raport direct cu peretele toracic; mediastinala, la

nivelul caruia se afla hilul pulmonar;

- 3 margini: anterioara, posterioara si inferioara;

- o baza sau fata diafragmatica, in raport cu diafragmul si prin el cu

lobul hepatic drept in dreapta si fundul stomacului in stanga;

- varful, care are forma rotunjita; vine in raport cu coastele unu si

doi, si corespunde regiunii de la baza gatului.

Structura plamanului. Plamanii sunt alcatuiti dintr-un sistem de canale rezultat

din ramificarea bronhiei principale - arbore bronsic si un sistem de saci, in care se
termina arborele bronsic - lobuli pulmonari.

Arborele bronsic reprezinta totalitatea ramificatiilor intrapulmonare ale bronhiei

principale: bronhie principala , bronhii lobare (3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel
stang) , bronhii segmentare (cate 10 pentru fiecare plaman - cate una pentru fiecare
segment pulmonar) , bronhii interlobulare , bronhiole terminale , bronhiole
respiratorii , canale alveolare.

Bronhiile intrapulmonare au forma cilindrica, regulata. Pe masura ce bronhiile se

ramifica, fibrele musculare netede devin din ce in ce mai numeroase, astfel incat
bronhiolele respiratorii si terminale, sunt lipsite de inelul cartilaginos, dar prezinta un
strat muscular foarte dezvoltat, care intervine activ in modificarea lumenului
bronhiolelor si astfel in reglarea circulatiei aerului in caile pulmonare.

Arborele bronsic poate prezenta dilatatii patologice sub forma de saci, in care se
strang secretii, puroi - bronsiectazii.

Lobulul pulmonar continua ultimele ramificatii ale arborelui bronsic.

Lobulul pulmonar reprezinta unitatea morfologica si functionala a plamanului, la

nivelul caruia se face schimbul de gaze. Lobulul pulmonar este constituit din: bronhiola
respiratorie , canale alveolare ,alveole pulmonare, impreuna cu vase de sange,
limfatice, fibre motorii nervoase si senzitive.

Alveola pulmonara - peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se
gaseste o bogata retea capilara, care provine din ramificatiile arterei pulmonare (ce
aduc sange venos din ventriculul drept).

Epiteliul alveolar formeaza cu epiteliul capilarelor alveolare o structura

functionala comuna - membrana alveolocapilara. La nivelul acesteia au loc schimburile
gazoase prin difuziune, intre aerul din alveole, a carui compozitie este mentinuta
constanta prin ventilatia pulmonara si sange.

Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de lichid

- surfactant. Distrugerea peretilor alveolari reprezinta emfizemul.

Mai multi lobuli se grupeaza in unitati morfologice si functionale mai mari

- segmente pulmonare.

Segmentul pulmonar este unitatea morfologica si functionala, caracterizata prin

teritoriu anatomic cu limite precise, cu pedicul bronho-vascular propriu si aspecte
patologice speciale.

Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu acelasi nume,

fiecare plaman avand cate 10 segmente. Segmentele se grupeaza la randul lor,
formand lobii pulmonari.

Vascularizatia plamanului.
La nivelul plamanului exista doua circulatii sanguine:

a) functionala;

b) nutritiva.

a) Circulatia functionala este asigurata de artera pulmonara care ia nastere

din ventriculul drept si se capilarizeaza la nivelul alveolelor pulmonare. Circulatia
functionala de intoarcere este asigurata de venele pulmonare, care se varsa in atriul
stang. Se incheie astfel, circulatia mica, in care artera pulmonara continand sange
neoxigenat, cu CO2; se incarca cu O2 si se intoarce prin venele pulmonare care contin
sange oxigenat, rosu, la atriul stang.

b) Circulatia nutritiva face parte din marea circulatie si aduce plamanului

sange incarcat cu substante nutritive si oxigen. Este asigurata de arterele bronsice,
ramuri ale aortei toracice; ele iriga arborele bronsic . O parte din sange se intoarce in
venele bronsice, care se varsa in venele azygos si acestea in vena cava superioara si
atriul drept; o alta parte din sange se intoarce prin venele pulmonare in atriul stang.

Circulatia limfatica este tributara ganglionilor hilari si ganglionilor traheobronsici. De

aici se varsa in final, in canalul toracic.

Inervatia plamanilor este:

a) motorie, asigurata de simpatic (fibre opstganglionare) si parasimpatic (nervul

vag).

· simpaticul are actiune:

- bronhodilatatoare si vasodilatatoare;

- relaxeaza musculatura bronsica;

· parasimpaticul are actiune:

- bronhoconstrictorie;

- vasoconstrictorie;

- hipersecretie de mucus.

b) senzitiva, anexata simpaticului si parasimpaticului; cele mai multe fibre

senzitive sunt in legatura cu nervul vag.
 Capacitatea plamanului: volumul de aer pe care il contine este de 4500-5000
cm3.

Pleura. Plamanii sunt inveliti de o foita seroasa numita pleura. Ea are rolul de a
usura miscarile plamanilor prin alunecare.

Fiecare plaman este invelit de o pleura. Pleura, la randul ei, este formata din
doua foite, una in continuarea celeilalte: pleura viscerala care acopera plamanul
si pleura parietala care acopera peretii cavitatii toracice.

Intre cele doua pleure, exista o cavitate inchisa - cavitatea pleurala, care in mod
normal este virtuala si care contine o cantitate infima de lichid, care favorizeaza
alunecarea.

In conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala, putand fi umpluta

cu:

- puroi (pleurezie);

- sange (hemotorax);

- aer (pneumotorax).

Cand cantitatea de lichid sau aer este mare, plamanul respectiv apare turtit spre hil
(colabat) si functia sa respiratorie este nula.

Mediastinul. Toracele este impartit, din punct de vedere topografic:

- intr-o regiune mediana - mediastin;

- 2 regiuni laterale - pleuro-pulmonare.

Mediastinul reprezinta regiunea mediana care desparte cele doua regiuni pleuro-
pulmonare.

El corespunde:

- in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala;

- in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si

diafragmului.
Mediastinul contine organe apartinand aparatului respirator, cardio-vascular si
digestiv, dar trebuie privit ca o unitate, datorita relatiilor stranse intre aceste organe
prevenind simptomatologia comuna a acestora in cursul unor boli.

Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte si de alta a mediastinului si

contin plamanul si pleura respectiva.

1.2. NOTIUNI DE FIZIOLOGIE

Respiratia reprezinta un proces vital in care au loc aportul de O2 la tesuturi si

eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului, fiind una dintre functiile vegetative si de
nutritie.

Respiratia cuprinde urmatoarele etape:

1) Etapa pulmonara cand aerul patrunde prin caile respiratorii in

alveolele pulmonare;

2) Etapa sanguina reprezentata de schimbul de gaze dintre alveolele

pulmonare si sangele din capilarele sanguine;

3) Etapa circulatorie cand are loc transportul de O2 la tesuturi si

CO2 la alveole;

4) Etapa tisulara, cand se face schimbul de gaz la nivelul tesuturilor

se primeste O2 si se elibereaza CO2 in sistemul venos.

Procesul de respiratie este continuu. Oprirea lui duce in scurt timp la moartea
celulelor, deoarece organismul nu dispune de rezerve de O2, iar acumularea CO2 este
toxica pentru celule.

VENTILAȚIA PULMONARĂ

Aerul atmosferic este introdus in plamani prin procesul de ventilatie pulmonara, prin
care se mentine constanta compozitia aerului alveolar.

a) Mecanica respiratiei. Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza

datorita succesiunii ritmice a doua procese: inspiratia si expiratia.

1. Inspiratia reprezinta un proces activ, realizat prin efort muscular, cand aerul
patrunde in plamani incarcat cu O2.

Principalii muschi inspiratori sunt:

 - muschii intercostali;

- muschii supracostali;

- diafragma.

Prin actiunea acestor muschi, cusca toracica isi mareste volumul. Prin marirea
volumului pulmonar, presiunea aerului scade in plamani, fata de cea atmosferica.

In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori

(sternocleidomastoidian, pectoralul mare, dintatul mare si trapezul)

2. Expiratia reprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani,
incarcat cu CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute
anterior.

Tipuri de respiratie:

· Tip costal superior - intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata

antero-posterior;

· Tip costal inferior - intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata

transversal;

· Tip abdominal - intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult
verticala.

Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o
frecventa de

14-16 / minut la barbat si 18/minut la femeie. Frecveta respiratiei creste in functie de

nevoia de O2 si de prezenta CO2.

In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate
deveni activa prin inervatia muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele
abdominale, care deplaseaza diafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile
costale, reducand volumul toracelui.

Reglarea respiratiei

Procesele metabolice avand o intensitate variabila in functie de activitatea

organismului, consumul de O2 si producerea de CO2 vor fi, de asemenea, diferite.
Adaptarea ventilatiei pulmonare la necesitatile variabile ale organismului se realizeaza
permanent, gratie unor mecanisme extreme de fine, care regleaza ventilatiile prin
modificarea atat a frecventei, cat si amplitudinii respiratiilor.

Reglarea nervoasa : o respiratie se realizeaza prin interventia centrilor respiratori.

Acestia asigura o reglare automata a respiratiei. Exista centrii respiratori primari,
situati in bulb , si centrii respiratori accesorii, localizati la nivelul puntii. Activitatea
centrilor nervosi bulbopontini este modificata atat in intensitate, cat si in frecventa, sub
influente nervoase si umorale.

Influentele nervoase pot fi de doua feluri :

- directe, de centrii nervosi encefalici ( din hipotalamus si scoarta cerebrala)

sau de alti centrii vecini;

- reflexe, de la receptorii raspanditi in organism.

Influentele nervoase direct corticale permit controlul voluntar, in anumite limite, al

miscarilor ventilatorii. Ele explica modificarile respiratorii in stari emotionale,
precum si reflexele conditionate respiratiei.

Sub influenta scoartei cerebrale are loc reglarea comportamentala a respiratiei.

Respiratia poate fi oprita voluntar(apnee) pentru cateva zeci de secunde sau 3-4
minute la cei antrenati. Actul ventilator se adapteaza unor activitati psiho-sociale
(vorbitul, cantatul vocal sau la instrumente muzicale de suflat) sau psiho-fizice (eforturi
profesionale). Expiratia poate fi accelerata (polipnee) sau
incetinita (bradipnee)voluntar.

Reglarea umorala a respiratiei se datoreaza influentelor exercitate asupra centrilor

respiratori de catre o serie de substante. Rolul cel mai important in aceasta reglare il
joaca CO2 si O2 si variatiile de pH ale sangelui si ale LCR.

Rolul CO2 este esential si de aceea a fost denumita aceasta substanta - hormonul
respirator . El actioneaza direct asupra centrilor respiratori. Cresterea presiunii de
CO2 in sangele arterial cu numai 0,5 mmHg este urmata de dublarea debitului
ventilator pulmonar. Scaderea presiunii CO2 determina rarirea respiratiei si chiar
oprirea ei.

Rolul O2 este de asemenea important. Scaderea O2 din sangele arterial exercita

chemoreceptorii vasculari si determina intensificarea respiratiei.
 CAPITOLUL 2

1. DEFINIŢIE

Bronhopneumopatia cronică obstructivă reprezintă tulburarea ventilaţiei

pulmonară datorită obstrucţiei cronice a căilor respiratorii.
Astfel definită, BPOC nu este o boală, ci consecinţa unor boli respiratorii
(bronşita cronică,emfizem pulmonar, astmului bronşic în stadiile avansate), a căror
determinare funcţională comună o reprezintă disfuncţia ventilatorie predominant
obstructivă, determinată în mod curent,cu ajutorul VEMS-lui.

2 .ETIOLOGIE

Principala cauză a bronşitei cronice si a emfizemului pulmonar este considerată

a fi în primul rand:
1.FUMATUL. În studii epidemiologice se constată că mortabilitatea la fumatori
este de 6 ori mai mare decat la nefumatori.Efectele tutunului pot fi multiple:
 Stimulează secreţia bronşica de mucus;
 Inhibă mişcarea cililor bronşice şi activitatea macrofogelor;
 Favorizează acumularea macrofagelor si neutrofilelor;
 Fumul de ţigari stimulează receptorii de iritaţie din
submucoasa bronşiilor.
2.ROLUL POLUARII ATMOSFERICE. Constituie de asemenea un factor
etiologic, astfel muncitori expuşi la profesii organică şi anorganică,din industria
materialelor plastice şi a bumbacului, fermierii, viticultorii,măturatorii,cei din industria
materialelor de construcţii fac mai frecvent bronşită cronică şi emfizem.
3.INFECŢII ACUTE BRONŞICE. Este de multe ori mixtă, adica iniţial virală apoi
bacteriană la acelaşi bolnav.
2.1 EPIDEMIOLOGIE

BPOC este a patra cauză de deces atât în America cât şi în Europa şi singura
din primele 10 cauze de deces pentru care mortalitatea este încă în creştere. GOLD
estimează că BPOC, care reprezenta în 1990 a şasea cauză de deces, la nivelul anilor
2020 va ajunge a treia cauză de deces. Are o frecvenţă mai mare la bărbaţi decât la
femei precum şi o prevalenţă mai mare la persoanele cu un nivel socio-economic mai
scăzut şi cu greutate scăzută la naştere. Prevalenţa bolii a crescut în ultimii ani
la adulţii tineri şi la femei, ajungând în acest moment la 2,5% din populaţia peste 30
de ani. Este o boală mult mai costisitoare decât astmul, consumând peste jumătate din
bugetul alocat bolilor respiratorii în Uniunea Europeană.În România 4,6% dintre
bărbaţii şi 2,3% dintre femeile peste 40 de ani sunt afectaţi de BPOC, procentele fiind
mai ridicate la fumători.

3. ANATOMIA PATOLOGICĂ

Fig.1. Anatomia şi fiziologia aparatului respirator [1]

Modificări anatomice caracteristice pentru BPOC (figura 1) se găsesc la nivelul căilor

aeriene centrale şi periferice,parenchimului pulmonar şi vascularizaţiei pulmonare.
Sediul major al obstrucţiei în BPOC se găseşte însă în căile aeriene periferice (< 2
mm). Modificările la nivelul căilor aeriene mari se întâlnesc mai degrabă în bronşita
cronică şi conduc la tuse şi expectoraţie. Emfizemul şi boala căilor aeriene mici sunt
prezente împreună la majoritatea persoanelor cu BPOC, şi contribuţia lor diferenţiată
la obstrucţie variază de la o persoană la alta. Obstrucţia căilor aeriene mici se
întâlneşte mai degrabă la debutul bolii, în timp ce emfizemul predomină în formele cu
evoluţie îndelungată.Căile aeriene mari. Principalele modificări la acest nivel sunt
hipertrofia glandelor submucoase în trahee şi bronhii asociată cu hipersecreţia de
mucus. Aceste modificări sunt proporţionale cu tusea şi expectoraţia ce definesc
bronşita cronică, dar nu sunt legate de limitarea fluxului aerian. Celulele mucipare
(goblet) ajung să reprezinte 30-40% (normal = 4-5%) din totalul epiteliului bronşic.
Bronhiile suferă metaplazie scuamoasă, modificare care pe lângă faptul că este
carcinogenetică, perturbă profund şi clearance-ul muco-ciliar. Influxul de neutrofile se
asociază cu purulenţa sputei din infecţiile de tract respirator superior care pot afecta
aceşti pacienţi. Prezente uneori, hipertrofia muşchilor netezi bronşici şi
bronhospasmul, nu sunt la fel de importante ca în astm.Căile aeriene mici. Sediul major
al modificărilor îl reprezintă căile aeriene mici, sub 2 mm în diametru. Modificările
celulare caracteristice includ metaplazia celulelor mucipale, înlocuirea celulelor Clara
ce secretă surfactant cu celule muco-secretoare, infiltraţie inflamatorie cu celule
mononucleate iar uneori şi hipertrofia muşchilor netezi.Fibroza peretelui bronhiolar
este o altă cauză de reducere a diametrului lumenului bronşic. Infiltratul inflamator
prezent la nivelul căilor aeriene distale este sursa proteazelor, urmată de distrugerea
proteolitică a fibrelor elastice din bronhiolele respiratorii şi ducturile alveolare.
Rezultanţa acestui proces, distorsiunea şi îngustarea căilor aeriene, ar putea fi
explicaţia bronhoobstrucţiei precoce întâlnite la fumători. Deoarece căile aeriene mici
sunt menţinute deschise de către parenchimul înconjurător integru, prin ancorarea lor
radială la nivelul septurilor alveolare, pierderea acestei ataşări ca urmare a distrugerii
matricei extracelulare conduce deasemeni la distorsionări şi la îngustarea căilor
aeriene. Parenchimul pulmonar. Emfizemul se defineşte prin distrugerea suprafeţei de
schimb gazos: bronhiolerespiratorii, ducturi alveolare, alveole. Se întâlneşte sub două
variante: emfizemul centriacinar şi emfizemul panacinar. Emfizemul centriacinar
(centrilobular) afectează părţiile centrale sau proximale ale acinilor formate din
bronhiolele respiratorii, în timp ce alveolele distale sunt cruţate. Se localizează mai
frecvent în lobii superiori, în special în segmentele apicale cu posibilitatea existenţei
de mari bule apicale. Pereţii spaţiilor emfizematoase conţin frecvent pigmenţi negri şi
inflamaţia este prezentă în jurul bronhiilor, bronhiolelor şi în septuri. Se întâlneşte la
 marii fumători, ades în asociere cu bronşita cronică. Emfizemul panacinar (panlobular)
este mai frecvent în lobii inferiori, şi mai sever la baze. Acinii sunt uniform lărgiţi,
începând de la nivelul bronhiolelor respiratorii, prefixul pan- referindu-se la întregul
acin, nu la întregul plămân. Macroscopic plămânii sunt voluminoşi, hiperinflaţi, putând
ascunde cordul.

4. CLASIFICARE

1. Bronşita cronică are doua forme clinice:

 bronşita cronică neobstructivă sau simplă, care poate
fi procedată sau acompaniată de episoade de bronşită
acută şi nu se însoţeşte de reducerea VEMS;
 bronşita cronică obstructivă,care-i o reducere
permanentă a VEMS cu dispnee de efort sau repaus.
2. Emfizem pulmonar poate fi de mai multe feluri:
 emfizemul centrolobular, în care leziunile
emfizematoase sunt localizate predominand în
zona centrală a lobilor secundari;
 emfizemul perilobar (panacinar), corespunde
distribuţiei mai mult sau mai puţin uniforme a
leziunilor emfizematoase la nivelul lobilor
secundari, manifestată clinic prin dispnee de
efort;
 emfizemul interstiţial,se caracterizeaza prin
prezenta aerului în spaţiile subpleural şi
peribronhovascular.
3. Emfizemul infantil lobar,constă în distensia şi distrucţia alveolara a unui lob.

5.SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele bronhopneumopatiei obstructive cronice

 Dificultăţile în respiraţie
 Tuse cronică
 Producţie de mucus
 Febră
 Respiraţie şuierătoare
 Dispnee

Simptomele atunci când boala avansează:

 Cianoza (decolorarea albăstruie a buzelor şi a unghiilor), din cauza lipsei de oxigen

în sânge.
 Dureri de cap din cauza incapacităţii de a elimina dioxidul de carbon din sânge.
 Pierderea în greutate
 Hipertensiune arterială pulmonară.
 Hemoptizie (tuse cu sânge)

6. DIAGNOSTIC ( a. pozitiv, b. diferenţial)

a)Diagnostic pozitiv al BPOC se susţine pe asocierea criteriilor de bronşită

cronică cu elementul obstructiv persistent şi după controlul spasmului bronşic şi
episoadelor de acutizare,documentat prin reducerea VEMS.
b)Diagnosticul diferenţial al BPOC ca şi al bronşitei cronice obstructive, se face
cu câteva boli pulmonare cronice, în principal pe baza datelor din istoric,examen clinic
şi explorare funcţională respiratorie şi anume:
1. Astmul bronşic "ascuns" sau astmul vechi,infectat,îmbracă uneori tablou
clinic de BPOC.

2. Fibroza chistică trebuie bănuită la un copil sau adult tânăr care fac un sindrom
clinic asemanator BPOC-ului cu predominanţă bronşică.
3.Emfizemul panacinar sever,se caracterizează prin prezenţa unui sindrom
emfizematos sever sub 30 de ani.
4.Sindroamele cu "cili imobili sau deschinetici" se caracterizează prin
precocitatea tabloului clinic de bronşită asociat cu sinuzita cronică şi
bronşiactazii.
5.Prezenţa unei plicetemii asociate sau nu cu cord pulmonar .
Aceste modificari se pot asocia cu BPOC sau pot exista înafara acesteia.În astfel de
situaţii se impune uneori diagnostic diferenţial cu :
 sindromul de apnee în somn la obezi,alcoolici mari sforăietori;
  sindromul Pickwick,care care constă în obezitate,hipoventilaţie
alveolară,hipersomnie,respiraţie periodică,apetir crescut;
 afectarea cutiei toracice şi unele boli neuromusculare;
 sindromul apneei centrale din unele boli neurologice(sindromul
Ondine). Diagnosticul de certitudine este bronhografia.

7.COMPLICAȚII ȘI SECHELE
Complicații asociate bronșiectaziilor sunt multiple. Cele mai des întalnite sunt
reprezentate de pneumoniile bacteriene, pleurezie, pneumotorax, cord pulmonar
cronic (în fazele avansate), sinuzite, etc. În general, complicațiile apar atunci când
tratamentul nu este inițiat precoce, nu există complianță din partea pacientului,
antibioterapia nu acoperă germenul responsabil sau există o patologie pulmonară/
extrapulmonară adiacentă bronșiectaziilor.

8. EVOLUŢIE ȘI PROGNOSTIC

Evoluţia bronşitei cronice depinde de factorii etilogici care au generat-

o.Repetabilitatea,masivitatea lor in mediul de muncă sau in condiţiile habituale au o
importanţă mare. După părerea mea,factorii constituţionali au un rol de prim-
ordin,astfel unele persoane puse în aceleaşi condiţii de impurificare climatica şi de
viaţă reacţionează diferit;unii prezintă bronşite cronice care evolueaza spre
bronhobronşiolită,cu insuficienţa respiratorie şi uneori cord pulmonar cronic, iar
alţii,doar o iritaţie bronşica fără o evoluţie gravă.Boala evolueaza de obiceii intr-o
perioadă lungă de timp spre insuficenţă respiratorie şi cord pulmonar cronic,poate fi
influenţată favorabil prin excluderea fumatului şi a altelor poluanţi atmosferici.
Principala complicaţie a BPOC- ului, adică insuficenţa respiratorie,o constituie
infecţia căilor respiratorie,agravarea ei este anunţată de insomnie,agitaţie
psihomotorie şi accentuarea dispneei.De subliniat că pacienţii cu BPOC fac frecvent
ulcer septic a căruia primă manifestare este hemoragia digestivă. Celelalte complicaţii
fiind:
-infecţii şi supuratii bronho – pulmonare;
-pneumotorax spontan sau emfizem mediostanal;
-tromboflebite;
-insuficienta pulmonară cronică;
-cord pulmonar cronic.
Prognosticul este unul sever,iar speranţa de viaţă minimă,polipnee cu buzele
protuzionate,cianoză de repaus,aritmiicardiace şi VEMS sub un litru.
Supraveţuirea medie după depistarea sa este de peste 6 ani, iar dupa prima
decompensare de aproximativ 5 ani.

9. TRATAMENT ( a) profilactic; b) igieno-dietetic; c) medicamentos;d) chirurgical )

a) Tratamentul profilactic al pacienţilor cu BPOC constă în:combaterea fumatului,

poluării, infecţiilor respiratorii,al recidivelor sezoniere cu antibiotice (o
săpt/lună),vaccinul antigripal anual, antipneumococică şi polivalent care reduce
severitatea evoluţiei şi mortalitatea BPOC cu 50%.Farmacoterapia BPOC în
evoluţia stabilă reduce expresivitatea semnelor clinice şi previne dezvoltarea
complicaţiilor OLD sporeşte supravieţuirea bolnavilor cu IR.Eradicarea tuturor
infecţiilor de focar (dentare, ORL). Efectuarea tratamentului de susţinere în
perioadele de remisie. Un rol important profilaxia bolnavilor cu BPOC îl are
Screening-ul,de exemplu examinarea persoanelor cu risc înalt în dezvoltarea
BPOC, anamneza minuţioasă, calcularea indicelui fumătorului.
b) Ca tratament igienico-dietetic se recomandă un regim de viaţă ordonat, cu
respectarea orelor de somn şi veghe, evitarea eforturilor fizice şi psihice. Odihna
activă, dar şi un psihic echilibrat au un rol important atât pentru menţinerea
apetitului, cât şi pentru grăbirea procesului de vindecare a gastritei.Regimul
alimentar va fi variat şi compus din alimente bine tolerate. Vor fi evitate alimente
iritante pentru stomac: sosuri, conserve, condimente, rântaşuri, dulciuri
concentrate. Ca alimente permise sunt: laptele, carnea de vită şi pasăre fiartă,
grăsimi vegetale, untul proaspăt, oul fiert, supa de legume. Administrarea meselor
se va face fracţionat, la ore regulate, urmate de repaus şi, eventual, comprese
calde pe regiunea gastrică.Ca regim alimentar, se va începe cu un regim lacto-
făinos pe o perioadă de 6-7 zile, apoi se va adăuga supa de legume, carnea fiartă
şi oul fiert.Tratamentul cauzelor bolii constă în îndepărtarea factorilor care
determină iritarea sau ulcerarea mucoasei gastrice. Vor fi eliminate alimentele sau
lichidele prea reci sau prea fierbinţi, condimentele, medicamentele.
c) Tratamentul medicamentos al pacienţilor consta în:
 majoritatea pacientilor, indiferent de vârsta, pot invata modalitatea de folosire a
inhalatoarelor; corticoterapia, recomandata in perioadele de agravare
(exacerbare) pentru a reduce inflamatia accentuata de agravării, care pot
scadea producția de mucus, oxigenoterapie prelungita;
 mucolitice: bromhexin (Bisolvon, Bromhexin 3/zi oral sau aerosoli),
acetilcisteină (mucosolvin aerosoli), fluidifiante: siropuri expectorante, tablete
expectorante 3-4/zi, iodură de potasiu, ingestie lichidiană, inhalare vapori apă
 antibiotice pentru infecţia bronşică: ampicilină 2 g/zi p.o., i.m., tetraciclină 2 g/zi
p.o., asocieri (Ampicilină + Gentamicină i.m., i.v.) după antibiogramă în infecţii
severe, Biseptol 2 x 2 tb./zi în infecţii uşoare
 combaterea spasmului bronşic: Eufilin (3 x 100 mg/zi), Miofilin i.v. (1-2 f/zi),
simpaticomimetice în aerosoli 3-4 puf./zi (Alupent, Salbutamol, Fenoterol, etc.),
Corticoizi: Hemisuccinat de hidrocortizon 100-200 mg/zi i.v. în urgenţe,
Prednison oral 40-60 mg/zi cu scădere treptată, câteva săpămâni, în formele
severe.
d) Tratamentul chirurgical :bulectomia sau transplantul pulmonar trebuie
recomandate, cu atenţie, în cazuri selecionate de pacieni cu Stadiu IV de BPOC
foarte sever.

10.PROFILAXIE

1.1. Profilaxia primară

Principalii factori de risc sunt:
-fumatul
- acţiunea îndelungată a factorilor de risc profesionali,
-poluarea aerului;
-predispunerea genetică.
Recomandat:
-Sistarea tabagismului
- Ameliorarea condiţiilor de muncă
-Păstrarea aerului curat în locuinţe

1.2 Profilaxia secundară

Vaccinul antigripal reduce severitatea evoluţiei şi mortalitatea BPOC cu 50% .
Farmacoterapia BPOC în evoluţia stabilă reduce expresivitatea semnelor clinice
şi previne dezvoltarea complicaţiilor .
Recomandat: -
 Vaccinarea profilactică: antigripală anual, antipneumococică, polivalentă.
- Eradicarea tuturor infecţiilor de focar .
- Efectuarea tratamentului de susţinere în perioadele de remisie

CAPITOLUL 3- Rolul asistentului medical în îngrijirea și tratarea bolnavului cu

BPOC

1.Internarea bolnavului şi asigurarea condiţiilor de spitalizare

Spitalul este o instituție sanitară destinată îngrijirii bolnavilor și organizată pentru

servicii permanente.În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o
îngrijire și supraveghere permanentă și o atenție deosebită din partea asistentului
medical.Spitalul cuprinde următoarele părți componente :

-serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului.Pacienții vor fi

dezbrăcați si examinați , la nevoie sunt ajutați de asistent și așezați în poziția necesară
examinării

-prelucrări sanitare: aici se face deparazitarea și îmbăierea pacientului, după care

acesta va fi îmbrăcat în lenjerie curată și condus pe secția cu paturi

-secția cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi și sala de

tratamente unde se asigură asistență corespunzătoare a bolnavilor spitalizați.Dupa ce
medicul hotărăște internarea bolnavului,asistentul completează biletul de
internare,foaia de observație și trece datele pacietului în registrul de internare.

Bolnavul este condus apoi de asistentul medical în salonul indicat de medic.Salonul

se alege în funcție de starea pacientului (diagnostic,gravitate și stadiul bolii) și
sex.Asistentul duce bolnavul în salon , îl ajută să-și aranjeze obiectele personale și
sa se instaleze comod în poziția indicată de medic.Bolnavului i se aduce la
cunoștiință regulamentul de ordine interioară a secției.Pentru a crea un mediu de
securitate şi confort și pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să
aibe o capacitate de 4, maxim 6 paturi,o temperatură de 18-20 grade C să fie curate,
liniştite şi bine aerisite cu aer umidificat.

Asistentul va completa o anexă la foaia de alimentație pe care o va trimite la blocu

lalimentar, astfel noul pacient va primi alimentație necesară încă din prima zi de
internare.

Bolnavului i se va acorda o pregătire preoperatorie şi postoperatorie în vederea

asigurării condițiilor optime necesare intervenției şi a procesului de vindecare precum
şi pentru evitarea unor complicații grave şi nedorite.
Asistentul observă şi este obligat să consemneze aspectul general, înălțimea,
greutatea,vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihică a
bolnavului.

El va urmării necesitatea pacientului manifestările de dependență în vederea

satisfacerii acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale
pacientului precum si bolil ecare au influențat asupra anesteziei şi intervenției.

2.Participarea asistentului medical la examenul obiectiv

Una dintre sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea si

examinareaclinică a bolnavului.
Participarea acestuia este o datorie și o obligație profesională.
Pentru aceasta asistentul trebuie să țină cont de următoarele sarcini:

-se pregătește pacientul fizic și psihic

-se pregătesc materialele și instrumentele necesare examinării

-se asigură condițiile de desfășurare a examinării

-se pregătesc documentele medicale ( fișa de consultații, foaia de observație clinică,

rezultatele examinării )

-asigură iluminația necesară examinării

-ferește pacientul de alte traumatisme , curenți de aer

-asigură liniștea necesară desfășurării examenului

-pregătește produsele biologice ale pacientului pentru a le arăta medicului la vizită.

3.Asigurarea igienei corporale şi generale

Igiena corporală a pacientului se face zilnic şi se realizează pe regiuni anatomice, iar

toaleta generalăse face odată pe săptămână.La f el se procedează cu igiena patului
şi a lenjeriei de corp (se schimbă doar o dată pe săptămână) dar în cazul în care este
necesar, acestea se schimbă ori de câte ori este nevoie.

4.Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice

Recoltarea produselor biologice se face în acelaşi mod ca şi in intervențiile

abdominale: recoltare de sânge pentru hemoleucogramă, hematocrit, grup sanguin,
RH, uree sanguină,glicemie, VSH, timp de sângerare, timp de coagulare, timp
Howell, timp Quick.În funcție de vârstaşi de starea biologică existentă, medicul poate
să solicite şi alte explorări.

5.Participarea asistentului medical la explorările paraclinice

I. Radiografia pulmonară permite diagnosticul unor afecŃiuni respiratorii in funcŃie

de imaginile radiologice:

Opacitățile sunt determinate de prezenta lichidului in alveole (pneumonii, edem

pulmonar) sau in cavitatea pleurală (pleurezii), tumori, fibroze, calcificări, corpi străini.

Pentru opacitați se descriu: localizarea, forma (rotundă, ovalară), dimensiumea,

intensitatea (costală, subcostală, supracostală), conturul (net sau difuz), structura
(omogenă sau neomogenă).

Hipertransparențele sunt determinate de cresterea cantitații de aer din plămân (astm

bronsic în criză, emfizem pulmonar, abces evacuat, caverna) sau pleură
(pneumotorax). Imaginile hidroaerice apar în abces pulmonar sau chist hidatic
parŃial evacuat, gangrenă pulmonară, hidropneumotorax.

2. Radioscopia pulmonară permite examinarea în dinamică a aparatului respirator.

3. Microradiofotografia este o metodă de examinare în masă (screening) ce permite

depistarea TBC, a bolilor profesionale.

4. Tomografia (radiografia unui singur plan) permite diagnosticul tumorilor,

adenopatiilor etc.

5. Bronhografia este radiografia efectuată după introducerea unei substanțe de

contrast la nivelul arborelui bronsic, permiŃând diagnosticarea bronsiectaziilor.

6. Tomografia computerizată(CT) este o metodă modernă ce permite vizualizarea

fidelă a leziunilor pleuropulmonare, mediastinale cu precizarea localizării exacte si a
rapoartelor lor. În cazul tumorilor permite orientarea diagnosticului benign/ malign si
stabileste gradul de invazie în tesuturile vecine.

7. Rezonanta magnetică nucleară(RMN) premite diagnosticarea leziunilor vasculare,

tumorilor, metastazelor.

II. SCINTIGRAFIA PULMONARĂ este o explorare izotopică permițând

diagnosticarea afecțiunilor ce afectează ventilația pulmonară (emfizem, atelectazii) si
vascularizatia (tumori, embolii).

III. INVESTIGAȚII ENDOSCOPICE ALE APARATULUI RESPIRATOR

1. Traheo-bronhoscopia permite vizualizarea directă a leziunilor arborelui
traheobronsic până la nivelul bronhiilor lobare cu bronhoscopul rigid si a
bronhiilorsubsegmentare cu fibrobronhoscopul, cât si prelevarea de material pentru
biopsii si examen cito-bacteriologic.

Este utilă pentru diagnosticul cancerelor bronsice, al supuratiilor, al hemoragiilor, al

corpilor străini traheobronsici. Permite si efectuarea unor manopere terapeutice
(extragerea corpilor straini, hemostaza, cauterizarea sau ablația unor leziuni).

2. Pleuroscopia este examinarea cavității pleurale cu ajutorul unui fibroscop introdus

printr-un trocar intercostal, vizualizând leziunile. Permite prelevarea de material
bioptic si pentru examenul cito-bacteriologic.

3. Mediastinoscopia este explorarea endoscopică a mediastinului ce are ca scop

biopsierea ganglionilor limfatici de la acest nivel.

IV. BIOPSIA Biopsia constă în prelevarea unui fragment de țesut în scopul efectuării
examenului histopatologic. Este singura metoda de diagnostic de certitudine în cazul
tumorilor maligne, dar permite si diagnosticarea altor afecțiuni cum ar fi TBC,
sarcoidoza, tumorile benigne. Se efectuează în timpul examinarii endoscopice a
arborelui traheobronsic, cavitaŃii pleurale, mediastinului sau prin incizie (toracotomii
minime).

V. EXAMENUL CITOBACTERIOLOGIC SI BACTERIOLOGIC A. EXAMENUL

SPUTEI

1. Examenul citobacteriologic al sputei este examinarea microscopică a frotiului de

spută prelucrat în diferite colorații, ce permite identificarea celulelor
imunocompetente sau tumorale, bacteriilor, fungilor, paraziților cristalelor, fibrelor.

Precizează diagnosticul TBC, pneumoniilor, supurațiilor, micozelor si parazitozelor

pulmonare, cancerelor si orientează diagnosticul în astm si bronsite.

2. Examenul bacteriologic-antibiograma se efectuează prin însământarea sputei pe

medii de cultură uzuale sau speciale, permitând identificarea agentului patogen si
testarea sensibilității acestuia la antibiotice. Se utilizează în diagnosticul TBC, al
pneumoniilor si supurațiilor pulmonare, micozelor.

B. EXAMENUL LICHIDULUI PLEURAL

1. Examenul macroscopic - lichid clar în pleurezia seroasă - lichid serofibrinos gălbui

în pleurezia TBC - lichid purulent în empiemul pleural - lichid sangvinolent în
pleurezia neoplazică, infarct pulmonar. - lichid lăptos în chilotorax.
2. Examenul chimic al lichidului pleural

Constă în efectuarea reacției Rivalta ce diferentiază lichidul în transudat (lichid

incolor, cu densitate sub 1015, proteine sub 3 g/l, citologie săracă, si Rivalta
negativă) si exudat (lichid citrin, cu densitate peste 1018, proteine peste 3g/l,
citologie bogată, Rivalta pozitivă, specific inflamațiilor).

În plus se dozează proteinele, glucoza, amilazele, LDH, colesterolul.

3. Examenul citologic permite orientarea diagnosticului pleureziilor în funcție de

predominența unui anumit tip de celule:

- limfocite în TBC - neutrofile în infecții bacteriene - eozinofile în parazitoze si alergii -

hematii în pleurezia neoplazică - celule tumorale în cancere pleurale.

4. Examenul bacteriologic permite identificarea agentului patogen si testarea

sensibilității acestuia la antibiotice. Se realizează prin însămânțarea lichidului pe
medii de cultură.

VI. SPIROMETRIA, reprezintă inregistrarea volumelor si a capacităților pulmonare.

- VC normal este 0,5 litri. Scade în tahipnee si creste în insuficiența respiratorie. -

VIR normal este 1,5-2 litri. Scade în emfizemul pulmonar si tumori pulmonare. - VER
normal este 1-1,5 litri. Scade în emfizemul pulmonar. - VR normal este 1-1,5 litri.
Creste în emfizemul pulmonar, criza de astm, obstrucții bronsice. - CV normală este
3,5-4,5 litri. Scade în pneumonii, TBC, tumori pulmonare, pleurezii - abundente. -
CPT normală este 4,5-6,5 litri.

- Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) este cantitatea maximă de aer

expirat în prima secundă a unui expir forțat ce urmează unui inspir forțat. Valoarea
normală este 2,5-4 litri, reprezentând 75-80 %CV. Scăderea sa sub 70 % CV apare
în tulburările obstructive (astm bronsic, BPOC) si mixte (TBC).

- Indicele Tiffneau (indicele de permeabilitate bronsică- IPB) reprezintă raportul

VEMS/CVx100. Valoarea normală este 70-80%. Scăderea sa apare în tulburări
obstructive.

VII. TESTE FARMACOLOGICE RESPIRATORII 1. Teste de provocare bronsică

sunt utilizate în diagnosticul hiperreactivității bronsice din astmul bronsic.Se
administrează substanțe pe cale inhalatorie, măsurându-se VEMS înainte si după
administrare. Este pozitiv când VEMS scade cu mai mult de 20%. Poate identifica si
substanta ce produce bronhoconstricție.

Teste de bronhodilatație se utilizează tot în diagnosticul astmului. Se administrează

substante ce produc bronhodilataŃie, testul fiind pozitiv la cresteri peste 20% ale
VEMS.

6.Poziţia bolnavului în pat, urmărirea faciesului şi a funcţiilor vegetative

SCOPUL: este, cunoasterea pozitiilor pe care le iau bolnavii in pat sau in care acestia
trebuie asezati pentru ingrijiri, examinari speciale, etc. Pozitia bolnavului in pat este
determinata de boala si starea lui generala. Astfel, bolnavii pot adopta:

Pozitia activa: este atunci cand bolnavul se misca singur; nu are nevoie de
ajutor, pozitia sa fiind asemanatoare cu a omului sanatos.

Pozitia pasiva: este adoptata in stare grava cand bolnavul este lipsit de forta fizica si
are nevoie de ajutor pentru miscare si schimbarea pozitiei.

Pozitia fortata: cand bolnavul adopta o pozitie neobisnuita impusa de boala.

Pozitia fortata o vom intalni in paralizia unilaterala a musculaturii dorsale, in crizele
dureroase abdominale, in litiaza biliara, etc. sau pozitia fiind impusa de necesitatea
efectuarii unui tratament cum ar fi, cu aparate de extensie in fracturi.

7.Urmărirea funcţiilor vitale

O importanta deosebita in supravegherea bolnavului o are monitorizarea functiilor

vitale si vegetative ale organismului si de a le nota in foaia de temperatura, caci
modificarile lor reflecta in mare masura starea generala a bolnavului si evolutia bolii.

TEMPERATURA

Temperatura reprezinta rezulttul proceselor oxidative din organism, generatoare

de caldura .

Scopul masurarii este evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza

Locul de masurare este : axila, plica inghunala, cavitatea bucala, rect, vagin; si
se masoara cu ajutorul temometrului maximal

Valoarea normala a temperaturii este: 36-370C la adult

PULSUL

Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor comprimate pe un plan osos,

fiind sincron cu sistola ventriculara. Este o senzatie de soc perceputa la palparea unei
artere superficiale comprimata incomplet pe un plan dur, osos. Palparea pulsului se
face cu varful degetelor index, mediu si inelar de la mana dreapta.

Scopul masurarii pulsului este evaluarea functiei cardio-vasculare.elementele

care se apreciaza in masurarea pulsului sunt: ritmicitatea, frecventa, celeritatea,
amplitudinea.

Locul de masurare este orice artera accesibila palparii si care poate fi

comprimata pe un plan osos: radiala, femurala,humerala, carotida, temporala,
superficiala, pedioasa.

Valorile normale sunt 60-80batai/min la adulti.

TENSIUNEA ARTERIALA

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra

peretilor arteriali, in cursul contractiei cardiace. TA variaza in functie cu varsta precum
si cu orarul activitatiilor in cursul zilei.

Scopul masurarii este evaluarea functiei cardiovasculare.

Se masoara cu ajutorul tensiometrului si al stetoscopului pe bratul bolnavului.

Valorile normale la adulti sunt:

· tensiunea sistolica 115-140mmHg

· tensiunea diastolica 75-90mmHg

RESPIRATIA

Respiratia reprezinta necesitatea fiecarui individ de a capta O2 din mediul

inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism si de a elimina CO 2 rezultat
din arderile celulare.

Masurarea are ca scop evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un

indiciu al evolutiei bolii si al aparitiei unor complicatii.

Masurarea respiratiei prin inspectie se face prin plasarea mainii cu fata palmara
pe suprafata toracelui si numararea inspiratiilor timp de un minut. Valorile normale
sunt 16-18 batai /min la adult. Se urmareste frecventa, amplitudinea miscarilor
respiratorii, ritmul respiratie, simetria miscarilor respiratorii.

8.Alimentaţia bolnavului cu BPOC

Specialistii analizeaza felul in care anumite alimente pot influenta evolutia bolilor
pulmonare. Alimentele considerate a avea un efect protectiv in bolile de plamani sunt
vitaminele antioxidante si acizii grasi OMEGA3. Se recomanda astfel consumul de
peste precum ton, somon, sardine.
In acelasi timp se recomanda un consum ridicat de fructe si legume proaspete.
O persoana cu o dieta sanatoasa are un risc mai scazut de infectii, fiind astfel mult
mai rezistenta infectiilor pulmonare. Dieta trebuie insotita de activitate fizica de o
intensitate recomandata de medic in functie de boala pulmonara diagnosticata.
Bolnavii care au afectiuni pulmonare se confrunta cu probleme in respiratie.
Mentinerea unei greutati corporale normale este foarte importanta in cazul acestor
bolnavi.
9.Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului

Asistenta medicala participa la prevenirea imbolnavirilor aparatului respirator, la

ingrijirea bolnavulor cu afectiuni acute cronice si la reabilitarea celor cu
incapacitatecronica . Prevenirea bolilor aparatului respirator pesupune cunoasterea
factorilor nocivide mediu, a grupelor populationale cu risc crescut fata de aceste boli
:I. Masuri de profilaxie primara constau in reducerea numarului de cazuri noi
deimbolnaviri :- prevenirea polularii atmosferei ;- combaterea tabagismului ;- evitarea
ag lomeratiei in cazul epidemiilor de gripa ;- evitarea frigului, aerului poluat;-
respiratie corecta pe nas cu o postura corecta a toracelui, camera cu
umuditatecorespunzatoare, temperatura mediului ambiant optima, camera aerisita.II.
Masurile de profilaxie secundara au ca obiectiv prevenirea coplicatiilor grave
inevolutia bolii existente:-dispensarizare bolnavilor pulmonari
-
efectuarea de controale clinice si de laborator periodic pentru tratarea infaza
incipienta a afectiunii pulmonare-intarirea rezistentei organismului, gimnastica
respiratorie.III. Masurile de profilaxie tertiara vizeaza recuperarea cat mai rapida a
bolnavului,gratie unor tratamente specifice, in asa fel incat sa-si dobandeasca
capacitatea de muncaanterioara abolii

10.Educaţia pentru sănătate şi profilaxia bolii

Educația pacientului ajută la îmbunătățirea modului de înțelegere a bolii, a abilității de

a se împăca cu boala. Educația principală modalitate de susținere a renunțării la
fumat, inițiere de discuții, aprofundare a recomandărilor şi în final un management
mai bun al exacerbărilor.

Educația pacientului cuprinde mai multe elemente:

- răspunsuri la întrebările pacientului (şi ale familiei) despre boală, restricții şi

medicație (efecte terapeutice, posibile efecte adverse)

- informații şi sfaturi pentru evitarea factorilor de risc - instruirea tehnicii de

administrare inhalatorie a medicației - asigurarea că pacientul are un plan scris de
management al bolii - recunoaşterea exacerbărilor şi tratamentul acestora -
stimularea activității fizice

Măsurile de profilaxie

Educaţia bolnavului cu BROC este un mijloc important de a îmbunătati

îndemînarea pacientului în administrarea tratamentului, de a facilita cunoaşterea bolii
şi creşterea complianţei la tratament, ajutor în refuzul fumatului şi include:
 • Abandonarea tabagismului activ şi pasiv.
• Este importantă perceperea de către bolnav a particularitatilor bolii, factorilor de
rise favorizanţi progresării bolii, înţelegerea aportului propriu şi al personalului
medical în optimizarea rezultatelor tratamentului efectuat.
• Programul educaţional trebuie să fie individual, maximal adaptat la fiecare bolnav
în parte, interactiv, practic, realizabil, accesibil şi axat pe ameliorarea calitatii vieţii
bolnavului şi familiei sale.
• Componentele programului educaţional: abandonarea fumatului, informarea
pacientului şi a familiei despre natura şi cauzele ВРОС, despre evoluţia bolii cu şi
fără tratament, despre beneficiile tratamentului şi posibilele efecte adverse, despre
importanţa administrării corecte a tratamentului (familiarizarea cu tehnica
administrării corecte a preparatelor inhalatoare, aplicării spacerului, nebulizer-ului
etc.). Pacientul trebuie învatat să recunoască modificările pulmonare şi să aprecieze
de sine stătător cînd să apeleze la medic.
• Pacientul trebuie ajutat să-şi înţeleagă şi să-şi accepte limitările sau
handicapurile fizice, trebuie motivat în sensul îmbunătatirii performanţei fizice, a
obţinerii impresiei de control a dispneei şi a unei anumite siguranţe în timpul
exerciţiilor. Suportul psihosocial prevede psihoterapia, medicaţia anxiolitică şi
antidepresivă, consilierea în vederea creşterii motivării şi a complianţei. Corecţia
statutului nutritiv: suplimentarea nutriţională la cei cu malnutriţie şi corecţia greutatii
софога1е la obezi.
• Programele educaţionale pot varia de la fişe informaţionale pînă la şedinţe şi
seminare educaţionale prin oferirea informaţiei despre maladie şi familiarizarea cu
deprinderile practice.
• Procesul educativ este mai efectiv cînd se petrece în grapuri mici.
• Cu scopul profilactic pentru prevenirea acutizărilor ВРОС în timpul epidemiilor
virale se utilizează vaccinul antigripal. Vaccinul antigripal reduce severitatea evoluţiei
şi mortalitatea ВРОС cu 50%. La fel este recomandată indicarea preparatelor
imunomodulatoare.
• Implementearea măsuri de reducere şi evitare a poluării de la combustibilii folosiţi
pentru gătit şi încălzire în locuinţele insuficient ventilate. Sfătuieşte pacienţii să
monitorizeze anunţurile publice despre calitatea aeralui şi, în funcţie de severitatea
bolii lor, să evite exerciţiile viguroase în aer liber sau să stea în casă în timpul
episoadelor poluante

11.Externarea bolnavului

În functie de evolutia bolii pacientului, medicul curant va stabili data externarii, care
va fi comunicată pacientului sau, în anumite situaţii, aparţinătorului, cu o zi înainte
sau cel târziu în dimineaţa zilei externării.
Medicul curant completează Biletul de externare şi Scrisoarea medicală în doua
exemplare;
un exemplar se ataşează la Foaia de observaţie, iar celălalt se înmânează
pacientului / aparţinătorului. Aceştia din urmă vor transmite Scrisoarea medicală
Medicului de Familie.
 Medicul curant va consemna în Biletul de externare şi în Scrisoarea medicală
următoarele:
 diagnosticul de externare;
 starea pacientului la externare;
 tratamentul medical pe care pacientul trebuie să îl urmeze;
 indicaţii privind regimul alimentar şi de viaţă;
 data următorului control medical.

Tipuri de documente care se eliberează pacientului la externare:

 Bilet de externare;
 Scrisoare medicală;
 Certificat de concediu medical (după caz);
 Adeverinţă medicală (după caz);
 Reţetă medicală compensată sau simplă (după caz);
 Bilete de trimitere către alți specialiști sau pentru diverse investigaţii paraclinice (după
caz);
 Referat medical către serviciile de expertiză (după caz);
 Decont de cheltuieli pentru serviciile medicale primite.

CAPITOLUL 4-PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU BPOC