Caramida Det Tehnice PDF

ISSN 1582 - 3024
Volume 2, No.7r, 2005
Fizica construcţiilor
Societatea Academica
"Matei - Teiu Botez", Iasi
Colectiv editorial
http://www.ce.tuiasi.ro/intersections
Irina BARAN Secretar

Catedra de Construcţii Civile şi Industriale
Facultatea de Construcţii
Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi, România
baran@ce.tuiasi.ro
Irina BLIUC
ibliuc@ce.tuiasi.ro
Ioan GAVRILAŞ
gavrilas@ce.tuiasi.ro
Adrian RADU Şef de colectiv
raduadr@ce.tuiasi.ro
Dan ŞTEFĂNESCU
stefanescu@ce.tuiasi.ro
Maricica VASILACHE
maricica@ce.tuiasi.ro
Cristian VELICU
cvelicu@ce.tuiasi.ro
Intersections/Intersecţii, Vol.2, No.7r, 2005 1

ISSN 1582-3024
Cuprins
Încercări simplificate privind difuzia vaporilor de apă ce

traversează o structură de tip ETICS (EIFS)
de Cristina Busuioc şi Adrian Radu
Pătrunderea apei într-o structură de tip ETICS (EIFS)

de Cristina Busuioc şi Adrian Radu
Simularea eforturilor datorită variaţiilor de temperatură în

pereţii exteriori
de Dan Preda Ştefănescu şi Cristina Busuioc
Intersections/Intersecţii, Vol.2, No.7r, 2005 2

ISSN 1582-3024
Încercări simplificate privind difuzia vaporilor de apă ce

traversează o structură de tip ETICS (EIFS)
Cristina Busuioc1, Adrian Radu2
1
Departmentul de Construcţii Civile şi Industriale, Universitatea Tehnică “Gh. Asachi”, Iaşi,
700050, România
2
700050, România
Rezumat
Sistemul modern de alcătuire al paramentelor la clădiri civile, de tip ETICS
(External Thermal Insulation Composite System) sau EIFS (External Insulation
Finish System), foarte des întâlnit în Europa occidentală, este introdus acum şi în
România de mai multe firme (BAUMIT, SWISSPOR, KNAUF, AUSTROTERM,
etc.). Acestea livrează materiale şi tehnologii care se caracterizează printr-o
izolaţie termică eficientă din plăci de polistiren expandat, extrudat, sau vată
minerală, dispuse la partea exterioară a peretelui de bază şi o tencuială subţire
densă armată, tratată hidrofob care asigură protecţia împotriva apei din
precipitaţii. Acest sistem, foarte eficient din punct de vedere termic, este indicat
pentru zonele expuse la cutremure, cum sunt cele din România, având o greutate
proprie mică comparativ cu cea a peretelui de bază. Având în vedere condiţiile
specifice din ţara noastră, este util să se analizeze dacă acest sistem este rezistent
pe durate ce depăşesc 30 de ani. Astfel este prezentat sistemul ETICS (EIFS) şi
caracteristicile sale. În ţara noastră acest sistem este aplicat pe scară largă la
clădiri noi şi vechi pentru creşterea capacităţii de izolare termică. Există însă un
anumit grad de neîncredere asupra comportării în timp a structurii, datorită
temperaturilor foarte ridicate din timpul verii şi foarte scăzute iarna.
Se propune astfel un mod de experimentare simplificat obţinând rezultate
acoperitoare. Pentru verificări s-au folosit probe de tip ETICS (EIFS) puse la
dispoziţie cu foarte multă amabilitate de firma BAUMIT. Experimentările s-au
desfăşurat la catedra CCIA pe o perioadă de aproximativ zece luni. S-a demonstrat
că aceste sisteme de protecţie permit eliminarea apei către exterior, evitând riscul
unei umidităţi excesive în masa peretelui. Cu ajutorul acestei metode s-ar putea
analiza în viitor şi alte produse ce fac parte din aceeaşi categorie. S-a calculat de
asemenea coeficientul de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă, obţinându-se
valori aproximative apropiate de cele din normativele româneşti şi germane.
Cuvinte cheie: sistem constructiv de tip ETICS (EIFS), izolaţie termică, polistiren
expandat, extrudat, sau vată minerală, tencuială subţire densă armată tratată
hidrofob.
ISSN 1582-3024 Articolul nr.5r, Intersections/Intersecţii, Vol.2, 2005, No.7r, “Fizica construcţiilor” 3
C. Busuioc, A. Radu
1. INTRODUCERE
Adoptarea unor sisteme constructive performante sub aspectul protecţiei termice la

pereţi exteriori, în condiţiile limitării masivităţii, determină trecerea la utilizarea
celui cunoscut în occident sub denumirile ETICS (External Thermal Insulation
Composite System) sau EIFS (External Insulation Finish System), (Figura 1).
abc d e
exterior interior
0.5 6 15... 30 1
Figura 1. Sistemul denumit ETICS (External Thermal Insulation Composite System) sau
EIFS (External Insulation Finish System) (dimensiuni în cm): a- finisaj decorativ; b-
tencuială subţire armată cu plasă deasă fixată cu ancoraje; c- izolaţie termică (polistiren
expandat EPS sau vată minerală rigidă); d- perete de bază (zidărie, beton armat sau alt
material); e- tencuială interioară
Aceste sisteme constructive se caracterizează prin:

• mai multe straturi paralele, unul din beton armat, zidărie sau lemn, pentru
funcţiunea de portanţă (denumit perete de bază ori suport), plăci de izolare termică
din polistiren expandat EPS sau vată minerală plasate spre exterior, stratul de
protecţie faţă de intemperii, asigurat de o tencuială subţire, armată cu o plasă fină şi
un finisaj decorativ pe faţadă. Plăcile de izolaţie termică sunt lipite de peretele de
bază cu un mortar adeziv sau/şi cu elemente metalice. Plasa de armare, compatibilă
cu mortarul utilizat (mineral sau organic) poate fi din fibre metalice, de sticlă sau
de masă plastică;
• capacitate de protecţie termică superioară, care satisface exigenţele de
conservare a căldurii în clădiri, conform normativelor C107/1…5-1997, [3-7]
asigurând diminuarea cheltuielilor de întreţinere şi a emisiilor poluante, rezultate la
arderea combustibililor fosili;
• îmbrăcarea totală a părţilor opace ale pereţilor exteriori, ceea ce permite
combaterea efectelor de punte termică, asigurarea unei stabilităţi termice
superioare, confort termic optim în condiţii de iarnă şi vară precum şi diminuarea
eforturilor pe care le cauzează variaţiile temperaturii şi umidităţii exterioare în
stratul portant;
ISSN 1582-3024 Articolul nr.5r, Intersections/Intersecţii, Vol.2, 2005, No.7r, “Fizica Construcţiilor” 4
Încercări simplificate privind difuzia vaporilor de apă ce traversează o structură de tip ETICS (EIFS)
• realizarea unei grosimi totale minime a pereţilor exteriori, ceea ce permite

un raport favorabil între suprafaţa utilă şi cea construită precum şi o masivitate
minimă, avantajoasă pentru comportarea la cutremur;
• execuţie simplă, în principiu, dar implicând respectarea riguroasă a detaliilor
constructive şi a tehnologiei specifice prevăzută pentru numeroasele tipuri de
sisteme ETICS, oferite de firmele care livrează materialele componente, având
agremente tehnice.
2. DESCRIEREA SISTEMULUI BAUMIT UTILIZAT LA

EXPERIMENTĂRILE EFECTUATE
Sistemul de izolare termică a faţadelor EPS este un sistem termoizolant pe plăci

EPS pentru pereţi exteriori. El se bazează pe combinarea plăcilor de faţadă din
polistiren expandat ignifugat cu strat protector hidrofug şi de finisaj realizat din
materiale minerale.
Figura 2. Sistemul termoizolant Baumit EPS
Sistemul Baumit de izolare termică a faţadelor EPS (Figura 2) este alcătuit din [9]:
• adeziv pentru şpaclu BAUMIT KLEBESPACHTEL – adeziv mineral
pulverulent pentru lipirea şi şpăcluirea plăcilor termoizolante;
• plăci din polistiren expandat, ignifugat BAUMIT Dämmplatten EPS-F;
• profil de aluminiu pentru socluri;
C. Busuioc, A. Radu
• dibluri pentru prinderea mecanică a plăcilor termoizolante pe tencuiala veche

ori nouă, pe beton sau zidărie;
• plasă din fibră de sticlă BAUMIT Textilglassgitter;
• grund Granopor (BAUMIT Granoporgrund);
• tencuială Granopor (BAUMIT Granoporputz).
3. EXPERIMENTĂRI REFERITOARE LA POSIBILITATEA DE

USCARE A SISTEMULUI BAUMIT
3.1 Organizarea experimentării

În cadrul acestui studiu au fost folosite 6 probe cu o grosime de 4,5 cm, cu o
suprafaţă expusă de 14x14 cm (Figura 3, 4, 5).
Figura 3. Probă supusă experimentării pentru evidenţiere posibilităţii de uscare
parafina pe fata inferioara, laterala si

partial pe cea superioara
tencuiala Baumit
grund Baumit armat
placa termoizolanta pentru fatade EPS
din polistiren expandat ignifugat
recipient transparent din plastic cu apa
fluxul vaporilor de apa
0.5
4
1.5
7
14
Figura 4. Secţiune printr-o proba supusă experimentării pentru evidenţierea posibilităţii de

uscare (dimensiuni în cm)
Cele 6 probe folosite au fost parafinate pe feţele laterale, pe cea inferioară şi parţial
pe cea superioară, creând astfel posibilitatea de evacuare a apei numai pe faţa
superioară.
Alcătuirea probelor ETICS a fost următoarea:
• Proba 1, bleumarin (SP-1K) – tencuială Silicat periată (Baumit Silikatputz pe
bază de silicat de potasiu – sticlă solubilă de potasiu, ingrediente minerale,
pigmenţi, stabilizatori, adaosuri, apă) cu granulaţie maximă de 1 mm, grund Silicat
(Baumit Silikatgrund pe bază de silicat de potasiu – sticlă solubilă de potasiu,
ingrediente minerale, pigmenţi, stabilizatori, adaosuri, apă), placă termoizolantă
pentru faţade EPS din polistiren expandat ignifugat de 4 cm;
• Proba 2, orange (SP-2K) – tencuială Silicat periată (Baumit Silikatputz pe
bază de silicat de potasiu – sticlă solubilă de potasiu, ingrediente minerale,
pigmenţi, stabilizatori, adaosuri, apă) cu granulaţie maximă de 2 mm, grund Silicat
(Baumit Silikatgrund pe bază de silicat de potasiu – sticlă solubilă de potasiu,
ingrediente minerale, pigmenţi, stabilizatori, adaosuri, apă), placă termoizolantă
• Proba 3, galben (GP-1K) – tencuială Granopor periată (Baumit Granoporputz
pe bază de lianţi de răşină sintetică, ingrediente minerale, pigmenţi, adaosuri, apă)
cu granulaţie maximă de 1 mm, grund Granopor (Baumit Granoporgrund pe bază
de lianţi de răşină sintetică, ingrediente şi pigmenţi minerali, apă), placă
termoizolantă pentru faţade EPS din polistiren expandat ignifugat de 4 cm;
• Proba 4, roşu (GP-2R) – tencuială Granopor striată (Baumit Granoporputz pe
bază de lianţi de răşină sintetică, ingrediente minerale, pigmenţi, adaosuri, apă) cu
granulaţie maximă de 2 mm, grund Granopor (Baumit Granoporgrund pe bază de
lianţi de răşină sintetică, ingrediente şi pigmenţi minerali, apă), placă termoizolantă
• Proba 5, alb (SKP-1K) – tencuială Silicon periată (Baumit Silikonputz pe bază
de răşini siliconice, ingrediente minerale, pigmenţi, stabilizatori, adaosuri, apă) cu
granulaţie maximă de 1 mm, grund Silicon (Baumit Silikongrund pe bază de răşini
siliconice, pigmenţi, stabilizatori, adaosuri, apă), placă termoizolantă pentru faţade
EPS din polistiren expandat ignifugat de 4 cm;
• Proba 6, verde (SKP-2K) – tencuială Silicon periată (Baumit Silikonputz pe
bază de răşini siliconice, ingrediente minerale, pigmenţi, stabilizatori, adaosuri,
apă) cu granulaţie maximă de 2 mm, grund Silicon (Baumit Silikongrund pe bază
de răşini siliconice, pigmenţi, stabilizatori, adaosuri, apă), placă termoizolantă
pentru faţade EPS din polistiren expandat ignifugat de 4 cm.
C. Busuioc, A. Radu
Figura 5. Cele 6 probe supuse experimentării pentru evidenţierea posibilităţii de uscare
Grosimea stratului de polistiren expandat a fost de numai 4 cm pentru a permite

desfăşurarea experimentării într-un timp mai scurt, impus de finalizarea tezei.
Temperatura aerului în spaţiul unde au fost menţinute probele a fost Ti=28,8°C iar
umiditatea relativă de 66 % (în sezonul cald) şi Ti=21°C iar umiditatea relativă de
48 % (în sezonul rece, încăperea fiind încălzită), condiţiile adoptate din raţiuni
practice fiind acoperitoare comparativ cu cele reale de exploatare.
Experimentările au avut ca scop nu determinarea valorii coeficientului µp ci dacă
termoizolaţia ETICS permite un proces de uscare semnificativă a peretelui executat
cu acest sistem spre exterior.
3.2 Rezultatele experimentării

Probele supuse experimentării au fost cântărite de 10 ori timp de 281 de zile, la o
balanţă analitică, ce poate determina greutăţi până la 1000 g, având o eroare de 0,1
g, observând scăderea greutăţii acestora (Tabelul 1), cauzată de migraţia vaporilor
de apă spre faţa superioară aflată în contact cu aerul din încăpere.
Tabelul 1. Evoluţia greutăţii probelor pe durata experimentării
Timpul de la Greutatea probelor (g)

începutul
experimentării Proba 1, Proba 2, Proba 3, Proba 4, Proba 5, Proba 6,
(zile) bleumarin orange galben roşu alb verde
(SP-1K) (SP-2K) (GP-1K) (GP-2R) (SKP-1K) (SKP-2K)
0 175,5 154,0 187,5 169,0 191,5 204,5
27 168,8 147,4 178,0 162,9 179,2 197,8
43 163,5 142,5 171,0 158,0 170,5 192,5
54 159,0 139,2 167,7 154,8 165,6 189,1
65 154,9 137,0 165,0 152,0 162,9 186,0
133 140,2 122,1 150,8 137,7 143,2 172,9
160 136,1 118,1 146,5 134,1 143,9 163,9
181 132,9 115,1 143,1 130,9 141,1 165,8
247 123,0 115,0 136,0 126,6 140,9 160,1
281 122,8 114,8 135,9 126,5 140,7 160,1
Toate probele relevă posibilitatea de eliminare a apei de construcţie sau din

condens, astfel încât să nu fie depăşit nivelul admisibil de umezire şi nici acumulări
de apă de la un an la altul (Figura 6).
Figura 6. Comparaţie privind capacitatea de uscare a celor 6 probe
În Tabelul 2 se poate vedea cantitatea de apă pierdută prin evaporare şi difuzia

vaporilor de apă pentru cele 6 probe pe toată durata experimentului.
Tabelul 2. Cantitatea de apă pierdută prin evaporare şi difuzia vaporilor de apă pentru cele
6 probe
Timpul de la Greutatea probelor (g)

începutul
experimentării Proba 1, Proba 2, Proba 3, Proba 4, Proba 5, Proba 6,
(zile) bleumarin orange galben roşu alb verde
27 6,7 6,6 9,5 6,1 12,3 6,7
43 12,0 11,5 16,5 11,0 21,0 12,0
54 16,5 14,8 19,8 14,2 25,9 15,4
65 20,6 17,0 22,5 17,0 28,6 18,5
133 35,3 31,9 36,7 31,3 48,3 31,6
160 39,4 35,9 41,0 34,9 47,6 40,6
181 42,6 38,9 44,4 38,1 50,4 38,7
247 52,5 39,0 51,5 42,4 50,6 44,4
281 52,7 39,2 51,6 42,5 50,8 44,4
C. Busuioc, A. Radu
60
50
40
Proba 1, bleumarin (SP-1K)
Greutate (g)
Proba 2, orange (SP-2K)

Proba 3, galben (GP-1K)
30
Proba 4, rosu (GP-2R)
Proba 5, alb (SKP-1K)
20 Proba 6, verde (SKP-2K)
10
0
0 50 100 150 200 250 300
Timp (zile)
Figura 7. Dinamica uscării prin permeabilitate la vapori a celor 6 probe(comparaţie între

cantitatea de apă pierdută prin difuzia vaporilor de apă)
Proba 5, alb (SKP-1K) prezintă o viteză de uscare mai mare, iar probele 2, orange
(SP-2K); 4, roşu (GP-2R) şi 6, verde (SKP-2K) o viteză mai mică. Totuşi nu sunt
diferenţe atât de importante încât să justifice din acest punct de vedere preferinţa
pentru una sau alta din soluţiile analizate (Figura 7).
Testările de lungă durată efectuate asupra probelor de izolaţie termică ETICS din
polistiren expandat, protejate cu tencuieli subţiri, nu puteau fi realizate în staţii
higrotermice deoarece procesul de umezire-uscare se desfăşoară extrem de lent iar
imobilizarea instalaţiilor ar fi costat foarte mult. De aceea s-a recurs la această
modalitate foarte simplificată şi economică, în măsură să arate dacă procesul de
uscare prin difuzia vaporilor de apă este asigurat sau nu, verificarea de bază
rămânând să fie făcută prin simulare numerică conform normativelor tehnice în
vigoare [8,10] care ţin seamă de ipotezele propuse de Glaser [2].
Deci scopul acestor testări nu a fost de a stabili valorile numerice ale
permeabilităţii la vapori de apă ci de a evidenţia posibilitatea ca un proces favorabil
de uscare să aibă sau nu loc.
Întrucât procesul de uscare este foarte lent, a fost necesar să fie accelerat prin
utilizarea unor probe de polistiren expandat de numai d '= 4cm grosime în loc de
d = 6...10cm cât este necesar pentru a satisface exigenţele referitoare la rezistenţa
termică corectă R > 1,4m 2 ⋅ K / W . Astfel se poate admite că fluxul de vapori a

crescut în raportul :
d 0,08
η= ≅ (1)
d' 0,04
Cantitatea de vapori de apă g (Kg ) care difuzează printr-un perete este
proporţională cu diferenţa de presiune ∆P = P1 − P2 ( Pa ) , cu suprafaţa probei
A(m 2 ) , cu durata t (h) şi invers proporţională cu grosimea probei d (m) şi cu
coeficientul µ .
Coeficientul de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă, notat cu µ iar anterior [10]
1
cu factorul rezistenţei la permeabilitate la vapori , reprezintă raportul între
KD
permeabilităţile la vapori de apă δ m pentru un material oarecare şi pentru aer δ aer ,
exprimate în ( Kg / m ⋅ s ⋅ Pa ).
δ aer
µ= (2)
δm
Rezistenţa specifică la permeabilitate la vapori Rv (m 2 ⋅ h ⋅ Pa / Kg ) este dată de
relaţia [1]:
R = 1,5 ⋅ 10 6 ⋅ µ ⋅ d (3)
v
valabilă în domeniul de temperatură -20…+30oC.
Produsul,
sd = µ ⋅ d m ( m) (4)
dă grosimea echivalentă a unui strat de aer nemişcat, având aceeaşi rezistenţă

specifică la permeabilitatea la vapori ca şi materialul considerat.
Cantitatea de vapori care traversează una din probele testate este :
∆P ⋅ t ∆P ⋅ t ⋅ A
i= ⋅A= ( Kg ) (5)
R
v 1,5 ⋅ 10 6 ⋅ µ ⋅ d m
iar
C. Busuioc, A. Radu
∆P ⋅ t ⋅ A
µ= (6)
1,5 ⋅ 10 6 ⋅ i ⋅ d m
Tabelul 3. Coeficientul de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă pentru cele 6 probe

Proba
∆P (în ∆P (în µ (în µ (în
supusă t A dm i
sezonul sezonul sezonul sezonul
experimen (h) (m2) (m) (Kg)
-tării cald) (Pa) rece) (Pa) cald) rece)
Proba 1,
bleumarin 1339,60 1292,72 6744 0,0196 0,04 0,0520 56,75 54,76
(SP-1K)
Proba 2,
orange 1339,60 1292,72 6744 0,0196 0,04 0,0390 75,28 72,65
(SP-2K)
Proba 3,
galben 1339,60 1292,72 6744 0,0196 0,04 0,0516 57,19 55,19
(GP-1K)
Proba 4,
roşu 1339,60 1292,72 6744 0,0196 0,04 0,0425 69,43 67,00
(GP-2R)
Proba 5,
alb 1339,60 1292,72 6744 0,0196 0,04 0,0508 58,09 56,06
(SKP-1K)
Proba 6,
verde 1339,60 1292,72 6744 0,0196 0,04 0,0444 66,46 64,14
(SKP-2K)
Astfel, rezultatele testărilor care dau cantităţile i de vapori de apă care au traversat
probele migrând prin difuzie, pot da ordinul de mărime al coeficientului de
rezistenţă la difuzia vaporilor de apă µ (Tabelul 3). Se observă că aceste valori se
apropie mulţumitor de cele indicate în literatura de specialitate romănă şi germană.
4. CONCLUZII
Determinările de permeabilitate la vapori, efectuate asupra probelor au fost

realizate în condiţiile în care temperaturile de ambele părţi ale probei au fost mereu
aceleaşi. În acest fel, influenţa unei diferenţe de temperatură care există în realitate
între cele două părţi ale anvelopei (interior şi exterior) a fost eliminată, iar
rezultatele sunt acoperitoare, în cazul real, migraţia vaporilor fiind mai activă şi
deci procesul de evacuare al acestora mult mai intens.
În esenţă, probele se usucă prin difuzie a vaporilor spre exterior chiar şi în absenţa
unui gradient de temperatură.
S-a demonstrat că, aceste sisteme de protecţie permit eliminarea apei către exterior,
evitând riscul unei umidităţi excesive în masa peretelui. Cu ajutorul acestei metode
s-ar putea analiza în viitor şi alte produse ce fac parte din aceeaşi categorie.
Bibliografie
1. Arndt, H. – Wärme- und Feuchteschutz in der Praxis, Verlag für Bauwesen, Berlin, 1996
2. Glaser, H. - Graphisches Verfahren zur Untersuchung von Diffusions-vorgängen, Kältetechnik
nr.10, 1959
3. * * * C 107/1 – 1997 - Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la
clădirile de locuit, M.L.P.A.T, Ordinul nr. 24/N din 19 februarie 1997, Buletinul Construcţiilor,
vol 14 – 1998
4. * * * C 107/2 – 1997 - Normativ privind calculul coeficientului global de izolare termică la
clădiri cu altă destinaţie decât cele de locuit, M.L.P.A.T, Ordinul nr. 24/N din 19 februarie
1997, Buletinul Construcţiilor, vol 14 – 1998
5. * * * C 107/3 – 1997 – Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale
clădirilor, M.L.P.A.T, Ordinul nr. 24/N din 19 februarie 1997, Buletinul Construcţiilor, vol 13
– 1998
6. * * * C 107/4 – 1997 – Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de
locuit, M.L.P.A.T, Ordinul nr. 24/N din 19 februarie 1997, Buletinul Construcţiilor, vol 13 –
1998
7. * * * C 107/5 – 1997 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în
contact cu solul, M.L.P.A.T, Ordinul nr. 24/N din 19 februarie 1997, Buletinul Construcţiilor,
vol 1 – 1999
8. * * * C 107/6 – 2002 - Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin
elementele de construcţie, Buletinul Construcţiilor, vol 14 – 2002
9. * * * Documentaţii şi agremente tehnice provenind de la firme producătoare : Baumit,
Capatect, Swisspor, Knauf, Austroterm, Rigips, ş.a.
10. * * * STAS 6472/4-73 - Higrotermica. Comportarea elementelor de construcţie la difuzia
vaporilor de apă

Cristina Busuioc1, Adrian Radu2
1
700050, România
2
700050, România
Rezumat
Experimentările prezentate în articolul anterior, intitulat “Încercări simplificate
privind difuzia vaporilor de apă ce traversează o structură de tip ETICS (EIFS)”
au continuat, verificând dacă sistemul poate fi umezit la ploi şi vânt. S-a folosit
metodologia din lucrările lui Grunau, ştiind că presiunea exercitată de vânt este
echivalentă cu cea a unei coloane de lichid de 12 cm. În urma verificărilor s-a
constatat că tencuiala hidrofobizată limitează pătrunderea apei din ploi, timp de
câteva ore.
În concluzie, se poate afirma că tratamentul superficial de hidrofobizare trebuie
refăcut la intervale de câţiva ani.
Cuvinte cheie: sistem constructiv de tip ETICS (EIFS), izolaţie termică, tencuială
subţire densă armată tratată hidrofob, construcţie, polistiren expandat, vată
minerală.
1. INTRODUCERE
Pentru măsurarea penetraţiei de apă s-au folosit 6 probe de tip ETICS (External
Thermal Insulation Composite System) sau EIFS (External Insulation Finish
System) puse la dispoziţie cu foarte multă amabilitate de firma BAUMIT, având
aceeaşi alcătuire cu cele analizate în studiul prezentat anterior [2].
Experimentările s-au desfăşurat la catedra CCIA.
2. EXPERIMENTĂRI PRIVIND PĂTRUNDEREA APEI DIN PLOI PRIN

SISTEMUL BAUMIT
2.1 Organizarea experimentării

Măsurarea penetraţiei de apă s-a realizat cu un tub de sticlă transparent gradat, cu
diametrul de 7 mm, astfel ca reperul său superior să fie la 12 cm peste faţa
superioară a materialului de încercat (Figura 1, 2), corespunzător presiunii

1 
dinamice  ⋅ ρ ⋅ v 2  a vântului [3].
2 
12cm tub gradat pentru masurarea penetratiei de apa

coloana de apa chit hidrofug
h max =12 cm tencuiala Baumit
grund Baumit armat
zona umezita placa termoizolanta pentru fatade EPS
din polistiren expandat ignifugat
0.5
4
14
Figura 1. Secţiune prin proba supusă experimentului pentru măsurarea penetraţiei apei din
ploi sub acţiunea vântului (dimensiuni în cm)
Extremitatea inferioară a tubului a fost fixată cu ajutorul unui chit care nu absoarbe
apa. În tub s-a introdus apă astfel încât să ajungă până la nivelul reperului (12 cm)
şi s-a măsurat timpul până când nivelul apei a scăzut destul de mult. În apă s-a
introdus cerneală pentru a permite observarea nivelului în tubul transparent şi
pătrunderea apei (după secţionarea probelor la sfârşitul experimentării).
Figura 2. Cele 6 probe supuse experimentării pentru măsurarea penetraţiei de apă din ploi
sub acţiunea vântului
C. Busuioc, A. Radu
2.2. Rezultatele experimentării
Tabelul 1. Variaţia nivelului de apă în tubul gradat pentru cele 6 probe

Nivelul apei în tubul gradat (cm)
Timp Proba 1, Proba 2, Proba 3, Proba 4, Proba 5, Proba 6,
(ore) bleumarin orange galben roşu alb verde
0 12,00 12,00 12,00 12,00 12,00 12,00
24 10,00 9,00 9,50 11,50 11,50 12,00
30 9,50 8,50 9,00 11,50 11,00 11,50
46 9,00 8,00 8,50 11,00 11,00 11,50
70 8,50 7,00 8,00 11,00 10,50 11,50
167 7,00 5,30 5,70 10,25 10,00 10,70
214 6,70 4,60 4,70 9,70 9,50 10,50
310 6,25 3,75 3,00 9,00 8,75 10,00
14
12
Nivelul apei in tubul gradat (cm)
10
8 Proba 2, orange (SP-2K)
Proba 4, rosu (GP-2R)
6
Proba 5, alb (SKP-1K)
Proba 6, verde (SKP-2K)
4
0
0 50 100 150 200 250 300 350
Timp (ore)
Figura 3. Urmărirea pătrunderii apei– comparaţie între cele 6 probe
A rezultat că apa pătrunde cel mai uşor în probele 4, roşu (GP-2R); 5, alb (SKP-
1K) şi 6, verde (SKP-2K), iar probele 2, orange (SP-2K) şi 3, galben (GP-1K) au
cea mai mică sensibilitate la pătrunderea apei din ploi sub acţiunea vântului
(Tabelul 1 şi Figura 3).
Durata experimentării este însă prea mare faţă de condiţiile reale, iar înălţimea
coloanei de apă a scăzut continuu, astfel încât rezultatele obţinute nu pot permite
aprecierea acumulării de apă din ploi (Figura 4, 5 şi Tabelul 2).
Figura 4. Cele 6 probe secţionate în urma experimentării pentru măsurarea penetraţiei de

apă din ploi sub acţiunea vântului. Se observă că apa nu a pătruns în interiorul probelor
Tabelul 2. Rezultate experimentale privind pătrunderea apei în cele 6 probe

Timpul de la Scăderea nivelul apei în tubul gradat (cm)
începutul Proba 1, Proba 2, Proba 3, Proba 4, Proba 5, Proba 6,
experimentării bleumarin orange galben roşu alb verde
(ore) (SP-1K) (SP-2K) (GP-1K) (GP-2R) (SKP-1K) (SKP-2K)
24 2,00 3,00 2,50 0,50 0,50 0,00
30 2,50 3,50 3,00 0,50 1,00 0,50
46 3,00 4,00 3,50 1,00 1,00 0,50
70 3,50 5,00 4,00 1,00 1,50 0,50
167 5,00 6,70 6,30 1,75 2,00 1,30
214 5,30 7,40 7,30 2,30 2,50 1,50
310 5,75 8,25 9,00 3,00 3,25 2,00
C. Busuioc, A. Radu
10
9
Scaderea nivelul apei in tubul gradat (cm)
7
6 Proba 2, orange (SP-2K)
5
Proba 4, roşu (GP-2R)
4 Proba 5, alb (SKP-1K)
Proba 6, verde (SKP-2K)
3
0
0 50 100 150 200 250 300 350
Timp (ore)
Figura 5. Dinamica penetraţiei de lichid prin permeabilitate la apă a celor 6 probe

evidenţiată prin scăderea nivelului apei în tubul gradat
3. CONCLUZII
În urma verificărilor s-a constatat că tencuiala hidrofobizată limitează diferenţiat

pătrunderea apei din ploi, timp de câteva ore. În concluzie, se poate afirma că
tratamentul superficial de hidrofobizare trebuie refăcut la intervale de câţiva ani.
Bibliografie
1. Arndt, H. – Wärme- und Feuchteschutz in der Praxis, Verlag für Bauwesen, Berlin, 1996
2. Busuioc, C., Radu, A. – Essais simplifiés concernant la diffusion de la vapeur d’eau à travers
une structure ETICS (EIFS), Rev. Intersections, vol. 2, 2005, No. “Physique du bâtiment”, p. 4-
14, www.ce.tuiasi.ro/intersections
3. Gheorghiu, F., Grunau, E. B. – Funcţionalitatea şi protecţia faţadelor, Centrul de documentare
pentru construcţii, arhitectură şi sistematizare, Redacţia publicaţiilor pentru construcţii,
Bucureşti, 1973
4. Glaser, H. - Graphisches Verfahren zur Untersuchung von Diffusions-vorgängen, Kältetechnik
nr.10, 1959
5. * * * Documentaţii şi agremente tehnice provenind de la firme producătoare : Baumit,
Capatect, Swisspor, Knauf, Austroterm, Rigips, ş.a.
6. * * * STAS 6472/4-73 - Higrotermica. Comportarea elementelor de construcţie la difuzia
vaporilor de apă
Simularea eforturilor datorită variaţiilor

de temperatură în pereţii exteriori
Dan Preda Ştefănescu1, Cristina Busuioc2
1
700050, România
2
700050, România
Rezumat
În articol este dezvoltat un model teoretic cu ajutorul căruia poate fi verificată
comportarea paramentelor placate cu ceramică, sub acţiuni mecanice şi termice,
precum şi mecanismele de distrugere (distribuţii de eforturi, deplasări şi
deformaţii). În ultimul timp s-au înregistrat numeroase degradări ale acestor
placaje, punând în pericol viaţa oamenilor aflaţi în apropierea clădirilor.
Folosind un program de calcul performant, s-au efectuat modelări pe o clădire
P+2. Astfel s-au evidenţiat şi vizualizat tensiunile din placaj şi din mortarul care îl
fixează. Se prezintă detaliat, pentru sezonul cald şi rece, modurile de deformare şi
stările de tensiune în mortarul suport şi în placajul dispus pe faţadă, indicându-se
zonele unde pot apărea probleme.
Cuvinte cheie: paramente placate cu ceramică, mortar suport, acţiuni mecanice şi

termice, distribuţii de eforturi, deformaţii.
1. ANALIZA COMPORTARII TERMO-ELASTICE LA ACTIUNI

MECANICE
Pentru obţinerea unor efecte estetice şi pentru asigurarea unei protecţii durabile faţă
de ploi, la unele clădiri cu diverse destinaţii (social-culturale, administrative, de
locuit, etc.), se pot utiliza elemente de placare ale faţadelor.
Totuşi, există cazuri când, după o anumită perioadă de exploatare, aceste placaje se
deteriorează sub o formă sau alta şi pot provoca accidente, remedierea lor
implicând cheltuieli ridicate.
În cazul în care placajul este constituit din elemente ceramice (cărămizi de placaj
sau plăcuţe) dispuse pe un strat din mortar de ciment, cauzele unor eventuale
degradări în timp pot fi diverse:
• utilizarea unor materiale neadecvate (de exemplu mortare de marcă inferioară);
D. P. Ştefănescu, C. Busuioc
• condiţii necorespunzătoare de execuţie la temperaturi prea scăzute sau prea

ridicate, uscare prea rapidă, etc.;
• manoperă neîngrijită (strat de mortar neuniform, montarea deplanată a
elementelor de placare, rosturi finisate necorespunzător, etc.).
Aceste deficienţe iniţiale pot conduce ulterior la deteriorări ale placajului ceramic
prin:
• fisurarea rosturilor în anumite zone;
• desprinderea mortarului de pe stratul suport;
• fisurarea sau crăparea plăcilor ceramice;
• desprinderea plăcilor ceramice de pe mortar, etc.
În cadrul prezentului studiu s-a urmărit localizarea zonelor cu grad de risc ridicat în
ceea ce priveşte apariţia unor fenomene de tipul semnalat mai sus, prin modelarea
pe calculator a comportării mecanice a ansamblului perete (suport) – mortar –
elemente de placare, sub acţiunea combinată a încărcărilor gravitaţionale şi a
încărcărilor generate de variaţiile de temperatură sezoniere, variaţiile de umiditate
putând fi asimilate cu cele termice. Modelările s-au efectuat cu ajutorul unui
program performant, capabil să efectueze analiza statică, termică şi în final termo–
elastică, prin metoda elementelor finite.
Domeniul modelat este constituit dintr-un tronson de perete exterior cu grosimea
de 30 cm, din blocuri de zidărie de cărămidă. La faţa exterioară a peretelui s-au
considerat un strat de mortar de ciment de 2 cm grosime şi un placaj ceramic de 1
cm grosime. În dreptul centurilor, punţile termice au fost corectate cu fâşii din
polistiren extrudat de 5 cm grosime (Figura 1).
Caracteristicile elastice şi termice ale materialelor sunt prezentate în Tabelul 1.
Simularea eforturilor datorită variaţiilor de temperatură exterioară în pereţii exteriori
perete de cărămidă mortar de poză
planşeu b.a.
placaj ceramic
termoizolaţie
centură b.a.
Figura 1. Domeniul modelat (detaliu): intersecţie perete exterior – planşeu
Tabelul 1. Caracteristici elastice şi termice ale materialelor

Coef. de Coef. de
Coef. de Coef. lui
Nr. conductivitate dilatare
Material elasticitate Poisson
crt. termică termică
(daN/cm2) (–)
(W/m·K) (1/K)
Zidărie de
1 20.000 0,3 0,6 6,0E-6
cărămidă
2 Beton 200.000 0,2 1,7 1,1E-5
3 Mortar 100.000 0,2 0,9 1,2E-5

Placaj
4 20.000 0,3 0,6 6,0E-6
ceramic
5 Polistiren 1.000* 0,3 0,044 1,0E-6
*) convenţional
Modelările au fost efectuate pentru o clădire de locuit P+2, cu înălţimea nivelului

de 2,8 m. A fost modelat câmpul curent al peretelui (domeniu plan), cu pas mic de
discretizare, de 1 cm (Figura 2).
Figura 2. Ipoteza de modelare pentru domeniul plan
Sarcinile gravitaţionale considerate, cu valori conform normativelor în vigoare, au

fost:
• din greutatea proprie a elementelor componente;
• utile, uniform repartizate pe planşee.
Sarcinile termice (condiţiile de contur):
• interior – condiţie la limită de speţa a III-a (Fourier): αi = 8 W/m2·K; Ti = (273 + 20) K;
• exterior – sezonul rece, condiţie la limită de speţa I-a (Dirichlet): Te = (273 – 20) K;
• exterior – sezonul cald, condiţie la limită de speţa I-a (Dirichlet): Te = (273 + 60) K.
Modelarea numerică a cuprins următoarele faze:
• determinarea stării de tensiuni şi deformaţii sub sarcini gravitaţionale;
• determinarea câmpului termic, în sezonul cald şi în cel rece;
• determinarea stării de tensiuni şi deformaţii sub sarcini termice, prin utilizarea
valorilor temperaturilor în noduri, determinate la punctul precedent;
• determinat stării de tensiuni şi deformaţii sub sarcini gravitaţionale şi termice.
2. CÂMPUL CURENT AL PERETELUI (DOMENIU PLAN)
Setul de modelări asupra domeniului plan a fost efectuat deoarece în această

situaţie poate fi folosit un pas fin de discretizare, precizia rezultatelor fiind mai
bună. Domeniul modelat, reprezentat în Figura 2, a fost discretizat cu elemente
finite plane pătrate, cu latura de 1 cm.
În Figura 3 este reprezentată deformata structurii, la o scară amplificată, pentru

toate situaţiile de încărcare, în sezonul cald şi în sezonul rece.
V1 V1
L3 L3
C2 C2
V1 G10
L1
C1
a b c
Y Y Y
Z X Z X Z X
Output Set: MSC/NASTRAN Case 1 Output Set: Analiza termo - elastica Output Set: Analiza termo - elastica
Deformed(0.143): Total Translation Deformed(0.312): Total Translation Deformed(0.312): Total Translation
V1 V1
L1 L1
C1 C1
G10
d e
Y Y
Z X Z X
Output Set: Analiza termo - elastica Output Set: Analiza termo - elastica
Deformed(0.279): Total Translation Deformed(0.279): Total Translation
Figura 3. Deformata peretelui (domeniu plan): a - din sarcini gravitaţionale; b - din sarcini
termice (vara); c - din sarcini termice (iarna); d - din sarcini gravitaţionale + termice (vara);
e - din sarcini gravitaţionale + termice (iarna)
2.1. Starea de tensiuni în mortarul suport.

În Tabelul 2 sunt prezentate valorile maxime ale tensiunilor normale, orizontale
(perpendiculare pe perete) şi verticale (paralele cu peretele), sub acţiunea
încărcărilor gravitaţionale (a), a încărcărilor termice (b) şi a încărcărilor totale
(gravitaţionale + termice) (c). Alura deformatelor din Figura 3 indică pe ansamblu,
după cum era de aşteptat, o solicitare de încovoiere în plan vertical. Este de
remarcat faptul că, în sezonul cald tensiunile normale verticale din sarcini termice
sunt numai de compresiune (datorită dilatărilor împiedecate), cele de întindere
având valori mici, limitate pe zone foarte restrânse, iar în sezonul rece sunt numai
de întindere (datorită contracţiilor împiedecate).
Tabelul 2. Modelare 2D - tensiuni normale maxime în mortarul suport (daN/cm2)
Nr. Orizontale Verticale

Perioadă
crt. compresiune întindere compresiune întindere
a. Sarcini gravitaţionale
Sezonul rece
1 -2.22 +0.378 -12.4 +3.96
şi cald
b. Sarcini termice
2 Sezonul cald -2.48 +1.13 -60.4 +0.832
3 Sezonul rece -2.02 +0.652 -0.252 +24.71)
c. Sarcini gravitaţionale + termice
4 Sezonul cald -1.34 +1.18 -47.07 +1.125
5 Sezonul rece -2.50 +0.796 -0.833 +22.01)
1)
local, în dreptul planşeelor curente (Figura 4)
Observaţii (Tabelul 2):

a) tensiunile normale orizontale şi verticale din sarcini gravitaţionale, atât cele de
compresiune cât şi cele de întindere, nu depăşesc rezistenţele de calcul ale
mortarului;
b) tensiunile normale orizontale din sarcini termice sunt în general comparabile cu
cele din sarcini gravitaţionale şi nu depăşesc rezistenţele de calcul ale mortarului;
c) tensiunile maxime normale verticale de compresiune din sarcini termice în
sezonul cald (–60,4 daN/cm2) au valori mult superioare tensiunilor rezultate din
sarcini gravitaţionale, dar nu depăşesc rezistenţa la compresiune a unui mortar de
marcă superioară;
d) în zonele din dreptul planşeelor curente (Figura 4), tensiunile maxime normale
verticale de întindere din sarcini termice în sezonul rece (+24,7 daN/cm2) au valori
mult superioare tensiunilor rezultate din sarcini gravitaţionale şi depăşesc rezistenţa
la întindere a mortarului;
e) în cazul sarcinilor combinate, gravitaţionale şi termice, valorile tensiunilor sunt

în general inferioare celor ale rezistenţelor materialului, cu excepţia tensiunilor
verticale de întindere din dreptul planşeelor curente, în sezonul rece, cu valori
maxime de 22,0 daN/cm2 (analog ca la pct. d.).
L3
C2
G7
Z X
Output Set: Analiza termo - elastica

Contour: Plate Top YNormal Stress
Figura 4. Harta tensiunilor normale verticale în tencuială, din sarcini termice, în sezonul
rece, în dreptul planşeelor curente
2.2. Starea de tensiuni în placajul ceramic

În Tabelul 3 sunt prezentate valorile maxime ale tensiunilor normale, verticale şi
orizontale, sub acţiunea încărcărilor gravitaţionale (a), a încărcărilor termice (b) şi
a încărcărilor gravitaţionale şi termice (c).
Valorile acestor tensiuni trebuie comparate cu valorile rezistenţelor de calcul ale
placajului. În lipsa unor date specifice, s-au folosit în mod orientativ rezistenţele de
calcul ale zidăriei din blocuri ceramice, conform Tabelului 4.
Tabelul 3. Modelare 2D - tensiuni normale maxime în placajul ceramic (daN/cm2)
Nr. Orizontale Verticale

Perioadă
crt. compresiune întindere compresiune întindere
a. Sarcini gravitaţionale
Sezonul rece
1 -0.846 +0.022 -3.06 +0.896
şi cald
b. Sarcini termice
2 Sezonul cald -0.578 +0.197 -1.65 +6.161)
3 Sezonul rece -0.869 +0.285 -2.36 +2.792)
c. Sarcini gravitaţionale + termice
4 Sezonul cald -0.810 +0.174 -3.61 +6.231)
5 Sezonul rece -0.880 +0.663 -2.52 +2.233)
1) 2
local, în dreptul centurii de la ultimul nivel (Figura 5); σ > Ri = 1,1 daN/cm în jumătatea
superioară a peretelui de la ultimul nivel;
2)
local, pe zona de sub nivelul planşeelor curente (Figura 6); σ > Ri = 1,1 daN/cm2 pe cea
mai marea parte din înălţimea peretelui;
3)
local, pe zona de sub nivelul planşeelor curente (Figura 6); σ > Ri = 1,1 daN/cm2 în
vecinătatea centurilor curente.
Tabelul 4. Rezistenţele de calcul ale zidăriei din blocuri ceramice
Simbol
Rezistenţa
Tipul solicitării Tipul rezistenţei
[daN/cm2]
Rc Rezistenţa de calcul la compresiune 12,5
Rezistenţa la întindere din încovoiere în

Ri1 1,1
secţiuni cu rosturi neţesute
Rezistenţa la întindere din încovoiere în

Ri2 2,5
secţiuni cu rosturi ţesute
Rezistenţa la întindere din încovoiere şi la

Ri3 eforturi principale de întindere pentru 2,0
ruperea prin rost şi cărămidã
Rezistenţa la eforturi principale de

Rp 1,1
întindere la secţiuni în scarã
Rezistenţa la forfecare în secţiuni cu

Rf1 1,6
rosturi neţesute
Rezistenţa la forfecare când ruperea se

Rf2 5.0
produce prin rost şi cărămidã
Observaţii (Tabelul 3):

a) tensiunile normale orizontale şi verticale de calcul din sarcini gravitaţionale,
atât cele de compresiune cât şi cele de întindere, nu depăşesc rezistenţele de calcul
ale placajului;
b) tensiunile normale orizontale şi cele verticale de compresiune, din sarcini
termice, sunt în general comparabile cu cele din sarcini gravitaţionale şi nu
depăşesc rezistenţele de calcul ale placajului;
c) tensiunile maxime normale verticale de întindere din sarcini termice în sezonul

cald (+6,16 daN/cm2) au valori superioare rezistenţelor la întindere, în dreptul
centurii de la ultimul nivel (Figura 5) şi în jumătatea superioară a peretelui de la
ultimul nivel;
d) tensiunile normale verticale de întindere din sarcini termice în sezonul rece
(+2,79 daN/cm2), au valori superioare rezistenţelor la întindere, în zonele de sub
nivelul planşeelor curente (Figura 6); σ > Ri = 1,1 daN/cm2 pe cea mai mare parte
din înălţimea peretelui;
e) în cazul sarcinilor combinate, gravitaţionale şi termice, observaţiile de la pct. c.
şi d. îşi păstrează în general valabilitatea, dar în sezonul rece tensiunile verticale de
întindere cu valori superioare rezistenţelor sunt restrânse la zonele din vecinătatea
centurilor curente.
V1
L3 6.1562
C2
G8 4.7872
3.4182
2.0492
0.6802
-0.6888
-2.0578
-3.4268
-4.7958
-6.1648
-7.5338
-8.9028
-10.272
-11.641
Y
-13.01
Z X -14.379
Output Set: Analiza termo - elastica -15.748

Contour: Plate Top Y Normal Stress
Figura 5. Harta tensiunilor normale verticale în placaj, din sarcini termice, în sezonul cald,
în dreptul centurii de la ultimul nivel
V1
L1 2.231
C1
G9 1.934
1.637
1.34
1.043
0.746
0.449
0.152
-0.145
-0.442
-0.739
-1.036
-1.333
-1.63
Y
-1.928
Z X -2.225
Output Set: Analiza termo - elastica -2.522

Contour: Plate Top Y Normal Stress
Figura 6. Harta tensiunilor normale verticale în placaj, din sarcini termice, în sezonul rece,
sub nivelul planşeelor curente
3. CONCLUZII
Modelarea numerică a comportării mecanice a peretelui exterior din zidărie a

urmărit determinarea stării de deformaţii şi tensiuni în stratul exterior de mortar şi
în placajul ceramic, pentru localizarea zonelor cu risc potenţial ridicat în ceea ce
priveşte apariţia unor deteriorări în şi între aceste straturi.
Zonele critice, în care valorile tensiunilor depăşesc valorile rezistenţelor
corespunzătoare, în cazul sarcinilor gravitaţionale + termice, sunt puse în evidenţă
în Tabelul 5 (pentru mortar şi placaj).
În urma analizei efectuate s-au desprins o serie de observaţii, sintetizate în
concluziile ce urmează.
a) Tensiunile normale în mortarul suport din sarcini gravitaţionale, atât cele
paralele cu peretele (verticale) cât şi cele perpendiculare pe perete (orizontale), nu
depăşesc rezistenţele de calcul ale unui mortar de marcă superioară (Tabelul 2);
b) Tensiunile maxime normale verticale de întindere în mortarul suport, din
sarcini termice şi combinate (gravitaţionale + termice), în sezonul rece, sunt
localizate la nivelul planşeelor curente şi depăşesc rezistenţele de calcul ale
mortarului (Tabelul 2); zonele cu σ > cca. 10 daN/cm2 (valoare adoptată ca
rezistenţă la întindere a mortarului) se extind însă pe aproape întreaga suprafaţă a
peretelui (Tabelul 5, coloana 4);
c) Tensiunile normale în placaj din sarcini gravitaţionale nu depăşesc rezistenţele
de calcul ale acestuia (Tabelul 3);
d) Tensiunile maxime normale verticale de întindere în placaj, din sarcini termice
şi combinate, în sezonul cald, apar la nivelul ultimului planşeu şi depăşesc
rezistenţele de calcul (Tabelul 3); zonele cu σ > 1,1 daN/cm2 (valoare adoptată ca
rezistenţă la întindere a placajului) se extind pe jumătatea superioară a peretelui de
la ultimul nivel (Tabelul 5, coloana 5);
e) Tensiunile maxime normale verticale de întindere în placaj, din sarcini termice
şi combinate, în sezonul rece, sunt poziţionate în dreptul planşeelor curente şi
depăşesc rezistenţele de calcul (Tabelul 3); zonele cu σ > 1,1 daN/cm2 se extind pe
mare parte din înălţimea peretelui (Tabelul 5, coloana 6);
Tabelul 5. Zone critice (tensiuni normale superioare rezistenţelor corespunzătoare)

Mortar suport Placaj
Nr
Sol.
Tensiuni
crt. sezonul cald sezonul rece sezonul cald sezonul rece
0 1 2 3 4 5 6
Domeniu: perete exterior (câmp curent)
Întindere
Vertica
1 –
le
În final, se poate afirma că:

• tensiunile generate de sarcinile gravitaţionale sunt întotdeauna mai mici decât
rezistenţele limită şi, în acelaşi timp, sunt mult inferioare tensiunilor provenite din
variaţiile de temperatură sezoniere;
• zonele cele mai extinse (cca. 50...90% din suprafaţa peretelui), în care tensiunile
din sarcini termice sau combinate (gravitaţionale + termice) depăşesc rezistenţele
de calcul, se evidenţiază în sezonul rece, pentru tensiunile normale verticale de
întindere din mortarul suport şi placajul ceramic;
• valori mari ale tensiunilor normale, superioare rezistenţelor de calcul, apar şi la
nivelul centurilor de la nivelurile curente, în special în câmpul curent al peretelui.
Analiza efectuată prin modelarea numerică a comportării mecanice a stratului de
mortar suport exterior şi a placajului ceramic, pe un perete din zidărie, nu şi-a
propus în mod special furnizarea unor rezultate cantitative precise, ci s-a dorit mai
degrabă un studiu calitativ al parametrilor, pentru punerea în evidenţă a influenţei
variaţiilor termice asupra stării de deformaţii şi tensiuni.
Prin modul de abordare adoptat, s-a încercat trasarea unor jaloane şi schiţarea unor
metodologii prin care problemele propuse să poată fi rezolvate cu ajutorul
simulărilor pe calculator. Evident, există un larg câmp de cercetare în acest sens,
întrucât soluţiile de placare ale pereţilor exteriori sunt numeroase, atât din punct de
vedere al materialelor utilizate cât şi din punct de vedere al sistemelor constructive.
Modul de investigare propus poate fi utilizat în toate aceste cazuri, atât pentru
aprecierea riscului apariţiei unor deteriorări din cauze de natură mecanică, cât şi
pentru efectuarea unor analize comparative în vederea alegerii unei soluţii optime.
Bibliografie
1. Ştefănescu, D. P. – Contribuţii la studiul problemelor de higrotermică a clădirilor prin
simulare pe calculator, Teză de doctorat, Iaşi, 1994
2. Ştefănescu, D. P. – Simularea numerică a transferului de căldură. Aplicaţii în proiectare,
volumul Simpozionului cu participare naţională “Satisfacerea exigenţelor de izolare termică şi
conservare a energiei în construcţii”, Ed. Societăţii Academice “Matei-Teiu Botez”, Iaşi, 2003,
p. 161-170
3. Radu, A., Bliuc, I., Busuioc, C. – Particularităţi ale izolaţiilor termice de tip “ETICS”, volumul
Simpozionului cu participare naţională “Satisfacerea exigenţelor de izolare termică şi
conservare a energiei în construcţii”, Ed. Societăţii Academice “Matei-Teiu Botez”, Iaşi, 2003,
p. 145-160

Caramida Det Tehnice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caramida Det Tehnice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISSN 1582 - 3024

Volume 2, No.7r, 2005

Irina BARAN Secretar

Intersections/Intersecţii, Vol.2, No.7r, 2005 1

Încercări simplificate privind difuzia vaporilor de apă ce

Pătrunderea apei într-o structură de tip ETICS (EIFS)

Simularea eforturilor datorită variaţiilor de temperatură în

Intersections/Intersecţii, Vol.2, No.7r, 2005 2

Încercări simplificate privind difuzia vaporilor de apă ce

Adoptarea unor sisteme constructive performante sub aspectul protecţiei termice la

Aceste sisteme constructive se caracterizează prin:

• realizarea unei grosimi totale minime a pereţilor exteriori, ceea ce permite

2. DESCRIEREA SISTEMULUI BAUMIT UTILIZAT LA

Sistemul de izolare termică a faţadelor EPS este un sistem termoizolant pe plăci

Figura 2. Sistemul termoizolant Baumit EPS

• dibluri pentru prinderea mecanică a plăcilor termoizolante pe tencuiala veche

3. EXPERIMENTĂRI REFERITOARE LA POSIBILITATEA DE

3.1 Organizarea experimentării

Figura 3. Probă supusă experimentării pentru evidenţiere posibilităţii de uscare

parafina pe fata inferioara, laterala si

Figura 4. Secţiune printr-o proba supusă experimentării pentru evidenţierea posibilităţii de

Figura 5. Cele 6 probe supuse experimentării pentru evidenţierea posibilităţii de uscare

Grosimea stratului de polistiren expandat a fost de numai 4 cm pentru a permite

3.2 Rezultatele experimentării

Tabelul 1. Evoluţia greutăţii probelor pe durata experimentării

Timpul de la Greutatea probelor (g)

Toate probele relevă posibilitatea de eliminare a apei de construcţie sau din

Figura 6. Comparaţie privind capacitatea de uscare a celor 6 probe

În Tabelul 2 se poate vedea cantitatea de apă pierdută prin evaporare şi difuzia

Timpul de la Greutatea probelor (g)

Proba 2, orange (SP-2K)

Figura 7. Dinamica uscării prin permeabilitate la vapori a celor 6 probe(comparaţie între

termică corectă R > 1,4m 2 ⋅ K / W . Astfel se poate admite că fluxul de vapori a

dă grosimea echivalentă a unui strat de aer nemişcat, având aceeaşi rezistenţă

Tabelul 3. Coeficientul de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă pentru cele 6 probe

Determinările de permeabilitate la vapori, efectuate asupra probelor au fost

Pătrunderea apei într-o structură de tip ETICS (EIFS)

2. EXPERIMENTĂRI PRIVIND PĂTRUNDEREA APEI DIN PLOI PRIN

2.1 Organizarea experimentării

Pătrunderea apei într-o structură de tip ETICS (EIFS)

superioară a materialului de încercat (Figura 1, 2), corespunzător presiunii

12cm tub gradat pentru masurarea penetratiei de apa

2.2. Rezultatele experimentării

Tabelul 1. Variaţia nivelului de apă în tubul gradat pentru cele 6 probe

Figura 3. Urmărirea pătrunderii apei– comparaţie între cele 6 probe

Pătrunderea apei într-o structură de tip ETICS (EIFS)

Figura 4. Cele 6 probe secţionate în urma experimentării pentru măsurarea penetraţiei de

Tabelul 2. Rezultate experimentale privind pătrunderea apei în cele 6 probe

Figura 5. Dinamica penetraţiei de lichid prin permeabilitate la apă a celor 6 probe

În urma verificărilor s-a constatat că tencuiala hidrofobizată limitează diferenţiat

Simularea eforturilor datorită variaţiilor

Cuvinte cheie: paramente placate cu ceramică, mortar suport, acţiuni mecanice şi

1. ANALIZA COMPORTARII TERMO-ELASTICE LA ACTIUNI

• condiţii necorespunzătoare de execuţie la temperaturi prea scăzute sau prea

Simularea eforturilor datorită variaţiilor de temperatură exterioară în pereţii exteriori

perete de cărămidă mortar de poză

Figura 1. Domeniul modelat (detaliu): intersecţie perete exterior – planşeu

Tabelul 1. Caracteristici elastice şi termice ale materialelor

3 Mortar 100.000 0,2 0,9 1,2E-5

Modelările au fost efectuate pentru o clădire de locuit P+2, cu înălţimea nivelului

Figura 2. Ipoteza de modelare pentru domeniul plan

Sarcinile gravitaţionale considerate, cu valori conform normativelor în vigoare, au

2. CÂMPUL CURENT AL PERETELUI (DOMENIU PLAN)