V. Criza Republicii.

Perioadă întinsă între începutul primului secol î. H. și 27 î.H. în care instituțiile Republicii
romane au fost contestate, ceea ce a condus la instaurarea Principatului.

 Pe plan social, se adânceşte conflictul dintre bogaţi şi săraci. Alături de patricieni şi plebei
apare o categorie intermediară: cavalerii (noii îmbogăţiţi). Societatea romană se va împărţi în
senatori, cavaleri şi plebei, alături de care vor exista o mare masă de sclavi. Au loc o serie de
răscoale ale sclavilor şi tentativa mai multor persoane politice de a împărţi pământ persoanelor
sărace din ager publicus („ogorul public”, teritoriile cucerite trecute în proprietatea statului).

 Pe plan politic, populaţia s-a împărţit în două partide: (optimates) optimaţii (senatorii) şi
(populares) popularii (plebea şi cavalerii). Acestea vor transforma lupta de idei în războaie civile;

 Pe plan militar, generalii au dreptul de a-şi înzestra militarii, drept consecinţă se formează
armatele de mercenari care vor duce la apariţia războaielor civile.

 Singura soluţie pentru ieşirea din criză era reforma instituţională care va duce, inevitabil, la
schimbarea sistemului politic.

Evenimente notabile ale crizei:

Marius și Sylla
Marius devine consul în mod repetat, ceea ce era interzis de legile Republicii.
Marius intră în conflict cu Sylla.
Urmează război civil între cei doi. Marius este ucis, iar Sylla devine dictator pe viață. Instituie
proscripțiile (liste cu oameni ce puteau fi uciși pentru recompense)
Primul triumvirat : (colegii formate din trei bărbaţi care-şi împart puterea în Imperiul
Roman)
Caesar-Pompei-Crassus Crassus moare în război, intre Caesar si Pompei continua războiul civil.
Caesar câștigă, se numește dictator pe viață. Este asasinat de cei ce doreau Republica.
Al doilea triumvirat
Octavian-Marcus Antonius-Lepidus, Lepidus eliminat, război civil între cei doi, Octavian câștigă și
se numește Împărat.

Caesar (asasinat pe 15 martie 44 î. Hr.) şi Octavian vor transforma Republica romană într-o
noua formă monarhică: Principatul (27 î Hr.).

VI. Principatul

1. Pârghiile puterii imperiale:

Tribunicia potestas (puterea tribuniciară): era exercitată prin intermediul magistraturii de

Tribun al plebei.

Imperium maius –deţinerea comenzii militare excepţionale (comanda armatei şi a

provinciilor pe care aceasta era cantonată) este exercitată prin intermediul demnităţii de
imperator.
 Consulatul – împăratul deţine puterea politică în calitate de consul. Puterea executiva

Cenzura – alcătuieşte listele pentru intrarea în Senat (pe baza censului) în calitate de
cenzor.(magistrat care facea recensământul averilor persoanelor).

Pontifex Maximus (Mare Preot) – conducătorul întregii vieţi religioase a imperiului.

Augustus o va deţine după moartea lui Lepidus (12 î.H.). În acelaşi timp era şi un protector al
culturii.

2. Titlurile purtate de împărat care-i consfinţeau autoritatea:

Augustus (din anul 27 î.H.) mărit, sacru. Ulterior se va numi Imperator Caesar Augustus, formând
astfel ginta Caesarilor.

Princeps senatus – primul dintre senatori, preşedintele Senatului.

Pater Patriae (din anul 2 î.H.)- părinte al patriei.

 Este menţinut Senatul (limitat la 600 membri), ca organ legislativ şi judecătoresc suprem, al cărui
princeps avea dreptul să-l convoace şi să-i prezideze şedinţele, să conducă politica externă, să
declare război şi să încheie pace.
 Principatul era o „monarhie sub o umbrelă republicană”, adică sunt păstrate instituţiile
republicane dar sunt golite de conţinut sau deţinute de împărat.
 Moştenitorii tronului imperial purtau supranumele de Caesar, spre deosebire de împărat, care se
numea Augustus.
 Prin practica adopţiilor, Principatul va cunoaşte patru dinastii:
 Iulia – Claudia: Tiberius, Calligula, Nero.
 Flaviilor:Vespasianus, Domitianus.
 Antoninilor:Traianus, Hadrianus, Marcus Aurelius.
 Severilor: Septimius Severus, Sever Alexander.