NATIONAL DE ISTORIE A BOMANIH

C€RC€TÂRI
fiRH€OLOGIC€

EDITURA G L A S U L BUCOVINEI
1992
www.mnir.ro
M U Z E U L NAŢIONAL D E I S T O R I E A ROMÂNIEI

CERCETĂRI ARHEOLOGICE
IX

www.mnir.ro
Editor : E M I L I . E M A N D I
Tehnoredactare : E M I L I . E M A N D I , D R A G O M I R POPOVICI
Corectură : EMIL I . E M A N D I
Desene : S I M O N A M O V I L A
Coperta : S I M O N A M O V I L A

Materialele arheologice publicate în prezentul v o l u m au fost restaurate

în laboratoarele Muzeului N a ţ i o n a l de Istorie a R o m â n i e i .

Casa E d i t o r i a l ă şl de P r e s ă „ G l a s u l B U C O V I N E I "
Str. „ C u z a V o d ă " nr. 41, Iaşi, 6600
Telefon : 098/112301 ; 114206

I.S.B.N. 973-95336-4-7

www.mnir.ro
 R E D A C T O R I
G E O R G E TROHANI
DRAGOMIR POPOVICI
EMILIAN A L E X A N D R E S C U
S I L V I U TEODOR

CERCETĂRI ARHEOLOGICE
IX

IAŞI — RĂDĂUŢI
Casa E d i t o r i a l ă şi de P r e s ă „ G l a s u l B u c o v i n e i "
1992

www.mnir.ro
 f

COLECŢIA
I S T O R I E $1 C I V I L I Z A Ţ I E

HISTORY AND CIVILIZATION

(t. 5)

Coordonator : E M I L Ι Ο Α Ν E M A N D I
(Centrul de Istorie şi C i v i l i z a ţ i e Europeană —
Iaşi)

www.mnir.ro
 SUMAR

I. R A P O A R T E D E S Ă P Ă T U R Ă

D. P O P O V I C I , P. H A S O T T I , D. G A L B E N U , C. N I C O L A E - Cercetările arheologice din tell-ul de la

Hlrsova, Jud. Constanţa 1988 8

D. ftOFOVKI, C . B U Z D U G A N , I . A L E X O A I E - Aşezarea c u r u t e n i » » * de la . B a l t a lui Ciobanii"

(corn. Roma, Jud. B o t o ş a n i ) 12

E M l L I A N A L E X A N D R E S C U , C O R N E L 1 U B E L D I M A N . M A R I N CÀRCIUMARU. S T E V E N Β.
M E R T E N S - Cercetări arheologice In endocarstul din sudul Munţilor Vilcan . . . . . . 29

C. B U Z D U G A N - Cercetările arheologice de la Valea Viei, Jud. B u z ă u 35

COSTACHI BUZDUGAN, G E O R G E TROHANI - Cercetările arheologice de la Slblclu de Sus. Jud.

3 9
Buziu

RADIAN ANDP.EESCU - ftn^Jul arheologic efectuat la Tircnv - Vf. DUma, Jud. B u z ă u . . . . 44

G E O R G E T R O H A N I , R A D I A N A N D R E E S C U - Cercetările arheologice din punctul „Piatra cu

Lilieci" din satul Tircov, comuna Pirscov, Jud. B u z ă u 46

L . C H I T E S C U , A. P Ă U N E SCU - Cercetările arheologice din cuprinsul necropolei voievodale de la

6 2
Cetăţeni, Jud. A r g e ş

L U C I A N C H I T E S C U , A N C A P Ă U N E S C U , E L E N A R E N T A , G H E O R G H E M A T E I şl V I R G I L
N I Ţ U L E S C U — Aşezarea geto-daclc." de la (Jlurgenl - Mozacu, j u d . I a l o m i ţ a . . . . S7

II. STUDII ŞI NOTE

VALERIU LEAHU - Date şl consideraţii noi cu privire la periodizarea evoluţiei culturii T e l . . . . β2

LAURENŢIA GEORGESCU - Necropola din epoca bronzului de la Pietroasa Mică. Studiu

antropologic compaiatlv 73

GEORGE TROHANI - Vases - colonnettes geto - daces 83

L U C I A N C H I T E S C U - Elemente definitorii ale centrului voievodal de la Cetăţeni puse In lumina de

cercetarea arheologică a anilor din urmă 85
L A U R E N Ţ I A G E O R G E S C U - Necropolele medievale din CImpla R o m a n ă . Secolele X I V - X V I - I .
P o p u l a ţ i a rurală | 91

L U C I A N C H I T E S C U , A N C A P Ă U N E S C U , G H E O R G H E M A T E I , E L E N A R E N T A sl V I R G I L
N I Ţ U L E S C U - Cercetările arheologice de la Piua Petri (Oraşul de Floci), corn. Giurgeni,
Jud. Ialomiţa 9"?

L. ŢEPOSU-MARINESCU - Typen ROmlscher Bronzestatuetten aus Dakien II. Orlentallsche

Gottheiten 105

ANCA P Ă U N E S C U , E L E N A R E N T A - Cercetări arheologice la Tandarei, Jud. Ialomiţa 109

D O I N A L E A H U — Tezaurul de aur din epoca bronzului descoperit pe teritoriul Jud. Argeş 111

D O I N A L E A H U — Consideraţii asupra unor podoabe antice de aur de la Lungocl, Balaci şi Molgrad 114

CRISTINA ANTON MANEA - „Diadema de l i Sibiu" 118

D. P O P O V I C I - V L . DUMITRESCU, - Necrolog · · 122

www.mnir.ro
 S O M M A I R ' Ë '-ί I Ν H A L Τ

Contests '

I. R A P P O R T S D E S F O U I L L E S ' "

D. P O P O V I C I , P. H A S O T T I , D. G A L B E N U , C. N I C O L A E - Recherches archéologiques dans le tell

V| V
de H t r s ô v a dep ; C o n s i m t ă , 1988. . . ..'-.· . . V" .·'." ". \ . '.' '." . " . \ * . ' V ? " > * ' 8
D. P O P O V I C I , C . B U Z D U G A N , I . A L E X O A I E - The Cuciitëni settlement from „Balta lui Ciobanu"
(Roma village. B o t o ş a n i county) . . . . . . .". . . . . . . . . '. . . '. . . ' . • · . · • 12
E M I L I A N A L E X A N D R E S C U , C O R N E L I U B E L D I M A N , M A R I N C A R C I U M A R U , S T E V E N Β.
M E R T E N S — Archaeological researches in the Karstic area of the Southern Vtlcon
Mountains . · • · · · · . · · . . · · · · . · · · · . · . · . · . · · · • * . . , .29

J . B U Z D U G A N — Les recherehes archéologiques de • Valea Viei — dép. Buziu-. · . < . . , . . . . 35

COSTACHI BUZDUGAN, G E O R G E TROHANI - Les recherches archéofogtques de Sl'b*îck de* Su»

d é p . Buzău ν • · · · : . · . · · 39

RADIAN ANDREESCU - Le îondage archéologique effectué à Tircov - Vf. Dilma, dép.

Buzău 44

G E O R G E T R O H A N I , R A D I A N A N D R E I ? S C U - L e s recherches archéologiques à l'endroit „Piatra cu

Lilieci'' du village Tircov dép. Buzău . 46

L . C H I T E S C U , A . P Ă U N E S C U — Les recherches archéologiques de la nécropole princière de Cetăţeni,

dép. d'Arges 52

L U C I A N C H I T E S C U , A N C A P Ă U N E S C U , E L E N A R E N T Ă , G H E O R G H E Μ Τ Λ Ε Ι et V I R G I L
N I Ţ U L E S C U — L'établissement géto-dac» d* Giurgeni — Mozacti d é p : Ialomiţa . . . 57

II. E T U D E S E T N O T E S

V A L E R I U L E A H U — Nouvelles dates et considerations concernant la fixation chronologique de la

civilisation Tei . . 62

L A U R E N Ţ I A G E O R G E S C U — L a nécropole de l'âge du bronze de Pietroasa Mică. É t u d e anthropologique

comparative 73

GEORGE TROHANI - Vases - colonnettes seto-daces 83

L U C I A N C H I T E S C U — Elements définis du centre voievodal (princier) de.Cetăţeni, mis en lumière parla .

recherche archéologique des dernières a n n é e s · 85
L A U R E N Ţ I A G E O R G E S C U -- Les nécropoles médiévales de la Plaine Roumaine. Les X l V e - X V I e
siècles. 1 L a population rurale . 91

L U C I A N C H I T E S C U , A N C A P Ă U N E S C U , G H E O R G H E M A T E I , E L E N A R E N T A et V Î R G I L
N 1 Ţ U L F S C U — Les recherches archéologiques de Piua Petri ( L a Ville de F.lpçu. com.
Giurgeni dép- Ialomiţa ' · ' ' 97

L. ŢEPOSU-MARINESCU - Typen Romlscher Bronzestatuettem ans Dakien ( I I ) OrlcntuHsche

Gotthelten -105

ANCA PĂUNESCU, E L E N A R E N T A - Archeologieal Research-Work at T a n d a r e i . . . . . . . . 109

DOINA L E A H U - The Gold Treasurej>f the bronze age found in A r g e ş County . . . . . . ._. . .·.-. Ill

D O I N A L E A H U — Considerations on Several Ancient Gold Adornments from Lungoci, Balaci and Moi

grad 114

CRISTINA ANTON MANEA - „ D i a d e m a de Ia Sibiu" 118

D. POPOVICI, VL. DUMITRESCU - Nécrologie 122

www.mnir.ro
 A B R E V I E R I

Acta M.V. — Acta Muzei Napocensis CIuj-Napoca.

A.N.R.W. — Aufstieg und Niedergang der Rômischen Welt.
Arch. Anz — Archaeologischer Anzeiger.
A.R.M.S.I. — Academia R o m â n ă . Memoriile Secţiunii de Istorie.
Arh. Mold. — Arheologia Moldovei. I n s t i t u t u l de Istorie şi Arheofo- '
gie „Α· D . Xenopol", Iaşi
Bul. Mon. 1st. — Buletinul Monumentelor Istorice.
Cerc. A r h . — Cercetări Arheologice. Muzeul N a ţ i o n a l de Istorie a
României.
Cer. 1st. — Cercetări Istorice S.N. Iaşi
Dacia — Dacia, Recherches et découvertes archéologiques en
Roumanie, Bucureşti..
Dacia. N . S. — Dacia, Revue d'archéologie et d'histoire ancienne.
Nouvelle serie.
M.C.A. sau Materiale — Materiale şi Cercetări Arhéologice. I n s t i t u t u l de Arheologie
Bucureşti.
Mem. A n t . — Memoria Antiquitatis — Acta Musei Petrodavensis —
Piatra N e a m ţ
Pontica — Pontica, Studii şi Materiale de Istorie, arheologie şi
muzeografie. Muzeul de Arheologie C o n s t a n ţ a .
Rev. Muz. Mon. — Revista Muzeelor şi Monumentelor
S.C.I.V. (A) — Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie)
Trav. Inst. Speol — Travaux de l ' I n s t i t u t de Speologie „Emile Racovitza"
Bucureşti.

www.mnir.ro
 CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E DIN T E L L - U L
D E L A HIRŞOVA (jud. Constanţa)
1988

D. POPOVICI
P. HASOTTT
D. G A L B E N U
C. N I C O L A E

fn campania din anul 1988, s-au continuat cercetările în tellul de la H î r s o v a pe

cele două suprafeţe (SB şi SC). Am avut în vedere u r m ă t o a r e l e obiective :
1. Determinarea mai completă a locuirii Cernavoda I din SB.
2. Observaţii stratigrafice care să permită încadrarea culturală a vestigiilor arheo­
logice din SC, de sub nivelul deranjamentelor moderne, care răvăşiseră stratul arheologic
pe o adtncime de 1 m .
tn SB, o d a t ă cu atingerea adincimii de 1,50 m., s-a lăsat o t r e a p t ă lată de 1 m . pe
t o a t ă lungimea profilului magistral. Incepînd cu 1,20 m., s-a identificat un al doilea nivel
Cernavoda 1, gros de circa 0,30 m. căruia îi a p a r ţ i n locuinţele 5—8 (locuinţele 1—4 sînt
din nivelul superior Cernavoda I) şi două gropi menajere. T o t o d a t ă a continuat s ă p a r e a
gropilor din diferite epoci (mai ales romano-bizantine, feudal t i m p u r i i şi moderne). Aceste
gropi au perforat şi nivelul inferior Cernavoda I . Extinderea din SB, p r a c t i c a t ă în campania
precedentă, a permis racordarea în carourile K/5 — 6 — H/5, 6, la vechile s ă p ă t u r i d i n
anii 1960 - 1962.
Locuinţele. La Hîrşova nu s-au identificat decît locuinţe de suprafaţă, spre deo­
1
sebire de celelalte aşezări Cernavoda 1, în care s-au descoperit numai bordeie sau locuinţe
de s u p r a f a ţ ă şi bordeie*.
Locuinţa nr. 4. Cercetarea sa a î n c e p u t în campania precedentă. Ea se afla la adin-
cimea de 0,90 m. şi a p a r ţ i n e nivelului superior Cernavoda 1. Se prezenta sub forma unei
mase de chirpic ars la roşu, amesteest cu cenuşă şi fragmente ceramice. In zona carourilor
M, N / l M , N/2, locuinţa fusese total r ă v ă ş i t ă , b u c ă ţ i de la lipitura de lut a podelei a p ă r î n d
la partea superioară printre resturi de chirpic ale pereţilor şi ceramică. Presupunem că
locuinţa ar f i existat şi în carourile M/2—3, d a t o r i t ă n u m ă r u l u i mare de bucăţi de chirpic
r ă v ă ş i t şi însemnatei c a n t i t ă ţ i de ceramică de aici. T o t în aceste carouri au a p ă r u t şi d o u ă
suporturi de l u t avînd forme prismatice, cu cîte o perforaţie r o t u n d ă , t r a n s v e r s a l ă , iden­
tice cu un altul din L 3. L a limita masei de chirpic din caroul M 2, s-au găsit resturile unei
vetre din l u t amestecat cu mult nisip, bine f ă ţ u i t e . Pe podina L 4 s-au găsit fragmente
de la trei obiecte din lut cu m u l t ă pleavă ; au o formă cilindrică cu perforaţii longitudinale.
A m i n t i m că un obiect a s e m ă n ă t o r s-a găsit pe podeaua locuinţei 2. Toate acestea au urme
de ardere secundară şi se a d a u g ă altor piese în formă de mosor, cu înălţimi de 0,15 m. şi
0,17 m. Iniţial L 4 pare să fi fost solid construită, cu podină din lipitură din lut amestecat
cu nisip care s-a aplieat un strat de lut amestecat cu pleavă şi mult nisip. O parte a locu­
inţei i n t r ă în profilul de N V . şi nu a mai fost c e r c e t a t ă .
Locuinţa nr. 5. Deşi puternic d e r a n j a t ă de o serie de gropi, are cea mai mare su­
prafaţă găsită dintre locuinţele nivelului inferior. Ea se afla în carourile G/3 —J/3, G/2 —
1/2, 1/1. î n t r u c î t pereţii conţineau o mare cantitate de nisip, ea se prezenta sub forma unei
mase de lut nisipos, puternic înroşit. Podina era făcută din l u t gălbui, nisipos, şi era groasă
de 0,03-0,005 m.

1. N. H a r ţ u c h e , Istros, 1, 1980. p. 37.

2. D. Berciu şl colab.. Materiale, 7, 1961, p. 51 ; Seb. Morintz, P . Roman P a r i a , N S , 12, 1968, p. 47,
5 2 , 62 ; Idem, S C I V , 19, 19Θ8, 4, p. 5 5 5 .

www.mnir.ro
 Locuinţa nr. 6. Foarte d e r a n j a t ă de cinci gropi moderne, se mai p ă s t r a sub forma
a două insule de chirpic în carourile C/3—4 şi D/2. Chirpicul se prezenta sub forma unor
bulgări masivi ; avea în compoziţie pleavă şi nisip. Bucăţile de chirpic p ă s t r a u amprentele
nuielelor din scheletul lemnos. Podina era făţuită cu l u t galben cu nisip. I n carourile C/2
şi B/2, în apropierea resturilor locuinţei, s-a remarcat existenţa unor depuneri groase de
0,01—0,02 m., care conţinea o mare cantitate de solzi de peste. I n aceste depuneri s-a
găsit un fragment ceramic pictat Cucuteni A 4. (PI. 4/2 a, b)
Locuinţa nr. 7. La rîndul său era d e r a n j a t ă de depunerile şi de distrugerile ulterioare,
datorate factorilor naturali sau antropici. Resturile ei a p ă r e a u în carourile H/4—1/4,
H/5—1/5. S-a putut observa podina din l u t galben, peste care erau prăbuşiţi pereţii din
chirpic. R e m a r c ă m prezenţa amprentelor de nuiele şi faptul că I n compoziţia chirpicului
erau prezente nisipul şi pleava. La limita p ă s t r a t ă din caroul 1/5, au a p ă r u t resturile
vetrei. Pereţii aveau refaceri succesive groase de 0,010 —0,015 m . î n carourile H/4 şi
G/4 în apropierea resturilor locuinţei, t o t într-o lentilă ce conţinea numai solzi de peşte
şi nisip, s-au descoperit alte cîteva fragmente pictate Cucuteni A 4.
Locuinţa nr. 8. I n carourile K/2—3, a a p ă r u t o insulă de chirpic (1,5x1,5 m) ce
reprezintă după cît se pare resturile unei alte locuinţe (dacă nu cumva este un fragment
din L5, cu a t î t mai m u l t cu cît din punct de vedere constructiv nu diferă de aceasta).
Locuinţele 5—8 apar la aceiaşi adîncime : —1,20 m.
Diferenţa stratigrafică dintre L4 şi celelalte locuinţe, este d u b l a t ă de o serie de
diferenţieri tipologice, ce se pot observa şi la ceramica din aceste locuinţe, fapt ce ne obligă
să o prezentăm separat. Menţionăm că în raportul de faţă este prezentată exclusiv cera­
mica din locuinţe.
I n L 4 se pot observa următoarele două importante categorii ceramice :
1. Grosieră. Cu m u l t ă scoică, cioburi pisate şi nisip în compoziţie, cărămizie sau
cenuşiu-negricioasă în s p ă r t u r ă , foarte friabilă. In cadrul acestei grupe predomină vasele
bitronconice, cu u m ă r rotunjit. Uneori gîtul circular este înalt, iar buza puţin evazală
este rotunjită. Cîteodată apar l o r f i mici în b a n d ă , cu secţiune dreptunghiulară, ce se
prinde de partea superioară a umărului. Gîtul este de asemenea bine netezit, In t i m p ce
corpul este acoperit cu un strat de lut fin, castaniu deschis, cu neregularităţi. Fundurile
vaselor sînt drepte sau uşor profilale.
2. Fină. Are scoică pisată şi mult nisip în compoziţie. Uneori scoica lipseşte, ea
fiind înlocuită cu cioburi foarte m ă r u n t pisate. Fste arsă la negru-cenuşiu. I n general,
vasele a t î t la interior cît şi la exterior, au un slip negru, mai rar castaniu, lustruit. Sînt
însă şi cazuri cînd lustruirea la interior lipseşte. Ca forme predomină castroanele şi
străchinile bitronconice, cu partea superioară înnllă şi buza rotunjită şi uşor evazată.
Decorul apare pe partea superioară a vaselor. L i unele există proeminenţe trase
din buză de secţiune t r i u n g h i u l a r ă sau torţi tubulare. Cel mai răspîndit decor este
şnurul fals. Un castron prezintă pe u m ă r crestături scurte. Pe buza unui vas bitronconic
cu gît îna'.t sînt alveole. Un fragment de strachină cu buza rotunjită şi evazată, are la
exterior două şiruri de impresiuni circular-ovale, şirul inferior avlnd impresiunile orien­
tate oblic faţă de cel superior. Un fragment de castron prezintă în zona umărului grupe
de crestai uri scurte, între ele a p ă r î n d o proeminenţă cu două virfuri rotunjite.
Ceramica din L 5—L 8, se prezintă unitar. Ea evidenţiază nivelul inferior al locuirii
Cernavoda 1 de la H î r ş o v a . ; se î m p a r t e în două mari grupe.
1. Grosieră. Pasta are în compoziţie cioburi pisate, nisip şi spre deosebire de cea
din nivelul superior, mai puţină scoică. Este acoperită la exterior cu un strat de !ut fin
castâniu-gălbui, care uneori este lustruit. I n s p ă r t u r ă este neagră-cenuşie. D i n această
categorie de p a s t ă au fost modelate vase cu pereţii groşi, de diferite dimensiuni (mai ales
mari). Ca forme întîlnim recipiente bitronconice cu u m ă r rotunjit, buză s u b ţ i a t ă şi uşor
evazată ; fundul este drept, neprofilat. Unele exemplare sînt neglijent netezite. Decorul
lipseşte. Se remarcă un vas deosebit, găsit pe podina l u i L 5. Este modelat dintr-o pastă
grosieră, bine f r ă m î n t a t ă ; are o formă globulară, cu buza evazată şi patru p r o e m i n e n ţ e
conice cu vîrfurile rotunjite. Corpul este acoperit de cinci şiruri de alveolări. R e m a r c ă m
t r a d i ţ i a g u m c l n i ţ e a n ă , ce se poale observa şi în alte cazuri.

9
2 —Cercetări arheologice

www.mnir.ro
 2. Fină. Este omogenă, bine f r ă m î n t a t ă şi arsă la negru-cenuşiu sau castaniu des­
chis, î n compoziţie are nisip şi puţină scoică pisată. De regulă este lustruită a t î t la interior
cît şi la exterior. Formele predominante sînt : castroanele bitronconice cu profilul rotunjit
şi partea superioară mai î n a l t ă şi străchini destul de înalte şi largi, cu buza d r e a p t ă şi sub­
ţ i a t ă , uneori p u ţ i n evazate. Tortiţele mici, în secţiune, rectangulare, apar rar. S-a observat
un fund profilat de vas. Spre deosebire de ceramica fină din nivelul superior, impresiunile
de ş n u r fals, crestăturile şi tortiţele tubulare, lipsesc cu desăvîrşire.
D i n repertoriul uneltelor m e n ţ i o n ă m : gratoare şi lame din silex, care spre deosebire
de cele g u m e l n i ţ e n e (PI. 1/1 —4, PI. 3/3—5, PI, 2/2 —4) au retuşe ceva mai neîngrijite, cîteva
î m p u n g ă t o a r e şi sule din os, mai mult sau mai puţin fine, un rîmoc din corn şi mai multe
fusaiole de diferite dimensiuni, plate pe o faţă şi uşor arcuite pe cealaltă sau bitronconice
(PI. 2 / 1 , 3/). în" locuinţele cercetate nu s-au descoperit unelte din piatră şlefuită, astfel
de unelte (PI. 1/5, 7, 2/5, 3/1) descoperindu-se însă în stratul de cultură. î n gropile romano-
bizantine şi cele feudale t i m p u r i i , s-au găsit materia'e tipice acestor epoci.
Q i m p o r t a n ţ ă deosebită pentru încadrarea cronologică a nivelului inferior Cernavoda
1 de la H î r ş o v a , o au fragmentele cucuteniene pictate, databi'.e în faza Cucuteni A 4.
şi unul, probabil fazei Cucuteni A 3 , (şi un fragment ceramic de t i p „Cucuteni C") Menţionăm
că ele au a p ă r u t la baza nivelului amintit, ca şi j u m ă t a t e a inferioară a unui idol cucutenian.
Toate aceste descoperiri ne asigură sincronismul nivelului inferior Cernavoda 1 de la Hîrşova
3
cu faza A 4 a culturii Cucuteni, fapt ce sc presupunea , dar nu fusese încă demonstrat.
A m i n t i m că acest nivel pare a corespunde unui moment sincron cu acela caracterizat de
ceramica de t i p C lipsită de impresiuni cu şnurul din arealul culturii Cucuteni.
Caracteristicile ceramicii din nivelul inferior, asociate cu fragmentele ceramice
m e n ţ i o n a t e , credem că ne î n d r e p t ă ţ e s c a considera că ne aflăm în faţa celui mai t i m p u r i u
nivel Cernavoda 1, identificat prin complexe de locuire pînă în prezent.
î n SC ne-am adîncit cu circa 1 m., ajungîndu-se la nivelul Boian-Spanţov, ce începe
de la —1,20 m . Menţionăm că începerea săpăturilor în SC, nu s-a făcut de la partea su­
perioară a tell-ului, ci de pe o t r e a p t ă a sa a p ă r u t ă în urma distrugerilor executate anterior,
în vederea construirii unei locuinţe contemporane. P î n ă Ia nivelul B o i a n - S p a n ţ o v , s-a
constatat, cum era şi firesc, un foarte puternic deranjament

î n profilul principal se observă două elemente.

1. Alunecarea înspre D u n ă r e şi înspre Sud a nivelelor de depunere arheologică şi
chiar a pereţilor locuinţelor existenţe în profil şi în rupturile naturale ale tell-ului.
2. î n c e p î n d din carourile E / l — 3 şi continuînd pînă în carourile H / l —3, se ob­
servă elemente care ne fac să credem că în această zonă nu au mai existat locuinţe neolitice.
Se pare că iniţial tell-ul avea o suprafaţă mai mică, care apoi, o d a t ă cu depunerile gu­
melniţene, s-a m ă r i t î n t r - u n mod spectaculos. Pe viitor, o d a t ă cu adîncirea în SB, ne vom
lămuri dacă tell-ul, la nivelul cronologic al stratului B o i a n - S p a n ţ o v . continua sau nu din­
colo de linia carourilor E . Oricum chiar dacă seva r ă s p u n d e afirmativ, fapt puţin probabil,
este cert că o d â t ă cu primele niveluri g u m e l n i ţ e n e tell-ul a suferit o extindere
apreciabilă.
Relevăm că şi dincolo de SB, în profilul executat în imediata v e c i n ă t a t e de SE a
acesteia, stratigrafie este aceiaşi ca In carourile Ε — H , unde materialele arheologice se
află într-o poziţie stratigrafică secundară, d a t o r a t ă alunecărilor lor.
S-a constatat că î n t r e nivelul B o i a n - S p a n ţ o v , şi cel G u m e l n i ţ a A l , nu există nici
o cenzură stratigrafică, trecerea de la o cultură la cealaltă făcîndu-se organic, prin asimilarea
elementelor de c o n ţ i n u t vechi. Astfel, î n t r e uneltele din silex ale celor două culturi aproape
că nu există nici o diferenţă ; locuinţele aveau aceiaşi manieră c o n s t r u c t i v ă ; plastica este
foarte a s e m ă n ă t o a r e ; ceramica g u m e l n i ţ e a n ă î n p r u m u t ă de la cea din faza S p a n ţ o v a
culturii Boian o bogată serie de forme şi maniere decorative, mai p u ţ i n excizia largă.

•Λ. N. Hartuche, Studii şl comunicări, Focşani, 1980, p. 15. V . şi A . Dodd-Opriţescu, S C I V A , 4. 31¬

1980, p. 548, flg. 2. Şt. Cucoş, Memoria Antiquitatls, I X - X I , 19Ô9, p. 6 3 - 6 5 .

10

www.mnir.ro
 î n carourile A / l , 2—D / l , 2 au a p ă r u t fragmente ( d a t o r i t ă deranjamentelor mo­
derne) de Ia o locuinţă B o i a n - S p a n ţ o v , iar în caroul H3, un alt mic fragment de locuinţă
din aceiaşi fază a culturii Boian. Locuinţele, ale căror resturi erau plasate chiar la limita
superioară a nivelului B o i a n - S p a n ţ o v , aveau pereţi masivi din chirpic şi podine bine
făţuite.
Ceramica din locuinţe se î m p a r t e în u r m ă t o a r e l e grupe : grosieră (vase tronconice
cu pereţii arcuiţi, uneori acoperiţi cu b a r b o t i n ă negre-cenuşii sau maronii în s p ă r t u r ă ,
vase cu picior, capace cu buton cilindric şi vîrf conic, străchini joase, cutii-suport cu două
orificii, etc.) cu excizie largă, (mai ales picioare de vase, străchini largi şi castroane), fină
(cu slip negru, castaniu, cenuşiu, cărămiziu ; larg repertoriu de forme din rîndul căruia
vasele bitronconice de diferite dimensiuni sînt predominante ; decorul este reprezentat
de caneluri regulate, incizii crestături, triunghiuri lustruite).
Din cele două locuinţe provin mai multe unelte din silex (mal ales lame). De fapt,
ele a b u n d ă în t o t stratul. î n prima locuinţă s-a găsit o rîşniţă şi un os perforat, iar în Gea
de a doua, un ciocan din corn, frumos lustruit şi un fragment de corn folosit ca miner.
Din nivelul B o i a n - S p a n ţ o v , s-au recoltat şi citeva î m p u n g ă t o a r e întregi sau fragmentare
(PI. 6/1, 2) două dăltiţe şi o h e r m i n e t ă (PI. 6/5), numeroase unelte din silex (PI. 6/4, 6—8),
o mărgea din l u t (PI. 6/3). Dintre descoperirile de deasupra nivelului B o i a n - S p a n ţ o v ,
amintim partea superioară a unui idol din l u t (PI. 6/9).
Sub nive'ul celor d o u ă locuinţe r e m a r c ă m o diminuare a procentului ceramicii cu
excizie largă, fapt ce ne face să presupunem că ne aflăm là un nivel cronologic corespun-
aător începutului fàzei S p a n ţ o v a culturii Boian.

RECHERCHES ARCHEOLOGIQUES DANS L E T E L L DE HIRSOVA, DEP DE C O N S T A N Ţ A 1988,

* Résume

E n 1988 on η continue a fouiller les surfaces D et C c o m m e n c é e s a n t é r i e u r .

Ainsi on a d é c o u v e r t une h a b i t a t i o n a p p a r t e n a i t a la civilisation Cernavoda I(le niveau s u p é r i e u r
de l'habitat Cernavoda de I l i r s o v n ) , les restes de quatre h i . l t c s r.ppartcncnt niveau inférieur de Cernavoda
I et plusieurs fosses m é n a g è r e s tic d i f f é r e n t e s e'poqurs.
Dans le niveau inférieur Cernavoda on a trouve quelques tessons Cucuteni ( A 4), un fragment de
statuette et un tesson du ..type C". On peu donc recorder ce niveau Cernavoda I avec Cucuteni A 4.
En m ê m e temps, le materiel c é r a m i q u e prouve l'existence d'un niveau plus ancien de t y p e Cernavoda,.
Identifie pour la premiere fois en cette m a n i è r e en Roumanie, ln c é r a m i q u e q u i appartient a ce niveau n'a
pas connue le rlecor a corde
D.ms la surface Β on a d é c o u v e r t des habitations et du materiel appartenent a la civilisation Boian,
phase Spantov.

11

www.mnir.ro
 AŞEZAREA CUCUTENIANĂ D E L A „BALTA
L U I CIOBANU", COMUNA ROMA, JUDEŢUL BOTOŞANI

POPOVICI DRAGOMIR
BUZDUGAN COSTACHI
A L E X O A I E IOAN

La aproximativ 1 k m vest de marginea satului Roma, pe interfluviul Sitna-Co-

ttrgeni, pe un bot de deal cunoscut de localnici sub numele de „Balta l u i Ciobanu" (pl. 1),
fn urma perieghezelor repetate fuseseră semnalate fragmente ceramice corodate atribuite
culturii Cucuteni şi altele provenind de la străchini cu buza l ă ţ i t ă atribuite c u l t u r i i
Horodiştea—Erbiceni.
Avînd în vedere acţiunile intense pentru î m b u n ă t ă ţ i r i funciare care a m e n i n ţ a u
şi zona respectivă, colectivul şantierului a h o t ă r î t efectuarea unor s ă p ă t u r i cu caracter
de salvare în scopul cunoaşterii mai bune a aşezării de aici precum şi a eventualelor suc­
cesiuni ce p ă r e a u să fie indicate de rezultatele perieghezelor.
Punctul unde se descoperiseră fragmentele ceramice se află pe podişul Sitna,
într-o poziţie d o m i n a n t ă . î n zona de nord—est a acestui podiş, acolo unde de altfel fuse­
seră observate anterior mai multe aglomerări de fragmente ceramice există o p a n t ă mai
a c c e n t u a t ă , spre valea pîrîului Barar, afluent al pîrîului Cîtîrgaci, aglomerările respective
datorîndu-se probabil spălării solului de apele pluviale.
Poziţia d o m i n a n t ă , asigurînd o b u n ă vizibilitate pentru t o a t ă valea pîrîului Cotîr-
gaci ca şi existenţa în imediata apropiere a unor surse de apă, reprezentau condiţii favo­
rabile locuirii umane, fapt ce explică şi apariţia în acest punct a vestigiilor amintite mai susi
Avîndu-se în vedere condiţiile concrete, timpul şi fondurile avute la dispoziţie,
cercetările (efectuate în d o u ă campanii : 1985 şi 1986) s-au axat în principal asupra pla­
toului pentru a se putea evidenţia succesiunile şi mai ales intensitatea şi caracterul lo­
cuirilor umane de aici.

Strat igraf ia
P î n ă la 0,20 m adîncime se observă un strat de cernoziom, deranjat de lucrările
agricole, pigmentat cu bucăţi de chirpic, fragmente ceramice şi uneori oase puternic
fărimiţate.
A l doilea strat, practic stratul de cultură, interesant din punct de vedere arheo­
logic, a fost înregistrat în general între 0.20 şi 0,40/0,50 m adîncime. Grosimea sa nu era
uniformă, fiind mai subţire către marginile platoului, spre pante. Avea o culoare neagră,
granulos, pigmentat cu bucăţi m ă r u n t e de chirpic, fragmente ceramice şi oase. î n c e p î n d
aproximativ de la 0,30 m adîncime, au fost observate resturile locuinţelor cucuteniene.
I n general, la 0,50 m adîncime apare un sol galben, argilos, steril din punct de ve­
dere arheologic.
Complexele de locuire.
î n cele ce u r m e a z ă vom prezenta complexele de locuire cercetate, prezentîndu-le
numai pe cele a p a r ţ i n î n d culturii Cucuteni.
Loeuinfele
Locuinţa nr. 1
A fost o b s e r v a t ă iniţial pe traseul Si în zona metrilor 76,30 —81, la adincimi cuprinse
Intre 0,30—0,35 m (pl. 2) Pentru cercetarea ei a fost t r a s a t ă caseta nr. 1. La suprafaţă

12

www.mnir.ro
se prezenta ca o aglomerare de chirpic ars la roşu, cu pleavă şi nisip i n compoziţie. Tre-
clndu-se la dezvelirea integrală a resturilor ei s-a p u t u t observa că era foarte mult afectată
de gropi care pe baza materialelor c o n ţ i n u t e a p r ţ i n e a u epocii hallstattiene t i r z i i (gropile
nr. 3, 4, 5, 6 — pl. 3/8), astfel încît din ea nu se mai păstra decît o suprafaţă de aproxi­
mativ 10 m*.
Unele bucăţi de chirpic aveau o grosime de pînă la 7 cm. I n unele cazuri se conservau
amprente ale unor nuiele cu diamètre de 2—3 cm. Pe suprafaţa p ă s t r a t ă s-a p u t u t re­
marca faptul că resturile pereţilor erau r ă v ă ş i t e de intervenţii antice, probabil hallsta­
ttiene. D u p ă degajarea acestora s-a putut observa faptul că locuinţa avea iniţial o plat­
formă compusă dintr-o lutuială groasă de 6—8 cm, bine făţuită la partea superioară, apli­
cată pe o s t r u c t u r ă de lemn c o n s t i t u i t ă din bîrne. Acestea, judecind după amprentele
p ă s t r a t e în lutul aplicat deasupra aveau secţiuni dreptunghiulare sau triunghiulare.
Astfel de amprente au fost observate cu precădere în centrul zonei p ă s t r a t e a locuinţei
şi în partea sa de vest. Poziţia, ca şi aspectul plăcilor platformei, p ă s t r a t e , ne fac să cre­
dem că bucăţile de lemn folosite la construcţia acesteia erau fasonate în prealabil, nu­
mai aşa putîndu-se obţine formele amintite mai sus.

Locuinţa nr. 2
Locuinţa n o t a t ă cu nr. 2 a fost observată pe traseul S în dreptul metrilor 57—62,
T

la 0,24 m adîncime (pl. 2 ; 9 ;). Se prezenta ca o aglomerare de chirpic şi fragmente cera­

mice destul de numeroase. Pentru a f i cercetată au fost trasate două casete (Cas. 1 şi Cas.
4). Dezvelită integral, locuinţa avea o suprafaţă de aproximativ 70 m ' .
Bucăţile de chirpic provenite de la resturile pereţilor aveau o grosime de 5—7 cm,
ăstrînd amprentele nuielelor folosite la ridicarea lor. L u t u l avea în compoziţie pleavă,
f η cazul cîtorva fragmente s-au observat făţuieli suprapuse ale pereţilor (3 lipituri) şi care
aveau nisip în compoziţie. î n suprafaţa Cas. 4 resturile locuinţei erau mai sporadice,
marcînd probabil existenţa unui perete p r ă b u ş i t în exterior. î n această parte a locuinţei
chirpicul folosit la realizarea pereţilor avea în compoziţie a t î t pleavă cît şi nisip, aceasta
din urmă în mai mică cantitate. L a 1 m d i s t a n ţ ă de resturile peretelui p r ă b u ş i t aici,
în colţul de nord-vest al casetei nr. 4 au fost surprinse cîteva vase de mici dimensiuni,
dintre care unul cu gura în jos, iar altele r ă s t u r n a t e lateral avînd forma unor străchini
tronconice cu gura largă. î n imediata lor apropiere se afla o rîşniţă aproape Întreagă cu
partea activă în jos.
Zona estică a locuinţei, care corespunde aproximativ suprafeţei secţiunii (nr. 58—62),
depăşind-o spre vest cu aproape 0,60 m s-a remarcat de la bun început prin faptul că aici
chirpicul, deşi m ă r u n ţ i t , alcătuia o masă proeminentă faţă de nivelul chirpicului d i n
restul l o c u i n ţ e i .
î n unele zone arderea pare să f i fost extrem de intensă, deoarece bucăţile de chir­
pic supuse unei arderi la temperaturi înalte erau scorificate. D u p ă demontarea resturilor
pereţilor s-au observat că, în general, în această zonă se găsesc mai multe fragmente cera­
mice decît în restul locuinţei.
î n dreptul metrului 58 au apărutj fragmente ceramice provenind de la un vas cu
dimensiuni mari, de provizii iar în caroul 62 a a p ă r u t un vas cu mici dimensiuni, din p a s t ă
roşie-maronie. Platforma locuinţei apărea pînă la 0,45 m de profilul de vest al S . L i n g i T

marginea sa au fost găsite resturile unui vas de provizii cu dimensiuni mai mari, pe fundul
căruia se aflau oase p u r t î n d urme de ardere secundare, altele părînd a f i chiar arse pu­
ternic, deoarece nu se mai p ă s t r a u deeît mici fragmente din ele. Aceste oase eran su­
prapuse (în interiorul vasului de provizii) de un alt vas-capac care probabil a alunecat ta
interiorul vasului mare. Ambele, vasul-capac şi cel de provizii erau sparte „in situ".
Alături de fragmentele acestora au a p ă r u t şi altele provenind de la vase de provizii, deşi
nu lipsesc, nici cele provenind de la recipiente cu dimensiuni medii. Tot aici a mai a p ă r u t
si un vas miniatural.
î n Caseta nr. 2, chirpicul pereţilor se prezenta puternic fărlmiţat, ars şi el integral,
prezentînd culori de la roşu intens, la gălbui. Grosimea l u t u l u i aplicat avea dimensiuni
de p i n i la 14 cm iar birnele ce alcătuiau baza platformei aveau diamètre de pînă la 17 cm.

13

www.mnir.ro
I n colţul de sud-vest al locuinţei, în dreptul metrului 58 în apropierea unei îngrămădiri
de fragmente ceramice provenind de la un vas cu dimensiuni medii s-au găsit mai multe
g r e u t ă ţ i de l u t ars dintre care cîteva aveau o formă de semilună cu colţurile rotunjite,
ovale în secţiune transversală (pl. 27/2, 3, 7). Ca şi celelalte, erau modelate din l u t ames­
tecat cu pleavă, fiind bine arse. La capete prezentau cîte o perforare circulară. Pe lîngă
acestea erau şi g r e u t ă ţ i din l u t ars, circulare, plate sau piramidale şi ele cu cîte un orificiu
circular. Toate, alcătuiau o g r ă m a d ă neuniformă fără a se putea observa o a n u m i t ă dis­
punere regulată a lor.
Avînd în vedere formele circulare plate sau piramidale ale celorlalte g r e u t ă ţ i cre­
dem că ele provin de la un n ă v o d de pescuit. La aproximativ 1 m nord-vest de acest com­
plex, lîngă o lespede de p i a t r ă cu dimensiunile de 1 4 x 8 cm, s-a observat prezenţa
unei alte aglomerări de fragmente ceramice. î n t o a t ă zona o c u p a t ă de resturile locuinţei
nu s-a observat nici o instalaţie de încălzit.
Observînd dispunerea fragmentelor ceramice, a aglomerării lor în spaţiul locuinţei
credem că zona de est a sa a fost r e z e r v a t ă în mod special păstrării proviziilor, aceasta
dacă avem în vedere mai ales prezenţa vaselor cu dimensiuni mai mari, îngropate. î n
locuinţă nu s-au descoperit decît puţine oase şi de asemenea foarte puţine aşchii sau unelte
de silex, ca să nu mai amintim de uneltele de piatră, inexistente aici.

Locuinţa nr. 3.
A fost o b s e r v a t ă pe traseul Si în dreptul metrilor 53—56, sub forma unei aglomerări
de chirpic şi fragmente ceramice. Pentru degajarea sa au fost trasate două casete : Cas. 3
şi Cas. 5 (pl. 2 ; 10). I n general, după felul în care se prezentau resturile cercetate, pare
să f i fost o locuinţă mai mică decît L şi într-o stare de conservare mai precară. Chirpicul
e

provenind de Ia pereţi era fărîmiţat. î n centrul Cas. 3 a fost observat un deranjament

antic pe o suprafaţă de 2,5—3 m ' . î n lutul folosit pentru pereţi era prezentă a t î t pleava —
care predomina — cît şi nisipul. N u au fost observate refaceri ale pereţilor. î n suprafeţele
cercetate nu a a p ă r u t platformă. Fragmentele ceramice mai numeroase şi vase sparte
„in situ" au fost găsite pe latura de est a locuinţei. Alte fragmenLe ceramice şi vase sparte
nu fost găsite lîngă profilclc de vest şi de nord ale Cas. 3. Nici în această locuinţă
nu au fost observate resturi ale unei instalaţii de încălzit. î n ceea ce priveşte uneltele,
s i t u a ţ i a este similară eu cea din cazul L , . A u fost găsite puţine aşchii şi lame de silex
precum şi cîteva oase. Menţionăm doar pe traseul Si, în caroul 55, la 0,32 m adîncime,
printre resturile de chirpic ale pereţilor, o piesă de os provenind probabil de Ia un obiect
de p o d o a b ă (pl. 28/3). De asemenea amintim o lamă de silex r e t u ş a t ă pe ambele laturi
(pl. 29/2). •

Locuinţa nr. 4
Iniţial, pe traseul S , în zona metrilor 26—33 au fost observate — Ia adîncimi cu­
n

prinse î n t r e 0,45—0,50 m — zone cu aglomerări de fragmente ceramice, vase şi chirpic,

s i t u a ţ i e ce ne-a determinat să b ă n u i m e x i s t e n ţ a unei locuinţe cucuteniene aici (pl. 2; 5/1, 2 ;
11). Pentru control şi delimitare a complexelor a fost t r a s a t ă mai întîi S la 0,50 m sud
v

de S . Deoarece în S au a p ă r u t clar resturile unei locuinţe, a fost t r a s a t ă Cas. 6.

n v

D u p ă săparea integrală şi a suprafeţei Cas. 6 s-a putut constata că locuinţa era

destul de prost p ă s t r a t ă , fiind puternic afectată de amenajări le ulterioare, hallstattiene.
De altfel, în chiar centrul ei s-a observat o groapă (Gr. 8), d a t î n d de la sfîrşitul primei epoci
a fierului.
Locuinţa apărea (în Cas. 6) la adîncimi de 0,38 — 0,45 m, sub forma unei suprafeţe
de chirpic, cu întreruperi destul de mari în ca. Resturile provenind de la pereţi constau
din chirpic puternic m ă r u n ţ i i , cu pleavă şi nisip î n compoziţie, ars neuniform prezentînd
culori variind de la gălbui-roşiatic, la roşu-cărămiziu. La demontarea acestora s-a p u t u t
observa faptul că nu avéa platformă. Fragmente ceramice numeroase erau grupate pe la­
t u r a de est şi parţial pe.cea de nord. î n zona de vest a ei s-au descoperit un topor de p i a t r ă ,
şlefuit integral (pl. 31/4). $i la 0,56 m nord de acesta o piatră plală, aproape d r e p t u n g h i u l a r ă

14

www.mnir.ro
groasă de 4 cm. T o t aici s-au mai găsit cîteva bucăţi de chirpic de formă aproape drep­
t u n g h i u l a r ă , făţuite cu grijă pe două din l a t u r i şi provenind probabil de la unele amenajări
interioare. t
Judecind d u p ă resturile sale, această locuinţă pare să f i fost mai mică, cu o supra­
t
faţă de maximum 12 — 15 m , cu un inventar relativ sărac. Pe lîngă numeroasele fragmente
ceramice au mai fost găsite şi cîteva aşchii de silex.
Locuinţa nr. 5
A a p ă r u t pe traseul S
m în dreptul metrilor 16—27, la 0,27 — 0,36 m adîncime,
sub forma unei mase de chirpic (pl. 2 ; 4 / 1 , 2 ; 12). Pentru dezvelirea sa integrală au fost
trasate casetele nr. 7 şi nr. 10. Judecind d u p ă resturile p ă s t r a t e , locuinţa, probabil de
formă d r e p t u n g h i u l a r ă era o r i e n t a t ă SSV—NNE. Se prezenta ca o masă relativ omogenă
de chirpic. Acesta era ars neuniform, cu zone de ardere mai intensă, la roşu şi altele de
culoare cenuşie sau gălbuie.
Printre bucăţile de chirpic a p a r ţ i n î n d resturilor pereţilor au fost observate unele
p ă s t r î n d amprente ale nuielelor, groase de 1 —3m. Acestea nu s-au găsit „in situ", astfel
că nu s-au găsit amprente de Ia scheletul de nuiele pe suprafeţe mai mari. î n unele cazuri
cîteva b u c ă ţ i mai mari de chirpic prezentau o latură netezită, lucrate cu mai m u l t ă în­
grijire, a p a r ţ i n î n d şi ele t o t pereţilor. U n singur fragment păstra o mică suprafaţă de cu­
loare crem.
Pe marginile laturilor de est, sud şi vest au a p ă r u t grupate mai multe fragmente
ceramice a p a r ţ i n î n d unor vase, dintre care unele erau sparte „in situ". î n zona centrală a
laturii de sud au a p ă r u t două grupări de g r e u t ă ţ i circulare de l u t . Marginea de vest este
r e p r e z e n t a t ă de resturile peretelui prăbuşit în exterior, gros de 4—5 cm, cu pleavă în com­
poziţia l u t u l u i . De altfel, în aglomerarea de fragmente ceramice de la vest de locuinţă
au a p ă r u t şi bucăţi de chirpic provenite t o t de la acest perete. Pe latura de sud, aproximativ
în dreptul metrului 21 au a p ă r u t resturi ale unor vase de mici dimensiuni, sparte
pe loc şi care marcau probabil limita reală a sa. î n zona unde erau grupate greutăţile de
lut, au a p ă r u t bucăţi de chirpic, arse extrem de puternic. î n general, majoritatea frag­
mentelor ceramice descoperite în această locuinţă se grupau pe latura de sud.
D u p ă demontarea pereţilor s-a obsersat că locuinţa nu avea platformă. î n dreptul
metrului 25, la 1,50 m de profilul de sud al S m au a p ă r u t resturile unei amenajări i n ­
terioare (?) de lut, de formă semicirculară, în secţiune transversală, lată de 8 cm şi lungă
de 29 cm, al cărei scop şi utilitate ne scapă d e o c a m d a t ă .
Locuinţa nr. 6
A a p ă r u t pe traseul Sj In zona metrilor 100 — 108, la adîncimea de 0,35 —0, 48 m,
sub forma unei aglomerări de fragmente ceramice şi p u ţ i n chirpic (pl. 2 ; 13 ; 15/3). Pentru
delimitarea sa a^fost t r a s a t ă iniţial S apoi casetele nr. 8 şi 9. î n suprafaţa astfel extinsă,
ly

locuinţa nu a p u t u t f i cercetată în întregime, fiind totuşi explorată cea mai mare parte a sa.
S-a p u t u t observa că nu avea platformă. Resturile pereţilor constau din bucăţi de chirpic
f ă r î m i ţ a t . Pe latura de sud a fost o b s e r v a t ă o zonă de ardere mai intensă. Tot aici, pe o
suprafaţă de aproximativ 1 m ' au fost observate „plăcuţe" provenind de la o v a t r ă
d e r a n j a t ă în vechime. Acestea aveau o grosime de 3—5 cm, constînd din l u t fin, amestecat
cu nisip. î n cazul lutului folosit la ridicarea pereţilor a fost folosit cu preponderenţă nisipul,
pleava a p ă r î n d sporadic. Şi aici s-au observat amprentele de nuiele groase de 1—3 cm.
Limitele de sud şi de est ale locuinţei erau marcate de zone cu aglomerări de fragmente
ceramice.

Locuinţa nr. 7
A fost o b s e r v a t ă pe traseul S tIa adîncimea de 0,30 —0,57 m (pl. 2 ; 6/12 ; 14).
H

Pentru cercetarea sa integrală au fost trasate Cas. 11 şi Cas. 12 (pl. 2 ; 14). î n această zonă
au putut f i d e l i m i t a t ă numai laturile de sud, vest şi parţial cea de est. S-a observat că
bucăţile de chirpic provenind de la resturile pereţilor erau destul de m ă r u n ţ i t e , fiind în

www.mnir.ro
general arse uniform la roşu-eărămiziu. î n zona de vest a Cas. 11 chirpicul avea tn com­
poziţie m u l t ă pleavă. Unele fragmente de aici p ă s t r a u amprentele unor nuiele groase de
pînă Ia 5 cm. Pe latura de sud, bucăţile de chirpic conservau amprente de nuiele groase
de 1—3 cm.
î n zona centrală a suprafeţei cercetate, lîngă întreruperea o b s e r v a t ă (pl. 14) au
a p ă r u t b u c ă ţ i masive de chirpic provenind de la platformă, groase de pînă la 9 cm, cu
amprente de bîrne şi plăci de lemn (dreptunghiulare în secţiune transversală) dispuse
perpendicular pe axul S . Platforma pare să nu f i fost realizată decît pe o suprafaţă
T l I

restrînsă a locuinţei într-o zonă ce acoperă traseul S şi parţial Cas. 11, pînă la 1,80 m
v l l

de profilul de nord al S (deci în Cas 12). î n Cas 11 în zona întreruperii observate în masa
T H

chirpicului, au fost observate b u c ă ţ i de chirpic triunghiulare în secţiune transversală, cu

amprente de bîrne şi nuiele pe toate cele trei laturi. La marginea sudică a platformei s-a
găsit un mic vas tronconic, aşezat cu gura în jos, sub care era un arşic de animal. T o t aici,
lîngă colţul de sud-vest al vetrei a fost găsită o p i a t r ă (gresie-nisipoasă), cu o faţă p l a t ă
iar cealaltă concavă, pe p ă m î n t — probabil o rîşniţă. La 34 cm de profilul de nord al S r I I

a a p ă r u t o v a t r ă conservată parţial. Iniţial avea o formă rectangulară, probabil p ă t r a t ă

cu o singură l a t u r ă p ă s t r a t ă integral — cea de vest. Colţurile erau rotunjite. Lungimea
unei laturi era de 1,15 m. Era construită direct pe p ă m î n t , amplasamentul ei fiind c r u ţ a t
în platformă. Fusese realizată din p ă m î n t amestecat cu mult nisip. Era î n ă l ţ a t ă faţă de
nivelul platformei cu 14 cm. Pe ea se găseau resturile unui vas mic, din pastă arsă l a r o ş u -
cărămiziu, cu nisip în compoziţie. Pe buză avea impresiuni oblice.
Şi în cazul acestei locuinţe s-a observat faptul că pe laturile de sud şi vest, apăreau
lîngă resturile locuinţei, aglomerări de fragmente ceramice.
Locuinţa nr. 8

I n colţul de nord-vest al Cas. 10, la adîncimea de 0,33—0,37 m a fost surprinsă o

aglomerare de chirpic şi fragmente ceramice (pl. 2). Chirpicul care avea pleavă şi mai
mult nisip în compoziţie era puternic m ă r u n ţ i t ceea ce ne-a făcut să credem că poate f i
a t r i b u i t unui perete p r ă b u ş i t . D i s t a n ţ a relativ mare faţă de resturile locuinţei nr. 5 ne-a
făcut să-1 socotim drept un complex aparte care nu a mai p u t u t f i dezvelit integral.
Locuinţa nr. 9.
A fost o b s e r v a t ă pe traseul S , In dreptul metrilor 0—2,25, la adîncimea de 0,36 —
V]11

0,46 m (pl. 2 ; 15/6). Nu a p u t u t f i cercetată integral. A t î t c î t a fost surprins, se prezenta ca

o aglomerare de chirpic ars la roşu-eărămiziu, cu pleavă şi nisip în compoziţie. La marginea
suprafeţei cu chirpic au a p ă r u t mai multe fragmente ceramice.
Locuinţa nr. 10
Tot pe traseul S , în dreptul metrilor 8,75 — 10, la 0,53 m adîncime, a a p ă r u t
v n

aglomerare de b u c ă ţ i de chirpic şi fragmente ceramice provenind cu s i g u r a n ţ ă de la o

locuinţă ce nu a mai p u t u t f i c e r c e t a t ă integral (pl. 2).
Locuinţa nr. 11
Pe traseul S , la 0,40—0,45 m adîncime, Intre metrii 2 — 5,50 a fost o b s e r v a t ă o
]X

zonă cu chirpic şi fragmente ceramice ce a p a r ţ i n e a u unei locuinţe (pl. 2) care nici ea nu a

mai p u t u t f i cercetată integral.
Locuinţa nr. 12
A a p ă r u t pe traseul S sub forma unei zone cu chirpic şi fragmente ceramice spo­
x m

radice (pl. 2). Pentru cercetarea sa au fost trasate casetele : nr. 14 şi nr. 15. în suprafaţa
astfel d e l i m i t a t ă s-a observat că locuinţa care iniţial probabil fusese mai mică şi nu foarte
solid c o n s t r u i t ă , era puternic d i s t r u s ă .

16

www.mnir.ro
 GROPI

Groapa nr. 1
A fost o b s e r v a t ă pe traseul S între metrii 92,15—93,12 la adîncimea de 0,36 —
h

0,46 m. Se prezenta mai curînd ca o mică alveolare a stratului cucutenian, ea a d î n -

cindu-se pînă la 0,78 m. î n umplutura sa au fost găsite fragmente ceramice cucuteniene
şi bucăţi de chirpic de mici dimensiuni.
Groapa nr. 2
A a p ă r u t pe traseul S la 0,56 m adîncime şi un diametru maxim de 1,03 m (pl...)
lf

Se adîncea în l u t u l galben, avînd în u m p l u t u r ă , mai ales spre fundul s ă u , b u c ă ţ i mici de

chirpic, cîteva oase şi fragmente ceramice cucuteniene.
Groapa nr. 7
A fost o b s e r v a t ă pe traseul S , î n t r e metrii 7,90 8,95. Nu a fost cercetată integral,
1U

continuîndu-se în profilul de sud al secţiunii. Se adincea pînă la 1,35 m faţă de nivelul ac­
tual de călcare, în stratul de lut galben. î n umplutura ei nu s-au găsit decît mici bucăţi
de chirpic, cîteva fragmente ceramice cucuteniene corodate şi două aşchii de silex.
Groapa nr. 9
A fost o b s e r v a t ă pe traseul S , în caroul 27 — 29 la adîncimea de 0,88 in. Nu a
v u

fost cercetată decît p a r ţ i a l , ea c o n t i n u î n d în profilul de sud al secţiunii. Avea o formă

circulară cu diametrul maxim de 1,20 m. Umplutura sa a fost foarte săracă şi consta numai
din cîteva s p ă r t u r i de oase, b u c ă ţ i mici de chirpic şi fragmente ceramice cucuteniene co­
rodate.
Groapa nr. 12
A fost observată pe traseul S u (pl. 2) la adîncimea de 0,57 m. Avea o formă nere­
V

gulată şi un diametru maxim de 4,58 m. Pentru cercetarea sa integrală a fost t r a s a t ă Cas.

13 (cu dim. de 2/3 m). Astfel s-a p u t u t observa că de fapt aici erau două gropi, numerotate
în consecinţă 12 a şi 12 b, prima tăind-o pe cea de a doua, iar pe baza materialului aceasta
pulînd f i a t r i b u i t ă primei epoci a fierului. Groapa 12 b era o groapă ce a putut, pe baza
materialului cucutenian din u m p l u t u r ă să fie atribuit epocii eneolitice.
Interesant de remarcat este faptul că această groapă este cea mai bogată dintre
cele cercetate aici. Putem remarca astfel c a n t i t ă ţ i l e mari de ceramică, vase, cenuşă şi
bucăţi de chirpic din u m p l u t u r ă sa. Deranjarea ei ulterioară nu a permis observaţii moi
sigure.

CERAMICA
Locuirea cea mai intensă din acest punct şi în acelaşi t i m p şi cea mai veche este cea
cucuteniană. Avînd în vedere acest fapt, ca şi pe acela că nu s-au înregistrat dale sau si­
t u a ţ i i stratigrafice care să ne p e r m i t ă să credem că au existat mai multe secvenţe ale
locuirii cucuteniene ceramica acestui nivel va f i p r e z e n t a t ă în ansamblul său, atribuirea
sa pe complexe fiind f ă c u t ă în ilustraţie.
Din punctul de vedere al pastei deosebim două categorii : prima, fină, de b u n ă
calitate, omogenă, bine f r ă m î n t a t ă , de regulă cu nisip fin în compoziţie, arsă la roşu-eără­
miziu. Cea de a doua, mai grosieră, avînd în compoziţie nisip şi fragmente ceramice pisate.
Şi în acest caz pasta este relativ omogenă, bine f r ă m î n t a t ă arsă la roşu-eărămiziu.
Prima categorie de p a s t ă a fost folosită cu precădere pentru modelarea vaselor cu
dimensiuni medii şi mici, de regulă cu decor pictat. D i n cea de a doua au fost modelate
vase cu dimensiuni medii şi mari, din categoria celor de uz comun, fără decor pictat şi care
au şi fost realizate mai neglijent.

17
Ï — Cercetări arheologice

www.mnir.ro
 Vase tronconice
1
I n cadrul repertoriului de forme observăm rfi apar fracvent vase cu dimensiuni
mici, tronconice (pi. 1 8 / 1 - 1 0 ; 24/2, 3 25/5, 6 ; 29/1 ; 4 - 5 ; 7 - 8 ) , cu fundul drept şi
pereţii înclinaţi spre exterior, drepţi (pl. 18/1, 2, 5 ; 25/5, 6), mai rar puţin convecşi (pl.
17/7— 10). In unele cazuri fundul vasului este subliniat prin profilat ura sa (pl. 18/6, 7, 10
24/4, 5). Buza este r o t u n j i t ă (pl. 18/3, 8, 9 ; 24/3 ; 25/(5) sau s u b ţ i a t ă si r o t u n j i t ă (pl. 18/
1, 2, 7, 10, 25/5 . 29/5, 7, 8).
Cîteva exemplare păstrează parţial decorul pictat, ce constă de cele mai mulle ori
din d o u ă benzi î n t r e t ă i a t e (pl. 18/1, 6 ; 24/2), alteori din benzi conturate cu negru pe fondul
roşu al vasului, în interior (pl. 18/5 ; 29/8). î n t r - u n caz, banda decorativă compusă din
t r e i linii late, negre, prezintă pe o latură un şir de puncte circulare, mici, dispuse paralele cu
ea (pl. 18/5) a p a r ţ i n î n d subgrupei 1 a, v a r i a n t ă „cu intervale libere animate cu puncte
negre pozitive"
Pe lîngă acestea apar şi vase cu dimensiuni mai mari (pl. 18/10), care par să nu fi
fost pictate.

Capacele
Sint modelate din pastă de bună calilale, rină, omogenă, cu nisip sau ş a m o t ă pisată
în compoziţie.
A fcsl observai un singur tip şi anume acela de capac in formă de „coif suedez",
(pl. 19/11 ; 22/5 ; . 2 3 / l - 8 ; 25/3, 11 ; 28/6, 7). S-au putui deosebi cîteva variante :
— rna caracterizată în special de faptul că prezintă calota î n a l t ă . Uneori marginea
este puţin p r o n u n ţ a t ă (pl. 22/5 ; 23/2), alteori au buza îngroşată, c ă p â l î n d un profil aproape
trapozifoim (pl. 19/11 ; 23/1—6 ; 28/(i). Un singur exemplar are buza d r e a p t ă si a s c u ţ i t ă
(pl. 25/3) ;
• cea de a doua v a r i a n t ă esle caracterizată iu principal de faptul că arc calota
s c u n d ă , trecerea spre buză făcîndu-se lin (pl. 23/7, 8). Unele exemplare au buza mai puter­
nic m a r c a t ă (pi. 23/1). în general, cele mai multe din exemplarele acestui lip de vas pre­
z i n t ă o alveolare a m p l a s a t ă mai mult sau mai puţin in centrul calotei, ajungînd să aibă
un diametru de pînă la 4 cm (pl. 19/11 ; 22/5 ; 23/1, 2, 4 - 8 ; 25/3 ; 27/6, 7)
Doar un singur exemplar (pl. 23/4) mai păstrează p u ţ i n din decorul pictai iniţial
şi tare consta din benzi conturate cu linii late negre, cîmpul acestora fiind umplut cu
l i n i i de culoare roşie.
Acest t i p de vas este. semnalat in repertoriul formelor ceramice cucuteniene abia
din faza A — B * cind cunoaşte şi o largă ι ăspîndirc, în faza u r m ă t o a r e srăzîndu-i frecvenţa
pînă la a dispărea cu t o t u l . Ceea ce este deosebit csle faptul că ele se deosebesc evident
de celelalte t i p u r i de capace ce sînt folosite încă din faza Λ.
Oricum capacele de t i p „coif suedez", do Ia „Halta lui Ciobanii" observăm că sînt
3
deosebite faţă de cele cunoscute în arealul cucutenian de la T r a i a n — formele 11 a şi 11b
şi de care se deosebesc în principal prin faptul că sînt mai înalte şi de regulă au partea
superioară (— calota), t ă i a t ă drept. Decorul pictat al acestora din urmă a fost î n c a d r a t
Iu subgrupele γ « şi
2 γ * . · , γί + γ , Λ δ,Η-γΛ °\. ° Υ - γ Λ Ta'

1. A . N'itii - Formarea şi clasificarea grupelor de .s7i / ΛI! fi Ii ale cei amicii pictate Cucuteni — Tii polie,
laşi, 1984, p. «7.
• H . Dumltrescu - Aflniliiţi Intre cultura ,,'iilchteibecliei" fi cultuia Cucuteni- Tn'i.ijlie.tnSM.I.Y.,
VI, 3 1, 1Θ55, p. 91:* şi u r m .
' V I . Dmnilrescii — I.a station préhistorique de Traian, in Dacia, I X - Χ , 1941 - 194 i , p l . 1*).
4
Ibidem, pl. I V / 1 - 3 .
s
Ibidem, p l . V I / 1 , 3, 4, 6.
• Ibidem, p l . V I I / 2 , 10, 11.
7
Ibidem, p l . X V , 1 - 4 .
» Ibidem, p l . X \ 1 1 / 1 6 - 1 8 .
• Ibidem, p l . X I X / 1 - 4 ; 7 - 9

18

www.mnir.ro
 10
Capace a s e m ă n ă t o a r e „de t i p Traian" au mai fost semnalate de G h e l ă e ş t i , într-o
aşezare c u c u t e n i a n ă din etapa B şi care erau pictate în stilul sub grupei γ , unul singur
x 3
11
fiind pictat în stilul grupei e
La Huşi, într-o aşezare Cucuteni A —Β au fost descoperi le c î t e v a capace care din
1 2
punct de. vedere tipologic sînt a s e m ă n ă t o a r e celor de Ia Traian, în cadrul decorului fiind
prezente subgrupate y , S , S , şi δ " . 3a 2a 2a 2

14
I n aşezarea de la Văleni au fost descoperite mai multe capace , care par deco­
rate în stilul e. Tot aici a a p ă r u t „Un capac cu calotă semisferică şi două proeminenţe
15
perforate a t r i b u i t speciei ceramice de „tip C" .
î n t r e capacele de la „ B a l t a lui Ciobanii", unul prezintă cîteva p a r t i c u l a r i t ă ţ i ce ne
fac să insistăm mai mult asupra sa (pi. 21/la—b). Are o înălţime m a x i m ă de 54 mm iar
diametru] g u r i i — 74 mm. A fost modelat dintr-o p a s t ă omogenă bine f r ă m î n t a t ă , cu n i ­
sip şi cioburi pisate în compoziţie, arsă la roşu-eărămiziu. Are o formă trapezoidală, u ş o r
asimetrică, fiind realizat destul de neglijent. Partea superioară — calota — este c o n v e x ă ,
la e x t r e m i t ă ţ i fiind prezentă cîte o p r o e m i n e n ţ ă realizată prin „tragere" cu mîna din pasta
moale a vasului, reprezentînd urechile. Alte detalii anatomice — antropomorfe — sînt
sugerate de a p a r i ţ i a la baza calotei, a unei proeminente în formă de V. Probabil că i n i ­
ţial el a fost pictat, dar decorul — ca şi în cazul multor altor vase de aici — lipseşte, fiind
corodat.
Deşi este relativ neglijent modelat, şi cu dimensiuni miniaturale, vasul pare să
aibă cele mai apropiate analogii în cultura Vinca". Dar avînd în vedere încadrarea aşe­
zării de la .,Balta lui Ciobanii" în etapa B a c u l t u r i i Cucuteni ca şi existenţa aici a unui
l

singur nivel de locuire, se pune problema apariţiei şi evoluţiei acestui l i p de vas pînă la
nivelul cronologic şi cultural respectiv.
î n r î n d u l vaselor -capac cu atribute antropomorfe din arealul culturii Vinia dc pe
teritoriul României se pot observa cîteva variante, în funcţie de forma corpului, detaliile
17
anatomice şi decorul cu care sînt acoperite.
Putem observa că anumite forme de astfel de vase, dar fără reprezentarea atribu­
telor antropomorfe, sînt cunoscute în cultura Cucuteni.
Una din formele cele mai apropiate de cele din cultura Vinèa, avînd corpul tron-
conic, f u n d u l t ă i a t drept şi d c u ă proeminenţe — perforate sau nu — plasate pe marginea
1
c alotei ", se regăseşte în numeroase aşezări cum ar f i : Nezvisko", Koşiloyţi-Ohoz, Gor-
dineşti, V î h v a t i n ţ i " rau Brînzeni I I I " .
0 v a i i a n l ă a acestui t i p pcalc fi considerată vasul ce prezinlă calota b o m b a t ă şi
laturile arcuite, cum sînl exemplarele cunoscute de Ia Vladimiiovka, Varvniovka V I I I şi
l !
Petreni .

A . N i t u , Ş t . C I I C O Ş , D . Monah, Ghclăesti (Piatra

1 0
Neamţ) I . Săpăturile din 1919 in aşezarea cticu-
eniană „Nedeia", In Mem. Ànliq., I l l , 1971, p. 35, f i g . 1 4 / 1 - 3 , p . 39; fig. 16/2.
1 1
Ibidem, p. 38.
1 2
A . N i t u , V . Dazarciiir, Considesafii cu prioire la ceramica cucuteniiir.fi AB pe bam deseuj ei(illor
:

recente, in Arh. Mold., I X , 1980, p i . 7/3 ; 8/11 ; 9/7 ; 12/9 ; 13/8 ; 14/2.
1 3
Ibidem.
1 4
St. Cucos, Săpăturile de la Văleni - Piatra Neamţ. în Mem. Anliq. V I —V I I I , 1981, f i g . 13/4. 0
18/1, 4.
" Ibidem, p. 49, f i g . 17/G şl 18/2.
1 β
ν şi Gh. Lazarovlci, Neoliticul Banatului, 1979, p. 103. p l . X X I I I / A si Β . T o t aici şi bibliografia
şi r ă s p i n d i r e a acestui t i p de vas în c u l t u r a V i n i a şi grupul Tuciivfit.
V Ibidem, p l . X X I I I / A n , ; B j
1 8
Ibidem, p l . X X I I I / B , a t r i b u i t g r u p u l u i B u c o v ă ţ descoperit la Parta.
1 0
1 9
Eneolit S.S.S.R., Moscova 1982, p. 284, t a b l . L X V I / 8 .
s 0
Ibidem, p . 298, t a b l . L X X V I I I / : p. 297, t a b l . L X X V I 1 / , .
S

" Ibidem, p. 292, t a b l . L X X l I I / . e 0

" Ibidem, p. 296, t a b l . L X X V I / . p. 298, t a b l . L X X V I I I / , ι ,

4 0 . m

19

www.mnir.ro
 Un alt t i p de vas capac, cu o evoluţie mai bine d o c u m e n t a t ă în prezent este cel
cu proeminenţe — urechiuşe, calota convexă şi laturile p u ţ i n concave. Astfel de piese
23 24
provin de la D r ă g u ş e n i , şi Kozsylowce. ,
Acestei variante ar putea să-i a p a r ţ i n ă eventual şi fragmentul de la Văleni atribuit
25
speciei ceramice de „tip C" , şi care ar putea în acest caz să fie unul din acele capace de
vase cu urechiuşe, a t î t de caracteristice pentru ultimele faze ale c u l t u r i i Cucuteni.
La origine, acest l i p de vas cu capac, caracterizat în principal de cele patru picio­
ruşe şi iniţial fără capac cu p r o e m i n e n ţ e , este caracleristic pentru specia „Cucuteni C"
de pe întreg arealul cucuteniano-tripolian, nu mai devreme de orizontul Cucuteni B " , .
Această formă, preluată în lumea cuculeniană în pastă şi decor pictat va cunoaşte o largă
2
r ă s p î n d i r e ' , . F ă r ă a dori să reluăm aici o analiză tipologică şi stilistică deja efectuată"",
dorim să subliniem că în cazul acestor vase apar cel p u ţ i n două forme de capace. între care
8
unul — cu laturile arcuite dar cu bulon pe calotă — plat sau conic îşi are o a l t ă origine ',
O e t a p ă a sa imediat anterioară este aceea a capacelor din faza Cucuteni A. în schimb,
capacele trapézoïdale cu calota d r e a p t ă sau a r c u i t ă pereţii mai mult sau mai p u ţ i n convexi
şi d o u ă p r o e m i n e n ţ e — urechiuşe credem că trebuie derivate din cealaltă linie evolutivă,
30
a m i n t i t ă mai sus .
î n fine, ar fi de u r m ă r i t în ce măsură seria capacelor cu proeminente — t o r t i ţ e pla­
sate la partea superioară a calotei ar putea fi considerate ca influenţe venite tot din partea
31
c u l t u r i i Vinca , poate mai curînd sub forma unor s u p r a v i e ţ u i r i .
E n u m e i ă r i l e aşezărilor unde au fost descoperite astfel de variante de vase — capac,
d e m o n s t r e a z ă că cel puţin de la nivelul fazei Cucuteni A avem înregistrată o evoluţie
ce ajunge apoi pînă în ultimele momente ale existenţei c u l t u r i i Cucuteni şi care va con­
tinua şi d u p ă aceea.
î n schimb, o altă problemă lămîne încă n e l ă m u r i t ă : aceea a căilor şi filierei de
transmitere a acestor vase. Lipsa descoperirilor (pînă în prezent) dc pe teritoriul Moldovei
32 33
a t î t din arealul Starcevo-C.riş , c i l şi Prccuculeni , îngreunează explicaţiile. în arealul
134
c u l t u r i i Sava sînt cunoscute astfel de capace "'. Faptul că nici din cultura Pelreşti nu
c u n o a ş t e m nici o descoperire de acest gen nu este de n a t u r ă să aducă vre-un elemenl în
plus pentru a lămuri p e r s i s t e n ţ a acestui ti]) de vas într-un interval de timp atît de inde-

i
" A . Crismaru, Drăguşeni .Cont ι ibutli la o monografie arlieolcglcă B o t o ş u n l , 1977, fifî- 3 3 V , .
* * * S-M irlnescu-H leu, Ceramica, cuculeniană de la Drăguşeni ; tradiţii, creaţii proprii, creajii
regionale. In S.C.I.V.A., 3, 1989, f i g . 10/5. De altfel, acest l i p rie vas este frecvent la D r ă g u ş e n i - Inf. S.-
Varinescu B I l c u c i W l a i i m u l ţ u m i m şi pe aceasta cale si pentru fotografia vasului rie lu p l . pus*
la d i s p o z i ţ i e .
8 4
C l i . Iladaczck, l.a colonie Industrielle de Koszylmi'ce di l'époque ënèoliltlaque, I , 19'J8, t . X l l , ' » j , .
s 7
2 4
Ş t . G u c o ş , op. cit., 1981, f i g . 1 7 / 0 : 18/2.
" ('.. M a t a s » , Frumuşica. Village préhistorique ά céramique peinte dans la Moldavie di, nord. Remuai le,
B u c u r e ş t i , 1940, p. 08, f i g . 20.
A . D o d d - O p ' i ţ c s c u , op. cit., 1980, p. 550 ;
Ş t . Cucoş, or. cit., 1985, p. 70 ;
11. Schmidt, Cucuteni tri derOberen Mulduu. 1932. p l . 12.'3 : astfel de exemplare mai apar la O a p a e v k a
( v . Eneolit S.S.S.K., p. 289, t a b l . l , X X / „ ) , l ' a r k a n i vus cu capac iihidem, p. 293. t a b l . L X X I l l / j o , ) , V l a -
d l m i r o v k a - In pasta -le „ t i p C" fără capac (ibidem, p. 290, tabl. 1 . X X V I ) , Kosilovti-Oboz (ibidem, p. 297,
5 0

t a b l . I . X X V l I / u ) , l ' e t r e n i (ibidem, p . 298, t i b l . L X X V I I I , , , . ) .

î ?
v . şi A . N i ţ u Continuitatea ceramicii piclale intre culturile Cucute i-Tripolie şi Goradt-k- Vsalovo
(HorodişUa -Folteşti), in Cerceluli Istorice, V I I , 1977, p. l."3, 193 si u r m .
" Ibidem, p. 1 9 3 - 1 9 5 .
2
* ν . şi exemplarele de la G o r d i n e ş t i şi Cucuteni, cf. A . N i ţ u , Op. cit.. 1977, p l . 1 5 / , . O poziţie deose­
β 7

b i ţ i in cadrul acestei serii η capacelor cu a t r i b u t e antropomorfe, ocupa capacul de la Stmlic fladulianl I I —

ν şi V . I . Marchcvici, Mărturii ale trecutului, K i ş i n ă u , 1985, foto 00, p. 1GD.
3 0
ν şi exemplarele de la G o r d i n e ş t i şi l ' u r k a n i , cf. A . N i ţ u , op. cit., 1977, ] I . 15/4 şi 13/,, . 8
3 1
ν si M . 1 limner, Éludes sur la civilisation prémycénienne dans le basin de la Mer Soire, d'après les
fouilles personneles, In SiDiatowil. X I V — X V , 1933, p l . Χ 1 / . 3

3 2
vezi «i Ν . Ursulescu.
3 3
S.-Mnrinescu-Bilcu Cultura Precuiuteni pe teritoriul liomăniei.
3 3
bis I I . Tudorova, Kamenno medneta epoha o lialgaria, Sofiu, 1980, p. 70, 112. 114 B u c u r e ş t i , 1974.

•20

www.mnir.ro
 34
lungat ,. Un argument ar putea să îl eonslituie relaţiile pe care aceasta Ic-a avut cu lumea
vinciana",, indirect, într-o perioadă a n t e r i o a r ă .
Pahare

O altă formă frecvent întilnilă este aceea a paharelor ce sînt înregistrate în mai
multe variante, diferenţele constînd mai ales în ceea ce priveşte forma umărului şi a g i t u l u i .
O v a r i a n t ă este d o c u m e n t a t ă de vasele relativ scunde, bitronconice, ce au diametrul
gurii numai cu puţin mai mare decît al bazei, umărul este puţin profilat iar buza este uşor
evazată şi t ă i a t ă drept (pl. 2 ) / l , 4 ; 27/4, 5).
Altele au partea superioară mai scundă, cu laturile arcuite mai mult iar buza sub-
liată şi rotunjită este evazată (pl. 17/1, 2 ; 19/3, t ; 22/3, 4 ; 24/5).
Ultima v a r i a n t ă prezentă aici este caracterizată în principal de dimensiunile mai
mari decil aie celorlalte şi n u m ă r u l puternic profilat, în forma literei V, cu partea inferioară
mai scurtă iar buza s u b ţ i a t ă este evazată mai accentuat (pl. 21/1).
U n alt vas (19/13) are o formă mai particulară aici în sensul că prezintă u m ă r u l
rotunjit ca în cazul celei de a doua variante, dar are gîtul înalt, puţin arcuit, şi buza sub­
ţiată, uşor evazată, iar partea inferioară mai scundă.
Şi în cazul tuturor acestor vase decorul pictat se păstrează foarte puţin. De regulă
acesta apare la exterior, pe partea superioară a corpului, plecînd puţin de sub u m ă r , pînă
la buză. S-a putut observa că a p a r ţ i n e grupei μ, varianta pe fond brun, fără alb şi roşu
secundar-subgrupa ε ". Registrul decorativ este împărţit în metode-cîte două pe fiecare
ΐΛ

vas (pl. 17/1, 3 ; 20/4 24/1, 5 ;) delimitate dc benzi conturate cu linii negre iar cîmpul um­
plut cu linii roşii (pl. 20/4 ; 24/1, δ). Obligatoriu, cîmpul metodei acoperă partea superioară
a vasului — gîtul — fiind delimitată la partea superioară de o simplă linie lată neagră
(pl. 20/4) sau de benzi conturate cu negru (pi. 24/1, 5). Uneori cîmpul metodelor apare
decorat la bază cu arcuri liniare şi „ochi opaci"".

Vase miniaturale
In cazul acestora, apar două variante. Prima, are corpul bitronconic, busa dreaptă,
umărul mai mult sau mai puţin proeminent, plasat la j u m ă t a t e a corpului sau la o treime
de bază. Invariabil apare în cazul acestei variante, la j u m ă t a t e a superioară o îngustare mai
accentuată sau nu. Buza este s u b ţ i a t ă sau t ă i a t ă drept (pl. 25/10, 12).
A doua v a r i a n t ă are tot o formă bitroneonică, dar cu umărul rotunjit şi gura mai
largă. Buza este rotunjită. La exterior păstrează urme a!e decorului pictat care aici nu a
mai putut f i reconstituit (pl. 20/2),
Vasele bitronconice
De regulă au umărul rotunjit, gîtul scurt şi buza puternic evazată (pl. 16/1, a, c ;
3fl
17/2, 4; 19/8, 9 ; 20/5; 25/4 ). Fundul este drept, dc loc sau foarte puţin profilat (pl. 17/2, 4 ;
19/5—7, 10; 20/5). S-a observat existenţa atît a unor exemplare cu dimensiuni medii
(pi. 1 f i / l a - c ; 17/4 ; 22/1 ; 27/0) cît şi altele mai mari (pl. 1 9 / 5 - 7 , 10).
Uneori apar iniei proeminenţe — t o r t i ţ e , plasate sub gît, la partea superioară a
umărului (pl. 16/1 ; 17/4 ; 27/6 ; 28/4), de cele mai multe ori, sau pe u m ă r în dreptul dia-

3 1
v. şi d i î - . i ţ i a la P. K i n n , M >iifie W <'.ru:!nr tie ale culturilor cneoloticului final din regiunea ear-
p ito iimibiană in Iiinatica, I I , 1973, p. G'2 — Gô : V I . D-imitrcscu, [.a cronologia dell'eneolitico Horneno alia
luce dc.gli esami C , in Preistoria Alpina,
lt 10. 1971, p. 10'! ; la fel V I . Dumitrescu, A l . Bolotnev, l ' l . M o g o ş a n u ,
Esquisse d'une préhistoire de la Roumanie, B u c u r e ş t i , 1983. p. 118—119.
3 4
Oh. Lar.arovici, op. cit., 1979, p. 1 6 6 - 1 6 8 «i tabelul 17.
3 6
A . N i ţ u , op. cit., 1981, p. 66.
3 7
0. M a t a s ă , op. cit., 1916, p l . X X X V I I I / o , 30·. ao« » ' X L / , M - cu arcul liniar de la b a z ă de f o r m ă
3 0

u n g h i u l a r ă ; Ş t . Cucoş, op, cil., 1981, p . 16/2.

3 6
U n vas cu f o r m ă a s e m ă n ă t o a r e , dar cu buza foarte p u ţ i n e v a z a t ă apare Ia T r a i a n — v . V I . D u m i ­
trescu, op. cil., 1911 — 1911, p l . I I / —, în faza A — B , iar mai tir/.iu la Nemirov, V l a d i m i r o v k a , V a r v a r o v k a
3

X V , Koşilovţî — Oboz, Brinzeni I V , etc., în arealul t r i p o l i a n - cf. şi Eneolit S.S.S.P,., Moscova, 1982, p l ,
l-XXVI/, ; 32; L X X V I I / ; l . X X V I I I / ,
1 5 M

21

www.mnir.ro
 metrului maxim (mai rar — pl. 17/2). Un exemplar de vas bitronconic, miniatural pre­
zintă pe u m ă r două U-rtitc perforate vertical, foarte puţin reliefate din peretele vasului
(pl. 19/2).
Decorul, (atît cit s-a păstrat) este de regulă „derivat de aspect liber". Registrul
decorativ este delimitat la partea superioară dc un fascicol de linii subţiri, încadrate de
altele două, mai groase, toate de culoare neagră. Sub u m ă r apare o b a n d ă c o n t u r a t ă şi ca
de două l i n i i groase. Gîtul şi buza vasului sînt subliniate de cîte o linie mai groasă de cu­
loare neagră. î n interiorul registrului, decorul este alcătuit din fascicole de linii subţiri
î n c a d r a t e de cîte o linie mai groasă neagră, reprezentînd probabil, „spirale a g ă ţ a t e "
(pl. 20/5).

Vase Γ Η picior
Acest l i p de vase este slab reprezentat.
Un fragment de la bază, arc marginea îngroşată şi răsfrîntă, (pi. 19/12) amintind
de suporturile frecvente în cadrul culturii P e t r e ş t i . Totuşi analogia cea mai a p r o p i a t ă o
găsim Ia Klişcev"") unde avem un suport, ceea ce ne face să credem că şi în cazul nostru
este vorba mai curînd de acest tip.
Cel de al doilea exemplar, p ă s t r a t întreg, (pl. 17/5) are partea superioară ca un castron
bitronconic, cu pere'ii curbaţi traşi puţin in interior. Din zona fundului porneşte un „pi­
cior circular, tronconic. Este modelat din pastă de foarte b u n ă calitate, arsă la roşu-eără­
miziu, cu nisip fin în compoziţie.
La partea superioară, la exteriorul „cupei" este prezent decorul pictat, derivat din
m o t i v u l „spiralei secţionate". Registrul decorativ este conturat cu negru pe fondul vasului.
Banda decorativă este şi ea c o n t u r a t ă cu negru, cîmpul fiindu-i acoperit cu linii subţiri
de culoare roşie (pl. 17/5. 6).
40
Cîteva fragmente ce la vase dc acelaşi t i p p r r v i n de la Traian ). La Cucuteni —
41
Cetăţuia un vas cu picior este a s e m ă n ă t o r , cu diferenţa că partea superioară, cupa, este
42
troneonică, fiind pictată cu un decor a p a r ţ i n î n d subgrupelor a, şi β l a . Un exemplar des­
43
coperit la Huşi este pictai in stilul subgrupei stilistice S2a .

Castroane
Am inclus in acest tip de vas (pl. 21/3—5) cîteva exemplare care s e a m ă n ă cu cas-
troanele tipice pentru faza Β a culturii Cucuteni. Diferenţa majoră constă în aceea că
partea inferioară este mult mai înaltă, cu pereţii drepţi (pl. 21/3) sau uşor concavi ( p l .
21/4, 5). Sînt modelate din pastă de foarte bună calitate, omogenă, Tină, cu nisip cu granu-
laţic mică în compoziţie.
Partea superioară prezintă buza rotunjită, trasă î n ă u n t r u . Din exemplarele p ă s t r a t e ,
nici unul nu conservă pictura, deşi este fără nici o îndoială că ea a existat.
44
U n exemplar a s e m ă n ă t o r este m e n ţ i o n a t la Traian , fără decor şi el fiind pus în
legătură cu unele piese a s e m ă n ă t o a r e din arealele culturilor Precucuteni şi G u m e l n i ţ a '
deci la un orizont cronologic mai timpuriu decît al nostru. Alte exemplare, ceva mai tîrzii
46
provin de la Nezvişko I I , Kievşcina, R a k o v e ţ — variante cu pereţii d r e p ţ i , iar varianta
4
cu pereţii concavi la Ceapaevka şi ea mai t î r z i e . '

" Ibidem, p l . L X X I I I . ' , , .

4 0
V I . I ) imitrescu, op. cil., 1 9 1 1 - 1 9 1 4 , fiff. 19, p l . I I 1 / 1 .
4 1
A . N i ţ u . V . Bazai c i u r . op. cil., 1980.
4 2
Ibidem. l\g. 5 / 1 .
4 3
Ibidem, f i i ; . 6/5.
4 4
V I . Dumitrescu, op. cil.. 1 9 1 1 - 1 9 1 1 . p. 35, fi!ţ. 1 5 Ί Ι / . : p. 33, fi» 18/,.
4 3
Eaetlit 1982, p l . L X V I / ,
n 3 2 LXX/ 1 0 ; LXXIII/3,.
" Ibidem, p l . L X X / , . Ş t . Cucoş, op. cit.,
0 1981, p l . 16/?.

23

www.mnir.ro
 Ceramica de uz comun
Vasele a p a r ţ i n î n d acestei categorii au fost modelate în general din cea de a doua
categoric de pastă, fiind destul dc frecvent, dar nu foarte numeroase (pl. 19/5 ; 21/4 ; 28/5 ;
29/1).
Au corpul bitronconic, cu partea superioară mai înaltă. Umărul rotunjit (pl. 24/24
28/5 ;) sau mai proeminent este plasai la j u m ă t a t e a corpului sau la o treime de bază. Buza,
în cele mai multe din cazuri este s u b ţ i a t ă şi m u l t e v a z a t ă .
Dintre vasele ce au putut fi reconstituite, cu dimensiuni mai mari, unul, bitron­
conic. dar cu umărul foarte pu|in proeminent prezintă gîtul subliniat doar de o îngustare a
diametrului, buza s u b ţ i a t ă fiind puternic evazată (pl. 2S/5).

Ceramica dc „lip ('."

I n aşezarea r u c u t e n i a n ă de aici esle foarte puţin r e p r e z e n t a t ă . De regulă, pasta

din care sînt modelate vasele este de slabă calitate. Au în compoziţie puţină scoică sau
cochilii pisate, arsă la cenuşiu — gălbui, maroniu cu pete gălbui sau cenuşie (pl. 20/3 '<
25/13 ; 26/1—9). Cîteva fragmente şi un vas ce s-a putut întregi prezintă o culoare roşie-
cărătnizie, dar, în acest u l t i m caz pare a f i mai curînd o ardere secundară a vasului (pl.
25/13 ; 32/1).
Prin aceste caracteristici ale pastei, fragmentele de „tip C" de la „Balta lui Ciobanu"
se a s e a m ă n ă cu multe alte descoperiri de acest gen cunoscute pînă în prezent în arealul
47
culturii Cucuteni.
D i n punctul de vedere al formelor s-a putut observa că predomină castronul cu
corp bitronconic, u m ă r înalt, rotunjit şi buza e v a z a t ă (pl. 25/13 ; 26/1 ; 32/1). Uneori u m ă ­
rul vasului este mai rotunjit (pl. 26/2—5, ţ)). Mai apar castroane bitronconice cu partea
superioară scundă şi buza puţin evazată (pi. 26/2). Fundul vaselor este dc regulă drept
puţin sau de Ioc profilat (pl. 26/6 - 8).
Decorul este destul de sărac din punctul dc vedere al elementelor ce-1 compun-
Cel mai des apare decorul „ p e c t i n a f mai fin (pl. 20/3 : 25/13) sau mai neglijent şi executat
cu un instrument cu „dinţi" mai laţi (pl. 26/1, 9). Alături de acesta mai apar şi im presiu­
nile. De regulă sînt dispuse la baza gîtului (pl. 26/2 —5) sau la partea superioară a u m ă r u l u i
(pl. 32/1). Poate să apară sub forma unui singur şir de impresiuni triunghiulare (pl. 26/2)i
ovale (pl. 26/3, 5) sau dreptunghiulare (pl. 26/4). Uneori apar cite două şiruri de impresiun
plasate la partea superioară a umărului (pl. 32/1). Impresiunile au mai fost observate pe
buzele vaselor, drepte (pl. 26,2) sau oblice (pl. 26/4 ; 32/1).
Pe lîngă acestea mai apar şi proeminenţe, mici, conice, plasate cite una (pl. 26/9).
sau cile două (pl. 32/1), de regulă pe partea superioară a umărului vasului. î n t r - u n singur
caz apare o mică p r o e m i n e n ţ ă —apucătoare (pl. 26/2).
Din prezentarea caracteristicilor ceramicii de ..tip C" din această aşezare se poate
remarca cu uşurinţă faplul că lipseşte cu desăvîrşire decorul şnurat, considerat a f i un
4
element caracteristic pentru etapa B , a culturii Cucuteni ", cînd se consideră chiar că ea
49
este mai numeroasă în c o m p a r a ţ i e cu etapele precedente .

4
' Λ. D î d d - O p r i l e s c u , Consideraţii asupra ceramicii Cucuteni C, t i S.C.I.V.A., 4, 31, 1080, p. 548
şi u r m .
Şt. CIKMŞ, Ceramica de „tip C" din aria culturii Cucuteni, (ti Mem. Antiq., I X — X I , 1985, p. 63 şi
urm. ;
A . Dodd-Opritctcu, La céramique Cucuteni C. Son origine. Sa signification htsiorlco-cuflurelle, ţn
Thracia Vraehistoriea. Suplemcntum 1'ulpuclevn, 3, 1982, p. 70 şi u r m .
4 8
Idem, op. cit., 1980, p. 549, f i g . 2 ;
Şt. O u e o ş , op. cil., 1985,. p. 67.
4 9
fbidem, p. 07.

33

www.mnir.ro
 Pe de altă parte şi repertoriul formelor ceramice a m i n t e ş t e de acela al materialului
50 51
de „tip C" descoperit în aşezări — din fazele A şi A — Β Ia D r ă g u ş e n i , Fedeleşeni şi
82
C o r l ă t e n i , remareîndu-se printr-o a n u m i t ă monotonie a formelor."
Unelte

î n general, în decursul săpăturilor efectuate aici au fost descoperite relativ p u ţ i n e

unelte întregi sau fragmentare lucrate din piatră, silex, corn şi l u t .
Cele mai numeroase sînt cele lucrate din silex. î n n u m ă r mai mare sînt prezente
gratoarele, lucrate pe lame (pi. 30/2, 5, 7, 9) din silex albăstrui (pl. 30/2, 5) sau negru-ca-,
feniu (pl. 30/9). Unul, lucrat pe o lamă lată era puternic calcinat c ă p ă t î n d o culoare a l b ă -
m a t ă ( p l . 30/7). î n cazul acestora se poate observa că atît partea activă este realizată prin
retuşe abrupte, dorsale, cit şi laturile lamelor. î n t r - u n singur caz s-a observat încercarea
de r e t u ş a r e a bulbului de percuţie, rămasă n e t e r m i n a l ă (pl. 30/5). î n toate cazurile partea
activă a fest realizată la capătul distal. Up singur gratoar are de fapt o dublă f u n r ţ i o n a -
itate (pl. 30/9).
Pe traseul Sj, în stratul de cultură cucuteniană a fost descoperit un vîrf de silex
cu baza r u p t ă , o b ţ i n u t dintr-o lamă de silex negricios-cafeniu (pl. 30/1). U n alt exemplar
a s e m ă n ă t o r , lucrat mai îngrijit din silex cenuşiu-albăslrui a fost descoperit printre ros­
turile locuinţei nr 2 (pl. 29/3). Şi î n t r - u n caz şi în altul, partea activă a fost o b ţ i n u t ă pe
c a p ă t u l distal al unor lame, prin retuşe fine, abrupte. Primul este „lustruit", aceasta da­
t o r i t ă folosirii sale îndelungate probabil.
Alături de cele mai de sus au fost găsite lame, de regulă cu ambele laturi r e t u ş a t e
(pl. 30/3, 4, G, 8), din silex maroniu-gălbui (pl. 30/4, 8), cenuşiu (pl. 30/6) sau negru —
cenuşiu (pl. 30/3 29/6).
O singură unealtă lamelară prezintă partea activă la partea proximală, aceasta
fiind o b ţ i n u t ă din prelucrarea părţii dorsale şi a talonului (pl. 29/2), ventral păstrînd bul­
bul de percuţie.
î n general, cu puţine excepţii (pl. 30/9) uneltele (întregi sau fragmentare) p ă s t r e a z ă
feţe de desprindere largi, lungi, vădind o a n u m i t ă tehnică in prelucrarea silexului.
.. Alături de uneltele de silex au mai fost descoperite cîteva topoare de piatră întregi
sau fragmentare. Unul singur a fost descoperii într-o l o c u i n ţ ă — L — ( p l . 31/4), trei în 4

groapa nr. 12 b (pl. 31/1, 2, 5), altul în groapa nr. 1 (pl. 31/3) şi unul în stratul de cultură
(pi. 28/2). Materia primă folosită cuprinde o rocă maroniu-gălbuie sau cenuşie (pl. 28/8 ;
31/1, 2, 5) şi rocă verzie (pl. 31/3, 4). Tipul care predomină este, cel cu „ceafa groasă"
(pl. 31/1", 4, 5), dar este prezent şi t i p u l „pe lamă s u b ţ i r e " (pl. 28/8 ; 31/2). Ca formă sînt
trapézoïdale, uneori asimetrice (pl. 28/8 ; 31/5). Tăişul este mai mult sau mai p u ţ i n convex
(pl. 28/8; 31/1, 2, 4, 5).
De regulă sînl şlefuite integral a t î t pe feţele late cît şi pe cele înguste, cu o singură
excepţie (pl. .31/2), păsl rîndu-se t o t u ş i urmele reluşelor mai adînci. Un singur exemplar,
p ă s t r a t fragmentar (pl. 31/3) a p a r ţ i n e unui l i p de topor cu orificiu circular pentru ata­
şarea cozii.
O singură u n e a l t ă f r a g m e n t a r ă , lucrată din corn a fost găsită printre resturile lo­
cuinţei nr. 2 ( p l . 27/1). Piesa arsă la negru, — a t î t c î t se p ă s t r e a z ă — este lustruită i n ­
tegral. Nu prezintă urme evidente de folosire a c a p ă t u l u i s u b ţ i a t , astfel încît credem că a
fost folosită mai curînd ca miner pentru o u n e a l t ă de metal sau silex (?)
Printre obiectele dc lut descoperite în t i m p u l săpăturilor m e n ţ i o n ă m o singură
fusaiolă (pl. 33/2) de formă bitronconică, uşor asimetrică, modelată din lut fin amestecat
cu nisip cu g r a n u l a ţ i e mică.

5 0
Λ . G r i ş m a r u , op. cil., 1977, p .
V I . D unitrescu
5 1
I . Nestor, E . Zaharia, op. ci'., 1968,
5 2
Ibidem.
6 3
F a p t u l c ă , dc exemplu, materialul ceramic de „ t i p C" descoperit la Mihoveni ( j u d . Suceava) este
mai bogat şi din p u n c t u l de vedere al formelor cit şi al decorului nu face declt s ă p u n ă t n e v i d e n ţ ă s i t u a ţ i a de la
Roma — i n f o r m a ţ i i amabile dc la N . Ursulescu c ă r u i a t i m u l ţ u m i m şi pe a c e a s t ă cale.

34

www.mnir.ro
 L a demontarea resturilor locuinţei nr. 2 în colţul de. sud-vesi al acesteia s-au găsit
trei g r e u t ă ţ i de lut ars in formă de „semilună" avînd colţurile rotunjite (pl. 27/2, 3, 7),
ovale în secţiune. Capetele prezentau cîle un orificiu circular, oblic, faţă de axul piesei.
Deşi nu c u n o a ş t e m pînă în prezent g r e u t ă ţ i a s e m ă n ă t o a r e în arealul culturii Cucuteni.
credem că ele erau folosite la plasele de pescuit , aceasta mai ales dacă avem in vedere aso­
cierea lor cu alte tipuri de g r e u l ă ţ i , fără a cxisla o dispunere coerentă (v. mai sus).
Un alt tip de g r e u t ă ţ i , circulare, cu orificiu central, dreptunghiulare în secţiune
transversală (pl. 30/1, 3, 5) modelate tot din lut amestecat eu pleavă şi cioburi pisate, arse
la roşu-eărămiziu au fost descoperite in L , L şi Gr. 12 (pl. 3(5/1 ~6,37/1 - 2). Şi acestea
= s

credem că au fost folosite tot la plasele dc pescuit.

Obiecte de podoabă
I n această categorie de piese, putem înscrie un singur obiect descoperit aici. Este
vorba de o piesă fragmentară de os (pl. 28/3) din care nu ni s-a p ă s t r a t decît partea sa
r u p e r i o a r ă , puternic calcinată de arderea secundară prin care a trecui se parc în momentul
incendierii locuinţei.

Plastica
î n t i m p u l cercetărilor de aici au fost descoperite numai trei figurine feminine din
l u t ars, fragmentare (pl. 28/1 ; 33/1...). D i n punct de vedere tipologic ele sînt unitare. Apar­
64
ţin t i p u l u i „fusiform" , cu picioarele reprezenlale lipite cu un v i r f conic şi reprezentarea
genunchilor (pl. 33/1). Atributele sexuale sînt marcate prin linii incizate (pl. 28/1 ; 33/1 ;).
Toate sînt modelate, dintr-o p a s t ă dc b u n ă calitate, cu nisip fin în compoziţie, arse la
maroniu-gălbui.
Interesant este şi faptul că cele d o u ă fragmente (pl. 33/1...) descoperite in L j pre-
zinlă fiecare, pe părţile laterale cite două şiruri dc impresiuni circulare. Cel de al treilea frag­
ment a fost descoperit printre resturile L . 2

O piesă deosebită care din cauza stării ei fragmentare este dificil de î n c a d r a t într-un
t i p anume este cea de la pl. 21/2a—b. A fost d e s c o p e r i t ă în groapa nr. 12. Este modelată
dintr-o p a s t ă de bună calitate, arsă la roşu-gălbui cu nisip cu g r a n u l a ţ i e fină, foarte bine
finisată. Ar f i p u t u t fi o m ă s u ţ ă de cult (altar ?, model de locuinţă ?), probabil dreptun­
g h i u l a r ă . Se p ă s t r e a z ă un fragment cu două picioare rotunde. La partea superioară este
p l a t ă , cu o margine s u p r a î n ă l ţ a t ă . Pe lai ura îngustă şi parţial pe una din laturile lungi se
p ă s t r e a z ă decorul pictat, compus din cile două benzi conturate cu linii late negre şi cîmpul
u m p l u t cu cîte două l i n i i de culoare roşie. Benzile astfel realizate sînt dispuse în unghi cu
vîrful spre fiecare dintre picioare.

Probleme privind amenajarea şi utilizarea spaţiului.

Cercetările pe care le-am întreprins în această aşezare din motive obiective nu au
p u t u t f i exhaustive. D i n aceaslă cauză nici concluziile noastre nu pol f i ferme în cazul
multor probleme pe care le a b o r d ă m .
I n orice caz, socotim utilă m e n ţ i o n a r e a citoiva dintre observaţiile noastre.
De la bun început trebuie să r e m a r c ă m că in ceea ce priveşte r e p a r t i ţ i a locuinţelor —
in s p a ţ i u l folosit aici de aproximativ două ha — avînd in vedere planul aşezării incom­
plet o b ţ i n u t , se pare că ele erau dispuse în trei şiruri aproximativ ordonate. De altfel,
în cursul unei cercetări de teren, ulterioare, toamna, am putut observa aglomerări dc chir­
pic şi fragmente ceramice, care indicau e x i s t e n ţ a a încă probabil trei locuinţe, distruse de
lucrările agricole care astfel completa planul nostru o b ţ i n u t prin s ă p ă t u r i . în acest fel
se pare că n u m ă r u l locuinţelor ar f i fost aproximativ de 15 — 16. în această s i t u a ţ i e , în
centrul aşezării se afla locuinţa nr. 2 care de altfel s-a şi d e t a ş a t din punctul de vedere al
bogăţiei inventarului şi a v a r i e t ă ţ i i sale. Locuinţa nr. 3, s i t u a t ă în imediata sa apropiere
5 4
N . B'.rlescu, Plastica cuculeniaită din vechile colecţii ale Muzeului dc istorie a Moldovei, tn Arh.
Mold., I I — I I I , tOOi, p . 67 si u r m . :
D r a g n m i r Popovici, Constantin Simiciuc, Figurine din Iul din vechile colecţii ale muzeelor din judeţul
Suceava (I), in Suceava. Anuarul muzeului judeţean, V , 1978, p. 961 şi i ' r m .

2Ş
12 — Cercetări arheologice

www.mnir.ro
judecind d u p ă - i n v e n t a r , credem că ar f i p u l u l fi mai curiud o anexă a sa. Aceeaşi situaţie
ar putea f i şi în cazul locuinţelor nr. 7 — 8 şi nr. 0 —10.
Un aspect deosebii de interesant este acela că locuinţele sînt relativ echidistante
avînd astfel o suprafaţă aproximativ egală î n t r e ele. (Variaţiile distanţelor fiind mici,
de 4 - 5 m). S i t u a ţ i a aceasta ar puica permite, presupunerea că a existai de la bun început,
un plan coerent pentru construirea lor conform unui „model" preexistent. Desigur că
aceste observaţii ar putea f i completate, discutate mai mult, dar ne propunem să ne oprim
mai îndelung asupra lor cu a l t ă ocazie.
Referitor la locuinţe, se. mai impun cîteva observaţii interesante. Cu regularitate,
pe laturile dc sud şi est ale lor se aflau grupate mari c a n t i t ă ţ i de fragmente ceramice care
ne-au făcut să credem că exista un anume „obicei" de a păstra vasele in anumite locuri,
în b u n ă m ă s u r ă , probabil i n afara locuinţelor, dar lingă acestea. E x c e p ţ i e face locuinţa
nr. 2 în care s-au găsit numeroase fragmente ceramice şi vase înlregibile şi în interiorul s ă u .
D i n cauza caracterului s ă p ă t u r i l o r nu ani putut să o b s e r v ă m cu s i g u r a n ţ ă care
este raportul dintre n u m ă r u l .şi m ă r i m e a gropilor cu resturi menajere şi locuinţe.
I n ceea ce. priveşte sistemul de. construcţie al locuinţelor (folosim acest termen
generic deşi nu s î n t e m convinşi că toate complexele cercetate au şi fost efectiv folosite
pentru locuire sau au fost destinate altor scopuri), am p u t u t remarca faptul că nu toate
aveau platformă masivă realizată din bîrne sau trunchiuri de copaci despicate şi lut dea­
2
supra. S u p r a f a ţ a acestora pare să f i fost în medie dc aproximativ 50 — 70 i n . La fel, s-a
p u t u t observa că nu toate, construcţiile aveau vetre, argument in favoarea ideii că nu
toate erau efectiv locuite. D i n cauzele enumerate, mai sus la care sc a d a u g ă distrugerile
provocate din vechime nu se poate afirma cu certitudine dacă au exislat a m e n a j ă r i ale
s p a ţ i u l u i interior, locuibil, sau nu.
Rîşniţele sînt foarte p u ţ i n reprezentate.
Faptul că în suprafaţa s ă p a t ă s-au găsit, relativ puţine resturi osteologice pune
cîteva semne dc î n t r e b a r e . Practic, faptul că în zonele din imediata apropiere a locuinţe­
lor nu s-a p u t u t săpa o suprafaţă mai mare nu ne ajută şi deci nu ştim dacă gropile de
resturi menajere erau în n u m ă r mai mare sau mai mic şi nici care le-ar f i fost c o n ţ i n u t u l .
S i t u a ţ i a o b s e r v a t ă în cazul gropii nr. 12 (12 a şi 12 b) nu poate f i considerată ca fiind
elocventă deoarece aceasta — judecind pe baza c o n ţ i n u t u l u i său — probabil că a avut
o destinaţie aparte. Dintre posibilele explicaţii, aceea că solul acid ar f i p u t u t „distruge"
oasele nu credem că poate f i luată în considerare. Mai probabil s-ar putea crede că acestea
au fost „ î n d e p ă r t a t e " i n t e n ţ i o n a l , o p e r a ţ i u n e ce sc putea face cu uşurinţă dacă nu pierdem
din vedere pantele pioinontoriului pe care este plasată aşezarea.

Observaţii cu privire la tipul de economie practicai

Acest capitol privitor la comunitatea u m a n ă ce a locuit la „Balta lui Ciobanu",
trebuie, indiscutabil analizat. Dar aşa d u p ă cum am m e n ţ i o n a t deja, cercetarea n o a s t r ă
nu a fost e x h a u s t i v ă şi nici nu avem încă la dispoziţie analiua resturilor osteologice ce au
fost recoltate în decursul s ă p ă t u r i l o r .
Totuşi — sub rezerva confirmării, infirmării sau n u a n ţ ă r i i lor viitoare — v o m
încerca în cele ce u r m e a z ă să prezentăm c î t e v a observaţii făcute în t i m p u l cercetărilor
întreprinse.
A m p u t u t remarca faptul că aşezarea de aici a fost o aşezare destul de mică (foarte
probabil cu un n u m ă r de locuitori ce ar putea f i estimat în limitele a 50 — 70 indivizi),
cu un statut şi rol secundar în zonă.
Durata existenţei sale, judecind după calitatea construcţiilor şi mai ales a refacerilor
(reparări, l i p i t u r i , ale pereţilor, platformelor, etc.), pare să f i fost r e d u s ă , poate cel m u l t
o g e n e r a ţ i e . De altfel, în zonă, Ia d i s t a n ţ a de aproximativ 4—5 k m , în cursul unor perie-
gheze pe care le-am efectuat, am observat e x i s t e n ţ a a alte două aşezări cucuteniene ce par
să f i datat t o t din (sau şi din) faza Cucuteni B. '
Caracteristicile zonei ne fac să credem că principala sursă dc h r a n ă o reprezenta
agricultura (pleava şi paiele observate în compoziţia chirpicilor ar putea f i o d o v a d ă deşi
pu foarte elocvcnlă în acest sens). î m p o t r i v a acestei idei ar putea f i amintit faptul că

36

www.mnir.ro
 nu s-au descoperit unelte considerate in mod tradiţional ca fiind folosite in agricultură
sau n u m ă r u l mic dc rî.şniţc.
Descoperirile de g r e u t ă ţ i de plase, de pescuit, ar sugera la rîndul lor faptul că pes­
cuitul ar fi putut avea o i m p o r t a n ţ ă mai mare.
P r e z e n ţ a lemnelor fasonate (de formă Iriiinghiulară sau d r e p t u n g h i u l a r ă in sec­
ţ i u n e t i a n s v e r s a l ă ) folosite la realizarea locuinţelor sugerează o oarecare pricepere in ceea
ce p r h e ş t e prclucralul lemnului.
Relativ numeroasele aşchii de debilaj din silex par să indice prelucrarea uneltelor
pc loc.
Descoperirea unei singure fusaiole deşi s-ar putea datora metodei dc cercetare ar
putea avea i m p o r l a n ţ a sa.
De asemeni, faptul că iu suprafaţa cercetată cantitatea resturilor osteologice este
redusă ridică o serie de semne de Întrebare care s-ar putea să fie clarificate de analiza aces­
tora (care este în curs de efectuare).
O a l t ă observaţie se mai impune. Referitor la ceramică, p r i v i t ă în ansamblu —
deşi ea este foarte puternic corodată s-a putut evidenţia faptul că deşi înregistrăm o re­
l a t i v ă varietate a formelor (între care predomină vasele bitronconice, cele tronconice,
capacele şi paharele, a l ă t u r i de ceramica de uz comun) din punct de vedere tehnologic
r e m a r c ă m o a n u m i t ă , „nesiguranţă", i " execuţia lor. Au fost observate relativ multe vase
asimetrice, o slabă calitate a pastei, lipsa unui finisaj dc b u n ă calitate, etc.. Aceste, obser­
vaţii concordă spre ideea că ceramica a fost lucrată undeva în zonă, probabil nu la mare.
d i s t a n ţ ă de aşezare, de meşteri care nu s t ă p i n e a u foarte bine tehnica modelării lutului
şi mai ales a obţinerii unor forme perfecte.
Espe posibil ca şi raritatea uneltelor de piatră — topoarele. în special — să aibă
o a n u m i t ă semnificaţie. La aceasta trebuie să r e m a r c ă m lipsa t o t a l ă a pieselor de cupru,
s i t u a ţ i e care t o t u ş i , dacă avem in vcdcie lipul dc aşezare şi i m p o r l a n ţ a sa nu trebuie să
ne mire.
Din prezentarea cît mai completă a dalelor avute la dispoziţie în urma cercetărilor
arheologice efectuate dc această aşezare reies cîteva aspecte importante.
Primul ar fi acela că la „Balta lui Ciobanii" avem de a face cu o aşezare rurală,
cu un grad scăzut de polarizare, a cărei d u r a t ă credem că nu poate fi extinsă la mai mult
dc o generaţie.
Locuitorii săi se ocupau probabil în principal cu agricultura. Pescuitul, judecind
prin prisma inventarului arheologic pare că ocupa un loc destul dc important. Creşterea
animalelor sau v î n ă t o a r e a r ă m î n încă de lămurii pînă Ia analiza şi interpretarea restu­
rilor osteologice. Oricum, cantitatea lor mică ar putea fi semnificativă.
Prelucrarea silexului ca şi olăria se pare că erau practicate de asemeni pe. loc.
Un Ioc important pare să-l f i ocupat şi prelucrarea lemnului.
Problema cea mai i m p o r t a n t ă este aceea legată de planul aşezării. Dispunerea
locuinţelor în şiruri ca şi distanţele relativ egale dintre ele d e m o n s t r e a z ă nu numai o anu­
m i t ă concepţie ci şi un anumit nivel al organizării sociale cu a t î t mai mult cu cît aici avem
o aşezare „de t i p rural", probabil s e c u n d a r ă ca i m p o r t a n ţ ă în cadrul aşezărilor cucuteniene
din zonă.
î n ceea ce priveşte î n c a d r a r e a cronologică, după cum a reieşit in principal din ara-
liza materialului ceramic, se poale afirma a p a r t e n e n ţ a ei Ia faza Β a c u l t u r i i Cucuteni.
Foarte probabil etapei Β mai curînd către începutul acesteia. în condiţiile corodării
μ

ceramicii, analiza gainci şi frecvenţei formelor sugerează aceasta. Se pot astfel aminti (pe
lîngă decorul p ă s t r a t în cazul c î t o r v a vase) relativ numeroasele capace de t i p „coif suedez"
şi frecvenţa paharelor şi amforelor, t i p u l de idoli.
Semnificativă poate f i în acest sens a b s e n ţ a caslroanelor tipice pentru faza Β a
culturii.
I n t e r e s a n t ă r ă m î n e şi s i t u a ţ i a conform căreia în cadrul ceramicii de „tip C" nu
apare de loc decorul realizat prin împresiuni de şnur, ca şi prezenţa capacului cu atribute
antropomorfe de t r a d i ţ i e vinciană, cu o lungă evoluţie în mediul c u l t u r i i Cucuteni dupiţ
cum am v ă z u t .

27

www.mnir.ro
T H E C U C U T E N I S E T T L E M E N T OF,, B A L T A L U I C I O B A N U " ( Κ Ο Μ Λ V I L L A G E , B O T O Ş A N I C O U N T Y )

I n 1985 — 1086, at the t i m e and w i t h i n the area of some, land improvement works, at the point called
,. Balta l u i Ciobanii", rescue aechacological excavations were performed ( T b . no. 1). E i g h t dwellings have been
investigated exhaustively and four other ones p a r t l y ( T b . no. 2) : the total number of dwellings in the settle-
inentwas l i k e l y t o have been up to 15 — 10.
Based on the research results, the settlenienlwas estimated to have existed at the begining of the B j
phase of Cucuteni c u l t u r e .
As the archaeologists could notice, the dwellings were s t r o n g l y b u i l t , a l t h o u g h not a l l of them had
floors, some of t h e m had fireplaces inside. I t was also i n t r i c s l i n g to point out t h a t the dwellings were located
in 3 rows at equal distance from each other. The d w e l l i n g no. 2 was the richest among them.
The large a m o u n t of p o t t e r y wassevcrly eoroded. Some pots were c l u m d i l y made. One could notice
t h a t the "type C" p o t t e r y was l a c k i n g in "Schnurdekor".
Besides f l i n t arlclactes and several polished stone axes, weights for fishingncls and a spinning windle
were found. No metal tool was discovered.
F r o m the archaeologist's point of view, the p i t no. 12 is to be pointed out. There a large amount of
vessel, p o t t e r y fragments and bones could be found. A m o n g the p o t t e r y pieces one should emphasis upon an
altar fragment and a small l i d w i t h anthropomorphic shape of VinCa t \ p c .
S u m m i n g up t h e outcomes of the research works performed in t h a t area, the authors drew the con­
clusion t h a t there existed a settlement b u i l t according to a pre-established plan of a r u r a l t y p e w i t h a low
organisation level and an economy based on a g r i c u l t u r e . The role played by fishing, animal breeding and
h u n t i n g is t o be determined after the analysis on the bone remains.

Popovici Dragomii, Buzdugan Cotlachi, Xhioaic loan

www.mnir.ro
 CERCETĂRI A R H E O L O G I C E IN ENDOCARSTUL
DIN S U D U L MUNŢILOR V l L C A N

E M I L IAN A L E X A N D R E S C U
C0RNEL1U BELDIMAN
M A R I N CÂRC1UMARU
S T E V E N B. M E R T E N S

Săpăturile arheologice efectuate de-a lungul unei perioade de peste 10 ani In

peştera Cioarei, precedate de cele din peştera Muierilor, au creat în regiunea subcarpatică
α Olteniei premisele cercetării sistematice a uneia din microzonele de evoluţie a paleo­
liticului cuarţitic.
încercÎDd o înţelegere complexă a paleoliticului c u a r ţ i t i c în cadrul Subcarpaţilor
Olteniei, am iniţiat un plan de cercetare care să facă o evaluare reală a potenţialului ar­
heologic în endocarstul dintre bazinele Jiului şi Tismanei (fig. 1). In acest sens am con­
siderat utilă depistarea, într-o primă e t a p ă , a peşterilor care ofereau condiţii optime de
locuire în paleolitic şi sondarea celor mai accesibile dintre ele.
Demersul nostru a fost facilitat de faptul că, în cea mai mare parte, regiunea este
1
c e r c e t a t ă din punct de vedere speologic . De asemenea, asupra unor peşteri C.S. Nico-
lăescu-Plopşor şi C. N . Mateescu au făcut o evaluare p r i m a r ă a potenţialului h a b i t a ţ i o n a l
î n preistorie
8
Colectivul nostru şi-a propti.*, în anul 1991, să efectueze sondaje arheologice
şi stratigrafice în peşterile Vulpii de la Boroşteni şi „Dîlma Peşterii" de la Dobriţa.
Peşterile cercetate sînt situate pe rama sudică a M-ţilor Vîlcan, în apropierea con­
tactului acestora cu rama nordică a depresiunilor interne ale Subcarpaţilor Olteniei.

PEŞTERA VULPII

P e ş t e r a V u l p i i este plasată în preajma satului Boroşteni. corn. Peştişani, j u d . Gorj,

la circa 1 km în aval de peştera Cioarei (fig. 2/1). Ea a fost s ă p a t ă într-o culme calcaroasă
de v î r s t ă b a r e m i a n - a p ţ i a n ă care coboară din Piatra Boroşteni şi flancheză valea Bistri-
cioarei pe partea s t î n g ă . P e ş t e r a se găseşte la altitudinea absolută de 400 m şi altitudinea
r e l a t i v ă de 60 m ( f i g . 2/2); nu figurează în catalogul peşterilor din R o m â n i a , nefiind car­
t a t ă de speologi.
Intrarea peşterii este o r i e n t a t ă spre VSV, lărgimea ei a c t u a l ă , la nivelul sedimen­
t u l u i de umplere, este de 3,30 m, iar î n ă l ţ i m e a nu depăşeşte 1,45 m (fig. 2/3 şi 3).
Argumentele care ne-au călăuzit la alegerea acestei peşteri au fost u r m ă t o a r e l e :
orientarea favorabilă ; caracterul său fosil ; e x i s t e n ţ a e v i d e n t ă a unui depozit de o gro­
sime apreciabilă; sursa de materie p r i m ă din valea Bistricioarei, c a r a c t e r i z a t ă prin prezenţa
masivă a c u a r ţ i t e l o r şi dioritelor ; v e c i n ă t a t e a cu peştera Cioarei, în care cercetările au

1
T r . ConsUnlluescu, Considérations sur les grottes situées entre les rivières Ş u ş i ţ a Verde et Sobodol
(monts Vllcan - Carpates Méridionales), T r a v . Jnst. Spéol. "Emile Racovitza", X I V , 1975, p. 1 0 5 - 1 8 8 ;
I. Vintllescu, T r . ConstantInescu, G . Diaconii, Grottes, phénomènes carstlqucs et situation hydrologique dans
la v a l l é e de la Ş u ş i ţ a Verde (Monta du Vllcan), T r a v . Inst. Spéol. "Emile Racovitza ', I X , 1970, p. 9 - 3 3 .
* C . S. Nicolaescu-Plopsor, C . N . Mateescu, Şantierul arheologic Cerna-Olt, S C I V , 6, 1966, 3 - 4
p. 3 9 1 - 4 0 9 .
3
E . Alexondrescu — Muzeul Naţional de Istorie a României ; C . Beldiman, M. Cûrclmaru — Insti­
tutul de Arheologie al Academiei R o m â n e , Bucureşti : S. P . Mertens — Department of Anthropology, Univer­
sity of Illinois Urbana-Champaign, U . S . A . Cercetările s-au desfăşurat in perioada 27 septembrie —12 octomhrle
1991. Ilustraţia grafică şi fotografică a fost e x e c u t a t ă de C . Beldlman.

29

www.mnir.ro
 4
dovedii existenta omului in p a l e o l i t i c ; necesita a lămuririi structurii habitatului pa­
leolitic în microzona respectivă ; altitudinea relativă mai ridicată a peşterii V u l p i i în ra­
port eu a peşterii Cioarei presupunea vechimea mai mare a celei dintîi.
Avindu-se în vedere că sedimentul umple s p a ţ i u l interior al peşterii pînă aproape
de plafon, singura modalitate dc a iniţia s ă p a r e a depozitului rămînea executarea unei sec­
ţiuni longitudinale dinspre intrare spre părţile profunde (fig. 3).
Crearea unui culoar de acces prin sediment pentru a ajunge în spaţiul din interiorul
peşterii a prilejuit u r m ă t o a r e l e observaţii : există un plafon foarte apropiat de s u p r a f a ţ a
depozitului — la circa 20—30 cm ; sedimentul are o înclinare spre N E , deci nici ventral,
nici spre partea laterală slîngă a spaţiului peşterii p r i v i t dinspre intrare. î n acest fel s-a
dovedit că efectuarea unei s ă p ă t u r i arheologice, prin trasarea unei secţiuni în interior
este extrem de dificilă, avindu-se în vedere necesitatea evacuării sedimentului excavat,
ca şi săparea propriu-zisă a depozitului.
Din p ă c a t e , o seamă de dificultăţi majore aveau să împiedice realizarea secţiunii
care urmărea penetrarea depozitului. Astfel, Ia adîncimea de 270 cm a a p ă r u t un bloc de
"calcar care a împiedicat continuarea s ă p ă t u r i l o r aproape pe î n t r e a g a suprafaţă à secţiunii.
S-a putut observa că sub blocul de calcar se produce schimbarea culorii sedimentului,
care devine b r u n - r o ş c a t , ceea ce dovedeşte o d i s c o r d a n ţ ă scdimcnlologică. După aspect,
acest depozit a p a r ţ i n e plcistocenului (culoare roşcal-gălbuie).
Toate încercările de a disloca blocul de calcar au fost zadarnice, duritatea şi
grosimea acestuia, precum si spaţiul mic al secţiunii făcind imposibilă spargerea sa.
înt rucît eonlinuarea s ă p ă t u r i l o r depăşea posibilităţile noastre, am fost obligaţi
să le î u t r e r u p e m .
î n anul 1080 s-a executat, de c ă t r e E. Alexandrescu, un sondaj conslînd dintr-o
casetă de 2,5/1,5 m, plasată la intrarea in peşleră (fig. 3). Cu acest prilej s-au descoperit
fragmente ceramice a p a r ţ i n î n d evului mediu lîrziu, gelo-dacilor şi culturilor Basarabi
şi Coţofeni.
:
îu anul 1991 s-a continuat adîncirea casetei pînă la nivelul de 270 cm. Coloana
stratigrafică se prezintă aslfel (fig. 4) :
I . 0 — 66 cm : sediment roşcat închis brun (5 Y R 3/3), lutos-nisipos cu bucăţi de
calcar a v î n d dimensiuni între 3—5 mm şi 20 cm (apar fragincne ceramice medievale tîrzii
sau moderne).

I I . 66—170 cm : sediment roşcat închis brun (5 Y R 3/2), lutos slab nisipos, cu

b u c ă ţ i de calcar de aceleaşi dimensiuni ca in nivelul precedent (fragmente ceramice geto-
-dacice şi a p a r ţ i n î n d c u l t u r i i Basarabi).
I I I . 170—180 cm : sediment r o ş c a t - b r u n (5 Y R 4/3) lutos, plastic în stare u m e d ă '
cu s t r u c t u r ă miceliană in desprinderi. în urele zone nivelul este lipsii de blocuri de calcar»
ceea ce îi conferă o s t r u c t u r ă mai omogenă. în raport cu stratul de deasupra, slabe ten­
dinţe de acumulare a oxizilor de mangan şi fier.

I V . 180—270 cm: sediment roşcat închis brun (5 Y R 3/2), lutos cu b u c ă ţ i de calcar

de miei dimensiuni (fragmente ceramice şi o piesă de silex a p a r ţ i n î n d c u l t u r i i Coţofeni).

V. 270 — 305 cm : sediment gălbui-roşcat (5 Y R 5/6—5/8), cu s t r u c t u r ă l u t o a s ă '

foarte plastic, lipsit de orice fel de a c u m u l ă r i de oxizi de mangan şi fier, cu slabe pigmen­
t a ţ i i mai deschise, în general dc n u a n ţ ă gălbuie.
D i n sondajul efectuat în peştera Vulpii au rezultat 35 fragmente ceramice repar­
tizate astfel stratigrafie şi eicnologie : cinci fragmente 'medievale tîrzii sau moderne
,fig. 7/6 — 9), de la vase L c n a n cu una sau c'oiă t o i ţ i , lucrate la r o a t ă din p a s t ă zgrun-
> u r c a s ă de culoare b i u n - g ă l b u i e şi decorate cu benzi de culoare cărămizie.

4
• I b i d e m ; -M. C â r e i i i m i m i , I u t c r g l a c i a r u l B o r o ş t e n i ( E e m - R i s s - W t i r m - M i k u U n o ) şi unele c o n s i d e r a ţ i i
^geocronploglce p r i v i n d Î n c e p u t u r i l e miisLcrianului i n Romania pe baza rezultatelor p a l i n o l o g k c d i n p e ş t e r a
C i o a r e l - B o r o ş t e n i ( j u d . Gorj), S C I V A , 28, 1077, 1, p. 1 9 - 3 b \

30

www.mnir.ro
 Cinci fragmente ceramice geto-dacice (fig. 7/3—5), două de la vase-borcan l u ­
crate cu mîna, din pastă grosieră, brun-ccnu.şie şi decorate cu brîuri alveolare dispuse ori­
zontal sau în ghirlande, o cană lucrată cu mîna din p a s t ă grosieră, lustruită şi un fragment
de buză de cană, lucrată la r o a t ă din pastă fină, lustruită.
D o u ă fragmente de străchini a p a r ţ i n î n d culturii Basarabi (fig. 7/1—2), lucrate cu
mîna din p a s t ă compactă, de culoare b r u n ă cu pete negre, avînd suprafaţa lustruită şi
buza î n t o a r s ă spre interior ; unul dintre ele prezintă caneluri oblice pe buză şi u m ă r cu
decor de triunghiuri incizatc, opuse la vîrf, cu suprafaţa h a ş u r a t ă , încrustate cu sub­
s t a n ţ ă albă calcaroasă.
D i n nivelul I V (180 -270 cm) provin 17 fragmente ceramice a p a r ţ i n î n d culturii Co­
ţofeni (fig. 5/1, 3—8), vase-borcan din pastă grosieră, brun-cărămizie, unele cu suprafaţă
b a r b o t i n a t ă şi vase din p a s t ă fină cu mult nisip, de culoare neagră-cenuşie, decorate cu
caneluri largi. T o t culturii Coţofeni se atribuie un gratoar lucrat pe bot de lamă din silex
de culoare brun-deschisă (fig. 5/2).

P E Ş T E R A „ D I N D Î L M A P E Ş T E R I I " - cod 2113/39

î n anul 1955, C. S. Nicolăescu-Plopşor şi C. N . Mateescu, î n t r - u n articol în care

erau prezentate cercetările de teren, mai ales din peşterile din regiunea Cerna-Olt, re­
marcau cu privire la peştera „Din Dilma Peşterii" că : „sigur a putut adăposti omul în
5
diferite epoci. O s ă p ă t u r ă aici ar da rezultate interesante" .
Desigur că pe r e p u t a ţ i i cercetători menţionaţi i-au impresionat, ca şi pe noi, cîteva
t r ă s ă t u r i caracteristice peşterilor locuite în paleolitic: caracterul fosil, cu suprafaţa
restrinsă propice unei locuiri ; lipsa totală a c u r e n ţ i l o r ; poziţia d o m i n a n t ă , care oferea
un excelent punct de observaţie dc-a lungul văilor ce înconjoară culmea respectivă ; exis­
t e n ţ a unui sediment complet orizontal ; materia primă clin văile apropiate, caracterizată
prin prezenţa unor roci care puteau fi folosite Ia obţinerea uneltelor în paleolitic.
Peştera „Din Dilma Peşterii" este s i t u a t ă la G50 m altitudine absolută şi 85 m al­
titudine relativă, la circa 4,5 km nord de satul Dobriţa, comuna Runcu, j u d . Gorj (fig.
8/1). Ea a fost s ă p a t ă în calcare dc vîrstă apjian-jurasică medie, în partea superioară a
culmii d e n u m i t ă „Dîlma Peşterii" (fig. 8/2). Aceasta flanchează valea Igirosu, afluent pe
dreapta al Şuşiţei Seci. Peştera este de mici dimensiuni, lungimea sa nedepăşind 14 m,
l ă ţ i m e a variind î n t r e 1 m în partea terminală şi 4 m în prima parte (fig. 8/3—4). î n ă l ţ i m e a
m a x i m ă de 5,5 m se înregistrează în cea de-a doua j u m ă t a t e a peşterii.
Condiţiile microclimatice sînt extrem dc favorabile, î n t r u c î t spaţiul este complet
închis, în partea profundă a grotei pereţii şi plafonul fiind u s c a ţ i ; faza fosilă a fost probabil
de lungă d u r a t ă . Menţionăm că pe văile apropiate se găsesc multe roci care puteau să ofere
materia p r i m ă necesară prelucrării utilajului li tic. Aceste văi traversează zonele ce a p a r ţ i n
seriei de Lainici-Păiuş, caracterizate prin existenţa cuarţilelor şi gnaisurilor şi prezenţa
la suprafaţă a rocilor magmatice de tipul microdioritelor şi graniţelor. Printre aceste văi
se n u m ă r ă şi cea a Şuşiţei Seci.
Sondajul din peştera „Din D î l m a Peşterii" a constat din executarea unei casete cu
dimensiuni de 2/1 m, plasată la 5 m de intrare (fig. 9).
Stratigrafia este u r m ă t o a r e a (fig. 10) :

I . sediment brun-închis (7, 5 Y R 3/2) destul de compact, desprinderi angulare,

pigmentat cu resturi de cărbune şi arsură ;

I I . sediment gri-închis (7, 5 Y R Ν 4—Ν 3) stratificat, cu aspect cenuşos, lipicios

în stare u m e d ă , pulverulent în stare uscată. Cenuşa provine probabil de la o v a t r ă ;

I I I . sediment negru (2, 5 Y R Ν 2, 5) aspect granular rezultat probabil în urma

proceselor de ardere, cu mult cărbune în conţinut ;

5
C. S. Xicolăescii-l'lupşoi-, C. N . Mateescu, up. c i t . , p. 391—39-1.

31

www.mnir.ro
 I V . sediment roşcat-închis brun (5 Y R 3/4) s t r u c t u r ă glomerulară, t e x t u r ă l u ­
toasă, fără urme de arsură ;
V. sediment roşcat-brun (5 Y R 4/3) t e x t u r ă lutoasă cu desprinderi angulare şi
s t r u c t u r ă fibroasă pc feţele de desprindere, cu urme evidente de c ă r b u n e ;
V I . sediment negru (7,5 Y R Ν 2, 5) cu mult cărbune şi urme de arsură care îi con­
feră un aspect prăfos ;
V I I . sediment gălbui-brun (10 Y R 5/4) dc aspect marmorat din cauza existenţei
unor pigmenţi de sediment de culoare galbenă (10 Y R 7/G). Structura generală r ă m î n e cea
lutos-nisipoasă în care sînt incluse foarte fine pietricele de calcar ;
V I I I . sediment gălbui-închis brun (10 Y R 4/4) t e x t u r ă lutoasă cu urme de arsură
şi aporturi de fragmente fine angulare de calcar de 2—3 cm ;
I X . sediment gălbui-brun (10 Y R 5/4) cu pigmenţi de culoare galbenă (2, 5 Y R
8/8) t e x t u r ă lutoasă foarte slab nisipoasă şi s t r u c t u r ă lipicioasă ;
X . sediment inaroniu-galben (10 Y R 6/6) lutos-nisipoasă cu aspect loessoid şi tex­
t u r ă pulverulentă. Apar intercalaţii foarte fine de aspect lutos şi culoare gălbui-închis
brun (10 Y R 4/4) «.
I n peştera „Din Dîlma P e ş t e r i i ' s-au recoltat fragmente ceramice medievale tîr­
zii (sec. X V I I I — X I X ) din primul nivel (0—0,40 m), provenind de Ia vase-borcan l u ­
crate la roată, poroase, din pastă zgrunţ uroasă, de culoare cenuşie-negricioasă sau gălbui
roşcată, cu una sau două t o r l i , unele decorate pe buză şi pe t o a r t ă cu benzi pictate de
culoare cărămizie (fig. 12).
Intre 0,20 şi 0,40 m s-au surprins resturile unei vetre medievale Urzii, cu un strat
de cărbune la bază şi o mare cantitate de cenuşă.
Intre 0,40 şi 1,10 m s-au găsit fragmente ceramice a p a r ţ i n î n d culturii Coţofeni,
provenind de la vase-borcan din pastă grosieră, compactă sau friabila, cu grade diferite de
ardere, avînd ca degresant nisip cu pietricele. N u a n ţ a pastei variază de la roşu-eărămiziu
la brun-cenuşiu. Ca ornamente ..se disting : linii paralele simple incizale oblic pe corp,
benzi orizontale de l i n i i scurte oblice incizale în zona umărului sau pe partea superioară
a vaselor, linii grupate în fascicule radiale incizale (fig. 11/1—3, 6—7, 11 — 12, 15, 17).
Categoria fină cuprinde ca forme străchini, castroane, ceşti, amfore cu pereţi sub­
ţiri, modelate din p a s t ă omogenă avînd ca degrasant nisip f i n . N u a n ţ e l e variază de la
roşu-eărămiziu la brun-cenuşiu. Gama o r n a m e n t a l ă include : linii paralele simple inci-
zate oblic, linii paralele orizontale şi scurte verticale, dispuse pe corp, gît sau buză, benzi
de linii scurte dispuse în unghi drepte aflate pe partea interioară a buzei. Aceste ornamente
sînt realizate prin î m p u n s ă t u r i succesive eu un vîrf ascuţit sau bont ; pe unele porţiuni
liniile respective păstrează urmele încrustării cu s u b s t a n ţ ă albă calearoasă (fig. 11/4 —
5, 8 - 1 0 , 14, 19).
I n afara fragmentelor ceramice, din depunerea Coţofeni mai provin cinci fragmente
osteologice, două de coaste, două aşchii de oase lungi şi un s t r ă p u n g ă t o r lucrat pe aşchie,
cu urme de polizare (fig. 11/13). La acestea sc a d a u g ă două aşchii dc cuarţit, greu de
î n c a d r a t tipologic (fig. 11/16, 18).
î n t r e 0,70 şi 0,80 m s-a observat extremitatea unei vetre Coţofeni sub forma unei
benzi de cărbune cu o grosime de 5 — 10 cm.
Pe baza analogiilor cu descoperirile din restul ariei culturii Coţofeni, materialele
de la D o b r i ţ a - P e ş t e r a „Din Dîlma Peşterii" se pot încadra „grosso modo" (în special fra -
mentele ceramice decorate) în faza a I l I - a a acestei culturi ' . Efectuarea unor săpăti r i
mai ample aici poate releva şi existenţa altor faze de evoluţie, judecind după groşi: :ea
stratului de cultură.
6
Culorile au fost stabilite d u p î Munsell Soil Colour Charts, 1971.
7
P. I . Roman, C u l t u r a Coţofeni, B u c u r e ş t i , 197ti, p. 1 3 - 4 7 (faza a l i l a ) . P e n t r u a n a k g i i vezi
p l a n ş e l e de la p . 129 — 213.

32

www.mnir.ro
 CONCLUZII
I n interfluviul Tismana —Jiu a fost relevată prezenţa a 17 puncte de locuire Co­
8
ţofeni în mediul exo- sau endocarstic ; dintre acestea, 6 se plasează în peşterile din raza
localităţilor Boroşteni, Runcu şi D o b r i ţ a . Comunităţile culturii Coţofeni foloseau curent
peşterile din zona s u b m o n t a n ă sau m o n t a n ă ca a d ă p o s t u r i în deplasările pentru p ă ş u n a t u l
turmelor. Aşezările stabile se aflau mai la sud, în depresiunile subcarpatice ' fenomen
I 0
ilustrat în zonă prin aşezarea de terasă descoperită la Stăneşti .
Fragmentele ceramice a p a r ţ i n î n d culturii Basarabi din peştera V u l p i i de la Boroş­
teni m a r c h e a z ă primul punct sigur în regiunea nordică a Ofteniei, unde astfel de desco­
periri lipseau pînă în prezent " . Pe această bază, alte fragmente ceramice hallstattiene
publicate de C. S. Nicolăescu-Plopşor de la Boroşteni —peştera Cioarei şi Curpen-Dîlma
l 2
Izvorului pot f i atribuite aceleaişi culturi .
P r e z e n ţ a geto-dacică în zonă este semnalată, în afara peşterii Vulpii, la Runcu,
de unde provin un fragment de t o a r t ă de amforă rhodiană ş t a m p i l a t ă , databilă în sec-
13
I I I — I I î.e.n. şi un depozit compus din 7 coase de fier .

CERCETĂRI DE SUPRAFAŢĂ
î n anul 1991 au fost cercetate peşterile de pe văile Bistricioarei, Sohodol şi Şuşiţa
Verde. Dintre acestea, un interes deosebit din punct de vedere arheologic prezintă ur­
mătoarele :

PEŞTERA PĂTRUNSA - cod 21H/4

Este s i t u a t ă în versantul drept al văii Sohodolului, la 30 m altitudine relativă şi
1 4
4G0 m altitudine absolută (fig. 13/1 —2). Se pare că ea a fost modelată de un curs
subteran al rîului Gropu, care în amonte de confluenţa cu Sohodolul intră în calcare şi
reapare printr-un ponor la baza peşterii, Ia nivelul actual al rîului, în punctul cunoscut
sub numele de R e s u r g e n ţ a de Ia P ă t r u n s a (fig. 13/3). î n fundul peşterii se află un mic lac
de 2 m adîncime, al cărui nivel este în directă legătură cu etajul inferior al peşterii.
P e ş t e r a P ă t r u n s a prezintă o intrare foarte largă, cu un imens bloc p r ă b u ş i t din
peretele abrupt al defilelului (fig. 13/4,). Gura peşterii, o r i e n t a t ă spre E S E , este plasată
la baza abruptului calcaros, la contactul acestuia cu un con de grohotiş, ceea ce face acce­
sul facil pe o potecă ce s t r ă b a t e transversal conul respectiv (fig. 14). Intrarea în peşteră
este precedată de o platformă largă, uşor î n ă l ţ a t ă în raport cu sedimentul descendent al
peşterii ; interiorul este spaţios şi bine luminat. î n ansamblul ei, prin caracterele amin­
tite, peştera putea constitui un bun a d ă p o s t pentru omul preistoric. Se mai poate aminti
existenţa cuarţitelor, dioritului, andezitului granitului în prundişurile văii Sohodolului.
Singurul semn de î n t r e b a r e este ridicat de lipsa, pe valea pîrîului, a unor bazinete mai
largi, care în general erau preferate de omul preistoric şi de poziţia spre adîncul defileului
a peşterii, probabil mai greu accesibilă în trecut. Pentru a putea lămuri exact această
situaţie se impune executarea unui sondaj, cu a t î t mai mult cu cît C.S. Nicolăescu-Plopşor
şi C. N . Mateescu amintesc prezenţa unor fragmente ceramice Coţofeni

6
C. S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r , C. N . Mateescu, op. c i t . , p. 391 - 4 0 9 ; D . B e i c i u , Arheologia p r e i s t o r i c ă
a Olteniei, Craiova, 1939, p . 76, p l . 1 ; P. I . Roman, op. c i t . , p. 7 9 - 8(i şi p l . 2.
• I b i d e m , p . 77 — 78.
1 0
D . B e r c i u , op. c i t . , loc. c i l .
1 1
A . Vulpe, Z u r E n t s t e l n i n g d r r geto-dakischen Z i v i l i s a t i o n . Die Basarabikuitur, Dacia, N . S., 30,
1986, p . 6 8 - 7 1 ; l i g . 13/2, 10 ; f i g . 1 6 / 1 - 2 , 13 : f i g . 19.
1 2
C. S. N i c o l ă e s c u - P l o p s o i , C. N . Mateescu, op. c h . , p. 4 0 2 - 4 0 5 , f i g . 1 0 / 1 - 2 .
} ' Ibidem, p. 4 0 2 - 4 0 3 , 4 0 5 - 4 0 Θ , fig. 1 1 - 1 2 .
14
. T r . Constaritinescu, op. c i t . , loc. c i l .
X c . S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r , C. N . Mateescu, op. c i t . , p; 3 9 3 - 3 9 4 .

38
5 — Cercetări arheologice

www.mnir.ro
 P E Ş T E R A O I L O R - cod 2113/7
Grota prezintă în fapt toate caracteristicile unui adăpost sub stîncă. Prima sem­
nalare a fost făcută de C.S. Nicolăescu-Plopşor şi C. N . Mateescu, care descriau aici exis­
l e
t e n ţ a unei desen parietal animalier, trimis ulterior la Paris pentru expertiză . Alte
a m ă n u n t e privind resturi de cultură materială, în mod surprinzător, nu se dau
A d ă p o s t u l Oilor este situat pe stînga văii Şuşiţa Verde, la 25 m altitudine relativă,
nu departe de satul Vaidei (fig. 15/1). L ă r g i m e a lui este la intrare de circa 30 m-
înălţimea variază între 2 şi 4 m (fig. 15/2 — 3). Pe latură nordică p ă t r u n d e masa de cal­
19
car cu 4—8 m, latura sudică ajunge la aproape 20 m (fig. 16). Deschiderea este îndrep­
t a t ă spre vest, iar interiorul său pare a conţine un sediment suficient de gros pentru a
presupune e x i s t e n ţ a unei locuiri preistorice.

P E Ş T E R A F R U M O A S Ă - cod 2113/9

P r e z i n t ă o intrare sub forma unui a d ă p o s t cu o deschidere de aproximativ 22 m şi

o profunzime de pînă la 6 m. î n ă l ţ i m e a adăpostului este de circa 4 m.
D i n a d ă p o s t se desprind 4 galerii de diferite lungimi, care totalizează î m p r e u n ă
95 m. Lărgimea lor variază între 0,50 şi 2 m, iar înălţimea medie între 0,30 şi 1 m
A t î t adăpostul cît şi galeriile sînt complet uscate şi conservă un sediment de la suprafaţa
căruia speologii au recoltat numeroase fragmente ceramice şi un vas mic aparţinînd
culturii Coţofeni.
î n categoria peşterilor de interes sub raport arheologic includem de asemenea :
P e ş t e r a cu Două Uşi de pe valea Şuşiţei, peşterile Pirlazului, Laptelui, Lupului, Strunga
2
Mare, toate de pe valea Sohodolului ° .

A R C H A E O L O G I C A L RESEARCHES I N T H E K A R S T I C
A R E A OF T H E S O U T H E R N V I L C A N M O U N T A I N S
Abstract
The archaeological systematic researches i n the karstic southern
region of the V l l c a n monu tains (fig. 1), were started i n 1955 by C. S.
N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r and C. Mateescu (note 2). They maked small excava­
tions i n the Cioarei cave at B o r o ş t e n i and, f r o m 1956, i n the M u i e r i l o r
cave at Baia de Fier. I n this w a y were created the premises of the sys­
tematic researches of the Mousterien Quartzite culture i n the zone bet­
ween Tismana and O l t valleys.

1 8
C. S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r , U n desen paleolitic in Oltenia ?, Arhivele Olteniei, V I I I , 1929, p. 41 — 42
1 ?
C. S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r , C. N . Mateescu, op. c i t . , p. 391.
1 8
I . Vintllescu, T r . Constantinescu, G. Diaconu, op. c i t . , loc. c i t .
1 8
Ibidem.
' · C. S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r . C. N . Mateescu, op. c i t . , p. 3 9 1 - 3 9 4 : i n f o r m a ţ i i furnizate de T r . Con-
i t a n t l n e s c u şl G. Diaconii. Vasul descoperit I n P e ş t e r a F r u m o a s ă se află In c o l e c ţ i a l u i G. Diaconu.

34

www.mnir.ro
 CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E D E L A V A L E A V I E I
(JUDEŢUL BUZĂU)

C. BUZDUGAN

Proiectarea de construcţii hidrotehnice pe valea rîului Buzău, a determinat des­

făşurarea unei campanii arheologice pentru identificarea şi cercetarea m ă c a r s u m a r ă a
obiectivelor aflate în zonele afectate de diverse lucrări.
Rezultatul cercetărilor de teren întreprinse de Muzeul Naţional de Istorie a Ro­
mâniei în perioada anilor 1986 — 1987, a fost descoperirea î n t r - u n teritoriu mai puţin
1
cunoscut din punct de vedere arheologic a unor obiective de interes deosebit . Printre ele
sînt notabile două descoperiri de pe teritoriul satului Valea Viei, comuna Pătîrlagele, care
au şi constituit obiectul unor sondaje de informare, efectuate în vara anului 1987.
Prima descoperire pune în evidenţă resturi ale unui m o r m î n t de epocă L a t è n e , apă
rute pe Dealul Viei, iar cea de a doua existenţa unei aşezări preistorice în punctul „Vîrful
Stînii".
1. Sondajul arheologic de pe Dealul Viei
Situat în partea de nord-est a satului, Dealul Viei se prezintă sub forma unui pro­
montoriu înalt (533 m). î m p r e u n ă cu alte dealuri cu culmi înalte, despărţite unele de al­
tele prin văi largi, el flanchează pe dreapta Buzăului depresiunea Pătîrlagele, s i t u a t ă în
2
zona de trecere de la treapta m o n t a n ă la cea s u b c a r p a t i c ă . Dealul, cu pante foarte repezi,
se t e r m i n ă printr-un platou cu o uşoară înclinare spre sud-est. Pe versantul lui estic, ca şi
pe cel sudic de altfel, au loc alunecări în trepte care formează terasări. Aceste alunecări
de teren au prilejuit a p a r i ţ i a la piciorul vestic al pantei de sud a unui m o r m î n t din pe-
roiada comunei primitive, ale cărui r ă m ă ş i ţ e au fost surprinse de unii elevi de la Şcoala
generală din Valea Viei.
D i n informaţiile lor reieşea că m o r m î n t u l mai păstra resturi ale unui schelet uman
şi două obiecte : probabil, un pumnal de fier şi un vas. D u p ă obiectele de inventar, din
nefericire dispărute, m o r m î n t u l ar putea fi atribuit perioadei tîrzii a primei epoci a fie­
rului sau Latène-ului t i m p u r i u .
P u ţ i n mai spre est de locul m e n ţ i o n a t , în malul unei gropi de unde sătenii scoteau
lut, apăruseră, în toamna anului 1986, un m o r m î n t de incineraţie din inventarul căruia
ne-au parvenit fragmente de vase de l u t şi 3 vîrfuri de săgeţi fragmentare.'
Pentru cercetarea completă a m o r m î n t u l u i cît şi pentru a stabili dacă această des­
coperire este izolată sau poate f i eventual i n t e g r a t ă într-o necropolă s-a întreprins, aşa
cum subliniam mai sus, un sondaj arheologic. Astfel, s-a procedatla taluzarea malului for­
mat prin prăbuşirea terenului spre piciorul vestic al pantei de sud, ajungîndu-se la săparea
unei secţiuni lungi de 13 m, a cărei lăţime variază între 1 — 1,50 m (fig. 1/3). în acelaşi
t i m p a fost taluzat malul gropii unde apăruse m o r m î n t u l de incineraţie, notat în docu­
m e n t a ţ i a ştiinţifică M 1, din inventarul căruia au mai fost recuperate încă 4 vîrfuri de
săgeţi de bronz şi cîteva fragmente ceramice, î m p r e u n ă cu oase umane calcinate şi c ă r b u n i .

1
Petre I Roman, SCIVA, 27, 1986, 1, p. 3 0 .
a
D . B ă l t e a n u , Geograf la judeţului Buzău si a împrejurimilor. B u c u r e ş t i , 1971, p. 71 — 79.
a
Descoperirea ne-a fost s e m n a l a t ă de i n v . T r a i a n Ş t e f ă n e s c u , căruia i i aducem m u l ţ u m i r i şi pe
a c e a s t ă cale.

35

www.mnir.ro
 D i n punct de vedere staligrafic, s-a c o n s t t t u r m ă t o a r e a succesiune : solul ve­
a a

getal actual, în mare parte erodat, suprapune pe alocuri un strat de p ă m î n t galben gra-
nulos. Pe unele porţiuni se află un strat galben prăfos, rezultat prin alunecări de teren,
care suprapune solul brun-cafeniu. Acestui strat îi urmează solul b r u n - g ă l b u i , care su­
prapune p ă m î n t u ) galben (fig. 1/1).
Profilul stratigrafie indică o erodare puternică a solului, d a t o r a t ă abruptului ver­
santului. De asemenea se constată că între solul vegetal şi stratul brun-cafeniu sînt i n ­
terpuse lentile groase de p ă m î n t negru exp'icabile prin alunecări succesive, care au pro­
vocat, desigur, distrugerea unor morminte. Alunecările de teren ce s-au produs de-a lungul
t i m p u l u i explică, pe de altă parte, şi adîncimea relativ mare la care au a p ă r u t resturile
m o r m î n t u l u i cercetat.
D u p ă observaţiile ce s-au făcut, M 1 se înscrie în categoria mormintelor de incine­
raţie în u r n ă . Groapa sepulcrală, s ă p a t ă pînă la linia de interferenţă a solului brun-cafeniu
cu cel brun-gălbui, este de formă cilindrică, în profil, cu diametrul de 0,70 m . Resturile de
cremaţie, rezultate de la arderea defunctului, î m p r e u n ă cu piesele de inventar, au fost
introduse într-o urnă, acoperită cu capac, depusă cu gura în sus.
Vasul care a îndeplinit funcţia de u r n ă funerară este lucrat cu mîna din p a s t ă ames­
t e c a t ă cu nisip şi pietricele, de culoare gălbuie pe ambele suprafeţe şi b r u n ă în profil. Frag­
mentele recuperate reconstituie un vas de dimensiuni medii, în formă de borcan, p r e v ă z u t
sub buză cu brîu orizontal crestat (fig. 2/1).
Strachina, folosită drept capac, este de asemenea lucrată cu mîna, din p a s t ă fină,
de culoare brun-cenuşie. D u p ă puţinele fragmente ce au fost salvate, ea are formă tron-
conică, cu umerii uşor rotunjiţi, deschiderea largă şi buza mtdt evazată (fig. 2/2).
Din inventarul funerar m e n ţ i o n ă m 7 vîrfuri de săgeţi de bronz, într-o stare de
conservare precară. Săgeţile, a p ă r u t e printre resturile de oase calcinate, sînt în trei muchii
cu aripioare (fig. 2β).
Ceramica descoperită in M 1 î n t r u n e ş t e trăsăturile formal-tipologice caracteristice
produselor populaţiei traco-getice. I n special vasul-urnă, a t î t prin formă cît şi prin decor,
4
are analogii în descoperirile getice de la Slobozia, datate în secolele V — I V î.e.n. La fel,
vîrfurile de săgeţi de bronz, de tipul celor prezentate, se înlilnesc în n u m ă r mare la Slo­
8
bozia. O formă mai evoluată reflectă strachina capac, mai ales prin buza ei mult e v a z a t ă .
Dar, acest element o apropie de unele exemplare din necropolele hallstattiene tîrzii de la
7 8
Birseşti", Ferigile şi Recea, atribuite populaţiei traco-getice şi î n c a d r a t e cronologic în
perioada cuprinsă între secolele V — V I î.e.n.
Pe baza paralelismelor evidenţiate mai sus, descoperirea de la Valea Viei se înscrie
deci în grupul hallstattian traco-gelic Bîrseşti-Ferigile, în a cărui evoluţie cronologică
8
necropola de la Slobozia, d a t a t ă in secolele V — V I î.e.n., reprezntă ultima verigă. Ori,
m o r m î n t u l de la Valea Viei are cele mai strînse analogii cu descoperirile de la Slobozia,
ceea ce permite încadrarea l u i cronologică în secolele V — I V î.e.n.
Sondajul practicat, chiar dacă η-a rezolvat decit parţial problemele pentru care a
fost iniţiat, are lotuşi meritul de a f i demonstrat prezenţa aspectului cultural Bîrseşti-
Ferigile pe valea rîului B u z ă u . T o t o d a t ă , M a deschis calea pentru admiterea ipotezei că
descoperirile m e n ţ i o n a t e pot reprezenta extremitatea nordică a unei necropole ce se în­
tindea spre sud-vest sub actuala v a t r ă a satului Valea Viei. Aceasta cu a t î t mai mult cu cit
în apropiere de locul descoperirii mormintelor, pc uliţa bisericii, în profilul malului dc vest
al unei rîpe, au fost identificate vestigii ale unei aşezări constînd din fragmente de vase
lucrate cu mîna sau la roată, cu forme caracteristice Ilallstatt-ului lîrziu şi Latène-ului
t i m p u r i u . Pe baza acestor resturi de cultură materială existenţa unei necropole în preajma

4
C. Buzdugan, Carpicn, 1, 1908, p. 82, f i g . 3/6.
8
I b i d e m , p. 85, f i ? . C / l .
8
Sebastian M o r i n t / , in Materiale, 5, 1959, ρ. :)Γ>7, f i g . 3/1 ; 0, 1959, fi ţi- 2 / 1 .
7
A l . Vulpe, in Materiale, 5, 1959, p . 3 0 1 . Tig. 2/2 ; 7, 1901, p. 221. f i g . 3 : idem, Necropola Ualktultiană
de la Ferigile. Monografie arheologică, B u c m c ş t i , 1967, p l . 11 /11 : I 1 I / 1 .
8
G. Buzdugan, loe. c i t . p. 7 1 , f i g . 1/2.
8
Cf. A l . Vulpe; Emil Moscalu, Ceramica traco-yetică. B u c u r e ş t i , 1983, p. 181 şl u r n i .

36

www.mnir.ro
aşezării contemporane cu ea, ambele distruse de alunecările de leren şi apoi de construcţii
de case şi anexe gospodăreşti, pare posibilă.
2. Sondaj ui din punctai „Yirful Slinii
Punctul cunoscut de localnici sub denumirea dc „Virful Stînii" sc află pe dealul
cu acelaşi nume ce se înalţă (cea. 500 m) în marginea de sud-est a satului Valea Viei. Spre
sud-vest el se leagă, printr-o p a n l ă uşoară, de dealuri care delimitează depresiunea P ă t î r ­
lagele. Celelalte pante ale dealului sînt abrupte, greu accesibile. Deasupra, dealul „Vîrful
Stînii" se prezintă ca un mic platou, de formă ovoidală, închizind în perimetrul său o
suprafaţă dc aproximativ 1 200 mp
A p ă r a t natural prin versanţii a b r u p ţ i ai dealului, acesl platou a constituit în vre­
mea orînduirii comunei primitive vatra unei aşezări, marcate in special prin fragmente
ceramice caracteristice ep;:eii neolitice şi bronzului t i m p u r i u .
Necesitatea precizării intensităţii dc locuire, a succesiunii fazelor cronologice şi
culturale, a determinat efectuarea unor cercetări arheologice. Ele s-au desfăşurat pe două
secţiuni : una longitudinală (S 1) de 21) χ 1 m, deschisă pe mijlocul platoului şi alta trans­
versală (S 2) de 1 6 x 1 m (fig. 3/1).
Săparea lor a pus în evidenţă un profil stratigrafie simplu, relevînd u r m ă t o a r e a
succesiune : sub solul vegetal actual, gros dc 0,20 m, sc aTlă stratul arheologic, de culoare
brun-gălbuic, a cărui grosime atinge doar pe marginea de vest a aşezării 0,20 i n . Acest
strat, de culoare brun-gălbuie, suprapune solul galben amestecat cu pietriş, steril din punct
de vedere arheologic (fig. 3/2).
Stratigrafie indică o depunere arheologică foarte subţire, ea fiind mai consistentă
spre limita de vest a aşezării, ceea ce dovedeşte o locuire puţin intensă şi de scurtă d u r a t ă .
Solul arheologic a fost afectat în mare parte de lucrările pomicole şi agricole. Numeroase
vestigii dislocate în timpul acestor lucrări, au fost antrenate şi rulate mai ales spre mar­
ginea de vest a aşezării, de unde, alunccînd pe versantul abrupt, au putut ajunge pînă la
piciorul acestuia.
Vestigiilc.de locuire, descoperite in special în capătul de vest al secţiunii transver­
sale (S2), se rezumă la fragmente ceramice şi cîteva unelte fragmentare de silex sau lucrate
dintr-o rocă locală.
Deoarece, aşa cum s-a subliniat mai sus, depunerile arheologice au fost răvăşite
de diverse lucrări, atribuirea materialelor descoperite diferitelor perioade istorice nu se
poate face decît pe criterii tipologice. Pc baza acestor criterii se poate aprecia că cel mai
vechi nivel dc locuire datează din epoca neolitică. El este bine reprezentat prin ceramică
fragmentară, care reconstituie mai ales forme de recipiente de dimensiuni mici, lucrate din
pastă fină, de culoare gălbuie, p r e v ă z u t e pe suprafaţa exterioară cu faţete orizontale,
1
întrerupte uneori dc adincituri superficiale rotunde, specifice fazei A a culturii Cucuteni '
(fig. 4/1—3 = 5/1 — 2 ; 6/1— 2). Mai puţin frecvente sînt fragmentele provenind de la
vase mari, lucrate din pastă grosolană, cu b a r b o t i n ă (fig. 4/4 ; 6/3). Cîteva fragmente de
străchini şi vase de dimensiuni diferite păstrează resturi de ornamente pictate, ce par să
11
documenteze prezenţa fazei Β a culturii Cucuteni (fig. 4/5). De asemenea, n o t ă m pre­
zenţa fragmentelor de vase lucrate din p a s t ă fină de culoare gălbuie, ornamentate pe. gît
cu linii orizontale, delimitate uneori de „pastile" sau şiruri de alveole care ar putea f i atri­
buite perioadei t i m p u r i i a epocii bronzului (fig. 5/1—5).
î n cadrul uneltelor, destul de puţine, semnalăm cîteva lame fragmentare, lucrate
din silex sau dintr-o rocă locală (fig. 6/4—6).
Deşi materialul arheologic descoperit este a t î t de fragmentar şi într-o stare de con­
servare foarte precară, lipsindu-nc de posibilitatea unei clasificări mai n u a n ţ a t e , i m p o r t a n ţ a
sondajului efectuat este notabilă. P r e z e n ţ a aspectului cucutenian, demonstrat de cera-

1 0
SI. I ' i ' t r e s c u - D î m b o v i ţ n , Cucuteni, B u c u r e ş t i , 19G0, p. 1 6 - 17 ; Λ . N i ţ u C. Buzdugan şi C. F m o n i v i c i ,
Carplca, 1, 1971, f i g . 12/.'): 13/4.
f l
A. N i ţ i u şi C. Buzdugan, Carpica, 4, 1971, f i g . 21/2 ; 22 2.

37

www.mnir.ro
mică, dă descoperirii de la Valea Viei o semnificaţie deosebită ilustrînd p ă t r u n d e r e a c u l t u r i i
Cucuteni spre sud pînă la valea rîului Buzău. î n acest fel valea Buzăului devine limita cea
mai sudică a extinderii acestei culturi.
I m p o r t a n ţ a descoperirii sporeşte prin identificarea de vestigii ceramice specifice,
prin tehnica de lucru şi o r n a m e n t a ţ i e , perioadei t i m p u r i i a epocii bronzului, chiar d a c ă
aspectul cultural căruia ele a p a r ţ i n r ă m î n e d e o c a m d a t ă neprecizat. Avînd însă în vedere
contextul descoperirii este de presupus a p a r t e n e n ţ a lor la unul din aspectele culturale
1
postneolitice din aria culturii Cucuteni -.

1 2
Petre I . Roman, op. ciL., p. 47—52.

LES RECHERCHES ARCHEOLOGIQUES DE VALEA VIEI

( d é p . de Buzău)

Résumé

L ' a u t e u r p r é s e n t e les r é s u l t a t s des deux sondages é f f e e t u é s pendant l ' é t é de 1987 dans le village de
Valea V i e i , com. P ă t î r l a g e l e , d é p . de B u z ă u .
l e premier sondage e f f e c t u é à la base de la colline n o m m é e „ D e a l u l V i e i " met en é v i d a n c e une s é p u l ­
t u r e d ' i n c i n é r a t i o n en urne datant des V - e — I V e siècles av. J . C. Comme pièces r é c u p é r é e s on peut mentio­
nner : des fragments de l'urne et de l'écuelle — couvercle ainsi que plusieurs pointes de flèche en bronze.
Le d e u x i è m e sondage fait sur le sommet de la colline „Virful St i n i i " , a eu comme r é s u l t a t la d é c o u ­
verte de fragments c é r a m i q u e s Cucuteni Λ el B , ainsi que du d é b u t de l'âge du brenze.

www.mnir.ro
 CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E D E L A
SIBICIU D E SUS — JUDEŢUL BUZĂU

COSTACHI B U Z D U G A N
GEORGE T R O H A N I

Cercetările perieghetice efectuate în p r i m ă v a r a anului 1986 pe segmentul Neho-

i a ş u — P ă t î r l a g e l e de pe cursul superior al rîului Buzău, pentru depistarea unor monumente
arheologice amplasate în zona afectată de viitoarele lucrări hidrotehnice, au prilejuit
descoperirea mai multor urme s t r ă v e c h i de locuire. Printre acestea se n u m ă r ă şi aşezarea
din punctul „ B u r d u ş o a i a " de pe teritoriul satului Sibiciu de Sus, comuna Pătîrlagele, j u ­
deţul B u z ă u .
Punctul m e n ţ i o n a t , care apare ca o prelungire a dealului Burduşoaia, format din
depozite de diatomite, se află pe terasa superioară a pîrîului Sibiciul, aproape de confluenţa
acestuia cu rîul Buzău, în plină zonă depresiunară, flancată spre nord-vest, nord şi nord
est de culmi.
De formă c v a s i t r i u n g h i u l a r ă , închinzînd între laturile sale o suprafaţă de circa 1
hectar, incinta aşezării este d e l i m i t a t ă spre sud-vest de satul Sibiciu de Sus, spre nord-
vest de şoseaua Pătîrlagele —Colţi, iar spre nord - est de dealul Burduşoaia (pl. 1 punctul 1)
Cercetările au avut drept scop cunoaşterea stratigrafiei, a intensităţii de locuire şi
stabilirea limitelor de svid şi nord ale aşezării. Pentru soluţionarea acestor probleme a
fost t r a s a t ă o s e c ţ i u n e de 82 χ 1.50 m, orientată 240° SSV — 60° ΝΝΈ şi s-a taluzat malul
dinspre şoseaua P ă t î r l a g e l e —Colţi unde apăruseră urme arheologice.
Deşi modeste ca întindere, săpăturile efectuate au permis să se constate e x i s t e n ţ a
mai multor nivele de locuire şi că l i m i t a nordică a aşezării o constituie însăşi poala dea­
lului Burduşoaia. în p r i v i n ţ a stratigrafiei s-au constatat anumite p e r t u r b a ţ i i datorate
formelor de relief şi structurii solului, a l c ă t u i t din gresii şi marno-argile, intercalate cu
pachete de d i a t o m i t ă , care au favorizat declanşarea de alunecări.
Astfel, îhcepînd de la suprafaţa a c t u a l ă a solului se găseşte un strat de p ă m î n t n i ­
sipos cu pietriş de culoare gălbui-cenuşie. Grosimea lui variază, în funcţie de înclinarea
pantei, între 0,50—0,80 m. Acestuia îi succede un strat de p ă m î n t granulos, de culoare
brun-cenuşiu, uneori cu n u a n ţ e gălbui-cenuşii, gros de 0,35—0,50 m. La rîndul l u i , acesta
suprapune un strat de p ă m î n t cenuşiu, cu pietriş şi d i a t o m i t ă , a cărui grosime este cuprinsă
între 0,25—0,45 m. EI r e p r e z i n t ă o scurgere sau eventual o alunecare de teren ce se i n ­
tercalează în stratul al doilea, separindu-1 pe unele porţiuni în două nivele. Sub el se află
un strat de p ă m î n t brun-gălbui, a cărui grosime oscilează între 0,25 — 1 m. U r m e a z ă solul
v i r g i n , a l c ă t u i t , pe o grosime de 0,50 — 1,50 m, dintr-o argilă gălbuie ce conţine pe alocuri
lentile de pietriş. Sub această argilă se află o altă argilă ce arc însă o culoare brun-gălbuie.
Din punct de vedere arheologic, în p r i m u l strat, format din p ă m î n t nisipos, ames­
tecat cu pietriş, rezultat din alunecările de d i a t o m i t ă de pe dealul B u r d u ş a i a , ce s-au pe-

* S t a ţ i u n e a a fost i d e n t i f i c a t ă cu ocazia c e r c e t ă r i l o r perieghetice efectuate pe valea B u z ă u l u i tn

p r i m ă v a r a a n u l u i 1986 dc c ă t r e colectivul secţiei istoria S t r ă v e c h e d i n Muzeul de Istorie a R o m â n i e i . P e n t r u
d e s f ă ş u r a r e a In bune c r n d i ţ i i a c e r c e t ă r i l o r de u n real a j u t o r ne-au fost domnii Marins Constantlnescu, direc­
torul Muzeului J u d e ţ e a n B u z ă u , î n v ă ţ ă t o r u l T r a i a n Ş t c f ă n e s c u d i n P ă t î r l a g e l e şi inginerul Gheorghe A n g h e -
lescu d i n Valea L u p u l u i . C e r c e t ă r i l e s-au efectuat în cadrul contractelor î n c h e i a t e cu l . S . P . H . B u c u r e ş t i . Ţ i ­
nem a m u l ţ u m i şi pe aceast* cale d - l u i i n g . Tuclor A l e x a n d r u pentru s p r i j i n u l acordat.

39

www.mnir.ro
 1 recul de-a lungul timpului şi care continuă şi în zilele noastre, apar resturi arheologice
sporadice indicînd perioade istorice diferite.
Mai bogat în vestigii arheologice este stratul al doilea, format din p ă m î n t brun-
cenuşiu. în cuprinsul lui a fost identificat un orizont cultural documentat prin nume­
roase vestigii. Acestui orizont îi a p a r ţ i n c î t e v a locuinţe şi gropi menajere. Pe baza pieselor
de inventar pot f i precizate două faze : una cuprinsă între secolele V I — I V î.e.n. şi alta
între secolele I I I — I î.e.n.
Formarea celui de al treilea strat în urma unui accident natural petrecut d u p ă
observaţiile arheologice, cîndva în secolele V I — I V î.e.n., va fi produs unele p e r t u r b a ţ i i
în v i a ţ a aşezării. Dar amploarea modestă a s ă p ă t u r i l o r nu au permis descoperirea efec­
t u l u i lor pe plan arheologic. Oricum, v i a ţ a , aşezării, stînjenită doar pe unele porţiuni, va
continua deoarece stratul care suprapune acest nivel conţine numeroase i est uri de c u l t u r ă
materială din secolele V I — I V î.e.n.
U l t i m u l strat care mai prezintă i m p o r t a n ţ ă arheologică este cel format dintr-un
sol brun-gălbui. în cuprinsul luise întîlnesc vestigii din epoca bronzului şi din prima epocă
a fierului — acestui orizont îi corespunde şi o locuinţă cu inventar ceramic databil în se­
colele V I — I V î.e.n.
în continuare vom prezenta pe epoci descoperirile efectuate.
I . Epoca bronzului — reprezintă, aşadar, cel mai vechi nivel de locuire identificat,
el fiind documentat p i i n cîteva obiecte şi, în mod special, prin ceramică. D i n rîndul obiec­
telor de piatră m e n ţ i o n ă m în primul rînd diferite lame şi r ă z u i t o a r e din silex de culoare
albicioasă şi maronie (pi. 2/3 — 4), un c u ţ i t curb (krummeser) (pl. 2/2), o piatră fragmen­
t a r ă de r î ş n i ţ ă , un trecător cu urme de folosire, precum şi un tipar fragmentar din gresie
(pl. 4). Tiparul, reprezentat dc o singură valvă, păstrează doar partea dinspre vîrf, d u p ă
care se poate aprecia că el era folosit fie pentru turnat topoare, fie mai curînd dălţi cu t ă i ­
şul a s c u ţ i t .
D i n bronz este p r e l u c r a t ă o t o a r t ă f r a g m e n t a r ă de vas, care ar putea data însă
şi dinfr-o perioadă mai lîizie (pl. 2/5), iar din os o bară p ă t r a t ă în secţiune, foarte bine lus­
t r u i t ă pe toate părţile şi din care se. o b ţ i n e a u , probabil, podoabe (pl. 3/8). Din lut ars s î n t
cîteva lusaiole, lucrate destul de neglijent, dintr-o pastă c!c culoare cenuşie.
Ceramica begnt î r p r c z c n t a t ă este în exclusivitate fragmentară şi î n t o t d e a u n a într-o
-
stare de conscr\ are foarte precară. Din această cauză încercarea dc reconstituire a for­
melor este foarte anevoioasă. Cu toate acestea se poale preciza e x i s t e n ţ a a două categorii
bine individualizate. Prima (alegorie o reprezintă ceramica din p a s t ă fină, de culoare
b r u n - r e n u ş i e , care marchează prezenţa vaselor de mici dimensiuni. Cea de a doua cate­
gorie cuprinde ceramica dintr-o pastă mai grosieră, cu nisip şi cioburi pisate în compoziţie,
de culoare cenuşie sau cărămizie, care reflectă e x i s t e n ţ a vaselor de simensiuni medii şi
mari (pl. 5).
O r n a m e n t a ţ i a ceramicii este sărăcăcioasă, Pe fragmentele provenind de la vase
mici, cu pereţii s u b ţ i r i , lucrate dintr-o p a s t ă fină, ea nu mai poate f i u r m ă r i t ă din cauza
puternicei coroziuni. Doar în unele cazuri, observate la fragmente de vase mari, s-a putut
constata prezenţa liniilor în relief şi a şirurilor de alveole dispuse pe buza vasului uşor
răsfrîntă.
Aspectul general al pastei din care sînt lucrate vasele şi puţinele motive ornamen­
tale p ă s t r a t e î n d r e p t ă l e s e atribuirea ceramicii descoperite la Sibiciu de Sus c u l t u r i i
Monteoru faza I C ·. 3

Descoperiri a s e m ă n ă t o a r e cu cele prezentate mai sus s-au făcut şi pe un platou

învecinat, denumit „Podul Viei" şi aflat pe malul drept al pîrîului Sibiciu, la nord -est
de c ă t u n u l Drăgănoiu (pl. 1/2). Cîteva fragmente ceramice foarte corodate, ce pot f i a t r i ­
buite de asemenea epocii bronzului, s-au descoperit şi pe drumul ce duce din Sibiciu de
Sus spre satul Gornetu, pe coasta de sud-est a dealului B u r d u ş o a i a .
I I . Prima epocă a fierului — este r e p r e z e n t a t ă a t î t de materialele descoperite în
locuinţa nr. 1 cît şi în cuprinsul primului nivel de locuire geto-dac.

1
A l . Qancea, Cerc. A r i i . , I I , M I R , 1976, p. 1 9 1 - 2 3 0 .

40

www.mnir.ro
 Locuinţa nr. 1 a fost parţial dezvelită si avea o formă d r e p t u n g h i u l a r ă , era orien­
t a t ă est—vest. Ea reprezintă un bordei a cărui podea se află la 1,-10 m sub nibelul antic
de. călcare (pl. ti).
Ceramica descoperită cuprinde două categorii : fină şi grosieră. Prima categorie,
cea fină, este r e p r e z e n t a t ă prin fragmente provenind din vase de mici dimensiuni, mai
ales ceşti şi căni, lucrate dintr-o pastă dc culoare ccnuşiu-gălbuic sau b r u n ă . Unele dinlre
ele sînt ornamentale cu caneluri scurte, dispuse oblic pe partea centrală a vasului. Acestei
categorii i se a l ă t u r ă fragmente de vase dc. dimensiuni mijlocii lucrate dintr-o pâslă neagră,
cu lustru metalic pe ambele suprafeţe. Unele fragmente, provenind dinlr-un vas dc culoare
gălbuie, prezintă pe suprafaţa interioară firnis roşu. Mai trebuiesc de asemenea menţionate
fragmente, dc străchini, cu buza a r c u i t ă , lucrate dintr-o p a s t ă de culoare brun-renuşie,
lustruită pc ambele suprafeţe în aceeaşi culoare (pl. 7/1).
Cealaltă categorie, ceramică lucrată dinlr-o pâslă grosieră dc culoare ccnuşiu-găl­
buic, cu nisip şi cioburi pisate în compoziţie, conţine vase de dimensiuni mari, în formă
de borcan, cu buza t ă i a t ă drept sau oblic spre interior. Corpul cu profil uşor arcuit este
prevăzut pc partea centrală cu două sau patru a p u c ă t o r i plate. Aile vase sini p r e v ă z u t e
cu un brîu alveolar situat sub buză şi î n t r e r u p t de apucători semilunare plate.
Din r î n d u l obiectelor de altă n a t u r ă , dar lucralc t o i din lut ars sînt cîteva fusaiole
bitronconice.
Prin t r ă s ă t u r i l e ei formal-lipolcgicc şi prin o r n a m e n t a ţ i e ceramica prezentată
2
poale f i î n c a d r a t ă orizontului cultural Birscşli — Ferigile şi d a t a t ă in secolele V I — I V î.e.n.
I I I . A doua epocă a fierului — reprezintă perioada în care aşezarea a cunoscut
cea mai marc dezvoltare. Locuinţele identificate, deşi cercetate parţial, au permis l o t u ş i
cunoaşterea unor elemente. D u p ă conturul prins în profil se poale afirma că ele descriu
în plan o formă r e c t a n g u l a r ă şi au orientări diferite. De. dimensiuni mijlocii ele se înca­
drează în t i m p u l de locuinţă adincilă în p ă m î n t (pl. 6).
Locuinţei nr. 2, orientală NV —SE, i s-a dezvelit doar j u m ă t a t e de. sud-est. Semi-
î n g r o p a t ă , aie podeaua s i t u a t ă la 0,50 ni sub nivelul antic de călcare. Colţul ci de sud taie
o g r o a p ă de. formă elipsoidală, o r i e n t a l ă de asemenea N V —SE şi al cărui fund se află la
0,G0 m sub nivelul antic de călcare.
L o c u i n ţ a nr. 3, descoperită doar în j u m ă t a t e a ei de nord, are o formă dreptun­
ghiulară (lungimea de 4,30 m.) şi era o r i e n t a t ă est-vest. Eslc un semibordei al cărui fund
se află la 0,85 m sub nivelul antic dc călcare. Resturile dc arsură şi de chirpic desco­
perite pe latura dc est provin dc la o v a t r ă sau cuptor distruse însă de alunecările de teren
(pl. 8/3).
L o c u i n ţ a nr. 4 este presupusă pe baza resturilor dc chirpic descoperite la adîncimea
de 0,60—0,80 m în profilul malului de sud al secţiunii. Era o locuinţă de suprafaţă.
L o c u i n ţ a nr. 5 de formă ovală este o r i e n t a t ă nord-sud. Fundul ci se află la 0,40 m
sub nivelul antic de călcare.
L o c u i n ţ a nr. 6 s i t u a t ă pe m a l u l terasei dinspre şoseaua Sibiciu de Sus —Colţi are
o formă ovală şi este o r i e n t a t ă est—vest. Reprezintă un semibordei prevăzut cu două
a d î n c i l u r i de formă ovală al căror fund se află la 1,25 ni, respectiv 1,45 m sub nivelul antic,
de. călcare. Pe marginea de est şi in centru se află pragurile-lreplc de coborîrc, situate la
0,80 m adîncime.
D u p ă materia primă din care sînt prelucrate obiectele descoperite se î m p a r t în :
1) Obiecte din metal — singura piesă descoperită o reprezintă un c u ţ i t din fier
cu minerul dreptunghiular în secţiune, iar lama t r i u n g h i u l a r ă (pl. 2/6). Reţin însă a t e n ţ i a
numeroasele b u c ă ţ i de zgură şi fragmentele de. roei calco-piritice ce probează e x i s t e n ţ a
unor preocupări de prelucrare a metalului în zonă. Descoperirea unor eventuale cuptoare,
existente în t r a d i ţ i a folclorică, dar nesesizalc arheologic, ar f i deosebit dc revelatoare.

2
S. M n r i n t z , Dacia, NS, 1, 19.Y7, p. 113 -1:12 ΛΙ. Vulpe, Ferigile, B u c , 19G7 ; C. Buzdugan, Carpica,
1, 196S, p . 73—9:!. A l ă t u r i de l o c u i n ţ a d e s c o p e r i t ă la Mlăjcl, i n cadrul aceloraşi c e r c e t ă r i arheologice de pe
valea B u z ă u l u i , c e r c e t a t ă de către. d l . Valcriu Leahu. r e p r e z i n t ă primele dovezi cu urme de locuire c'jn a r e a s t i ţ
fază c u l t u r a l ă deoarece p î n ă în prezent s-au descoperit doar m o r m i n t e .

$ — Cercetări arheologice

www.mnir.ro
 2) Obiecte din piatră — se remarcă un trecător steroidal din silex (granit), dar care
a
ar putea f i fost prelucrat în epoca bronzului şi P ° i refolosit de c ă t r e geto-daci (pl. 2/1).
3) Obiecte din I u l a r s — m e n ţ i o n ă m n u m ă r u l relativ mare (cinci) de fusaiole des­
coperite pe traseul secţiunii efectuate. Forma lor este diversă — bitronconică a p l a t i z a t ă ,
p l a t ă dar o b ţ i n u t ă dintr-un fragment de vas lucrat la roată, cilindrică şi două bitronconice.
Dintre alte obiecte din lut ars se distinge un „mosor" şi o m i n i a t u r ă de vas (pl. 3/1—7).
în p r i v i n ţ a ceramicei vom menţiona mai întîi pe cea lucrată cu mîna şi care constituie
majoritatea. P a s t ă este în general grosieră, în cazul vaselor mari, conţinînd ca degresant
cioburi pisate şi nisip. Culoarea este cenuşi'u-gălbuic la exterior, iar profilul negru.
Două fragmente provenind dintr-un vas mare, t i p u r n ă , sînt lucrate dintr-o p a s t ă
relativ fină, de culoare gălbuie. Suprafaţa interioară este acoperită cu un strat de angobă
roşie. Celelalte vase, dintr-o p a s t ă fină, au o culoare eenuşiu-gălbuie cum este cazul s t r ă ­
chinilor, în schimb vasele mici, ce.ştile .şi cănile, sînt dintr-o pastă fină dc culoare brun-
cenuşie, iar decorul constă din caneluri pe u m ă r .
După formă şi destinaţie se înlîlncsc u r m ă t o a r e l e t i p u r i de vase :
1. Vasul „ u r n ă " cu buza verticală, d r e a p t ă , sau răsfrîntă oblic. Corpul are pereţii
p u ţ i n arcuiţi şi este p r e v ă z u t cu a p u c ă t o r i plate, semicirculare ori dreptunghiulare orizon­
tale sau oblice în sus. Fundul este drept .
2. Vasul borcan cu buza verticală, d r e a p t ă ori teşită oblic spre interior. Corpul
cu profil drept este decorai cu un brîu alveolat. îndeobşte orizontal, mai rar oblic. A p u -
cătorile, ce î n t r e r u p brîul sînt semicriculare, plate, orientate, oblic în sus (pl. 7/3, 4, 7).
3. C - j j j o i u i , din care s-au p ă s t r a t doar p ă r ţ i inferioare are corpul tronconic, la
fundul drept.
4 Cana are gura relativ largă, buza răsfrîntă oblic în sus, iar corpul cu pereţii bom­
b a ţ i . T o t r t a lată este s u p r a î n ă l ţ a l ă . Fundul e drept (pl. 7/5 ; 8/2).
5. Ceaşcs, r e p r e z e n t a t ă prinlr-uu singur fragment, este p r e v ă z u t ă cu un decor ca-
oelet orizontal p<i u m ă r , î n t r e r u p t de mici p r o e m i n e n ţ e tronconice.
6. Strachina are buza scundă, verticală, r o t u n j i t ă , iar corpul tronconic.
Ceramica lucrată la r o a t ă este r e p r e z e n t a t ă printr-un n u m ă r relativ mic de frag­
mente.
1. Cana cu corpul bitronconic şi fundul inelar. Toarta, p u ţ i n l ă ţ i t ă , are marginile
lobate (pl. 7/6).
2. Castronul cu corp tronconic şi fund inelar e p r e v ă z u t cu t o r ţ i - a p u c ă t o r i ori­
zontale, semicirculare (pl. 7/8).
3. Vasul bitronconic este reprezentat doar printr-un fragment ceramic.
4. Vasul de provizii este de asemenea prezent printr-un singur fragment ceramic
(pl. 7/2).
Ceramica de import este r e p r e z e n t a t ă prin fragmente de amfore de culoare roşie-
cărămizie sau albicioasă. D a t ă fiind starea lor extrem de fragmentară şi de corodată nu
ne putem p r o n u n ţ a asupra a p a r t e n e n ţ e i lor.
Caracteristicile generale ale ceramicii autohtone lucrate la r o a t ă , cu analogii în
formele descoperite în toate aşezările gelo-dace, îi fixează cadrul între secolele I I I — I î.e.n.
Acest cadru cronologic este s u s ţ i n u t şi de ceramica elenislă de import (amfore).
I V . Epoca prefeudală este r e p r e z e n t a t ă prin locuinţa nr. 7 ce are o formă dreptun­
g h i u l a r ă (lungimea de 4 m) şi este o r i e n t a t ă est—vest. Podeaua, p r e v ă z u t ă în trepte, se
află la 0,40 m sub nivelul antic de călcare. î n centrul ei se află un mare bulgăr, rotund,
de d i a t o m i t ă ce a servit probabil drept v a t r ă .
Dintre obiectele de inventar în afara unei fusaiole plate l u c r a t ă dintr-un fragment
de vas lucrat la r o a t ă , a p u t u t f i reconstituit un vas în formă de borcan î n a l t , cu buza r ă s ­
frîntă, a cărui datare în sec. V I I e.n. este î n d r e p t ă ţ i t ă prin analogiile pe care Ie are cu vasele
descoperite în necropola de la S ă r a t a Monteoru? (pl. 8/1).

3
I . Nestor şi E . Zaharia, MCA, V I , 1955, p. 5 0 9 - 5 1 5 , fig. 1/6.

43

www.mnir.ro
 Prin toate cele prezentate mai sus aşezarea de l i p rural de la confluenţa Sibiciului
cu Buzănl este deosebit de i m p o r t a n t ă , şliindu-se că valea Buzăului a conslituit în tot
cursul istoriei un vad de trecere între sudul şi nordul Carpaţilor Meridionali. în plus aşe­
zarea respectivă sc află şi la întretăierea drumului de. pe valea pîrîului Sibiciu, drum ce
venea de la exploatările de chihlimbar din zona Colţi-Aluniş, cu cel de pe valea rîului B u z ă u .

LES RECHERCHES ARCHEOLOGIQUES DE SIBICIU DE SUS DÉP. DE BUzAf

Résume

Les recherches a r c h é o l o g i q u e s de surface é f f e c l u é e s au long de la vallée du R u 7 â u , soumise à des

t r a v a u x hidrotechniques, o u i abouti à la d é c o u v e r t e , entre autres, de l ' é t a b l i s s e m e n t de B u r d u ş o a i a sur le
territoire du village Sibiciu de Sus, d é p . de B u z ă u .
L ' e n d r o i t m e n t i o n n é se trouve sur la terrasse s u p é r i e u r e du ruisseau Sibiciul, tout près de la confluence
dc cclui-ce ave" lr> rivière B u z ă u , en pleine /.onde de d é p r e s s i o n f l a n q u é e vers le NO, N et N I " de hauts sommets
D'une forme q u a « i t r i a n g u l a i i e , renfermant une surface d'environ 1 ha, l ' é t a b l i s s e m e n t csl d é l i m i t é vers Ie ŞO
par le village Sibiciu de Sus, vers le N O par la route P ă t î r l a g e l e —Colţi et vers le N E par la colline B u r d u ş o a i a .
M a l g r é le fait que les fouilles ont é t é modestes elles ont permis dc constater l'exislence de plusieurs
niveaux d ' h a b i t a t i o n en commensant avec l'âge du bronze et allant jusqu'au V H - è m e siècle de n . è.
A l ' â g e du bronze appartiennent quelques objets en bronze, pierre, os et terre cuite. La c é r a m i q u e ,
t r è s c o r r o d é e et fragmentaire, est pauvrement d é c o r é e mais m a l g r é cela on peut l ' a t t r i b u e r à la civilisation
Montcoru IC*. Des d é c o u v e r t e s semblables ont é t é effectuées sur u n plateau voisin, s i t u é sur la c ô t e droite
du Sibiciul, d é n o m m é Podu V i e i , ainsi que sur les panics dc SIC de la colline B u r d u ş o a i r , sur le chemin qui
monte vers G o r n c t u .
Le premier âge du fer est r e p r é s e n t é par des m a t é r i a u x d é c o u v e r t s autant dans les niveaux a r c h é o ­
logiques que dans la h u t t e no. 1. La c é r a m i q u e , d ' a p r è s ses t r a i t s c a r a c t é r i s t i q u e s peut ê t r e e n c a d r é e dans l ' h o r i -
son c u l t u r e l Bîrseşti— Ferigile et d a t é e aux V l - c — I V - e siècles av. n . c. Par c o n s é q u e n t cette d é c o u v e r t e con­
stitue avec celle de Mlăjet — on peu plus au N o r d — les premiers endroits où on a identifié des é t a b l i s s e m e n t s
de cet horizon c u l t u r e l , pareeque j u s q u ' à p r é s e n t on ne c o n n a i s s é que des s é p u l t u r e s .
La d e u x i è m e époque, du fer constitue la p é r i o d e du m a x i m u m dc d é v e l o p p e m e n t de cet é t a b l i s s e m e n t
g é t o - d a c e . l e s habitations identifiées (no. 2 - f i ) , m a l g r é le fait qu'elles ont é t é partiellemnt fouillées, on a
pu é t a b l i r qu'elles ont des dimensions moyennes et qu'elles sont d e m i e n - f o u i l l é e s dans la terre. D ' a p r è s les
objets d é c o u v e r t s — en fer, pierre, terre cuilc et c é r a m i q u e — l ' é t a b l i s s c m e n l appartient aux I I I e-Ie
siècles av. n . è.
L ' é p o q u e p r é f é o d a l e est r e p r é s e n t é e par la h u t t e no. 7 q u i date d u V i l e siècle de n. è.

www.mnir.ro
 SONDAJUL A R H E O L O G I C E F E C T U A T L A TIRCOV —
V F . DILMA, JUD. BUZÀU

RADIAN A NDREESCU

Vîrful Dîlma (804 m.), numit de localnici „Momiia", face parte din dealurile
Dîlmei aflate la nord dc satul Tîrcov al comunei Pîrscov. în acest loc au fost semnalate,
fragmente ceramice, drept pentru care a fost efectuat un sondaj. Acesta a fost executat
pe un mic platou puternic î n c l i n a t NE—SV, platou care se continuă în partea de SV cu o
lungă p a n t ă a b r u p t ă , iar spre N E este m ă r g i n i t de o rîpă î m p ă d u r t ă . Accesul se face din­
spre est şi vest pe drumuri î n g u s ' e de. creastă.
Dat o r i t ă alurecărilor de teren (caracteristice acestei zone) stratul de p i mint este
foarte s u b ţ i r e , stînca r ă z b a t e frecvent la suprafaţa, ceea cc η-a permis stabilirea stra­
tigrafiei aşezării. S-au trasat d o u ă mici secţiuni, S! = 7 x 1 m şi S —5x l i n . S-au descoperit
a

fragmente ceramice, oase dc ânimale, fragmente, de unelte şi urine de. chirpic.

Ceramica este. puternic f r a g m e n t a t ă , astfel că nu s-a p u t u t întregi nici un vas.
Formele au p u t u t f i deduse prin analogii, cele mai apropiate fiind cele a p a r ţ i n î n d
1
fazei Β a c u P u r i i Schneckenberg .
Pasla este grosieră cu pietricele, bucpţi de calcar şi cochilii pisate, i n t e r m e d i a r ă
cu mult nisip, a s p r ă la p i p ă i t şi p a s t ă fină. Culoarea pastei este cenuşie, cenuşiu gălbuie,
şi mai rar cărămizie şi cenuşiu închis.
O formă frecventă o constituie vasul borcan din p a s t ă grosieră sau i n t e r m e d i a r ă
de culoare cenuşie, cenuşiu închis sau c ă r ă m i z i e cu u m ă r u l accentuat iar gura mai m u l t
2
sau mai p u ţ i n r ă s f r î n t ă (figura 1/1, 2, 3). Amforele sînt atestate prin cîteva fragmente
a
ceramice, t o r ţ i , uncie lucrate în banda l a t ă (fig. 2/1, 2, 3). Cîteva fragmente atestă pre­
4
zenţa unor căni cu t o a r t ă l a t ă ( f i g . 4/3, 4 ; fig. 3/5).
Paharele au corpul fie drept eu buza răsfrîntă, fie cu gura uşor e v a z a t ă , corpul
bombat şi fundul ascuţit" (fig. 3/1).' Cîteva fragmente indică prezenţa unor castroane cu
7
două t o r t i " (fig. 3/4). S-a descoperit şi un mic fragment provenind de. Ia o s t r e c u r ă t o a r e
(fig. 4/5).
Printre uneletclc descoperite am—ntim un s t r ă p u n g ă t o r de os, fragmente de c u ţ i t e
de p i a t r ă (fig. 3/6).
Decorul constă în benzi de. l i n i i în relief, b r î u r i crestate sau alveolate.
Benzile dc l i n i i în relief se găsesc în general pc partea superioară a vasului. Sînt
dispuse orizontal, vertical, în căpriori sau în semicerc, f i i n d încadrate, deseori de şiruri de
î m p u n s ă t u r i sau brîuri crestate (fig. 1/1, 3 ; f i g . 3/2, 3 ; f i g . 4/1—3, 6).
Torţile sînt şi ele decorate uneori cu l i n i i în relief ( l i g . 3/4, 5).
Benzile de l i n i i în relief sînt realizate fie prin trasarea în pasta organică, fie mai rar
prin aplicarea unor şuviţe de argilă (fig. 3/3). Un fragment are aplicată Ia exteriorul buzei
o a p u c ă t o a r e şi ca decor un brîu alveolat (fig. 1/2).

1
A . P r o x D i e Schneckenbergkullur, B r a ş o v , 1941.
2
A . P r o x op. c i t . , p . 35, f i g . 16, 17 şi P L . I I I / 3 ; X V 9, 1 1 .
» I b i d e m , p . 19 şi u r m . f i g . 2, 3 ; P L . I I / 4 .
* Ibidem, p. 3 3 - 3 4 f i g . 1 3 - 1 5 ; P L X X I V P L . X I X 5.
* I b i d e m , P L . X X I I 4, 5.
* Ibidem p . 39, f i g . 2 4 , 25.
7
Jbidem, p . 46, f i g . 29.

www.mnir.ro
 D i n decorul vaselor lipsesc găurile-butoni şi şirurile de perforaţii sub buza vasu­
lui, specifice c u l t u r i i Glina — Schneckenberg, iar n u m ă r u l vaselor decorate cu benzi
de l i n i i în relief este destul de mare.
Materialul arheologic descoperit la Tîrvov este a s e m ă n ă t o r cu materialul de la
Năeni j u d . B u z ă u ' . A u t o r i i descoperirii de aici au identificat un aspect cultural pe care
îl numesc Năeni (sau N ă e n i — Schneckcnberg), în care sînt cuprinse numeroase elemente
ce c a r a c t e r i z e a z ă faza Β a c u l t u r i i Schneckenberg, dar care se detaşează de cultura Glina,
grup care ar ocupa Ţ a r a Bîrsei şi ambele versante ale Munţilor Buzău*.
Continuarea cercetărilor ar putea aduce elemente în plus pentru clarificarea acestei
probleme. »

LE SONDA.IE ARCHEOLOGIQUE EFFECTUE A T Î R C O V - VlRFUL DILMA

Résumé

Le sondaje a r c h é o l o g i q u e e f f e c t u é sur le sommet de la colline D i l m a , s i t u é au N o r d de Village T i r c o v ,

commune Pirscov, d é p a r t e m e n t de B u / A u , a mis au j o u r des traces appartenant au commencement de l ' â g e
du bronze.
On petit faire des plus proches analogies avec la phase B de la culture Schneckenberg et avec les
d é c o u v e r t e s a r e h é o l c g i q u e s dc XAeni, d é p a r t a m e n l de Buzau.

' A l . V u l p e şi V . D r a m b o c i a n u , C e r c e t ă r i arheologice in raza comunei Naeni fBuzAu), I n S . C . I . V . A .

32, 2, 1981 p . 1 7 1 - 1 9 2 .
• A l . Vulpe, Pe marginea unor noi descoperiri d i n Bronzul t i m p u r i u , η S . C . I . V . A . 34,1,1983 p.71— ? · :

www.mnir.ro
 CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E DIN P U N C T U L
„PIATRA C U L I L I E C I " DIN S A T U L TÎRCOV,
COMUNA PÎRSCOV, JUDEŢUL BUZĂU

GEORGE T R O H A N I
şi RADIAN ANDREESCU

La nord de satele Robeşti şi Pîrscov, mărginite spre vest de pîrîul Bălăneasa, iar la
nord-est şi est de Sărăţelul se înalţă în trepte dealurile Dîlmei. î n centru, pe panta de sud
din dreptul vîrfului Dîlma, se află satul Tîrcov m e n ţ i o n a t pentru prima d a t ă î n t r - u n do­
cument emis la 13 aprilie 1515. Satiil este mărginit spre nord-vest, în amfiteatru, de culmea
„ P i a t r a cu Lilieci" pe care cercetări arheologice de suprafaţă au descoperit numeroase
fragmente ceramice din epoca bronzului şi din perioada secolelor I I — I î.e.n., P r e z e n ţ a
acestor urme materiale într-o zonă d o m i n a n t ă , cu urme de fortificare şi cu o b u n ă prive­
lişte spre est, sud şi vest ne-a î n d e m n a t a efectua s ă p ă t u r i arheologice.
Culmea „ P i a t r a cu Lilieci" pe care se poate ajunge urcînd pieptiş dealul prin latura
de est sau mai uşor prin colţul de sud-vest, se prezintă în partea superioară cu un platou
orientat N E — SV, lung de 160 m şi lat doar de 15 —20 m în cea mai mare parte, subţiindu-se
apoi în partea sud-vestică pînă la 4 —5 m, pentru ca în capătul de sud-vest să se relărgească
pînă la 6 - 7 m. (Fig. 1).
Acest platou acropolă are t o a t ă latura dc sud stîncoasă şi aproape verticală. Spre
nord şi nord-vest el prezintă mai întîi o înclinare a b r u p t ă d a t o r i t ă stîncilor ce formează
marginea de sud, apoi o înclinare la început domoală, pentru ca în final să fie relativ a b r u p t ă
pînă în dreptul unor terase situate la circa 20 m mai jos.
T o a t ă suprafaţa relativ orizontală a platoului a fost locuită a t î t în epoca bronzului
cît şi de către geto-daci — dovada oferind-o în afara bogatului material ceramic, urmele
locuinţelor de suprafaţă şi a bordeielor. Pe baza secţiunilor efectuate s-a p u t u t stabili că
stratigrafie platoului-acropolă se prezintă astfel ; la suprafaţă, pe o grosime de circa 0,20 m,
se află solul vegetal de culoare brun-roşcată ce suprapune un p ă m î n t negru cu numeroase
fragmente de stîncă s f ă r î m a t ă . Acest p ă m î n t , gros de 0,30—0,50 m, reprezintă nivelul de
locuire geto-dacică, în el descoperindu-se numeroase fragmente ceramice şi obiecte din
p i a t r ă . U r m e a z ă , pe o grosime de 0,10 —0,20 m un nivel de locuire din epoca bronzului
conţinînd un p ă m î n t de culoare cenuşie şi cu mult pigment alb. î n continuare, în adîncime,
se află o argilă gălbuie cu mult pietriş. în anumite zone în locul acesteia se află o argilă
cenuşie-verzuie foarte clisoasă. Aceste două ultime t i p u r i de argile formează solul viu fără
urme arheologice în cuprinsul lor (Fig 2 ; 3a).
Spre sud-vest platoul coboară cu pante relativ line ce au fost amenajate de către
geto-daci în patru terase prin placarea pantelor, pe o lăţime de 3,60 m, cu bolovani de
dimensiuni mari şi mijlocii. Pe marginea teraselor astfel o b ţ i n u t e s-au ridicat, tot din bolo­
vani, ziduri late de 1,20 m. Diferenţa de nivel dintre terase, ce au o lăţime de 17—25 m şi o
lungime de 27—50 m, este de 4,50 — 5 m. Laturile de sud—est şi respectiv nord-vest ale
teraselor sînt m ă r g i n i t e de pante abrupte, mai stîncoasă fiind însă cea de a doua.
Stratigrafia c o n s t a t a t ă în urma s ă p ă t u r i l o r arheologice efectuate pe terasele I şi
I I se a s e a m ă n ă în mare parte cu cea de pe platoul-acropolă. Singura deosebire o constituie
nivelul de locuire geto-dacică care în acest Ioc se compune dintr-un p ă m î n t cenuşiu-cas-
taniu.
I n ceea ce priveşte nivelul de locuire din epoca bronzului el se c o n s t a t ă doar pe
terasa I pînă în dreptul zidului de bolovani. Această observaţie probează faptul că geto-
dacii, cînd au ridicat zidul de pe marginea terasei precum şi atunci cînd au placat panta cu

46

www.mnir.ro
bolovani pentru consolidarea terasei, au r ă z u i t terenul pînă la argila gălbuie eu mult pietriş
ce constituie solul v i u . De altfel această argilă fiind foarte clisoasă a stabilizat în cele mai
bune condiţii bolovanii depuşi la temelia zidului şi pe panta terasei (Fig. 4).
Pe terasa a I V - a , cea mai joasă, pe unde se p ă t r u n d e a în aşezare, s-au ridicat pe
cele d o u ă l a t u r i de E S E şi V N V cîte un val de p ă m î n t . Primul dintre ele, mai bine păs­
trat, avînd astăzi o lăţime de 7,50 m şi o înălţime de circa 1,40 m, a fost î n ă l ţ a t pornindu-se
chiar de pe stînca calcaroasă t r a n s f o r m a t ă azi, pe alocuri, în var. Deasupra stîncii pe 0,50 —
0,75 m se află depus un strat de l u t albicios a cărui zonă mijlocie — ce formează o „len­
t i l ă " groasă de 0,10—0,20 m şi întinzîndu-se pe t o a t ă lăţimea valului — prin ardere a că­
p ă t a t o culoare cărămizie. Deasupra acestui l u t albicios, pe 0,20—0,50 m, este depus un
p ă m î n t castaniu cu baza cărămizie, suprapus la rîndul său de actualul sol vegetal de culoare
negricioasă.
Cel de al doilea val, mai mult presupus a f i existat deoarece η-a fost cercetat prin
s ă p ă t u r i arheologice, situat pe latura de V N V este astăzi foarte aplatizat avînd doar 0,25 —
0,50 m înălţime şi 3.50—4 m lăţime. E l se opreşte în dreptul stîncii, late de 5,50 m, ce se
întinde pe t o a t ă latura din această parte a aşezării. Azi pe această stîncă este situat un
drum forestier. T o a t ă suprafaţa cuprinsă între cele două valuri conţine un p ă m î n t cas-
taniu-cenuşiu de p ă d u r e fără urme arheologice.
D a c ă în cele de mai sus am insistat asupra celor ce se v ă d la suprafaţa solului pre­
cum şi a stratigrafiei aşezării, în cele ce urmează vom prezenta pe epoci descoperirile ar­
heologice propriu-zise.
Epoca bronzului
Nivelul a p a r ţ i n î n d epocii bronzului are o grosime de 0,10—0,20 cm şi se găseŞte
a t î t pe platoul acropolei cît şi pe terasa I . Este reprezentat în special prin ceramică, dar Şi
prin cîteva fragmente de unelte de piatră (o b u c a t ă dintr-o rîşniţă cufrecător, fragmente
de c u ţ i t e ) .
Deşi ceramica este în cea mai mare parte fragmentară şi într-o stare de conservare
precară s-au p u t u t reconstitui o serie de forme ceramice.
Pasta d i n care s î n t făcute vasele poate f i î m p ă r ţ i t ă în trei categorii :
— p a s t ă grosieră, cu pietricele şi bucăţi de calcar în compoziţie, de culoare cenuşiu-
închis, cenuşiu galben şi mai rar cărămizie;
— p a s t ă semifină, aspră la pipăit, cu mult nisip în compoziţie, de culoare cenuşie
şi cenuşiu închis ;
— p a s t ă fină de culoare cenuşie, cenuşiu-gălbuie şi cenuşiu închis.
A u fost identificate u r m ă t o a r e l e forme :
Vase de uz comun — constituie o categorie bine r e p r e z e n t a t ă . Sînt lucrate din pastă
grosieră, mai rar semifină. D i n punct de vedere tipologic deosebim :
— vase cu corpul bombat, fundul îngust, marginea mai m u l t sau mai puţin eva­
zată ;
— vase sac, cu pereţii drepţi, cu marginea î n t ă r i t ă şi lăţită, d r e a p t ă sau uşor
răsfrîntă.
Amfora — forma specifică culturii Monteoru. Este r e p r e z e n t a t ă prin cîteva frag­
mente din pastă semifină de culoare cărămizie şi cenuşiu-gălbuie. Corpul, în trei etaje,
are fundul î n g u s t a t iar la partea inferioară t o r ţ i tubulare, dispuse simetric. Ca decor numai
un şir de crestături iar o t o a r t ă este şi ea crestată pe margini (Fig. 6 a / l ) .
Ceaşca — este o altă formă ceramică specifică culturii Monteoru. D i n p a s t ă fină
de culoare cenuşie şi cenuşiu închis, ceştile sînt de mărimi diferite.
Fragmentele ceramice au permis numai reconstituirea parţială a unor asemenea
ceşti. A u corpul rotunjit şi gura uşor e v a z a t ă . Torţile s u p r a î n ă l ţ a t e , trase din buza vasului,
se arcuiesc uşor sprijinindu-se pe u m ă r (Pig. 5/1, 2). La partea superioară se află uneori
un mic buton crestat pe margini (Fig. 0 b/4) sau o mică c r e s t ă t u r ă în afară (Fig. 5/2).
1
Exemple a s e m ă n ă t o a r e au fost găsite în aşezările Monteoru din Moldova .
1
M . Florescu, Arheologia Moldovei I V 19GG, p . 70. p l . 1 2 3 / 5 - 6 .

47

www.mnir.ro
 Cupa (bol) — r e p r e z e n t a t ă de citeva fragmente din p a s t ă fină cenuşiu-închis pro­
venind de la exemplare mici eu corpul globular, gura e v a z a t ă .
Strarhiiiâ-castroii — din pastă fină şi semifină, cenuşiu-închis şi cărămizie, are o
formă tronconică cu marginea î n t ă r i t ă şi uşor răsfrîntă.
Pahar — reprezentat prin citeva fragmente din p a s t ă cenuşiu-închis. A u fie corpul
cilindric cu fundul drept şi margine d r e a p t ă , fie corpul bombat, fundul ascuţit şi gura
e v a z a t ă (Fig. (5 a/4).
Decorul, specific culturii Monteoru, constă din brîuri alveolate, orizontale şi v e r t i ­
cale, brîuri în relief şi, cel mai des, brîuri crestate. Acest t i p de decor se întîlneşte pe vasele
de uz comun fie pe gît, fie pe pîntecele bombat al vasului.
Unele vase au pe buză c r e s t ă t u r i sau pe partea exterioară a buzei alveolări.
A l t t i p de decor este decorul incizat. Constă în benzi de linii incizate dispuse ori­
zontal, î n c a d r a t e de şiruri de î m p u n s ă t u r i sau crestături (Fig. 6 a /3, δ) sau în căpriori aso­
ciate cu benzi de l i n i i orizontale (Fig. (i b/3, 5).
Cercurile concentrice incizate sc găsesc pe un n u m ă r relativ mare de fragmente
ceramice. Sînt înconjurate uneori de şiruri de î m p u n s ă t u r i , alteori sînt t ă i a t e de d o u ă
l i n i i incizate (fig. G a/2).
U n fragment ceramic are o mică t o a r l ă crestată pe margini dispusă în cîmpul de
benzi incizate (Fig. G a/3).
Cîteva fragmente, foarte puţine, sînt decorate cu linii în relief (Fig. 6 b / l , 2).
Pe baza formelor ceramice şi a decorului, aşezarea de la Tircov, punctul Piatra cu
2
lilieci, se încadrează din punct de vedere cronologic la nivelul fazei Monteoru 1 C ) . a

Fragmentele decorate cu linii în relief par să ateste şi existenţa unei faze Monteoru
J
1 C,*, deşi acest decor apare şi în faza Monteoru 1 C . a

Dat fiind amploarea foarte reslrînsâ a săpăturilor existenţa acestei faze urmează
a f i dovedită de cercetările viitoare.
A doua epocă a fierului. Civilizaţia geto-dacă.
E x i s t e n ţ a unor eventuale construcţii pe terasele I — I I I este doar presupusă în
momentul de faţă, cercetări viitoare sperăm a elucida această ipoteză. Astfel în colţul de
sud-est al terasei I , în s u r p ă t u r a pantei, se observă un probabil „zid" de bolovani lung de
<>—8 m. Pe de altă parte, în cuprinsul secţiunii trasate pe terasa I s-au constatat porţiuni
compuse din pietre şi bolovani dc mici dimensiuni, amestecaţi cu fragmente de chirpic,
ce par a delimita unele eventuale construcţii. Caracterul l i m i t a t al cercetărilor ne împiedică
pentru moment a spune mai m u l t în această p r i v i n ţ ă .
In schimb în j u m ă t a t e a de nord-est a platoului-acropolă, săpăturile arheologice au
identificat urmele unor locuinţe ;
L o c u i n ţ a nr. 1 de s u p r a f a ţ ă , s i t u a t ă în apropierea colţului de nord al platoului,
avea o formă d r e p t u n g h i u l a r ă (cea. 3 χ 2,75 m). î n colţul de sud al ei se afla o v a t r ă păs­
t r a t ă fragmentar (20 χ 25 cm). Pereţii locuinţei erau făcuţi din nuiele şi crengi de copaci
prinse î n t r e ele cu o lipitură de l u t bine f ă ţ u i t ă . Fragmente din aceşti pereţi, prăbuşiţi,
sînt puternic arse în urma incendiului ce a pus c a p ă t locuinţei (Fig. 2 ; 2lb).
L o c u i n ţ a bordei nr. 2 s i t u a t ă oarecum în centrul platoului acropolă η-a p u t u t f i
dezvelită decît parţial — lungimea ei, pe direcţia est-vest era de 3,25 m. Pereţii erau pla­
caţi pe alocuri cu bolovani de dimensiuni mari şi mijlocii. Fundul ei se afla la 0,75 m faţă
de solul actual, iar în colţul de est era s ă p a t ă o g r o a p ă pentru p ă s t r a t proviziile. De formă
r o t u n d ă , cu diametrul de 1,10 m, fundul gropii se afla la adîncimea de 1,50 m.
(Fig. 3 a).
î n p r i v i n ţ a obiectelor de inventar s-au descoperit piese din metal, piatră, lut ars
şi ceramică. Ţ i n e m a m e n ţ i o n a n u m ă r u l foarte mic de oase de animale. D i n metal este

* Marilcna Florescn şi O. Buzdugan. Arheologia Moldovei, 7, 1972, p. 105—173, M . Florescu op. c i t . ,

p. 62 — 84. Eugenia Zaharia, S t u d i i ' i C e r c e t ă r i de istorie B u z o i a n ă , B u z ă u , 1973, p. 2 0 — 2 1 .
3
Marilena Florescu, op. c i l . , p. 80 — 90. E. Zaharia op. c i t . , p. 2 1 .
4
Eugenia Zaharia, op. c i t . , p . 2 1 .

48

www.mnir.ro
doar un mic fragment de fier dintr-o e v e n t u a l ă lamă de cuţit (Fig. 7/4). D i n piatră se re­
m a r c ă mai multe fragmente de rîşniţă din t u f vulcanic de t i p u l rotativ cu meta şi cata,
t i p specific secolelor I î.e.n. — I . e.n. (Fig. 7/11). Descoperirea lor în acest loc, pe un virf
de deal ce se prezintă ca un munte, probează existenţa — în zonele plane din împrejurimi —
a unei relativ intense activităţi agricole ce se solda cu recolte de cereale, iar boabele ob­
ţ i n u t e erau m ă c i n a t e la locul consumaţiei.
Lucrate din l u t ars sînt trei fusaiole bitronconice (Fig. 7/1—3) utilizate în t i m p u l
torsului şi ţ e s u t u l u i . î n schimb, în privinţa vaselor ceramice se întîlnesc într-o cantitate
foarte mare cele trei categorii îndeobşte cunoscute — lucrate cu mîna, la r o a t ă şi de i m p o r t .
A. Ceramica l u c r a t ă cu mîna se compune din vase arse i n general oxidant, culoarea
cărămizie a lor consfinţind acest lucru. N u putem spune însă că lipsesc vasele arse redu-
cător sau mai bine zis cele arse inegal. î n general, ceramica arsă cu mîna este o b ţ i n u t ă
dintr-un l u t amestecat cu nisip şi pietricele care dau vasului un aspect z g r u n ţ u r o s . Dar
se întîlnesc şi vase prelucrate dintr-o p a s t ă mai bine aleasă şi cu exteriorul netezit. I n ­
diferent însă de compoziţia pastei sau de modul de ardere se constată aceleaşi t i p u r i de
vase.
A. 1. Vasul borcan cu buza d r e a p t ă , oblică sau puţin rotunjită, verticală ori p u ţ i n
oblică spre exterior. Corpul are pereţii p u ţ i n arcuţi, iar fundul este drept. Pe corp se află
patru b u t o n i - a p u c ă t o a r e s i t u a ţ i în j u m ă t a t e a superioară. Reprezintă un t i p ceramic m o ş ­
tenit de geto-daci din epocile anterioare (Fig. 8/1—3 ; 6 ; 9/2).
A. 2. Vasul borcan identic cu cel anterior butonii întrerupînd însă un brîu al­
veolar dispus orizontal sau în ghirlandă. Reprezintă de asemenea, un t i p preluat din epocile
anterioare (Fig. 10/1).
A. 3. Vasul borcan, identic cu cele anterioare, butonii î n t r e r u p î n d însă o b a n d ă
de impresiuni. D a c ă forma vasului este o preluare din epocile anterioare, decorul consti­
tuie o creaţie a celei de a doua j u m ă t ă ţ i a sec. I I î.e.n. (Fig. 8/5).
A. 4. Vasul borcan, identic cu cele anterioare, decorul constînd însă din linii i n ­
cizate dispuse oblic sau în v a l . Decorul repreuintă o creaţie a geto-dacilor de la sfîrşitul
sec. I I I î.e.n., el întîlnindu-se frecvent pînă după mijlocul sec. I î.e.n.
A. 5. Vasul borcan identic cu cele anterioare, decorul constînd însă din linii curbe
sau oblice trase cu pieptănul. Decorul reprezintă de asemenea o creaţie geto-dacică de
la sfîrşitul sec. I I I î.e.n. pînă după mijlocul sec. I i.e.η
Α. 0. Vasul borcan identic cu cele anterioare, suprafaţa exterioară fiind decorată
cu elemente combinate din timpurile m e n ţ i o n a t e mai sus, în speţă brîul alveolar şi liniile
trase cu pieptănul (Fig. 13/1).
A. 7. Vasul bitronconic cu buza răsfrîntă oblic în exterior. Reprezintă un t i p ce­
ramic relativ larg răspîndit la geto-daci (Fig. 10/2 ; 9/3—4).
A. 8. Vasul de t i p „ u r n ă " cu pereţii puţin arcuiţi şi prevăzuţi cu a p u c ă t o r i plate
semicirculare sau dreptunghiulare. Ars reducător, reprezintă un t i p ceramic moşţenit din
epocile anterioare dar întîlnit cu predilecţie în secolele I V — I I I î.e.n. (Fig. 10/3).
A. 9. Cana cu corpul bitronconic şi cu buza răsfrîntă oblic spre exterior. Toarta
este p u ţ i n s u p r a î n ă l t a t ă . Reprezintă un t i p ceramic larg răspîndit in lumea g e t o - d a c ă
(Fig. 12/1).
A. 10. Fructiera cu buza aproape orizontală, corpul tronconic, iar piciorul c i l i n ­
dric. R e p r e z i n t ă unul dintre vasele cele mai larg răspîndite în aşezările geto-dace (Fig.
9 / 5 ; 12/2).
A. 11. Castronul cu buza mult răsfrîntă în exterior, iar corpul tronconic ( F i g .
8/4; 9/1).
A. 12. Castronul cu buza verticală corpul scund şi fundul drept. Este o formă
mai rar întîlnită (Fig. 9/6).
A. 13. Căţuia sau ceaşca geto-dacică cu gura largă, buza dreaptă, corpul t r o n ­
conic, iar fundul drept. D i n buza pînă pe fund se află o t o a r t ă . Reprezintă un vas speci­
fic geto-dacilor.

49
7 — Cercetări arheologice

www.mnir.ro
 Β. Ceramica l u c r a t ă la roata olarului conţine vase a căror p a s t ă este îngrijit l u c r a t ă ,
bine aleasă şi arsă în special r e d u c ă t o r avînd prin urmare o culoare cenuşie. N u lipsesc
însă nici vasele arse oxidant avînd deci o culoare roşie-cărămizie.
B l . Cana cu corpul bitronconic (Fig. 14/4—5), uneori bombat (Fig. 16/1—2), cu
buza răsfrîntă oblic în exterior, cu o t o a r t ă ce porneşte din sau de sub buză şi merge pînă
pe diametrul maxim, iar fundul este inelar. (Fig. 14/3). Corpul este adesea decorat, dea­
supra diametrului maxim, cu l i n i i orizontale incizate. U n fragment de cană lucrată dintr-o
p a s t ă foarte fină este decorat prin pictare cu o b a n d ă de culoare brun-roşcată. (Fig. 7/8).
Constitue t i p u l de vas cel mai r ă s p î n d i t la geto-daci.
B. 2. Cana cu gura largă şi buza verticală, îngroşată la exterior. Corpul bitronconic
are j u m ă t a t e a superioară aproape verticală şi decorată cu benzi de liuii lustruite, trase
vertical şi orizontal. Pc unul dintre exemplare t o a r t a - a p u c ă t o a r e este alipită corpului.
Acest t i p de cană este specific sec. I î.e.n. — I e.n. (Fig. 12/3, 5).
Β.3. Fructiera cu gura largă şi buza răsfrîntă aproape orizontal, dar cu marginea
profilată. Numeroase vase au această buză decorată cu linii drepte sau în val trase prin
lustruire. U n decor a s e m ă n ă t o r de l i n i i lustruite trase circular, transversal sau în val se
întîlnesc şi pe corpul unora dintre ele. Uneori însuşi piciorul, înalt şi cilindric cu baza p u ţ i n
e v a z a t ă , era p r e v ă z u t cu l i n i i lustruite trase orizontal (Fig. 12/4; 11/4; 15; 16/4—5 ;
7/6).
Β. 4. Castronul cu buza oblică în sus, umărul carenat şi corpul tronconic. D i n buză
pînă pe u m ă r sînt dispuse 2—4 torţi late şi puţin s u p r a î n ă l ţ a t e (Fig. 11/1 ; 14/1 — 2, 6).
Β. 5. Vasul cu corpul globular decorat cu caneluri şi linii lustruite. Gura, mai în­
g u s t ă decît corpul, are buza îngroşată la exterior şi t r a s ă spre interior (Fig. 16/3).
Β.6. Vasul mare pentru provizii cu buza răsfrîntă orizontal, iar corpul cu pereţii
m u l t arcuiţi în partea superioară care este decorată cu l i n i i incizate trase orizontal şi în
val. Uneori gîtul, puternic arcuit şi dînd un aspect trompetiform părţii superioare a va­
sului, este p r e v ă z u t cu caneluri în relief. Fundul acestor vase este inelar (Fig. 11/2—3;
13/2-4).
C. Ceramica de import este r e p r e z e n t a t ă de vase provenite din lumea elenistică
tîrzie ce în secolul I î.e.n. se afla sub stăpînire r o m a n ă .
C I . Amfore dintr-o p a s t ă albicioasă sau cărămizie (Fig. 7/10)
C. 2. Farfuria cu decor ş t a m p i l a t în centrul ei şi t o a t ă suprafaţa interioară lus­
t r u i t ă . Este un t i p de vas întîlnit în lumea pontică ce se afla sub influenţa g r e c o - r o m a n ă
în sec. I î.e.n. — I e.n. (Fig. 7/5).
C. 3. Strachina mică cu corpul p u ţ i n înalt şi sprijinit pe un picior subţire a cărui
bază este mult lăţită (Fig. 7/7).
Pentru datarea tuturor acestor descoperiri nu ne putem baza, prin urmare, decît
pe tipurile ceramice. Astfel cele cîteva fragmente de vase-urnă cu a p u c ă t o r i orizontale
semicirculare, precum şi cea d r e p t u n g h i u l a r ă cu prag d a t e a z ă din secolele I V — I I I î . e . n .
D i n această perioadă datează şi un castron cu buza verticală, d r e a p t ă şi corpul p u ţ i n
6
înalt a s e m ă n ă t o r cu unele vase descoperite tot în j u d e ţ u l Buzău, la P e t r i ş o r u R a c o v i ţ e n i
pe valea Cîlnăului. Aceste cîteva fragmente ceramice probează prin urmare o efemeră
locuire în perioada timpurie a celei de a doua epoci a fierului — secolele I V — I I I î.e.n.
î n schimb numeroasele fragmente ceramice provenind în special de la căni şi fruc­
tiere decorate prin lustruire cu motive geometrice — linii orizontale, verticale, în val sau
in zig-zag — d a t e a z ă din a doua j u m ă t a t e a secolului I î.e.n. — secolul I e.n. D i n aceeaşi
perioadă sînt şi două fragmente ceramice — unul dintre ele provenind dintr-o cană —
arse oxidant şi decorate prin pictare cu linii roşii-brune (Fig. 7/8—9).
Aceste două t i p u r i de decor — lustruit şi pictat — coroborate cu forma vaselor —
î n special cănile cu partea superioară a corpului aproape verticală — sînt specifice aşe­
zărilor geto-dace din secolele I î.e.n. — I e.n. identificate la Bărboşi —Galaţi', Popina

* G . Trohani, Cercetări Arheologice, 4. M N I , 1981, p. 4 5 - 5 2 .

« S. Sanie, Arheologia Moldovei, 12, 1988, p. 5 3 - 1 0 2 .

50

www.mnir.ro
 10
B o r d u ş a n i ' (Ialomiţa), Răcătău» şi Brad» (Bacău), O c n i ţ a (Vîlcea), C h i c h i l ă u - V a l e a
11
Lupului (Buzău), etc.
Demne de remarcat sînt şi cîteva fragmente ceramice descoperite pe platoul-acro-
polă într-o e v e n t u a l ă g r o a p ă menajeră sau locuinţă parţial dezvelită. Este vorba mai întîi
de j u m ă t a t e a superioară a unui vas de provizii lucrat cu mîna dintr-o p a s t ă relativ b u n ă
dar arsă neregulat. Gura largă are buza răsfrîntă oblic în exterior, iăr marginea ei este
d r e a p t ă . Corpul cu pereţii mult arcuiţi este decorat, prin incizare. cu două linii ample în
val m ă r g i n i t e de alte două linii deasupra şi două-trei dedesubt. Forma şi decorul vasului
apar în perioada civilizaţiei geto-dace din secolele I I î.e.n. — I e.n., dar după compoziţia
pastei şi modul de ardere el poate f i atribuit dacilor liberi din secolul I I I e.n. (Fig. 17).
î n al doilea r î n d t o t acestei perioade trebuie să-i a p a r ţ i n ă şi alte fragmente de vase
lucrate de asemenea cu mîna dar dintr-o pastă în compoziţie căreia se află foarte m u l t ă
mică, scoici şi pietricele. Indiferent că sînt vase de provizii sau borcane profilul este ase­
m ă n ă t o r , doar dimensiunile variind. Gura este largă şi are buza răsfrîntă oblic în exterior,
iar marginea este d r e a p t ă . Corpul mult arcuit este decorat, în cazul borcanelor, pe partea
sa superioară, cu linii incizate orizontal şi în val amplu. T o t la borcane se poate constata
o formă bitronconică a corpului d a t o r i t ă prezenţei unui brîu alveolar aplicat în pasta
vasului — deci nu a d ă u g a t — şi dispus orizontal pe diametrul maxim (Fig. 18).
P r i n toate aceste descoperiri d a t î n d a t î t din perioada timpurie a epocii bronzului,
cît şi prin cele geto-dace din secolele I V — I I I î.e.n., I î.e.n. — I e.n. ori cele din sec. I I I e.n.
cele prezentate mai sus sînt deosebit de importante pentru lămurirea unor aspecte mai
p u ţ i n cunoscute din istoria străveche şi ţării noastre. Pe de altă parte identificarea lor pe
valea Buzăului umple un gol al cercetărilor de pînă în prezent, cercetări ce se impun cu
necesitate continuate şi în viitor.

7
G. T r o h a n i , c e r c e t ă r i .
8
V . C ă p i t a n i i , Carpica, 1 8 - 1 9 , 1987, p . 1 0 3 - 1 4 9 .
9
V . Ursachc, Cetatea d a c i c ă de la B r a d , rezumatul tezei de doctorat, Iaşi, 198r.
1 0
D . Bcrciu, B u r i d a v a d a c i c ă , B u c u r e ş t i , 1981, passim.
1 1
Cercetări, Dragomir Popovici.

LES RECHERCHES A R C I 1 É L O G 1 Q U E S A I ' E N D R O I T ,ΡΙΑΤΙΛΑ CU L I L I E C I " , D U V I L L A G E

TIRCOV, COM. P I R S r O V . D É P . D E B U 7 A U

Résumé

Le villaiţe T i r c o v se trouve au lias du sommet D l l u i a . Vers le nord-ouest du village, en a m p h i t h é â t r e

se hausse la colline . P i a t r a cu L i l i e c i " q u i contient à sa partie s u p é r i e u r e un plateau o r i e n t é N E —SO, long de
1
100 m e large de 15 — 20 m dans sa plus grande partie, mais ayant par endroit une largeur de 4—5 ou 0 — 7 m .
Ce plateau-acropole a sa c ô t e méridional)) rocheuse et presque v r r t i c a l e - g r a b e n — tandis que la
c ô t e septentrionale est un horst.
T o u t le plateau a é t é h a h i t é pendant lVge du bronze et par les g é t o - d a c e s du l V - è m e - I l l - è m e siè­
cles av. n . è . , I-er siècle av. n . é . — I - e r siècle n . é. et I l l - è m e siècle n . è.
Vers le sud-ouest le plateau descend par des panics relativement douces q u i ont é t é a m m é n a g é e s
par les g é l o - d a c e s en quatre terrasses p l a q u é e s a l'aide de pierres.
Sur la q u a t r i è m e terrasse, la plus basse et q u i é t a i t la plus accessible donc pour entrer dans l ' é t a b l i ­
ssement, on a é l e v é deux v a l l u m en terre sur les c ô t e s dc E S E et Ο Ν Ο .
L ' é t a b l i s s e m e n t dc l ' é p o q u e du bronze appartient aux phases I C et I C , de la civilisation Monteoru.
3

L ' é t a b l i s s e m e n t s é t o - d a c e contient d'abord des traces des IV-ème - I l l - è m e siècles av. n . è. et en

suite des habitations du I-er siècle av. n . è. —I-cr siècle n . è. l a datation se toit à base de la c é r a m i q u e t r a ­
vaillée à la t o u r et d é c o r é e par polissage et avec de la peintures rouge.
On remarque de m ê m e quelques fragments c é r a m i q u e s du l l i - è i n e siècle n . è.

51

www.mnir.ro
 CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E DIN C U P R I N S U L
NECROPOLEI V O I E V O D A L E D E L A CETĂŢENI,
JUDEŢUL ARGEŞ

LUCIAN CHITESCU
ANCA PÂUNESCU

1
Cele patru morminte, lipsite de inventar, descoperite în vara anului 1982 la C e t ă ţ e n i
p ă r e a u a f i epuizat c o n ţ i n u t u l necropolei voievodale de aici, a p a r ţ i n ă t o a r e bisericii nr. 2,
eu plan treflat, necropolă din care fuseseră cercetate, în decursul anilor, pe lîngă destule
morminte lipsite de inventar şi unele cu inventar sau cu monede de la loan Vatatzes
(1222-1254), Bella I V (1245-1270), Carol Robert (monedă b ă t u t ă înainte de anul 1329),
Vladislav Vlaicu (1364—1376) sau Alexandru cel Bun (monedă anepigrafă din seria celor
2
b ă t u t e pînă la 1408) . Se consemna, atunci şi acolo, constatarea că necropola din sectorul
monumente se î n t i n d e a mai cu seamă pe locul care mai tîrziu a fost zidită biserica cea mai
b o u ă de aici (nr. 1)', cu toate că cel mai important m o r m î n t din cuprinsul ei fusese g ă s i t
pe locul şi în d ă r î m ă t u r a celui mai vechi monument de zid din acest sector (biserica nr. 3)'.
I a t ă însă că la sfîrşitul campaniei arheologice a anului 1985 şi, ca urmare a acestui fapt,
în cursul celei desfăşurate în anul u r m ă t o r , în colţul extrem sudic al sectorului monu­
mente de la Cetăţeni, în imediata apropiere a cursului actual al Dîmboviţei, la o d i s t a n ţ ă
oscilînd î n t r e 15 şi 40 m sud de biserica nr. 1, au fost identificate mai întîi 2 şi apoi alte 29
morminte care, judecate d u p ă zona în care s-au g ă s i t grupate şi mai cu s e a m ă după con­
ţ i n u t u l celor cu inventar, a p a r ţ i n în totalitate necropolei voievodale de aici, ele indicînd
t o t o d a t ă şi limita extrem sudică a acesteia. Simpla parcurgere a planului secţiunilor şi
mormintelor indică cu claritate limitele sudice, sud-estice şi sud-vestice ale necropolei,
dincolo de acestea încetînd nu numai e x i s t e n ţ a mormintelor dar şi p r e z e n ţ a urmelor de
locuire şi v i e ţ u i r e feudală, orizontul de locuire mai vechi, geto-dacic fiind singurul care-şi
prelungeşte vestigiile dincolo mult de aceste limite. De altminteri, ultima descoperire i m ­
p o r t a n t ă pentru perioada feudală făcută în zona acestei limite este o monedă de la Stefan
D u ş a n ( 1 3 3 1 - 1 3 5 5 ) » găsită în 1985 în S I A, careul 2, la adîncimea de - 0,90 m şi care
provine, probabil de la marginea necropolei. Oricum ar f i a t î t moneda Ştefan D u ş a n cît
şi inventarul celor 8 morminte, din cele 31 cercetate în ultimele două campanii de cer­
cetare, concură la î n c a d r a r e a lor în perioada cuprinsă între mijlocul secolului al X I I I - l e a
şi î n c e p u t u l sec. al. XV-lca, a ş a d a r în perioada existenţei şi funcţionării bisericii nr. 2,
cu plan treflat, de la Cetăţeni căreia îi a p a r ţ i n e întreaga necropolă din sectorul monu­
mente.
Toate cele 31 morminte cercetate în ultimele campanii se găsesc la adîncimi ce
oscilează î n t r e 1,90 m şi-0,85 m faţă de solul actual, în funcţie de unghiul de înclinare a
pantei actuale dinspre est spre vest, în şiruri aproximativ paralele şi orientate în genera 1
pe direcţia vest-est, devierile de la această direcţie fiind mici şi nesemnificative. Schele-

1
Anca P ă u n e s c u şi Spiridon Crist oeea, Cercetările arheologice din sectorul „monumente" de la Cetăţeni,
jud. Aigeţ,
tn C. Α., V I I , B u c u r e ş t i , 1984. p. 140.
2
Lucian Chitescu, A n i ş o a r a Sion şi Spiridon Cristocea Cercetările arheologice efectuate la complexul
dc monumente feudale de la Cetăţeni, jud. Argeş, In C. Α., V I , B u c u r e ş t i , 19S3, p. 59.
3
Ibidem, p. 54, 59.
1
Ibidem, p . 67.
5
Identificare f ă c u l ă de colega Paraschiva Stancu căreia ! i e x p r i m ă m şi aici m u l ţ u m i r i l e noasire.

52

www.mnir.ro
 tele sînt fără excepţie întinse pe spate, cu braţele apropiate de corp, îndoite din cot şi
mîinile aşezate pe bazin sau pe abdomen. La 10 dintre morminte nu s-a putut preciza
poziţia b r a ţ e l o r din cauza s t ă r i i precare de conservare a scheletelor sau fiind vorba de
r e î n h u m ă r i . D i n totalul de 31 morminte cercetate, 13 sînt de a d u l ţ i , 15 de copii pînă la
14 ani, 3 fiind r e î n h u m ă r i . Nu s-au p ă s t r a t decît extrem de p u ţ i n e resturi de lemn de la
sicrie şi la fel de p u ţ i n e cuie de sicriu pentru a putea f i concludente, solul extrem de rău
conservat de aici p u t î n d explica eventual p a r ţ i a l această lipsă.
U n singur m o r m î n t M 24 se deosebeşte de toate celelalte prin faptul că scheletul
este s t r ă j u i t de un şir continuu de pietre de rîu, de dimensiuni şi forme diferite ce deli­
m i t e a z ă scheletul pe cele patru laturi şi indică forma r e c t a n g u l a r ă a gropii (pl. 2). Acest
m o r m î n t delimitat de şirul de pietre, a v î n d ca inventar un ac de m a r a m ă pus ca inel, amin­
t e ş t e de un alt m o r m î n t , nr. 9 cu lespezi de p i a t r ă , din necropola aşezării de la Cetăţeni,
s i t u a t ă în partea opusă necropolei voievodale din sectorul monumente, la l i m i t a extrem
vestică a întregii aşezări şi a platoului „Poiana T î r g u l u i " ' . Deşi deosebit î n t r u c î t v a de
m o r m î n t u l cu lespezi, din gresie locală, g ă s i t In necropola c o m u n i t ă ţ i i , M 24 din necro­
pola v o i e v o d a l ă , cu pietre de rîu neprelucrate aşezate în j u r u l scheletului, poate f i datat,
ca şi celălalt care a avut inventar, cert de datare, tot la mijlocul secolului al X I I I - l e a ,
morminte similare, cu şir de pietre neprelucrate în j u r u l scheletului fiind semnalate dc mai
m u l t ă vreme şi datate ca atare şi în Jugoslavia'.
Inventarul funerar al celor 8 morminte, din (cele 31 cercetate, se compune din 5
inele din argint, un ac de m a r a m ă din argint folosit ca inel, un fragment de cercel din ar­
gint, o c a t a r a m ă cu placa de prindere la curea, din bronz şi aplice decorative t o t din bronz.
P r e z e n t ă m pe scurt, inventarul funerar al celor 8 morminte.
1. Inel sigilar din argint (M 1) — 1,90 m ; S I A /1985 găsit la mîna stingă, cu ve­
riga r o t u n d ă în secţiune, cu capetele apropiate şi lipite sub placa monturii. Aceasta este
r o t u n d ă , p l a t ă , cu s u p r a f a ţ a decorată pe margine cu un şir de casete incizate iar în centru
decorul reprezintă un spic de grîu stilizat (pl. 1/1). Diametrul inelului : 24 mm, diametrul
monturii : 17 mm. Cele mai apropiate analogii le găsim în inventarul tezaurului de Ia
Olteni (Teleorman)' şi ca urmare, propunem datarea inelului de la Cetăţeni în a doua j u ­
m ă t a t e a secolului al X I V - I c a .
2. Inel de argint ( M 14 ; — 1,27 m ; S I D ) , găsit la mîna d r e a p t ă , cu verigă lame-
lară cu capetele unite şi lipite sub m o n t u r ă ; exteriorul verigii este decorat cu două nervuri
longitudinale. Montura se compune dintr-un disc pe marginea căruia sînt lipite la exterior
8 pastile din metal (una lipsă), iar s u p r a f a ţ a discului este decorată cu cîte 5 grupuri de
pastile mai mici dispuse în triunghi cu vîrful spre centru. In mijlocul discului este aplicată
o pastilă mai mare din metal, î n c o n j u r a t ă la bază de un fir s u b ţ i r e , torsionat, tot din ar­
g i n t (pl. 1/2). Diametrul inelului : 22 m m ; diametrul monturii : 16 mm ; lăţimea verigii :
4 mm.
Inele cu m o n t u r ă d e c o r a t ă cu pastile şi aplicaţii din s î r m ă împletită se cunosc Ia
Dinogeţia" încă din secolul al XI-lea. Pentru secolele al X I I I — l e a şi al XIV-Iea inele cu
11
aceste motiv decorativ au fost descoperite Ia C e t ă ţ e n i " , S t r e i s î n g e o r g i u sau la Piatra
N e a m ţ " . Inelul din M 14 din necropola voievodală de la Cetăţeni prezintă o v a r i a n t ă mai
t i m p u r i e şi sc d a t e a z ă î n a doua j u m ă t a t e a secolului al X I I I - l e a .

' Lucian Chifcscu, Cercetările arheologice la Cetăţeni, jud. Argeş, tn C. Α., I I , B u c u r e ş t i , 1076, p. 181.
' Sime B a t o v i c , I n Slarohroaska prosojeta, Zagreb, 7, 1960, p. 228 — 229.
" D . V . Rosetti, Tezaurul de podoabe medievale de la Olteni (Teleorman) şl clementele lor bizantine.
In Buletinul monumentelor h'orice, X L I , 4, 1972, p . 10 şl nota 9 1 , p. 13, f i g . 28.
' Gh. Ştefan şi colab., Dinogeţia 1. A ş e z a r e a feudal t i m p u r i e de la B i s e r i c u ţ a Garvan, B u c u r e ş t i , ,
1907, 2 8 5 - 2 8 Ç , f i g . 170/20.
1 0
Anca P ă u n e s c u Obiecte de podoabă descoperite In necropola medievală de la Cetăţeni, jud. Argeş
in Muzeul National, I I I , B u c u r e ş t i , 1976, p . 258, f i g . l / a .
1 1
G h . B a l t a g , Podoabe din secolele XIII —XVIII din inventarul necropolelor de la Streisîngeorgiu,
jud. Hunedoara, în R. M. M., s. M . I . Α . , 1, 1978, p . 53, f i g . 1/2.
" V i c t o r Spinei, Necropola medievală de la Piatra Neamţ, Dărmăneşll, In Mem. A n t , , I , Piatra N e a m ţ ,
1909, p. 218, f i g . 2'6.

53

www.mnir.ro
 3. Inel sigilar din argint (M 8 ; — 1,30 m ; S 18) (Β) descoperit la mîna d r e a p t ă
are montura lucrată o d a t ă cu veriga ; capetele lamelare ale verigii se subţiază şi se l i ­
pesc unul peste altul, în partea opusă monturii. Aceasta este l ă ţ i t ă şi delimitată prin două
linii paralele incizate, iar în s p a ţ i u l dintre acestea este incizat m o t i v u l decorativ sub forma
unèi păsări stilizate (pl. 1/3). Pe verigi la exterior, de o parte şi de alta, în porţiuni sime­
trice, special l ă ţ i t e , se află incizată cite o cruce. Diametrul inelului : 20 mm ; lăţimea mon­
t u r i i : 16 m m .
Un exemplar a s e m ă n ă t o r , a v î n d incizate pe verigă de o parte şi de alta a monturii,
cîte două grupuri de l i n i i în cruce s-a g ă s i t la Streisîngeogiu şi a fost datat în secolul al
1 14
XV-lea *, iar exemplare similare de la O l t e n i şi S u s t ă n e ş t i " au fost datate în secolele
X I V — X V . Exemplarul g ă s i t în M 8 din necropola voievodală de la Cetăţeni se d a t e a z ă
mai degrabă în cursul secolului al XIV-Iea, din secolul u r m ă t o r veriga devenind r o t u n d ă ,
iar placa monturii mai profilată.
4. Inel din argint cu casetă simplă (M 29 ; — 1,25 m ; S I F ) g ă s i t la mîna s t i n g ă ,
este lucrat dintr-o s î r m ă subţire din argint, r o t u n d ă in secţiune, cu capetele apropiate
şi lipite sub montura în forma unei casete simple, rotunde, în care în vechime existase
o p i a t r ă . Diametrul inelului : 19 mm ; diametrul monturii : 7 mm ; înălţimea monturii ;
2 mm ; grosimea verigii : 1 mm (pl. 1/4).
1 β
Este un model simplu, foarte comun, care apare la Dinogeţia in sec. Χ Ι , iar l a
17 1
S u s l ă n e ş t i şi Oraşul de F l o c i ' în sec. X V — X V I . Forma simplă a inelului din necropola
de la Cetăţeni, faţă de cele de la Suslăneşti sau Oraşul de. Floci, pledează pentru datarea
lui în secolul al XIV-Iea.
5. Inel — verigă din argint (M 2 ; — 1 m ; S I B ) , descoperit la mîna stingă, lucrat
din două sîrmc din argint răsucite şi cu capetele unite şi lipite (pl. 1/5). Diametrul verigi:
22 mm ; grosimea verigii: 2 mm. Piese similare, rezultate prin răsucirea a două sîrmc de
1 20 21
argint, se întîlnesc, de asemenea la Dinogeţia în sec. X I · , la S u s l ă n e ş t i ş i Oraşul dc F l o c i
in sec. X I V — X V şi mai rar in see. X V I . Forma simplă şi îngrijit lucrată a verigii din
necropola de la Cetăţeni pledează pentru datarea ei în secolul al XIV-Iea.
6. Ac de maramă din argint (M 24 ; — 1 m ; S I E ) , g ă s i t Ia mîna stingă cu acul în­
tors pentru a forma un inel în j u r u l degetului. Montura este formată din trei mărgele de
argint, goale în interior, lipite una lîngă alta. Mărgică din centru, mai mare, este decorată
cu o pastilă de metal înconjurată la bază de un f i r de s î r m ă t o r s i o n a t ă şi lipită în ca­
pătul diametral opus acului. Celelalte două mărgele, mai mici sînt fixate de o parte şi de
alta a celei centrale şi s u s ţ i n u t e de două sirme s u b ţ i r i , treflate, care sc sprijină pe ac, sus-
ţinînd întreaga m o n t u r ă . Mărgelele sînt sparte şi aplatizate din cauza presiunii şi coroziunii
p ă i n î n t u l u i . L ă ţ i m e a monturii : 16 mm ; înălţimea monturii : 16 mm (pl. 1/6).
Ţinînd seama de t i p u l m o r m î n t u l u i în care a fost găsit acest ac, de constatarea
că cl a fost folosit ca inel funerar şi de a s e m ă n a r e a cu acele de p ă r descoperi le la Cot­
22
n a r i şi care au fost datate în secolul al X I I I - l e a , datarea lui în acest t i m p ni se parc cea
mai p o r i v i t ă .

"
G h . B î l t a g . loc. cit., p . 53. f i g . 1/3.
1 1
D i n u V . , Rosetti, loc. cit., p . 13, f i g . 34.
1 5
A c e l a ş i , Vestigiile feudale de la Suslăneşti, jud. Argeş, tn Β. M. I - , 2, 1072, p . 35, p l . C/2.
" G h . Ş t e f a n şi colab., loc. cit., \.. 286, f i g . 170/17.
1 7
D i n u V . Rosctti, loc. cit., p . 35, p l . 6/0.
" Γ. iician Cliitescu şi colab.. Cercetări arheologice la Piua Petri (oraşul de Floci), jud. Ialomiţa, in
C. Α., ΠΤ, B i c u r e ş t i , 1970, p . 2 3 1 , f i g . 17/5, 14.
1 9
G h . Ştefan şi colab., loc. cit., p . 288, f i g . 170/36, 38.
2
° D i n u V . Rosetti, loc. cit., p . 34, p l . 5 / 1 , 0 şi p l . 6/10. Vezi şi nota 53.
2 1
Anca P ă u n e s c u , Cercetări arheologice la Piua Petri (Oraşul de Floci), r o m . Giurgeni, jud. Ialomiţa.
în C. Α., VU, 1 9 8 » , p . 145, f i g . 1/1.
" Corina Nicolaescu, Moştenirea artei bizantine în România, B u c , 1971, p. 1 3 - 1 1 , f i g . 56,.

54

www.mnir.ro
 7. Verigă de cercel din argint ( M 13 ; — 1 m ; S 1 D ) . L u c r a t ă dintr-o sîrmă sub­
ţire cu capetele apropiate. Pe verigă se mai p ă s t r e a z ă urmele unui fie subţire dc sîrmă
de argint r ă s u c i t ă care fixa, fie o mărgică din două semisfere lipite, îl; grupuri de fire îm­
pletite în ochiuri dese. Diametrul : 28 mm (pl. 1/8). Piese a s e m ă n ă t o a r e se cunosc în tezau­
26
r u l de la V o i n e ş t i " , P ă c u i u l l u i Soare" şi C e t ă ţ e n i motiv pentru care propunem şi datarea
piesei fragmentare din necropola voievodală de la Cetăţeni în secolul al X I I - l e a .
8. Accesorii vestimentare ( M 28 ; — 1,10 m ; S I F ) . C a t a r a m ă cu veriga şi placa
de fixare, la curea, din bronz. Veriga lamelară este prinsă Ia capătul unei tije din bronz
arcuite, ce era fixată cu n i t u r i pe cureaua din piele. La capătul opus tija este îndoită peste
un pivot scurt pe care era fixat acul cataramei. De capetele acestui pivot este fixată prin
nituire banda ovală cu secţiune lamelară a cataramei Exemplarul v ă d e ş t e o l u c r ă t u r ă
extrem de fină. Lungimea cataramei cu veriga şi tija : 42 mm ; veriga cataramei : 18 χ
3 m m . De-a lungul pieptului scheletului, pe ambele părţi au fost găsite două şiruri de mici
aplice din bronz ce decorau un v e ş m î n t probabil din piele (pieptar ?) din care au fost re­
cuperate 20 bucăţi. Aplicele sînt lucrate dintr-o tablă dreptunghiulară ( 8 x 7 mm) uşor
arcuită şi cu două şenţuiri paralele cu laturile lungi. î n mijlocul aplicelor, pe dos, se află
cîte un nit, cu ajutorul căruia se fixau pe piele.
Menţionăm de asemenea, cîteva ace conice din tablă de bronz, găsite în resturi mici
de piele îndoite ( M 29 ; — 1,25 m ; S I F ) . Presupunem că aceste ace conice din tablă de
bronz erau folosite pentru realizarea unor o r n a m e n t a ţ i i reliefate pe cureaua sau cingă-
toarea din piele.
î n t r u c î t nu dispunem de nici un element cert de datare socotim că a t î t M 28 (cu
c a t a r a m ă ) din bronz şi v e ş m î n t decorat cu aplice de bronz) cît şi M 29 (cu ace conice din
bronz Ia cingătoare) se pot data, cu oarecare a p r o x i m a ţ i e în cursul secolelor X I I I — X I V ,
aceasta fiind d u p ă cum am a r ă t a t , şi limita cronologică de existenţă şi funcţionare a ne­
cropolei voievodale din sectorul monumente de la Cetăţeni.
Notă: î n t r e descoperirile mai vechi, făcute la Cetăţeni în anii I960—19C2 de Dinu
V . Rosetti şi r ă m a s e încă nepublicate — d u p ă plecarea definitivă din ţ a r ă mai întîi şi
d u p ă dispariţia sa mai apoi — figurează, potrivit donaţiei nr. 46/16 noiembrie 1972, făcută
de acesta Muzeului N a ţ i o n a l de Istorie a României, cu n u m ă r de inventar 67 765, o cruce
pectorală, găsită — aşa cum afrmă descoperitorul în donaţia m e n ţ i o n a t ă „într-un mor­
m î n t pendinte de necropola bisericii nr. 2". î n t r u c î t abia în ultimul moment am i n t r a t în
posesia acestei piese, pe care o considerăm a f i deosebit de i m p o r t a n t ă , socotim potrivit
s-o m e n ţ i o n ă m la sfîrşitul acestui raport de s ă p ă t u r ă , care se referă tocmai la descoperiri
mai vechi sau mai noi făcute în necropola voievodală de Ia Cetăţeni „ p e n d i n t e " în prin­
cipal — dacă nu exclusiv — de biserica nr. 2, cu plan treflat, de acolo. Crucea este din
amfibolit (?), are 5,5 cm, înălţime şi 3,5 cm lăţime ; pe avers este dăltuit, în relief, într-o
manieră stilizată, Isus răstignit, a v î n d deasupra capului inscripţia CXC ; pe revers
este figurată — în aceeaşi manieră stilizată o originală şi interesantă întruchipare a Fe­
cioarei, avînd deasupra capului aceeaşi inscripţie, în t i m p ce pc braţele crucii, Ia dreapta
şi la stînga Fecioarei, se găsesc gravate literele, respectiv ; pe lateralele crucii (de 0,8 cm)
sînt incizate, de caracterele greceşti Α . Ρ . Γ . Τ . şi Τ . Κ . Π . Γ . Piesa este un exemplar singular
nu numai în rîndul descoperirilor din necropola voievodală de la Cetăţeni din secolul al
X I I I - l e a , dar ea constituie un unicat pentru toate descoperirile de pînă acum din R o m â n i a
aceluiaşi secol; în schimb, găsim bune analogii în descoperirile din Macedonia, datate t o t
în secolul al X I I I - l e a .

2 1
Dan G h . Teodor, Tezaurul feudal timpuriu descoperit la Voineştt-Iaşl. In Arh.. Mold., I , 1951,
p. 2F4, fig. 7/7, 8.
2 4
P . Dlaconu, S. Baraschl, Pacuiul lui Soare, I I , Bucureşti, 1977, p. 124, fig. 25, 28.
" A . P ă u n e s c u , op. c'/., 1976, p. 2 6 0 - 2 6 1 , fig. 3.

55

www.mnir.ro
LES RECHERCHES ARCHÉOLOGIQUES DE L A NÉCROPOLE P R I N C I È R E DE CETĂŢENI, DÉP.
DARGEŞ

Résumé

Les auteurs p r é s e n t e n t les r é s u l t a t s d e la d e r n i è r e campagne de fouilles e f f e c t u é e à C e t ă ţ e n i , dep.

d ' A r g e ş , en 1976. S i t u é e à la l i m i t e e x t r ê m e sud-est dc la n é c r o p o l e , dans le secteur d e s i g n é e sous le n o m
„Les Monuments", ont é t é identifiées et fouillées Π1 s é p u l t u r e s . L a n é c r o p o l e , fouillés exhaustivement, conte­
nait 52 s é p u l t u r e s c h r é t i e n n e s du rite orthodoxe et q u i datent des X l I I - e — X l V - e siècles. Les ensevelis, d é p o ­
sés en „ d e c u h i t dorsal", é t a i e n t disposés et o r i e n t é e s à p t u p r è s p a r a l l è l e s et o r i e n t é e s est-ouest. Une seule
s é p u l t u r e (no. 24) sc distingue de toutes les outres par le fait que le m o r t est e n t o u r é d'une r a n g é e continue
de cailloux. Ce r i t u e l , ainsi que l ' a i q u i l l c de parure pour la t ê t e , en argent, mais t r a n s f o r m é e en anneaii ( p l .
I/θ) pour l'annulaire gauche, date le tombeau au Χ Ι Ι Ι - è i n e siècle. Les autres objets d é c o u v e r t s , comme d ' a i -
leurs l ' e n t i è r e n é c r o p o l e , a p p a r t i e n n e n t aux X l X - e — V I H - e siècles.

www.mnir.ro
 AŞEZAREA GETO-DACICĂ D E L A GIURGENI-MOZACU,
JUDEŢUL IALOMIŢA

L U C I A N CHITESCU
ANCA PÀUNFSCU
E L E N A RENTA
GHEORGHE MATEI
V I R G I L ŞT NIŢULESCU

î n urma unei periegheze efectuate de membrii colectivului Muzeului .Judeţean Ia­

l o m i ţ a în vara anului 1986, a fost identificată o aşezare geto-dacică, la circa 1 k m N E de
limita comunei Giurgeni, în punctul Mozacu, pe o suprafaţă foarte întinsă, în marginea
terasei inundabile a D u n ă r i i . Zonele de locuire erau răspîndite pe suprafeţe ceva mai
î n ă l ţ a t e în teren, care au fost însă distruse şi foarte mult nivelate de lucrările agricole,
î n total, au fost trasate 25 de secţiuni, cu numeroase casete necesare pentru cercetarea com­
plexelor descoperite.
Astfel a fost identificată o aşezare deschisă, de t i p rural, în care s-au găsit şi cer­
cetat locuinţe de suprafaţă, bordeie, vetre şi gropi menajere.
Observaţiile stratigrafice a r a t ă că imediat sub humusul arat, în care s-au găsit frag­
mente ceramice numeroase, se află un strat dc p ă m î n t cenuşiu-negru, sfărîmicios, care
conţinea un bogat material ceramic şi a cărui grosime varia între 0,30 — 0,80 m. î n acest
nivel de locuire, se adînceau pînă Ia 1,15 m, gropile bordeielor şi gropile menajere. în sfîrşit
sub acest nivel se afla solul v i u , galben-nisipos, de n a t u r ă aluvionară.
Locuinţele de suprafaţă au fost distruse dc a r ă t u r a adîncă, î n t r u c î t ele apar la adîn­
cimea m a x i m ă de —0,35 m faţă de solul actual. Singura locuinţă mai bine p ă s t r a t ă , a fost
identificată în S X V I I I şi avea o formă aproape d r e p t u n g h i u l a r ă , cu laturile aproximativ
de 5 m x 4 m şi o r i e n t a t ă N E - SV. Nu s-au descoperit gropi dc par. Podeaua era netedă,
bine b ă t ă t o r i t ă , s u p r a p u s ă dc o peliculă foarte subţire de chirpic. î n interiorul acestei
locuinţe, nu s-au descoperit gropi de provizii sau urme de vetre. Fragmentele de chirpic ale
pereţilor prăbuşiţi pe suprafaţa podelei, a r a t ă că aceştia erau lucraţi din nuiele groase,
paralele şi foarte dese.
Forma şi dimensiunile locuinţelor-bordci este foarte v a r i a t ă , toate fiind adîncite
î n t r e 0,85 m şi 1,20 m faţă de solul actual.
Locuinţa-bordei din S X X I I I are o firmă rectangulară cu colţurile rotunjite, este
o r i e n t a t ă aproximativ SV —NE şi cu laturile dc dimensiuni foarte mici (2 m χ 1,7 m).
Groapa bordeiului porneşte dc la 0,30 m. faţă dc solul actual şi ajunge pînă la 1,14 m .
î n exteriorul acestei Iocuinţe-bordci au fost identificate două vetre. Cea mai mare este
locuinţa-bordei din S X X I V , de formă rectangulară, cu colţurile rotunjite, cu laturile mă-
surînd 6 m x 4 m, o r i e n t a t ă N —S, cu podeaua la —1,05 m faţă de solul actual. Nici în in­
teriorul acestei locuinţe nu au fost identificate gropi de par sau vetre amenajate. î n schimb,
inventarul ceramic descoperit aici, a fost deosebit dc bogat şi variat. Vetrele au fost iden­
tificate în afara locuinţelor şi au dimensiuni şi forme variate. în grundul secţiunilor, ve­
trele au a p ă r u t la adîncimi diferite, unele avînd urme dc folosinţă îndelungată, prin nu­
meroasele refaceri indicate dc straturile de p ă m î n t ars la roşu.
Vatra de S I I I este r o t u n d ă , deosebit fiind faptul, că e înconjurată cu o gardină for­
m a t ă din pietre mari şi bulgări de chirpic, iar peste acestea sînt aşezate, ca şi cum ar crea
o nivelare a gardinei, fragmente mari de amforă şi de vase mari, lucrate din p a s t ă gro­
solană. Diametrul vetrei este de 0,60 m. î n S X X I V vatra de formă dreptunghiulară (0,54 m
x 0 , 7 5 m ) s e află foarte aproape de latura nordică a locuinţei-bordei dc dimensiuni medii

57
t - Cercetări armologlce

www.mnir.ro
 (3,20 m x2,20 m). In general, forma vetrelor este rectangulara, cu dimensiuni variabile,
î n S X X I I I au fost descoperite două vetre apropiate cu dimensiuni mari (1 m χ 0,60 m.,
respectiv 1,40 m χ 0,60 m), care probabil au a p a r ţ i n u t zonei sacre a aşezării, î n t r u c î t
în j u r u l lor s-au găsit foarte puţine fragmente ceramice cu excepţia unei amfore elenistice,
căreia i i lipseşte fundul. î n secţiune, s-au observat succesive rînduri de refacere a acestor
vetre cu suprafaţă aşa mare. Gropile cc a p a r ţ i n acestui nivel de locuire dacică au formă
r o t u n d ă , sînt foarte p u ţ i n adînci iar diametrul lor variază între 0,80 m şi 1,20 m. î n general
inventarul lor este compus din multe oase de animale şi puţine fragmente ceramice.
î n afara gropilor menajere, m e n ţ i o n ă m existenţa unui complex aflat în S X V I I I ,
sub cota nivelului de locuire geto-dacă, la —0,80 m., unde s-a găsit o mare cantitate de
oase de animale, r ă s p î n d i t e oarecum în cerc pe o suprafaţă cu diametrul de 2 m., î n t r - u n
p ă m î n t galben-nisipcs.
Inventarul aşezării este alcătuit dintr-o rîşniţă de piatră, o formă ovală, cu su­
prafaţa adîncită, lustruitoare de piatră pentru ceramică, cute, fragmente dc tipsii (capace)
din lut ars, dintre care unul are suprafaţa decorată cu linii incizate, fusaiole bitronconice
(pl. VI/1—6) şi una în formă de mosor. A u mai fost găsite fragmente m ă r u n t e de sticlă
a l b a s t r ă subţire, mici obiecte din fier, foarte corodate, o lupă de fier r o t u n d ă şi un vîrf
de săgeată cu trei muchii (în S X X I V ) . D i n os este o a m u l e t ă de formă trapezoidală, cu
două perforaţii la baza laturii mici, şi un fragment de mîner, decorat cu alveole crestate,
oblice. î n cuprinsul S X X I I şi S X X I V au fost descoperite fragmente m ă r u n t e dc ceramică
fină grecească, decorată cu firnis negru, o t o r t i ţ ă şi un picior de kantharos foarte mic, de-
asemenea acoperite cu firnis negru. Mai m e n ţ i o n ă m un fragment dintr-un vas-askos, din
p a s t ă cenuşie, a s e m ă n ă t o r cu cele găsite la Kazanlîc şi care se datează în st c. I V — I I I
î.e.n. Tot din l u t ars mai amintim şi greutăţile în formă de trunchi de piramidă, cu per­
foraţie m e d i a n ă (pl. V I / 7 — 8 ) , găsite în locuinţa de mari dimensiuni din S X X I V , jetoa-
nele, plăcuţele discoidale cu diametrul de 2—3 cm şi un fragment de vas s t r e c u r ă t o a r e .
Din silex au fost găsite două fragmente de răzuitoare şi de lame refolosite poate şi de geto-
daci. Dar cel mai important element de inventar al aşezării este ceramica, foarte bogat
r e p r e z e n t a t ă prin aproape toate formele şi categoriile. Cantitativ, ceramica de factură
locală, este cu p u ţ i n mai numeroasă decît ceramica de import, în special amforele.
Ceramica locală d u p ă tehnica de execuţie, se î m p a r t e în două mari categorii :
ceramica lucrată cu mîna şi ceramica lucrată la r o a t ă . Pasta pentru prima categorie este
cînd grosolană, cu pietricele şi cioburi pisate în amestec, în special la vasele-borcan, cînd
mai omogenă, cu pietricele mai rare şi foarte m ă r u n t e , şi cu mult nisip în compoziţie la
castroane şi străchini. Arderea este inegală, insuficientă, în acest caz suprafaţa vaselor căpă-
t î n d un aspect p ă t a t şi cu miezul negru în s p ă r t u r ă . De multe ori, suprafaţa vaselor este
acoperită cu slip sau e lustruită, dînd un aspect lucios fragmentelor ceramice găsite. Majo­
ritatea relativă a fragmentelor ceramice a p a r ţ i n tipului dc vas „sac" sau cu profilul aproape
drept, lucrat din pastă cărămizie-brună sau cărămiziu-gălbuie, avînd ca degresant pietricele
sau cioburi pisate (pl. I ) .
Acet t i p de vas este o formă binecunoscută şi larg răspîndită în toate aşezările geto-
1
dace din secolele V - I I I î.e.n. Variantele acestui t i p de vas sînt determinate de forma şi mai
ales de ornamentul său care constă dintr-un brîu alveolat, î n t r e r u p t de butoni plaţi, sau
2
b r î u crestat şi b u t o n i . Forma vasului se caracterizează prin gura largă sau p u ţ i n strînsă,
cu pereţii mai mult sau mai p u ţ i n arcuiţi, cu fundul drept, neprofilat, cu buza t ă i a t ă drept
şi uşor p r o n u n ţ a t ă în exterior, t ă i a t ă oblic spre interiorul vasului, sau cu buza r o t u n j i t ă
simplu sau în t o r s a d ă . Butonii, de obicei, sînt arcuiţi în sus, brîul alveolar este fie drept,
fie i n ghirlandă, fie vertical arcuit, care pleacă dc la fiecare a p u c ă t o a r e în jos.
Tipul descris se d a t e a z ă in Muntenia, cît şi la sudul D u n ă r i i , în secolul al IV-lea,
s
coborînd în prima j u m ă t a t e a secolului al III-lea î.e.n. la Seuthopolis . Fragmentele,
numeroase descoperite în cuprinsul aşezării de la Mozacu, a p a r ţ i n unei mari v a r i e t ă ţ i de
forme şi dimensiuni, iar a l ă t u r i de exemplarele lucrate din pastă grosolană, acoperite sau
1
E . Moscalii, Ceramica traco-gcttcâ, B u c u r e ş t i , 1983, p. 147 şi p. 497, p l . C V / 5 .
2
Ibidem, p. 37.
* M . Ciclkowa, Seuthopolis, I , Sofia, p l . I .

58

www.mnir.ro
 nu cu slip, se întîlnesc şi exemplare a p a r ţ i n î n d categoriei de ceramică-fină, din pastă îngrijit
l u c r a t ă şi acoperită cu slip lustruit gălbui-brun. Cele mai apropiate analogii le întîlnim la
8
Alexandria-Vii Zimnicea», V L Ă D I C E A S C A " , Chirnogi', Poiana , Orbească de Sus» şi
a p a r ţ i n secolelor I V — I I I î.e.n. Cîteva fragmente de buze mult evazate a p a r ţ i n tipului de
vas bitronconic cu fundul drept. Alte fragmente, mai puţin numeroase, a p a r ţ i n tipului de
vas cu corpul bombat, decorate cu brîu alveolar şi butoni sau alveole adincite în pasta
vasului, dispuse pe gît sau pe marginea superioară. Tipul acesta „există în secolele V I ­
I I ! î.e.n. în zona centrală şi nordică a Dobrogei, marcind prezenţa sciţilor sau o influenţă
10
culturală nord-pontică, înaintea momentului Ateas, de la 340 î.e.n." .
O altă formă ceramică cu mai multe variante, este castronul, de dimensiuni diferite.
Fragmentele numeroase, din p ă c a t e doar parţial întregibile, au o p a s t ă mai îngrijit lucrată,
cu mai mult nisip in amestec, arsă brun-cărămiziu. în general, predomină forma tronconică
(pl. I I I ) , cu fundul drept, umărul p r o n u n ţ a t şi buza t r a s ă spre interiorul vasului, cu mar­
ginea fie s u b ţ i a t ă şi arcuită, fie teşită şi cu o profilare exterioară. Multe fragmente au
a p u c ă t o r i aşezate oblic pe peretele vasului, în zona dc arcuire a profilului acestuia.
Străchinile lucrate cu mîna, din pastă brun-cărămizie. sînt uneori lustruite. Ele
au marginea uşor răsfrîntă spre interior, ca şi castroanele şi sînt prevăzute cu patru minere
în partea superioară (fig. I V / 9 ) . Analogii pentru forma castroanelor şi străchinilor le întîlnim
n
la Alexandria — V i i , Grădiştea Călăraşi, din a doua j u m ă t a t e a secolului al IV-lea
î.e.n., iar pentru exemplarele cu marginea răsfrîntă ungi iular spre interior, avem analogii
12
la Canlia în secolul I V î.e.n. .
Buze de castroane şi străchini evazate sînt mai puţine, luci ate din pastă cenuşie,
neagră-cenuşie sau brun-cărămizie. Piese a s e m ă n ă t o a r e , descoperite în aşezările, de la
1
Zimnicea sau Poiana, a p a r ţ i n niveluh i din secolele I V — I I I î . e . n . ' . E x c e p ţ i e fac două
fragmente lucrate din pastă brun-cărămizie, lustruite, cu marginea răsfrîntă în exterior şi
cu caneluri pe umăr, care par să continue forme existente la Fer'gile în secolul I V î.e.n.,
şi la Canlia, unde din secolul I V î.e.n. există un singur exemplar.
Fragmentele de căni sau ceşti sînt foarte puţine, lucrate din pastă grosolană, cu
pereţii drepţi şi cu buza rotunjită, cu fundul drept şi cu toarta s u p r a î n ă l ţ a t ă . î n t r - u n
singur, caz un fragment de ceşcuţă are toarta prinsă din buză pînă la baza vasului. De
asemenea, s-a găsit şi un fragment de buză, de cană p r e v ă z u t cu o Ieşitură (cioc-plisc) pentru
scurgerea lichidului.
Fragmentele p u ţ i n e şi m ă r u n t e permit foarte greu stabilirea de analogii pentru da­
tarea lor ; au fost găsite în complexe alături de ceramica mai sus prezentată.
î n cadrul ceramicii lucrate cu mîna amintim, încă o d a t ă , fragmentele de discuri-
capace, lucrate dintr-o pastă de foarte proastă calitate. Toate au formă de disc plat, fără
a avea marginile ridicate şi doar un singur fragment prezintă un decor de linii incizate pe
una din feţe. Exemplare a s e m ă n ă t o a r e s-au descoperit şi in cetatea de Ia Trivaiea Moşteni
din secolele I V — I I I î.e.n., Grădiştea Călăraşi din a doua j u m ă t a t e a secolului I V î.e.n.,
11
B U D U R E A S C A — secolele I V — I I I î . e . n . .
î n încheierea prezentării acestei categorii ceramice amintim fusaiolele de mai
multe t i p u r i (pl. VI/1—G), care sînt cunoscute mai în toate aşezările şi chiar necropolele
geto-dadice.
4
C. Preda, Săpăturile de la Alexandria, panelul „La Vii", M . C. Λ . , V I , p. 259.
5
A . D . A l e x m d r c s e u . La nécropole gete de Zimnicea, Dacia, N . S., X X I V , 1980, p. l ô , fie. 15/1, 6, 8.
0
G h . T r o l i a n i , Săpăturile din aşezarea gelo-dacâ de la VLĂDICEASCA C e r c e t ă r i Arheologice, I I ,
1976, p. 104, l i g . 11 ş, pag. 110, f i g . 16.
1
' Idem, Săpă urile arheologice efectuai c la C hi rnooi, jud. Ilfov, in anii 1971 -1972, C e r n lăi i AtheoMgire,
I , 1975, p . 138, f i g . 11/3 şi p. 139, f i g . 12/3.
8
Π . Vulpe, La CIVILISATION dares à la lumiértdes fouilles de Poiana, Dacia, N . S. 1 1G57. p.
143-164.
* E . Moscalii, C. Beda Noi cdă\i traco-gct'ce, C e r c e t ă r i Arheologice, I I I , 1979, p. 365, f i g . 3/1.
1 0
Ε . -Moscalii, Ceramică...., p. 54.
1 1
C. Pred , loc. cil., p. 256, f i g . 5/1 şi 4 / 5 - 6 .
1 2
E . Moscalii, loc. cit., p. 446, p l . L 1 V / 7 - 9 .
l a
I . I I . Crisau, Ceramica geto-dacică. Cu privire specială la Transilvania, Ed. Ştiinţifică. Bucureşti
1969, p. 8 1 .
1 4
E . Moscalii, loc. cit., p . 88 şi p. 457, p l . L X V .

59

www.mnir.ro
 Cermica l u c r a t ă Ia r o a t ă a p a r ţ i n e unor foarte puţine t i p u r i de vase. A u fost des­
coperite d o u ă buze cu marginea răsfrîntă spre exterior, cu una sau cu d o u ă şănţuiri ex­
terioare, ce provin de Ia vase mari de provizii (chiupuri). Această formă ceramică apare la
traco-geto-daci. „în a doua j u m ă t a t e a secolului I V î.e.n. şi în secolul I I I î.e.n."
Restul fragmentelor, în general din pastă cenuşie sau cu vopsea neagră, a p a r ţ i n
tipurilor de străchini cu marginea e v a z a t ă , uneori cu suprafaţa decorată cu caneluri sau
cu linii în val incizat, fie pe suprafaţa interioară, fie pe suprafaţa exterioară a peretelui
vasului (pl. V ) . Cîteva fragmente de buze dc străchini au partea superioară a marginii or­
n a m e n t a t ă în exterior cu 1 —3 incizii şi îşi găsesc analogii apropiate şi din punct de vedere
l e
al pastei ceramice în aşezarea de Ia Alexandria — V i i , ca şi buzele trase în exterior şi
răsfrînte orizontal. Alte fragmente au marginea răsfrîntă spre interior, formînd un unghi,
iar din acest punct de vedere, ele se aseamănă ca profil cu vasele lucrate cu mîna. Mai men­
ţ i o n ă m un perete de strachină din p a s t ă foarte fină, gălbui-roz, probabil t o t de la o stra­
chină, cu suprafaţa interioară decorată cu val trasat foarte îngrijit, fiind probabil o i m i ­
t a ţ i e d u p ă un vas grecesc.
Ceramica de import, de factură grecească, este ilustrată prin cantitatea foarte mare
de fragmente de amfore, care reprezintă aproximativ j u m ă t a t e din inventarul ceramic recol­
tat. Amforele, provenite din schimburi comerciale cu marile centre Thasos, Sinope, H E R A -
CLEA Pontică, Rhodos, au p ă t r u n s şi în aşezările getice situate în stînga Dunării, pe
traseele unor drumuri comerciale care s t r ă b ă l e a u Dobrogea, atestate de ultimele desco­
periri A M F O R E L E de mare circulaţie au „certificat dc origine", sub forma ştampilelor
aplicate pe t o r ţ i . î n continuare, vom prezenta cele cinci torţi dc amfore cu ştampile :
1. Fragment de t o a r t ă de amforă, Thasos (S. V I I ) cu ştampila f r a g m e n t a r ă . Textul
reconstituit este [ΟΑΣ]ΙΩΝ [ Ά ] ρ ι ( . . . ) [ Α ] Ρ Ι Σ Τ [ Ο Θ Ω Ν ] < - . î n t r e numele emitentului şi
al astinomului se află un simbol în formă de ciorchine. Stampila se datează în vremea Iui
J e
Aristofan I I , circa 300 î.e.n. .
2. Fragment de t o a r t ă dc amforă, Sinope (S X I V ) , cu ştampila f r a g m e n t a r ă . T e x t u l
reconstituit este: Α Σ Τ Υ Ν Ο Μ Ο Υ Ε Κ Α Τ Α Ι Ο Υ . î n dreapta inscripţiei se află un simbol
sub forma unui tirs vertical. Stampila se datează în grupa a IV-a, circa 270 î.e.n. " .
3. Fragment de t o a r t ă de amforă, Rhodos (S X X V ) Textul este : Α Μ Υ Ν Τ Α
şi are la dreapta un simbol reprezentînd două ramuri de măslin. Ştampila se d a t e a z ă
191-17G î.e.n. =<>.
4. Fragment dc t o a r t ă de amforă, Thasos (S V ) . Ş t a m p i l a este fragmentară, t e x t u l
i l i z i b i l , simbolul neidentificat, dar pare să se dateze d u p ă 340 î.e.n. deoarece inscripţia
are un singur nume, cel al astinomului.
5. Fragment de t o a r t ă de amforă, Rhodos (S X X V ) . Stampila se păstrează frag­
mentar. Reconstituirea nu s-a putut face, dar este o ştampilă de producător, databilă î n t r e
200 şi 180 î.e.n., iar numele producătorului este probabil Σ Ο Τ Ε Υ Σ (?).
P r e z e n ţ a unor puţine fragmente ceramice, între care reamintim fragmentele de cas­
troane cu caneluri oblice pe u m ă r şi suprafaţa lustruită, buzele de străchini cu marginea
m u l t răsfrîntă în exterior şi j u m ă t a t e a de cană cu t o a r t ă din pastă bine lucrată şi arsă
secundar, pledează pentru datarea începutului aşezării încă de la sfîrşitul secolului al
S l
VI-lea î.e.n. şi începutul secolului u r m ă t o r . Materialele m e n ţ i o n a t e au fost descoperite
în nivelul de locuire, dar d a t o r i t ă condiţiilor obiective, nu s-a putut delimita suprafaţa
t o t a l ă a aşezării — deja distrusă de lucrările agricole. Cert este că locuirea avut o fază
de m a x i m ă dezvoltare în cursul secolelor I V — I I I î.e.n. (în această zonă de grinduri unde

1 5
Ibidem, p. 93.
1 8
C. P a r i i , loc. cit., f i g . 4 / 8 - 9 , 14- 1 Γ).
1 7
M . I i i m i a , Date noi pripind aşezările getice elin Dobrogea tn a doua epocă a fierului, in Pontica,
X I I I , 1980, p. 79.
1 8
Λ. Bon, Les timbres amphoriques de Thasos, Paris, 1957, nr. 4 2 1 .
' · Β . N . Grakov — Dreunegreceschie ceramiceschie cleima e Imenami Astinosnoo, Mosecva 1929,
Paseirr.
2 0
V . ('.aiinraclu\ Importul amfoirlor ştampilaţi la hliia. B u c u r e ş t i , 1S57, p. 391, l i h x d o s 612 — 613.
S 1
V I . /Cirra, Ceramica lucrată la roată tn hallslatt ul Itrilu in spaţiul balcano-carpatic, mis.

60

www.mnir.ro
au fost trasate cele 25 de secţiuni) şi a d ă i n u i t probabil pină i n primul sfert al secolului al
II-lea î.e.n., d u p ă cum a t e s t ă inscripţia de pe amfora r h o d i a n ă mai sus p r e z e n t a t ă .
Cîteva fragmente ceramice antrenate în umplutura complexelor descoperite în
S V I I şi S X X I I I , ce a p a r ţ i n unor vase lucrate din pastă grosolană, cu profilul în formă de
sac, decorate cu brîu alveolat sau ş n u r a t , cît şi torţile cu secţiunea r o t u n d ă de la unele vase
cu profil bitronconic, cu t o r ţ i amplasate în zona de m a x i m ă arcuire, sau cele două fragmente
de ceşti lucrate din p a s t ă fină, cu t o r ţ i s u p r a î n ă l ţ a t e şi un omoplat crestat, par să indice în
apropiere, şi prezenţa unui orizont cultural ce a p a r ţ i n e a etapei finale a epocii bronzului,
respectiv c u l t u r i i Coslogeni.
T o t în umplutura locuinţei bordei, de mari dimensiuni din S X X I V , au fost găsite
foarte multe fragmente de străchini, lucrate din p a s t ă fină, cenuşie, cu pereţii subţiri,
foarte bine arse, decorate cu linii în v a l , incizate sau lustruite, sau decorate cu linii late
oblice, lustruite, combinate cu caneluri (fig. V I I I , I X , X ) . Profilul acestor vase este zvelt,
cn u m ă r u l carenat, iar fundul este inelar, cu o varietate mare de profile (fig. X I I ) . De-
asemenea.'profilul buzelor este foarte variat (fig. V I I ) , în general foarte subţire, p u ţ i n evazat,
uşor îngroşat la margini sau cu un prag pentru a se sprijini capacul. T o a t ă această categorie
de ceramică a p a r ţ i n e străchinilor datate în secolul I V e.n., în aria culturii S î n t a n a de
M
Mureş . Groapa în care au fost aruncate, probabil a fost s ă p a t ă în cuprinsul locuinţei-
bordei din epoca geto-dacică şi astfel se explică prezenţa acestui material ceramic amestecat
cu ceramica specifică aşezării geto-dacice.
P r e z e n ţ a acestor fragmente de străchini din secolul I V , contribuie într-o oarecare
m ă s u r ă , la completarea acelor zone de lîngă D u n ă r e a căror limite deja au fost conturate şi
d o c u m e n t e a z ă şi în preajma rîului I a l o m i ţ a „prezenţa unor neamuri germanice alături
2 3
de care c o n t i n u ă să vieţuiască şi să coexiste elemente etnice b ă ş t i n a ş e " .

L'ÉTABLISSEMENT GÉTO —DACE D E G I U R G E N I - M O Z A C U , DÉP. DE ΙΛΙ.ΟΛΊΤΑ

Résumé

Les recherches a r c h é o l o g i q u e s é f f é e t u é e s pendant les a n n é e 1987 — 1988 a Giurgeni —Mozacu, d é p .

de I a l o m i ţ a , o n t i d e n t i f i é u n grand é t a b l i s s e m e n t g é t o - d a c c . On n peut aiusl d é c o u v r i r plusieurs habitations-
huttes, a u t a n t dc surface que cnfouillées dans la terre, des fosses m é n a j e r e s et des fltres. L a c é r a m i q u e — t r a ­
v a i l l é e à la m a i n et t o u r n é e — est en grande e n n t i t é c . D'une importance à p a r t sont cinque anses d'amfore
avec des estampilles q u i datent de IV-ème— I I I - e m e siècles av. n . é. On a de m ê m e d é c o u v e r t u n m o u l i n a
m a i n , des fragments des plateaux cn terre cuite, des fusnïoles, une amulette en os, des fins tessons c é r a m i q u e s
grecque avec firnis, des fragments dc verre, une pointe dc flèche en bronze.
À p a r t cela on a d é c o u v e r t des fragments c é r a m i q u e s d ' é c u e l l e s , avec u n d é c o r Incisé ou p o l i , q u i
datent du I V - è m e siècle de n . è. et q u i appartiennent à la c i v i l i s a t i o n S'ntana.

1 1
B . M i t r e a , C. Preda, Quelques problèmes ayant trail aux nécropoles du type Stntana-Cherntakov
d.kouoertes en Valachle, i n Dacia, N . S., V I I I , 1964, p . 216.
" G h . Dlaconu, Tlrgsor, necropola din secolele IU —IV, B u c u r e ş t i 1965, p. 162.

61

www.mnir.ro
 D A T E ŞI CONSIDERAŢII NOI C U P R I V I R E LÀ
P E R I O D I Z A R E A EVOLUŢIEI C U L T U R I I T E I

VALERIU LEAHU

în u r m ă cu mai bine de d o u ă decenii şi j u m ă t a t e problemele periodizării culturii

Tei au fost a b o r d a t è in cîteva lucrări de specialitate, conscmnînd stadiul de atunci al i n ­
1
formaţiei şi al posibilităţilor de interpretare . Cum î n s ă , î n t r e t i m p , literatura arheologică
a înregistrat noi m ă r t u r i i documentare şi - aproape în acelaşi r i t m şi în aceeaşi m ă s u r ă —
noi luări de poziţie', revenim în cele ce u r m e a z ă asupra periodizării evoluţiei c u l t u r i i Tei,
cu convingerea că este necesar a a d ă u g a patrimoniului de fapte şi de opinii acumulat,
cîteva date şi considerente noi.
* *
î n t r e g ansamblul materialelor ceramice de t i p Tei — acestea definind pregnant
fizionomia c u l t u r i i , procesul apariţiei, deplinei constituiri şi disoluţiei ei — a fost divizat
şi este şi acum, în c î t e v a faciesuri evolutive, considerate, de la Dinu Rosetti şi pînă astăzi
ca faze. Determinarea fazelor a pus, de o parte, problema de a preciza succesiunea lor reală
în t i m p , iar de alta, de a stabili criteriile cu ajutorul cărora fiecare trebuie individualizată.
î n a b s e n ţ a unei stratigrafii care să precizeze poziţia tuturor fazelor Tei, cronologia
relativă a c u l t u r i i se întemeiază pe coroborarea unor c o n s t a t ă r i stratigrafice cu observaţiile
comparativ-tipologice. Acestea din u r m ă nu trebuie operate exclusiv asupra c u l t u r i i ana­
lizate, îu uncie cazuri fiind necesară raportarea la tipologia ceramicii proprii şi altor culturi,
precum şi la tipologia unor perioade sau etape ale epocii bronzului din R o m â n i a .
Prin utilizarea unei asemenea metode de lucru, faciesul Tei identificat prima d a t ă
3
la Căţelu Nou ( B u c u r e ş t i ) apare d e o c a m d a t ă drept cea mai arhaică manifestare a c u l t u r i i ,
ţ i n î n d s e a m ă de u r m ă t o a r e l e c o n s t a t ă r i tipologice :
1. Formele de vase, dar îndeosebi tehnica de ornamentare şi motivele decorative
î n t î l n i t e la Căţelu Nou, apoi şi în alte s t a ţ i u n i cu materiale de acelaşi t i p ( B u n g e t u - B r ă t e ş -
6
t i i d e Sus j u d . D î m b o v i ţ a ' ; Surlari —Petrăchioaia, j u d . I a l o m i ţ a ; F r ă ţ e ş t i , j u d . Giurgiu *;
Căscioarele, j u d . Călăraşi' ; Greci —Grădiştea, j u d . Ialomiţa»), a p a r ţ i n î n d neîndoielnic
c u l t u r i i Tei, reflectă evident, prin c o m p a r a ţ i e cu materialele celorlalte faze, aspectul ei cel
mai elementar, cel mai simplu cu p u t i n ţ ă .
2. Asemenea altor c u l t u r i ale epocii bronzului din R o m â n i a , cultura Tei absoarbe
şi p ă s t r e a z ă , şi ea, elemente receptate din fondul anterior, al perioadei de tranziţie de la
eneolitic la epoca bronzului şi din perioada timpurie a epocii din u r m ă . Dintre aceste ele­
mente, mai caracteristice apar castroanele cu margine a r c u i t ă în exterior, crestăturile pe
buze şi segmented de brîuri crestate, decorul cu „boabe de linte" şi cu b a r b o t i n ă etc. De­
oarece atare elemente sînt cel mai bine reprezentate pe materiale de t i p Căţelu Nou, re­
z u l t ă şi astfel că faza identificată prima d a t ă în s t a ţ i u n e a de pe malul bălţii Colentina —
Pantelimon marchează, în stadiul de acum al d o c u m e n t ă r i i , aspectul arhaic al c u l t u r i i Tei.

1
A l e x a n d r u Vulpe, iu Dacia, N . S. 8, 1964, p . : t l l şi u r i n . ; Valeriu Leahu, tu Materiale de istorie si
muzeografie, I I , 1965, p. 3 — 10 ; idem, Cultura Tei, t. a., p. 30— 46.
a
Bibliografia, in l e x t , mai departe.
3
Valcrlu Leahu, in S.C.I.V., 14, 2, 196Λ, p . 3 0 9 - 3 2 1 .
4
Ion Chicideanu, In Chronica Valachica, 5, 1973, p . 2 7 - 4 3 ; idem S.C.I.V.A. 28, 2, 1977,
p. 225-238.
' Valeriu Leahu, George T r o h a n i i n Cercetări arheologice, 2, 1976, n . 73 şi u r m .
' C e r c e t ă r i E m i l Moscalu şi Constantin I s ă c e s e u , inedite.
7
Cercetare V a l e r i u I a z ă r , i n e d i t ă .
• Augustin U l a n i c i , George T i r h a n i , tn Cercetări arheologice, I I I , 1979, p . 1 0 - 2 2 .

62

www.mnir.ro
 3. L u î n d în considerare ceramica, se c o n s t a t ă câ faciesul Tei de t i p Căţelu Nou In­
clude în repertoriul formelor şi c î t e v a vase (fructiera cu picior, capacul tronconic, un reci­
pient mic cu corp bitronconic şi marginea cilindrică*), care nu figurează printre formele
tipice ale c u l t u r i i , ele oricum necunoscînd în evoluţia acesteia o p r e z e n ţ ă d u r a b i l ă .
Faptul, coroborat cu constatarea că vasele aduse în discuţie au antecedente tot Î P fondul
cultural p r e m e r g ă t o r (neolitic, de trecere la epoca bronzului sau din perioada timpurie a
acestei epoci) constituie de asemenea argument in sprijinul concluziei că faza de la Căţelu
Nou r e p r e z i n t ă aspectul arhaic al c u l t u r i i Tei.
Tot observaţii comparativ-tipologice permit considerarea fazei numite de Rosctti
„Tei" ca a doua în evoluţia c u l t u r i i . în acest sens se cer semnalate constatările u r m ă t o a r e :
1. Folosirea în procent p r e c u m p ă n i t o r a ornamentului care are la bază zigzagul
o b ţ i n u t numai în tehnica î m p u n s ă t u r i l o r succesive este caracteristică a t î t fazei de Ia Că­
ţelu Nou, c î t şi ceramicii fine, negre din faza n u m i t ă „Tei" ; şi deoarece în cultura Tei
o atare s i t u a ţ i e apare specifică numai acestor două faze, este astfel evidentă legătura dintre
ele (compară pl. Π Ι / 6 - 7 cu pl. V / 2 - 3 ) .
2. Preferinţa de a dispune pe umerii vaselor din pastă fină o b a n d ă orizontală com­
pusă din l i n i i drepte a l t e r n î n d cu l i n i i ondulate sau în zigzag este de asemenea specifică
numai celor d o u ă faze în discuţie : „Căţelu Nou" şi „Tei" ; (compară p i . Π Ι / 1 , 6 cu p l .
VI/2-3).
3. Dintre formele de vase care nu cunosc o evoluţie durabilă în cultura Tei, două —
fructiera sau cupa cu picior şi castronul cu margine î n a l t ă , răsfrîntă în exterior—prezente
10
în aspectul arhaic al c u l t u r i i vor mai apare doar în faza n u m i t ă „ T e i " .
4. în î n t r e a g a evoluţie a c u l t u r i i Tei se c o n s t a t ă , din faza veche şi pînă către dis­
pariţia c u l t u r i i , o t e n d i n ţ ă — t r e p t a t ă dar continuă — de lăţire a brîului alveolat dispus
pe vasele lucrate din pastă cu mult nisip şi pietriş. Luîndu-se ca punct de plecare relativa
îngustime a brîului alveolat din faza arhaică (ceramica de t i p Căţelu Nou) treapta imediat
u r m ă t o a r e a acestei evoluţii se c o n s t a t ă pe materialele a p a r ţ i n î n d fazei numite „Tei".
5. Operînd tot cu ceramica de uz comun, se poate face şi u r m ă t o a r e a constatare :
pe umerii vaselor cu corp bombat şi g î t cilindric (formă caracteristică culturii Tei) orna­
mentul compus dintr-o p r o e m i n e n ţ ă conică î n c o n j u r a t ă de un cerc reliefat apare des în
fazele numite de Rosetti „La stejar" şi „ F u n d e n i " dar lipseşte în faza arhaică şi în cea nu­
m i t ă „Tei". Ε un argument suplimentar pentru a le situa pe acestea din u r m ă în succesiune.
6. Criteriilor tipologice l i se adaugă interpretarea unor observaţii stratigrafice.
La Novaci (jud. Giurgiu) s-a stabilit succesiunea nemijlocită a fazelor „La stejar —Fun­
11
deni" , r e z u l t î n d astfel că faza n u m i t ă „Tei" nu poate f i plasată în t i m p decît fie î n a i n t e a
celeia designată „La stejar", fie ulterior fazei „ F u n d e n i " . Cum însă, în s t a ţ i u n e a e p o n i m ă
a c u l t u r i i Monteoru, fragmente ceramice din faza Tei au a p ă r u t în nivel Ia iar materialele
13
„La stejar" — în nivelul imediat u r m ă t o r , I I a ; ţ i n î n d scamă, de asemenea, că la Pie­
troasa Mică (judeţul Buzău) un fragment de vas din faza „ F u n d e n i " a a p ă r u t într-o necro
polă Monteoru I I b " ; prin corelarea tuturor acestor date apare d o v e d i t ă stratigrafie suc­
cesiunea : faza „Tei" — faza „La stejar" — faza „ F u n d e n i " .
Poziţia în timp a fazei „La stejar" — a treia în evoluţia c u l t u r i i Tei — e confirmată
şi prin argumente tipologice, care evidenţiază dezvoltarea sa organică din faza „Tei". Ast­
fel :
1. Şirurile de î m p u n s ă t u r i succesive late, a t î t de caracteristice decorului de pe ce­
ramica fină din faza „La stejar" sînt realizate în exact aceeaşi tehnică în care sînt o b ţ i n u t e
şi şirurile de î m p u n s ă t u r i succesive din faza „Tei", c ă p ă t î n d a t î t unele cit şi celelalte acelaşi
aspect (fazele identificate la Căţelu Nou, Fundeni, şi Fundenii Doamnei cunosc î m p u n ­
s ă t u r i succesive deosebi ca aspect).

• Cf. Valeriu Leahu, în S.C.I.V., X I V , 2, 1963, p . 3 1 0 - 3 1 1 , f l g . 1/7 sl 2/2 ( p e n t r u fructiera cu picior

şl vasul cu corp bitroconic) ; idem, Cultura Tei, t. a., p. 88 şl f l g . 13/8 (pentru capacul t r o n c o n i c ) .
1 0
Cf. op. c i t . , p . 96 şi f i g . 19/7, 8.
1 1
A l e x a n d r u Vulpe, Valentina V e s e l o v s c h i - B u ş i l ă , î n S.C.I.V., 18, 1, 1Θ67. p. 93 şi u r m .
1 2
I n f o r m a ţ i i Eugenia Zaharia.
u
A l e x a n d r u Oancea, Vasile D r l m b o c i a n u , i n S.C.I.V.A.. 28, 4,1977, p. 627—şl f l g . 5/6 de la p . 515 ι
A l e x a n d r u Oancea, I n Dacia, N . S., 25, 1981, p. 169, 184.

63

www.mnir.ro
 2. Numai faza „La stejar" este aceea în care mai pot f i î n t î l n i t e bine reprezentate
(deşi în procent sensibil redus) ornamente o b ţ i n u t e prin î m p u n s ă t u r i succesive fine, în­
guste, caracteristice îndeosebi pentru tehnica decorativă a fazei „Tei"
3. Ornamente specifice prin tehnică şi motive fazei numite „Tei" se întîlnesc şi în
14
faza „La stejar" .
4. Motive caracteristice fazei „La stejar" sînt o b ţ i n u t e , în această fază, în tehnica
î m p u n s ă t u r i l o r succesive fine, specifică în esenţă fazei Tei (pl. V I I I / 2 , 4) ; şi, d i m p o t r i v ă ,
ornamente caracteristice fazei din u r m ă vor f i reproduse şi în faza „La stejar" în tehnica
î m p u n s ă t u r i l o r succesive proprie fazei anterioare, „Tei" (vezi p l . V I I I / 2 , banda în zigzag).
5. în fine, să m e n ţ i o n ă m că în faza „La stejar" se constată — evident, uşor modi­
15
ficate — ornamente specifice fazei „Tei", preluate a ş a d a r din fondul acesteia .
Faza n u m i t ă „ F u n d e n i " — p r o b a t ă prin corelarea observaţiilor stratigrafice ca a
patra în evoluţia c u l t u r i i Tei — s-a dezvoltat din faza „La stejar" Faptul e atestat de
asemeni prin d e t e r m i n ă r i comparativ-tipologice :
1. Unele elemente caracteristice c u l t u r i i mai ales în faza „ F u n d e n i " (în măsură
mai redusă şi în faza u r m ă t o a r e , u l t i m a ) îşi au î n c e p u t u r i în faza „La stejar". Pentru exem­
plificare: decorul cu caneluri, plastica antropomorfă şi chiar — c drept sporadic, t o t u ş i
sesizabil — cazuri de realizare fugară, neglijentă, d e g r a d a t ă a decorului.
2. î m p u n s ă t u r i l e succesive dispuse în şiruri late, atît de caracteristice fazei „La
stejar", se mai regăsesc şi în faza „ F u n d e n i " , atestînd legătura între aceste două „ t r e p t e "
din evoluţia c u l t u r i i Tei.
3. Motive decorative cum sînt, de pildă, spiralele înfăşurate concentric (realizate
prin î m p u n s ă t u r i succesive) sau proeminenţele conice î m p r e j m u i t e cu cerc reliefate ori
adîncit sînt, în cultura Tei, comune numai fazelor „La stejar" şi „ F u n d e n i " coDfirmînd şi
astfel succesiunea stratigrafică c o n s t a t a t ă la Novaci şi relaţia „ i m p o r t u r i l o r " Tei în mediile
Monteoru din s t a ţ i u n e a e p o n i m ă şi de la Pietroasa Mică.
î u sfîrşit se dovedeşte că facesul Tei identificat la Fundenii Doamnei r e p r e z i n t ă
o fază u l t i m ă , a cincea a c u l t u r i i , ţ i n î n d s e a m ă tot de c o n s t a t ă r i tipologice, dar şi de o
anume s i t u a ţ i e stratigrafică :
1. Ceramica, neîndoielnic şi ea, dc l i p Tei reflectă aspectul cel mai degradat al
c u l t u r i i . O categorie de olărie şi cîteva forme devenite specifice culturii dispar ; ceramica
de factură fină aproape că este a b a n d o n a t ă ; tehnica î m p u n s ă t u r i l o r succesive înregistrează
acum stadiul cel mai „grosier" ; motivele decorative „clasice" ale culturii, atunci cînd nu
au fost şi ele abandonate, apar într-o transpunere aproape caricaturizată.
2. î n ipostaza pe care o reprezintă cultura Tei — pe materialele de t i p Fundenii
Doamnei sc regăsesc, în contururi c î t mai bine definite, unele din t r ă s ă t u r i l e caracteristice
ceramicii din perioada de sfîrşit a epocii bronzului de pe t e r i t o r i u l României : procentul
tot mai crescut al decorului canelat ; de asemenea, cel al torţilor cu creste, p r o e m i n e n ţ e
sau butoni ; ori abandonarea unor motive sau c o m p o z i ţ i i decorative — a l t ă d a t ă larg des­
făşurate pe vase, iar din punct de vedere tehnic cît mai bine realizate.
3. P r i v i t ă ca a cincea în dezvoltarea c u l t u r i i Tei, faza „ F u n d e n i i Doamnei" se de­
fineşte şi se ordonează astfel şi pentru că o serie de elemente tipice ci se trag nemijlocit din
faza n u m i t ă „ F u n d e n i " : categoria ceramică cu cioburi pisate, forme bitronconice specifice,
vasele cu corp bombat, g î t tronconic şi fund inelar, cu t o r ţ i s u p r a î n ă l ţ a t e ; torţile cu sec­
ţ i u n e a t r i u n g h i u l a r ă şi cu coaste, butoni etc.
4. Asemenea c o n s t a t ă r i tipologice pot f i coroborate cu î m p r e j u r a r e a că la B u c u r e ş t i
18 17 18
în staţiunile Fundenii Doamnei , Pipera , C h i t i l a şi B o r d e i - H e r ă s t r â u " , precum şi la

1 4
Valeria Leahu, Cultura Tei, p. 97 si u r m . : c o m p a r ă , op. cit., f i g . 20/3 cu f i g . 2 8 / 1 , 21/6 cu 28/4,
22/2 cu 30/6 ete.
1 5
Ibidem, p. 1 0 7 - 1 0 8 .
1 6
C e r c e t ă r i conduse de Y l a d Z i r r a . Materialele, Inedite, se p ă s t r e a z ă la Muzeul de Istorie şi a r t ă al
municipiului Bucureşti.
1 7
C e r c e t ă r i l e noastre, inedite. Materialele, dc asemenea, la Μ Ι Λ Μ Β .
1 8
Sebastian M o r i n t z , I n Symposia Thracolcgica, n r . 6, P i a t r a N e a m ţ , 1988, p . 58.
1 8
M o d u l In care descoperirile de pe actuala s t r a d ă D o s t o ï e v s k i au fost publicate de I o n Nestor (De
Stand ier Vorgeschichtsforscnimg in Run.ănien, 1933, p . 1 1 0 - 1 1 2 ) şl felul i n care ele se p ă s t r e a z ă la Muzeu

64

www.mnir.ro
 20
L i l i e c i - S i n e ş t i , j u d . I a l o m i ţ a , materialele Tei V au a p ă r u t în stratul de c u l t u r ă aso­
ciate cu fragmente ceramice hallstattiene t i m p u r i i , indicînd şi astfel poziţia în timp a fazei
identificată prima d a t ă la Fundenii Doamnei.
Cele cinci faze determinate în evoluţia c u l t u r i i Tei sînt de m u l t ă vreme omologate
şi ordonate, d u p ă preferinţe, i n cadrul a două sisteme de periodizare : cel iniţiat în 1935
de Dinu V. Rosetti, prin care designarea fazelor se face cu ajutorul numelui locului unde
fiecare dintre ele a fost prima d a t ă precizată*' ; şi sistemul iniţiat de D u m i t r u Berciu, In
22
care fazele apar ordonate prin cifre din tabela aritmetică r o m a n ă .
Utilizarea primului sistem de periodizare poate f i considerată că a corespuns unei
etape de lucru depăşită de arheologia românească, ţ i n î n d seamă de u r m ă t o a r e l e consi­
derente :
1. Designarea fazelor c u l t u r i i Tei prin numele locurilor de identificare nu asigură —
prin sistemul însuşi — precizarea ordinii In t i m p a fiecăruia dintre cele cinci faciesuri
evolutive.
2. D u p ă cum s-a r e m a r c a t » , un atare sistem de periodizare include cazul (singular)
3

In care numele a t r i b u i t unei faze (Tei) coincide cu numele dat c u l t u r i i .

3. în sistemul de periodizare propus de Rosetti, criteriul de designare a fazelor
nu-i utilizat cu s t r i c t e ţ e . N u a existat în trecut şi nu se află nici acum, în perimetrul ora­
şului Bucureşti, un loc numit „La stejar", omologat oficial şi nici de toponimica strict
locală. „La stejar" a fost un nume creat ad-hoc, în funcţie de un reper din teren, d i s p ă r u t
de foarte m u l t ă vreme şi al cărui loc de amplasare a imposibil azi să mai fie identificat De
a l t ă parte, faza n u m i t ă „ F u n d e n i " η-a fost identificată pe malul lacului cu acest nume,
ci pe strada „Ziduri î n t r e v i i " (la c a p ă t u l dinspre lacul m e n ţ i o n a t al arterei de circulaţie),
î n fine, faza n u m i t ă „Tei" a fost în fapt insuficient şi defectuos definită în s t a ţ i u n e a epo­
n i m ă , ceea ce a dus chiar Ia postularea inexistenţei sale ; ea a p u t u t f i a t e s t a t ă în s t a ţ i u n e a
24
B ă n e â s a (,,La stejar") prin săpăturile practicate în 1962-1963 .
4. î n t r u c î t , cum s-a arătat*», cultura Tei prezintă în sudul D u n ă r i i faciesuri aparte,
designarea fazelor prin nume de locuri situate în stînga fluviului poate apărea ca o soluţie
lipsită pe alocuri de rigurozitate ştiinţifică şi susceptibilă să producă confuzii.
5. F a ţ ă de t e n d i n ţ a generală, de a periodiza evoluţia culturilor din epoca bron­
zului c a r p a t o - d u n ă r e a n cu ajutorul cifrelor din tabela a r i t m e t i c ă r o m a n ă , ordonarea fazelor
c u l t u r i i Tei prin utilizarea numelor locurilor de identificare ar constitui o excepţie, i n ­
comodă Sn multe p r i v i n ţ e , dar mai ales în operaţiunile de sincronizare generală.
Necesitatea utilizării în continuare a sistemului de periodizare iniţiat de Dinu Rosetti
a fost a r g u m e n t a t ă prin supoziţia existenţei a încă unei faze a c u l t u r i i Tei — mai veche
decît cea identificată la Căţelu-Nou — pornindu-se de la faptul că, paralelizînd evoluţia
culturilor Tei şi Monteoru, faza din u r m ă n-ar putea corespunde în timp succesiunii a cinci
etape Monteoru, respectiv I — V * · Ulterior, s-a considerat drept confirmare a acestei
C 4

de Istorie şl a r t ă al m u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i s u g e r e a z ă că i n a c e a s t ă s t a ţ i u n e a r h e o l o g i c ă a fost c o n s t a t a t ă o
locuire T e i tlrzie ( V ) a s o c i a t ă cu materiale hallstattiene t i m p u r i i , foarte p r o b a b i l de t i p M e r l - C ă ţ e l u l N o u .
** George T r o n a m , Done Ş e r b ă n c s c u , „ C e r c e t ă r i arheologice pe Valea M o s t i ş t e l " , I n Ilfoo - File de
Istorie 1978, p . 38 ; completat cu i n f o r m a ţ i i George T r o h a n i .
2 1
' D i n u V . Rosetti, Civilizaţia tip Bucureşti - Die Bukurester Kultur, B u c u r e ş t i , 1936, p . 2 şl u r m .
;
I n favoarea acestui sistem de periodizare s-a p r o n u n ţ a t decis ş argumentat, A l e x a n d r u Vulpe (cf. Dacia,
N S 8, 1964, p . 3 2 6 - 3 2 8 \ A l . Vulpe şi V a l e n t i n a V e s e l o v s c h i - B u ş i l ă , op. cit., p. 1 0 9 - 1 1 0 ) . A aderat I o n
Chicldeanu(cf. SCI V A , 2 8 , 2 , 1 9 7 7 , p . 238 şi passim). A c e l a ş i sistem de periodizare 11 foloseşte şi Mlrcea Petrescu-
D i m b o v i ţ a Depozitele de bronzuri din România, B u c u r e ş t i , 1977, p . 18, 22, 3 1 .
D . Berciu, I n SCIV, 12, 1961, 1. p . 236 ; idem, Zorile istoriei tn Carpaji şi la Dunăre, Bucureşti,
1966 p . 176 ; V a l e r i u L e a h u , t n Materiale de istorie şl muzeigiaţie, 11,1965, p . 1 4 - 1 6 . U t i l i z a t de A . D . A l e x a n -
dresc'u In SCIV, 17, 1966, 3, p. 5 7 3 - 5 7 4 ; idem, în Dacia, N . S., 1973, p. 8 2 - 8 4 ; Nicolae C h i d i o ş a n , I n Dacia,
N S 12 1968, p . 1 7 2 - 1 7 3 ; A l e x a n d r u Oancea, I n SCIV, 23, 4, 1972, p . 462 : Done Ş e r b ă n e s c u , George
T r o h a n i î n SCÏVA, 26, 4 , 1 9 7 5 , p . 531 şi u r m . ; Petre Roman i n Priihlstorische Zeilsctuifl, 51, 1976, 1, p . 38 ;
Sebastian M o r i n t z , In Revista de istorie, 30, 1977, p . 1 472 şi u r m . ; idem, Contrtbu'ti arheologice la Istoria tra­
cilor timpurii, 1, BucuTeşti, 1978, p . 4 7 - 5 1 , 7 1 - 8 3 şi passim.
2 3
De c ă t r e V l a d i m i r Dumitrescu (cf. Valeriu Leahu, i n Materiale de istorie şl muzeografie, p. 4).
M Loc., c i t .
" V a l e r i u L e a h u , în SCI VA, 29, 1, 1978, p. 61 şl u r m .
2 1
A l e x a n d r u Vulpe, op. cit., p . 327 — 328.

65
» — Cercetări arheologice

www.mnir.ro
 ipoteze identificarea a ceea ce s-a numit „faza Bungetu", p r e z e n t a t ă ca fiind faciesul
î n t r - a d e v ă r arhaic al c u l t u r i i T e i " .
Dar nici supoziţia — teoretic e l a b o r a t ă — şi nici descoperirile de la Bungetu —
B r ă t e ş t i i de Sus sau de la Costeşti din Vale — care, d u p ă opinia n o a s t r ă , nu susţin i n ­
terpretarea ce l i s-a dat — nu pot conduce spre clasificarea evoluţiei c u l t u r i i Tei în şase
faze şi nici să determine, ele, abandonarea sau revizuirea sistemului de periodizare u t i -
lizînd ordonarea fazelor cu ajutorul cifrelor romane, dacă se au în vedere faptele şi con­
siderentele u r m ă t o a r e :
1. P o t r i v i t opiniei multor specialişti şi în primul rînd a celora care au studiat ne­
mijlocit cultura Monteoru, aceasta îşi are începuturile în perioada timpurie a epocii bron­
zului, fiind, prin urmare, mai veche decît cultura Tei. Concluzia este a c c e p t a t ă , indiferent
de poziţia ce s-ar adopta cu privire la relaţia Monteoru I « — Schneckenberg B, în lumina c

descoperirilor de la Năieni — Buzău şi, de asemenea, indiferent de modul în care apreciem

relaţia Monteoru I —.aspectul cultural Odaia Turcului, şi acesta, relativ recent identi­
C 4
28
ficat . O luare de poziţie, clară, în această direcţie o aflăm la Ion Chicideanu, care a con­
chis : „Cea mai veche manifestare Tei... este în linii mari, c o n t e m p o r a n ă cu faza I s a cul­ C
28
t u r i i Monteoru" .
2. Cercetări relativ recente asupra culturii Monteoru pun problema revizuirii cro­
nologiei acesteia, stabilită prin săpăturile din s t a ţ i u n e a eponimă, tinzînd astfel către elu­
i n
darea etapelor I i — V · C acest caz, „dacă faza M I , succede la o perioadă de timp ce nu
31
poate f i precizată, etapa M I c V ' . iar sincrouianul Monteoru I — faza CăţeluNou = C 4

Bungetu (ambele niveluri) este exclus, ipoteza existenţei unei faze a culturii Tei mai veche
decît cea identificată la Căţelu-Nou (emisă prin raportarea acestei din u r m ă faze la cro­
nologia c u l t u r i i Monteoru) este evident că trebuie infirmată, că o atare supoziţie se cere
abandonată.
3. I n p r i v i n ţ a unei a şasea faze a culturii („mai veche decît cea de t i p Căţelu-Nou",
„identificată", după cum se afirmă, la B u n g e t u - B r ă t e ş l i i de Sus), un examen riguros şi
obiectiv al materialelor descoperite acolo conduce către următoarele încheieri :
a) Ia Bungetu, stratul de cultură aparţine în întregime unei singure faze Tei, cea
d e n u m i t ă , de noi şi de alţii, „I". Nivelul superior se identifică î n t r u t o t u l c u aspectul Căţelu-
32
Nou, fapt dovedit prin simpla comparare a ceramicii din ambele s t a ţ i u n i . Ceramica din
3
nivelul inferior a p a r ţ i n e de asemenea fazei Tei I " , cum a t e s t ă formele vaselor ' şi orna­
mentarea lor, îndeosebi tehnica împunsăturilor şi cîteva motive tipice numai fazei sur-

2 7
Ion Chicideanu, op. cit., p. 235 ; idem, în Thraco-IJactca, 3, 1982, p. 102 şi u r m .
2 3
A l e x a n d r u V u l p e - V a s i l e Drimbocianu, in SCIVA, 32, 2, 1981, p. 1 7 3 - 1 8 0 ; ErMlla Tudor, în
Dacia, X . S., 20, 1 - 2 , 1982, p . 07 şl u r m . ; Alexandru Vulpe, i u SCIVA, 34, 1, 1983, p . 7 1 - 7 4 .
2 8
Ion Chicideanu, op. cit., p . 1C5.
" A l e x a n d r u Oancea, Vasile Drimboianu, in SCIVA, 28, 4, 1987, p. 519 şi u r m .
3 1
Ibidem, p. 520.
3 2
Concluzie a c c e p t a t ă şi de Ion Chicideanu in 1977 (cf. SCIVA, 28, 2, 1977, p . 235). A n t e r i o r ( i n
Chronica Valachica, 5, 1973) c e r c e t ă t o r u l apreciase că „pc multe fragmente ceramice d i n n i v e l u l I I se o b s e r v ă
o î m p l e t i r e intre motivele ornamentale specifice fazei Căţelu şi maniera de dispunere în metope a decorului,
caracteristice fazei Tei-Tei" (p. 39, 40), pc o asemenea b a z ă a d m i ţ î n d posibilitatea ca „nivelul superior de la
Bungetu de Sus sâ reprezinte un aspect de t r a n z i ţ i e de la faza T e i - C ă ţ e l u la faza Tei-Tei (p. 40). C e r c e t ă t o r u l
a mers mai departe, comunicind că in s t a ţ i u n e a de la Bungetu de Sus, s-a surprins p e n t r u p r i m a d a t ă suc­
cesiunea s t r a t i g r a f i c ă a fazelor T e i - C ă ţ e l u şi Tei-Tei" (p. 40). P r e c i z ă m că p î n ă în prezent n u s-a p u b l i c a t de la
Bungetu n i c i un fragment ceramic dc t i p Tei I I .
3 3
în 1973, Ion Chicideanu (op. c i t . , p. 39) a acceptat a c e a s t ă concluzie, scriind : „Analogiile pentru
ceramica d i n nivelul I de la Bungetu de Sus se găsesc in s t a ţ i u n e a Tei de la C ă ţ e l u Nou ( B u c u r e ş t i ) , ceea ce ne
permite să con^iderim acest nivel ca nparlinir.M celei mai vechi faze cunoscute a c u l t u r i i Tei, faza T e i - C ă ţ e l u " .
Ulterior, c e r c e t ă t o r u l şi-a modificat opinia.
3 4
Iu p r i v i n ţ a formelor, c o m p a r ă : a) pentru vasul cu corp bombat, git cilindric şi b u z ă e v a z a t ă :
Ion Chicideanu, SCIVA, 28, 2, 1977, p. 229, f i g . 3/10, cu Valeriu Leahu, Cultura Tel, f i g . 1 3 / 1 - 2 ; pentru
castroanele cu corp arcuit simplu : Ion Chicideanu, op. cit., f i g . 2/11, 13, 16, 17, cu V . Leahu, op. cit., f i g . 13/4
sau Ion Chicideanu, op. cit., f i g . 2/10 cu Cercetări arheologice tn Bucureşti, 1, 1963, p. 26, f l g . 9/2: pentru cas­
tronul adine, cu umeri b o m b a ţ i şi margine î n a l t ă , e v a z a t ă : Ion Chicideanu, op. cit., f i g . 2 / 7 şi 3/1 cu V . Leahu,
op. cit., fifî 13/3 : b) pentru castronul intins cu d i a m e t r u l mare şi marginea u ş o r p l e c a t ă spre interior · Ion
Chicideanu, op. cit., f i g . 2/0, 9 şi 4/13, cu V . Leahu, op. cit., f l g . 13/6 · e) p e n t r u vasul cu corp globular şi margine
i n a l t â , foarte uşor e v a z a t ă : Ion Chicideanu, op. cit., f i g . 2/10, cu V . Leahu, op. c i l . , f i g . 13/5, etc.

βθ

www.mnir.ro
prinse prima d a t ă la Căţelu Nou : şirul de segmente de linii paralele, verticale sau oblice ;
linia d r e a p t ă incizată, flancată de ambele p ă r ţ i cu şiruri de segmente de l i n i i a l ă t u r a t e ,
perpendiculare ; ornamentul combinat din alternarea liniei drepte cu l i n i i tn zig-zag etc...
inclusiv triunghiul cu s u p r a f a ţ a p u n c t a t ă " . Nivelul inferior de Ia B u n g e t u - B r ă t e ş t i i de
Sus reflectă, în cadrul fazei întîia a c u l t u r i i Tei, o e t a p ă mai veche a acesteia. Argumentul
îl constituie prezenţa unei ceramici cu ornamente de tip Căţelu Nou (prin tehnică de exe­
cuţie şi motive de b a z ă ) dar mai simplificat compuse. Aceeaşi apreciere poate f i făcută şi
asupra materialelor de la Costeştii din V a l e " şi de la Greci".
b) î n c a d r a r e a d a t ă mai recent materialeor descoperite în nivelul inferior de Ia
Bungetu reflectă neluarea în considerare a criteriilor cu ajutorul cărora poate f i definită
o fază a c u l t u r i i Tei, altele decît cele de individualizare a etapelor din cadrul unei faze a
culturii.
Evident, e greu să nu se remarce j u s t e ţ e a opiniei l u i Alexandru V u l p e , " reluată
şi de Petre R o m a n " , d u p ă care materialele de t i p Căţelu Nou nu reflectă aspectul î n t r - a d e ­
v ă r iniţial al c u l t u r i i Tei. Dar, faţă cu o asemenea apreciere, ce trebuie, neîndoielnic, re­
ţ i n u t ă , e necesar să se aibă în vedere u r m ă t o a r e l e :
40
a) cu excepţia c u l t u r i i Monteoru , nici o altă c u l t u r ă a epocii bronzului carpato-
danubian nu are d e t e r m i n a t ă , pînă în prezent, o e t a p ă care să p o a t ă f i considerată I n -
t r a d e v ă r iniţială, „de geneză" şi în care să se reflecte—pe materialele ceramice — evoluţia,
formarea sa din componentele genetice ce îi sînt atribuite ;
b) sistemul de periodizare al c u l t u r i i Tei, ca şi al celorlalte culturi proprii epocii
bronzului din R o m â n i a corespunde stadiului de acum al documentării şi deci nu poate f i
p r i v i t ca o soluţie definitivă, ci de conjunctură. Omologarea într-o succesiune — neîndoiel­
nic, relativă — a fazelor unei culturi, începînd cu una pe care o designăm ca „întîia", con­
stituie soluţia oferită de logica sistemului, care, şi ea, este condiţionată de caracterul relativ,
de stadiul dat, al cunoştinţelor.
î n acord cu cele a r ă t a t e , se poate considera ca fiind justificată menţinerea siste­
mului de periodizare a c u l t u r i i Tei cu ajutorul cifrelor din tabela a r i t m e t i c ă r o m a n ă , or-
donînd d e o c a m d a t ă fazele d u p ă cum urmează :
Tei I = faza Căţelu Nou
Tei I I = faza Tei
Tei I I I = faza „La stejar"
Tei I V = faza Fundeni
Tei V = faza Fundenii Doamnei
Astfel ordonate, fazele pot f i individualizate, fizionomia fiecăruia c o n t u r a t ă , prin
analize şi d e t e r m i n ă r i comparativ-tipologice. î n acest sens este necesară, întîi definirea
elementelor caracteristice c u l t u r i i Tei tn ansamblul ei apoi, succesiv, pe faze, indicarea

0 6
C o m p a r ă : a) pentru şirul simplu de f r l n t u r l de Unii paralele ; I o n Chicideanu, op. cit., f l g . 2/5, c u
V . Leahu, op. cit., f i g 16/2 • b ) pentru decorul cu „ b o a b e de linte", Ion Chicideanu, op. cit., f i g . 2/9, 14 cu V .
L;>ahu, SCIV, 14, 2, 1963, p . 313, f i g . 4/2 şi Cu.'iur.i Tel, f i g . 15/2 ; c) pentru decorul de linie o r i z o n t a l ă asociata
cu zig zag orizontal : I o n Chicideanu, op. cit., f i g . 2/10, cu Cercetări arheologice 'n Bucureşti, 2, 1965, p . 36,
f i g . 17/8;d) pentru zigzagul orizontal Î n c h i s de l i n i i orizontale, I . Chidideanu, op. cit., f i g . 3/ύ, cu Cercetări...,
p . 38, f i g . 18/2 ; e ) p e n t r u m o t i v u l „cale f e r a t ă " , I . Chicideanu, op. cit., f i g . 5/3, cu V . Leahu, op. cil., f i g . 17/3.
S-ar putea continua analogiile î n t r e decoiul n i v e l u l u i I de la Bungetu cu decorul dc la C ă ţ e l u N o u (în l e g ă t u r ă
c u acesta d i n u r m ă repetind precizarea c ă materialele p r o v i n n u m a i d i n complexe „Închise"). Ne oprim, deoarece,
d i n m o t i v e pc care nu le c u n o a ş t e m , I . Chicideanu a retras unele fragmente ceramice date t n 1973 ca p r o v e n i n d
d i n n i v e l u l inferior, t r e c î n d u - l e apoi î n n i v e l u l I I (pentru exemplificare : fragmentul p u b l i c a t I n Chronica
Valachlca la f i g . 5/3, republicat î n SCIVA, 28, 2, 1977, f i g . 5/12). C î t p r i v e ş t e triunghiurile u m p l u t e cu puncte
a p ă r u t e î n n i v e l u l inferior de la Bungetu şl „ n e c u n o s c u t e p l n ă acum în olăria T e i " ( c u m a f i r m ă I . Chicideanu
In Thraco-Daclca, p . 101), facem precizarea că ele au a p ă r u t la C ă ţ e l u N o u , în 1961 şi au fost publicate I n 1963
( V . Leahu, SCIV, 14, 2, 1963, p . 314 şl f i g . 5/4).
3 8
Ion Chic'Hsane, in Materiale si cercetări arheologice. A XIV-α sesiune anuală de rapoarte, Tulcea,
1980, p . 1 2 7 - 1 2 8 : idem, î n Thraco-Dacica, 3, 1982, p . 102 şi u r m .
3 7
A u g u s t i n U l a n i c i , George T r o h a n i , i n Cercetări arheologice, 1, 1975, p . 86 şi u r m . ; 3, 1979, p . 10— 22
3 8
A l e x a n d r u Vulpe, Valentina V e s e l o v s c h i - B u ş i l ă , op. cit., p . 110.
3
* Petre Boman, op. cit., p . 38.
*· Cf. Eugenia Zaharia, î n Dacia, N . 3., 31, 1987, p . 21—40 j A l e x a n d r u Vulpe, t n Traco-Daclca,
I X , 1 - 2 , 1988, p . 2 0 9 - 2 1 0 ( n . 20).

67

www.mnir.ro
 stadiului în care ea se află, a „înfăţişării" pe care o are fiecare dintre elementele mai ca­
racteristice şi îndeosebi mai sensibile la evoluţie.
Asemenea t u t u r o r culturilor arheologice identificate ca atare, cultura Tei îşi ma­
nifestă, frapant ψ categoric, fizionomia în olărie — prin prezenţa r e p e t a t ă , incalculabil
multiplicata, a c î t o r v a categorii ceramice, a unui n u m ă r variabil dar deloc mare, de forme
de vase şi printr-o ornamentare caracteristică, a t î t ea tehnică de obţinere a decorului, dar
şi ca repertoriu al motivelor. Categorii ceramice sînt trei : a) p a s t ă cu mult nisip şi pietriş
sfărîmat, cu b u c ă ţ i de calcar şi paiete de mica ; b) p a s t ă conţinând aceleaşi materii degre-
sante, dar în proporţii diminuate ; c) p a s t ă fină, din care, de regulă, degresanţii menţio­
n a ţ i sînt eliminaţi. în reperlioriul formelor sînt caracteristice pentru aproape întreaga
evoluţie a c u l t u r i i : vasele cu pîntece bombat şi g i t cilindric, castroanele cu corp arcuit
simplu sau bitronconic — acestea din urmă şi cu margine e v a z a t ă ; recipientele cu corp
globular şi cu margine cilindrică î n a l t ă , cănile, şi mai ales ceştile cu o t o a r t ă . Specifică
c u l t u r i i apare, in fine, decorarea vaselor : prin striuri o b ţ i n u t e cu m ă t u r i c ă , cu ajutorul
brîurilor alveolate, iar pentru ceramica fină, ornamentele o b ţ i n u t e prin şiruri de îm­
p u n s ă t u r i succesive î n c r u s t a t e cu alb, cu motive de caracter geometric şi spiralic.
Pentru a fixa t r ă s ă t u r i l e caracteristice fiecărei faze şi pentru a preciza evoluţia
c u l t u r i i Tei de la o fază la alta este obligatoriu să sc aibă în vedere următoarele c o n s t a t ă r i
rezultate din studiul celor mai reprezentative produse ceramice :
1. Dintre elementele care definesc pregnant cultura (categorii ale pastei, forme
de vase, ornamentare) nu toate s-au dovedit permanent sensibile la evoluţie. De fapt, de
la o fază la alta, numai procedeul tehnic de ornamentare prin împunsături succesive se tran­
sformă evident, caracteristic.
2. E x c e p t î n d r e a l i t ă ţ i din ultimele două faze, din punct de vedere tehnic (al com­
poziţiei şi modului de preparare) categoriile ceramice abia dacă înregistrează evoluţia.
Formele recipientelor s u p o r t ă (şi reflectă) dezvoltarea, în esenţă, nu a t î t prin transfor­
marea g r a d a n l ă a unui tip sau altuia (deşi, pe alocuri, fenomenul se c o n s t a t ă ) , c î t mai ales
prin diversificare (de exemplu : castronul cu corp arcuit simplu apare cu profilul nemodi-
t'icat, în mod sigur în patru faze Tei : în schimb a l ă t u r i de acest t i p apare, la un moment
dat, în cadrul aceleiaşi categorii, castronul cu corp tronconic. La fel, ceaşca cu corp arcuit
simplu, cu g î t cilindric şi cu buza uşor e v a z a t ă e c o n s t a t a t ă cu acelaşi profil, de asemenea
în cel p u ţ i n trei faze. Dar alături de ca, în faza Tei I I se întîlnesc şi alte variante ; în faza
a treia, î m p r e u n ă cu cele din Tei I I , încă altele ele.)
3. Dat fiind că unele forme de vase şi ornamente se dovedesc comune — adeseori
în contururi identice — mai multor faze de evoluţie, pentru a preciza fizionomia acestora
din u r m ă e necesar ca diverse elemente specifice să fie apreciate şi cantitativ, statistic,
precum şi în asociere : deoarece, în contextele unor faze diferite, elemente comune lor nu
vor coincide nici ca proporţie şi nici nu vor figura, întocmai aceleaşi, toate laolaltă.
Constatările de mai sus alcătuiesc criterii operaţionale pentru a argumenta schema
cronologiei relative a c u l t u r i i Tei — utilizarea lor constituie însăşi metoda de lucru prin
care poate f i definită fiecare fază a c u l t u r i i , prin care fiecăreia dintre ele i se poate preciza
ordinea în t i m p , poziţia în cadrul procesului de evoluţie Tei.
Prin utilizarea acestei metode, fazele Tei se individualizează, ca trepte aparte şi
succesive de dezvoltare cultural-arheologică, astfel :
Faza Tei I . Cele trei categorii ceramice sînt bine reprezentate. în cadrul celei dintîi
se c o n s t a t ă un procent de nisip şi pietriş mai judicios dozat decît în u r m ă t o a r e l e trei faze
( I I — I V ) . Formele specifice c u l t u r i i se întîlnesc dc la acest nivel (pl. I , I I ) . La vasele cu
pîntece bombat, g î t cilindric şi buză e v a z a t ă este f r a p a n t ă puternica reliefare a corpului
(globularitalea sa) şi faptul că, î n t o t d e a u n a , imediat sub buză sau pe aceasta, în exterior,
se află un brîu alveolat (pl. 1/1, 2). O n o t ă caracteristică aduce un t i p de ceaşcă cu t o a r t ă
t r a s ă din buză : prin lărgimea corpului (diametrul fiind cel p u ţ i n egal cu înălţimea, p l .
11/2, 9 — 15) şi, destul de frecvent, prin micul prag tras vertical (înălţat) din buză, în
zona unde porneşte toarta (pl. 11/14, M l / 2 ) . în p r i v i n ţ a decorului, faza se individualizează
prin folosirea brîului alveolat îngust şi printr-o tehnică şi un aspect aparte ale î m p u n s ă ­
t u r i l o r succesive î n c r u s t a t e (întîlnite, de altfel, numai acum) : tehnica — b a z a t ă nu pe

www.mnir.ro
 i n t e r p ă t r u n d e r e , ci pe a l ă t u r a r e a , pe înşiruirea d i s t a n ţ a t ă a împunsăturilor (pl. HI/5—7),
aspectul acestora fiind al unor minuscule puncte, ovale sau virgule (pl. ΙΙΓ/1, 5—8). î n
repertoriul motivelor apare caracteristică frecvenţa mare a t î t a benzilor compuse din
frîhturi de l i n i i a l ă t u r a t e (pl. 111/5—6), c î t şi a zigzagului simplu, nemultiplicat în benzi
(pl. I I I / 7 — 8 ) (cel multiplicat se întîlneşte rar) în contrast cu a b s e n ţ a aproape t o t a l ă a
spiralei.
41 4
Pe baza descoperirilor de la Căţelu N o u , Pantelimon" şi Bucureştii N o i ' , de la
44 4 4 47 4
B u n g e t u - B r ă t e ş t i i de Sus , F r ă ţ e ş t i ' , Surlari ', G r ă d i ş t e a , Ulmeni-Tăuşanca ", Deve-
80 1
t a k i " , Greci şi Costeştii din Vale' , faza Tei I ponte f i divizată d e o c a m d a t ă în două etape :
Tei 7„, d e c u m e n t a t ă în nivelul inferior de la Bungetu şi la Costeştii din Vale şi
c a r a c t e r i z a t ă de p r e z e n ţ a unor forme arhaice (cum este ceaşca cu două torţi) sau de tra­
diţie Coţofeni (?, recipiente cu margine teşită oblic) ori Glina sau Odaia Turcului (cas­
troane cu margine t r a s ă arcuit spre interior, vase cu t o r ţ i tubulare) ; de asemenea prin
decor simplificat, pe bază de motive p r e c u m p ă n i t o r liniare sau punctate, predominînd
dispunerea pe vase a unui singur element ornamental — de regulă şirul de puncte sau o
linie d r e a p t ă ori în zigzag ; în fine, prin prezenţa brîurilor simple, „caracteristice" nive­
lului inferior de la Bungetu, sau a şirurilor de impresiuni triunghiulare, şi ele „remarcate,
în special" în orizontul amintit " ·
Teil ,
b bine d o c u m e n t a t ă la Căţelu Nou şi în al doilea nivel de la Bungetu-Brăteştii
de Sus şi individualizată prin procentul crescut al formelor respective ale culturii (vasele
cu corpul bombat, gît cilindric şi buză e v a z a t ă ; castroanele cu corp arcuit simplu ; ceştile
cu o t o a r t ă cu corp arcuit bitronconic, gît cilindric şi buză evazată,) ; de asemenea, prin
dezvoltarea (pe bază de multiplicare, repetare şi a l t e r n a n ţ ă ) a asocierilor elementare de
motive din etapa Teii a : linia d r e a p t ă , cea în zigzag, şirul de impresiuni punctiforme sau
în formă de virgule nearcuite (frînturi de linii) în fine. prin apariţia triunghiurilor, a cîr-
ligelor spiralice, volutelor.
Faza Tei II. Se produce creşterea relativă a procentului de nisip în pasta primei
categorii. î n repertoriul formelor se constată diminuarea diametrului (implicit, mărirea
înălţimii) la vasele cu profil bitronconic arcuit (pl. I V / 6 , 11, 14) şi la ceştile cu t o a r t ă , care
se multiplică i n v a r i a n t e noi (pl. IV/16—21). La acestea se observă dispariţia micului prag
din zona de pornire a torţii, îngustarea fundului şi concavizarea sa. î n decor se întîlnesc
brîuri late (alături de cele înguste) pe vasele din pastă nisipoasă, iar pe recipientele din
p a s t ă fină — utilizarea procedeului „clasic" Stkhkanaltechnik, împunsăturile fiind deo­
sebit de fin executate, în şiruri înguste (pl. V / l , 4, 6). Prezenţa pe umerii vaselor din p a s t ă
fină, a unor benzi ornamentale compuse din linii drepte alternînd (ori în raport de succe­
dare) cu linii ondulate (pi. V/6) ; frecvenţa mare a şirurilor de „S", culcaţi, cu capetele în­
l ă n ţ u i t e (pl. V/3, 5, 6 ; V I / 4 , 5) îndeosebi a zigzaguaui multiplicat (adesea în benzi late,
pl. V/2, 3), toate o b ţ i n u t e prin î m p u n s ă t u r i succesive constituie de asemenea t r ă s ă t u r i
specifice.
Faza Tei I I poate f i şi ea divizată in două etape :
Tei 1 7 e caracterizată printr-un lot de materiale ceramice provenit din vechile
Λ

s ă p ă t u r i ale l u i D i n u V . Rosetti, cu locuri dc descoperire rămase necunoscute" şi a căror

4 1
C i . Cercetări arheologice tn Bucureşti. I , 100:;. p. 23 -26, cu fitf. 8 - ! ) , I !, Π , 1905, p, 2 8 - 4 0 , cu
f i g . 12-91 · V a l e r i u Leahu, în' SCiV. 14, 2, 1 % : ; . p. MO!) - 3 2 1 .
" Ghcorghe Bichir, Materiale ţi cercetări mhrnlngicc. V I , 1950, p. 8 2 2 - 8 2 3 , f i g . 5/0.
4
' Inedite. Materiale la Muzeul de Istoric şi A r t H al M u n i c i p i u l u i B u r u r e ^ l i .
1 4
Cf. supra, nr. 4.
4 8 k
Inedite, Materiale. ! : i Muzeul iudeir.'Mi Giurgiu.
4 8
V a l e r i u Leahu, George T r o h a n i , în f'.crerlâri ar Iu ologire. I I . 1976, p. 75- 77.
4 7
D u m i t r u Berciu, în Materiale şi cerectt.ri aihcolcgicc, I I , 1950. ρ. Ί97 şi u r m . , cu f i g . 9/2, 10/1.
4 8
I n f o r m a ţ i i Sebastian M o r i n l z .
4 8
V . M i k o v , N . Djambuzov, Dcvctaşkata jirşcrra, Sofia, 190O, p. 111 şi u r m . (cu fig.).
6 0
Supra, n r . 37.
8 1
Supra, nr. 36.
" I o n Chicideanu, np. cit., p . 102 şi u r m .
" A m p u b l i c a t asemenea materiale în Dacia, N . S. 10, 1966, p. 2 0 5 - 2 0 6 , f i g . 12 : Cultura Tei,
p. 1 5 5 - 1 5 6 , f i g . 44.

69

www.mnir.ro
 n o t ă specifică o constituie profilele şi tehnica î m p u n s ă t u r i l o r succesive de caracter Tei I I ,
dar cu decor de e v i d e n t ă t r a d i ţ i e Tei I„ : zigzagul orizontal î n c a d r a t de l i n i i drepte ori­
zontale, banda c o m p u s ă din alternarea liniilor orizontale drepte cu altele în zigzag, aso­
cierea unor astfel de l i n i i alternative cu şiruri de puncte, benzile compuse din segmente
de l i n i i a l ă t u r a t e paralele, ornamentul „ r a m u r ă " , triunghiul h a ş u r a t de l i n i i paralele la
bază etc.
84
Etapa Tei II , d o c u m e n t a t ă în aşezarea de t e r a s ă de la B ă n e a s a , iar prin mate­
b

riale sporadice şi la T e i " , Bucureştii N o i " şi Otopeni", are caracteristice t r ă s ă t u r i l e pe

care le-am m e n ţ i o n a t în t e x t mai înainte, cînd am definit însăşi faza a doua a culturii
Faza Tei III. Tehnica de lucru a pastei nu înregistrează modificări în nici o ca­
tegorie, î n repertoriul formelor sînt evidente : p r e z e n ţ a r e p e t a t ă a recipientelor înalte
arcuite bitronconic, din p a s t ă nisipoasă, tinzînd să egaleze frecvenţa vaselor cu pîntece
bombat, gît cilindric şi buză e v a z a t ă ; iar în categoria fină : apariţia cănilor şi ceştilor cu
gura oblică (pl. V I I / 7 , 16, 17, 24, 26) şi, mai ales, prezenţa unui castron de dimensiuni
relativ mari, cu corp arcuit bitronconic, cu margine l a t ă a r c u i t ă spre exterior, cu cîte
d o u ă t o r ţ i prinse pe buză (sub ea) şi u m ă r , (pl. V I I / 1 0 ) recipient pe a cărui parte supe­
r i o a r ă se întîlneşte, dispus în friză, un decor cu t o t u l specific fazei. Străchinile sau
castroanele cu corp tronconic (pl. V I I / 4 ) a p ă r u t e acum, nu-sint — nici tipologic, nici
statistic — î n t r - a d e v ă r caracteristice fazei. Aceasta se defineşte pregnant t o t prin decor.
Pe vasele din p a s t ă nisipoasă se c o n s t a t ă : î n d e p ă r t a r e a brîurilor alveolate de pe margine
şi din zona de unire a gitului cu pîntecele, la recipientele de dimensiuni mijlocii cu corpul
bombat şi gît cilindric (pl. V I I / 2 ) , dar, în schimb, dispunerea pe umerii acestora a unor orna­
mente, realizate organic sau aplicate : p r o e m i n e n ţ e conice, volute sau capete de spirale,
68
aplicaţiuni în forma acoperişului de casă în două pante etc. , uneori asemenea ornamente
fiind asociate cu şiruri scurte de mici cercuri sau a d î n c i t u r i circulare imprimate. Pe ce­
ramica fină sînt specifice,: şiruri late de î m p u n s ă t u r i succesive, cu contururi mai r o t u n j i t e " ;
combinarea (alternarea) ornamentelor produse prin î m p u n s ă t u r i succesive cu cele obţi­
80
nute în tehnica benzilor c r u ţ a t e , in această tehnică fiind des întîlnit zigzagul ; t e n d i n ţ a
de dispunere a decorului în compoziţii baroce, pe întreg pîntecele recipientelor ; faptul că
motive decorative, care, în fazele precedente, apăreau singular pe vase, acum sînt integrate
Sn ornamente complexe ; pentru prima d a t ă , în evoluţia culturii, o proporţie crescută a
motivelor spiralice ; prezenţa r e p e t a t ă pe umerii vaselor, a unor benzi late orizontale ha­
ş u r a t e (simplu — drept sau oblic ori în r e ţ e a ) .
Descoperirile de pînă acum permit divizarea fazei de asemenea în două etape :
81 88
Tei ΙΙΙ , d o c u m e n t a t ă la Căţelu N o u , Dealul Piscului ( B u c u r e ş t i ) , Bucureşti-
Λ
8 84
V ă c ă r e ş t i ' şi Otopeni este caracterizată prin frecvenţa mai redusă a brîurilor alveolate
late ( p r e c u m p ă n i n d brîurile relativ înguste) şi prin a b s e n ţ a ornamentelor aplicate de ca­
racter spiralic (arcuri, volute) — pe vasele din pastă nisipoasă ; iar în cadrul ceramicii fine,
negre, prin a b s e n ţ a decorului de caneluri şi prin frecvenţa scăzută pe care o au : ornamen­
tele o b ţ i n u t e din şiruri de î m p u n s ă t u r i succesive, cu contur mai rotunjit (fiind mai des
întilnite şirurile de î m p u n s ă t u r i fine, de t r a d i ţ i e Tei II„, pl. V I I I / 2 , 4) ; motivele de
caracter spiralic ; decorul care combină tehnica î m p u n s ă t u r i l o r succesive cu benzile sau
spaţiile c r u ţ a t e ; compoziţiile decorative complex elaborate.

8 4
Cf. Materiale de istorie şt muzeografie, I I , p. 3 — 16, cu f i g . 1 — 5.
6 6
D i n u V . Rosetti, Cioilizaiia... f i g . 13/a, c si f i g . 28.
8 8
Ibidem, f i g . 2 1 , 24, 30, 32, 44, 80, 9 1 .
8 7
Valeriu Leahu, in Bucureşti. Materiale de Istorie şi muzeografic, V I , 1966, p . 29, f i g . 4/2, 4, 5, 9.
8 8
V a l e r i u Leahu, Cultura Tei, p . 108, f i g . 27.
8 8
Ibidem, p . 110, f i g . 2 8 / 2 - 4 ; p. I l l , f i g . 29/1, 3, 7, 10 ; p. 112, f i g . 30/2, 4, 7.
8 8
Ibidem, f l g . 28/1, 3 ; 30/1, 3, 5.
8 1
Cercetări arheologice tn Bucureşti, I I , p. 41 — 49 cu f i g . 23—30.
8 1
C e r c e t ă r i inedite : materialele se p ă s t r e a z ă la Muzeul dc Istorie şi A r t ă al M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i .
8 3
Cristian Ţ i c o , I n Cercetări arheologice in Bucureşti, I I I , 1981, p. 250, fip. 4/1—4.
8 8
Valeriu Leahu, in Bucureşti, Materiale de istorie şi muzeografie, V I , r . 30 şi u r m . , f i g . 3 : 4 / 1 , 3,
6-8.

70

www.mnir.ro
 TeilII^, r e p r e z e n t a t ă de ceramica aşezării de la B ă n e a s a — l u n c ă " , este carac­
t e r i z a t ă , i n esenţă, prin inversarea raporturilor cantitative observate în ornamentica
etapei Tei III» Astfel, etapei I I I îi sînt proprii : frecvenţa precumpănitoare a brîurilor
b

alveolate late şi apariţia ornamentelor aplicate (arcuri şi volute) de caracter spiralic —

pe vasele din p a s t ă cu nisip şi pietriş sfărîmat ; iar în ceramica fină : apariţia decorului de
caneluri" şi frecvenţa m a j o r i t a r ă pe care o au ornamentele realizate prin şiruri de î m p u n ­
sături succesive late, motivele spiralice, decorul combinînd tehnica împunsăturilor cu
spaţiile şi benzile c r u ţ a t e , compoziţiile baroce, bogat elaborate.
Faza Tei IV. A scăzut sensibil cantitatea vaselor din pastă fină. A a p ă r u t o nouă
categorie ceramică, cea recipientelor lucrate din pastă care conţine în amestec cu lutul un
procent mare de cioburi pisate. Mutaţii sînt evidente şi în repertoriul formelor : a crescut
proporţia recipientelor înalte cu corp arcuit bitronconic, a scăzut frecvenţa vaselor tipice
a l t ă d a t ă : cele cu corpul bombat, g î t cilindric şi buză evazată, castroanele cu corp arcuit
bitronconic, cănile şi ceştile cu o t o a r t ă . Sînt, în schimb, introduse forme noi : vasele cu
corp globular, cu fundul inelar, cu două t o r ţ i s u p r a î n ă l ţ a t c , p r e v ă z u t e adeseori cu creste,
butoni sau proeminenţe (pl. I X / 1 0 —13 ; X / 2 ; X I I / 5 ) , castroane relativ mari, cu margine
înaltă e v a z a t ă şi gura rombică (pl. X I / 2 ) , capace rombice (pl. IX/15), fructiere cu picior
(pl. I X / 1 4 ) . Se înmulţesc torţile orizontale (pl. X I V ) a p ă r u t e încă în faza Tei I I I . Şi în
decor se surprind elemente specifice : degradarea tehnicii î m p u n s ă t u r i l o r succesive (pl.
X I / 4 ) şi, nu mai p u ţ i n a motivelor realizate în această tehnică ; repunerea „în m o d ă "
a ornamentelor incizate (pl. X I / 2 ; X I I / l — 2 ; X I I I / 2 ) apariţia motivelor meandrice (pl.
X I / 1 — 4), creşterea c a n t i t a t i v ă a ceramicii cu caneluri (acum mai late şi mai superficiale,
pl. X ) , frecvenţa m a x i m ă (în cadrul evoluţiei culturii) a ornamentelor solare.
Deşi, în ultimele două decenii, la fondul cunoscut de materiale Tei I V s-au a d ă u g a t
8 0
descoperirile de la Izvoarele", F r ă ţ e ş t i ' , Daia.", Biideşti' etc.. o divizare a fazei în dis­
cuţie, pe etape este încă dificil de o b ţ i n u t . Unele deosebiri, deja semnalate — de exemplu,
î n t r e ceramica de Ia Fundeni (Bucureşti) şi Izvoarele, de o parte şi cea de Ia Giuleşti —
71
Sîrbi, de altă parte nu se constituie totuşi în t r ă s ă t u r i specifice bine conturate, care să
delimiteze şi să grupeze în etape cronologice aspectele Tei I V existente;
Faza Tei V. A d i s p ă r u t ceramica lucrată din p a s t ă cu mult nisip şi pietriş sfărîmat.
Ceramica fină constituie o prezenţă extrem de r a r ă . î n aşezări domină masiv recipientele
din l u t amestecat cu multe cioburi pisate şi pietriş. Au dispărut vasele cu corp bombat
şi gît cilindric, cu buză evazată, castroanele arcuite simplu ; cănile şi ceştile cu t o a r t ă apar
foarte rar şi cu profilurile modificate. Sînt la maximum răspîndite formele tronconice şi
bitronconice (pl. X V / 7 —14; X V / 5 — 6 ) ; vasele cu corpul globular sau bombat, cu două
t o r ţ i p r e v ă z u t e cu creste sau proeminenţe (pl. X V / 3 , 6 ; X V I / 1 3 —14) sînt cantitativ bine
reprezentate. A dispărut decorul cu m ă t u r i c ă , tehnica împunsăturilor succesive cunoaşte
stadiile ultime ale degradării (pl. X V I I / l — 2 , 4—6, 8—9). Sînt foarte bine reprezentate
decorul canelat (pl. X V I / 4 — 5 , 8) şi meandrul, foarte rar şi doar Ia începutul fazei se
c o n s t a t ă ornamentele de caracter spiralic. P r e c u m p ă n e s c ornamentele în relief (brîurile
alveolate, impresiunile şi adînciturile, (pl. X V I / l — 3 ) , apariţia nouă — reper cronologic
7
caracteristic — o constituie omoplaţii dc vită cu marginile cavităţii glenoide crestate '.
Pe baza descoperirilor de pînă acum în evoluţia fazei au fost identificate tot două
etape :

·* C e r a m i c ă T e i I I I * de la B ă n e a s a este r e p r o d u s ă :n SCIV, 17, 1, 1 ° 6 S . f i g . 1 de Ia p. 5 ; 2 de la p . 6 ;

3 de la p . 8 ; 4 dc la p . 9 ; Dacia, N . S., 10, 1906, Γίβ. 8 de la p. 201 ; Cultura Tei, f i g . 2S : 29/2, 4 - 9 ;
30 ; 1, 5. 7.
" Of., cit., f i g . 31 de la p . 113.
7 1 ( 1
' Valeriu Leahu, Cercetări arheologice. 1. 1975, Γ· 1 ţi u r m .
" Idem, Cercetări... I I I , 1979, p . 4 3 ¬
6 8
Idem. Cercetări... I V , 1981, p . 30 şi u r m . ; V , 1982, p. 4 3 - Ί 8 .
7 0
C e r c e t ă r i Barbu lonescu, materiale în Mu-cuJ de istorie din O l t e n i ţ a . Cf. Sebastian M o r i n t z ,
Contribuţii arheologice.... ρ . 75 şi f i g . 46/1 — 4 : 6 p f .
7 1
P e n t r u asemenea d i f e r e n ţ i e r i , cf. Valeriu Leahu, in Cercetări... I . p . 109.
7 2
Cf. Cercetări arhcolouice in Bucureşti, I , p. 339 şi u r m . , Valeriu Leahu, Cultura Tei, p. 6 5 - 6 7 ,
fig. 7 3.

71

www.mnir.ro
 Tei V „ d o c u m e n t a t ă la Otopeni" şi Devetaki", se individualizează în funcţie de
u r m ă t o a r e l e elemente : în categoria ceramicii grosolane sînt rare vasele cu profilul arcuit
bitronconic, cu t o r ţ i masive pe diametrul maxim, p r e c u m p ă n i n d formele tronconice. Prin­
tre vasele din p a s t ă b u n ă , cele cu corp globular şi două t o r ţ i s u p r a î n ă l ţ a t e (uneori c u creste
sau. butoni) au dimensiunile (mici şi mijlocii) şi profilurile foarte apropiate de exemplarele
de acelaşi t i p din faza Tei I V . De această din u r m ă fază se apropie mult şi tehnica îm­
p u n s ă t u r i l o r succesive, predominînd cele superficiale, în şiruri înguste (pl. X V I / 9 , 12 — 14),
Se întîlnesc încă motivele de caracter spiralic ; canelurile, constatate, nu au încă procentul
crescut d i n etapa u r m ă t o a r e .
7
Tei V , d o c u m e n t a t ă de Fundenii Doamnei *, are drept t r ă s ă t u r i distincte : frec­
b

v e n ţ a mare a vaselor înalte arcuite bitronconic, cu t o r ţ i masive pe diametrul maxim ;

de asemenea, a castroanelor sau străchinilor cu margine î n a l t ă cilindrică sau cu profil
bitronconic ; diminuarea frecvenţei vaselor cu corp globular cu două t o r ţ i s u p r a î n ă l ţ a t e
şi pierderea caracterului strict de globuraritate, recipientele c ă p ă t î n d un profil mai de­
g r a b ă arcuit bitronconic ; maxima degradare a tehnicii î m p u n s ă t u r i l o r succesive, predo­
m i n î n d şiruri groase şi adinei, dispariţia ornamentelor spiralice creşterea frecvenţei de­
corului canelat.
Această periodizare corespunde stadiului de acum al d o c u m e n t ă r i i . Ea va putea
f i a m e l i o r a t ă sau modificată prin cercetări viitoare. Ţ i n e m s e a m ă de j u s t e ţ e a observaţiei
l u i Alexandru Vulpe, d u p ă care „între cultura Glina şi faza Tei—Căţelu... lipsesc încă verigi
7
care să exălice o evoluţie armonioasă şi continuă" *. Trebuie apoi avut în vedere faciesul
prea deplin constituit al fazei Tei I V , deosebirea prea f r a p a n t ă a acesteia faţă de faza
a n t e r i o a r ă . Ipoteza existenţei unui aspect tranzitoriu, de la locuirile şi manifestările- T e i
77 78
I I I , la cele de t i p I V , se impune . Vasul descoperit la Nova Zagora (R. P. Bulgaria) ,
a v î n d clare elemente formale proprii fazei Tei I V , dar decor a t î t de caracteristic Tei I I I ,
poate constitui indiciu că identificarea aspectului de trecere presupus nu va întîrzia.

NOUVELLES DATES ET CONSIDERATIONS CONCERNANT LA FIXATION CHRONOLOGIQUE

DE LA CIVILISATION TEI

Résumé

L ' é v o l u t i o n de la civilisation Tei peut ê t r e é t a b l i e par é t a p e s en corroborant les observations s t r a t u

graphiques avec celles comparative-typologiques. C o n f o r m é m e n t au stade actuel de la documentation, l ' é v o l u ­
t i o n de la c i v i l i s a t i o n peut ê t r e d i v i s é e en cinq phases. L ' a u t e u r propose, de nouveau, de renoncer à designer
les phases à l'aide du nom de l ' e n d r o i t ou elles ont é t é identifiées et soutient, par des nouveaux arguments,
la n é c é s s i t é de l ' a d o p t i o n du s y s t h è m e p é r i o d i q u e avec des chiffres romains. I e scheme est le m ê m e p r o p o s é
en 1966 : T e i I (pour la phase i d e n t i f i é e à Bucarest — C ă ţ e l u Nou) ; Tei I I (pour la phase d é n o m m é e par D . V .
Rosetti „ T e i " et q u i a é t é p r é c i s é e , comme contenue, a p r è s les fouilles dc B u c a r e s t - B ă n e a s a , sur la p r e m i è r e
t è r a s s e de la Colentina) ; Tei I I I (phase n o m m é e „La Stejar") ; Tei I V (pour la phase n o m m é e „ F u n d e n i " ,
mais i d e n t i f i é e à Bucarest, rue „ 7 i d u r l i n t r e v i i " ) ; Tei Λ" (pour la phase „ F u n d e n i i Doamnei").
L ' a u t e u r n'est pas d'accord avec l'opinion d ' a p r è s laquelle la plus ancienne phase dc la civilisation
Tei serait i d e n t i f i é e à B u n g e t u - B r ă t e ş t i i de Sus, d é p . de D î m b o v i ţ a . Une pareille h y p o t h è s e ne tient pas compte
des c r i t è r e s d ' a p r è s lesquelles on peut d é f i n i r les phases de la civilisation T c i - autres que celles q u i i n d i v i ­
dualisent les é t a p e s d'une phase. L ' a u t e u r a p r é c i e q u ' à Bungetu le niveau de culture appartient, dans sa
t o t a l i t é , à une seule phase de la civilisation T c i et que les m a t é r i a u x peuvent ê t r e e n c a d r é s dans la phase Tei I .
1
A p r è s l ' é x p o s é des c r i t è r e s d ' a p r è s lesquels on peut p r é c i s e r les t r a i t s c a r a c t é istiques dc chaque
phase de la civilisation Tei, on d é f i n i t les é l é m e n t s spécifiques q u i individualisent chaqunc des cinq phases.
Dans l ' é v o l u t i o n des phases 1 — I I I et V on peut distinguer deux é t a p e s — » et b .

7 8
Idem, în Bucureşti. Materiale..., V I , 1968, p . 32 şi u r m .
7 4
V . M i k o v , N . Djambazov, op. cit., f i g . 91 şi u r m .
7 8
Supra, η . 72.
" A l . V u l p e , V a l e n t i n a V e s e l o v s c h i - B u ş i l ă , op. cit., p. 110.
" V a l e r i u Leahu, SCIV, 20, 1, 1969, p . 30.
7
" Idem, SCIVA, 29, 1, 1978, p . 5 7 - 5 8 şi f i g . 10 de la p . 59.

72

www.mnir.ro
 N E C R O P O L A DIN E P O C A BRONZULUI D E L A
P I E T R O A S A MICA. S T U D I U ANTROPOLOGIC COMPARATIV

LAURENŢIA GEORGESCU

I n zona Buzăului, s u b c a r p a ţ i i de curbură sînt constituiţi din formaţiuni tinere de

gresii şi calcare. E i au fost supuşi în straturile lor superioare, unei puternice acţiuni de
eroziune. Versanţii înalţi şi a b r u p ţ i ai dealului I s t r i ţ a provoacă un contact brusc î n t r e
deal şi cîmpie. Pe malurile pîrîului Urgoaia, la mijlocul pantei, este situat satul Pietroasa
Mică, pendinte de comuna Pietroasele din j u d e ţ u l B u z ă u .
Pe colina Coasta Rusului, Ia nord-est de sat, se află un platou dominant denumit
de localnici „Cetăţuia", iar mai la nord pîrîul Urgoaia şi-a s ă p a t albia în calculul numuiitic
delimitînd două coline, pe malul l u i sting Gorăniştea, iar pe cel drept Dogaru. Pe acestea
din u r m ă , cu ocazia unei p l a n t ă r i de arbuşti, s-a identificat o i m p o r t a n t ă necropolă din
epoca bronzului. S ă p ă t u r i l e arheologice dintre anii 1976 — 1978 au dus la identificarea a
64 de morminte dintre care 62 de î n h u m a ţ i e şi 2 de incineraţie (M 30 şi M 35). î n h u m a ţ i i
au fost depuşi în gropi rectangulare cu colţurile rotunjite la o adîncime între 0,20 m. —
1,0 m.
D a t o r i t ă alunecărilor de teren şi a depunerii subiecţilor în cadrul ritualului funerar,
mormintele erau acoperite cu un mare n u m ă r de pietre în formă de movilă cu baza circulară,
conturul gropilor fiind greu de sesizat uneori. D u p ă poziţia în care au fost depuşi decedaţii
1
se c o n s t a t ă o separare a lor în trei grupe ) :
I . — Uşor chirciţi, în majoritatea în decubit lateral sting (doar M 2 în decubit
lateral drept, iar M 3 în decubit dorsal) : M 1—7, 9 — 13, 16, 47—56 şi 64. Orientarea In
general spre vest.
I I . — M u l t chirciţi, în decubit lateral sting (doar M 18 şi M 21 în decubit dorsal) :
M 8, 1 4 - 1 5 , 1 7 - 2 1 , 3 1 - 3 4 , 3 7 - 4 6 . Orientarea în general spre vest.
I I I . — î n poziţie „ î m p a c h e t a t ă " : M 22—29, 57—63. Orientarea nord-est.
Pe baza pieselor de inventar: vase ceramice, podoabe din aur, bronz, chihlimbar
şi melci, necropola este a t r i b u i t ă culturii Monteoru, faza I I b — Bălineşti*).
Materialul osteologic uman descoperit în necropola Pietroasa Mică prezintă o stare
de conservare foarte slabă, acest lucru fiind datorat în parte şi ritualului funerar constatat
la majoritatea mormintelor din necropolă — acoperirea înhumaţilor cu grupaje de piatră.
Foarte multe elemente din studiul antropologic individual şi general am fost nevoiţi să
le eliminăm. L a baza studiului antropologic de la Pietroasa Mică au stat observaţiile
morfologice şi prelevarea datelor metrice d u p ă R. Martin (cit ne-a permis materialul),
comparativ cu unele serii din aceeaşi perioadă publicate. T o t materialul descoperit în
cele 64 de morminte îl vom prezenta pe serii (sex-vîrstă) şi apoi e orizonturi de î n h u m a r e .
R e p a r t i ţ i a procentuală şi în cifre absolute, subliniază inegala grupare a subiecţilor
d u p ă sex şi v î r s t ă (biologică şi cronologică) date o b ţ i n u t e pe baza studiului morfologic.
Comparînd datele noastre de la Pietroasa Mică* cu cele de la Sărata Monteoru,
Poiana Cioinagi — Bălinteşri şi Zimnicea, avem u r m ă t o a r e a situaţie a mortalităţii :
— Necropola Pietroasa Mică : mortalitatea cea mai crescută o avem în rîndul
bărbaţilor : 53,12 % , urmează femeile în procent de 28,12 % 5' copiii 18,75 % .

1
Oancea Al. — ..Considérations sur l ' é t a p e finale de la culture de Monteoru", Dacia, X X V , 1981.
a
Oancea Al. — . C i m i t i r u l d i n epoca b r o n z u l u i de la Pietroasa Mică", comunicare, Satu Mare, 1980,
ms.

73

www.mnir.ro
 — Necropola SSrala Monteoru (cimitirul I V ) avem un oarecare echilibru pro­
centual — mortalitatea in rîndul bărbaţilor este de 34,68%, în cea a femeilor de 31,79%,
copiii g r u p î n d un procent de 33,52 % .
I n eşantioanele de la Poiana, Zimnicea şi Cionagi — Bălinteşti eu mai puţini su­
biecţi, s i t u a ţ i a se prezintă p u ţ i n diferit :
— Necropola Poiana : mortalitatea în rîndul bărbaţilor este de 13,79 % , la femei
de 17,24 % şi la copii de 68,96 % .
— Necropola Zimnicea : 10 % mortalitatea in rîndul bărbaţilor 40 % la femei
şi 50 % la copii.
— Necropola Cioinagi — Bălinleşli': 27,58 % mortalitatea în rîndul bărbaţilor,
24,13 % la femei şi 48,25% la copii.
Analiza m o r t a l i t ă ţ i i şi a duratei vieţii după virsta a p r o x i m a t i v ă atinsă de fiecare
subiect Ia data decesului ne prezintă pe necropole u r m ă t o a r e a situaţie prin gruparea i n ­
divizilor d u p ă virsta biologică şi cronologică :

Tabelul nr. 1

R e p a r t i ţ i a p r o c e n t u a l ă pe grupe de virstă

S. M o n t e o r u . Pietroasa M . Poiana Zimnicea Ciolnagi B .

Grupa de v t r s t ă
Ν % Ν % Ν % Ν % Ν V

. . .-.
Infans l-II
( 0 - 1 4 ani) 50 29,30 12 18,75 20 68,96 3 30 11 37,24
Adolescent
( 1 4 - 2 0 àni) 8 4,7 10 15,62 — _ 2 20 2 6,90
Adult
( 2 0 - 3 0 ani) 4 23,3 10 15,62 50 — — 13,79
Matur 1-11
( 3 0 - 5 0 ani) 57 32,9 26 40,62 2 25 4 40 10 34,48
Senil I-II
(50 —χ ani) 17 9,8 9,37 2 25 10 2 6,90

Tabelul nr. 2

R e p a r t i ţ i i p r o c e n t u a l ă pe necropole d u p ă sex

Clolnagl-
S. M o n t e o r u . Pietroasa M . Poiana Zimnicea
Băllntcştl
Sexul
Ν % Ν % Ν % Ν % Ν %
li '
Rfrbatt 60 34,68 3* 53,12 4 13,79 1 10 8 27,58
Femei 55 31,79 18 28,12 5 17,24 4 40 7 24,13
Nedete η·.
(copiii) 58 33,52 12 18,73 20 68,96 5 50 14 48,27

Ne permitem să subliniem că a t î t la Pietroasa Mică cît şi la S ă r a t a Monteoru (ci­

m i t i r u l I V ) , avem o mortalitate mai crescută în rîndul bărbaţilor decedaţi între limitele
de v î r s t ă 3 0 - 5 0 de ani (Pietroasa Mică = 52,94 % ) ; S ă r a t a Monteoru - 49,61 % ) , com­
parativ cu cea a femeilor decedate între aceleiaşi limite de vîrstă (Pietroasa Mică = 44,43 % ,
S ă r a t a Monteoru = 2 7 , 9 % ) şi a copiilor decedaţi î n t r e limitele de v î r s t ă Infans I — I I
( 0 - 1 4 ani) (Pietroasa Mică -= 18,75 % ; S ă r a t a Monteoru = 2 9 , 3 % ) .

' Maximilian C. — şi rolab. — . S ă r a t a M o n l r o i u " — Studiu ntcr>ogiafic, E d . A r a d . P . P . R . , 1962.

74

www.mnir.ro
 î n perioada de m a x i m ă fertilitate, raportat la n u m ă r u l total al fiecărui eşantion,
procentul femeilor decedate este de 47,8 % la Sărata Monteoru şi de 28,12 % la Pietroasa
Mică.
Structura pe grupe de vîrstă (sex) a decedaţilor de la 20 de ani în sus la S ă r a t a
Monteoru (cimitirul I V ) şi la Pietroasa Mică este u r m ă t o a r e a :
— Sărata Monteoru: —bărbaţi = 5 2 , 2 % Pietroasa Mică - bărbaţi = 7 1 , 4 3 %
-femei = 47,8% femei = 28,57%
Se pare că la Pietroasa Mică femeile aveau o rezistenţă fizică mai mare de cît a
bărbaţilor — deci durata de v i a ţ ă este mai mare, ţinînd cont de condiţiile de viaţă de
atunci, de faptul că, căsătoriile se făceau Ia vîrste precoce (fragede) — prea t i m p u r i i —,
de accidentele, complicaţiile şi infecţiile care decurg din natalitate.
Mortalitatea mare în rîndul bărbaţilor ar putea f i pusă şi pc rezultatul ciocnirilor
intertribale. Cercetările arheologice subliniază că în epoca bronzului au avut loc ciocniri
î n t r e t r i b u r i şi poate de ce nu şi în interiorul lor (Tratatul de Istorie a României —Vol. I ) .
Dar asupra acestor probleme vor insista ca deobieci studiile arheologice. Pentru evaluări
orientative cît mai apropiate de realitate este necesar să se coreleze datele arheologice
cu analiza demografică. I n acest scop sînt necesare u r m ă t o a r e l e precizări : volumul şi
durata de folosire a necropolei, procentul deshumărilor făcute şi n u m ă r u l de cazuri care
au p u t u t f i analizate pentru determinările demografice. î n lipsa lor, însăşi analiza de­
mografică poate duce la date discordante şi false, faţă de datele arheologice.
Caracterizarea generală pe grupe de vîrste-sex a materialului de la Pietroasa Mică
este u r m ă t o a r e a :
Seria copiilor. O analiză detaliată ne-a permis să încadrăm cei 12 copii în u r m ă -
toareale grupe de v î r s t ă determinate pe baza erupţiei dentiţiei deciduale şi permanente
(după metodele Mayer, Firu, Mikic şi Grivu) :
I . — Infans I (0 — 7 ani)= 3 cazuri. II. Infans I I (7—H ani) = 9 cazuri.
1. Sub grupa 0—3 ani = 1 caz 1. Sub grupa 7 — 12 ani = 2 cazuri
2. — Sub grupa 3—7 ani = 2 cazuri. Sub grupa 12 — 14 ani = 7 cazuri
Mortalitatea cea mai crescută este în grupa de vîrstă infans I I , ceea ce reprezintă'
75 % din întreg grupul de copii.
4
I n necropola de la S ă r a t a Monteoru se observă o mortalitate ridicată în cadrul
grupei de vîrstă Infans I — I I (29,3 % faţă de totalul serici) cu ponderea în grupă Infans I .
Deşi seria este mai mică dar complet cercetată, la Pietroasa Mică mortalitatea în grupa
de v î r s t ă Infans I — I I este de 18,75 % faţă dc totalul seriei, cu ponderea în intervalul
grupei de vîrstă Infans I I .
Datele rezultate din studiul morfologic şi metric, a t î t cit a permis starea foarte
slabă de conservare, caracterizarea subiecţilor studiaţi ca a p a r ţ i n î n d unui grup extrem de
gracil (gr. I ) , cu aspect mezocran (76,2—76,8) în sub grupa 12 — 14 ani. Reliefurile super-
ciliare şi iniace oscilează gradat între 0 şi 2. Mandibulele sînt gracile cu bărbia rotunjită,
în patru cazuri cu eşancrură p r o n u n ţ a t ă .
î n cadrul grupei de vîrstă Infans I I cu dentiţia deciduală in schimbare şi in ş a p t e
cazuri cu erupţia dentiţiei permanente completă (IJ—M|), semnalăm o uzură d e n t a r ă
a c c e n t u a t ă pentru v î r s t ă subiecţilor care ar putea f i d a t o r a t ă alimentaţiei cu produse
mai dure — intrate în u z a n ţ a întregului grup analizat.
Studiul scheletului posteranian încadrează grupul de copii în categoria subiec­
ţilor cu aspect longilian (în creştere) — gracilian, cu femure stenomere (1 caz = 100,0),
platimere (4 cazuri = 80,05 — 54,21) avînd un pilastru uşor (2 cazuri = 107,14 ; 108,33)
sau media (2 cazuri = 110,0 şi 114,18) şi t i b i i plactic neme (3 cazuri între 57,4—60,2)
sau mezoc nem (2 cazuri =62,9). Aceste caracteristici nu detaşează grupul de copii de cel
adulţi.
— Seria feminină este r e p r e z e n t a t ă de 18 subiecţi, repartizaţi aproximativ egal
în grupele de vîrstă : adolescent, adult, matur I — I I , neexistînd din acest punct de vedere

4
Bach M. — „Zur dcrechnung der K â r p e r k n o c h c n aus den Iangcn Gliendmassenknochen welblicher
Skeletts". A n t r o p . Ans, 29, 1 2 - 2 1 , 1966.

75

www.mnir.ro
 o apropiere de r e p a r t i ţ i a pe grupe de v î r s t ă a femeilor de la S ă r a t a Monteoru (Tabelul
Nr. 1) N u avem nici un subiect în categoria senil I — I I (Tabelul Nr. 2).
Craniile subiecţilor s t u d i a ţ i (în puţinele cazuri care au permis un studiu detailat
morfologic şi metric) variază în norma verticală între formele romboid atenuat şi sfenoid-
ovoidal, iar în norma occipitală între formele casă-bombă. Calotele pot f i î n c a d r a t e în
categoria m e z o c r a n ă şi mezo-dolicocrană (estimativ în 8 cazuri ; metric în trei cazuri cu­
prinse î n t r e valorile 74,7—77,4) ; şi un singur caz mezobrahicran 79,8?)
Frontalele sînt uşor bombate (10 cazuri) sau cu bombare medie (3 cazuri), relieful
glabelor şi supraorbitar oscilînd între gradele 0 şi 2.
Relieful glabelar : gr. 0 = 12 cazuri. Belief supraorbitar : gr. 0 = 11 cazuri
gr. 1 = 4 cazuri. gr. 1 = 5 cazuri
gr. 2 = 2 cazuri gr. 2 = 2 cazuri
Orbitele sînt variabile ca formă (camaeconche-două cazuri ; 73,7 ; 75,0 ; mezo-
conche — 8 cazuri = 77,4 — 81,2). R ă d ă c i n a nasului este uşor adîncită în majoritatea ca­
zurilor. Marginea aperturii piriforme este de formă a n t r o p i n ă în nouă cazuri, î n t r - u n singur
caz avem o uşoară schiţă a fosei prenasale.
Molarele mici, cu reliefuri slabe, au poziţie t e m p o r a l i z a t ă (în 7 cazuri) sau fronto-
t e m p o r a l i z a t ă (în 6 cazuri), cu incizura s u b m a l a r ă prezentă ce variază de la forme şterse
la forme accentuate (2 cazuri şi respectiv 11 cazuri). Fosa canină oscilează î n t r e gradele
0 şi 3 (gr, 0 = 1 caz ; 1 = 2 cazuri ; gr. 2 = 7 cazuri ; gr. 3 = 1 caz).
Parietale au bose arcuite uşor ca aspect (7 cazuri) spre arcuire medie (7 cazuri),
î n t r - u n caz cu arcuire mai a c c e n t u a t ă . Occipitatele sînt în general uşor bombate (7 cazuri);
î n t r - u n singur caz avem o aplitizare uşoară în zona 1—i ; protuberanta occipitală e x t e r n ă
are relieful şters (gr. 0 = 5 cazuri) spre slab reliefat (gr. 1 = 6 cazuri). Mastoidele sînt mici
gracile în opt cazuri, doar trei subiecţi încadrîndu-se în categoria sub medie cu uşoară,
reliefare.
Mandibulele au corpul orizontal, gracil cu reliefuri gradate de 1 la slab la mediu,
cu zona gonion ştearsă, în acelaş plan cu ramura verticală. Bărbia prezintă mari variabi-
lităţi individuale.
Bărbia : mică-rotunjită = 3 cazuri.
Iată cu eşancrură = 6 cazuri,
l a t ă - r o t u n j i t ă = 3 cazuri
Iată cu tuberculii mentonieri cazali proieminenţi = 2 cazuri.
Studiul ontologic al grupului feminin scoate în relief folosirea unei alimentaţii pre­
dominant cu componente puternic abrazive, care a solicitat intens aparatul dento-maxilar
î n procesul de m a s t i c a ţ i e . Uzura d e n t a r ă este variabilă, gradul I grupînd adolescenţii.
Uzura dentară :'gr. 1 = 6 caz. (33,33%) gr. 11=5 caz. (27,77%).
gr. 111=4 caz. (22,22%) gr. I V = 3 caz. (16,66%).
L a S ă r a t a Monteoru (seria î n t r e a g ă ) , uzura d e n t a r ă este ridicată i n gr. I — I I şi
scade ca n u m ă r de caz in gr. I I I — I V ( î n necropola de la Zimnicea fiind mai ridicată în
gr. I I — I I I , scăzută şi egal r e p a r t i z a t ă în gr. 0 — I — I V . Indicele de intensitate carioasă
este uşor ridicat la eşantionul feminin de la Pietroasa Mică (4,28%) comparativ cu acelaşi
indice pe întreaga serie de la S ă r a t a Monteoru (2,4 % ) şi Zimnicea (3,31%). La Pietroasa
Mică s e m n a l ă m prezenţa în două cazuri a unei edentaţii bimaxilare, caz extrem de rar
pentru această perioadă. Starea de conservare a craniilor nu a permis un studiu detaliat
tipologic —comparativ cu celelalte necropole din aceiaşi perioadă descoperite şi publicate.
Studiul scheletului postcranian (metric şi morfologic) încadrează cei 17 subiecţi
dimensionabili, în mod inegal r e p a r t i z a ţ i în grupele cu talie (calculată d u p ă Bach) mică,
submijlocie, mijlocie, supramijlocie şi mare (Tabelul Nr. 6) oscilînd î n t r e valorile 154,0 cm
şi 164,6 cm. cu ponderea în grupele supramijlocie şi mare (150,4 cm. — 164,6 cm.). Femu­
rele sînt platimere (77,41-84,61), hiperplatimere (77,8 : 69,66) cu pilastru uşor (100,0 —
108,33), un singur caz a p a r ţ i n e categoriei eurycneme (74,07). Menţionăm în patru cazuri
5
p r e z e n ţ a faţetelor suplimentare (orientale) pentru articularea cu astragalul, pe marginea

* Olivier G. - „ P r a c t i q u e antropologic" E d . M . B r é r e s , Taris, p . 2 4 5 - 2 5 0 , 1960.

76

www.mnir.ro
lor antero-inferioară a tibiilor, precum şi o retroversie a platourilor cu o deviere spre ex­
terior a platoului lateral. Aceste caractere, gradate de la caz la caz, obişnuit întîlnite la
populaţiile preistorice sau protoistorice, apar şi la grupurile umane cu pendulări teritoriale
5
sezoniere, comportament seminoinad (obişnuiau să se repauzeze în poziţie ciucită) . Mor­
mintele cu aceste p a r t i c u l a r i t ă ţ i sînt u r m ă t o a r e l e : M 10, M 31, M 36, M 40.
Aspectul general al scheletului prezintă u r m ă t o a r e l e v a r i a ţ i i :
— gracilin-longilin = 6 cazuri.
— gracilitale-medie = 3 cazuri.
— longilin spre robust = 5 cazuri.
— robusticitate sub medie = 3 cazuri.
Talia femeilor din necropola de la S ă r a t a Monteoru, recalculată de noi d u p ă metoda
4
lui Bach ', oscilează între valorile 154,0 cm şi 164,5 cm. cu o concentrare foarte mare a
subiecţilor în grupa mijlocie şi supramijlocie (cîte trei cazuri), nexistînd nici un caz în grupa
taliilor mici şi mijlocii.
î n studiul antropologic de la Zimnicea nu se menţionează datele scheletelor post-
3
craniene, iar materialul de la Poiana are aceste segmente distruse corodate '.
Stria masculină este r e p r e z e n t a t ă de 34 de subiecţi inegali r e p a r t i z a ţ i în grupelel
de v î r s t ă : adolescent, adult, mat ur I — I I , senil I — I I (Tabelul Nr. 5). Mortalitatea în rîndul
b ă r b a ţ i l o r este dublă (33,125 % ) in raport cu cea a femeilor (28,125%). Spre deosebire de
siturile din necropola de la Pietroasa Mică, în necropola de In S ă r a t a Monteoru găsim ace­
iaşi proporţie (aproape) în grupul bărbaţilor (60 de cazuri) şi al femeilor (55 de cazuri),
decedaţi în acelaş interval de vîrstă.
Subiecţii masculini s t u d i a ţ i din necropola Pietroasa Mică au craniile masive, pu­
ternic reliefate, indicii cranieni incadrindu-le in categoriile mezocrane (estimate = 3 cazuri ;
m e t r i c = 1 caz = 7 6 , l ) ; mezodolicocran (1 caz =-75,0) ; brahicran (2 cazuri estimate ;
4
1 caz metric = 7 9 , 8 ) ; ortocran (1 caz =61,7) ·.
Frontalele au înclinare masculină (gr. 1 = 7 cazuri; gr. 11=6 cazuri) sînt masive,
indicii încadrîndu-se majoritatea subiecţilor în categoriile : uşor bombate (69,5—78,7)
intermediare (80,15-90,74) o r t o m e t o p ă (80,2 -89,32), c a m e m e t o p ă (94,40-111,53), eu-
rimetope (1 caz =71,24). Relieful supra glabelar si supraorbitar este gradat inegal de la
1 la 4 :
Relief glabelar: gr. 1 = 4 caz. Relief supraorbitar. gr. 1 = 5 caz.
gr. 2 = 1 caz gr. 2 = 2 caz.
gr. 3 = 1 2 caz gr. 3 = 1 1 caz.
gr. 4 = 3 caz gr. 4 = 3 caz.
Orbitele, variabile ca formă s-au grupat majoritatea în categoria mezoconchă, hip-
siconchă şi camaeconchă (cu cazuri mai puţine). Astfel : în categoria mezoconchă (es­
timate = 1 0 c a z u r i ; metric = 4 cazuri =76,47—83,9 ; în categoria hipsiconche : 3 cazuri
î n t r e 85,7—88,2 ; iar în categoria camaeconche avem 2 cazuri î n t r e 67,4—70,0.
Nasul osos are forme extrem de variabile, estimate după categoriile în care se În­
cadrează şi r ă d ă c i n a nasului ; uşor schiţată — 2 cazuri, foarte lat — 1 caz — adîncă-lată —
8 cazuri —, cu oasele nasale late scurte — 9 cazuri — sau lungi — înguste — 2 cazuri.
Spina nasală în majoritatea cazurilor este distrusă, ea s-a p ă s t r a t la doi subiecţi, ca pro-
ieminare fiind de gr. 2—3. Marginea aperturii piriforme (cu două cazuri de fosă prenasală.)
are formă a n t r o p i n ă în 11 cazuri. î n rest zona este distrusă. Malarele sînt late, reliefate
gradat mediu spre puternic în 9 cazuri, cu poziţie fronto-temporalizată în 8 cazuri şi tem-
poralizată în 11 cazuri. Incizura s u b m a l a r ă bine c o n t u r a t ă . Adîncimea fosei canine este
de gr. I — I I — I I I . Feţele în puţinele cazuri dimensionabile sînt de lăţime mi'locie (în 20
de cazuri) estimat în 13 cazuri ; metric în 8 cazuri intre 128 — 132) ; mijlociu spre lat (134 :
136) sau spre îngust (126, 127). Zona facială este în general prost conservată. Parietalele
au bose cu arcuire uşoară (în 4 cazuri), medie (în 13 cazuri) şi puternică (în 10 cazuri).
Calotele care au putut f i dimensionate, la nivelul eurioanelor sînt de lăţime mijlocie (134 —
142). Occipitalele sînt uşor bombate sau puternic bombate şi reliefate. P r o t u b e r a n ţ a occi­
pitală e x t e r n ă prezintă toate gradele de reliefare de la 0 la 4* Occipitalele uşor bombate =
5 cazuri ; puternic bombate şi reliefate = 19 cazuri ; P r o t u b e r a n ţ a occipitală e x t e r n ă :

77

www.mnir.ro
gr. 0 = 1 caz ; gr. ί = 1 caz ; gr. Π = 2 cazuri ; gr. I I I = 16 cazuri ; gr. I V = 10 cazuri.
In trei cazuri putem semnala prezenţa torusului occipital. Mastoidele sînt masive, relie­
fate puternic (în 21 de cazuri) cu două excepţii în categoria medie.
Mandibulele de aspect robust (13 cazuri) şi foarte robust (în 4 cazuri), cu reliefuri
puternice, au zona gonion în majoritatea cazurilor reliefată (17 cazuri) şi întoarsă înafară
planului ramurii verticale. Bărbia prezintă u r m ă t o a r e l e variabilităţi individuale :
— mică r o t u n j i t ă cu eşancrură = 1 caz.
— r o t u n j i t ă puternic profilată = 2 cazuri.
— l a t ă rotunjită = 4 cazuri.
— lată cu eşancrură = 2 cazuri.
— l a t ă , r o t u n j i t ă cu eşancrură = 4 cazuri.
— l a t ă cu tuberculii bazalt proieminenţi = 2 cazuri.
— foarte lată r o t u n j i t ă = 2 cazuri.
Studiul odontologie" scoate în relief aceleaşi caracteristici ca şi la seria feminină,
folosirea unei alimentaţii cu componente puternic abrazive care au solicitat intens aparatul
dentomaxilar în procesul de masticaţie. Uzura d e n t a r ă , rezultat al acestui proces intens
de masticaţie, se g r u p e a z ă inegal în patru grade de masticaţie (adolescenţii s-au grupat
în gradul I de uzură d e n t a r ă ) :
Vzura dentară: gr. 1 = 4 cazuri (11,76%) Gr. 1 1 1 = 8 cazuri (23,52%)
gr. 11=9 cazuri (20,47%) Gr. I V =17 cazuri 38,23%)
Gradul I V de uzură d e n t a r ă concentrează 50 % din subiecţii seriei masculine de la
Pietroasa Mică, în gr. I I şi I I I repartiţia fiind aproximativ egală, comparativ cu S ă r a t a
Monteoru unde pe t o a t ă seria uzura este ridicată in grupa I — I I şi scade în gr. I I I — I V .
î n micul eşantion de la Zimnicea, uzura d e n t a r ă este scăzută şi egal r e p a r t i z a t ă la gr. Ο ­
Ι — I V şi ridicată în gr. I I — I I I — Indicele de intensitate al maladiei carioase la eşantionul
masculin de la Pietroasa Mică este de 3,159%, deci mai ridicat comparativ cu acelaş indice
pe î n t r e a g a serie de la S ă r a t a Monteoru (2,4%) şi aproximativ egal cu cel de la Zimnicea
(3,31%).
Starea foarte slabă de conservare a craniilor nu a permis analiza tipologică com­
p a r a t i v ă a seriei masculine.
Studiul scheletului posteranian, morfologic şi metric, încadrează subiecţii dimen-
sionabili (26 din 34) în mod egal în grupele cu talia (calculată după Breitinger) mică, sub-
mijlocie şi supramijlocie, oscilînd între valorile 155,4 cm —168,5 cm (Tabelul Nr. 6), ex­
cepţie face grupa taliilor mari care a concentrat cei mai mulţi subiecţi î n t r e valorile 170,2
cm — 176,2 cm Femurele au în trei cazuri pilastru nul (96,55 — 100,0) şi pilastru puternic
In d o u ă cazuri (120,0 — 121,42), fiind în acelaş t i m p hiperplatimere (65,54—74,19) în 6
cazuri, în 11 cazuri platimere (75,0—84,37) şi eurimere în 5 cazuri (89,47—93,75).
Talia bărbaţilor de la S ă r a t a Monteoru, recalculată de noi d u p ă metoda l u i Brei­
7
tinger , oscilează î n t r e valorile 161,0 cm —176,14 cm cu o concentrare mai mare în grupa
supramijlocie (10 cazuri) şi mare (9 cazuri) avînd doar 5 cazuri în grupa submijlocie şi un
singur caz în grupa mare. (Vezi tabelul nr. 8)
N u avem date comparative la eşantioanele masculine de la Zimnicea şi Poiana.
R e p a r t i ţ i a procentuală a categoriilor de staturi de la Cioinagi-Bălinteşti, unde nu
8
avem datele individuale , este u r m ă t o a r e a : talie predominant supramijlocie (50 % ) , sub­
mijlocie şi mică însumînd 25%, iar categoria mare în procent de 25 % . Lipsesc taliile foarte
î n a l t e a t î t la b ă r b a ţ i cît şi la femei. Şi aceste schelete au faţete suplimentare (orientale)
pentru astragal pe marginea infero-anterioară a tibiilor, particularităţi întilnite şi la subiecţii
s t u d i a ţ i la Pietroasa Mică. Aceste aspecte nu au fost abordate în studiul necropolelor de
la S ă r a t a Monteoru, Zimnicea şi Poiana (de C. Maximilian şi colab., în monografia „ S ă r a t a
Monteoru" - 1962).

8
Martin R. und Sailer — „ I . e r h b u c h der Antropologic" Band I — I V , Stutgart, Gustav Fischer
Verieg, 1Θ57.
7
Breitinger E. — . Z u r Berechnung der KorperhiSne aus der langen Gliedmessenknochen. A n t b r o p . ,
N r . 14, p . 2 40 - 274, 1938.
* Crlstescu M. şi colab. — „ S t u d i u l antropologic al scheletelor de la C l o l n a g l - B ă l l n t e ş t l " — Ş t . şl
cercet. de a n t r o p . . T o m 2 , N r . 1. p . 2 9 - 4 2 , 1965.

78

www.mnir.ro
 Aşa cum am m e n ţ i o n a t şi în introducerea studiului, arheologul A l . Oancea, a deter­
1
minat trei orizonturi de î n m o r m î n t a r e , care din punctul nostru de vedere se prezintă
precum u r m e a z ă :
— î n cadrul primului orizont de î n m o r m î n t a r e avem 23 de morminte individuale
(M 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13. 10, 30, 36, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53,
54, 55, 56, 64), care raportate la t o a t ă seria de la Pietroasa Mică reprezintă 30,06%, re­
partizate d u p ă sex şi vîrstă d u p ă cum urmează :
— grupul femenin este reprezentat de 11 subiecţi (M : 1, 2, 3, 4, 10, 12, 13, 16,
36, 49, 52), în intervalul de vîrstă adolescent (M 1, 52) adult (M 2, 16, 36), şi m a t u r
(M, 3, 4, 10, 12, 13, 40). Talia variază intre limitele 152,9 cm - 164,6 cm.
— grupul masculin este format din 10 subiecţi (M 6, 7, 9, 11, 48, 51, 53, 55,
56, 64), în intervalul de v î r s t ă adolescent (M 11) adult (M 9,64), matur (M 6, 7, 48, 51,
53, 55, 56). Talia oscilează între limitele 158,2 cm —171,0 cm).
— grupul de copii este reprezentat de 4 subiecţi (M 5, 30, 47, 54), din intervalul
de vîrstă infans I (M 5) şi infans I I (M 30, 47, 54). Talia nu s-a putut calcula.
— î n cadrul celui de al doilea orizont de î n m o r m î n l ă r i , avem 23 de mormimte
individuale (M 8, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 31, 32, 33, 34, 35, 37, 38, 39, 40, 41,
42, 43, 44, 45, 46) care raportate la t o a t ă seria s t u d i a t ă de la Pietroasa Mică reprezintă
35,93 % , Subiecţii studiaţi , d u p ă sex şi vîrstă se concentrează astfel :
— grupul feminin este reprezentat de 7 subiecţi (M 8, 15, 19, 20, 31, 40, 45) Sn
intervalul de vîrstă : adolescent (M 19, 20, 31, 40), adult (M 15 şi matur (M 8), 45). Talia
oscilează intre limitele 145, 0 cm — 101,0 cin.
— grupul masculin este reprezentat de 10 subiecţi (M 18, 33, 34, 37 38, 39, 41,
42, 43, 44) în intervalul de vîrstă : adolescent (M 33, 39, 41), adult (M 18, 37) matur
(M 34, 38, 42, 43) şi senil (M 44). Talia oscilează între valorile 150,5 cm - 172,3 cin.
— grupul copiilor este format din şase subiecţi (M 14, 17, 21, 32, 35, 46). î n grupa
de vîrstă infans I avem două cazuri (M 14, 32), iar în grupa infans I I avem patru cazuri
(M 17, 21, 35, 44). Talia nu s-a putut calcula.
— î n al treilea, orizont de î n m o r m î n t ă r i avem 14 înhumări, din care 13 individuale
(M 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 57, 59, 60, 61, 62, 03) şi un m o r m î n t cu doi indivizi (M
22—A şi M 22 —Β). î n toate mormintele din acest areal dc î n m o r m î n t a r e , î n h u m a ţ i i sînt
b ă r b a ţ i , încadrindu-se în u r m ă t o a r e l e grupe de vîrstă : infans I I (M 58,62), adult (M 22-B,
24, 26, 27, 29, 57, 59) şi senil (M 2 2 - A , 25, 28, 61, 63). Statura oscilează între valorile
160,0 cm — 172,0 cm. Aceste schelete reprezintă 25 % din necropolă (Tabelul Nr. 9).
D a c ă din punct de vedere arheologic s-au diferenţiat trei orizonturi de înmormîntări,
din punct de vedere antropologic seria de la Pietroasa Mică este o serie u n i t a r ă în toate
cele trei orizonturi de î n m o r m î n t a r e , care se încadrează în acelaşi grup populaţional. Re­
m a r c ă m c o m p o n e n ţ a exclusiv masculină în orizontul al treilea, care poate să fie o problemă
de ordin ritual al grupului, caracteristicile antropolologice (determinate pe baza caracte­
relor cranio-faciale, a studiului morfofuncţional al scheletului postcranian, a determinării
taliei şi a caracterelor de nomadism şi seminomadism) rclevînd a p a r t e n e n ţ a la aceeaşi
comunitate. Studiul demografic ar putea eventual preciza generaţiile şi tipul de comunitate
I n tabele 9 — 10 d ă m r e p a r t i ţ i a subiecţilor din necropola Pietroasa Mică d u p ă sex, v î r s t ă ,
talie, inventar şi orizonturi.
9
Sub raportul analizei antropologice comparate , se c o n s t a t ă o unitate între comu­
nităţile umane de la S ă r a t a Monteoru, Pietroasa Mică, Cionagi — Bălinteşti şi Poiana.
O n o t ă aparte, la necropola Pietroasa Mică, sînt cele două morminte de incineraţie
(M 30 şi M 35), care a p a r ţ i n aceleiaşi grupe de vîrstă, infans I I , dar în două orizonturi
diferite de î n m o r m î n t a r e , deci acest t i p de î n m o r m î n t a r e , incineraţie, l-au mai practicat
sporadic.
Pe baza pieselor de inventar — vase ceramice, podoabe din aur, bronz Chihlimbar
şi melci — necropola este a t r i b u i t ă culturii Monteoru faza I l - a Bălinteşti.

• Georgescu Laurenfla — „ U n e l e aspecte p r i v i n d p o p u l a ţ i a d i n epoca bronzului de la Pietroasa.

Mică" — Cultura Monteoru, comunicare, 12 — 14 m a i 1989, Vaslui.

79

www.mnir.ro
 NECROPOLA PIETROASA MlCÂ

Tabelul nr. 3

R e p a r t i ţ i a p r o c e n t u a l ă d u p ă sex

Sex N r . oaz %

Bărbaţi 34 53,125
Femei 18 28,125
Nedct. sex. ( c o p i i i ) 12 18,75

Tabelul nr. 4

R e p a r t i ţ i a p r o c e n t u a l ă pc grupe de v i r s t i

Nr. Nr.
Grupa de v i r s t ă caz % Grupa de v i r s t ă
oaz %

Infans (I) ( 0 - 7 n n i ) 3 4,687 Matur I - I I ( 3 0 - 5 0 ani) 26 40,61

Infam 11 ( 7 - 1 4 a n i ) 9 14,062 Senil I - I I ( 5 0 - x ani) 6 9,37
Adolescent ( 1 4 - 2 0 t m l ) 10 15,625
Adult ( 2 0 - 3 0 -ani) 10 15,025

Tabelul nr. o

R e p a r t i ţ i a p r o c e n t u a l ă pe grupe de v i r s t ă la femei

Nr. Nr.
Grupa dc v i r s t ă
caz % Grupa de v i r s t ă
caz %

Adolescenţi ( 1 4 - 2 0 nnl) β 33,33 Matur I - I I ( 3 0 - 5 0 ani) 8 44.43

Adulţi ( 2 0 - 3 0 ani) 4 •22,22 Senil I - I I ( 5 0 - x ani)

Tabelul nr. 6

T a l i a — r e p a r t i ţ i a pe grupe l a femei

Nr. Media V
Grupa ( I n c m )
caz (tn cm) (tn cm)

Foarte mică (x -140)

Mică (140 - 1 4 9 ) 2 11,764 146,45 145,0-147,9
Mijlocie (153 - 1 6 5 ) 3 . 17,647 154,2 154,0-154,6
Sub mtj. (149 - 1 5 3 ) 1 5,882 152,9
Supra, mtj. (156 - 1 5 9 ) 5 29,411 157,38 156,4-158,1
Mare (159-168) 6 35,294 161,51 159,6-164,6
Foarte mare. (168 -x)

P I E T R O A S A MICA
Tabelul nr. 7

R e p a r t i ţ i a p r o c e n t u a l ă pe grupe de v i r s t ă la b ă r b a ţ i

Nr. Nr.
Grupa de virstă
caz % Grupa de v î r s t ă
caz %

Adolescenţi ( 1 4 - 2 0 ani) 4 11,764 Matur I - I I ( 3 0 - 5 0 ani) 18 52,94

Adulţi ( 2 0 - 3 0 ani) 11,647 Senil I - I I ( 5 0 - x ani) 17,647

80

www.mnir.ro
 Tabelul nr. S

T a l i a — r e p a r t i ţ i a pc grupe la b ă r b a ţ i

Grupa ilc v i r s t ă Nr. M V

(in cm) caz /o ( i n cm) (in c m )

Foarte mică ( x-150) _ _

Mică (150-160) 4 15,384 15C.54 155,4-158,2
Mijlocie (160-164) 4 15,384 165,18 1(54,2-166,9
Sub miji. (164-170) 5 19,230 163,04 1GO,0-1C4,0
Marc (170-180) 8 30,769 171,9 170.^-176,2
Foarte mare (180- x) — — —

Tabelul nr. 9

Necropola Pietroasa Mică — o r i z o n t u r i l e de Î n h u m a r e *

Orizont Bărbaţi Femci Copiii

Nr. Cu Inventar F ă r ă invent. Cu i n v e n t a r . F ă r ă In vent. Cu Invent. Fără Invenl.

I M : 6 ; 9 ; 11 ; M : 7 ; 48 ; M : 1 ; 2 ; 3 ; 4 ; M : 13 ; M : 5 ; 47 ; M : 30 ;
N r . caz : M : 51 ; 53 ; 56 ; M : 55 ; M : 10 ; 12 ; 16 ; M : 54 ;
25 M : 64 ; M : 36 ; 49 ; 52 ;
(39, % )

Total : N r : 7 ; 28 % N r . : 3 ; 12 % N r . : 10 ; 4 0 % N r . : 1 ; 4 % ; N r : 3 ; 1 % N r :1 ; 4 %

11 M : 33 ; 31 ; 37 ; M : 18 ; 39 ; M : 8 ; 15 ; 19 ; M : 20 ; M : 14 ; 17 ; M : 32
N r . caz : M : 38 ; 41 ; 42 ; M : 31 ; 40 ; 45 ; M : 21 ; 35 ; 4 il
23
(35,93%)

Total : Nr : 8 ; 34,7% \ r : 2 ; 8,7 % N r :6 ; 20, % N r :1 ; 4 , 3 % N r . 5 ; 2 1 , % N r : 1; 4 , 3 %

P I E T R O A S A MICA

Tabelul nr. 9 (continuare)

Orizont Bărbaţi Femei Copiii

Nr. Cu i n v e n t a r . F ă r ă invent. Cu I n v e n t r . F ă r ă invent. Cu i n v e n t . F ă r ă invent.

III M : 23 ; 24 ; 25 ; M : 27; 58; 59; —

N r . caz : M : 26 ; 28 ; 29 ; M : 60 ; 62 ;
16 M : 57 ; 61 ; 63 ; M : 22-A ;
(25%) M : 22-B ;

Total : N r : 1 0 ; 62,5% N r : G; 3 7 , 5 %

*) P r o c e n t u l p e n t r u fiecare orizont In p a r t e a fost r a p o r t a t la t o a t ă seria, i n t i m p ce p r o c e n t u l d i n

cadrul o r i z o n t u r i l o r de î n h u m a r e a fost r a p o r t a t e la n u m ă r u l t o t a l de i n d i v i z i Î n h u m a ţ i in o r i z o n t u l respectiv

81
11 — C e r c e t ă r i arheologice

www.mnir.ro
 Tabelul nr. 10

PIETROASA MICĂ

Repartiţia s u b i e c ţ i l o r d i n necropola Pietroasa M i c ă d u p ă sex, v i r s t ă şi i n v c n t n r

Nr. Talia Inven­ Inven­

Sex. Virsta Nr. norm. Scx. Virsta Talia (cm)
inormint (cm) tar tar

M 1 F Adolescent 154,0 + M 33 B Adolescent 155,5 -1-

M 2 F Adult — + M 31 B M a t u r I — 11 150,5 -1-
M :Ι F Matur I - I I 16 i.E. + M 35 N lufans 11 — +
M 1 F Matur I - I I 150,1 + M 30 F Adult 159,8 H-
M 5 X Inlans I — •1- M 37 B Adult 156,5
M (i B Matur I - I 1G7.2 H- M 38 11 .Matur I — 11 103,9
M 7 B Matur I - I 108,1 — M 39 B Adolescent — -
M 8 F Μη t u r I - I 150,0 + M 40 F Adolescent 145,0 +
M 9 B Adult 104,2 + M 4t B Adolescent 150,0 +
M 10 F Matur I - I 158,1 Ί• M 42 B Matur I - I I 106,9 +
M 11 B Adolescent 158,2 M 43 B Matur I - 1 1 — +
M 12 F M i tur I - I 159,0 + M 11 U Senil I - I 104, O +
M 1:1 F Matur I — I 157,8 — M 45 F Matur I - I I 101,90 +
M 11 N Inlans I — + M 46 N Infans I I — +
M 15 F Adult 100,2 + M 47 N Inlans I I +
M lti F Adult 158,0 + M 18 B M a t u r I - 11 —
M 17 X Infans 11 -1- M 19 F Matur I - I l 1(13,0 +
M 18 11 Adult 172,3 — M 50 complet distrus — +
M 19 ν Adolescent 151,0 M 51 M Matur I - I I —
M 20 F Adolescent — M 52 F Adolescent 152,90 +
M 21 N In tuns I I — . 1. M 53 1! Matur I - I I 170,3 +
M 22-Λ I) Senil I - I I 108,5 M 54 N Infans I I — +
M 22-H B .Matur I - - I - r M 55 11 Matur I - I I — —
M 211 1) Adult 10 1,0 •I- .M 50 B M a t u r I 11 107,5 +
M 24 u Ma l u r I I 108,5 -1 M 57 11 I n f i n s 11 - —
M 25 B Senil I - 11 108,1 -1 M 58 B Infans 11 — —
M 2(5 11 Matur I 1 i M 51) B .Matur I - I I 10(1,0 —
M 27 I) Matur I 1 170,0 -- M 01) B Adult — —
M 28 11 Matur I 1 172,0 -! M 01 N Senil I - 1 101,0 +
M 29 B Malm- I - 1 — -i- M 02 B Infans I I — -
M MO N Inlans I I — — M 03 B Senil I - I 171,0 +
M 31 F Adolescent 1 17,9 M 64 B Adult 171,0 +
M 32 N Infans 1 +

Β — b ă r b a t ; F = femeie N — copil cu sexul n e d e l c r m i n n b i l - prost conservat.

L A NECROPOLE D E L ' Â G E D U BRONZE D E P I E T R O A S A MICA

- ETUDE ANTHHOPOI.OGIQUE COMPARATIVE -

D.ins la zone Dog.irii de sur la coline Consta Rusului les fouilles a r c h é o l o g i q u e s effectuées par ΑΙ.
Oancea ont cu comme r é s u l t a t la d é c o u v e r t e d'une n é c r o p o l e contenant 04 s é p u l t u r e s datant de l'âge du
bronze. D u p o i n t de vue a r c h é o l o g i q u e on a c o n s t a t é trois horisons d'enterrement. L ' é t u d e anthropologique
a o b s e r v é que la série de Pietroasa Mică est une série unitaire dans tous les trois horisons. D ' a p r è s le rapport
de l'analyse anthropologique c o m p a r é e on constate une u n i t é entre les communites humaines dc S ă r a t a M o n ­
teoru, Pietroasa Mică, Balintesti-Cioinagi et Poiana. I . archcoloque A l . Oancea a t t r i b u e la n é c r o p o l e Λ la c i v i ­
lisation Monteoru I I B u l i n t e ş t i .

82

www.mnir.ro
 VASES-COLONNETTES GETO-DACES

GEORGE T R O H A N I

Sur différents monuments de l'Orient antique, surtout ceux d'Egypte du temps

des phàrraons et de la Mésopotamie, sont représentés des autels cylindriques ou paralléli-
pipèdes sur lesquels on a déposé, comme offrande pour les dieux ou pour les morts, du
pain, des gâteaux, des vases avec du lait, du vin ou dc l'eau, des cuisses de boeuf (tau­
reau) ou d'antilope, des fleurs, des fruits. Souvent les adorateurs tiennent dans leurs mains
des petits autels poitatifs, pleins d'offrandes, qui sont des monuments a r c h i t é e t o n i q u e s en
1
miniature , ou des vases du type coupe à pied très semblables avec les fruitières de l'éspace
nord-danubien.
Au Vie siècle av. n. é. dans la Grecia Magna, et plus t a r d dans tout le monde égéen
sont utilisés dans le culte domestique comme petits autels, facilement à transporter
des turibuli — brûle-parfums — en pierre, bronze ou, surtout, en terre cuite de couleur
rose. Recouverts d'une peinture blanche ils sont hauts de 5 —10 cm.Ressemblant aux autels
et puleoli ils sont décorés sur les quatre faces du corps avec une frise déroulée qui contient
des scènes mythologiques et zoomorphes. Une place importante ont les guirlandes, les
diadèmes, les fruits, les bucranes, les cornes. Leur partie supérieure imite l'entablement
ionien c l contient une. c o n c a v i t é dans laquelle on peut observer des traces de feu. Leur
2
plus grande diffusion a eu lieu pendant les I i l e — I I e siècles av. n. é .
Dans les établissements géto-daces de Valachie et de la moitié meridionale de la
Moldavie, dans les niveaux de la fin du I I e et du I er siècles av. n. é., on a découvert dans
un nombre pas trop grand, mais suffisant pour é t a b l i r quelques conclusions, une caté­
gorie de vases très semblabe aux turibuli et d é n o m m é s j u s q u ' à présent lampion ou chan­
3 4 5
delier , rarement „vase pour libation" , support dc vase ou pied de fruitière*. Nous opi­
nons pour le terme de. vase-colonnettc d ' a p r è s sa partie inférieure composée d'un pied
relativement haut, tronconique en général, rarement parallélépipède — Vlădiceasca (pl. 1/3),
Bucarest Lacul Tei — ou cylindrique — Popeşti (pl. 1/4), Tinosu (pl. 2/1—2), Radovanu
(pl. 3/7) — qulquefois vide à l'intérieur, autrefois plein — Fundeni, Poiana, Popeşti,
7
Vlădiceasca — et ressemblant à une colonne .

1
La Grande E n c y c l o p é d i e , v o l . 4, p. 713 — 744.
1
W. Deonna, Brûle-parfums en terre cuite, Revue A r c h é o l o g i q u e , Paris, s. 4, t . I N , 1907, 2, p. 245 —
25·'' P. Wuillcumicr, Brûle-parfums en terre cuite, en M é l a n g e s d ' A r c h é o l o g i e et d'Histoire, Paris (Ecole Fran­
çaise dc Rome), Χ 1 Λ Ί , 1929, p. 4 3 - 7 0 ; Caruridis, Pulina e idol in Abdiran, A t h è n e s , 1900, p. G3, p l . 17
avec la bibliographie.
3
1. I I . Crişan, Ceramica daco-gclică, B u c u r e ş t i , 1969, p . 16G ; M . T u r c u , Geto-dacii din Clmpia Mun­
tenie', Bucureşti, 1971, p. 9 9 - 1 0 1 .
4 r
G. Trohani, Cerc. A r h . , I , M l R S R , 1975, p. 161 ; N . Conovici, S C I V A , 32, 1981, I , p. 5 7 2 - 7 3 .
5
H. et Ec. Vulpe, Dacia, I I I — I V . 1 9 2 7 - 1 9 3 2 , p. 2 9 3 ; S. Sanie, Cer. 1st., Iaşi, 4, 1973, p. 70.
' M . Turcu, B u c u r e ş t i , V I I , 19G9, p. 1G7 ; idem, Ceto-dacii din Cimpia Munteniei, B u c u r e ş t i , 1979,
p. 121, p l . Χ Χ Λ Ί Ι / 2 et fig. 17/1.
' Des vases de ce type on a d é c o u v e r t à ; a) Biihalntfa ( p l . 3/2) ( d é p . Iaşi), cf. M . I V l r c s c i i - D i m b o v i ţ a ,
E. et N . Zaluria, Aşezări din Moldova, B u c , 1970, p . 173, p l . X I l l / 1 0 : b) Crăsani ( d é p . I a l o m i ţ a ) , cf. N .
Conovici, SCIVA, 32, 1981, 1, p. 5 7 2 - 5 7 3 , f i g . 2 ; c) Dumbrava ( d é p . laşi) ( p l . 3/1), cf. S. Sanie, Cer. 1st., laşi,
4, 1973. p. 70, fig. 10/β ; d) Fundeni — Bucarest, cf. D . V . Rosetti, Civilizaţia de tip Bucureşti, B u c , 1930,
p. 10, pl. X/53 a t t r i b u é à la civilisation Tei ; e) Poiana ( d é p . G a l a ţ i ) ( p l . 3 / 3 - 6 ) cf. R. et Ec. Vulpe, Dacia,
I I I - I V , 1 9 2 7 - 1 9 3 2 , p. 293, f i g . 4 3 / 1 1 - 1 0 ; R. Vulpe, SCIV, I I , 1951, 1, p . 196, f i g . 18/1 des protuberances
sui !e pied ; I . H . Crişan, op. c i t . , p. 1G0, fig. 79/1 —2, 1 — 5 ; f) Răcătăn ( d é p . B a c ă u ) ( p l . 2/0) cf. V . C ă p i l a n u

83

www.mnir.ro
 La hase est souvent profilé à l'extérieur, annulaire et prévue avec une concavité
centrale — Crăsani, Dumbrava (pl. 3/1), Poiana (pl. 3/3), Popeşti, Tinosu (pl. 2/2 — 3),
Vlădiceasca (pl. 1/1 — 2). Dans les autres cas elle est seulement é v a s é e — P o i a n a , Popeşti,
Tinosu (pl. 2/1), R ă c ă t ă u (pl. 2/6), Vlădiceasca (pl. 1/3).
La partie supérieure se compose d'une coupe hémisphérique — B u h a l n i ţ a (pl. 3/2),
Dumbrava (pl. 3/1), Poiana (pl. 3/5 —(5), Tinosu (pl. 2/1—3) — ce qui fait que ces vases
ressemblent avec les biens connues coupes à pied, mais qui ont le pied très court et très
mince dans la zone de liaison. Une variante dc ce type est représentée par un vase de Po­
peşti* s u r m o n t é à sa partie supérieure de trois coupes tronconiques, collées entre elles.
La plus grande partie des vases présente audessus du bord trois —quantre coins —
Fundeni, Poiana (pl. 3/3), Radovanu (pl. 3/7), Vlădiceasca (pl. 1/3) — ou protubérances
(coupules) cylindriques — Poiana (pl. 3/5), Popeşti (pl. 1/4), R ă c ă t ă u (pl. 2/6), Vlădiceasca
(pl. 1/1) — coniques — Popeşti — ou zoomorphes (oiseaux de proie) — Crăsani, Popeşti
(pl. 2/5) — qui se prolongent par fois sur le corps et le pied, j u s q u ' à la base, avec des ner­
vures en relief — Vlădiceasca (pl. 1/2) — des bandes de peinture rouge — Crăsani — des
bandes de cordon incisé ou tordu — Poiana (pl. 3/5). 11 y a des cas quand les prot uberances
décorent la partie inférieure du pied — Poiana (pl. 3/4).
Très intéressante est une pièce de Popeşti obtenue à l'aide d'une réutilisation d'un
col d'amphore hélénistique" (pl. 2/4). Le bord dc la coupe est dentelé, tandis que le pied
c'est -à-dire l'ancien col d'amphore est décoré — comme l'autel antique romain en mar­
bre de l'ancienne Gallerie Pourtales — d'une bande en guirlande, alvéolée, i n t é r r o m p u e
par quatre bucranes.
1
Le pied d'un vase de Vlădiceasca ", plein à l'intérieure et avec la section carrée,
a sur deux de ses faces opposées une demilune en relief, avec la eoncaivité en haut (pl. 1/3).
On doit remarquer le fait que généralement tous ces vases sont travailles d'une
p â t e de bonne qualitée, polie, d'une couleur autant rose-brique (d'habitude) que grise
(rarement), recouverte g é n é r a l e m e n t d'un vernis fin brun -rouge qui après la cuisson a
été à son tour recouvert — à l'intérieur et à l'extérieur du vase - d'une grosse couche de
peinture blanche. L'hauteur des vases est c o m p i l e enlre 8 et 15 cm, ne dépassant pas 25 cm.
Très rarement on à pu observer sur tous ces vases gélo-claees des traces de b r û l u r e
et donc c'est difficile a les d é n o m m e r chandeliers. Seules exceptions sont quelques vases
11
de R ă c ă t ă u (pl. 3/8) ainsi qu'un découvert à Assenovgrad (pl. 3/9), au sud dc la Bulgarie —
donc loin de l'aire geto-dace — lequel sur un haut pied cylindrique contient un lampion
d'un type héllenistique. A era use de cela l'ancadrement de ces vases dans une certaine
catégorie utilitaire est très incerte.
12
A V l ă d i c e a s c a on a découvert trois pareils vases dans une fosse ronde (0,70 m
d i a m è t r e ) à c ô t é d'autres petits vases — une coupe hémisphérique (haute de 6,2 cm) et
un bocal avec les parois verticales et contenant quatre boutons tronconiques (hauteur
7,1 cm) ; à R a d o v a n u " deux pareils vases sc trouvaient au tour de l'âtre de l'habitation —
14
le sanctuaire no. 2/1971 ; et à C r ă s a n i les trois fragments ont apparu aux alentours d'une
fosse, de la partie nord-ouest du mamelon oriental.
Tous ces faits nous d é t e r m i n e n t de donner à ces vases un rôle dans le culte et de
les d é n o m m e r d'après leur forme et non d'après leur utilisation.

et V . L ï s u c h i , Carpica, 11, 1969, p . 10G, f i g . 11 : g) l'upeşti ( d é p . Giurgiu) ( p l . 2 / 1 - 5 et 3/8), cf. » . Vulpe,

-Materiale, 111, 1957, p . 235, f i g . 10 (avec quatre toupilles et t è t e zooinoiphe) ; ibidem, V 111, 19(12, p . 158, f i g .
1/2 ; celui de la p l . 1/1 est i n é d i t ; h ) Radovanu (dep. C ă l ă r a ş i ) ( p l . 3/7) cf. D . Ş e r b ă n e s c u , Thiaco-Dacica, V I ,
1985, p . i2 ; i ) Tinosu ( d é p . Prahova) ( p l . 2/1—3) fouilles R. Vulpe 1924, Musée d'Histoire dc P l o i e ş t i , no.
i n v . C. 21633/S. 3, C. 2G833-3325 S. 3, I . 16729 f ; j ) Vlădiceasca ( d é p . C ă l ă r a ş i ) , ( p l . 1 / 1 - 3 ) cf. G. T r o h a n i ,
Cerc. A r h . , M i l l , I , 1975, p . 161, f i g . 12/1 — 3 ; un q u a t r i è m e fragment p r é v u d'une protuberance sur le bord
est i n é d i t .
s
M . T u r c u , op. c i t . , p . 101, p l . X X X V I I / I .
» R. Vulpe, Materiale, V I , 1959, p . 317, f i g . 1 1 .
1 0
G. T r o h a n i , op. c i t . , p . 161, f i g . 1 2 / 1 .
1 1
R. Moreva et P. Anghelov, Arheologia, Sorin, 3, 1968, p. 30, f i g . 4.
1 1
G. T r o h a n i , op. c i t . , p . 161.
1 3
D . Ş e r b ă n e s c u , op. c i t . , p . 22.
1 4
N . Conovici, op. c i l . , p . 572 —57S.

84

www.mnir.ro
 E L E M E N T E DEFINITORII A L E C E N T R U L U I VOIVODAL
D E L A CETĂŢENI P U S E ÎN LUMINA D E C E R C E T A R E A
A R H E O L O G I C A A ANILOR DIN URMA

LUCIAN CHIŢESCU

Î n c e p u t e în anul 1940 şi continuate, apoi cu i n t e r m i t e n ţ e , dar şi cu s t ă r u i t o a r e efor­

1
t u r i , cercetările arheologice de la Cetăţeni, j u d . Argeş au c o n t u r a t , ş t i u t este, abia în ul­
tima vreme m ă s u r a aproximativ reală a i m p o r t a n ţ e i acestei s t a ţ i u n i arheologice. Re-
p a r c u r g î n d , extrem de suscinl, etapele cercetărilor de aici, c o n s t a t ă m fără efort că dintr-o
s t a ţ i u n e arheologică oarecare, eu descoperiri dc b u n ă seamă importante dar disparate şi
prin aceasta p u ţ i n edificatoare. Cetăţeni a devenit abia începînd din anul 1909 unul din
obiectivele majore ale arheologiei şi istoriei noastre, naţionale, investigaţiile u r m ă r i n d
nu numai scoaterea In lumină a vestigiilor pe. care p ă m î n t u l generos al patriei le a d ă p o s ­
t e ş t e , ci, în primul rînd, studierea în chip manifest a unor probleme fundamentale ale is­
toriei româneşti pe care cercetarea arheologică anterioară lc semnalase parţial, dar firav
şi neconcludent.
Astfel, în anul 1909 şi în cei u r m ă t o r i , pc îngustul platou din vîrful monticolului
stîncos „Cetăţuia", sau „Cetăţuia lui Negru Vodă", la 723 m altitudine, în incinta actua­
lului schit cu acelaşi nume, sugestiv au fost identificate şi cercetate, b u n ă o a r ă , resturile
celei mai vechi cetăţi geto-dace de zid cunoscute pînă atunci Ia sud de Carpaţi şi conside­
2
r a t ă a f i reprezentat centrul unei formaţiuni statale geto-dace dinainte de Burebista .
Tot atunci s-a constatat că înfloritoarea aşezare geto-dacică din secolele I I I — I î.e.n. de
pe micul platou dc la poalele cetăţii a a p ă r u t şi s-a dezvoltat sub protecţia cetăţii de zid
şi a conducătorului ei politic şi militar pînă în anul 70 î.e.n. S-a dovedit pe baze arheolo­
gice şi numismatice extrem dc concludente, că în anul 70 î.e.n. fortificaţia de zid a fost
distrusă şi incendiată violent iar c o n d u c ă t o r u l ei î n l ă t u r a t de c ă t r e Burebista în acţiunea
sa dc unificare a întregului teritoriu geto-dac. D u p ă distrugerea cu acest prilej şi în acest
mod a cetăţii de. zid, aşezarea geto-dacică aferentă de la poalele ei, deşi a suferit şi ea dis-
triugeri parţiale în t i m p u l atacului lui Burebista asupra cetăţii din vîrf, a continuat să
evolueze şi d u p ă acest eveniment pînă în u l t i m i i ani ai secolului I î.e.n.
Şi mai i m p o r t a n t ă este însă constatarea că peste nivelele de locuire, geto-dacice,
pe care le suprapun direct şi nemijlocit peste l o t , la Cetăţeni au fost scoase la lumină deo­
sebit de importante vestigii ale civilizaţiei r o m â n e ş t i medievale din perioada anterioară
creării statului feudal independent. în vîrful monticolului cu nume semnificativ „Cetăţuia
Iui Negru Vodă", de pildă, noile cercetări au demonstrat refacerea şi refolosirea de c ă t r e
voievozii r o m â n i ai secolului al X I I I - l e a a vechii cetăţi geto-dace de zid. Reconstituirea
vechilor ziduri prin folosirea noii tehnici a mortarului, grosimea şi consistenţa nivelului de
locuire feudală, ce suprapuhe vechile nivele geto-dace, şi mai cu seamă bogăţia acestui nivel
feudal în special în fragmente ceramice şi în piese de armament şi echipament militar da-
tabile în secolul al X I I I - l e a şi în cel u r m ă t o r , face din plin dovada în acest sens. D e o p o t r i v ă ,
pe platoul de la poalele cetăţii feudale cercetările au dovedit existenţa unei înfloritoare

1
Pentru c e r c e t ă r i l e dinainte de 1 9 0 9 dc la C e t ă ţ e n i , vezi D i n u V . Hosetti, Şanlterul arheologic Cetă­
ţeni (r. Miş?cl, reg. Argzş), în Materiale si cercetări arheologice, V I I I , B u c u r e ş t i , 1962, Ţ . 7 8 — 8 0 ; acelaşi,
Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice întreprinse la complexul de monumente feudale delaCetăţeni-
Argeş in anul 1965, in Monumente istorice. Studii şi lucrări de restaurare, D . M . I . , B u c u r e ş t i , 1 9 6 9 , p. 9 1 — 9 8 :
a c e l i ş i , Cetăţeni, Argeş. Istoricul C3rce.tărtlor arheologice ( I ) , i n Cercetări arheologice, Muzeul N a ţ i o n a l dc Istorie
a României, I , Bucureşti, 1975, 2 6 1 — 2 8 9 .
2
D i n u V . Rosetti si Lucian Chiţescu, Cetatea geto-dacică de la Cetăţeni, jud. Argeş, in B . M . L , X L I I ,
1, 1 9 7 3 , p. 5 5 — 5 8 mai nou, Lucian C h i ţ e s c u , Celăţenl-centrul unei formaţiuni politice geto-dace dinainte de
stalul centralizat al lui Ilurebista, in Muzeul Naţional dc Istorie a României, V , B u c u r e ş t i , 1 9 8 1 , p. 7 1 şi u r m .

85

www.mnir.ro
 aşezări r o m â n e ş t i cu caracter incipient urban din acelaşi secol al X I I I - l e a şi din cel u r m ă ­
tor, ale cărei resturi suprapun şi aici ca şi în interiorul cetăţii de sus, vechile ruine geto-
dace'. Dovezile prosperei aşezări preurbane de aici constau în principal în urme de locuinţe
de suprafaţă sau semiadîncite, resturi de ateliere meşteşugăreşti de confecţionat unelte,
armament şi echipament militar din fier, produse ceramice şi meşteşugăreşti locale şi deo­
p o t r i v ă de import şi chiar emisiuni monetare ale î n d e p ă r t a t u l u i Imperiu bizantin de la
Niceea. Toate acestea demonstrează convingător e x i s t e n ţ a aici a unui incipient centru
dc producţie şi de schimb a produselor locale cu cele venite de mai departe în special din
sudul bizantin de unde provin în primul rînd produsele ceramice s m ă l ţ u i t e şi emisiunile
monetare. în acest context trebuie m e n ţ i o n a t faptul că locul pe care se găseşte aşezarea
p r e u r b a n ă se n u m e ş t e „Poiana T î r g u l u i " şi că aceasta este s t r ă b ă t u t ă pe mijloc, dinspre
sud-est c ă t r e nord-vest, de urmele încă vizibile în stîncă ale vechiului drum comercial
de pe marginea Dîmboviţei şi ale cărui urme se regăsesc, la fel de vizibile, în imediata apro­
piere a c e t ă ţ i i de p i a t r ă din sec. X I I I — X I V de la Oratea.
Necropola c o m u n i t ă ţ i i , s i t u a t ă la limita e x t r e m ă nord-vestică a aşezării, reliefează
deopotrivă o comunitate r o m â n e a s c ă durabilă dc r i t ortodox, cc întreţinea evidente legături
cu lumea sudică. Unele din cele 35 morminte, cercetate au avut ea inventar, pe lingă produse
locale şi piese de import din sud precum cercei de factură bizantină şi chiar o monedă t ă ­
iată emisă de Imperiul dc la Niceea în t i m p u l lui loan Vatatzes (1222 -1254).
Tot la Cetăţeni însă, la limita opusă, siid-eslieă a aşezării în discuţie, clar deli-
minat. de aceasta şi chiar la poalele Cetăţii voievodali? de zid din vîrful monticolului „Ce­
t ă ţ u i a lui Negru Vodă", a fost. identificai şi cercelal s t ă r u i t o r piuă in ultima vreme, un
complex de monumente feudale cu caracter de unicat : d o u ă biserici de zid ce se succed,
una lîngă alta, pe t o a t ă durata secolului al X I I I - l e a , cea de-a 3-a şi mai lîrziu, în j u r u l
locuinţei c o n d u c ă t o r u l u i politic de aici, r e p r e z e n t a t ă de. un edificiu dreptunghiular, laic,
de mari dimensiuni (10,50 χ 7 m), cu fundaţia înaltă din bolovani dc rîu şi cu suprastructura
făcută probabil, din lemn. Şi este d e m n ă de r e ţ i n u t , de asemenea, constatarea că evoluţia
în t i m p şi spaţiu a celor patru monumente medievale din piatră, dintre care primele trei
se datează în cursul veaculuil al X I I I - l e a , două biserici şi locuinţa voievodală se desfă­
şoară dinspre monticolul cu cetatea cu ziduri de piatră spre apa Dîmboviţei şi nu invers ;
numai identificarea ÎD teren, cercetarea şi numerotarea monumentelor ca atare s-a făcut
în ordinea inversă cronologiei lor.
Dezvelirea şi studierea acestui deosebit de important complex feudal a demonstrat
că ne aflăm în faţa celor mai vechi monumente ale civilizaţiei r o m â n e ş t i de zid pînă acum
cunoscute la sud de Carpaţi. Este vorba mai înlîi de biserica nr. 3, care face parte din ca­
tegoria bisericilor sală, a ş a d a r cu o singură absidă, cu masa altarului de zid, cu pereţii din
zidărie de p i a t r ă şi mortar de var, decorată la interior şi probabil şi la exterior cu frescă
b i z a n t i n ă de cea mai b u n ă calitate şi d a t a t ă , pe baze foarte exacte şi concrete, de la finele
secolului al X I I - l e a şi î n c e p u t u l celui u r m ă t o r pînă la aproximativ anul 1250, cînd un pu­
ternic seism a p r ă v ă l i t peste ea o imensă stîncă din monticolul a l ă t u r a t . Paralel cu acest
p r i m monument ortodox de zid a funcţionat în imediata apropiere, pe latura de sud a l u i
de care t r a legată printr-o aice p i e t r u i t ă , o locuinţă d r e p t u n g h i u l a r ă cu laturile de 10,50 X
7 m, cu fundaţia î n a l t ă din bolovani de piatră şi cu elevaţia făcută probabil din lemn, edifi­
ciu distrus şi el în acelaşi mod şi de acelaşi seism care a pus c a p ă t existenţei p r i m u l u i lăcaş
4
de cult de aici . Imediat d u p ă distrugerea în acest fel a acestor prime edificii din,
p i a t r ă şi cu materiale p a r ţ i a l recuperate dc la ele.'a fost ridicată la 13 m sud biserica nr. 2,
tot din p i a t r ă şi mortar de var şi tot decorată cu frescă, dar a v î n d un plan treflat, Acest
nou edificiu de zid, cu plan treflat, a funcţionat la rîndu-i de la circa anul 1250 pînă in
prima decadă a secolului al XV-lea, cînd a fost rupt şi astfel distrus de o mare revărsare a
rîului D î m b o v i ţ a . Distrugerea de c ă t r e apa Dîmboviţei a biserivii nr. 2 a determinat, în

3
I / i c i a : i G'aites^a, Cercetări arheologice la Cctăleni, jud. Argeş, in Cercetări arheologice, Muzeul Naţ,io-
ml t h Istoric a R r u n l u i e i , I I , B u c u r e ş t i , 1976, p. 1 5 5 - 1 8 8 .
1
Lucian Cliiţescu şi Anca P ă u n e s c u , Cercetările arheologice efectuate la complexul de monumente feu­
dale de la Cetăţeni, jud. Argeş. Locuinţa voievodală, In Cercetări arheologice, Muzeul National de Istoric a R o m â ­
niei, V I I I , 1986, p . 67 si u r m .

86

www.mnir.ro
fine, ridicarea de î n d a t ă , la numai 3 m d e p ă r t a r e , a celui de al patrulea monument de zid
de aici şi anume biserica nr. 1, în formă de n a v ă , fără picturi exterioare sau interioare,
a v î n d interiorul v ă r u i t şi exteriorul decorat prin a l t e r n a n ţ e l e de c ă r ă m i d ă şi de piatră ale
5
zidăriei aparente, monument, ce va fi în funcţiune pînă destul de tîrziu în evul mediu .
In j u r u l primelor d o u ă monumente ortodoxe de zid din secolul al X I I I - l e a a funcţionat
o necropolă proprie acestui sector dinstinct al aşezării din care au fost cercetate 45 mor­
minte din secolele X I I I şi X I V , cele mai vechi dintre ele a v î n d şi inventarul cel mai valoros,
motiv pentru care această necropolă, net deosebită şi s e p a r a t ă de prima deşi absolut con­
t e m p o r a n ă cu ea, a fost a t r i b u i t ă vîrfurilor societăţii feudale laice şi bisericeşti de aici.
Avem în felul acesta de-a face la Cetăţeni nu numai cu cele mai vechi monumente
feudale de zid cunoscute p î n ă acum la sud de Carpaţi dar şi cu cea mai concretă şi mai
c o n c l u d e n t ă d o v a d ă a organizării superioare a poporului r o m â n pe plan economic, social,
politic, militar şi cultural pc t o a t ă durata secolului al X I I I - l e a . P r e z e n ţ a efectivă în vîrful
monticolului " C e t ă ţ u i a lui Negru V o d ă " pe întreaga d u r a t ă a secolului m e n ţ i o n a t a unei
prime c e t ă ţ i r o m â n e ş t i de zid ce domina şi proteja la poalele ei pc o suprafaţă restrînsă
şi î n g u s t ă de teren, strict d e l i m i t a t ă natural de rîul D î m b o v i ţ a , Valea Chililor şi Valea
lui Coman, o prosperă aşezare feudală cu caracter incipient urban, ca şi e x i s t e n ţ a celor
d o u ă prime edificii de zid, de forme şi r i t bizantine şi ortodoxe ce se succed şi sc grupează
distinct cu m u l t peste durata întregului secol la limita sud-estică a aşezării, chiar lîngă
locuinţa conducătorului politic, a r g u m e n t e a z ă deplin existenţa la Cetăţeni a unui important
centru voievodal. în cadrul acestuia se reliefează a t î t membrii de rînd ai c o m u n i t ă ţ i i ,
a t e s t a ţ i de locuinţele şi atelierele, meşteşugăreşti din Poiana Tîrgului", ca şi dc necropola
creştină distinctă de la limita e x t r e m ă , nord-vestică a aşezării (acei rustici" a,testaţi anume
în secolul al X I I I - l e a în regiunile noastre de unele izvoare, scrise) cît şi vîrfurilc laice, şi
religioase ale c o m u n i t ă ţ i i feudale dc aici (acei „majores terrac") atestate deopotrivă de
monumentele de zid grupate distinct la limita opusă, sud-estică a aşezării şi de necropola
specială din j u r u l primelor monumente religioase. Este un cene'ru care. a funcţionat, cel
p u ţ i n o v r e m è , în paralele cu cele similare dar mai p u ţ i n evoluate de la Breaza (coin. Lisa,
j u d . Sibiu). Curtea dc Argeş şi probabil şi cu cel de la Cîmpulung, în cadrul unei forma­
ţ i u n i statale r o m â n e ş t i de nivel voievodal unitare din punct de vedere etnic şi cultural
şi care se întindea pe ambii versanţi ai Munţilor F ă g ă r a ş . Am considerat, de mai m u l t ă
vreme, că staţiunile arheologice mai sus m e n ţ i o n a t e sînt centre ale formaţiunii statale
r o m â n e ş t i a t e s t a t ă în 1247 de Diploma cavalerilor ioaniţi", deoarece, folosind constatările
lui Gheorghe I . B r ă t i a n u , „rezultă că un singur stat românesc exista la acea vreme în
7
s t î n g a Oltului, voievodatul lui Seneslau" . Consideraţia avea la bază caracterul absolut
unitar al producţiei ceramice din aceste aşezări, ceramică ce constituie faza mai evoluată
a ceramicii c o m u n i t ă ţ i l o r r o m â n e ş t i din Ţ a r a Bîrsei din secolele X I — X I I care dezvol­
t a s e r ă , Ia r î n d u l lor, cultura materială românească a n t e r i o a r ă din secolele V I I I — X I şi
i n ă l ţ a s e r ă , de teama î n a i n t ă r i i cuceritorilor unguri, în locuri mai retrase şi mai ascunse,
cele dintîi cetăţi r o m â n e ş t i din p ă m î n t şi bolovani de piatră pe care le c u n o a ş t e m în seco­
lul al X I I - l e a . Fiindcă cetăţile din p ă m î n t şi blocuri de piatră din Ţ a r a Bîrsei, de pe dea­
lurile L e m p e ş , Sprenghi şi Teliu fac legătura directă şi nemijlocită între mai vechile,
c e t ă ţ i r o m â n e ş t i , din lemn şi p ă m î n t , centre cneziale şi voievodale din epocile anterioare
8
acele „umile şi negre rivale ale castrelor din apus " şi cele dintîi cetăţi româneşti de zid de
la Cetăţeni şi de la Breaza care prezintă similitudini î n t r e ele, inclusiv primele lor î n c e p u t u r i
în epoca dacică. Se d e m o n s t r e a z ă astfel pe cale arheologică, palpabilă, deplina temeinicie
a aserţiunii istoriografiei noastre mai vechi teoretice dar logice, p o t r i v i t căreia, „istoria
artei feudale r o m â n e ş t i . . . începe nu cu monumente bisericeşti ci cu cetăţi ridicate de s t ă -
pînitorii laici"".

* L u c i a n C h i ţ e s c u , A n i ş o a r a Sion şi Spiridon Cristocea, Cercetările arheologice efectuate la complexul

de monumente feudale de la Cetăţeni, jui. Argeş, in Cercetări arheologice, Muzeul N a ţ i o n a l de Istorie a R o m â n i e i ,
V I , B u c u r e ş t i , 1983, p . 51 — 57.
8
Lucian C h i ţ e s c u , O formaţiune politică romănescă la nord şi la sud dc Munţii Făgăraş in secolul al
XUI-lca. în Reoista de istorie, t o m . 28, nr. 7, 1975, p. 1 0 3 3 - 1 012.
7
C-heorghc I . B r ă t i a n u , Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti, B u c u r e ş t i , 1980, p . 10G.
8
P. P. Panaitescu, Introducere în istoria tullurii româneşti, B u c u r e ş t i , 1969, p . 90.
• Idem, p . 34G.

87

www.mnir.ro
 Adăugind acum complexul distinct de monumente feudale din cadrul aşezării de
la Cetăţeni cu două biserici de zid de r i t ortodox, pictate cu frescă, ce se succed pe t o a t ă
durata secolului al X I I I - l e a lîngă locuinţa conducătorului politic de la poalele cetăţii de
zid, avem o imagine mult mai cuprinzătoare şi elocventă a ceea ce a î n s e m n a t in fapt un
centru voievodal românesc în perioada sa de m a x i m ă înflorire, aşadar, înainte de statul
domnesc. Mai întîi ni se pare că o semnificaţie cu totul particulară o are însăşi constatarea
că cel mai vechi monument ortodox de zid, datat sigur, de la sud de Carpaţi nu apare într-o
:
aşezare sătească oarecare, ei într-un centru preurban voievodal, anume chiar la pic orul
cetăţii de zid a conducătorului politic şi lîngă locuinţa acestuia de care era legată direct
printr-o cărare pietruită. Prin aceasta se confirmă pe cale arheologică o altă constatare
istorică mai veche că şi la noi, ca pretutindeni de altminteri, unde ea apare pentru prima
d a t ă , „biserica-sală de piatră nu e decît o transpunere a bisericii de lemn băştinaşe din
10
regiunea respectivă, în material de p i a t r ă . Ea apare mai întîi într-un centru politic
dezvoltat deoarece numai într-un asemenea cadru superior de organizare a societăţii feu­
dale româneşti existau condiţii şi posibilităţi de trecere de la arhitectura t r a d i ţ i o n a l ă
din lemn Ia cea din piatră, aşa cum sc întimplase şi în cazul cetăţilor, la aceasta contribuind,
de b u n ă seamă, şi zonele de deal şi de munte în care societatea românească a fost nevoită
să-şi păstreze şi să desăvîrşească propria'organizare statală, în condi|ii!c în care majori­
tatea teritoriului său era dominat politic de cuceritorii străini. î n centrele politice cneziale
şi voievodale s-a făcut, d u p ă cum am văzul, trecerea dc la cetăţile, din lemn şi p ă m î n t la
cele de piatră şi tot î n t r - u n asemenea centru evoluat c o n s t a t ă m trecerea de la biserica
dc lemn a comunităţilor săteşti de pînă atunci, la, biserica feudală, voievodală, de. z i d .
Forma celei mai vechi biserici de zid de la Cetăţeni constituie, varianta clasică a aşa nu­
mitelor biserici-sală răspînditc deopotrivă în secolele X I I — X I I I a t î t în arhitectuta bal­
canică cît şi în cea romanică, ele fiind „comune şi pentru catolici şi pentru ortodocşi.
Cu planul lor dreptunghiular, susţinut de stîlpi, ele reprezintă dezvoltarea casei de lemn
11
de sub p ă d u r e şi sînt, probabil, o creaţie a artei cneziale". Biserica—sală de Ia C e t ă ţ e n i ,
cu pictură bizantină şi cu masa altarului din piatră, specifice ortodoxiei, este e m a n i a ţ i a
timpurie a organizării superioare româneşti voievodale aceeaşi care, aproximativ la anul
1250, în urma distrugerii seismice a primului edificiu, înalţă imediat şi în apropiere o a l t ă
biserică de zid, cu plan treflat, pictată şi ea. asigurind astfel p e r m a n e n ţ a şi dezvoltarea
pe mai departe a civilizaţiei feudale proprii in cadrul aceluiaşi centru statal. A l doilea
monument ortodox de zid de la Cetăţeni ilustrează, la rindu-i, că edificiile cu plan trefat
sînt şi ele rezultatul dezvoltării interne a societăţii româneşti medievale şi nicidecum un
element adus tîrziu din afară. Ea asigură organizarea culturală feudală locală pînă în sec.
al XV-lea, iar din punct de vedere tipologic face legătura între cel mai vechi monument
cu plan treflat cunoscut pînă acum la noi, biserica de la Niculiţel din sec. X I - X I I şi m o ­
numentele, religioase româneşti clasice, înlăturînd astfel definitiv ipoteza venirii tîrzii din
afară în secolul al XIV-Iea a planului treflat prin intermediul călugărului Nicodim,
creatorul Vodiţei.
Deopotrivă, monumentele feudale din secolul al X I I I - l e a de la Cetăţeni demon­
strează cu prisosinţă, î m p r e u n ă cu edificiul din acelaşi secol de la Curtea de Argeş, existenţa
sigură în regiunile noastre a unei organizări superioare bisericeşti proprii cu mult înainte
de crearea statului independent, anume în vremea cînd şi izvoarele scrise consemnează
pe „românii ce se socotesc creştini, totuşi avînd diferite r i t u r i şi obiceiuri" şi care ascultă
de „pseudoepiscopi, ce ţin de r i t u l grecilou". Prin toate aceste clemente componente,
prin însăşi existenţa lor succesivă în aşezarea de sub cetatea de zid voie­
vodală, bisericile de zid pictate „ce ţ i n de r i t u l grecilor", de la Cetăţeni atestă că ridicarea
unor atari monumente, ca şi activitatea „pseudoepiscopilor", sau, în general rezistenţa
românilor î m p o t r i v a propagandei catolice, anume în această vreme şi în această z o n ă ,
se exercitau la adăpostul cetăţilor şi sub protecţia şefilor politici proprii, în cazul de faţă
voievodul a cărui locuinţă o c o n s t a t ă m , aici pentru prima d a t ă , la poalele cetăţii şi în
apropierea nemijlocită a lăcaşului de cult, aşa cum vor f i amplasate, un secol mai t î r z i u ,
casele d o m n e ş t i . Avem, astfel, proba materială concretă că, într-adevăr, vîrfurile societăţii
1 0
V . V â t ă ş i a i i u , hloria ariei feudale in ţările loinùne, I , U u c u r c ş l i , 1900, μ. 72·
1 1
P. I \ Panaiteseu, op. c i t . , p . 350.

88

www.mnir.ro
feudale româneşti, boierii, cnezii şi voievozii „n-au creat numai o organizare politică nouă,
ci şi una culturală proprie, comună celor trei ţ ă r i româneşti. E i au creat biserica feudală,
15
care a început să ia W u l celei populare" . Faptul că în cuprinsul centrului voievodal d e l à
Cetăţeni, mai mult cercetat decît altele, se constată o locuire şi o activitate feudală, neîn­
trerupte şi complexe pînă tîrziu şi nu se sesizează deloc efectele negative ale invaziei mon­
gole din 124.1, pare a proba şi pe această cale că voievodatul românesc de pe ambii ver­
santi făgărăşeni a r ă m a s , ca şi în alte locuri adăpostite de la noi sau din alte teritorii invadate
de mongoli, tot timpul sub cirmuirea voievozilor locali. Aceştia, la adăpostul muntelui
şi sub protecţia fortificaţiilor proprii, au organizat pe mai departe, in relativă linişte, so­
cietatea şi civilizaţia românească pc calc proprie, alături de t ă t a r i o vreme şi împotriva
lor mai apoi, pînă la eliberarea t r e p t a t ă şi definitivă a întregului teritoriu românesc
de la sud de Carpaţi de sub dominaţia mongolă. Iar în această privinţă, ca şi în formarea
statului românesc independent, voievodatul din Carpaţi, cu centre importante la nord şi
la sud de Munţii Făgăraş, la Breaza, Cetăţeni, Curtea de Argeş, sau Cîmpulung, a avut
de b u n ă seamă, rolul hotărîtor, Basarab I , fiind socotit pe b u n ă dreptate, urmaşul Iui
13
Scncslau . I n acelaşi timp, însă, caracterul mai evoluat şi mai complex al centrului voie­
vodal de la Cetăţeni faţă de cel de la Breaza parc a confirma şi mai mult tradiţia descăle­
catului din F ă g ă r a ş în sensul autohton pe care l-au acreditat marii noştri istorici, A. D.
14
Xenopol şi Gheorghc I . B r ă t i a n u " , prin mutarea centrului politic, a scaunului, de la nord
la sud de Munţii Făgăraş, respectiv de la Breaza la Cetăţeni, dar în cadrul aceleiaşi for­
m a ţ i u n i statale r o m â n e ş t i cu existentă îndelungată şi tradiţii străvechi pe ambii versanţi
f ă g ă r ă ş e n i " . Noile descoperiri de la Cetăţeni, şi în primul rînd locuinţa voievodală şi cele
dintîi edificii de cult din zid, par a confirma şi mai mult înţelegerea în acest fel a întemeierii
prin locuitorii băştinaşi ai pămînlului, după rum realităţile din Ţ a r a Bîrsei (părăsirea aşe­
zărilor de cîmpie de către comunităţile româneşti de teama înaintării maghiare, ascunderea
de tezaure, retragerea şi ridicarea mai spre munte de către aceleaşi c o m u n i t ă ţ i a celor dintîi
cetăţi româneşti din pămînt şi bolovani de piatră), preced şi justifică mutarea centrului
politic dintr-o parte în alta a Carpaţilor într-o vreme în care presiunile maghiare se vor
fi î n t e ţ i t a t î t asupra vîrfurilor societăţii româneşti din Transilvania — ce vor f i excluse
după 1201 din adunările pentru dieta voievodatului şi înlocuite cu elemente cumane
cit şi asupra formaţiunii statale româneşti de pe ambii versanţi ai Făgăraşilor. Că în
secolul al X I I I - l e a va f i fost vorba numai de. mutarea centrului politic, a scaunului, de la
nord la sud dc Munţii F ă g ă r a ş , de teama presiunilor maghiare, dar în cadrul aceluiaşi
stat şi nu de părăsirea Ţării Făgăraşului, care a r ă m a s pe mai departe i n cadrul aceleiaşi
c o m u n i t ă ţ i şi formaţiuni voievodale şi apoi în componenţa Ţării R o m â n e ş t i , este dovedit,
intre altele, de titulatura domnitorilor români de mai tîrziu, Vlaicu Vodă sau Mircea cel
B â t r î n , care sînt pe mai departe stăpîni „în părţile de peste m u n ţ i i " şi „voievozi ai Ţării
P'ăgăraşului". Numai în virtutea unei locuiri şi stăpîniri româneşti străvechi şi neîntre­
rupte pe ambii versanţi făgărăşeni au p u t u t domnitorii români de mai tîrziu să stăpînească
cu depline drepturi şi egală suzeranitate la sud şi Ia nord de m u n ţ i şi din acelaşi motiv a
r ă m a s Ţ a r a Făgăraşului una din cele mai curat româneşti din tot cursul istoriei. î n cuprinsul
acestei forma]iuni statale româneşti voievodale de pe ambii versanti carpatini, centrul
politic principal (scaunul) a putut f i mutat, prin urmare, în diferite locuri în funcţie de
necesităţi strategice majore, el putînd foarte bine, d a t o r i t ă creşterii presiunii maghiare,
să se deplaseze, în lumina tradiţiei istorice şi a descoperirilor arheologice, din F ă g ă r a ş ,
17
eventual de la Breaza, şi ,pogorîndu-se pe apa D î m b o v i ţ e i ) , să poposească, pentru o
vreme, la Cetăţeni, apoi la Cîmpulung şi Curtea de Argeş, iar mai tîrziu la Tîrgovişte şi
B u c u r e ş t i , mutarea capitalei fiind, după cum se ştie, una din caracteristicile feudalis­
mului românesc.

u
Ibidem, p. 320.
1 3
Ibidem, p. 296. 309.
1 4
Λ . D . X e n o p o l , Histoires des Roumains de la Daeie Trajana, Paris, 1896, p. 198 si u r m .
1 5
(ilieorfilic I . B r ă t i a n u , op. c i t . , p. 9 0 - 9 1 .
1 Λ
Lucian C h i ţ e s c u . loc. cil., p. 1 012.
1 7
Letopiseţul Canlacuzinesc, în Cronicari munteni, B u c u r e ş t i , 1901, p. 83.

89
13 — C e r c e t ă r i arhlologlce

www.mnir.ro
E 1 É M E N T S D É F I N I S D U CENTHE VOIEVODAL (PRINCIER) DE CETĂŢENI, MIS E N LUMIÈRE
PAR LA RECHERCHE ARCHÉOLOGIQUE DES DERNIERES A N N É E S

— Résumé —

L ' a u t e u r p r é s e n t e et concentre les preuves c a r a c t é r i s t i q u e s du centre princlei (voievodal) du X l I I - è m e

siècle de C e t ă ţ e n i , d é p . d'Arges, apparues comme suite des recherches a r c h é o l o g i q u e s effectuées durant les
d e r n i è r e s a n n é e s . I l s'agit surtout dc la c i t é aux murs en pierre s i t u é e sur le sommet de 1a colline „ C e t ă ţ u i a
l u i Negru V o d ă " et dc l ' é t a b l i s s e m e n t d ' u n c a r a c t è r e u r b a i n , contemporain, du pied de la colline et qui conte­
n a i t des habitations, des ateliers d'artisans, des produits locaux et d ' i m p o r t a t i o n , ainsi qu'une n é c r o p o l e
propre.
Vers la l i m i t e du sud-ouest de l ' é t a b l i s s e m e n t s ' é l e v a i e n t , en succession, deux églises orthodoxes et
une h a b i t a t i o n p r i n c i è r e .
Ce centre dc production et d ' é c h a n g e , contenant les premiers dilices moyen ageux en pierre conu
au sud des Carpatcs, est c o n s i d é r é comme un centre princier appartenant à Scncslau, un prince roumain men­
t i o n n é dans le Diplome a c c o r d é en 1217 au Chevaliers de l'Ordre hospitalier dc Saint Jean.

www.mnir.ro
 N E C R O P O L E M E D I E V A L E DIN CÎMPIA ROMÂNA
SECOLELE XIV—XVI
I — POPULAŢIA R U R A L A

LAURENŢIA GEORGESCU

Necropolele din vatra satelor de cîinpie sînt sursa cea mai i m p o r t a n t ă pentru studiul
problemelor demografice, izvoare cerle care stau la baza cercetării istoriei unui popor.
Informaţiile istorice şi descoperirile arheologice pun în lumină o societate evo­
luată, eu aşezări permanente, de agricultori, crescători de vite, păstori şi meşteşugari care
1
t r ă i a u în majoritate în obşli s ă t e ş t i .
în cele ce urmează că prezentăm unele consideraţii antropologice în unna studiului
comparativ a unor necropole medievale care au a p a r ţ i n u t unor aşezări care au luat fiinţă
ca rezultat al înmulţirii aşezărilor de la sud de Carpaţi în „Centrul Cîmpici R o m â n e " , sate
aflate în majorii alea în zona drumurilor către D u n ă r e şi atestate de hrisoavele şi docu­
1
mentele interne pînă către secolul al X V I I I .
Grupurile umane care. au folosit multiplele aşezări şi necropole a p a r ţ i n e a u aceluiaşi
neam, aveau aceiaşi cull ură şi s-au dezvoltat în condiţii sociale şi politice a s e m ă n ă t o a r e ,
diferenţele de la un grup la altul care au rezultat în urma studiului antropologic fiind m i ­
nime, datorindu-se mai ales particularităţilor fiecărei aşezări.
Foarte important în aprecierea rezultatelor este meloda î n t r e b u i n ţ a t ă de arheolog
în cercetarea de leren, dacă este o descoperire i n t i m p l ă t o a i e , o s ă p ă t u r ă de salvare sau o cer­
cetare exhaustivă a zonei sau microzonei reperate, sau dacă tot materialul descoperit
a parvenit spre studiu antropologului.
Să nu uităm totuşi că, în decursul timpurilor, d a t o r i t ă unor aspecte de ordin cli­
matic fortuit, în uncie zone au intervenit decapări de leren sau distingerea parţială a
unor aşezări şi necropole, in urma inundaţiilor. De aici şi pînă la crearea unui nou nucleu-
sat de supravieţuire nu a fost decit un „pas". Dar acest lucru nu înseamnă că s-a trecut
în studiul acestor necropole peste particularităţile locale (care vor face obiectul altui studiu)
Obiectivele cercetării palcoanlropologice au o m o t i v a ţ i e extrem de serioasă politico-istorică,
2
devenind document de bază al cercetării demografice
Deşi inegale ca m ă r i m e , cele 17 serii studiate sint suficiente pentru caracterizarea
demografico-antropologică a populaţiilor care au v i e ţ u i t în arealul pe care l-am studiat
pentru epoca respectivă.*
U r m ă r i n d modul în care se reflectă indicii tabelelor de mortalitate la fiecare dintre
seriile studiate, am c ă u t a t să desprindem în ce măsură eşantionul realizat astfel poate f i
considerat drept un lot martor corespunzător unei realităţi islorice şi corespunzînd unui
factor primar de caracterizare demografică a populaţiei rurale din Centrul Cîmpiei R o m â n e
a Ţării R o m â n e ş t i .
D i n materialul sludiat de noi ies în evidenţă u r m ă t o a r e l e :

1
H u r m u z a k y — Documente privitoare la istoria r o m â n i l o r , v o l . X — X I V , B u c u r e ş t i , 1915 — 1919.
I o r ç a Ν . — Istoria R o m â n i l o r , v o l . I l l — V I , B u c , 1 9 3 7 - 1 9 3 9 : Istoria R o m â n i e i , v o l . I I . , E d .
A c a d . R . P . R . , 1962 ; Documente p r i v i n d Istoria R o m â n i e i , A . B . C , sec. X I I — X V I I I , Ţ a r a R o m . , Moldova
şi T r a n s i l v a n i a , A c a d . R. P. R., 1962.
2
Vlad D . .Matei — Colonizarea r u r a l ă i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi Moldova in sec. X V - X V I I I , E d .
A c a d . , B u c , 1937.

91

www.mnir.ro
 Grupele de v î r s t ă 0 — 14 ani sînt insuficient reprezentate, ducînd la o creştere ar­
tificială a speranţei de v i a ţ ă la naştere, probabil ceva mai scăzută în epocile cu datări mai
3
mici, aşa cum Dardu Nicolaescu Plopşor şi Wanda Wolsky ' subliniază în studiul făcut
pe subiecţii necropolelor de sec. I V din Muntenia. Vîrful curbei de mortalitate se plasează
în grupa adultă, grupa matur I (30—40 de ani) menţinîndu-se ridicată (speranţa de v i a ţ ă =
35,5 ani), ca apoi să scadă în intervalul de vîrstă al grupei matur I I (40—50 de ani), des-
crescînd pînă la rarii subiecţi de 05—70 de ani găsiţi în necropole. î n lucrarea m e n ţ i o n a t ă
mai sus, se subliniază, corelarea n u m ă r u l u i de supravieţuitori cu creşterea posibilităţilor de
deces şi scăderea posibilităţilor de supravieţuire o d a t ă cu atingerea vîrstei adulte. Se
consideră drept un model arhaic de mortalitate înregistrat la seriile preistorice, la seriile
4-
de sec. I I I — I V e.n. ca şi pc cele pe care noi le-am găsit la unele populaţii feudale
î n studiul făcut de Ioana Popovici asupra materialului rezultat din cercetarea
5
de la Bragadiru — Zimnicea (regiune cu continuitate de locuire din neolitic pînă în zilele
(noastre) se consideră că eşantionul are unele analogii cu seria c o n t e m p o r a n ă dc la S t r ă u -
leşti, noi avînd unele reţineri în ceea ce priveşte speranţa de viaţă pentru grupa dc vîrstă
0 — 14 ani (=32,10 ani), ca şi pentru grupa de vîrstă de 20 -30 dc ani ( = 2 0 , 0 ani). De­
oarece este o s ă p ă t u r ă de salvare nu se poate estima decît cu foarte mare aproximaţie volu­
mul real al subiecţilor î n h u m a ţ i (cercetarea arheologică a beneficiat dc un arheolog foarte
bun în persoana lui Gh. Bichir).
Pe un material studiat de noi, provenit din necropola de la Birzeşti-Bucureşti, dc
abia unind cşantioanele 1982 — 1084 noi am putut lucra speranţa dc viaţă, deoarece această
necropolă care se întindea pe 2 000 m=, nu este exhaustiv cercetată. De abia în stadiul de
6
faţă al cercetărilor putem să ne p r o n u n ţ ă m in ceea ce priveşte longevitatea, probabilitatea
de deces. E x i s t ă apropieri foarte mari între cercetarea de la Străuleşti şi Bîrzeşti. Frec­
v e n ţ a distribuirii femeilor şi bărbaţilor a r a t ă un surplus dc subiecţi masculini a t î t în cele
d o u ă necropole dc la Străuleşti cît şi în necropola Bîrzeşti şi Măneşti I cu aceeaşi datare.
Cercetarea arheologică a fost făcută dc aceiaşi arheologi Panait, I . Panait şi Aristide Ste-
7
fănescu (vezi Tabelele I şi 2 în care am inclus necropolele intrate în studiul comparativ) .
S p e r a n ţ a de v i a ţ ă în intervalele infans I . la Străuleşti I este de 23,9 ani, la S t r ă u ­
leşti I I este de 29,0 ani, la Bîrzeşti este de. 28,0 ani, Ia Măneşti I este de 30,2 ani, iar la
Cernica 32,4 ani.
Dacă luăm al doilea interval cu modalitate ridicată, acela dintre 20—30 ani, vom
vedea cum scade speranţa de viaţă, la Străuleşti I la 21,6 ani, la Străuleşti I I la 22,0 ani,
iar la Bîrzeşti la 23,2 ani, la Măneşti I 20,6 ani, iar la Cernica la 23,4 ani".
Profitul mortalităţii, durata medie de viaţă şi probabilitatea de supravieţuire la
9
fiecare g r u p ă de vîrstă au fost calculate cu ajutorul tabelelor de mortalitate . Chiar dacă
nu lucram pe tabelele dc mortalitate unde rezultatele cercetării demografice antropologice
româneşti se încadrează în tabloul lumii medievale*', repartizarea pe grupele biologice de
v î r s t ă ne-a subliniat mortalitatea ridicată la grupele de copii şi femei tinere, ca şi procentul
redus al celor ce ating 00—70 de ani.
Astfel, la Străuleşti avem o mortalitate de 45,96% între 0 - 1 4 ani, de 21,62% între
20—40 de ani şi de 5,40 % peste 60 de ani ; Ia Străuleşti I I , respectînd intervalele sus

3
Nicolaescu P l o p ş o r D . şi W o l s k y Wanda — Necropolele de 5cc. I V e.n. d i n Muntenia. Elemente
dc a n a l i z ă d e m o g r a f i c ă c o m p a r a t ă , i n S. C. Α . , T . 9, N r . 2, 1979.
4
Georgescu Laurentia — I n e l e aspecte p r i v i n d p i p u l a ţ i a evului mediu. Comunicare — Slobozia,
198G.
5
P o p o v i c i Ioana — Necropola f e u d a l ă de la Bragadiru — Zimnicea (sec. X V I ) . O b s e r v a ţ i i antro­
pologice, în S.C.A., T . 6 N r . 2, 1969.
8
Georgescu Laurentia — Necropola f e u d a l ă dc Ia B i r z c ş t i — B u c u r e ş t i , i n Materiale şi c e r c e t ă r i
arheologice, 1985.
7
Georgescu I . a u r c n ţ i a — Necropolele feudale de la M ă n e ş t i — Buftea, i n R c v . „ E i l e de Istorie"-,
B u c , 1978, şi i n v o i . „ M a t e r i a l e şi c e r c e t ă r i arheologice", Oradea, 1979; Materiale şi c e r c e t ă r i arheologice,
P l o i e ş t i 1984.
" B o t e z a ţ i i Γ). si G h . S l e f â n e s c u — Caracterizarea a n t r o p o l o g i c ă a c i m i t i r u l u i feudal de la Cernicn —
S.;c. X V I - X V I I I , SCA, IX, 1975.
8
Acsady G., Nemcskcry — I l y s l o r y of h u m a n life span and m o r t a l i t y , Budapesta, 1970.

92

www.mnir.ro
 m e n ţ i o n a t e avem : 34,65%, 24,72%, 6.54% ; la Bîrze.şli (cercetare în continuare) avem
u r m ă t o a r e l e procente pe aceleiaşi grupe : 34,12%, 45,16%, 4,54% ; la Cernica avem pe
10
aceleaşi intervale : 27,58%, 27,58% şi 4 , 6 1 % . î n mod special am lăsat M ă n e ş t i la u r m ă
1 1
care are apropieri destul dc mari de Străuleşti I în primul interval şi anume o morta­
litate de 4 7 , 1 % , în al doilea interval de 4 8 , 1 % , iar în al treilea interval de 4,8 % .
Structura pe grupe de vîrstă a loturilor studiate, reflectă condiţiile de v i a ţ ă fami­
liară şi de grup a fiecărei c o m u n i t ă ţ i săteşti în parte, pentrucă, „nivelul economico-cul-
12
tural al societăţii d e t e r m i n ă evoluţia biologică a m o r ţ i i " . Condiţiile în care au trăit po­
pulaţiile cercetate în epeca respectivă nu se deosebeau prea mult. Deosebiri se găsesc în
cadrul necropolelor situate pe un interval de timp mai mare, în aceiaşi zonă de locuire şi
1 3 1 1 15
î n h u m a r e cum este cazul necropolelor Străuleşti I — I I , Măneşti I — I I — I I şi Bîrzeşti ,
necropole de foarte mare i m p o r t a n ţ ă pentru studiile dc istorie arheologie şi antropologie-
demografie.
La sudul arealului de cercetare a fost descoperită o necropolă medievală, Radovanu™
a p a r ţ i n î n d secolelor X V — X V I I I , care pînă la aceaslă d a t ă ne-a dat spre studiu 16 su­
biecţi: O particularitate a acestei necropole, este faptul că din 101 dc î n h u m a ţ i , 76 sint
copii sub 14 ani (46,20 % ) , n u m ă r u l copiilor care mor in primul an de viaţă in necropola
de la Radovanu depăşind cu mult (13,66%) pe cel înlîlnit pînă acuma nu numai în necro­
polele care au făcut obiectul studiului nostru, ei şi în cele descoperite pe t o t teritoriul ţării.
Ţ i n î n d seamă că r e p a r t i ţ i a pe grupele mari de virstă a adulţilor ne dă apropieri foarte
mari de cele din cimitirele st udiatc de noi, iar din slndiul arheologului Marin Comşa reiese
necesitatea continuării cercetărilor de teren, presupunem in acest caz, că frecvenţa foarte
mare a copiilor decedaţi în primul an de viaţă poate avea un caracter intîinplător, cu
a t î t mai mult că din analiza c o m p a r a t i v ă a datelor metrice rezultă o mare asemănare
între subiecţii seriei de la Radovanu" şi cei de la Străuleşti I — I I şi Cernical de care
apropierile sînt foarte mari. Concentrarea în intervalul grupelor a unor însuşiri fizice par­
ticulare poate fi datorat şi condiţiilor specifice de dezvoltare a acestor mici comunităţi
în care căsătoriile se efectuau frecvent intre membrii satului respectiv.
17
î n aceeaşi zonă sudică, spre est, la Coconi , s-au descoperii, trei cimitire medievale
a p a r ţ i n î n d secolelor X I V — X V cu un material osteologic uman foarle prost consevat;
Staţiunea Coconi nu a dat spre studiu dc c i l 9 subiecţi.
La. nordul arealului ele cercetare, pc valea Tcleajenului, în staţiunea timpurie de
sec. I X — X de. la Bucov, s-a descoperit un cimitir aparţinînd secolului al XIV-Iea (ar­
heolog Maria Coinşa). Subiecţii sint a t î t de puţini incit nu p o l Iun in consideraţie de cit cu
1
t i t l u l informativ datele " celor 31 dc inhujnaţi privitor In speranţa de viaţă, procentajele
p u t î n d duce la interpretări eronate, comparativ, şi anume : mortalitatea copiilor între
0 — 14 ani este de 45,10% ; intre 0—7 ani este de 35,0% ; mortalitatea adulţilor intre 20 —

1 0
Pascu St. — Demografia I s t o r i c ă , i u P o p u l a ţ i e şi societate, Dacia, 1970.
Pescarii A l . — Klementc dc demografie, U d . Ş t . B u c , 1908.
1 1
Panait I . Panait — A ş e z a r e a f e u d a l ă S t r ă u l e ş t i , i n C e r c e t ă r i arheologice, B u c u r e ş t i , 19S5.
Panait I . Panait — î n c e p u t u r i l e o r a ş u l u i B u c u r e ş t i i u lumina c e r c e t ă r i l o r arheologice, B u c u r e ş t i ,
V, 1909.
1 2
Ş t c f ă n c s i u A r i s t i d e - Cercetarea a r h e o l o g i c ă η satului M ă n e ş t i - B u f t c a d i n sec. X I V - X V , i n
Materiale şi c e r c e t ă r i arheologice. Oradea, 1979, T u l c c n 1982, in Hev. C e r c e t ă r i arheologice, B u c u r e ş t i , 1981,
Materiale şi c e r c e t ă r i arheologice, B u c , 19ΜΊ.
1 3
P o p o v i c i ioana Cimitirele de la S t r ă u l e ş t i . A n a l i z ă d e m o g r a f i c ă i u SCA, 10, 1, 197.Ί.
Popovici Ioana şi M . Ş t . t ' d r c s i u -- Dale comparative asupra unor p o p u l a ţ i i medievale din Cimpia
H o m â n ă , iu SCA, I X , 1975.
1 4
Georgescu Lauren!ia — Necropola f e u d a l ă de la M ă n e ş t i I — I I — I i i , i n Materiale şi c e r c e t ă r i
arheologice, 1985.
1 0
Georgescu L a u r e n ţ i a — Unele c o n s i d e r a ţ i i p r i v i n d tipologia a ş e z ă r i l o r s ă t e ş t i , Comunicare —
C ă l ă r a ş i , 1985.
1 8
P o p o v i c i Ioana şi Georgescu L a u r e n ţ i a — C o n t r i b u ţ i i antropologice la s t u d i u l p o p u l a ţ i e i feudale.
C i m i t i r u l de la Hadoveanu, i n SCA, T . 12, 1975.
1 7
Botezaţii D . şi G h . Ştefăiicscu - S t u d i u l antropologic al scheletelor de la Coconi (sec X I V — X V ) ,
tu SCA, T . 0, nr. 2, 1909.
1 8
P o p o v i c i Ioana — N o t ă asupra scheletelor descoperite la Bucov (sec. X V I — X V I I I ) , SCA, T . 10.
1, 1973

93

www.mnir.ro
40 de ani este de 19,36 % , iar a celor de peste 60 de ani de 12,90% ; speranţa de v i a ţ ă
în grupa 0—7 ani este de 25,1 ani, iar în grupa de 20 — 30 ani este de 26,1 ani.
1
î n anii 1986 — 1987 au i n t r a t in studiul nostru necropolele din Dealul Piscului '
20 î 0 / b i s
Ordoreanu şi P o ş t a (vezi Tabelul Nr. I şi I I ) cu nu prea mulţi subiecţi. Deoarece Dea­
lul Piscului este o cercetare în continuare (în acest an ne-au mai parvenit spre studiu 24
de subiecţi), d ă m orientativ datele la toate cele trei necropole m e n ţ i o n a t e mai sus, pe
grupe de mortalitate. Necropola de la P o ş t a : mortalitatea la copii între 0—14 ani este
de 15,15%, la adolescenţi este de 9,9 % , la femei şi b ă r b a ţ i esle separat de 18,18% cu
două cazuri de n e d e t e r m i n ă r i din cauza proastei conservări (9,9 % ) . Necropola de la Or­
doreanu : avem o mortalitate de 39,13 % la copii, de 34,7% la femei şi de 26,08% la b ă r ­
b a ţ i (raportate la un eşantion de 23 de subiecţi). Necropola din Dealul Piscului ne-a dat
u r m ă t o a r e l e date mai echilibrate pe eşantion ' 22,22% la copiii între 6 — 14 ani, 33,33 %
la femei şi 41,6% la B ă r b a ţ i .
Profilul mortalităţii, durata medie dc viaţă şi probabilitatea de supravieţuire la
fiecare g r u p ă de vîrstă la cele trei eşantioane m e n ţ i o n a t e mai sus au a nalogii cu seriile de
la Bragadiru—Zimnicea, Străuleşti, Măneşti, Bîrzeşti (zona 1).
Sub raportul analizei antropologice comparate se constată că majoritatea subiecţilor
din seriile studiate din punct de vedere tipologic prezintă toate formele obişnuite ale cîm-
piei muntene a tipului europoid cu unele excepţii montane a p a r ţ i n î n d vechilor alpini,
aşa cum a r ă t a u ei la Bucov acum cîteva sute de ani, cu unele elemente protoeuropide
21
ca cei de la Coconi, Străuleşti I — I I , Ceptura . Fondul inedileranian, uşar mezoprognat
cu calotă frecvent brahicrană sau dolicocrană este prezent şi în cimitirele de la Străuleşti
2 2 23 24
Bragadiru—Zimnicea, Coconi, Măneşti I — I I — I I I . B î r z e ş t i , Dealul Piscului , Or­
26
doreanu , unde s-au p u t u t observa mai atent detaliile care nu se pot preciza d a t o r i t ă
26 27
stării de conservare la P o ş t a , Renie ', Grozăveşti şi Cireşnnu .
î n t r e aceste condiţii rurale este o unitate, a p a r ţ i n aceluiaşi neam, aveau aceeaşi
cultură, s-au dezvoltat în condiţii sociale şi politice a s e m ă n ă t o a r e , diferenţele care există
nu sînt la nivel populaţional ci la nivel de eşantion statistic.
Datele m e n ţ i o n a t e mai sus. caracterizează populaţia sătească din zona pe care
ne-am propus să o studiem — Centrul Cîmpie R o m â n e - , sate, care în l i m p au dus la
formarea marilor centre rurale şi urbane clin ' ţ a r a Românească, importante din punct de
vedere istorie, politic şi comercial.

111
Ciuccanu Hadu - C e r c e t ă r i arheologice la Dealul Piscului, in C e r c e t ă r i arheologice. 1085.
2 0
Ştefăncscii A . — Necropola m e d i e v a l ă de la Ordoreanu. Raport in C e r c e t ă r i arheologice, 198".
-'°/bis Şlefăncscu A . şi R. Ochcşanu— S ă p ă t u r i i n s t a ţ i u n i l e arheologice medievale de ţ e A r g e ş d i n zona
i ' o ş t a - B u l u r u g c n i , 1 9 8 i , i n Materiale şi c e r c e t ă r i arheologice. T i m i ş o a r a , 1987.
2 1
Georsiescu L a u r e n ţ i a şi Dan l.icliiardopol — Necropola m e d i e v a l ă dc la Ceptura. Date arheologice
si antropologice i n A n u a r u l Muzeului de Istorie şi arheologicce din P l o i e ş t i . 1980.
2 2
Panait 1. Panait şi S t e f ă n e s c u A . — R e l a ţ i i l e o r a ş u l u i Uucuresti cu satele î n v e c i n a t e , in Muzeul
N a ţ i o n a l , I I , 1975.
Georgescu L a u r e n ţ i a Cimitirele medieva.e dc la M ă n c s l i - B u f l e a , Comunicare la Sesiunea
„ B u f t e a " , 1982, 198:1.
'"' Georgescu L a u r e n ţ i a - Necropola feudală de la Birzesti, Sesiunea Inst. V . Babes, Antropologie,
1981, 1985.
1 4
Georgescu L a u r e n ţ i a — Necropola m e d i e v a l ă d i n Dealul Piscului, in Rev. . . B u c u r e ş t i " , V , 1990,
sub t i p a r .
2 5
Georgescu L a u r e n ţ i a — C o n s i d e r a ţ i i preliminare p r i v i n d p o p u l a ţ i a satului medieval Ordoreanu
de la l l i u l A r g e ş . S t u d i u l comparativ, i n Materiale şi c e r c e t ă r i arheologice, P i t e ş t i . 1988; sub tipar.
2 U
Georgescu L a u r e n ţ i a — Necropola feudală dc la O l t e n i ţ a ! !enie, in ..Ilfov — I 'ile dc Istorie ', 1978.
Ş e r b ă n e s c u Done — Necropola feudală de la O l t e n i ţ a Renie, i u ..Ilfov — 1 ile de Istorie", 1978.
7
- Georgescu L a u r e n ţ i a — Necropola feudală dc la G r o z ă v e ş t i , în SCA, T o m . 1!î, 1970. şi in C e r c e l i r i
arheologice i n B u c u r e ş t i , v o l . I I I , 1981.
Georgescu L a u r e n ţ i a — Necropola de secol. X V — X V I de la Cireşnnu — Prahova, in Analele Muz.
1st. P l o i e ş t i , 1991, sub t i p a r .

94

www.mnir.ro
 Tabelul nr. 1

Necropole medievale d i n Cimpia Romanii*)

— Populaţia rurală —

Necropola Nr. caz Secol A u t o r i i slusiul antropologic

Birzcşti 10 1 XVI Georgescu L a u r e n ţ i a

Ceptura 07 XVI Georgescu L a u r e n ţ i a
Clreşeanu 7 XV-XVI Georgescu L a u r e n ţ i a
Dealul P i s c u l u i :io XV Georgescu L a u r e n ţ i a
Grozăveşti 22 XVI Georgescu L a u r e n ţ i a
M ă n e ş t i 1. 51 XV —XVII Georgescu L a u r e n ţ i a
Măneşti I — I I I 21;· X I V - XV Georgescu L a u r e n ţ i a
Ordoreanu 2:1 XVIII Georgescu L a u r e n t i a
Poşla 22 XVIII Georgescu L a u r e n ţ i a
Renie 21 XVI Georgescu L a u r e n ţ i a
Ura gadlru-Zlmnlcca 52 XVI P o p o v i c i Ioana
Bucov 31 XVI P o p o v i c i Ioana
Cernica 87 X V - XV I I I Botezalu D . , Gh. Ş l e f ă n c s c u
Coconi 9 XIV-XV B o t e z a ţ i i D . , G h . i>tcfi1ncscu
Radovanu 1G4 XV- XVII P o p o v i c i Ioana, Georgescu
Laurenţia
Străuleşti I . 74 XIV — XV P o p o v i c i Ioana
Străuleşti I I 258 XVI P o p o v i c i Ioana

Total cazuri 1 171

*) Necropolele ca Piua P e t r i i , ('.impui L u n g e l e , care î n s u m e a z ă peste 1 000 de m o r m i n t e , vor forma

obiectul unei alte l u c r ă r i p r i v i n d p o p u l a ţ i a u r b a n ă m e d i e v a l ă .

Tabelul nr. :.'

Necropolele medievale din Cimpia Romană

— Populaţia rurală —

Necropola Secol Nr. caz. A u t o r i i studiului arheologic

Bîrzeşti XVI 164 P a n a i t I . P a n a i t şi Aristide Ş t e f ă n e s c u

Ceptura XVI 67 Lichiardopol Dan
Cireşanu XV-XVI 7 Teodorescu V i c t o r şi Lichiardopol Dan
Dealul Piscului XV 30 Ciurccanu Radu
Grozăveşti XVI 22 Ştefănescu Aristide
Măneşti I XV - X V I I I 54 Şlefăncscu Aristide
Măneşti 1 - I I I XIV - X V 210 Ştefănescu Aristide
Ordoncanu XVIII 23 Ştefănescu Aristide
Poşta XV111 22 Ş l e f ă n c s c u A r i s t i d e şi O c h c ş a n u Radu
Renie XV 1 21 Ş e r b ă n e s c u Done
Bragadiru-Zimnicca XVI 52 B i c h i r Gheorghc
Bucov XVI 31 Gomşa M a r i a
Cernica XIV-XV III 87 Cantacuzino Gheorghc
Coconi XIV-XV 9 Constantinescu Nicolae
Radoveauu XV-XVII 1G4 C o m ş a Maria
Străuleşti I XIV-XV 74 P a n a i t I . Panait
Străuleşti I I XIV 258 Panait I . Panait

T o t a l c a z u r i = 1 474

95

www.mnir.ro
 I.ES NKCNOPOI.ES M É D I É V A L E S D E LA P L A I N E ROUMAINE
- LES X I V- XVI-e SLECLEŞ. I . LA POPULATION RURALE

Les n é c r o p o l e s villageoises sont les sources les plus importantes pour l ' é l u d e des p r o b l è m e s d é m o -
graliqucs. des sorces certaines pour l ' é t u d e concernant l ' h i s ' n i r e ci'iin peuple.
l e s 17 series é t u d i é e s sont suffisantes pour c a r a c t é r i s e r du p o i n t vue d é m o g r a f i q u e et anthropolo­
gique les populations q u i ont v é c u dans l ' a r é a l que nous avons é t u d i e .
Les dates m e n t i o n n é e s c a r a c t é r i s e n t In p o p u l a t i o n rurale de centre de la Plaine Roumaine, villages
q u i dans le cours du temps ont c o n t r i b u é à la f o r m a t i o n des glands centres ruraux et urbains dc Valachie,
centres i m p o r t a n t s du p o i n t de vue historique, p o l i t i q u e el comercial.

www.mnir.ro
 CERCETĂRILE A R H E O L O G I C E D E L A P I U A P E T R I
(ORAŞUL D E FLOCI) COMUNA GIURGENI, JUD. IALOMIŢA

LUCIAN CHIŢESCU
ANCA PĂUNESCU
GHEORGHE MATEI
ELENA RE VTA
VIRGIL NIŢULESCU

Cele de a 11-a şi a 12-a campanii arheologice consecutive de la Oraşul de Floci s-au

desfăşurat în anii 1985 şi 1986 în partea nord-eslică a aşezării urbane medievale, neaco­
perită de culturi cerealiere şi abia dezafectată de clădirile fostei A V I C O L A , C.A.P. Giur,
geni. î n campania precedentă, d i r anul 1984, cercetările surprinseseră în această z o n ă -
sub nivelurile aşezării urbane, un intens şi consistent nivel de locuire şi activitate u m a n ă
a p a r ţ i n î n d civilizaţiei r o m â n e ş t i de t i p Dridu, a cărui u r m ă r i r e şi cercetare se impuneau
cu prioritate, desigur în paralel cu investigarea pe mai departe a vestigiilor fostului centru
urban medieval de pe vechiul curs al Ialomiţei. Au fost efectuate, în zona şi în perioada
m e n ţ i o n a t ă , şase secţiuni, dintre caro una ( L V I ) la nord de şoseaua naţională Ţăndărei —
Giurgeni, pe locul fostelor clădiri ale Avicolei, iar celelalte cinci ( L V şi L V I I — L X ) , mai
la nord şi paralele cu prima, c ă t r e limita presupusă, nord-estelică a aşezării medievale
urbane, p î n ă în apropierea canalului care delimitează la sud actuala orezârie. Iar dacă
prima secţiune m e n ţ i o n a t ă ( L V I ) nu a furnizat dale concludente, d a t o r i t ă m u l t i t u d i n i i
intervenţiilor recente care au distrus în acel Ioc majoritatea complexelor mai vechi, ea
confirmînd, t o t u ş i , prezenţa pe locul respectiv a necropolei nr. 2 din cuprinsul centrului
urban medieval, a altor urme de vieţuire u r b a n ă identificate şi cercetate parţial în cam­
paniile anterioare celelalte secţiuni, efetualc mai Ia nord, au furnizat, i n schimb, date
şi observaţii extrem de preţioase privind a t î t cunoaşterea oraşului medieval, cît şi a c i v i l i ­
zaţiei r o m â n e ş t i mai vechi de. t i p Dridu.
Astfel, în cuprinsul carourilor 12—15 ale secţiunilor paralele L V şi L V I I , adînci­
mea de 0,55 m faţă de solul actual au fost identificate şi cercetate resturile unei locuinţe
o r ă ş e n e ş t i de s u p r a f a ţ ă , cu pereţii din lemn, distrusă prin incendiul. Locuinţa avea d i ­
mensiunile de 7 x 3 m şi se compunea din două încăperi a l ă t u r a t e de 4 x 3 m , şi, respectiv
de 3 x 3 m. Deşi m u l t deterioarate de incendiu şi p a r ţ i a l dc lucrările agricole, resturile
locuinţei s-au p ă s t r a t destul de bine, fiind marcate în teren de urmele şi chiar de resturile
carbonizate ale bîrnclor t a l p ă ale pereţilor şi de podeaua bine lutuită şi arsă p ă s t r a t ă
pe aproape întreaga s u p r a f a ţ ă . Ca inventar deosebit locuinţa a avut două vase de l u t
întregibile ce conţineau seminţe carbonizate. P r i m u l dintre ele, un urcior din pastă cenuşie
de b u n ă calitate şi decorat cu striuri paralele, conţinea seminţe de cereale, iar celălalt, o oală
cu t o a r t ă dc dimensiuni mai mici şi incomplet p ă s t r a t ă , conţinea seminţe de legume.
2
Analiza de laborator a celor două categorii de resturi carbonizate a furnizat u r m ă t o a r e l e
soiuri şi proporţii de cereale şi legume cultivate şi consumate de orăşenii de pe malurile
Ialomiţei :
— grîu (Triticum aestivum) = 0,5%
— grîu ( T r i t i c u m aestivo-compactum) = 23,8%
— grîu (Triticum compactum) = 43,9%
— grîu (Triticum durum) = 30,2%

1
Rezultatele c e r c e t ă r i l o r efectuate p i n i acum la O r a ş u l de Floci sint publicate in C e r c e t ă r i Arheologice
I I I , 1979, p. 199-2-1") ; I V , 1981, p. 1 2 0 - 1 1 3 V , 1982, p. 1 2 9 - 1 6 6 ; V I , 1983, p. 9 5 - 1 0 8 ; V I I , 1 98», p . 1 4 3 ¬
148 ; V I I I , 1986, p . 7 5 - 84.
* A d r e s ă m şi aici c ă l d u r o a s e m u l ţ u m i r i colegului M a r i n Circiumnru dc la I n s t i t u t u l de arheologie
din B u c u r e ş t i , pentru amabilitatea şi p r o m p t i t u d i n e a cu care a efectuat aceste analize.

97
13 — C e r c e t ă r i arheologice

www.mnir.ro
 — orz (Hordeum vulgarae) = 1,6% (în primul vas) şi
— m a z ă r e (Pisum sativum ssp. arvense) = 98,5%
— linte (Lens eselenta) = 1,5% (în al doilea vas).
Prin inventarul ceramic şi situarea stratigrafică în al doilea nivel de incendiu, de
jos în sus, de aici, locuinţa în discuţie se. d a t e a z ă către sfîrşitul secolului al X V I - l e a .
în cuprinsul aceloraşi secţiuni, în carourile 26 — 29, la adîncimea de 0,30—0,65 m
şi în cuprinsul aceluiaşi al doilea nivel de incendiu de aici, au fost de asemenea identificate
şi cercetate rămăşiţele unei alte locuinţe orăşeneşti de s u p r a f a ţ ă , din lemn, distrusă şi ea
complet dc incendiu şi parţial de lucrările agricole recente. Şi această nouă locuinţă se
compunea din două începeri a l ă t u r a t e , prima dintre ele mai bine p ă s t r a t ă şi ca atare cerce­
t a t ă integral, a v î n d dimensiunile de 4,25x2,75 m, limitele ei fiind indicate în teren, ca
şi în cazul precedent, dc podeaua bine Intuită şi arsă şi, pe alocuri, de resturile carbonizate
ale b î i n e l c r t a l p ă ale pereţilor sau de amprentele acestora. Deosebită ni se pare a fi aici
descoperirea în colţul nord-veslic al locuinţei a d ă r î m ă t u r i l o r compacte şi cvasicomplete
ale unei ;obe din p ă m î n t şi oale-cahlă, aflate în situ pe podea sub forma unei grămezi de
cale-cahlă, întregi sau fragmentare, pe o suprafaţă aproximativ circulară cu diametrul
de peste 1 m. î m p r e j u r a r e a că în această d ă r î m ă t u r ă nu s-a găsit nici un alt fragment
ceramic în afara celor de oală-eahlă şi m u l t ă cenuşă ne-a făcut să credem că ne aflăm în
f a ţ a resturilor celei dîntîi iofce cu calc-cahlâ încastrate în corpul ci de la Oraşul de Floci,
instalaţie dc încălzit postulată şi a r g u m e n t a t ă pînă acum de mulţimea fragmentelor d i n
această categorie ceramică găsite peste tot şi în toate campaniile arheologice desfăşurate
pînă acum pe s u p r a f a ţ a acestui oraş medieval românesc din Bărăgan şi mai cu seamă în
cuprinsul locuinţelor cercetate. Prin recuperarea tuturor fragmentelor de oală-eahlă şi
reconstituirea celor înlregibile s î n t e m în m ă s u r ă acum să ştim că n u m ă r u l pieselor ce
compuneau o asemenea instalaţie de încălzit, extrem de frecventă, la oraşul de Floci era
de aproximativ 35. în cuprinsul aceleiaşi locuinţe au fost găsite fragmentele celui mai
frumos exemplar ceramic n e s m ă l ţ u i t descoperit pînă acum în acest oraş medieval : o c a n ă
cu t o a r t ă şi gura t r i l o b a t ă , de. 17 cm înălţime, lucrată la roata rapidă, din pastă cărămizie
fină, cu piciorul înalt, evazat şi circular, corpul sferic şi t o a r t ă e v a z a t ă . Decorul constă
în perechi de linii paralele şi orizontale allcrnînd cu linii oblice sau în val, uşor adîncise
(planşa 3).
întregul complex se d a t e a z ă , prin materialul ceramic şi prin s i t u a ţ i a stratigrafică
la sfîrşitul secolului al XVI-lea, locuinţa în discuţie s u p r a p u n î n d , de altminteri, resturile
complet deranjate ale unei alte locuinţe, mai vechi, datate, la rîndul ei, în a doua j u m ă t a t e
a secolului al XV-lea.
în cuprinsul secţiunii L I X , în interiorul carourilor 3 — 6, la adîncimea de 0,60—0,65m
Î . U fost identificate şi cercetate, prin deschiderea de suprafeţe adiacente, resturile
nrse ale unei alte locuinţe orăşeneşti de suprafaţă, din lemn. Această avea dimensiunile de
7,25 χ 7 m şi se compunea din d o r ă camere a l ă t u r a t e , cea de pe latura nord-estică fiind
p r e v ă z u t ă la mijloc cu p i v n i ţ ă - c ă m a i ă cu gura ofvală de 4 χ 3 m şi adîncimea de 0,75 m
f a ţ ă de podea. De-alungul peieţilor, în ambele încăperi se aflau paturi atestate de şirurile
gropilor de pari paralele cu linia pereţilor, p ă s t r a t e în podelele Intuite şi bine arse ale ca­
merelor, î n interiorul locuinţei au fost găsite fragmente ceramice de uz comun, n e s m ă l ţ u i t e ,
din categoria oalelor cu t o a r t ă decorate, la exterior, pe buză şi pe u m ă r , cu benzi de c î t e
3 — 5 linii paralele, sbţiri, trase cu vopsea albă, precum şi fragmente de oală-eahlă databile,
toate, la finele secolului al X V I - t l e a . în aceeaşi secţiune, în caroul 12, la adîncimea de 0,3m
a fost găsit un inel din bronz, daînbil prin analogie eu piese similare găsite tot la Oraşul de
J
Floci în campaniile anterioare , în secoul al X V I I - l e a . Din aceeaşi vreme, a fost g ă s i t ă
în secţiunea L X , caroul 2, la adîncimea de 0,50 m, o monedă din argint (art) emisă de
Sigismund al III-lea in anul 1617 şi, tot acolo, o monedă de bronz (un fals), emisă la Sucea­
va de Eustatie Dabija (1661 — 1665) după şilingii emişi de regina Cristina a Suediei pentru
4
oraşul Riga .

3
C e r c e t ă r i Arheologice I V , 1982, p . 145, f i g . 10/10 şi p . 154.
4
E x p r i m ă m şi data aceasta m u l ţ u m i r i l e noastre depline colegei Paraschiva Stancu de la Muzeul
de Istorie pentru identificarea m a t e r i a l u l u i numismatic de la O r a ş u l de Floci.

98

www.mnir.ro
 Deosebit de i m p o r t a n t ă r ă m î n e însă confirmarea deplină a constatărilor arheologice
din campania anului precedent referitoare la e x i s t e n ţ a în această parte, nord-estică, a
oraşului medieval, sub nivelurile feudale urbane, desigur, a unui nivel de civilizaţie r o m â ­
nească veche de t i p D r i d u . Pe t o a t ă Suprafaţa c e r c e t a t ă , în această parte a oraşului me­
dieval, la adîncimi variind între 0,90 m şi 1,80 m fală de solul actual a fost identificatşi cer­
cetat intens nivel de vieţuire şi locuire veche românească sub forma unui strat compact de
p ă m î n t cenuşiu închis spre negru, gros de circa 20 cm, cu multe urme de arsură şi c ă r b u n e
şi cu bogat material ceramic dridoid, Nivelul acesta consistent, continuu şi uniform este
clar delimitat de cele superioare, feudale, a t î t în plan cît şi în profil prin pămînt ul galben
steril de deasupra, iar dedesubt este s u s ţ i n u t de p ă m î n t u l galben v i u , Matorialul ceramic
este destul de unitar ca forme şi decor, c o m p u n î n d u - s e din fragmente lucrale la roata
î n c e t a t ă , decorate cu pieptenul cu striuri paralele, oblice, în val sau în formă de căpriori.
Este vorba în general de o ceramică majoritar poroasă, cenuşie şi roşcată, din care nu lipsesc
însă exemplare fine, cenuşii de t r a d i ţ i e r o m a n ă , precum şi destul de puţine fragmente
albicioase dobrogene. Pe cîteva din fundurile de vase se întîlnesc ştampile dreptunghiulare
bine reliefate. Acest vechi nivel de locuire românească ce se subţiază treptat spre nord şi dis­
pare în preajma canalului actualei orezării, sc datează global în plin secol al XI-lea, mai ales
5
către a doua j u m ă t a t e a lui . în cuprinsul acestui nivel de locuire dridoidă a fost găsită
mai întîi o locuinţă p u ţ i n a d î n c i t ă în cuprinsul careurilor 7—8 ale secţiunilor paralele
L V şi L V I I , la adîncimea de 1,80 m faţă de solul actual, cu latura pe direcţia nord-sud
de 2,25 m, a d î n c i t ă faţă de nivelul propriu cu 0,25—0,30 m. Apoi, în cuprinsul careurilor
21 — 22 ale aceloraşi secţiuni a fost cercetată o locuinţă cu pietrar la fel de p u ţ i n a d î n c i t ă
faţă de nivelul corespunzător, cu podeaua s i t u a t ă la adîncimea de 1,55 m faţă de solul
actual, iar pietrarul Ia adîncimea de 1,32 m. Situat în colţul de nord-vest al locuinţei
pietrarul are aproximativ formă de p o r t c o a v ă cu diametrul de 0,90 m şi se compunne
dintr-o g a r d i n â din pietre şi cioburi ce delimitează o v a t r ă interioară cu m u l t ă cenuşă.
E v i d e n t că gardina din pietre şi cioburi alcătuise pereţii şi calota pietrarului Deosebită
este constatarea că în faţa pietrarului, către mijlocul locuinţei dridoide, a fost g ă s i t ă oare­
cum grupat o mare cantitate de b u c ă ţ i de zgură de fier (6.100 K g ) . în forme şi m ă r i m i
diferite, de la lupe întregi pînă la bucăţi dintre cele mai mici, toate zăcînd pe podea, într-o
p o r ţ i u n e cu multe resturi de cenuşă şi c ă r b u n e . Chiar dacă în cuprinsul acestui complex
dridoid nu s-a găsit nici o u n e a l t ă , cantitatea mare de zgură din faţa pietrarului ne-a de­
terminat să considerăm că ne aflăm în faţa resturilor unui atelier de fierărie. Analiza de
laborator · a confirmat pe deplin această presupunere, structura metalografică a zgurilor
dovedindu-se specifică pentru o topitorie dc minereu de fier. Cantitatea de FeO este tipică
pentru o compoziţie de zgură feroasă, Fe,0, provenind din oxidarea ulterioară în t i m p ,
iar c o n ţ i n u t u l în SiO, este cel normal. Pentru analiză au fost luate serii de probe. I a t ă
rezultatele acestora :

proba a b

Fe t o t a l 49,73 53,00
Fe metalic 3,04 3,06
FeO 53,88 51,69
Fe O,
a
6,79 13,97
SiO a 14,78 15,10
Λ 1,0, 5,82 4,79
CuO, 7,09 3,54
MgO 7,45 6,75
MnO 0,55 0,92
Fej0 5
0,57 0,45

5
Adresam şi pe a c e a s t ă calc deplinele noastre m u l ţ u m i r i Fugenlei Zaharia, de la I n s t i t u t u l de
arheologie din B u c u r e ş t i , pentru sprijinul larg acordat la datarea şi interpretarea m a t e r i a l u l u i ceramic d r i ­
doid de a i c i .
" Aceleaşi v i i m u l ţ u m i r i aducem colegilor d i n laboratorul de i n v e s t i g a ţ i i fizico-chlmlce din Muzeul
National de Istorie pentru analizele efectuate asupra acestei zguri.

99

www.mnir.ro
 U r m ă t o a r e l e două campanii arheolog e de pe suprafaţa Oraşului de Floci (cele* de
.1 13-a şi a 14-a) s-au desfăşurat în anii 1987 şi respectiv 1988, a v î n d desfăşurări diferite
d a t o r i t ă angrenării colectivului şi în s ă p ă t u r a p r i o r i t a r ă de salvare din punctul „Mozacu"
de Ia nord de comuna Giurgeni, făcută în paralel d a t o r i t ă extdinderii irigaţiilor în această
zonă. Chiar şi în aceste condiţii deosebite investigaţiile arheologice din aceste ultime două
companii arheologice de la Oraşul de Floci au prilejuit mai întîi identificarea şi apoi cerce­
tarea integrală, Ia circa 50 m nord-est de biserica nr. 1 dc aici, într-o zonă în care recolta
slabă dc furaj a permis efectuarea s ă p ă t u r i l o r , a două complexe suprapuse, ambele cu
caracter de unificat şi anume : fundaţia din zidărie de p i a t r ă a unei p i v n i ţ e rectangulare
de 8,25 χ 5 m, p a v a t ă cu c ă r ă m i d ă , a p a r ţ i n î n d unei construcţii ce a fost d e m o l a t ă , se.
pare, Ia c u m p ă n a secolelor X V I — X V I I ; b) deasupra d ă r î m ă t u r i l o r acesteia, resturile unui
atelier complex de meşteşugar specializat deopotrivă în prelucrarea osului şi a metalelor
şi în confecţionarea podoabelor, uneltelor şi a bijuteriilor din os, fier, bronz şi argint.
Prima descoperire m e n ţ i o n a t ă — p i v n i ţ a — este şi cea dintîi contrucţie de acest gen
cunoscută pînă acum în cuprinsul oraşului medieval de. pe I a l o m i ţ a . Ea are formă dreptun­
g h i u l a r ă cu dimensiunile de 8,25 χ 5,20 m şi zidurile p ă s t r a t e ale fundaţiei groase dc
0,35—0,45 m făcute din piatră şi p u ţ i n e b u c ă ţ i de c ă r ă m i d ă prinse cu mortar de var, iar
podeaua, p a v a t ă cu vizibile urme de c ă r ă m i d ă , este s i t u a t ă la adîncimea de 1,38—1,05 m
faţă de s u p r a f a ţ a solului actual (pl. l / B ) . Pe una din laturile scurte, cea vestică, se afla
intrarea, în formă de girliei, cu lungimea p ă s t r a t ă de 3,75 m şi lăţimea de 3 m. L e g ă t u r a
î n t r e pto.nul înclinat al intrării şi interiorul pivniţei era m a r c a t ă dc un prag format din
două şiruri de. cărămizi paralele pe care se p ă s t r e a z ă , vizibil, urmele buiandrugului prag,
lung de. 2 in, situat longitudinal, peste şirurile de cărămizi, la adîncimea de 1,28 m. Piv­
n i ţ a a p a r ţ i n e a , d u p ă cît se pare, unei construcţii mari situate deasupra, cu pereţii făcuţi
din p i a t r ă , c ă r ă m i d ă şi mortar de var, iar acoperişul din olane mari, m u l ţ i m e a fragmentelor
de acest gen î m p r ă ş t i a t e , părind a face. din plin dovada in acest sens. Şi aceasta cu atît
mai mult cu cît locuinţa cu pivniţă în discuţie s-a dovedit a fi fost demolată, după î n c e t a r e
funcţionării ei, pentru refolosirea materialelor de construcţie recuperabile, demantelarea
zidurilor ajungînd în unele locuri chiar pină la baza şanţurilor de fundaţie a pivniţei,
iar acest lucru s-a petrecut pe la c u m p ă n a secolelor X V I — X V I I . Fiindcă, la rîndul ei,
podeaua atelierului de meşteşugar ce suprapune casa cu p i v n i ţ ă este a m e n a j a t ă direct
peste nivelul de demolare şi nivelare a resturilor acestei construcţii mai vechi ale cărei
resturi se găsesc î m p r ă ş t i a t e pe o mare s u p r a f a ţ ă şi care constituie, în parte, podeaua
propriu zisă a atelierului.
î n t r - a d e v ă r , în teren, podeaua atelierului (pl. l / A ) este r e p r e z e n t a t ă de un strat
dreptunghiular de circa 7,25 χ 4,75 m, uniform şi compact, de oase de animale, urme
de. a r s u i ă şi resturi de c ă r b u n e şi cenuşă amestecate cu oase de p.nimale aflate în diferit
stadii de prelucrare, unelte sau chiar produse finite şi resturi din os, bronz, fier sau argint,
toate, aşezate direct deasupra resturilor demantelate şi orizontalizate ale construcţiei
anterioare, pe o porţiune d r e p t u n g h i u l a r ă , la adîncimea de 0,75 m — 0,90 m faţă de supra­
faţa solului actual. Pe această „podea" au fost găsite, laolaltă cu resturile m e n ţ i o n a t e
de oase, unelte diferite din fier, unele cu mînere. din os, podoabe şi bijuterii finite din metal,
creuzete de turnat minereu, valve de tipar pentru t u r n a t podoabe, precum şi reziduuri
şi fragmente de. fier şi minereu de fier, resturi dc bronz şi chiar de argint. Dintre piesele
descoperite. în cuprinsul acestui centru de producţie — este al cincilea atelier descoperit
pînă acum la Oraşul de. Floci — m e n ţ i o n ă m , în afara marii c a n t i t ă ţ i de oase întregi sau
fragmentare de animale deja m e n ţ i o n a t e (circa 8 saci cu oase de ovine, bovine, caprine,
porcine în primul rînd) şi de numeroase rebutate (pl. 15/12—14) sau aflate. în diferite stadii
de prelucrare (5 pungi). D i n acestea avem u r m ă t o a r e l e categorii :
— nasturii sferici din os cu diametrele cuprinse intre 10 şi 14 mm şi cu t o r t i ţ e din
os c r u ţ a i (circa 30 exemplare (pl. 5/10, 11);
— mărgele sferice din os cu diametrele î n t r e 8 şi 9 mm (8 exemplare) ;
— c u ţ i t din fier de 19,3 cm, cu Iama aproximativ t r i u n g h i u l a r ă de. 11 cm lungime,
iar minerul de. 7,3 cm : placat cu două plăselc din os, fixate lateral cu trei n i t u r i (pl. 4/2) ;

100

www.mnir.ro
 — cuţir din fier de 19,3 cm, cu lama trapezoidală de 13 cm lungime, iar mîneru
de 5,3 cm din os, decorat cu patru lunii dublu circulare (pl. 4/1), una în val şi mai multe
cioplituri alveolare, f i x a t la c a p ă t cu un ştift ;
— furculiţă din fier cu două b r a ţ e şi cu mîner din os, cu lungimea totală de 15 cm,
din care partea a c t i v ă are 7 cm., iar minerul din os de 8 cm., decorat cu motiv torsionat
şi f i x a t de tije cu un ştift ornamental (pl. 4/4) ;
— l a m ă de brici de b ă r b i e r i t de 12,5 cm. lungime, în formă aproape t r i u n g h i u l a r ă
cu un spin ce depăşeşte cu 3 cm orificiul de fixare în plăsele (pl. 4/3) ;
— v a l v ă de tipar din lut ars, în formă paralelipipedică cu dimensiunile de 3,2 χ
2,3 x l , 3 cm, avînd pe una din feţe adîncită o alveolă, acum mult corodată, pentru t u r n a t
bijuterii, probabil cercei ; la unul din capete, valva păstrează orificiul de turnare (pl. 5/7) ;
— partea laterală, cu a p u c ă t o a r e , a |(unei valve de tipar, din bronz, pentru t u r n a t
nasturi globulari ; are 31 mm lungime şi 17 mm lăţime, iar concavitatea semisferică are
diametrul de 15 mm ; în j u r u l c o n e a v i t ă ţ i i sferice se află trei orificii pentru fixarea valvei
pereche, iar la partea superioară se. găseşte orificiul de turnat (pl. 5/6) ;
— ac cu floare, din argint aurit ; floarea este circulară cu diametrul de. 20 mm,
avînd pe. margine. 14 cercuri din sîrmă răsucită fixate pe placă ; în centru se află o alveolă
cu diametrul de. 6 imn flancată dc patru tuburi spiralate din s î r m ă , l o t u l fiind înconjurat
de. un cerc de s î r m ă de argint r ă s u c i t ă . Pc averso se p ă s t r e a z ă vizibilă lipii ura acului,
ulterior desprins (pl. 5/3) ;
— inel din bronz cu piatră din sticlă roşie, prinsă în m o n t u r ă cu patru ghiarc
dispuse în cruce. Veriga, t u r t i t ă , arc diametrul de 14 mm (pl. 5/16) ;
— nasture globular din argint turnat, în formă ovoidală, cu diametrul dc 15 X
13 mm şi t o r t i ţ ă s u p r a i n ă l ţ a l ă , compus din două valve lipite, pe margine, şi decorate cu
un frumos motiv geometric (pi. 5/15) ;
— creuzete de turnat, minereu, în formă de. piramidă (pi. 5/4,5) cu gura t r i u n h i u l a r ă
şi laturile uşor curbate ; au fost găsite ş a p t e exemplare, întregi sau fragmentare, laturile
lor fiind egale cu înălţimea şi v ariind între. 2,5 cm şi 5 cm ; în interiorul şi pe pereţii tuturor
pieselor şi a fragmentelor au fost găsite Ia analiză resturi şi urme de argint, cupru, zinc
7
şi compuşi ai acestora (oxizi, sulfuri şi cloruri) ;
— vîrfuri de s ă g e a t a cu peduncul (2 ex), din fier, cu partea activă triunghiulară,
de. 3,5 cm lungime, iar pedunculul, dc 1,5 cm lungime, reprezintă o prelungire a s c u ţ i t ă
a bazei p ă r ţ i i active ;
— cîrlig de u n d i ţ ă din fier (pl. 5/1) lung de 9,5 cm, cu urechea de prindere a firului
o b ţ i n u t ă prin îndoirea capului tijei opus părţii active, care este bine a s c u ţ i t ă şi p r e v ă z u t ă
cu cîrlig de fixare a prăzii ; o altă piesă de acest gen, găsită în acelaşi atelier, are formă
o b i ş n u i t ă , fără ureche de fixare a firului, iar lungimea este de 7 cm (pl. 5/2) ;
— undrea din fier cu corpul de 12 cm şi cu urechea alungită de 0,8 cm lungime
(pl. 6/3);
— piroane cu floare cu d i a m è t r e de 3,5 cm şi cu spini de 4,5 cm, precum cuie, cu
floare sau fără floare, de mai mici dimensiuni ;
— pipe întregi sau fragmentare (27 exemplare) ; cele trei exemplare întregi, două
sînt lucrate din lut fin de culoare neagră metalică (pl. 6/1), iar cel de al treilea este s m ă l ţ u i t
la exterior în culoare verde (pl. 6/2) ; la acestea se a d a u g ă , cum am m e n ţ i o n a t deja, lupe
întregi sau fragmentare de zgură, fragmente şi reziduuri de fier, bronz, cupru şi argint.
Complexul mai vechi, descoperit în 1987 la Oraşul de Floci şi cercetat şi în campania
arheologică a anului u r m ă t o r , p i v n i ţ a cu zidărie din piatră şi cu podeaua din cărămidă,
este, d u p ă cum am mai spus, prima construcţie de acest gen cunoscută pînă acum în cu­
prinsul acestui oraş medieval românesc de cîmpie, datarea ei în cursul secolului al XVI-lea
fiind în afara oiicărei îndoieli. în orice caz, construirea şi funcţionarea pivniţei şi a locuinţei
de deasupra a cărei existenţă o presupune marea cantitate de moloz şi de d ă r î m ă t u r i î m p r ă ş -

7
Analize efectuate l o t de colegii din laboratorul de i n v e s t i g a ţ i i fizico-chimicc d i n Muzeul dc Istorie,
c ă r o r a le m u l ţ u m i m din nou.

101

www.mnir.ro
tiate pe o mare suprafaţă, la începutul secolului al XVI-lea este asigurată de descoperirea
la baza pivniţei, pe podea, a două monede de argint), ambele emise de regele Poloniei,
loan Albert (1492 — 1501). Tot aşa, funcţionarea pe mai departe a aceluiaşi complex pînă
la abandonarea sa definitivă şi apoi la demantelarea aproape completă a zidurilor, spre
finele aceluiaşi secol (eventual la începutul celui u r m ă t o r ) , este s u s ţ i n u t ă , d e o p o t r i v ă ,
de descoperirea la baza aceleiaşi pivniţe a altor trei monede, dintre care un dinar de argint
de la Gabriel Bethlen (1613 — 1628) o aceea de argint emisă la Constantinopol în secolul
al X V I - l e a , găsită pe toboganul i n t r ă r i i , şi un fals de bronz d u p ă un dinar unguresc emis
de Ferdinand I (1526 — 1564). Apoi este vorba de amenajarea, în prima parte a secolului
u r m ă t o r , direct peste resturile abia demolate a casei cu p i v n i ţ ă , a celui de al doilea atelier
meşteşugăresc cunoscut pînă acum în cuprinsul acestui oraş, atelier ale cărui caracter şi
funcţionalitate s-au dovedit a f i fost mult mai complexe decît a celorlalte patru, anterior
cercetate şi care p ă r e a u a f i fost prin excelenţă specializate în prelucrarea osului şi în con­
fecţionarea nasturilor din os.
De data aceasta, prin î n t r e g u l său inventar, prezentat succint mai sus, atelierul
nr. 5 de la Oraşul de Floci face, credem dovada i n d u b i t a b i l ă a complexităţii sale, meşte­
şugarii de aici dovedindu-se deopotrivă specializaţi în prelucrarea osului şi a metalelor
şi în confecţionarea uneltelor, podoabelor şi a bijuteriilor din fier, os, bronz, argint şi
chiar argint aurit. Turnarea în acest atelier a bijuteriilor este dovedită convingător a t î t
de unele produse finite, şi avem în vedere în primul rînd nasturele tubular din argint turnat,
cît mai cu seamă cele două valve de tipar, din Iul şi din bronz, pentru turnat podoabe şi de
numeroasele creuzete de turnat minereu, cu urme tiare de argint, cupru şi zinc. Prin toate
acestea, cel de al cincilea atelier de la Oraşul de Floci este primul centru complex de produc­
ţie cunoscut pînă acum în care prelucrarea osului şi a diferitelor metale sc făcea în mod
curent.
Datarea atelierului în veacul al X V I I - l e a este susţinută a t î t de situarea lui strati­
grafică peste nivelul de demolare a construcţiei cu pivniţă din secolul anterior, de n u m ă r u l
mare de pipe de lut, întregi sau fragmentare, găsite laolallă cu celelalte piese de inventar
specifice atelierului, c î t şi două monede aflate, de asemenea, la nivelul podelei şi anume
o aceea din argint, destul de ştearsă, emisă de Imperiul Otoman in secolul al X V I I - l e a şi
un fals din bronz b ă t u t la Suceava după υ η solidus b ă t u t de Carol Gustav pentru Riga
în 1660.
Ţ i n î n d seama dc toate acestea socotim că perioada de amenajare şi de funcţionare
a celui de al cincilea centru de p r o d u c ţ i e meşteşugărească de la Oraşul de Floci poate f i
s t a b i l i t ă în secolul al X V I I - l e a , mai precis către mijlocul şi a doua j u m ă t a t e a l u i .
Se pare că o d a t ă cu demolarea casei cu p i v n i ţ ă şi-a î n c e t a t e x i s t e n ţ a şi o a l t ă
construcţie a l ă t u r a t ă , paralelă, s i t u a t ă Ia numai 1,25 m spre nord, de la care s-au p ă s t r a t
doar 8 blocuri mari de piatră cioplite poligonal şi a căror dispunere în plan indică „tălpicii"
pe care au fost aşezate bîrnele t a l p ă ale unei locuinţe din lemn. Această locuinţă, cu plan
dreptunghiular şi dimensiunile de 6,50 χ 3,50 m, pare a reprezenta un nou t i p de locuinţă
la Oraşul de Floci, acela al locuinţelor din lemn î n ă l ţ a t e pe „tălpici" din blocuri de piatră
(pl. l/c). Şi aceasta cu a t î t mai mult cu cît în campaniile anterioare au mai fost întîlnite
asemenea blocuri mari de p i a t r ă , cioplite similar, dar niciodată p ă s t r a t e „in situ" şi i n -
dicînd cu s i g u r a n ţ ă planul şi temelia unei case, ca acum.
Campania anului 1988' a prilejuit, trasarea şi săparea unei secţiuni dc 132 χ 1,50 m,
ce a pornit de Ia 9 m dnord de secţiunea L X I V şi a s t r ă b ă t u t l o t terenul pînă la şoseaua
n a ţ i o n a l ă , aroximativ pe direcţia nord-sud, cu scopul i n t e r c e p t ă r i i vechiului curs al
I a l o m i ţ e i , al cărui traseu este încă v i z i b i l în teren, şi a eventualelor complexe exitsente
pe traseul acestei noi secţiuni care a p r i m i t n u m ă r u l L X V I . Dacă în primele 13 carouri
ale secţiunii nu a a p ă r u t nimic deosebit de semnalat, după cum nici în celelalte, începînd
de la caroul 20 nu au a p ă r u t straturi arheologice demne de r e ţ i n u t , cu excepţia vechiului
curs al rîului, surprins în cuprinsul carourilor 28—53, în interiorul carourilor 14—19, în
schimb, a ş a d a r la circa 43 m nord de casa cu p i v n i ţ ă şi de atelierul nr. 5, au fost identi

8
La campania a r h e o l o g i c ă a a n u l u i 1988 de la O r a ş u l de Floci a participat şi Ghcorghe I . Gantacu-
xino. N-a mai p a r t i c i p a t i n s ă , f i i n d r e ţ i n u t la Slobozia, V i r g i l N l ţ u l e s c u .

102

www.mnir.ro
 ficate şi cercetate integral resturile din c ă r ă m i d ă şi mortar de var ale fundaţiei a unui
edificiu de mari dimensiuni şi anume : 14,55 m lungime la exterior (12,95 m la interior)
şi 7,15 lăţimea la exterior (5,60 la interior). Acest plan dreptunghiular este p r e v ă z u t la
colţuri cu patru contraforţi, iar pe mijlocul laturilor lungi cu cite alţi trei, aceştia din u r m ă
continuîndu-se către interior cu cîte un pilastru ce depăşeşte spre interior linia zidurilor
cu aproximativ 0,55—0,60 m (pl. 2). Edificiul cu dimensiunile şi mai ales cu forma destul
de neobişnuite are laturile lungi dispuse aproximativ pc direcţia SE —NV, cu zidurile fun­
daţiei făcute în totalitate din c ă r ă m i d ă şi mortar dc var. L ă ţ i m e a zidurilor de fundaţie
este de 0,70—0,80 m iar contraforţii depăşesc tot cu 0,70—0,80 m linia e x t e r i o a r ă a zidu­
rilor, cei de colţ depăşind-o cu ceva mai m u l t , iar cel din colţul sudic chiar cu 1 m. Pilaştrii
i n t e r i o r i au, ca şi contrafort i i , lăţimea dc aproximativ, 0,80 m. F u n d a ţ i i l e zidurilor şi
d e o p o t r i v ă ale contraforţilor şi pilaştrilor, au fost lucrate după cum am m e n ţ i o n a t deja,
exclusiv din cărămizi întregi sau fragmentare înecate în mortar de. var în şanţurile de fun­
daţie al căror traseu sc păstrează bine pc alocuri, d a t o r i t ă demantelării zidăriei în unele
locuri pînă aproape de bază. F u n d a ţ i i l e şi desigur şi zidurile elevaţiei, au fost consolidate,
cu b î r n e dc lemn dispuse longitudinal, ale căror nume sc păstrează încă foarte clar, mai
cu seamă pc laturile, de SV şi N E , şi atestă că au avut grosimea dc 0,10 — 0,15 m. Cără­
mizile au în general dimensiunile dc 0,31 x0,16x0,05—0,06 m, iar resturile de mortar
vintre ele au grosimea de 2,5 — 3 cm şi sînt lucrate farte îngrijii. în interiorul acestui edifi­
ciul a t î t de interesant, către latura scurtă (SE) s-a găsit o porţiune dc perete prăbuşit pe
podea, dinspre N E . Acest zid căzut este făcut dc j u m ă t a t e de c ă r ă m i d ă , respectiv de 0,20 m
grosime cu tencuială cu tot, şi indică, prin dispunerea cărămizilor p ă ' l r a t e e x i s t e n ţ a
p o r n i r i i arcului unei deschideri (ferestre ?) la circa 0,40 m de pilastrul din partea de N E .
Podeaua construcţiei pare a f i fost făcută din seîndură. urme în acest sens fiind sesizate
In mai multe locuri atît pe latura sudică cît şi pe cea nordică, resturi convingătoare ale
existenţei unei podele din c ă r ă m i d ă nefiind sesizate. în schimb, m u l ţ i m e a fragmentelor
de olane, între care şi citeva exemplare întregi cu lungimea de 0,35 m, lăţimea de 0,19 m
la un c a p ă t şi de 0,14 m la cel opus şi cu grosimea de 2,5 cm, găsită peste l o t , face din
p l i n dovada că acoperişul construcţiei era făcut, neîndoielnic, din asemenea materiale.
Dat fiind stadiul foarte avansat de distrugere a edificiului, uneori inclusiv a zidu­
rilor sale de f u n d a ţ i e , inventarul arheologic propriu-zis este extrem de sărac şi se compune
din p u ţ i n e fragmente, ceramice databile. în sec. X V I — X V I I (fragmente de urcioare, de
farfurii s m ă l ţ u i t e ornamentale, mici fragmente de sticla colorată, b u c ă ţ i de t a b l ă dc a r a m ă ,
etc.). Materialul numismatic este, în schimb, mult mai concludent. Astfel, sub a r ă t u r ă ,
peste nivelul de demolare a efificiului din c ă r ă m i d ă a fost g ă s i t ă o para din argint emisă la
Constantinopol de M a h m u d I (1730 — 1754), fapt ce poate, eventual, sugera că distrugerea
şi demantelarea construe iei se făcuse î n a i n t e dc j u m ă t a t e a secolului al X V I I I - l e a în
schimb, descoperirea în interior, sub d ă r î m ă t u r i , pe. podea sau foarte aproape de ea, a doi
dinari ungureşti din argint, foarte deterioraţi şi p u ţ i n v i z i b i l i , din secolul al XVI-lea şi
mai cu seqmă a altor doi dinari ungureşti din argint, dar mai bine p ă s t r a ţ i şi uşor lizibili,
emişi de Ferdinand I (1526 — 1564) şi, respectiv Maximilian I I (1570) pot asigura, credem,
eu suficientă s i g u r a n ţ ă , datarea edificării şi funcţionării acestei deosebit de interesante
c o n s t r u c ţ i i din c ă r ă m i d ă către mijlocul şi în a doua j u m ă t a t e a secolului al XVI-lea,
perioadă în care descoperirile şi siturile arheologice de la Oraşul de Floci sînt tot mai frec­
vente în u l t i m i i ani. în interiorul construcţiei am constatat încă cu oarecare surpriză ab­
s e n ţ a t o t a l ă a oricăror resturi de la i n s t a l a ţ i a de încălzit, nefiind găsit nici un fragment
de cahlă, cu t o a t ă sărăcia materialului arheologic în general, datorat şi stadiului destul de
avansat de distrugere şi demolare. Constatarea este cu a t î t mai surprinzătoare cu c î t ,
d u p ă cum se ş t i e , în marea majoritate a locuinţelor orăşeneşti, mai mari sau mai mici,
cercetate p î n ă acum, nu au lipsit urmele de sobe sau fragmente de cahle. Acest fapt, îm­
p r e u n ă cu planul cu t o t u l deosebit, conferă edificiului din cărămidă un caracter cu t o t u l

9
Ne facem o p l ă c u t ă datorie în a exprima deplinele noastre m u l ţ u m i r i , pentru sprijinul eficient
acordat c e r c e t ă t o r i l o r dc la O r a ş u l de Floci, dc c ă t r e P r i m ă r i a comunei Giurgeni, j u d . I a l o m i ţ a de conducerile
C.A.P. Giurgeni, I . A . S. Giurgeni, I . A . S. Vlădeni cît şi p r i m ă r i a o r a ş u l u i H î r ş o v a .
cd. 62 C e r c e t ă r i a r h c l gice f. 8 c w - 8 1 2 r 1 4 fila 1 6 3 - 2 2 7 Mariana

103

www.mnir.ro
aparte. E l se află aproape de marginea sudică a vechiului curs al Ialomiţei, la Dumai c î ţ i v a
metri este de atelierul nr. 1 de confecţionat nasturi din os şi după cum am v ă z u t , la 43 m
nord de atelierul nr. 5 şi respectiv, casa cu p i v n i ţ ă . în orice caz, zona aceasta în care sînt
masate, la mici d i s t a n ţ e unul de a l t u l , complexe importante, chiar dacă nu toate şi con­
temporane, precum şi biserica nr. 1 şi necropola aferentă, atelierele n m e ş t e ş u g ă r e ş t i nr. 1,
2 şi 5, prima casă cu fundaţia din p a t r ă şi cu podeaua din c ă r ă m i d ă găsită aici, casa cu p i v ­
n i ţ ă din p i a t r ă şi ediciciul d i n c ă r ă m i d ă cu contraforţi par a indica aici unul d i n cartierele
importante ale oraşului medieval cu efdificii deosebite şi centre de p r o d u c ţ i e importante,
poate chiar centrul orăşenesc.

L E S R E C H E R C H E S A R C H E O L O G I Q U E S D E P I U A P E T R I ( L A V I L L E D E I/LOCI), COM. GIURGENI,

DEP. D E IALOMIŢA

— Résumé —

Les auteurs p r é s e n t e n t les r é s u l t a t s des recherches a r c h é o l o g i q u e s faites à Piua P e t r i durent les

a n n é e s 1985— t',188. A i n s i , dans les carreaux 12—15 des sections l . V et L V 1 I , à 0,55 m de profundeur, on n-
identific les t r i e s d'une h a b i t a t i o n urbaine en bois et q u i a é t é i n c e n d i é e à la fin du X V I-cmc siècle. Le 1 â t i
ment, avant les dimensions de 7 x 3 m , contenait deux chambres. Sur !e parvis d'une de chambres on a d é c o u ­
vert deux ,-ascs c é r a m i q u e s , l ' u n contenait des grains de blé et d'orge c a r b o n i s é s , le second des semences de
p e t i t pois et de lentille, é g a l e m e n t c a r b o n i s é e s .
Dans les carreaux 26 — 28 des m ê m e s sections, à une. profundeur de 0,65 m , on a é t u d i é les restrs
i n c e n d i é s d'une autre h a b i t a t i o n en bois, de surface, datant de la f i n du X V I - c m e siècle. Dans l'une des deux
1
chambres qu'elle contenait, sur le parvis, on a d é c o u v e r t d i n situ ' les d é c o m b r e s d'un pcêle avec 35 vases-
carreau.
Dans la section L l X , les careaux 3 — 6, à une profondeur de.0,65 m on à fouillé les restes d'une ai^re
h a b i t a t i o n en bois, de surface, i n c e n d i é e , avant les dimensions de 7 , 2 5 x 7 m et conlenanl de m ê m e deux
chambres. La datation cette fois aussi est fixée au X V I - è m c siècle.
Vers la l i m i t e e x t r ê m e nord-est de la v i l l e , sous les niveaux urbains, à des profondeurs compris entre
0,90 et 1,80 m , on a d é c o u v e r t des traces du X I - c m e siècle. Dans cet ancien niveau culturel roumain on a
identifié un atelier de forgeron qui contenait 6,100 k g de scorie de fer.
A environ 50 m nord-est de l'église no. 1 on a d é c o u v e r t trois complexes •'•un c a r a c t è r e unique :
a) le fondement en m u r de pierre d'une cave de 8,25x 5 m , p a v é avec des briques appartenant à une
maison en m u r et d é m o l i e a la f i n de X V l - è m e ou au commencement du X V I l - è m e siècle
b) les restes d'un atelier d'artisan spécialisé dans le t r a v a i l de l'os et du m é t a l pour obtenir des outils,
des parures et des bijoux en fer, os, bronze et argent. Cet atelier se trouve au-desus de la maison à cave et
date du X V I I - è i n e siècle
c) un grand édifice de 1 4 , 5 5 x 7 , 1 5 i n , en brique, avec des contreforts aux coins et à la m o i t i é des
c ô t e s longues. A u centre, à l ' i n t é r i e u r , sc t r o u v a i t un pilier. L a d a t a t i o n est faite pour la seconde m o i t i é du
X V I - è m e siècle.

104

www.mnir.ro
 T Y P E N ROMISCHER B R O N Z E S T A T U E T T E N
AUS D A K I E N (II).
ORIENTALISCHE GOTTHEITEN *

LUCIA Ţ E P O S U - MARINESCU

Vorligendes Beitrag stellt die Bronzeslatuetten vor, die i n D a k i c n gefunden wurden

und orientalische Gottheiten darstellen.
Zu den orientalischen Gottheiten gchoren i m Repertoire der Bronzeslatuetten
]
aus Dakien : Jupiter Dolichenus, Serapis und Osiris . Zahlenm assig am besten verlreten
ist der syrisehe Gott, der als Beschtitzer des Reiches in die Reihen der " d i i militares"
aufgenommen wurde und in der romischen Armce vielc Anhangcr hatte. Die Statuctten,
2
die. den Gott aus Doliche darslellen wurden in der landlichen Sicdlungen von Desa,
Kreis Dolj und im romischen Lager von Ili.şua, Kreis R i s l r i ţ a - N ă s ă u d cnldcckt. Leider
sind die Statuetlen als Fragmente und in schlechtem Zustand crhalten. Einzig und allein
Jupiter Dolichenus aus Desa bewnhrt noch seine Form. Ubrigcns ist diesc die von der
Herstellungstcchnik inleressanleste Statuette, da sie ein Vollguss ist und die Details
in der K l r i d u n g durch nachtragliche Einschnillc widcrgegeben wcrden.
Aile zwei Statuetlen stellen einen Gott mit dem Aussehen eines altcn Mannes mit
Bart und Schnurrbart dar, der eine Militiirunirorm triigt (cuirasse musclée), mit phrygis-
cher Miitzc auf dem K o p f .
Die Statuette von Desa (Katalog Nr. 1) zeigt die Gottheit m i t phrygischer Miitze
auf dem K n p f und zu Locken geformtcm Uaar, die den Kopf wie eine Krone umsaumen.
Der Mund ist umrundel m i t dem Schnurbart und einem kurzen Bart. Mehrcre Details
der Tunika und der Rushing, an der vicl gearbeitet wurde, wurden eingeritzt. Der unterste
Teil der Rtistung endet mit zwei Reihen pleryges, wobei der erste aus einer Reihe pteryges
besteht, die am unteren Ende abgerundet und klein sind, daruntcr gibt es Reihen von
rechteckigen pleryges, die die oberhalb der Knien zu liegen kommcn und m i t senkrechten
Reihen kleiner Punkte verziert sind. Unter der Riistung schaut der untere Teil der Tunika
hervor. Die iiblichen Schulterschiitzen werden durch Einschnitte angedeutct. Cingulum,
das typisch fur die romischen Offiziere ist, wird ilber den Hiiften ebenfalls durch Einschnite
dargestellt. E r hielt in der sich in Bcwegung befindenden rechtcn Hand die Doppelaxtt,
das verlorengcgangen ist, und in der leicht vom Korper enlfernten linken Hand, das
Blitzbundel.
Die Statuette von llişua (Katalog Nr. 2) ist klassischer. Der Gott t r ă g t dieselbe
Panzerplatte, doch seine Gesten sind bestimmter, seine Rechte in rechten Winkel erhoben,
die Linke nach vorne ausgestreckt, anfangs m i t denselben spezifischen A t t r i b u t e n . Was
die Statuette von anderen Darstellungen von Dolichenus untcrscheidet ist die gespitzte
phrygische Mtltze, die vorne eine Krone ans sieben foliophormen Vorsprtingen und in
der Mitte, zwischen, zwei Blattern, eine Kugel hat.
1
F i i r die V c r b r c i t u n g orientalischen Rcligionen i n Dakien siche : D . O. Popescu, Melanges rie l'Ecole
roumaine en France, 1927, S. 1 5 7 - 2 0 9 ; O. Floca, Ed, 6, 1935, S. 2 0 4 - 2 3 9 : C. Petolescu, Apulum, I X , 1971,
S. 613 f. S. Sanie, Aclcs dc la II-ème Conférence internalonale d'Etudes Classiques. Eiicnc, Cluj, 2—7 octobre,
1972, é d i t é s par I . Fischer ( B u c u r e ş t i 1975), S. 529 — 537 ; I . Berciu —C. Petolescu, Les cultes orientaux dans la
e
Dacic meridionale, Leiden 1976 ( E P R O 58) S. Sanie, Epigraphica. T r a v a u x d é d i é s au V I I C o n g r è s d ' é p i g r a p h i e
g r é e q u e et latine, C o n s t a n ţ a , 9 - 1 5 septembre 1977, é d i t é s par D . M . P i p p i d i et E m . Popcscu, Bucarest 1977,
S. 131 f f A l . Popa — I . Berciu, Le culte de Jupiter Dolichenus dans la Dacie romaine, Leiden 1978 ( E P R O 691 ;
M . Malaise, A A ' i î W , I I , 17. 3, S. 1 6 7 7 - 1 6 8 0 M . H ô r i g , A A ' R W , I I , 17.4, S. 2 1 5 0 ; L . V i d m a n n , ANEW,
I I , 18. 2, S. 1 000 f f ; S. Sanie, ANRW, I I , 18.2, S. 1 1 6 5 - 1 271; G. H ô l h l , Spâlantike und frilhbyzantintsche
Kultur Bulgariens zwischen Orient und und Okzidcnl, Wien 1986, S. 52 f f .
2
Siehe : P. Merlat, Répertoire des inscriptions cl monuments figurés du culte de .'lupiler Dolichenus,
r
Rennes 1951 ; D e r s . , . i i p i / e r Dolichenus. Essai d'Interprétation et de synthèse, Paris 1960 ; M . H 6 r i g - E . Schwert-
helm, Corpus Cnltus Ioois Dolicheni, Leiden 1987.

105
14 — C e r c e t ă r i arheologice

www.mnir.ro
 A m meisten ăhnelt der Gestik und dem Aussehem des Gottes von Ilişua die Sta-
tuetten von Mauer an der U r l , die die Gottheit stehend auf dem Stier darstellt und Junona
8
auf dem Rehbock stehend .
Vom Repertoire der Bronzestatuetten, die in Dakien entdeckt wurden und Jupiter
Dolichenus darstellen, muss eine Statuette aus Gherla ausgeschlossen werden, von der
man zwar sagt, sie wiirdc zu den e r w ă h n t e n Statuetten gehôren, die aber eigentlich Mars
4
zeigt. .
Obwohl die Statuetten von Desa und Ilişua in verschiedenen W e r k s t ă t t e n herges-
tel 11 wurde — erstere kommt wahrscheinlich aus dem Orient — zweitere aus Mitteleu-
ropa — entslammen sie derselben Zeitspannc, Ende des 2. .3h., die esten zwei Jahrzehnte
des 3. Jh.
Anscheinend sinddie agyplisehen Gottheiten ebenfalls gut vertreten da eine Sta­
5
tuette des Sarapis, zwei Statuetten des Osiris und eine herrliche Buste von Isis entdeckt
wurden, m i t der wir uns jetzt nicht beschăftigen.
Aus der romischen Stadt Romula (Reşca, Kreis OH) slammt eine Statuette die
Sarapis sitzend darstellt (Katalog Nr. 3). Da ein Hohlguss, ist die Statuette inittelmăsig
gut erhallen geblieben. Der rechte Fuss ist beschădigt, es fehlen die Arme und der Thron.
Der Gott t r ă g t ein langes Gewand m i l Falten in V-Form auf der Brust und am unteren
Teil des Korpers. E i n kurzen Maniei bedeckt einen Teil des Riickens und fălit auf die
linke Schulter. Auf dem H a u p l eines alien Mannes m i l dichtem Haarwuchs und Bart,
ein Calalhos m i l stilisierten Olivenzweigen. A n den Fiissen Iragt er Sandalen. Es ist schwer
zu bchauplen ob seine rechte Hand auf dem Kopf des Zerberus ruht oder ob er damit
eine Phiale hielt, und ob er m i l der Linken das Zepter hielt. Tatsache ist, dass die v o n
Bryaxis gemachte Ilolzslalue, die den Tempcl von Alexandria zierte, unzâhlige Male
reproduziert wurde, wie cs eine Statuelle aus Paramythia beweist, die im British Museum
aufbewahrt wird und aus dem 3. Jh. v.u.Z. stammt *., oder jene aus der Nationalbiblio-
thek aus P a r i s ' . Der der Statuette aus Romula ăhnelt dem einer Statuette die Sarapis-
Herkules darstellt, und i m Museum von Kabul ausgestellt ist und i m 2. Jh.u. Z.
8
hergestellt wurde . Dem 2" Jh. u.Z. muss auch die Statuette von Romula angehôren.
Die Statuetten die Osiris darstellen sind vom Standpunkt des Ortes ihrer Entdec-
kung " v e r d ă c h t i g " . So wurde eine Statuette (Katalog Nr. 4) in Valea Seacă, Kreis Covasna
in der Erde gefunden, wo es aber keine sonstige Spuren archăologischer Funde gab, und
die andere, aus dem Museum in Drobeta — T u r n u Severin (Katalog N r . 5) stammt aus
der Privatsammlung I s t r a t i — Capşa, die grosstenteils aus Stiicken aus Romula gebildeţ.
ist. Leider k ô n n e n wir nicht sicher sein, dass die Statuette des Osiris auch dort ausgegra-
ben wurde. Ausserdem g i b t es i n R u m ă n i e n noch weitere zwei Statuette von Osiris, eine
i m Museum in T i m i ş o a r a , ein unpublizici les Stiick, das aus der Sammlung Pongrats
k o m m t , und eine i m Museum in Alba Iulia die aus einer Privatsammlung stammt ».
Die Statuetlen sind ăhnlich, flach, und Osiris wird als Mumie dargestellt. E r h â l t
die Arme gegeniiber auf der Brust, in der Rechten die Geissel, i n der Linken d e n K r u m m s -
tab. Auf dem Haupt, die oberăgyptische Krone m i t Straussenfedern und Urăusschlange.

' R. N o l l , Das Inaentar des D->lichenusheiligtums von Mauer an der Url. Der romisehc Limes In Osste
reteh, Hett 30, 1980 ; Guss und Form. Bronzen aus der Antikensammlurg, Wien 1986, N r . 221, A b b . 2 2 3 ;
M . I l i i r i g - E . Schwerthclm, a. a. O., T a t . I I , A b b . 3.
* S. Sanie, ANHW, Π , I . 8 . ° , S. 1 188, Tabelle 1, N r . 5 u n d 16. Siehc auch M . H ô r i g - E . Schwert-
heiin, a. a. O., S. 9 7 - 9 8 , N r . 139.
5
I . Berciu - C. Petolescu, a. a. O.
β
H . B . Walters, British Museum. Selected bronzes, greek, roman and etruscan in the Department of
Antiquities, L o n d o n 1915, Taf. 771 ; J . Swaddling, Cahiers d'archéologie romande, 17, Lausanne 1979, S. 103,
Taf. 51, 5. F t l r die Serapisikonographie slehc auch : W . I l o r n o s t e l , Sarapis. Sludien zur Cberlleferungsgeschlchie
den Erscheinungsformen und Wandlungen der Gestalt eines Gottes, Leiden 1973 ; Ders., Hommages à Maartcn
Vermaseresn, I I , Leiden 1978, S. 5 0 1 - 5 1 8 ; M . Malaise, Latomus, 34, 1975, S . 3 8 3 - 3 9 1 ; V . T r a n t a m t h l n ,
AA'TVJt, I I , 17.3, S. 1 7 1 3 - 1 7 2 2 .
' E . Babelon — A . Blanchet, Catalogue des bronzes antiques de la Bibliothèque Nationale, Paris 1895,
N r . 29.
* I I . K u n c k e l , Alba Hegia, X X I , 1948, S. 2 1 , Taf. V I 1.
' A l . Popa, Latomus, X X I V , 1965, 5 6 2 - 5 6 3 .

106

www.mnir.ro
Er schaut geradeaus und hat ein spitzes K i n n . Die Statuetten hatten anfangs einen Be-
festigungszapfen und ăhneln wie jene die in den Salzbergwerken von Montmorot
l l 1 1 1 3
Orpière , Venlo und insbesondere in Obertraun aus Osterreich gefunden wurden.
u
R. Fleischer, der die Auffassung von G. Roeder iiberniinmt , ist der Ansicht, sie stammen
aus der ptolomăischen Zeit. Die Gegenstănde aus Dakien scheinen neuer zu sein, auch
wenn ihre Herkunft sicher were. Sie scheinen auch eher dekorative Gegenstănde als
Idole zu sein, dank der Vorliebe der R3mer fur " ă g y p t i s c h e A n t i q u i t ă t e n " .
Wenn wir die Orte in denen Statuetten orientalischer Gottheiten gefunden wurden
n ă h e r betrachten, stellen wir fest, dass sie dieselben sind, wo auch die Statuetten gefunden
wurden, die Gottheiten des griechisch — romischen Pantheons darstellen, nur dass die
Anzahl der letzleren viei groser ist. Ausser den Statuetten, die Gottheiten darstellen,
kann man auf weitere zwei Statuetten n ă h e r eingehen, die i m Norden Dakiens in Poro-
lissum entdeckt wurden und von denen man sagte, sie stellen orientalische Gottheiten dar.
Eine Statuette ohne Parallclen in Dakien ist die eines schwarzen Kindes m i t
aneinandergepressten Knien, das auf einem m i t zwei Reptilien verzierten Sockel sitzt.
Der Neger hat einen iibermăssig grossen Kopf, dichtes Haar, Zotlenfrisur, von oben an,
hinab den Riicken und teilweise auf der Stirn. Seine Augen sind gross und traurig, der
Mund halb offen, mit heruntergelassencn Mundwinkeln. Der leicht nach rcchts geneigtc
Kopf ist zwischen den zusammengezogenen Schultern und lehnt sich an den linken Arm
an. das. K i n n an die rechte Handflache die von sehr langen und sehlanken Fingern fortge-
l5
setzt wird. Die Statuette wurde m i t Isis identifiziert , stellt aber cigene.ich einen Neger
dar und halle einen praktischen Zweck — sie diente als Deckel eines Balsamarium oder
eines Tintenfasses. Das Stiick gehort zum Reperloirc der Bronzen die Afrikaner darstellen,
immer nackt, m i t Locken. als Torso oder in Bewegung. Das Haar des Kindes aus Poro-
1β
lissum errinert an die Frisur einen sitzenden Neger aus Kairo aus dem 1. Jh. u.Z. , eine
Statuette aus Vaison, die im British Museum aufbcwahrt wird cin schwarzes, tanzendes
K i n d aus Carnuntum '*.
Die Statuetle von Porolissum scheint nicht die. einzige diesen Typus in Dakien
zu sein. Zur Sammlung von I . Téglas aus dem X I X Jh., m i t Stiicken aus dem antiken
Pota'ssa, gehôrte auch, lăut Inventar der Sammlung "eine kleine Statuelte eines knienden
1
Agyptcrs, Bronze. Gebaude im Sîndului — T a l " · . Die archăologischcn Grabungen
zeigen dass das heutige Sîndului — Tal (Valea Sîndului) einen zentralen Platz innerhalb
der romischen Stadt einahm, die unter Scptimius Severus zum Municipiuum und zur
Colonia wurde, wo es scheinbar einen Tempel der ăgyptischen Gottheiten gab Es w ă r e
also ein Beweis der Verbindung zwischen der Verbreitung der ăgyptischen Kulte und
der Erzeugnisse der alexandrinischen Kunst.
Auch aus Porolissum stammt eine Statuette, die zusammen m i t ihrem Sockel
bewahrt wird, m i t dem sie ein Ganzes bildet, und ein nacktes K i n d darstellt, dicklich,

1 0
P. Lebcl, Annales I.itlrratres de l'Université de Besançon, 62, A r c h é o l o g i e , 17, Paris 1963, S. 14,
N r . 8, Taf. V H I / 8 .
1 1
R. T u r r a n , Λ.VIVif, 18.1, TAR. V I I 11.
1 2
A . N . Z i d o k s —Josepluis J i l l a — W . S. T . Peters- Α.M W i t t e v c c n , Description of the Collection
in the Rijksmuseum G. M. h'am at Xijmcgsn, V I I , 1973, S. 78—79, N r . 131.
1 3
R. Fleischer, Die romischen Dmnzen ans Osterreich, Mainz 1967, S. 108, N r . 136. Taf. 73, S. 109.
N r . 137, Taf. 7 1 . F i i r die V c r b r e i l u n g der Osirisstatuctlen siche auch : G. G r i m m , Die Zcugnisse Ăgyptische,.
Religion und Kunsiclemenleim romischen Deutschland, Leiden 1969, S. 16 —164 und Taf. 4 , 1 — 4 V . Vvcssctzky
Hommages Maarten Vermaseren, I I I , S. 1 316 f t .
" R. Fleischer, a. a. 0., S. 110.
» A l . Matei, AetaMP, V I , 1982, S. 77 f., N r . 3, Taf. I V - V .
u
K . A n t o n Neugebauer, Die grlechischen Bremen der Klasslschenzcit und des Hellcnismus, Berlin
1951, S. 7 8 - 8 3 . N r . 67, Taf. 36.
1 7
H . B . Walters, a. a. 0., N r . 8 T 0 = H . Rolland, X V I I I Sup) 1. à Gallia, S. 105, N r . 194.
" R. Fleischer, Anliken Bronzestaluellen aus Carnuntum, G r a z - K o l n 1966, 46 f., N r . 70. Siehe
auch : Ş t . Boucher, Recherches sur les bronzes figurés de la Gaule pit- romaine et romaine, Paris 1976, S. 182 —
184 E . B a b e l o n - A . Blanchet, a. a. 0., S. 411, N r . 1 012, A b b . 1 012.
1 4
.1. Bajusz, Acta MP, I V , 1980, S. 373, N r . 196.
2 0
M . Bărbulesc.u, Dtn istoria militară a Daciei romane. Legiunea a V-a Maeedonica si castrul de la
Potatssa, Cluj-Napoca 1987, S. 16.

107

www.mnir.ro
m i t ddppeltem Haarknoten, sitzend, m i t einer Gans auf dem A r m . Das Stuck wurde im
Tempe! von Bel aus Porolissum entdeckt und man meinte es stelle Harpokrates dar
Das K i n d macht aber nicht Harpokrates eigene Bewegungen und hat auch keine ihm
eigenen Gegenstănde, was uns glauben lăsst, dass sich um ein K i n d aus der Serie der
aa
vielen, die die hellenistische Kunst geschaffen hat, h a n d e l t
Auf die in Dakien geschaffenen Bronzestatuetten zuriickommend muss gesagt
werden, dass es eigenartig ist, dass Cybelc und Isis fehlen. U m die Verteilung der Reli-
gionen in Dakien zu beweisen, kann man als Beispiele nur die Statuetten von Sarapis
und Jupiter Dolichenus anfuhrcn. Was ihren Fundort anbetrifft, so sind sie aus romis­
chen S t ă d t e n (Romula), Auxilliarkastellen (Ilişua) oder dorflichen Siedlungen (Desa).
W i r erwahnen, dass an dem Ort, an dem die Statuetten von Jupiter Dolichenus entdeckt
wurden, keine anderen Beweise mehr gefunden wurden (Inschriften, P l ă t t c h e n usw.).
Also stellen die Statuetten den Beweis individuellen Glaubens dar, bei dessen Verbreitung
nicht vergesscn werden darf, dass aus dem Orient rekrutierten Truppen in Dakien waren
Also k ô n n e n die Bronzestatuetten aus Dakien, m i t Ausnahme derjenigen, die Doli­
chenus und Sarapis darstellen. nicht als Beweise der Verbreitung orientalischen K u l t e betra-
chtet werden, und doch kommt ihnen das Verdienst zu, deren Repertoire vom Stand-
punkt der Typenvielfalt und Verbreitung im 2. und 3. Jh. u.Z. zu vervollkommen.
Gleichzeitig erlaubt die Existenz der Inschriften, Reliefs und Statuetten in Stcin,
die den in den Provinzen im Norden der Donau cntdeckten orientalischen Gottheiten
gewidmet sind, die Vermulung, dass die geringc Anzahl der Satuetten einer Forsachung-
liicke zu verdanken ist. Praklisch wurden die archăologischcn Grabungen h a u p t s ă c h l i c h
in den romischen Lagern durchgefuhrt und nur sclten in den romischen S t ă d t e n . Nur
in Ulpia Traiana Sarmizegetusa und Porolissum wurden heilige Gebiete systematisch
erforscht, nie aber in Wohnvierteln. Folglich k ô n n t e die Erwciterung der archaologischen
Forschungen beztiglich romischc Zeilspannc das Bild, das wir j e l z t von den i n Dakien
gefundenen Bronzestatuetten haben, andcrn.

KATALOG

JUPITER DOLICHENUS

1. Desa, K r e i s D o l j . N a t i o n a l M u s e u m fi'ir G e s c h i c h t e R u m a n i e n s : I n v . 16737.

V . P â r v a n , A R M S ; , 36. 1913, S. 26—27, N r . 30, T a f . I X / 1 = ArchAnz, 1913, 391,
N r . 30, A b b . 20 ; S. S a n i e , ANRW, I I , 18.2, 1190 f., T a f . I I I / 3 ; I . B e r c i u — C.
P e t o l e s c u , Les cultes orientaux dans la Dacic méridionale, L e i d e n , 1976, S. 37,
N r . 22 ; M . H o r i g — E. S c h w e r t h e i m , Corpus Cultus Iovis Dolichcni, L e i d e n , 1987,
S. 117, N r . 176, T a f . I I I / 3 .
2. I l i ş u a . K r e i s B i s t r i ţ a - N ă s ă u d . M u s e u m f u r G e s c h i c h t e C l u j . I n v . 4236.
D . Isac, ActaMN, V I I I , 1971, S. 571—576 ; S. S a n i e . ANRW, I I , 18.2, S. 1186, T a f .
I I / l ; M . H o r i R — E. S c h w e r t h e i m , σ . α . Ο . , S. 93. N r . 133, T a f . X X I X .
SARAPIS
3. R O M U L A ( R e ş c a , K r e i s O i t ) . M u s e u m f u r G e s c h i c h t e C r a i o v a . I n v . 13727.
C. P e t o l e s c u , SClV, 23, 1972. 1, S. 80—81, N r . 2, A b b . 2 ; I . B e r c i u — C. Petolescu,
a.a.O., S. 3 1 , N r . 13, T a f . V I I .
OSIRIS
4. V a l e a S e a c ă , K r e i s C o v a s n a . M u s e u m S f t . G h e o r g h e . I n v . 16022. Z . S z é k e l y ,
Apulum, I X , 1971, S. 136 f. ; I . M i c l e a — R . F l o r e s c u , Strămoşii românilor. Daco­
românii ( I ) , S. 102, N r . 271.
5. R O M U L A ( R e ş c a , j u d . O l t ) . M u s e u m D r o b e t a - T u r n u S e v e r i n . I n v . I I 8 1 .
I . M i c l e a — R. F l o r e s c u , a.a.O., S. 114, N r . 378.
2 1
A l . M a t e i , a. a. O., S. 76, N r . 2, Taf. I l l , 1 - 1 2 .
a a
F i l r die Verbindungen zwischen Alexandria und R o m auf dem Gebiete der K u n s t siehe ' H . Jucker,
Das Blldnise im Bliitterkelch, Oltcn-Lausannc-Freiburg i . Brcisgau 1961, S. 178—195 ; H . M ô b i u s , Alexandria
und Rom, Abhmdhingen. Bayerische Akadcmie der Wisenschatlen. Philosopisch-hislorischc Klasse, l i c i t 59,
M t l n c h e n l 9 6 4 ; G. A . Mansuelli, Roma e il mondo romano, Torino 1981, I , S. 247,11, S. 37 f . M.Malaise A N J Î I V ,
I I , 17.3, S. 1 627.
* Der erste T e i l dieses Beitrages bezieht sich auf die Statuetten, die grichiscn — romischen G o t t ­
heiten darstellen und i n den A k t c u des iutcrnationalcn K o l l o q u i m Uber antike Bronzen v c r ô f f e n t l i c h wercn
(Freiburg i n Brcisgau 1988). Der zweite Teil wurde i n M a d r i d , beim lnternationalen K o l l o q u i u m ilber antike
Bronzen — 1990 — m i t t g e t e i l t .

108

www.mnir.ro
 CERCETĂRI A R H E O L O G I C E L A TÀNDÀREI,
JUDEŢUL IALOMIŢA

ANCA PAl'NESCU
H I . K X A HF.NŢA

Amenajarea complexă a luncii rîului Ialomiţa, sector Slobozia—Dunăre a necesitat

s ă p ă t u r a de salvare de la marginea vestică a oraşului Ţ ă n d ă r e i , cartierul Strachina.
Aşezarea se află a m p a s a t ă pe o mică terasă, în apropierea rîului I a l o m i ţ a , parţial
afectată de aşezarea a c t u a l ă şi de cimitirul oraşului. Au fost practicate 6 secţiuni, orientate
aprox. N —S perpendiculare pe marginea terasei, cu lungimea variind între 30 m — 38 m
şi lăţimea 1,50 m — 2 m, la care se adaugă 4 casete necesare dezvc'irii complexelor
" i n situ". Strafigrafia se prezintă u n i t a r ă în toate secţiunile. î n humusul arat, gros de
cea. 0,30 — 0,35 m, s-au găsit numeroase fragmente ceramice, aduse la suprafaţă din nivelul
de c u l t u r ă , în t i m p u l lucrărilor agricole contemporane. Stratul de p ă m î n t de culoare
cenuşos-granulos, în care se adîneesc complexele, cu adîncimi variabile între 0,10m —
0,55 m, a p a r ţ i n e nivelului de cultură Dridu, suprapune pămîntul v i u , de culoare galben
nisipos.
Stratul de cultură m a t e r i a l ă conţine multe fragmente de chirpic, unele cu urme
de nuiele, care presupun existenţa unor locuinţe de suprafaţă, distruse de lucrările agricole.
Singura locuinţă identificată şi cercetată este de tipul bordei, eu groapa de formă aproxi­
mativ d r e p t u n g h i u l a r ă , cu marginile rotunjite, cu laturile de 3,75 m χ 4,25 m, care se
adînceşte faţă de nivelul de călcare aciuai pînă la - 0,05 m. în locuinţă nu a fost desco­
perită vreo urmă a amenajării ur.ei instalaţii de foc, ci doar o lentilă subţire de c'irbune pe
t o a t ă suprafaţa podelei.
î n apropierea locuinţelor, în secţiunea 4, a fost dezvelită platforma unui cuptor
p ă s t r a t ă integral, eu dimensiunile de 1.25 m χ 0,80 in iar în secţiunea 5 a fost surprinsă
şi cercetată o altă platformă de cuptor, parţial distrusă din vechime cu dimensiunile 0,95 m
-
χ 0,85 m . Primul cuptor din secţiunea 4 are orientare aprox. Ε — V Groapa sa are o
formă ovală (0,75 m χ 0,35 m) iar pe latura de Vest a acesteia, s-a amenajat gura cuptoru ­
lui cu l ă ţ i m e a de 0,35 m, unde a fost găsită şi o piatră plasată ca o continuare a gardinei
din l u t . Cupola cuptorului, de formă r o t u n d ă sau resturi din ea, nu s-au mai p ă s t r a t .
(Fig. 1).
Vatra cuptorului, cu o grosime de,0,10 m, indică o folosire mai îndelungată a acestuia
î n j u r u l gropii cuptorului, p ă m î n t u l este puternic ars pe o suprafaţă lată de 0,10 m —
0,12 m . Resturile platformei celui de-al doilea cuptor din secţiunea 5 prezintă şi o fază
de refacere. Platforma iniţială se află la — 0,03 m, faţă de nivelul actual al solului, cu o
grosime de 0,08 cm iar deasupra, la — 0,59 m este faza de refacere. I m p o r t a n ţ a acestui
cuptor constă în faptul că vatra a fost a m e n a j a t ă pc un pat de fragmente ceramice, pro­
venind de la mai multe t i p u r i de vase.
D i n cele cîteva gropi menajere surprinse în secţiuni, cea din secţiunea 4 cuprinde
inventarul arheologic cel mai bogat. Groapa este de formă ovală, cu diametrul de 2,25 m
şi cu adîncimea de — 0,40 m .
Qeramica r e p r e z e n t a t ă prin fragmente relativ numeroase, aparţine celor 2 m a r i
categorii principale specifice culturii D r i d u . Prima categorie cuprinde fragmente din vase
fără t o r ţ i , lucrate din pastă cu nisip şi pietricele sau cu nisip şi cioburi pisate. Decorul,
acestora, în majoritatea cazurilor, a fost realizat din benzi de striuri executate cu piep­
tenele în pasta crudă. Alături de striurile orizontale, verticale sau oblice, apar şi benzile
în val şi chiar î m p u n s ă t u r i realizate cu acelaşi instrument (Fig. 2, 3).

109

www.mnir.ro
 Tot in această g r u p ă se includ şi citeva fragmente ceramice lucrate dintr-o pastâ
mai b u n ă , caolin.
A doua categorie cuprinde foarte puţine fragmente ceramice, provenind de la vase
cu t o r ţ i sau fără t o r ţ i , lucrate dintr-o pastă fină, cenuşie sau cenuşiu-gălbuie, din care
cîteva prezintă decor din linii lustruite. Aceste două mari categorii a p a r ţ i n ceramicii
lucrate la roată, iar între fragmentele găsite sub platforma cuptorului mai sus m e n ţ i o n a t ,
se întîlnesc şi cîteva fragmente de vase lucrate cu mîna, din pastă grosolană, în a cărei,
compoziţie s-au folosit cioburi pisate şi pietricele.
Forma de vas p r e d o m i n a n t ă aparţine a t î t tipului eu umerii mai jos de git şi puţin
proeminenţi; cît şi formei eu umerii sus, puternic dezvoltaţi imediat după arcuirea gitului,
formînd chiar un prag la trecerea de la gît la umăr. Marginile vaselor, drepte sau puţin
arcuite, au buza teşită sau slab rotunjită. Uneori, pe buză, este o sănţuire slabă în exterior.
I n cîteva cazuri pe suprafaţa buzei a fost e x e c u t a t ă un decor in val (Fig. 4—7).
Toate vasele au fundurile drepte ş i nu a fest descoperit nici un exemplar cu ştampilă
de olar (Fig. 8—9). Fragmentele ceramice descoperite sub cuptorul din secţiunea 5, în
marea lor majoritate a p a r ţ i n primei categorii mai sus descrise.
Fragmentele ceramice din pastă fină, cenuşie sau cenuşiu-gălbuie, sint nereprezen­
tative, unul singur are decor lustruit i n reţea. î n afară de lipul vas-borcan întîlnim un
fragment de cană lucrat din p a s t ă b u n ă . Alte piese de inventar arheologic descoperite în
aşezare sînt : o f u s a i d ă din lut bitronconică, un î m p u n g ă l c r din os şlefuit, o lamă fragmen­
t a r ă de unealtă agricolă, probabil coasă, un fragment dc scară de şa din fier, o cute din
piatră de formă d r e p t u n g h i u l a r ă cu muchiile rotunjite şi urme de folosire î n d e l u n g a t ă ,
fragmente de zgură 2 lame din silex de m ă r i m i diferite şi 2 catarame dreptunghiulare din
spin, din fier. (Fig. 10—11). Materialul arheologic descoperit în aşezarea de la Ţăndărei,
pe baza analogiilor cunoscute în alte aşezări din Cîmpia M u n t e a n ă de la D r i d u \ Ileana —
2
P o d a r i , Giurgeni— Avicola \ Feteşti— Vlaşca *, cît şi din regiunile Dunării de la Satul
Nou Castelu · şi altele, prezintă un caracter comun şi stabileşte datarea acestei aşezări
în secolele Χ — X I .

ARCHAEOLOGICAL RESEARC H WORKS AT TANDAREI

— Abstract —

Λ settlement has been identified d u r i n g the rescue diggings performed in the west of the outskirts of
the t o w n Ţ ă n d ă r e i . I t was p a r t i a l l y destroyed, because of the contemporary buildings and a g r i c u l t u r a l works.
The archaeological sections allowed for the uncoxcr of a l n i t - l y p e house w i t h some rectangular shape, t w o
fireplaces next to i t and come garbage pits.
According to the quality of the paste, the vessel shapes and decoration sherds are to be divided i n t o
t w o categories.
The analogies w i t h the discoveries from other neighbouring settlements reveal t h a t this whole
11 t h
archaeological inventory characteristic for the 1ϋ · — 1 1 centuries A . D .

1
Eugenia Zaharia, S ă p ă t u r i l e de la D r i d u , E d i t u r a Academiei R.S.R., B u c u r e ş t i , 1967, pag. 79 — 95.
2
V I . Zirra, C e r c e t ă r i feudale t i m p u r i i la Ileana-Podari, Materiale, V , 1959, pag. 501 şi u r m ă t o a r e l e .
:l
Anca P ă u n e s c u , Elena Renta, C e r c e t ă r i arheologice la Giurgeni - Avicola, j u d e l u i I a l o m i ţ a —
1985, C e r c e t ă r i arheologice M I R , I X .
4
Radu Popa, Gheorghc Matei, V i r g i l Şt. Nilulcscu, C e r c e t ă r i l e arheologice de la F e t e ş t i V l a ş c a ,
1987, MSS.
5
Bucur Mitrea, S ă p ă t u r i l e de la Satu Nou, Materiale, V, 1959, pag. 535 şi u r m ă t o a r e l e , Materiale
V I , 1959, pag. 579 şi u r m ă t o a r e l e .
* Maria Comşa şl A d r i a n R ă d u l e s c u , N . I l a r ţ u c h l , Necropola de i n c i n e r a ţ i e de la Caslelu, Materiale,
V I U , 1962, pag. 619 şi u r m ă t o a r e l e .

110

www.mnir.ro
 T E Z A U R U L D E A U R DIN EPOCA BRONZULUI
D E S C O P E R I T P E T E R I T O R I U L JUDEŢULUI ARGEŞ

DOINA I.IIAIIL*

Descoperit în u r m ă cu aproape trei sferturi de veac, îr.lr-un Ioc şi în condiţii ce vor

r ă m î n e pentru totdeauna necunoscute, semnalat unor cercuri de specialitate t c u m 60
de ani iar ulterior adus în discuţie sau doar m e n ţ i o n a t de mai mullc ori, tezaurul dc obiecte
de p o d o a b ă din j u d e ţ u l Argeş — alcătuit din inele de buclă şi mărgele — constituie o t e m ă
de studiu ce încă se cere a b o r a t ă . Pe de o parte, pentru câ în diverse referiri dc pînă acum
şi-au făcut loc unele i n e x a c t i t ă ţ i cu privire la zona de provenienţă a tezaurului sau la al­
c ă t u i r e a sa, pe de alta deoarece pînă în prezent nu dispunem de o argumentare bine sus­
ţ i n u t ă cu privire la încadrarea cronologică şi c u l t u r a l ă a acestuia.
In legătură cu data descoperirii tezaurului deţinem o informaţie — unică, de altfel —
de la dr. George Severeanu, cunoscut colecţionar bucureştean, cel care a şi achiziţionat
piesele m e n ţ i o n a t e . La 9 decembrie 1928, într-o şedinţă a Societăţii R o m â n e de Numis­
m a t i c ă , t r . Severeanu, susţinînd comunicarea cu t i t l u l „Tezaure dace dc aur" s-a referit
la mai multe, obiecte aflate. în colecţia sa, remareînd în primul rind tezaurul din Argeş
1
şi făcînd precizarea că acesta a fost gă.dt în anul 1915 .
D i n t r - u n registru cu însemnări în limba franceză, a p o r ţ i n i n d medicului colecţionar
şi p ă s t r a t astăzi la Muzeul de istorie şi a r t ă al municipiului Bucureşti, mai aflăm, consem­
nate la poziţiile 119 şi 120, data şi condiţiile în care tezaurul a intrat în posesia doctorului
Severeanu: „ c u m p ă r a t la Marcu str. Carol, în 1916" („-.chetez chez Marcu — str. Carol
en 1916").
Tot acolo sint reproduse în fotografii cîte un exemplar din cele două categorii de
podoabe alcătuind — aşa cum a notat Severeanu—„Tezaurul de aur (electrum) din Argeş"
(„Tresor en or (electrum) d'Argeş"). Această m e n ţ i o n a r e cu privire la zona de descoperire
a tezaurului, deşi circumscrie o arie largă, este singura ce poate f i luată în considerare,
ea provenind de la cel ce a fost în măsură să recepteze şi să t r a n s m i t ă vreo informaţie în
acest sens. T i n î n d seama de aceasta este evident că indicarea localităţii Curtea de Argeş
2
ca loc de descoperire a tezaurului, c o n s e m n a t ă de unii specialişti , este neîntemeiată şi
se cere a b a n d o n a t ă .
Se cuvine, de asemenea, să fie readus în discuţie n u m ă r u l pieselor din care a fost
şi este alcătuit în prezent tezaurul.
Asupra componenţei iniţiale singura informaţie o deţinem tot de la dr. Severeanu,
care. în comunicarea susţinută Ia Societatea R o m â n ă de Numismatică a menţionat 13
inele de buclă („inele-5pirale", cum le spunea el) şi 12 mărgrle. în regislrul m e n ţ i o n a t ,
a p a r ţ i n î n d colecţionarului, n u m ă r u l exact al pieselor componente nu apare consemnat.
Pe parcurs îl anilor, în cele cîteva lucrări de specialitate ce conţin referiri asupra
tezaurului din Argeş se c o n s t a t ă cu privire la alcătuirea sa actuală o neconcordauţă. Ast­
fel, în 1967, Mihai Gramatopol şi Virgilia Crăciunescu prezentau tezaurul ca fiind a l c ă t u i t

1
Cronica numismatica şi arheologică, V I I I . 1928, γ. 48.
* V I . Dumitrescu, Arta preistorică tn Homùnia, B u c u r e ş t i , 1974, p. 415 şi t i g . 413 : Radu Florescu,
;
tn Dicţionar enciclopedic de artă veche a României, B u c u r e ş t i , 1980, p. 1' 7; idem, in Strămoşii românilor. Ves­
tigii milenare de cultură şi artă. Preistoria Daciei, B u c u r e ş t i , 1980, fig. 301 şi p. 100 ; V I . Dumltrescu, A l . Vulpe,
Dacia înainte de Dromihete, B u c u r e ş t i , 1988, p. 8 0 - 8 1 .

111

www.mnir.ro
 3
din 18 inele şi 7 m ă r g e l e ; Ştefan B u r d a î n 1079, Radu Florescu în 1980 şi Valeriu Leahu
4
în 1988 menţionează 12 inele de buclă şi 7 mărgele .
î n t r - a d e v ă r , cercetînd actele de e v i d e n ţ ă p ă s t r a t e la Muzeul de istoric şi a r t ă al
municipiului Bucureşti — Registrul inventar al Colecţiei Severeanu î n t o c m i t în 1948 şi
fişele de obiect î n t o c m i t e în 1957 — s-a constatat că sînt înscrise la Tezaurul din Argeş
12 inele de. buclă şi 7 mărgele, din care se p ă s t r e a z ă la Muzeul n a ţ i o n a l de isLorie a R o m â ­
niei 11 inele şi 7 mărgele.
Este evident că din n u m ă r u l pieselor care alcătuiau iniţial tezaurul, cinci mărgele
şi un inel de buclă trebuiesc considerate pierdute.
î n ce p r i v e ş t e eroarea c o n s t a t a t ă în articolul lui Mihai Gramalopol şi al Virgiliei
Crăciunescu, ea se explică p r i n includerea de către autori în tezaurul din Argeş a unor inele
dc buclă cu locuri dc. p r o v e n i e n ţ ă necunoscute, ce s-au aflat de asemenea în colecţia „Măria
şi dr. G. Severeanu".
Inelele dc buclă din c o m p o n e n ţ a tezaurului sînt toate lucrate din bară dc secţiune
t r i u n g h i u l a r ă şi se înscriu în t i p u l de formă ovală, cu b r a ţ e egale, treptat şi uşor l ă ţ i t e ,
apoi î n g u s t a t e către capetele suprapuse, cu vîrfurilc trase arcuit spre interior. D o u ă exem­
plare constituie uşoare excepţii : unul — cu vîrfurile a s c u ţ i t e paralele la b r a ţ e , dar fără
a f i trase spre interior ; a l t u l — avînd braţele inegale, d a t o r i t ă unei l o i s i o n ă r i pe zona
m e d i a n ă . Menţionăm, de asemenea, un inel de buclă deteriorat, avînd un b r a ţ rupt spre
capăt.
î n t r u c î t în unele lucrări de specialitate nu sînt m e n ţ i o n a t e inelele ele buclă cu decor
6
din tezaurul de la Argeş, iar în altele sînt prezentate toate exemplarele ca fiind decorate ,
facem acum precizarea că numai trei piese sînt ornamentate, toate pc [ambele margini
ale braţelor : unul, cu decor incizat de l i n i i scurte, oblice, tangente la o longitu­
dinală ; altul, cu şir dc mici cercuri incizate ; al treilea, avînd braţele diferit ornamenta­
te — un b r a ţ cu l i n i i oblice, scurte, langente la o longitudinală, celălalt cu acelaşi decor pe
marginea exterioară, dar cu şir de cercuri pe marginea interioară.
Ca dimensiuri, inelele de buclă sînt relativ mari, înălţimea v a r i i n d între 2,5 cm
şi 3,5 cm, iar greutatea între 5,00 gr. şi 12,80 gr.
D u p ă cum este bine cunoscut tipologia inelelor de buclă din aur şi bronz care au
circulat în zonele est-centrale şi sud-est europene, a i'osl s t a b i l i t ă ele. Eugenia Zaharia într-un
studiu care a r ă m a s în literatura de specialitate lucrare de referinţă. Conform clasificării
stabilite de autoarea m e n ţ i o n a t ă , inelele ele buclă elin tezaurul la care ne referim se asi­
milează t i p u l u i Β 1 b, caracterizat prin formă o v a ' ă , cu t e r m i n a ţ i i ele lungime egală, su­
prapuse, în formă de barcă".
Cele 7 mărgele sînt de formă bitronconică, cu etaje egale, cu canal circular central,
ncdecorale. Măsurînd dimensiunile se c o n s t r t ă că, cxccptînd exemplarul cel mai mare,
eu î n ă l ţ i m e a de 1,6 cm, diametrul maxim de 2,2 cm şi greutatea de. 36,10 gr, celelalte
6 mărgele se g r u p e a z ă cîie două, descrescînd, înălţimea lor v a r i i n d în' rc 0,6 cm şi 1,2 cm,
diametrul maxim între. 1 cm şi 1,6 cm şi greutatea între 3,25 şi 13,40 gr. Această s i t u a ţ i e
a r a t ă că piesele, fuseseră înşiruite î n t r - u n colier.
Conform expertizelor făcute de Banca N a ţ i o n a l ă a României, toate obiectele de
p o d o a b ă a l c ă t u i n d tezaurul din j u d e ţ u l Argeş sînt lucrate din aur cu t i t l u l 900%„.
A b o r d î u d acum problema î n c a d r ă r i i cronologice, a tezaurului d i r j u d e ţ u l . Argeş
trebuie spus că de. la dr. Severeanu şi pînă în prezent Ι ο μ cercetătorii care s-au referit la
el l-au datat în epoca bronzului. Problema este acum de a încerca o încadrare mai s t r î n s ă ,
r a p o r t a t ă nu numai la cronologia relativă a epocii, dar indicată, desigur cu a p r o x i m a ţ i e
şi în cronologia absolulă.
1
î n acest sens mărgelele bitronconice nu ne po f i de ajutor, dat fiind că — aşa cum,
de. altfel, s-a remarcat — ele au o circulaţie îndelungată în t i m p , trecînd pragul epocii

" -Vihai G i a n i a l o p o l şi V i r g i l i a O r â c i u n e s c u , în Rerue Roumaine d'IIi.\toire dc i'Arl. 19117, - l , p. 1 3 8 - 1 3 9 .

* Stefan Burda, Tezaure de aur din România, B u c u r e ş t i , 1 9 7 9 , p. (15 ( c a l . 1 1 ) ; Hatlu Florescu. i n
Strâmr.şii..., p. 1 0 0 : Valeriu Leahu, in SCIVA, 3, 3 9 , 1 9 8 ^ , p. 2 3 7 .
'' Ştefan Hurda, lc;c. c i l .
0
Fugcnia Zaharia, in Dacia X . S., 1 1 1 , 19:59, p. 1 0 9 şi u r m .

112

www.mnir.ro
bronzului. în schimb sînt utile inelele de buclă, f i i n d stabilit că l i p u l Β 1 b circulă pe te­
r i t o r i u l ţ ă r i i noastre numai în perioadele mijlocie şi tîrzie ale epocii bronzului, între anii
1500 şi 1350 î.e.n. L u î n d în considerare şi o remarcă a Eugeniei Zaharia, p o t r i v i t căreia în
cimitirele de la S ă r a t a Monteoru se observă de-a lungul perioadei t î r z i i a epocii bronzului o
t e n d i n ţ ă de micşorare a corpului inelelor de buclă, atunci, ţ i n î n d seamă de mărimea exem­
plarelor din tezaurul descoperit în j u d e ţ u l Argeş, putem f i î n d r e p t ă ţ i ţ i să îl d a t ă m pe acesta
mai curînd în perioada mijlocie a epocii bronzului, aproximativ între anii 1500 şi 1400 î.e.n.
î n interpretarea istorică a tezaurului adus i n discuţie o u l t i m ă problemă este aceea
a r a p o r t ă r i i sale la mediul cultural-arheologic în care a fost vehiculat, poată chiar produs,
oricum la mediul în care a fost descoperit. în această p r i v i n ţ ă putem aprecia ca sigură
prezenţa sa în mediu] c u l t u r i i Tei, astăzi fiind bine dovedit că teritoriul judeţului Argeşa fă­
cut parte din aria de. diiuziune a acestei c u l t u r i . Cităm în acest sens resturile de aşezări
sau materialele semnalate la Ştefăneşti, Bascov, Vaier Ursului, Goleşti, Călineşti
Vale, Ţ i ţ e ş t i , Silişteni, etc.'.
Detaliind relaţia ce se poate stabili între descoperirea p r e z e n t a t ă şi mediul în care
a fost g ă s i t ă , în funcţie de datarea a c c e p t a t ă — sec. X V î.e.n. — este posibilă raportarea
tezaurului din j u d e ţ u l Argeş la a I l I - a fază de evoluţie a c u l t u r i i Tei.
O asemenea omologare tipologică şi cronologică a te-aurului din Argeş, exclude,
bineînţeles, a p a r t e n e n ţ a sa la un aşa n u m i t orizont „Ostrovul Mare — Ţufalău", definit
de Ştefan Burda şi situat de el în „veacurile de început ale epocii bronzului mijlociu carpa-
t o - d u n ă r e a n (aprox. sec. X V I I I - X V I I î.e.n.)'.

THE G O L D T R E A S U R E OF T H E B R O N Z E A G E F O U N D IN ARGEŞ COUNTY

— Abstract —

A c c o r d i n g to some information from M r . George Severeanu, a well-known collectioner from Bucha­

h
rest, who lived in the l»t half of the 2 0 ' century, the treasure was found In A r g e ş county (without mentioning
a certain place), i n 1915. I t containes 13 lock-rings and \î gold beads. A l t h o u g h Ciirtea-de-Argeş is mentioned
as a provenance place of the treasure i n several papers, there is no argument to support t h a t .
Now the treasure comprises only 12 lock-rings and 7 beads w h i c h means t h a t 1 lock-ring and 5 beads
are considered t o be lost ( I n 1967 M . Gramatopol and V . C r ă c i u n e s c u mentioned t h a t t h i s very treasure had
18 lock-rings and 7 beads ; the error can he explained as follows : some other lock-rings from u n k n o w n places
were included among the ones belonging t o the treasure only hecouse they were p a r t of the collection „ M a r l a
and D r . George Severeanu" too.
The lock-rings w i t h a height between 2.5 cm and 3.5 cm and w i t h a weight between 5.00 gm and
12.80 gm belong t o the t y p e Β 1 b of the typological classification made b y Eugenia Zaharia. T h i s k i n d o l
l o c k - r i n g has an oval fhapc, equal arms and boat-shaped ends. Three pieces are decorated w i t h short oblique
incised lines tangent to a longitudinal one ; a second one is ornamented w i t h a row of small incised circles
whereas the t h i r d one has different ornamentation on the t w o arms — one arm has oblique short lines tangent
t o a longitudinal one, the other one w i t h the same decoration on the external edge, b u t w i t h a row of circles
on the inner edge.
The seven f r u s t r u m of cone shaped beads w i t h a central hole are not decorated.
W h e n t a k i n g i n t o account the dimensions one can notice t h a t one bead is the biggest ( h = 1 . 6 cm,
0 = 2 . 2 cm, w t . = 36.40 gm) while the other 6 are t o be grouped t w o b y t w o decreasingly (height v a r y i n g bet­
ween 1.2 cm and 0.6 cm), 0 between 1.6 and 1 cm ; w t between 13,40 gm and 3.H5 gm). This means t h a t a l l
of t h e m were, i n fact, the pieces of a necklace.
The treasure from A r g e ş is t o be dated about 1=>Q0—1 400 B . C. — i.e. middle of the Bronze A g e .
A t the same t i m e i t can be considered as a certain t h o r o u g h l y documented treasure i n the area of the T e l
culture i n the A r g e ş c o u n t y .

7
Paul D i e u , în Argeş, X I I , nr. 4 (110), P i t e ş t i , 1977, p. 4 ; Petre Popa, P a u l Dieu, Silvestru Volnescu,
Istoria municipiului Piteşti, B u c u r e ş t i , 1988, p . 39 — 40 ; completate cu I n f o r m a ţ i i oferite de prof. P a u l D l c u ,
Piteşti.
8
Ş t e f a n P u r d a , op. c i t . , p . 1 3 - 1 5 .

113
15 — Cercetări arheologice

www.mnir.ro
 CONSIDERAŢII A S U P R A UNOR PODOABE A N T I C E D E AUR
D E L A LUNGOCI, B A L A C I ŞI MOIGRAD *

DOINA LEAHU

t n tezaurul Muzeului n a ţ i o n a l de istorie a R o m â n i e i sînt prezentate, între alte

exponate, obiecte de podoabă din aur descoperite la Lungoci—Fundeni (judeţul Galaţi),
Balaci (judeţul Teleorman) şi Moigrad (judeţul Sălaj). Aceste trei descoperiri au fost datate
diferit de u n i i cercetători — cea de la Lungoci în epoca bronzului, iar cea de la Balaci şi o
parte a tezaurului de la Moigrad în secolul V e.n. — deşi toate au ca element comun pre­
z e n ţ a unor piese cu evidente s i m i l i t u d i n i tipologice. Faptul din u r m ă , precum şi î n c a d r a r e a
cronologică pe o perioadă foarte lungă de t i m p au pus problema efectuării unui studiu mai
atent asupra obiectelor în discuţie, la finele căruia s-au impus două concluzii : necesitatea
d a t ă r i i unice a obiectelor cercetate ; situarea lor cronologică într-o a l t ă epocă istorică decît
cea a bronzului sau secolul V e.n.
I n 1974 au fost descoperite î n t î m p l ă t o r pe teritoriul satului Lungoci, comuna
1
Fundeni, j u d e ţ u l G a l a ţ i , o b r ă ţ a r ă şi 44 verigi din aur, î m p r e u n ă cu o lamă de silex, o
î m p u n g ă t o a r e de metal şi trei piese de colier lucrate din valve de scoici, toate fiind asociate
ca inventar funerar unui schelet a p a r ţ i n î n d populaţiilor păstoreşti dc origine nord-pontică,
difuzate şi pe t e r i t o r i u l ţ ă r i i noastre. Gele 44 verigi au forma circulară — 18 exemplare
fiind uşor deformate — şi sînt neornamentate ; diametrul fiecăreia este de aproximativ
1,67 cm, g r e u t ă ţ i l e variind î n t r e 0,76 gr şi 0,85 gr. B r ă ţ a r a (fig. 1), lucrată din bară de aur
r e l a ţ i v groasă, de secţiune circulară, are forma ovală, cu capetele neînchise, t e ş i t e drept,
uşor îngroşate. Diametrul maxim este de 7,58 cm, cel minim de 6,35 cm, iar greutatea
de 256,20 gr.
P u b l i c î n d în 1976 descoperirea funerară de la Lungoci—Fundeni şi încereînd să o
situeze cronologic, Ion T, Dragomir a scris u r m ă t o a r e l e : pe baza tipologiei pieselor de
aur şi îndeosebi a b r ă ţ ă r i i de formă ovală, circulară în secţiune, cu capetele îngroşate şi
n e î m p r e u n a t e , fără decor, care le i m i t ă pe cele de bronz, încercăm să d a t ă m acest m o r m î n t
în perioada mijlocie a epocii bronzului, deşi acum dispunem de p u ţ i n e analogii precise
2
existente pe t e r i t o r i u l R o m â n i e i " .
3
A l doilea grup de obiecte de aur în discuţie, cel descoperit la Balaci (fig. 2), este-
a l c ă t u i t din : o brăţară-, a s e m ă n ă t o a r e cu exemplarul de la Lungoci, lucrată din bară
de' secţiune circulară, c u r b a t ă oval, cu capetele apropiate, p u ţ i n îngroşate şi t e ş i t e , cu
diametrul maxim de 8,43 cin, cel m i n i m de 7,8 cm şi greutatea de 144,70 gr ; o s î r m ă de
s e c ţ i u n e r o t u n d ă — obiect p u ţ i n tipic ; un pectoral semilunar din t a b l ă de aur, mai lat
pe mijloG, cir capetele rotunjite şi avînd fiecare cîte două perforaţii, cu deschiderea m â x i m ă
: ;
de 14,9 c m ; lăţimea m a x i m ă de 2,74 cm -şi greutatea de 36,25 gr.
Toate aceste obiecte au fost aflate î n t î m p l ă t o r în marginea unui tell eneoiitic. Su-
zana Dolinescu-Ferche, care a publicat în 1963 descoperirea a făcut precizarea că „frag-

* Cu unele m o d i f i c ă r i , t e x t u l reproduce comunicarea s u s ţ i n u t ă la sesiunea ştiinţifică din mai 1989',

a Muzeului i u d e ţ e a n Vaslui
1
Ion T . Dragomir, Două morminte ocnrrane din rei'iunea de sud a Moldovei, în Muzeul National
I I I B u c u r e ş ţ i , 1976, ρ . 53ττ·60.. ,
i ; :
3
. . _ I b i d e m . , p.: 55, .
* Suzana Dolinescu-Ferche, Podoabe de aur descoperite la Balaci (r. Foşiort de Vede), în SCIV, X I V
1963, 1, p. 183 şi u r m .

114

www.mnir.ro
 4
mentele ceramice găsite în preajmă a p a r ţ i n c u l t u r i i neolitice G u m e l n i ţ a " . T o t u ş i cerce­
t ă t o a r e a a datat piesele în prima j u m ă t a t e a secolului V e.n., punîndu-le în legătură cu
p r e z e n ţ a hunilor Ia D u n ă r e . Susţinînd această încadrare cronologică autoarea a situat
b r ă ţ a r a de Ia Balaci în analogie cu b r ă ţ a r a de aur cu capete îngroşate din tezaurul nr. 1
descoperit la Apahida.
In p r i v i n ţ a tezaurului de la Moigrad, descoperit t o t î n t î m p l ă t o r şi achiziţionat în
anul 1912, se ştie că el este a l c ă t u i t din piese a p a r ţ i n î n d mai multor epoci, unele dintre ele
fiind atribuite în literatura de specialitate secolelor I V sau V e.n. Dintre acestea din u r m ă ,
la Muzeul n a ţ i o n a l de istorie a R o m â n i e i sînt expuse, î n t r e altele, două b r ă ţ ă r i ovale, din
b a r ă cu s e c ţ i u n e a p ă t r a t ă , torsadate, cu capetele petrecute (fig. 3—4) şi o b r ă ţ a r ă ovală,
n e t e d ă , din b a r ă de secţiune circulară, îngroşată spre capete, a v î n d diametrul maxim de
8,47 cm, diametrul m i n i m de 7,03 cm şi greutatea de 79,970 gr (fig. 5). Aşa cum am men­
6
ţ i o n a t aceste piese sînt prezentate de c ă t r e unii a u t o r i ca d a t î n d din secolele I V — V e.n.
D i n prezentarea succintă a celor trei descoperiri a reieşit, credem, în evidenţă, că
în alcătuirea t u t u r o r se regăseşte ca element comun, d a t o r i t ă frapantelor s i m i l i t u d i n i ,
un t i p de obiect : b r ă ţ a r a n e t e d ă , din b a r ă de aur de secţiune circulară, cu capetele în­
g r o ş a t e . Pornind de aici, precum şi de la constatarea că în descoperirile m e n ţ i o n a t e acest
t i p de b r ă ţ a r ă este asociat cu alte piese de podoabă — pectoralul de la Balaci şi anourile
de la Lungoci — ce îşi găsesc analogii depline în necropola eneolitică de la Varna (Bulgaria),
încercăm în cele ce u r m e a z ă să a r g u m e n t ă m necesitatea reîncadrării cronologice a pieselor
în discuţie.
Abordînd în acest sens problemele puse de podoabele de. la Balaci se cuvine să men­
ţ i o n ă m eă la publicarea lor, în 1963, Suzana Dolinescu—Ferche susţinînd atribuirea
pieselor p o p u l a ţ i e i hunice şi datarea lor în prima j u n ă t a t e a secolului V e.n., a făcut t o t u ş i
u r m ă t o a r e a precizare : „...sîntem nevoiţi să excludem piesa pectorală de la această analiză,
deoarece nu-şi găseşte analogii în nici unul din complexele din sec. Ve.n. descoperite pînă
acum pe t e r i t o r i u l ţ ă r i i noastre şi în afară"*.
In prezent sintem In m ă s u r ă să c o n s t a t ă m că patru piese a s e m ă n ă t o a r e cu pecto­
ralul de la Balaci, lucrate t o t din t a b l ă de aur, cu forma semilunară. avînd capetele rotun­
j i t e şi p r e v ă z u t e cu cîte un orificiu circular de prindere au a p ă r u t în m o r m î n t u l nr. 1 din
7
necropola de la Varna , cercetată cu începere din 1972, care, după cum se ştie, a fost a t r i ­
b u i t ă complexului eneolitic K o d j a d e r m e n - G u m e l n i ţ a - K a r a n o v o V I şi d a t a t ă c ă t r e sfîr­
şitul mileniului I V î.e.n. Tot în necropola m e n ţ i o n a t ă , în m o r m î n t u l nr. 4, a a p ă r u t şi o
b r ă ţ a r ă dc aur masivă, din bară de secţiune r o t u n d ă , piesa de la Vama fiind însă de formă
8
circulară, închisă prin apropierea şi atingerea capetelor . Aceste date permit ca obiectele
de la Balaci să fie atribuite sigur nu populaţiei hunice, ci p u r t ă t o r i l o r culturii eneolitice de
t i p G u m e l n i ţ a şi datate nu în prima j u m ă t a t e a secolului V e.n., ci către sfîrşitul mileniului
I V î.e.n. Se cuvine să m e n ţ i o n ă m , că, pe baza aceloraşi analogii şi K u r t Horedt opinase,
în 1977, pentru î n c a d r a r e a obiectelor de la Balaci în „perioada cuprului"*. In ce priveşte
a p a r t e n e n ţ a c u l t u r a l ă a pieselor reamintim că Suzana Dolinescu —Ferche a subliniat faptul
că fragmentele ceramice găsite în preajma podoabelor de aur sînt proprii culturii Gu­
melniţa. De altfel, despre utilizarea obiectelor de aur de către p u r t ă t o r i i c u l t u r i i Gumelniţa
de Ia nordul D u n ă r i i s î n t e m în m ă s u r ă să d o b î n d i m acum o imagine mai c u p r i n z ă t o a r e ,
a v î n d în vedere şi alte descoperiri, cum s î n t idolii antropomorfi din tell-ul de Ia Sultana,
1
j u d e ţ u l Giurgiu sau b r ă ţ a r a din aşezarea de la Vlădiceasca, j u d e ţ u l Călăraşi ".
Cu privire la b r ă ţ a r a de la Lungoci—Fundeni este necesar să considerăm î n d r e p ­
t ă ţ i t ă afirmaţia lui Ion T. Dragomir p o t r i v i t căreia printre brăţările de bronz de pe teri-

4
Ibidem, p . 183.
6
Ş t e f a n Burda, Tezaure rit aur dţn România, B u c u r e ş t i , 1979, p. 7 0 ; Radu Florescu, H a d r i a n
Daicovlciu, Lucian R o ş u , Dtc/ionar enciclopedic de artă veche a României, B u c u r e ş t i , 1980, p. 226.
' Suzana Dolinescu-Ferche, op. c i t . , p. 186.
7
I v a n Ivanov, Săcrovtsciala na Varnenschiia halcoliten neciopol, Sofia, 1978, p l . 7.
8
Ibidem, p l . 5.
' K u r t Horedt, Der Goldfund von Moigrad, in Gtrmania, 55, 197", 1 - 2, p. 10, n. 11.
1 U
I d o l i i antropomorfi de la Sultana au fost descoperiţi de C. Isăcescu şi G. H ă l c e s c u ; b r ă ţ a r a de la
V l ă d i c e a s c a a fost g ă s i t ă de Done Ş e r b ă n e s c u ; piesele se p ă s t r e a z ă in Muzeul din O l t e n i ţ a .

115

www.mnir.ro
 t o r i u l R o m â n i e i este greu sâ găsim analogii precise. O asemenea concluzie este s u s ţ i n u t ă
prin luarea în considerare a celor peste 400 de b r ă ţ ă r i , întregi şi fragmentare, publicate
de Mircea P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a în lucrarea „Depozitele de bronzuri de pe teritoriul R o m â ­
niei", precum şi a exemplarelor, de asemenea publicate, descoperite în necropole ale c u l t u r i i
Monteoru şi în ariile culturilor Tei, Verbicioara şi Wietenberg. Toate acestea reliefează
Sn fapt a b s e n ţ a b r ă ţ ă r i i de bronz din bară de secţiune circulară cu capete neînchise şi în­
g r o ş a t e , care ar f i p u t u t eventual să constituie, cum a estimat I . T. Dragomir, prototip
pentru b r ă ţ a r a de aur de la Lungoci şi, t o t o d a t ă , argument pentru a o încadra pe aceasta
din u r m ă în perioada mijlocie a epocii bronzului. De asemenea c o n s e m n ă m că pînă în
prezent t i p u l de b r ă ţ a r ă în discuţie nu a p u t u t f i regăsit nici printre descoperirile atribuite
epocii bronzului din zonele de stepă şi silvo-stepă de la nordul Mării Negre, publicate de
arheologii ruşi şi ucrainieni.
Pentru î n c a d r a r e a cronologică a b r ă ţ ă r i i de aur descoperită în m o r m î n t u l de la
Lungoci —Fundeni trebuie să avem în vedere similitudinile stilistico-tipologice cu b r ă ­
ţ a r a de la Balaci şi cu cea de Ia Varna, din m o r m î n t u l nr. 4. De asemenea e necesar să ne
referim şi la foarte bunele analogii observabile î n t r e cele 44 verigi de aur asociate cu b r ă ­
ţ a r a din m o r m î n t u l de la Lungoci şi unele dintre verigile de aur aflate în necropola de la
Varna, în mormintele 36 şi 43". Prin raport cu toate acestea, m o r m î n t u l ocromanic des­
coperit pe malul Şiretului, în punctul „ L u t ă r i e " de pe teritoriul satului Lungoci, se cere
situat în perioada tîrzie a epocii pietrei şlefuite, către sfîrşitul mileniului I V î.e.n.
î n legătură cu tezaurul de la Moigrad, amintim că în 1977, republicîndu-1 în î n t r e ­
gime, K u r t Horedt 1-a divizat, pe temeiul încadrărilor cronologice şi culturale s u s ţ i n u t e
de el, în cinci grupe, î n t r - u n a din acestea — grupa „A 2" — incluzînd „Descoperiri eneo-
litice care nu pot f i atribuite c u l t u r a l " " . în această g r u p ă autorul a situat şi două b r ă ţ ă r i
netede de aur, din b a r ă cu capetele îngroşate, una dintre ele fiind exemplarul de la Muzeul
n a ţ i o n a l de istoric a R o m â n i e i . Trebuie să subliniem că în aceeaşi g r u p ă a inclus şi cele
două b r ă ţ ă r i de aur torsadate — aflate de asemenea la Muzeul n a ţ i o n a l — pornind de la
faptul că torsiunea apare încă din eneolitic, în cultura Bodrogkeresztiir şi că în schimb
nu se cunosc b r ă ţ ă r i de acest fel în secolul V e.n.".
Referitor la brăţările netede de la Moigrad K u r t Horedt a remarcat u r m ă t o a r e l e :
„este vorba de o formă fracventă în secolul V e.n., dar care, t o t u ş i , apare încă în eneolitic,
în mormintele de la Varna şi, mai recent, în m o r m î n t u l cu ocru de la Fundeni, j u d e ţ u l
Galaţi". Pentru piesele de la Moigrad, a conchis autorul, „este î n d r e p t ă ţ i t să î n c a d r a m
şi b r ă ţ ă r i l e netede în eneolitic"".
Pe marginea celor afirmate, dar revenind şi asupra b r ă ţ ă r i i de la Balaci, pusă de
Suzana Dolinescu-Ferche în analogie cu b r ă ţ a r a de aur cu capete îngroşate din tezaurul
nr. 1 descoperit la Apahida, trebuie să subliniem că brăţările de Ia Lungoci —Fundeni şi
Balaci prefigurează o serie tipologică ce prezintă deosebiri vizibile faţă de b r ă ţ ă r i l e a t r i ­
buite cert secolelor I V — V I e.n., cum s î n t , de pildă, exemplarele de aur de la Suluc, j u d e ţ u l
Tulcea şi Apahida — Cluj. Primele au forma ovală cu t e n d i n ţ ă c ă t r e circularizare, bara
este de grosime c o n s t a n t ă pe aproape î n t r e a g a lungime, iar îngroşarea capetelor este
abea perceptibilă, ea a p ă r î n d mai m u l t ca rezultat al travaliului asupra fiecărei piese. Ce­
lelalte — de la Suluc şi Apahida — sînt extrem de fin lucrate, perfect ovalizate, bara
nu mai are grosimea c o n s t a n t ă pe întreaga lungime p î n ă c ă t r e e x t r e m i t ă ţ i , ci este s u b ţ i a t ă
pe p o r ţ i u n e a de. mijloc a lungimii, îngroşîndu-se apoi treptat şi tot mai accentuat c ă t r e
capetele de formă tronconică. în ce priveşte b r ă ţ a r a n e t e d ă de la Moigrad, aceasta nu se
asimilează deplin t i p u l u i Lungoci — Balaci, dar nu poate f i inclusă nici în t i p u l b r ă ­
ţărilor de Ia Suluc şi Apahida din secolele I V — V I e.n., ci se situează intermediar, deoarece
bara are grosimea c o n s t a n t ă p i n i aproape către e x t r e m i t ă ţ i , unde îngroşarea este bine
m a r c a t ă , c ă p ă t î n d alura aproape t r o m p e t i f o r m ă .

1 1
Ivan Ivanov, op. cit., pl. 2*, 29, 31.
" K u r t Horedt, op. cit., p. 8-11.
" Ibidem, p. 10.
1 1
Ibidem, p. 9 - 1 0 .

116

www.mnir.ro
 Din analiza p r e z e n t a t ă se desprinde concluzia câ descoperirile de la Balaci şi L u n ­
goci—Fundeni, precum şi brăţările torsadate din aur de la Moigrad trebuie să fie atribuite
eneoliticului şi datate către sfîrşitul mileniului I V î.e.n. Referitor la b r ă ţ a r a netedă de la
Moigrad credem că trebuie r e ţ i n u t ă opinia lui K u r t Horedt privind atribuirea ei t o t
eneoliticului, cu observaţia că acest t i p de b r ă ţ a r ă mai poate constitui încă t e m ă de studiu.

CONSIDERATIONS ON S E V E R A L A N C I E N T GOLD A D O R N M E N T S FROM LUNGOCI, BALACI

AND MOIGRAD

— Abstract —

The paper argues in favour of the need of a new chronology for several gold adornments, all of t h e m
b e i n " p a r t of some f o r t u i t o u s discoveries on the t e r r i t o r y of Romania. The pieces are : one bracelet and 44
l i t t l e rings found at Lungoci-Fundeni ( G a l a ţ i c o u n t y ) d a t i n g from the middle period of the Bronze Age ; a
half-moon shaped pectoral pendant, a bracelet and a simple common wire found at Balaci (Teleorman c o u n t y )
f
a t t r i b u t e d to the H u n s , dated to the l t ; half of the 5ih ; century A . D . Further more, there are 3
1
bracelets from the treasure found at Moigrad (SilaJ c o u n t y ) also d a t i n g from the Β" ; century A . D .
The arguments to support another chronology ore · the presence i n all the three groups of objects —
as a common element — of the bracelet made, as a solid ingot w i t h a round section and thickened ends ; t h e
existence of some certain analogies for some of the adornments : the spread use i n time, of a certain adornment
t y p e ; wherever i t was possible the cultural-archaeological context.
E x c e p t for the simple wire, the objects from Balaci and Lungoci have definite analogies in the Enee-
Uthic necropolis of Kodjadermen-Gumelnita-Karanovo V I type of Varna (Bulgaria) certainly dating from the
end of t h e 4th m i l l e n n i u m B . C. Consequently, t h e obviously similar pieces are : the half-moon shaped pectoral
pendant f r o m Balaci w i t h the 4 pectoral ones from t h e t o m b no. 1 of Varna ; the 44 l i t t l e rings from L u n g o c i
w i t h some of the l i t t l e gold rings found i n t h e tombs no. 36 and 43 of Varna ; and, finally, the even bracelets
of solid ingot w i t h a r o u n d section from B a l a c i and L u n g o c i w i t h the piece discovered i n the t o m b no. 4
of t h e necropolis In B u l g a r i a . As far as the objects f r o m Balaci nre concerned I t should be mentioned t h a t
t h e y were found at t h e far side of an E n e o l l t h i c settlement belonging t o the. G u m e l n i ţ a c u l t u r e . On t h e
basts of a l l these data t h e discoveries from Balaci and L u n g o c i have t o be dated w i t h o u t any doubt i n the
h
F n e o l l t h i c towards t h e end of t h e 4* ; m i l l e n n i u m B . C.
A s regards the gold pieces from Moigrad K u r t Horedt's opinion has been accepted. According t o I t
t h e t w o t w i s t e d bracelets ere E n e o l i t h i c based on t h e fact t h a t the t w i s t Is Still present i n the Bodrogkeresztur
c u l t u r e and such bracelets are n o t t o be encountered In the 5"> century A . D . The even bracelet h a v i n g the
shape of an i n g o t w i t h r o u n d section a n d thickened ends is placed in-between the Lungoci —Balaci t y p e and
h
the bracelet t y p e w i t h thickened ends of the 4··"—6* centuries A . D . A n y h o w , K u r t Horedt's opinion is t o be
considered because based on the analogy of the pieces f n m L u n g o c i and Varna he also considered t h i s object
as d a t l n d from E n e o l l t h i c . I t should be pointed out t h a t t h i s t y p e of bracelet could be subjected t o further
research.

117

www.mnir.ro
 „DIADEMA" D E L A S I B I U

CRISTINA—ANTON MANEA

î n anul 1878 Prezbiteriul Evanghelic din Sibiu a donat Muzeului Brukenthal o

b a n d ă din catifea cu aplice de aur, perle şi granate, descoperită în m o r m î n t u l comitelui
1
Albert H u e t , cu ocazia lucrărilor de restaurare ale bisericii din anul 1853*. Piesa a fost
transferată, în anul 1970, la Muzeul Naţional de Istorie şi expusă în tezaurul istoric.
Este vorba de o panglică de catifea brun ( L : 44 cm, La : 3 cm) b o r d a t ă de un
şnur din m ă t a s e răsucită, cu o n u a n ţ ă mai deschisă, pe care au fost cusute 15 aplice de
trei dimensiuni.
Cele ş a p t e aplice mari d i n aur emailate şi perle, cu elementele decorative dispuse
în registre circulare, sînt de două t i p u r i .
Tipul 1, cu patru exemplare : în j u r u l unei spirale din fir de aur dispus circular sînt
şase petale : trei mici emailate albastru cu paiete minuscule de aur în lungime şi două
granule sferice din aur la bază, şi, trei petale mari în formă de „ U " — emailate în negru
cu paiete dc aur ; nervura mediană care umple deschiderea petalei este o spirală din fir
de aur. î n vîrful petalelor negre este cîte o j u m ă t a t e de corolă din patru petale emailate
alb. î n t r e petalele mari, sub cele trei mici, sînt trei cercuri cu cîte două inele concentrice
din spirale de fir de aur, cuprinse în afară, pe j u m ă t a t e , de cîte două petale curbate, emai­
late albastru cu puncte şi S-uri din paiete de aur. î n mijlocul cercului central şi celor dim­
prejur este cîte o perlă n a t u r a l ă prinsă într-o tijă t e r m i n a t ă cu o măciulie. Unele perle
s-au pierdut.
Aplicele au cîte o foaie suport pe care e prinsă gaica, şi, pe o plăcuţă fină de aur,
s u d a t ă pe el, ponsonul bijutierului adică R V dacă ne orientăm d u p ă înclinaţia literelor
(D : 26 m m , H : 12 mm). Tipul 2, cu trei exemplare : împrejurul unui buton semisferic t r a -
foral ca o corolă cu o granulă sferică de aur în vîrf sînt patru cercuri din spirale de aur ce
înconjoară un disc din foaie ; dintre cercuri porneşte cîte o petală emailată alb cu paiete
de aur. Pe acestea se sprijină patru semicercuri din spirală de aur, cu diametrul trasat de
două spirale paralele. Semicercurile au porţiunile tangente acoperite cu cîte o panglică
fină de aur, arcuită, de sub care pornesc patru flori cu cîte două petale emailate albastru
şi paiete cu un romb între ele, din foaie de aur.
Pe foaia suport este prinsă o gaică. Emailul, căzut, şi-a schimbat culoarea în unele
locuri (D : 28 m m , H : 12,4 mm).
Tipul al 3-lea, cu şase exemplare, în formă de floare cu petale din plăcuţe de gra­
nate, dispuse în j u r u l unei paiete ş t a n ţ a t ă cu o stea în şase colţuri ; floarea a fost fixată
pe o mărgea din faianţă, perforată (D : 12,2 m m ) .
Tipul al 4-lea — două aplice triunghiulare cu trei petale ascuţite, emailate alb, în
jurul unei granule sferice din aur ; între ele cîte o cupolă din nervuri, cu o g r a n u l ă în vîrf;
trei casete rotunde goale în vîrful petalelor. î n t r e a g a aplică este înconjurată de un f i r
răsucit ( L : 4 mm)

1
Corniţele A l b e r t I l u e t (1537 — 1007), descendentul unei vechi f a m i l i i săseşti, şi-a f ă c u t shicliile i n
Transilvania, apoi la Viena şi a devenit corniţele saşilor în 1577, p r i n c i p a l u l reprezentatant al U n i v e r s i t ă ţ i i
Saxone d i n T r a n s i l v a n i a . în 1595 p a r t i c i p ă la luptele antiotomane d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , a l ă t u r i dc M i h a i
Viteazul şi r ă i n i n e credincios p o l i t i c i i antiotomane p î n ă H sfîrşitul v i e ţ i i . Vezi S. losipescu. Corniţele Albert
Huet, iiO de ani de la naştere, in Lupta întregului popor, J (11), 1087, pp. 35 şi 58.
2
I n ' o r m a ţ i a am p r i m i t - o de la Ana Maria Haldner, căreia îi m u l ţ u m i m şi pe a c e a ' l ă cale.

118

www.mnir.ro
 La aplicele mari foaia suport a fost t r a f o r a t ă destul de stîngaci — vezi t i p u l 2 —
pe conturul elementelor decorative pentru a da pieselor un aspect dantelat.
Elementele decorative sint de fapt casete în care au fost aşezate spirale sau sub­
s t a n ţ ă colorată.
Casetele au fost construite din b e n t i ţ e de metal sudate vertical de-a lungul con­
t u r u l u i fiecărui element decorativ. L a unele casete, pereţii uşor deformaţi, s-au î n d e p ă r t a t
de s u b s t a n ţ a colorată, care şi-a p ă s t r a t aspectul de pastilă, ceea ce nu se î n t î m p l ă la ema­
ilul cristalizat prin coacere. Acesta aderă la pereţii casetelor, crapă sau exfoliază. Pe altfel,
emailul fuzionat prin coacere se aşterne în straturi foarte subţiri în c o m p a r a ţ i e cu cel de pe
aplicele noastre.
î n acest caz este vorba de „emailul rece" folosit şi la aplicele descoperite la Cetatea
de Baltă».
Sub denumirea de „vopsea rece" s-ar putea să se f i p ă s t r a t una dintre reţetele acestui
email în caietul bijutierului t r a n s i l v ă n e a n Peter K e c s k é m é t y însemnată prin al şaptelea
deceniu al secolului al X V I I - l e a . *
O altă r e ţ e t ă pentru „emailul rece" sau „lacul rece" ne-a transmis-o J. M i h a l i k '
referindu-se la „emailul t r a n s i l v ă n e a n " a cărui compartimentare în motive decorative
s-a f ă c u t cu fir de metal, de a r g i n t — r ă s u c i t .
Acelaşi aspect de pastilă are şi colorantul depus în casetele celor opt aplice-rozete
din aur descoperite la Buda, j u d . Buzău, în m o r m î n t u l atribuit fiicei doamnei Neaga,
soţia l u i Mihnea al II-lea Turcitul*.
La acestea s u b s t a n ţ a colorată s-a oxidat foarte tare, probabil din cauza componentei
organice şi este greu de afirmat dacă iniţial a fost neagră, a l b a s t r ă sau verde.
î n mod surprinzător, în aceleaşi condiţii, culcarea albă s-a p ă s t r a t intact.
Aceleaşi culori — albastru, verde, negru şi alb — s-au folosit la toate aplicele men­
ţ i o n a t e pînă acum, fie sub influenţa ceramicii otomane, fie că erau mai uşor de o b ţ i n u t
din s u b s t a n ţ e l e locale. Pornind de la elementele decorative luate separat şi combinate,
la aplicele de la Cetatea de Baltă, Buda, j u d . B u z ă u şi Sibiu, asemănările merg pînă Ia
similitudine.
A m f i fost înclinaţi să atribuim toate piesele m e n ţ i o n a t e aceluiaşi m e ş t e r — R V —
dacă pe aplice a s e m ă n ă t o a r e descoperite la Csenger, comitatul Szatmar, la Szolnok (am­
bele în Ungaria, aproape de g r a n i ţ a românească), cîteva chiar de la Cetatea de B a l t ă , r ă t ă ­
7
cite la Muzeul Naţional din Budapesta sau pe cele din compoziţia unei diademe aflate la
Muzeul din Miinchen", nu s-ar afla pe lîngă ponscnul R V şi i A = I A L , I - D = H D şi
B-I=BH».

3
Magdalona Β .nta. Tezaurul dc laCetalcudc BalW, Iu Acta Muici Napocensis, XII, 1975, p. 221 — 230.
4
A l a d â r Ballagi, Recskemékoty W. Peler olvôanyve. Bcvezetès. Nemzclés. Olossarium. Fuggelck. Éietô
munkahoz υαΐό régi magyar otoôs-minlùk, tn Archacologiai Fi tesitô, 3, 1SS3, p. 322 : „ D o u ă u n c i i de mastic a)
o uncie de sandrak b) o j u m ă t a t e de uncie de ulei de l a v a n d ă , c) mast icul şi sandracul trebuie s p ă l a t e bine In
rece, chiar şi dc t r e i ori, apoi uscate şi c u r ă ţ a t e dc toate i m p u r i t ă ţ i l e , apoi trebuie bine spaite şi uleiul t u r n a t
a p ă inect î n t r - o s t i c l u ţ ă , ca să nu f i a r b ă (? n . n.) trebuie pus imediat peste el amestecul pisat, pe care trebuie
sii-1 amesteci mereu cu un p i s t i l dc fier, să scoţi p i s t i l u l din amestec şi uleiul de r e cl răcinrlu-se să-1 încerci cu
m i n a , d a c ă se î n t i n d e cît u n bob de s e c a r ă , n u - 1 fierbe mai departe, ci ia-1 a f a r ă , d a c ă nu se î n t i n d e , fkrbe-1 mai
departe p i n ă cînd devine elastic, d a c ă in t i m p u l fierberii sau imediat d u p ă aceea s-a î n t ă r i t , mai a d a u g ă un pic
de ulei curat şi ficibe-l d i n nou ca să se t o p e a s c ă , a m e s t c c î n d u - 1 ; aşa va f i bun".
a) O r ă ş i n ă v î s e o a s ă , t r a n s p a r e n t ă , g a l b e n ă deschis pc care 0 produce coaja arborelui de Fistic —
Pistacia I.cutiscus, si care se aduce p r i n p o r t u l dalmatic Sebenic.
b) R ă ş i n ă gnlbcn deschis e x t r a s ă d i n lemnul arborelui T h u j a articulata şi Juniperus L y c i a d i n A r a b i a
şi A f r i c a .
c) E s e n ţ ă de spic sau ulei dc spic, o e s e n ţ ă de t e r e p e n t i n ă care sc scotea d i n Levandula latifolia sau
L e v a n d u l a spic.
5
J . M i l r d i k , Tanulmănyok a régi hazai ô'.vôsség kôrébbbl, în Archacologiai Érlesltô, XXI, 1901, p.
105 : „Cleiul dizolvat în lapte dulce, praf de gogoşi de ristic, p r a l de s t i c l ă , ciment de i n , amestecate."
* V . D r ă g h i c e a n u , Săpăturile dtn Buda, Lapoş şl Tisa-Buzău, In BCMI, X-XII, 1931, p. 168
fig. 32, p. 174.
7
J . H ô l l r i g l , A Csengerl ref.templom krtptăjanak lelelci, în Archacologiai Erlesito, 1934, p. 104 — 105.
° E . Steingraber, A l l e r Schmuck, p . 126, f i g . 210.
• J . H ô l l r i g l , op. cit., p . 103.

119

www.mnir.ro
 Dintre cele ş a p t e rozete identice descoperite la Csenger, un exemplar este marcat R V ,
1
restul H D . '
Dreptul de ponsonare H aveau numai meşterii. R ă m î n e pentru cercetările ulte­
rioare studierea acestei situaţii singulare, după ştiinţa noastră, de executare şi marcare a
unor piese identice de persoane diferite.
Pentru toate aceste rozete decorative aria similitudinilor se poate extinde cu cea
a documentelor figurative ; lntr-un tablou datat în j u r u l anului 1577, fetiţele Margareta
şi Clara ale lui Jacob Hanibal de Hohenembs, nobil ceh, p o a r t ă printre aplicele presărate
pe rochii şi unele mici, triunghiulare, ca cele de tip 4 de la Sibiu şi cîte o diademă vapo­
11
roasă din flori albe de sîrmă cu m ă t a s e , perle şi granate .
1
O floare din aceasta s-a găsit în m o r m î n t u l jupînesei Stanca din T ă t ă r a n i , în-
13
m o r m î n t a t ă la Buda, j u d . Buzău, spre sfîrşitul secolului al X V I - l e a .
Istoria costumului a atribuit influenţei spaniole împodobirea excesivă cu bijuterii,
cu aplice diferite, perle şi pietre. D i n Spania, moda s-a extins spre Anglia (grăitoare sînt,
în acest sens, portretele Elisabethei I ) , şi, probabil, prin nordul Italiei spre Ungaria şi
18
Ţara Românească.
Moda spaniolă permitea nu numai femeilor încărcarea rochiilor cu podoabe în exces,
14
dar şi bărbaţilor, care şi le puneau mai ales pe mîneci sau la p ă l ă r i e .
Probabil că panglica de catifea de 45 cm lungime de la Cetatea de Baltă a fost
p u r t a t ă , mai de g r a b ă în j u r u l unei calote decît în j u r u l g î t u l u i " .
Bijuteriile m e n ţ i o n a t e în documentele transilvane de la sfîrşitul secolului al X V I - l e a
ca „model spaniol" se referă de fapt la cele de factură m a u r ă . Trebuie să a d ă u g ă m , însă,
că şi la unele bijuterii spaniole din a doua j u m ă t a t e a secolului al X V I - l e a s-au folosit
casete-petale sau în formă de virgulă cu email opac alb, negru şi albastru, considerate
1 4
l o t de influenţă m a u r ă .
Toate aplicele din aur cu email rece, cunoscute, provin din morminte de la sfîrşitul
secolului al X V I - l e a şi începutul secolului al X V I I - l e a . Ele se pot data între deceniul
ş a p t e al secolului X V I şi deceniul întîi al secolului X V I I . N u cunoaştem, d e o c a m d a t ă ,
aplice florale stilizate din aur cu email rece anterioare sau posterioare acestui interval.
I n afară de aplicele cunoscute nouă, bijuterii din aur lucrate în aceeaşi m a n i e r ă
sint numai cerceii doamnei Maria Amiras, soţia lui Petru Şchiopul, domnul Moldovei,
î n m o r m î n t a t ă la biserica Galata în 1587."
Flori cu petale din granate, cum sînt cele şase exemplare t i p u l 3 — cusute pe pang­
lica de la Sibiu au a p ă r u t t o t spre sfîrşitul secolului al X V I - l e a .
Atunci se datează cele prinse pe rochia unei doamne î n m o r m î n t a t ă la Mînăstirea
1 1
Snagov *, cele de pe o diademă descoperită la Piua Petrii — Oraşul de Floci », cele 37 de
20
exemplare de la Csenger montate pe corsajul unei rochii, ca n a s t u r i .
„O plasă de prins cocul pe care sînt o aplică mică din aur şi 25 de mărgele montate
cu flori de granate" păstra la conacul din Boarta (jud. Sibiu) Margit Berze, la 1648, din
moştenirea e i " .

1 0
Ibidem, p. 104.
1 1
Olga Sronkova. Fashions through the centuries, Renaissance, Baroque and Rococo, p. 89 — 90.
1 2
V . D r ă g h i c e a n u , op. til., p . 172, f i g . 24.
1 3
S. Goldenberg. / t a l i e n i şi raguzani In oiafa economică a Transilvaniei tn secolul al XVI-lea, in SCIV,
XVI, 1963, p. 591— 592.
1 4
P r i s c i l h E . Mailer, Jewels in Spain, 1 5 0 0 - 1 8 0 0 , p . 78, f i g . 111.
1 5
M . B u n t a , op. cit., p. 227, f i g . 4, 5, p l . H I / 3 , 6 - 7 .
1 4
P r i T i l l a E . Millier, op. cit., p. 77. f i g . 27, 9 0 - 9 1 şi 16Γ·.
1 7
Ν . G r i g o r a ş , Un important monument de artă feudală al laşului— Mănăstirea Galata, in Cercetări
Istorice, II, 1971, ρ. 3β2.
" D . V . Rosetti, Săpăturile arheologice de la Snagov, I , B u c u r e ş t i 1935, p. 39, f i g . 7 1 .
l p
L . Chiţescu şi a l ţ i i , Săpăturile arheologice de la Piua Petrii (Oraşul dc Floci) jud. Ialomiţa, li Cerce­
tări Arheologice, III, 1979, p. 237, fig. 22J1.
3 0
J . H i ' l l r i g l , op. cit., p . 108.
1 1
Β . Nagy M a r g i t , V droit, kastélyok, udvarhăzok, a hog y a rigiek làttak. XV1I-XVIII sr., B u c u r e ş t i ,
1973, p . 94.

120

www.mnir.ro
 Meşterii transilvani montau frecvent granatele la bijuterii diferite, prinse fn ghiare
triunghiulare, uneori, numai casete simple cu o gaică, ca accesorii ale costumului.**
In afară de granatele indiene, ei foloseau unele aduse din Germania de negustori
sau „poticari". Acestea se făceau „tn metale" (? n. n.) şi se foloseau ca sticla ; deşi, chiar şi
printre acestea erau unele frumoase şi de diverse feluri : tablă de granatsau duplet (? η.η.)
şi altele"."
„Diadema" de la Sibiu care a Împodobit calota pălăriei comitelui Albert Huet, ju­
dele Sibiului, prieten al lui Mihai Viteazul in lupta împotriva otomanilor ne-a permis o
scurtă incursiune asupra unui aspect din istoria bijuteriilor din ţările române precum şi a
conexiunilor acesteia cu lumea europeană din a doua jumătate a secolului al XVI-lea,
un adevărat „secol modern".

— Abstract —

A decorated hat band with adornments was found In the tomb of Albert Huet, squire of the Saxons
of Transilvania, in 1853, in Evangelic Church from Sibiu.
On the hat band of brown velvet were sewn 15 gold appliques with perles, enamel and garnets of
four types.
The composition of the enamel is unusual ; it was made of organic substances. Pieces like this were
found in other tombs in Transylvania and Wallachia and they were made at the end of the 16 th c. and the
beginning of the 17 th c.

M
V . Drăghlceanu, op. cit., p. 174.
u
Aladar Ballagl, op. tit., p. 265 - 266.

121
It — Cere»t*ri arheologie»

www.mnir.ro
 VLADIMIR DÙMITRESCU '

î n z o r i i zilei de 11.04.1991, d u p ă o n e d r e a p t ă s u f e r i n ţ ă , ne-a p ă r ă s i t

cel care a fost profesorul dr. doc. V l a d i m i r Dumitrescu.
N ă s c u t la B u c u r e ş t i , la 19 o c t o m b r i e / l noiembrie 1902, u r m e a z ă
şWoala p r i m a r ă „ P e t r u M a i o r " (1909—1913), apoi liceul „Sf. Sava", pe
care îl a b s o l v ă — s e c ţ i a clasică — cu p r e m i u l I î n 1921.
I n 1925 a b s o l v ă „ M a g n a c u m laude", Facultatea de Filosofie şi L i ­
tere, s e c ţ i a istorie-geografie a U n i v e r s i t ă ţ i i d i n B u c u r e ş t i , unde a a v u t ca
profesori m a r i p e r s o n a l i t ă ţ i ale c u l t u r i i r o m â n e ş t i ca Vasile P â r v a n , N i -
colae Iorga, S i m i o n M e h e d i n ţ i , George M u r n u etc.
Remarcat de c ă t r e Vasile P â r v a n , devine î n perioada anilor 1926—
1928 m e m b r u a l Şcolii r o m â n e d i n Roma, i n t e r v a l de t i m p care s-a dove­
d i t e x t r e m de fructuos p r i n p o s i b i l i t ă ţ i l e oferite de documentare î n b i ­
bliotecile italiene, de v i z i t a r e a monumentelor antice şi p r i n contactele
cu n u m e r o ş i c e r c e t ă t o r i .
S t u d i u l asiduu de aici s-a concretizat p r i n teza de doctorat „ L ' e t â del
ferro nel Picemrm" s u s ţ i n u t ă la Universitatea d i n B u c u r e ş t i şi a p r e c i a t ă
cu „ M a g n a c u m laude", şi care va f i p r e m i a t ă apoi cu p r e m i u l „ V a s i l e
P â r v a n " a l „ A s o c i a ţ i e i academice Vasile P â r v a n " .
U r m a r e a aprecierilor de care se bucura, î n special d i n partea „ M a ­
g i s t r u l u i " — Vasile P â r v a n . î n c e p î n d î n c ă d i n 1923 a fost n u m i t asistent.
I n perioada 1949—1952 a fost colaborator al I n s t i t u t u l u i de Istorie,
s u p l i n i t o r la M u z e u l N a t i o n a l de A n t i c h i t ă ţ i , apoi t i t u l a r şi d u p ă aceea
conservator (1923—1935). P î n ă î n 1945 a fost d i r e c t o r u l acestei i n s t i t u ţ i i ,
î n ρρΗη«όΉ 1P*Q—10,59, a fost colaborator al I n s t i t u t u l u i de Istorie,
î n c e n î n d din 1955 sef de secţie ] M U ? P U 1 N a ţ i o n n l de A n t i c h i t ă ţ i , care
A

t r a n s f o r m a t î n I n s t i t u t de arheologie. îl va « V M în calitate de sef de

w t J o — M M T « U fnînS în IPfiSV solavao^stă (1965—1968) şi paleolitică
ft96R—1975). î n c e p î n d d i n 1975 devine consultant ştiinţific al i n s t i t u ­
tului.
O parte i m p o r t a n t ă a e f o r t u r i l o r sale, a dedicat-o a c t i v i t ă ţ i i didac­
tice universitare : în a n u l 1930 este n u m i t (în u r m a examenului) docent
în specialitatea ..Arheologie p r e i s t o r i c ă a aud-estului E u r o p e i " la Facul-
tn.t^" d ° L i t e r e d i n B u c u r e ş t i , inr d i n 1940 c o n f e r e n ţ i a r definitiv.
Du-r>*i r u m sîn<nir m î r t n r i s p a neeiim*^'-' nent.nY qfheolotrie îri panerai
şi p e n t r u cea p r e i s t o r i c ă în special i-a fost i n s u f l a t ă la î n c e p u t iar mai
122

www.mnir.ro
.apoi î n mod f e r i c i t s t i m u l a t ă şi î n d r u m a t ă de „ M a g i s t r u l " — Vasile P â r ­
van.
Astfel, î n c ă student î n a n u l I I I f i i n d , a participat la s ă p ă t u r i l e arheo­
logice î n t r e p r i n s e l a Sultana (1923) conduse pe atunci de I . A n d r i e ş e s c u .
A condus apoi s ă p ă t u r i l e la G u m e l n i ţ a (1925), D r ă g u ş e n i — Baia (1926),
B o n t e ş t i (1926), A t m ă g e a n a T ă t ă r a s c ă (1929, 1931—1933), T r a i a n (1936,
1938—1940, 1951—1952, 1955—1960), C î r n a (1942), Rast (1943, 1950), Ba­
sarabi (1943), H ă b ă ş e ş t i (1949—1950), C ă s c i o a r e l e (1962—1968), D r ă g u ş e n i
(1970^1972), T î r p e ş t i (1962—1963), ca să n u a m i n t i m decît pe cele mai
importante. "
Acestora l i se a d a u g ă numeroase şi fructuoase periegheze : î n t r e
care cele m a i importante ar f i ..cele î n t r e p r i n s e î n : j u d e ţ u l Teleorman
(iulie 1924, 1940), pe v ă i l e r î u r i l o r M o s t i ş t e a , A r g e ş şi D î m b o v i ţ a (august
1924), valea S l ă n i c u l u i şi î n j u d e ţ u l Baia ( 1 9 2 6 1 ' j u d e ţ u l N e a m ţ (1936,
1939), j u d e ţ u l D o l j (1942, 1943, 1944).
P r i n c o n c e p ţ i a asupra arheologiei i n general, a s ă p ă t u r i l o r în special,
profesorul V l a d i m i r D u m i t r ç s c u s-a dovedit a f i fost cel mai s t r ă l u c i t
f l e v 'al „ M a g i s t r u l u i " î n special î n domeniul preistoriei, deşi n u a ne­
glijat şi celelalte epoci.
Astfel, l u i i se d a t o r e a z ă p r i m a s ă p ă t u r ă i n t e g r a l ă a unei s t a ţ i u n i
preistorice d i n R o m â n i a — cea de la H ă b ă ş e ş t i (jud. Iaşi) — c î n d a şi
fost o b ţ i n u t î n t î i a o a r ă p l a n u l complet al u n u i sat cucutenian. Şi con­
tinuarea acestui superb efort f-a constituit publicarea p r i m e i monografii
a unei s t a ţ i u n i preistorice — model r ă m a s valabil şi astăzi. I n acea pe­
r i o a d ă dificilă d i n v i a ţ a sa a r e u ş i t , cu puterea sa de m u n c ă e x t r a o r d i ­
n a r ă , să facă ceea ce n i m e n i n u mai făcuse p î n ă atunci n u n u m a i î n Ro­
m â n i a ci î n î n t r e g sud-estul Europei.
Acordarea „ P r e m i u l u i de Stat" pentru s ă p ă t u r a de aici (1951) şi
a doua o a r ă acelaşi p r e m i u p e n t r u monografia d e d i c a t ă s t a ţ i u n i i (1955)
m a r c h e a z ă efortul e x c e p ţ i o n a l depus.
î n ţ e l e g e r e a la u n nivel superior a imperativelor c e r c e t ă r i i d i n acea
p e r i o a d ă m a i poate f i u r m ă r i t ă şi în eforturile depuse p e n t r u s ă p a r e a
aproape c o m p l e t ă a a ş e z ă r i i precucuteniene de la Tra^an-Dealul V i e i sau
î n mare parte a celei cucuteniene (faza A — 3 ) de la Traian-Dealul F î n -
lînilor.
î n acelaşi sens al e x e m p l a r i t ă ţ i i c e r c e t ă r i l o r sale trebuie să a m i n ­
t i m s ă p ă t u r a i n t e g r a l ă şi monografia necropolei d a t î n d d i n epoca bronzu­
l u i de la_ C î r n a (jud. Dolj) — a p ă r u t ă î n 1961, s ă p ă t u r a d i n t e l l - u l de la
C ă s c i o a r e l e (jud. Călăraşi) unde a r e u ş i t , î n u r m a celor m a i ample — chiar
p î n ă î n prezent — s ă p ă t u r i d i n t r - u n astfel de monument g u m e l n i ţ e a n să
d e z v e l e a s c ă integral n i v e l u l superior o b ţ i n î n d astfel p r i m u l plan com­
plet al u n u i sat preistoric d i n sudul R o m â n i e i .
Pentru c u n o a ş t e r e a c u l t u r i i Cucuteni, activitatea profesorului V l a ­
d i m i r Dumitrescu î n s c r i e u n capitol e x t r e m de important. Publicarea re­
zultatelor c e r c e t ă r i l o r de la T r a i a n î n revista Dacia i-a p r i l e j u i t analiza
d e t a l i a t ă şi s i s t e m a t i c ă a ceramicii şi decorului fazei A — B , p e n t r u p r i m a
d a t ă f ă c u t ă la noi la un asemenea nivel. Şi aceasta, c o r o b o r e a z ă cu stu­
diile şi c e r c e t ă r i l e deja efectuate i-au permis elaborarea p r i m e i sinteze
r o m â n e ş t i despre c u l t u r a Cucuteni — „ O r i g i n e a şi e v o l u ţ i a c u l t u r i i C u ­
cuteni", (S.C.I.V. X I V , 1963, 1, 2) care m a r c h e a z ă fundamental stadiul
c e r c e t ă r i l o r şi d i r e c ţ i i l e necesare ulterioare.

123

www.mnir.ro
 Personalitatea complexa a profesorului s-a munifestal şi în d i r e c ţ i a
folosirii, utilizării, metodelor moderne de cercetare, sprijinindu-le. sau
a j u t î n d pe cei dornici să o facă î n t r - o p e r i o a d ă cînd p u ţ i n i Intrevedeau
utilitatea şi chiar necesitatea unei astfel de c e r c e t ă r i complexe.
De-a l u n g u l t i m p u l u i s-a preocupat cu egală d ă r u i r e şi r e o r g a n i z ă r i i
e x p o z i ţ i e i M u z e u l u i N a ţ i o n a l de A n t i c h i t ă ţ i .şi îngrijirii volumelor revis­
tei Dacia, numerele V — V I (1935—1036), V I I — V H l ' ( 1 9 3 7 — 1 9 4 0 ) , I X — X
(1941 -1944). apoi în calitate de redactor principal al revistei Dacia (se­
rie nouă) şi al seriei de Materiale şi C e r c e t ă r i Arheologice. La fel nu a
pierdut din vedere organizarea bibliotecii de specialitate a I n s t i t u t u l u i
de Arheologie.
De-a l u n g u l a peste şase decenii de activitate n u m ă r u l articolelor,
studiilor, volumelor publicate este impresionant.
A fost p r i m u l c e r c e t ă t o r r o m â n care pe baze ştiinţifice a pus în
valoare c e r c e t ă r i l e sale î n cadrul larg al e v o l u ţ i e i civilizaţiei d i n sud-estul
Europei şi al O r i e n t u l u i Apropiat. S-a preocupat atît de aspecte ale le­
g ă t u r i l o r şi schimburilor culturale cronologice cît şi. sau mai ales de arta
p r e i s t o r i c ă . P r i n t r e l u c r ă r i l e sale cele mai importante ir. acest sens pot
f i enumerate : Arta neolitică in România, B u c u r e ş t i . 1968, L arte preis­
torica in Romania fina all'initio dell'età dell ferro. Firenze, 1972. Arta
preistorică in România, B u c u r e ş t i , 1974 (lucrare p r e m i a t ă cu p r e m i u l
..Vasile P â r v a n " ' al Academiei R o m â n e în 1974). Arta culturii Cucuteni,
B u c u r e ş t i . 1979, The Neolithic Settlement at Rast, Oxford, 1980. The
Prehistory of Romania from the earliest times lo 1000 B.C. (în. colabo­
rare), în vol. I l l din „ C a m b r i d g e Ancient Hisitory, 1982, Esquisse d'une
préhistoire de la Roumanie jusqu'à la fin de l'âge du Bronze (în colabo­
rare). B u c u r e ş t i , 1983. Dacia înainte de Dromichete (în colaborare), B u ­
c u r e ş t i . 1988.
U n capitol i m p o r t a n t al a c t i v i t ă ţ i i sale 1-a constituit participarea la
reuniuni ştiinţifice i n t e r n a ţ i o n a l e în cadrul c ă r o r a a prezentat la cel
mai înalt nivel rezultatele c e r c e t ă r i l o r sale. Astfel, a fost prezent cu co-

124

www.mnir.ro
m u n i c ă r i la congrese ale U.I.S.P.P. — p r i m u l congres d i n 1932 (Londra),
al doilea d i n 1936 (Oslo), al V I H - l e a d i n 1966 (Praga), al I X - l e a d i n 1971
(Belgrad), Congresul I n t e r n a ţ i o n a l al Ştiinţelor Istorice (Varşovia, 1933),
Congresul I n t e r n a ţ i o n a l de A n t r o p o l o g i e şi Preistorie ( B u c u r e ş t i , 1937),
Congresul A s o c i a ţ i e i I n t e r n a ţ i o n a l e de S t u d i i Sud-Est Europene (Sofia,
1966), Congresul S o c i e t ă ţ i i Jugoslave de Arheologie (Bor, 1969), Congresul
A.I.E.S.E.E. (Atena, 1970), P r i m u l Congres de ş t i i n ţ e i l l i r i c e (Tirana, 1972),
Congresul Magna Grecia (Toronto, 1973).
Ca o r e c u n o a ş t e r e a deosebitei sale a c t i v i t ă ţ i a fost ales ca m e m b r u
al Consiliului de Conducere al U.I.S.P.P. (1932—1971), apoi m e m b r u al
Consiliului de Onoare U.I.S.P.P. ( d i n 1971). D i n 1940, a fost ales m e m b r u
al I n s t i t u t u l u i arheologic german d i n Bonn, iar d i n 1961, m e m b r u al
I n s t i t u t u l u i I t a l i a n de Arheologie p r e i s t o r i c ă şi p r o t o i s t o r i c ă de la Firenze.
Impresionanta activitate a celui care a fost profesorul dr. doc. V l a ­
d i m i r D u m i t r e s c u î n m o d sigur este d i f i c i l de enumerat sau m a i ales de
apreciat la justa ei valoare d a c ă n u avem î n vedere t r ă s ă t u r i l e carac­
teristice ale c e r c e t ă t o r u l u i şi o m u l u i care a fost.
P e n t r u n o i cei d i n j u r , mai t i n e r i , era impresionant, exigent, dar
absolut corect, dispus în p e r m a n e n ţ ă să dea u n sfat, să ajute, să sprijine
şi î n p r i m u l r î n d să fie u n exemplu p r i n tot ceea ce făcea.
Puterea de m u n c ă care n u 1-a p ă r ă s i t n i c i o d a t ă , şi f o r ţ a m o r a l ă care
1-a ajutat să î n f r î n g ă orice î m p o t r i v i r e , a n a t u r i i sau a oamenilor au fost,
cred, cele m a i importante t r ă s ă t u r i de caracter ale sale.
C r e d i n ţ a în perenitatea ideii, î n valoarea m u n c i i şi î n rectitudinea
m o r a l ă l-au ajutat să fie cel ce a fost şi m a i ales cel ce va r ă m î n e pen­
t r u noi.

Sit t i b i terra levis

Popovici D r a g o m i r

www.mnir.ro
 7

P l . 1. H î r ş o v a - t e l l 1988. S.B. U n e l t e d e s i l e x ş i p i a t r ă , N i v e l u l C e r n a v o d ă I A.
P l . 1. H î r ş o v a - t e l l 1988. S.B. O u t i l l e e n s i l e x et p i e r r e . N i v e a u C e r n a v o d a I Α .

126

www.mnir.ro
P l . 2. H î r ş o v a - t e l l 1988. S.B. U n e l t e de l u t ars, s i l e x şi p i a t r ă . N i v e l u l C e r n a v o d ă I A .
P I . 2. H î r ş o v a - t e l l 1988. S.B. O u t i l l e en t e r r e c u l t e , ' s i l e x , et pierre. Niveau
C e r n a v o d ă i À.

127

www.mnir.ro
1

www.mnir.ro
Popovici, P. Hasotti, D. Galbenu, C. NicoUie
PLANŞA 4

2 — fragment c e r a m i c pictat.

L — H î r ş o v a — tell 1988. S. B. N i v e a u C e r n a v o d a I Α.
1 — fragment c é r a m i q u e de „tip C " ;
2 — fragment c é r a m i q u e peinte.

www.mnir.ro
PLANŞA 5 D. Popovici, P. Haaotti, D. Galbenii, C. Sicoloe

Pl. 5. — Hîrşova — tell. 1988. S. C. 1—2, 4—5 unelte lamelare din silex
aparţinînd culturii Boian, faza Spanţov ; 4. topor de piatră, şlefuit,
aparţinînd nivelului Spanţov al culturii Boian.
Pl. 5. — Hîrşova — tell 1Θ88. S. C. Niveau Boianu-Spanţov. 1, 2, 3, 4, 5, — âUex ;
3 — pierre polie.

www.mnir.ro
D. Popovici, P. Hasotti, D. Galbenu, C. Nicolae PLANŞA .5

Pl. 6. — Hîrşova — tell 1988. S. C . Nivel Boianu-Spanţov.

1 — os ; 2 — corn ; 3, θ — lut ars ;
1 — os ; 2 — corn ; 3, 9 — lut ars ; 4, 6, 8 — silex ; 5 — piatră.
Pl. 6. — Hîrşova — tell 1988. S. C. Niveau Boianu-Spanţov.
1 — os ; 2 — corne ; 3, 9 — terre culte ; 4, Θ, 8 — silex ; 5 — pierre polie.

www.mnir.ro
PLANŞA 1 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

P L 1. — Harta comunei Roma (Jud. Botoşani).

Pl. 1. Map of the village Roma (Botoşani connty).

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie PLANŞA 2

«MA Mb 11ht—
Hrnt BtaferiirflMQV
Se. *Λ&

PL 2. — Roma, „Balta lui Clofaanu". Planul general al săpăturilor.

Pl. 2. — Roma, „Balta lui Clobanu". The general plan of th*. diggings.

www.mnir.ro
 P l . 3. — R o m a , . B a i u l u i C l o b a n u " .
1 — d w e l l i n g n o . 1 ; 2 — p i t n o . 4 ; 3 — p i t n o . S.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, L Alexoaie PLANŞA 4

www.mnir.ro
PLANŞA 5 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

P l . 5. — R o m a , „ B a l t a l u i C l o b a n u " .
1, 2 — l o c u i n ţ a n r . 4.
1
P l . 5. — R o m a , „ B a i u l u i Clobanu *.
1, 2 — d w e l l i n g n o . 4.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie PLANŞA 6

P l . 6. — R o m a , . B a l t a l u i C i o b a n u " .
1 — l o c u i n ţ a n r . 4 ; 2 — l o c u i n ţ a n r . 7.

PL 6. — R o m a , . B a l t a l u i C i o b a n u " ,
1 — d w e l l i n g no. 4 ; 2 — d w e l l i n g no. 7

www.mnir.ro
PLANŞA 7 D. Popovici, C. Buzdugan, I . Alexoaie

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexmie PLANŞA 8

www.mnir.ro
PLANŞA 9 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

PI. 0. — Roma, .Balta Iul Clobanu",

Planul locuinţei nr. 2.
PL 9. — Roma, .Balta Iul Clobanu",
Plan oi the dwelling no. 2.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie P L A N Ş A 10

P l . 10. — R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " ,
P l a n u l l o c u i n ţ e i n r . 3.

P l . 10. — R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " ,
P l a n o f t h e d w e l l i n g n o . 3.

www.mnir.ro
PLANŞA II Ù. Popovici, C. Buzdugan, I. AlexOaie

Gr.8

ΡΟΠΑ 1W .
B A L T A LUI C I 0 5 A M U
5V L*

EZ3 • chirpicul locuinţei

•întrerupere ίδ locu/ntâ
jfoyrn ceramice
•topor piatra
(gi -fro* cer. hahtattian
% - pîoVâ
400 m
r o a p â
O - s

Pl. 11. — Roma, .Balta lui Ciobanu",

Planul locuinţei nr. 4.
Pl. 11. — Roma, .Balta lui Clobanu",
Plan of the dwelling no. 4.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie P L A N Ş A 12

P l . 12. — R o m a , „ B i a t a l u i Ciobanii",
P l a n u l l o c u i n ţ e i n r . 5.

P l . 12. — R o m a , „ B i a t a l u i C i o b a n u " ,
P l a n of the d w e l l i n g no. 5.

www.mnir.ro
P L A N Ş A 13 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

Pl. 13. — Roma, „Balta lui Ciobanu",

Planul locuinţei nr. β.
Pl. 13. — Roma, „Balta lui Ciobanu",
Plan of the dwelling no. β.

www.mnir.ro
Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie PI A N S A

M. 14. — Roma, „tialta lui Ciobanu",

Planul locuinţei nr. 7.
Pl. 14. — Roma, „Balta lui Ciobanu",
Plan of the dwelling no. 7.

www.mnir.ro
 Pl. 15 . — Roma, „Balta lui Ciobanu", pi. 1 5 . _ Roma, „Balta lui Ciobanu",
Profllele locuinţelor nr. 4 (1), 5 (2), 6 (3), 9 (6), 11 (7) Profiles oi the dweUings no. 4 (1), 5 (2), 6 (3), 9 (β), 1 1 (7)
şi ale gropilor nr. 1 (4) şi 3 (5). and the pits rlo 1 ( 4 ) and 3 ( 5 ) .

www.mnir.ro
J . Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie IM.A.MŞA It

P I . 16. — R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " .
2 a — p i t n o . 12 b. 1 b — t h e p a i n t e d d e c o r a t i o n o f t h e i n n e r edge o f t h e
m o u t h ; 1 c — t h e w h o l e d e c o r a t i o n b a n d o f t h e vessel.

www.mnir.ro
P L A N Ş A 17 D. Popovici, C. Buzdugan, I. >

P l . 17. — R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " ;
1—fi g r o a p a n r . 12 b.

P I . 17. — R o m a , „ B a l t a I u l C i o b a n u " :
1—6 p i t no. 12 b.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie PLANŞA 18

P l . 18. — R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " ,
1, 5, 9 — p i t no. 1 ; 2, 3, 6, 10 — d w e l l i n g no. 7 ; 4 — S I I , l a y e r ;
7 — p i t no. 12 b.

www.mnir.ro
 D. Popovici, C. Buzdugan. I . Alexc

P l . 19. — Huma, „ B a l t a l u i C i o b a n u " .

1 — l o c u i n ţ a n r . 4 ; 2 — l o c u i n ţ a nr. 5 ; 3, 12 — l o c u i n ţ a nr. θ ;
4, 13 — groapa n r . 1 ; 5 — S I I I ; strat; 6, 7, 11 — l o c u i n ţ a nr. 7 :
β, 10 — groapa n r 12 ; 9 — l o c u i n ţ a nr. 1.

P l . 19. — R o m a , „ B a l t a l u i Ciobanu",
1 — d w e l l i n g no. 4 ; 2 — d w e l l i n g no. 5 ; 3, 12 — d w e l l i n g no. 6 ;
4, 13 — p i t no. 1 ; 5 — S I I I ; l a y e r ; β, 7. 11 — d w e l l i n g no. 7 ·
8, l u — pit no. 12 ; 9 — d w e l l i n g no. 1.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie PLANŞA 20

P). 20 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " , 1, 3, — l o c u i n ţ a n r . 3 ; 2, 4, 5, — l o c u i n ţ a n r . 2.

P l . 20 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " , 2, 4, 5, — d w e l l i n g no. 2.

www.mnir.ro
PLANŞA 21 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaw

P I 21 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " .
l a , b — 2a. b, 3 , 4 — pit no. 12b ; 5 — pit no. 11.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie P L A N Ş A 22

P L 22 R o m a . „ B a l t a l u i C i o b a n u " , 1, 3, 4, 5, — groapa nr. 12 b ;

2 — l o c u i n ţ a n r . 6 ; 5 — l o c u i n ţ a n r . 7.

P l . 22 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " .
1, 3, 4. 5, — pit no. 12 b ;
1 — d w e l l i n g no.. 6.
5 — d w e l l i n g no". 7.'

www.mnir.ro
P L A N Ş A 2.1 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

P l . 23 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u "
1, 3, 4, 5. 8, — groapa n r . 12 b ; 2 — groapa nr. 13 ;
6 — l o c u i n ţ a nr. 7 ; 7 — s I I , strat.

P l . 23 R o m a , „ B a l t a lui C i o b a n u " .
1, 3, 4, 5, 8 — pit no. 12b ; 2 — pit no. 13 ;
8 — d w e l l i n g no. 7 ; 7 s i l , l a y e r .

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie PLANŞA 24

° 1 . 24 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u "
1 — 'j — d w e l l i n g no. 2.

www.mnir.ro
P L A N Ş A 25 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

www.mnir.ro
www.mnir.ro
PLANŞA 27 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

Pl. 27 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " .
1 — 7 — d w e l l i n g no. 2.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

P l . 28 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " .
1, 2, 4, — 7 — d w e l l i n g no. 2 ;
3 — d w e l l i n g no. 3 ; 8 — s, — l a y e r .

www.mnir.ro
P L A N Ş A 29 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

P l . 29 R o m a , . B a l t a l u i C i o b a n u " , 1, 3, — 8 — l o c u i n ţ a nr. 2,
2 — l o c u i n ţ a n r . 3.

P l . 29 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u "
1, 3, — 8 d w e l l i n g no. 2,
2 — d w e l l i n e no. 3.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, L Alexoa.it> P L A N Ş A 30

Pl. 30 Roma, „Balta lui Ciobanu".

1, 4 — S , strat ; 2, β, β — groapa nr. 1 ;
3, 7 — locuinţa nr. 7 ;
5 — locuinţa nr. 4. 9 — groapa nr. 3.
P l . 30 Roma, „Balta lui Ciobanu", 1, 4 — S I , layer ; 2, θ, β — pit no. 1 ;
3, 7 — dwelling no. 7 ; Β — dwelling no. 4, 9 — pit no. 3.

www.mnir.ro
P L A N Ş A 31 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

Pl. 31 Roma, „Balta Iul Ciobanu",

1, 2, 5 — groapa nr. 12b ;
3 — groapa nr. 1 ; 4 — locuinţa nr. 4 ;
Pl. 31 Roma, „ B a i u lui Ciobanu",
1, 2, 9 — pit no. 12 b ;
3 — pit no. 1 ; 4 — dwelling n a 4.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie P L A N Ş A 32

Pl. 32 Roma, .Balta lui Ciobanu",

Ceramică de „tip C" — S , strat
Pl. 32 Roma, „Balta lui Ciobanu".
Ceramics of «type C " — Si, layer.

www.mnir.ro
P L A N Ş A 33 O . Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

P I . 33 R o m a , „ B a l t a I u l Ciobanu",
1 — 4 — l o c u i n ţ a n r . 1.

P l . 33 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " .
1 — 4 — d w e l l i n g no. 1.

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie P L A N Ş A 34

P l . 34 R o m a , . B a l t a l u i C i o b a n u " ,
1 — 3, 5 — f r a g m e n t e c e r a m i c e d e . t i p C " ,
4 — capac d e l a D r ă g u ş e n i (Jud. B o t o ş a n i ) .

P l . 34 R o m a , „ B a l t a l u i C i o b a n u " .
1 — 3, 5 — p i t s h e r d s o f . t y p e C " ,
4 — l i d from D r ă g u ş e n i (Botoşani County).

www.mnir.ro
P L A N Ş A 35 D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

5
I 2 5 it
τ r

Pl. 35 1 — 2 — Brlnzenl I I I ; 3 — Varvarovka V I I I ;

4 — Vladimlrovka ; 5 — Rakoveţ ; β — Koşilovţl
7 — Vlhvatinţl ; β — 11 — Parţa ; 12 — 13, 15 — Cultura Sava ;
14 — Rădulenii Vechi.
(1 _ 7 — după Eneollt S.S.S.R. 1982 ; 8 — 11 — după Gh. Lazarovicl, 1979 ;
12 — 13, 15 — după H . Tudorova, 1086 ;
14 — după V. I . Marchevid, 1985).
PI. 35 1 — 2 — Brlnzenl I I I ; 3 — Varvarovka V I I I ;
4 — Vladimlrovka ; 5 — Rakoveţ ; θ — Koşilovţl ; 7 — Vlhvatinţi ;
8 — 11 — Parţa : 12 — 13, 15 — Sava Culture ; 14 — Rădulenil Vechi.
(1 — 7 — from Eneollt SSSR, 1982 ; 8 — 11 — from Gh. Lazarovicl,
1979 ; 12 — 13, 15 — from H. Todorova 1986 ; 14 — from V. I. Marchevici, 1989).

www.mnir.ro
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie PLANŞA 36

PI 36 Roma, „Balta lui Clobanu",

1 — 3 — locuinţa nr. 2 ; 4 — groapa nr. 12 b ;
5 — 6 — locuinţa nr. 9.
PI 36 Roma, „Balta lui Clobanu".
1 - 3 - dwelling no. 2 ; 4 — pit no. 12 b,
9 — 6 — dwelling no. 9.

www.mnir.ro
P L A N Ş A 37
D. Popovici, C. Buzdugan, I. Alexoaie

PI. 37 Roma, „Raite lui Clobanu".

1 — 2 — locuinţa nr. 5.
Pl. 37 Roma, „Balta lui Ciobanu".
1 — 2 — dwelling no. 5.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
PLANŞA 2 Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciximaru, Steven B. Meriens

F i g . 2. — Z p n a l o c a l i t ă ţ i i B o r o ş t e n i : a m p l a s a r e a p e ş t e r i l o r C i o a r e i ş i V u l p i i (1) :
C u l m e a P l a i u ; a m p l a s a r e a p e ş t e r i i V u l p i i — v e d e r e d i n s p r e S V (2) ; i n t r a r e a
p e ş t e r i i V u l p i i (3).

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens PLANŞA 2

Fig. 2. — B o r o ş t e n i v i l l a g e l o c a t i o n o f t h e caves C i o a r e i ( C r o w ' s cave) a n d V u l p i i

(Fox'es cave) (1). T h e P l a ' n h i l l : s i t u a t i o n o f t h e V u l p i i cave — v i e w f r o m S V (2).
T n e e n t r a n c e t o t h e ( F o x ) cave (3).

www.mnir.ro
PLANŞA Λ Emilian Alexandrescu, Cornelia Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

BOROŞTENI
Peştera Vulp
' 1991

Plan şi profil

F i g . 3. — P e ş t e r a V u l p i i — p l a n şl profil ; s o n d a j u l 1986 ş i 1991.

F l g . 3. — T h e V u l p i i cave : p l a n a n d profile : the e x c a v a t i o n s from 1986 a n d 1991.

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens PLANŞA

1 -

2 -

ν7777Ά\ A A A

Flg. 4. — Peştera Vulpii : profilul peretelui de E N E al secţiunii 1/1991. Legenda :

1) Sol roşcat-lnchis brun lutos, nisipos ;
2) Sol roşcat-lnchis brun lutos slab nisipos ;
3) Sol roşcat-brun ;
4) Sol gălbui-roşu ;
5) Fragmente ceramice ;
6) Stin ca calcar oasă a peşterii.
Fig. 4. — The Vulpii cave : profile of the E N E wall of 1 st section 1991. Legend :
1) dark-reddish brown soil,
2) dark-reddish brown sandy ;
3) brown-reddish soil ;
4) red-yellowish soil ;
5) pottery sherds ;
6) limestone bed.

www.mnir.ro
 ;
*'->·. · . · ·. . · ·.*· ·.

5·
Tig-

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

Fig. 5. — The Vulpii cave . fragments of potery ( 1 , 3—8) and fllnt endscraper (2)
beloneing to the Coţofeni culture.

www.mnir.ro
PLANŞA 6 Emilian Alexandrescu. Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

F i g . 6. — Pestera Vulpii : fragmente ceramice aparţinînd culturii Coţofeni.

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens l ' I . A N Ş A (>

F i g . 6. — T h e Vulpii c a v e : pieces o f p o t t e r y b e l o n g i n g t o t h e C o ţ o f e n i culture.

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

Fig. 8. — Z o n a l o c a l i t ă ţ i i D o b r i t a ; a m p l a s a r e a p e ş t e r i i „ D i n D î l m a P e ş t e r i i " (1) ;

D e a l u l D î l m a P e ş t e r i i : vedere d i n s p r e S — p e ş t e r a se a f l ă pe v e r s a n t u l opus,
sub c u l m e (2) ; P e ş t e r a „ D i n D î l m a P e ş t e r i i ; vedere spre interior (3) ş i spre
exterior (4).

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Comeliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens PLANŞA ό

3 4

Fig. 8. — D o b r i t a v i l l a g e zone : t h e l o c a t i o n o f „ D î l m a P e ş t e r i i " cave (cave f i

the Cave's H i l l ) (1). „ D i l m a P e ş t e r i i " h i l l ; v i e w t h e s o u t h t h e c a v e i n l o c a t e d
the opposite side, i m m e d i a t e l y u n d e r t o p (2). V i e w s i n s i d e (3) a n d o u t s i d e (4) o f
„ D î l m a P e ş t e r i i " cave.

www.mnir.ro
I M.ANSA : Emilian Alexandrescu, Comeliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

F i g . 7. — P e ş t e r a V u l p i i : fragmente c e r a m i c e a p a r ţ i n î n d c u l t u r i i B a s a r a b i (1—2) ;
fragmente c e r a m i c e geto-dacice (3—5) ; fragmente c e r a m i c e m e d i e v a l t î r z i i (6—9).

F i g . 7. — T h e V u l p i i c a v e : pieces of pottery belonging to the B a s a r a b i culture

(1—2), P i e c e s of pottery belonging to the G e t o - D a c i a n culture (3—5). Pieces of
pottery f r o m the late M i d d l e A g e (6—9).

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Carciumaru, Steven B. Mertens IM.ANSA !·

Fig. 9. — Peştera „Din Dilma Peşterii" : plan şi amplasarea SI/1991

(după T r . Constantinescu).
Fig. 9. — „Dilma Peşterii" cave : plan and oi the excavations from
(Tr. Gonstantineecu).

www.mnir.ro
P L A N Ş A 10 Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

0,50 -

1,00 -

9
10

8 ± Δ 12

Fig. 10. — Peştera „Din Dilma Peşterii" ; profilul de Fig. 10. — D. P. cave : the SV profile of 1 seetlon/1991.
S V al SI/1991, Legenda: Legend :
1) sol brun-Inchis compact ; 1) dark brown compact soil ;
2) depunere de cenuşă grl-lnchis ; 2) dark grey ash level (heart) ;
3) cărbune de lemn (vatra) ; 3) charcoal ;
4) sol roşcat-lnchis brun ; 4) dark reddish-brown soil ;
5) sol roşcat-brun ; 5; brown-reddish soil ;
Θ) cărbune de lemn (vatra) ; 6) charcoal (hearth) ;
7) sol gălbui-brun lutos ; 7) yellowish-brown clayey soil ;
8) sol gălbul-lnchls brun ; 8) dark yellowish-brown soil ;
9) sol gălbui-brun slab nisipos ; 9) sandy yellowish-brown soil ;
10) sol maroniu-galbăn cu aspect loessold ; 10) loessic brown-yellow soil ;
11) stlnca calcaroasă a peşterii ; 11) (limestone bed) ;
12) fragmente ceramice (aşchii de cuartit/oase de animale). 12) frags of pottery/quartzite flakes/animal brones.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
Pl.ANSA I I Emilian Alexandrescu, Cornelia Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

Fig. 11. — Pestera . D i n Dilma Peşterii" : fragmente ceramice (1—12, 14—15, 17, 19),
aşchii de| cuartlt (1θ, 18) şl străpungător pe aşchie (13) aparţinînd culturii Coţofeni.

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cârciumaru, Steven Β. Mertens I>I.ANŞA 11

www.mnir.ro
PLANŞA Κ Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

F i g . 13. — C h e i l e Sohodolului : a m p l a s a r e a p e ş t e r i i P ă t r u n s a (1) ; i n t r a r e a In

sectorul s u d i c a l cheilor (2). A b r u p t u l calcaros I n c a r e se a f l a p e ş t e r a P ă t r u n s a
(3) ; I n t r a r e a P e ş t e r i i P ă t r u n s a (4).

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven Β. Mertens PLANŞA ÎS

F i g . 13. — Sohodol G o r g e : the location of the Pătrunsa cave (1). The entrance In
the Sohodol Gorge (2). T h e limestone wall in with the location of the Pătrunsa
cave (3). T h e entrance of Pătrunsa cave (4).

www.mnir.ro
IM.ANŞA I I Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens

Fig. 14. — Peştera Pătrunsa : plan (după T r . Constantinescu).

Fig. 14. — Pătrunsa cave : plan after T r . Constantinescu.

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven B. Mertens IM.ANŞA Hi

Fig. 16. — Peştera Oilor : plan şl profil (dupa I . Vlntlleacu ai colab.).

Fig, 16. — Oilor cave ; plan and profile (after I . Vlntlleacu et aL).

www.mnir.ro
PLANŞA 15 Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven Β. Mertens

F i g . 15. — Z o n a l o c a l i t ă ţ i i V a i d e i : a m p l a s a r e a p e ş t e r i i O i l o r ( 1 ) . A b r u p t u l calcaros
î n c a r e se a f l a p e ş t e r a O i l o r (2) v e d e r e d i n s p r e V, i n t r a r e a p e ş t e r i i O i l o r (3).

www.mnir.ro
Emilian Alexandrescu, Corneliu Beldiman, Marin Cărciumaru, Steven Β. Mertens P L A N Ş A 15

M g . 15. — T h e V a i d e i village the situation of the O i l o r (Sheps) cave (1). T h e

limestone w a l l i n w h i c h is located the O i l o r cave (2). T h e e n t r a n c e of O i l o r c a v e (3).

www.mnir.ro
 LEGENDA
1-2 sol vegetd actual: 1 brun, 2 galben nisipos,
«ι
3 e r
reconstituit
o d a t
β gafoen fos alunecat
5θ( pra
-o
01
4 sol brun-cenuşiu alunecat y sol brun cafeniu
5 sol galben granubs alunecat β sol brun gălbui 9^ golben •o a-;
_ o
c
δ
ai
α5
11 .ρ-
ES
ac

.. o
0
- E g"
s a

i l M O
3 Q.
o. •
Οι α

Sf
Legenda.
s S •èi
1 sol vegegetal actual
>
M£ = 40 2sd galben alunecat α
a»
-a •3
J sol brun cafeniu >
4 sol brun gălbui 50 «o 00 00

5" sol galben virgin

www.mnir.ro
 t
C. Buzdugan PLANŞA 2

Fig. 2. Valea Viei, 1987. Inventarul mormintului nr. 1 : 1. fragmente din

vasul-urnâ ; 2. fragmente din strachina-capac ; 3. virf de săgeată de bronz.
Flg. 2. L'inventaire de la sépulture no. 1 : 1. Fragments du vase-ume ;
2. Fragments de l'écuelle-couvercle ; 3. Pointe de flèche, bronze.

www.mnir.ro
 Legenda
ι soi vegetal actual brun
ζ sol brun gălbui
ι sol galben

* IL. Nf ψ»

/ /
=// = //-// -// = // "—//-// --// = / ^ ~ ^ / y - = " = /' = — =.-// =//-7/a// =/, =-// - / / = / / = / / = / / = / / =77:

H
Fig. 3. Valea Viei, 1987 : 1. planul general al săpăturii din punctul „Virful Sttnll ;
2. profilul peretelui de vest al secţiunii 1.
Flg. 3. 1. Plan général des fouilles du point „Virful Stînii" ; 2. Profil du mur
d'ouest de l a section no. 1.

www.mnir.ro
C. Buzdugan PLANŞA I

Fig. 4. Valea Viei, 1987. Ceramics fragmentară : 1—4. faza Cucuteni A ; S. faza
Cucuteni B.
Fig. 4. Fragments céramiques : 1—4. L a phase Cucuteni A ; 5. L a phase
Cucuteni B.

www.mnir.ro
PLANŞA 5 C. Buzdugan

Fig. 5. Valea Viei, 1987. Ceramică fragmentară : l—δ. perioada timpurie

a epocii bronzului.
Flg. 5. Fragments céramiques : 1—5. L a période ancienne de l'Age du bronze.

www.mnir.ro
C. Buzdugan

Fig. 6. Valea Viei, 1967 : 1—3. ceramică fragmentară aparţinînd fazei Cucuteni A ;
4—6. unelte de silex şi din rocă locală.
Fig. 6. 1—3. Fragments céramiques Cucuteni A ; 4—6. Outils en pierre.

www.mnir.ro
 Costachi Buzdugan, George Trohani
IM.ANŞA I

P l . I . — La zone archéologique Sibiciu de Sus.

Pl. 1. — Sibiciu de Sus — zona arheologica.

www.mnir.ro
Costachi Buzdugan, George Trohani

www.mnir.ro
PLANŞA 3 Costachi Buzdugan, George Trohani

www.mnir.ro
Costachi Buzdugan, George Trohani
PLANŞA 4

www.mnir.ro
P L 5. — S i b i c i u de S u s — c e r a m i c ă d i n epoca b r o n z u l u i .
P L 5. — C é r a m i q u e de l ' â g e du bronze.

www.mnir.ro
 O Im

1
Loc. 3 Loc.7

mm pômînt scurs brun-cenuşiu ^brun-gălbui ^ argilă gălbuie raargila brun-gabuie GŒQ pam.cenuşiu scurs
<a> chirpic © piatră
P L β. — Sibiciu de Sus — planurile şi profilele unor locuinţe.
PI. β Plans et profils d'habitations.

www.mnir.ro
PLANŞA 7 Costachi Buzdugan, George Trohani

PL 7. — Vases en terre cuite : 1. Ecuelle des Vl-e—IV-e siècle av. n. è.

2—8. Céramique géto-dace des Ill-e—I-er siècles av. n. è.
P l . 7. Vase ceramice : 1. Strachină din sec. V I — I V i.e.n. ; 2—8 Ceramica geto-
dacică din sec. I l l — I i.e.n.

www.mnir.ro
Costachi Buzdugan, George Trohani PLANŞA 8

Pl. 8. — Sibiciu de Sus — 1. Vas din sec. V I I e.n. ; 2. Cană din sec. ΠΙ—II Î.e.n. ;
3- Gardină de vatră din sec. I I I — I Î.e.n.
PI. 8. — 1. Vase du V H - e siècle de n.è. ; 2. Tasse des III-e—II-e Siècles av. n.è. ;
3. Bord d'être géto-dace.

www.mnir.ro
 Radian Andreescu
l'l.ANŞA I

www.mnir.ro
Radian Andreescu l'l.ANŞA 2

F i g . 2. — T î r c o v , j u d . B u z ă u , 1—;) T o r ţ i de a m f o r ă .

F i g . 2. — T i r c o v , d é p . de B u z ă u , 1—3 A n s e s d'amphores.

www.mnir.ro
I'LANSA 3 Radian Andreescu

Fig. 3. — Tircov, Jud. Buzău, 1—5 Fragmente ceramice. 6 Fragment de cuţit de

piatră.
Flg. 3. — Tircov, dép. de Buzău 1—5 Fragments céramiques, β Fragment de
couteau en pierre.

www.mnir.ro
Radian Andreescu

F i g . 4. — T i r c o v , j u d . B u z â u , 1—6. F r a g m e n t e ceramice.

F i g . 4. — T i r c o v , d é p . de B u z â u . 1—6. Fragments céramiques.

www.mnir.ro
THCOV - PIATRA CV IMJEO 88»

Pian cetate
9

TERASA Κ TERASA I-
TERASA β

Fig. 1. Tircov — „Piatra cu Lilieci". Planul general al săpaturilor

Flg. 1. Tircov — „Piatra cu Lilieci". Plan général de la cité avec les Fouilles.

www.mnir.ro
Flg. 2 P r o f i l u l peretelui da est a l 8.XI

vegetal brun-roşcat

B B H negru cu pietre

Yfflfflă c e n u ş i u c u p i g m e n t

WBBA argilâ gâlbuie c u pietre

WBBU argilâ d e culoare cenuşiu-verzdl

A pietre

Fig. 2. P r o f i l d u m u r d ' e s t d e l a S. I I .

www.mnir.ro
 vatra-Q40

<3β perne
ε·#·5.··:ι v e g e t a l brun-roşcat O piatra
U n e g r u cu pietre
$ vatra
cenuşiu cu pigment
• ceramicd
o r g i a gălbuie c u pietre
^ rîşniţâ
argila de culoare cenuşiu-verzui
-:>- chirpic
9 , Im im

<
•Xr Fig. 3*. Profilul peretelui de nord de la S. I . Flg. 3.b. Planul S. I I . Ν şi a casetei adiacente.
Ζ
<

www.mnir.ro
Pig. 4 P r o f i l u l p e r e t e l u i de veet α ϊ S . I de pe Terasa I
ş i planul s e c ţ i u n i i

< /

Û3 vegetal brun-roşcat w/m/h cenuşiu pigmentat cu alb dfe pietre

cenuşiu-castaniu argilâ gâlbuie cu pietre 1m

—ι

Fig. 4- Profil du mur d'ouest de la S. I . de sur la Terrasse I et le plan de la section.

>

www.mnir.ro
PLANŞA 5
George Trohani. Radian Andree»

Fig. 5 F r a g m e n t * da o e ş t i a p a r ţ i n î n d o u l t u r i i M o n t a e r u
F i g . 5. F r a g m e n t s de tasses a p p a r t e n a n t à l a c i v i l i s a t i o n Monteoru.

www.mnir.ro
George Trohani, Radian Andreescu

r 7
'ir. >« " rn.Trent9 ceramics Vonteoru
F i g . 6.a. F r a g m e n t s c é r a m i q u e s Monteoru.

www.mnir.ro
l'l.ANŞA H George Trohani, Radian Andreescu

Fig. 6b Fragmente ceramice Monteoru

F i g . 6.b. F r a g m e n t s c é r a m i q u e s M o n t e o r u .

www.mnir.ro
George Trohani. Radian nndreeacu l'l.ANŞA 7

Fig. 7 Obiecte din aşezarea geto-dacă. 1-3. Fusaiole j

4. Cuţit din f i e r ; 5-7. Ceramică de import ;
b-9. Ceramică p i c t a t ă ; 10. Amforă ; 11. Rîşniţă.

Flg. 7. Objets de l'établissement géto-dace.

www.mnir.ro
PLANŞA 8 George Trohani, Radian Jtndreetcu

Pig. 3 Qexaţloă geto^dacă lucrată cu aîna

F(f. 8. Céramique géto-dace travaillé à la main.

www.mnir.ro
George Trohani, Radian Andreescu PLANŞA 9

Fig. 9. Céramique géto-dace travaillé A la main.

www.mnir.ro
•M.ANŞA 10 George Trohani. Radian /tndreescu

Fig. 10. Céramique géto-dace travaillé à la main.

www.mnir.ro
George Trohani, Radian Andreescu l'LANŞA II

F i g . 11. C é r a m i q u e g é t o - d a c e t o u r n é e .

www.mnir.ro
PLANŞA 12 George Trohani, Radian Andreescu

Fig. 12 Ceramică gete-daoă

F i g . 12. C é r a m i q u e géto-dace.

www.mnir.ro
George Trohani.. Radian ^ndreescu P L A N Ş A 13

www.mnir.ro
www.mnir.ro
George Trohani, Radian Andreescu P L A N Ş A 15

Pig. 15 Fructieră geto-dacă cu d e c o r lustruit

Fig. 15. Fruitière geto-dace avec un décor poll.

www.mnir.ro
P L A N Ş A 16 George Trohani, Radian Andreescu

Fig. 16 Cerealcă g e t o - d a c i cu decor lustruit

F l g . 16. — Céramique g é t o - d a c e a v e c d é c o r poll

www.mnir.ro
www.mnir.ro
I'LANŞA 18 George Trohani, Radian Andreescu

F l g . 18. — V a s e c é r a m i q u e du I H - e s i è c l e n.e.

www.mnir.ro
L . Chiţescu, A. Păunescu Ι·ι A\ş.\ ι

Planşa nr. 1 — C e t ă ţ e n i , 1935—198(3. P i e s e d i n i n v e n t a r u l necropolei voievodale, sec.

X I I I — X I V , 1, i n e l s i g i l a r ( m . 1), sec. X I X ; 2, i n e l c u m o n t u r ă (m. 14), sec. X I I I ;
3, i n e l s i g i l a r (m. 8), sec. X I V , 4, i n e l c u c a s e t ă s i m p l ă (m. 29), sec. X I V ; 5, i n e l -
v e r i g ă (m. 2), sec. X I V : 6, ac de m a r a m ă folosit c a i n e l f u n e r a r (m. 24), sec. X I I I ;
7, v e r i g ă de c e r c e l (m. 13), sec X I I I ; 8, c a t a r a m ă de bronz (m. 28), sec. X I I I — X I V ;
9, a p l i c e ş i n i t u r i (m. 28), sec. X I I I — X I V ; 10, ace (tuburi) conice (m. 29), sec.
X I I I — X I V ; 11, c r u c e d i n a m f i b o l i t ( ? ) , sec. X I I I ( d e s c o p e r i t ă I n a n i i 1960—1982).

Legende de l'illustration

P i è c e s d é c o u v e r t e s d a n s l a n é c r o p o l e p r i n d e r e de C e t ă ţ e n i : b a g u e - a n n e a u (1—5) ;
a i g u i l l e - a n n e a u (5) ; boucle d'oreille (7) ; boucle de c e i n t u r e (8) ; appliques et r i v e t s
(9) ; a i g u i l l e s (10) ; c r o i x d'amphibole ( ? ) , X I I I - è m e s i è c l e , d é c o u v e r t e e n 1960—1982

www.mnir.ro
PLANŞA Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei şi Virgxl Niţulescu

F i g . 1. — Profile de vase.

F i g . 1. — Profiles de vases.

www.mnir.ro
 yig. -2. - p r o f i l e d e v a s e I u c r a t e i a m } n a

'· 2· - P r o f i l e , de vases, t r a v a i l l é s à l a m £

www.mnir.ro
P L A N Ş A .1 Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei şi Virgil Niţulescu

F i g . 3. — Profile de s t r ă c h i n i şi castroane l u c r a t e l a m i n ă .

F i g . 3. — Profiles d ' é c u e l l e s et c h a u d r o n s t r a v a i l l é s à l a m a i n .

www.mnir.ro
PLANŞA 4 Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei şi Virgil Niţulescu

www.mnir.ro
Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei si Virgil Niţulescu

F i g . 5. — Profile de v a s e lucrate l a roata cu decor pe p a r t e a e x t e r i o a r ă .

F i g . 5. — Profiles de vases t o u r n é s et d é c o r é s .

www.mnir.ro
Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Qheorghe Matei si Virgil Niţulescu PUNŞA 6

F i g . 6. — G i u r g e n i — M o z a c u . F u s a i o l e şi g r e u t ă ţ i d i n l u t ars.

F i g . 6 — F u s a i o l e s et poids en terre cuite.

www.mnir.ro
Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei si Virgil Niţulescu

F i g . 7. — G i u r g e n i — M o z a c u . F r a g m e n t e ceramice, sec. I V

FJg. 7. — Profiles de v a s e s d u I V - è m e s i è c l e n. é.

www.mnir.ro
Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorahe Matei si Virgil Niţulescu

^Ίβ- . — G i u r g e n i — M o z a c u . F r a g m e n t e ceramice,
8
sec. I V

F i g . 8—11. — F r a g m e n t s c é r a m i q u e s d u I V - è m e s i è c l e .

www.mnir.ro
PLANŞA 9 Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei şi Virgil Niţulescu

www.mnir.ro
Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei şi Virgil Niţulescu

ng. 10. — G i u r g e n i — M o z a c u . F r a g m e n t e ceramice, sec. I V .

www.mnir.ro
P L A N Ş A 11 Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renta, Gheorghe Matei şi Virgil Niţulescu

F i g . 11. — G i u r g e n i — M o z a c u . F r a g m e n t e ceramice, sec. I V .

www.mnir.ro
Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renia, Gheorghe Matei şi Virgil Niţulescu P L A N Ş A V2

www.mnir.ro
PLANŞA I Valeriu Leahu

P l . I . F o r m e ş i p r o f i l u r i de vase d i n f a z a T e i I

P l . I . F o r m e s et profils de vase s T e i I .

www.mnir.ro
Valeriu Leahu PLANŞA 2

P l . I I . T i p u r i de c e ş t i c u t o a r t ă d i n faza T e i I .

P l . I I . T y p e s de tasses à anse T e i I .

www.mnir.ro
Pl. I I I . Ceramică di- ti)) l e i I descoperita la Greci (1, 6), Căţelu Nou (2, 3, 8),
Frăţeşti (4), Ulmeni- Tăusanca (5), Ş u r l a i i (7). Comunicate 4 de E m i l Moscalu, 5
de S e b a s t i a n Morintz.
P l . I I I . Céramique T e l I .

www.mnir.ro
Valeriu Leahu PLANŞA 4

P l . I V . F o r m e ş i profiluri de v a s e d i n faza Tel II.

P l . I V . F o r m e s et profils de v a s s e s T e i I I .

www.mnir.ro
www.mnir.ro
 P L A N Ş A ti
Valeriu Leahu

www.mnir.ro
P l . V I I . F o r m e de v a s e d i n faza T e i I I I .

P l . V I I . F o r m e s de vases T e i I I I .

www.mnir.ro
Pl. V I I I . Céramique décorée Tei I I I .

www.mnir.ro
PLANŞA 9 Valeriu Leahu

P l . I X , F o r m e ş i profiluri de v a s e d i n faza T e i I V .

P l . I X . F o r m e s et profils T e l I V .

www.mnir.ro
www.mnir.ro
PLANŞA II Valeriu Leahu

Pl. X I . Fragmente c e r a m i c e ş i v a s d i n faza T e i I V . 1. D a i a ; 2, I z v o a r e l e ; 3, 9

G i u l e ş t i — S î r b i ; 4. B u c u r e ş t i — Z i d u r i intre v i l .

P l . X I . F r a g m e n t s c é r a m i q u e s et v a s e T e i I V .

www.mnir.ro
 P L A N Ş A 12
Valeriu Leahu

www.mnir.ro
 Valeriu Leahu

Pl. X I I I . Fragmente de vase din faza Tei I V . 1. Olteniţa—Valea Mare; 2.

Bucureşti—Tel (1, comunicat de Done Şerbănescu).
Pi. X I I I . Fragmente de vases Tei I V .

www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
 P L A N Ş A 16
Valeriu Leahu

P l . X V I . C e r a m i c ă de tip T e i V a . 1—9, 14 Otopeni ; 12—13 D e v e t a k i (12—13,

d u p ă M i k o v . V . ş i N . DJambazoc).

P l . X V I . C é r a m i q u e T e i V a.

www.mnir.ro
PLANŞA 17 Valeriu Leahu

P I . X V I I . C e r a m i c ă de tip T e i V b de l a B u c u r e ş t i — F u n d e n i i Doamnei

PI. X V I I . C é r a m i q u e T e i V b.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
PLANŞA 2
George Trônent

Pl. 2 Vases-colonnettes d é c o u v e r t s â Tinosu

( 1 - 3 ) , P o p e ş t i ( 4 - 5 ) et Kacutau ( 6 )

www.mnir.ro
George Trohani PLANŞA 3

FI. 3 V a s e s - c o l o n n e t t e s d é c o u v e r t s à Dumbrava
( 1 ) , B u h a l n i ţ a ( 2 ) , Poiana ( 3 - 6 ) , Rado­
vanu (7)» P o p e ş t i (8) et Asenovgrad (9)

www.mnir.ro
Fig. 1. Oraşul de Floci, 1988. Atelierul meşteşugăresc nr. 5, sec. X V I I (A) ; P i v n i ţ a
cu zidărie din piatră, sec. X V I (B) ; Locuinţa din lemn aşezată pe blocuri de piatră,
sec. X V I (C).
1. L'atelier artisanal no. 5 du X V I I - è m e siècle ( A ) ; la cave avec des murs en
pierre, du X V I - è m e siècle (B) ; la maison en bois avec un fondement en pierre,
du X V I - è m e siècle (C).

www.mnir.ro
www.mnir.ro
PLANŞA :i Lucian Ghiţescu. Ana Păunescu, Gheorghe Matei, Elena Renta şi Virgil Niţulescu

www.mnir.ro
Ghiţescu, Ana Păunescu, Gheorghe Matei, Elena Renta ?t Virgil

www.mnir.ro
PLANŞA 5 Lucian Ghiţescu, Ana Păunescu, Gheorahe Matei, Elena Renta si Virgil Niţulescu

Fig. 5. O r a ş u l de Floci, 1987. U n e l t e ş i produse ale a t e l i e r u l u i n r . R. sec. XVII.

5. O u t i l s et produits de l'atelier a r t i s a n a l no. 5, d u X V I I - è m e s i è c l e .

www.mnir.ro
Lucian Ghiţescu, Ana Păunescu, Gheorghe Matei, Elena Renta şi Virgil Niţulescu PLANŞA 6

F i g . 6. O r a ş u l de Floci, 1987 Piese din i n v e n t a r u l a t e l i e r u l u i n r . 5, sec. XVII.

6. O b j e t s de l'atelier a r t i s a n a l no. 5, d u X V I I - è m e siècle.

www.mnir.ro
PLANŞA 1—2 L. Ţeposu-Marirtiescu

www.mnir.ro
L. Ţeposu-Marinescu PLANŞA 3

www.mnir.ro
PLANŞA I Anca Păunescu, Elena Renta

O 1 m

r i g . 1. P l u n u l şi s e c ţ i u n e a c u p t o r u l u i n r . 1
d i n a ş e z a r e a de l a Ţ ă n d ă r e i . Sec. Χ — X / .

I . P l a n a n d section of f i r e p l a c e no. I f r o m Ţ ă n d ă r e i site, X — X j C .

www.mnir.ro
Anca Păunescu, Elena Renta

F l g . 2. F r a g m e n t e c e r a m i c e descoperite l a Ţ ă n d ă r e i . S e c . X — X I .

2. F r a g m e n t s of v e s s e l shapes f r o m Ţ ă n d ă r e i , site, Χ — X I C .

www.mnir.ro
 Anca Păunescu, Elena Renta

Fig..3. Fragmente ceramice descoperite la Ţăndărei. Sec. X — X T

3. Fragments of vessel shapes from Ţăndărei site, X — X I C.

www.mnir.ro
Anca Păunescu, Elena Renta PLANŞA 4

4. F r a g m e n t s of v e s s e l shapes f r o m Ţ ă n d ă r e i site, Χ — X I C .

www.mnir.ro
PLANŞA 5 Anca Păunescu, Elena Renta

Fig. 5. Profile de buze de borcan din aşezarea de sec. Χ — X I de la Ţăndărei.

5. Fragmente of vessel shapes from Ţăndărei site. Χ — X I C .

www.mnir.ro
Anca Păunescu, Elena Renta PLANŞA 6

F i g . β. P r o f i l e d e buze ue borcan d i n a ş e z a r e a de sec. X — X T de l a Ţ ă n d ă r e i .

Θ. F r a g m e n t s of v e s s e l shapes f r o m Ţ ă n d ă r e i site, Χ — X I C .

www.mnir.ro
PLANŞA 7 Anca Păunescu, Elena Renta

Fig. 7. Profile de buze de borcan din aşezarea de sec. X — X I de la Ţăndărei.

7. Fragments of vessel shapes from Ţăndărei site, Χ — X I C .

www.mnir.ro
Anca Păunescu, Elena Renta PLANŞA 8

Flg. 8. Profile de borcan din aşezarea de sec. Χ — X I d * t a Ţăndărei.

8. Fragments of vessel shapes from Ţăndărei sive, Χ — X I C

www.mnir.ro
r-LANŞA 9 Anca Păunescu, Elena Renta

Fig. 9. Profile de borcan din aşezarea de sec. Χ — X I de l a Ţăndărei.

9. Fragments of vessel shapes from Ţăndărei site, Χ — X I Ç.

www.mnir.ro
Anca Păunescu, Elena Renta P L A \ \ \ In

www.mnir.ro
PLANTA II
Anca Păunescu, Elena Rent

Fig- l i . H a r n e s s - p i e c e from Ţ ă n d ă r e i site. Χ — X I C .

F i g . 11. C a t a r a m e de fler descoperite l a Ţ ă n d ă r e i , sec. Χ — X I .

www.mnir.ro
 PLANŞA
Doina Leahu

TEZAURUL DIN A R G E Ş

T h e t r e a s u r e from A r g e ş ,

www.mnir.ro
PLANŞA 1-2 Doina Leahu

F i g . 2. A d o r n m e n t s f r o m B a l a c i (after S u z a n a D o l i n e s c u - F e r c h e ) .

www.mnir.ro
Doina Leahu PLANŞA 3—5

F i g . 5. B r ă ţ a r ă n e t e d ă d e l a M o i g r a d .
F i g . 5. E v e n b r a c e l e t f r o m Moigrad.

www.mnir.ro
PLANŞA 1-5 Cristina Anton Manea

3/ — A p l i c ă de l a S i b i u — tip 3 4 / — A p l i c ă de l a S i b i u — tip ·,
3/ — T h e A p p l i q u é from S i b i u — type 3. 4 / — T h e A p p l i q u é from S i b i u — type 4.

6/ — C e r c e l de i a M a r i a A m i r a s — G a l a t a

8/ — T h e E a r r i n g f r o m M a r i a A m i r a s — G a l a t a c h u r c h .

5/ — C e l e trei t i p u r i de a p l i c e de l a B u d a , j u d . B u z ă u .

5/ — T h e T h r e e A p p l i q u é T y p e s irom B u d a ( B u z ă u county).

www.mnir.ro
MUZEUL NATIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

Calea Victoriei nr. 12.

sector 3.
EDITORIALA

BUCOVINEI

www.mnir.ro