1. Izvoarele primare ale dreptului comunitar.

Rasp: Sunt incluse actele juridice fundamentale ale dreptului comunitar constituite de:
- Tratatele de instituire a celor trei Comunitati Europene;
- Cele doua tratate bugetare;
- Deciziile privind resursele proprii ale Comunitatilor;
- Actul unic European si tratatul de fuziune din 1967;
- Decizia si Actul privind alegerile directe in Parlamentul European (1976);
- Tratatul de modificare a tratatelor de instituire a Comunitatilor Europene privind Groenlanda (17 martie 1984);
- Tratatul de la Maastricht;
- Tratatul de la Amsterdam;
- Tratatul de la Nisa.

2. Izvoarele secundare ale dreptului comunitar.

Rasp: a) Regulamentul, fiind obligatoriu in toate dispozitiile sale, interzice orice aplicare incomplete. Se deosebeste si de directive, care nu leaga decat in
privinta rezultatului. Prin regulament, autoritatea comunitara dispune de o putere normative completa. Regulamentul este direct aplicabil in orice stat
membru, adresandu-se direct subiectelor de drept intern din statele member, deoarece contine drepturi si obligatii pentru acestea.
b)Directiva reprezinta o forma a legislatiei cu doua trepte de aplicare. Conform Tratatului CEE, “directive leaga statul membru destinatar in privinta
rezultatului atins”, lasand instantelor nationale competenta in ceea ce priveste formele si mijloacele.
c) Decizia este caracterizata de Legislatia Europeana ca “act obligatoriu in toate elementele sale pentru destinatarii desemnati”. Decizia nu are o
influenta generala. Ea vizeaza indeosebi aplicarea prevederilor tratatelor la situatii particulare.
d) Recomandarea si avizul se disting din ansamblul instrumentelor ce fac part din nomenclatorul dreptului comunitar derivate prin aceea ca “ nu
leaga”, adica nu au forta de constrangere si deci nu sunt izvoare de drept in adevaratul sens al cuvantului. Sunt consultative.

3. Principiul respectarii drepturilor fundamentale ale omului ca izvor al dreptului fundamental.

Rasp: Respectarea acestui principiu constituie o chestiune deosebit de importanta, care se bazeaza atat pe Conventia Europeana pentru Salvgardarea
Drepturilor Omului si a libertatilor sale fundamentale, dar sip e dispozitiile constitutionale ale statelot membre. Drepturile fundamentale constituie o parte
integranta a principiilor de drept a caror respectare o asigura organelle comunitare de jurisdictie si, in acest sens, Curtea de Justitie si Curtea de prima
instanta se inspira din traditiile statelor si din orientarile tratatelor internationale pentru protectia drepturilor omului. Curtea de Justitie a Comunitatilor
Europene s statuat ca “ respectarea drepturilor omului face parte integranta din principiile generale de drept, a caror aplicare este obligatorie”. S-a acceptat
drptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului, dreptul de a forma sindicate, dreptul la respectarea vietii private- toate fiind derivate din traditiile
constitutionale commune ale statelor membre. Principiul respectarii drepturilor fundamentale ale omului este considerat un principiu cu valoare egala cu
cea a tratatelor constitutive ale Comunitatilor cu o valoare superioara dreptului derivat.

4. Principiul respectarii dreptului la aparare.

Rasp: Acest principiu trebuie sa insoteasca procedura in fata organelor comunitare de justitie. De asemenea, respectarea sa ste necesara in cazul audierii in
procedurile in care se pot impune sanctiuni, cat si in problema audierii martorilor asupra unor probleme determinate, cand aceasta a fost ceruta.

5. Principiul autoritatii de lucru judecat.

Rasp: Principiul autoritatii de lucru judecat este un foarte vechi si larg acceptat principiu, care semnifica faptul ca o actiune nu poate fi judecata decat o
singura data (non bis in idem). Se pune intrebarea daca pot fi acceptate doua proceduri paralele, una a Comunitatii si alta nationala, astfel incat sa se
impuna o dubla sanctiune in materie de carteluri. Acceptarea unei astfel de proceduri duale este posibila in conditiile in care faptele s-au produs pe
teritoriul comunitar si procedurile au fost introduse in fata instantelor din cadrul acestuia, ca urmare a sistemului special de impartire a jurisdictiei intre
Comunitate si statele membre cu privire la carteluri. Daca exista posibilitatea impunerii de sanctiuni consecutive aferente celor doua proceduri, o cerinta
generata de justitie reclama orice decizie anterioara sanctionatoare sa fie luata in calcul la stabilirean celeilalte sanctiuni.

6. Principiul egalitatii.
Rasp: Acest principiu exclude, in primul rand, discriminarea, promovand un tratament egal al partilor in situatii identice so comparabile. Astfel, art 141
CE interzice discriminarea intre sexe, prin aplicarea principiului ca femeil si barbatii trebuie sa primesca plata egala pentru munca egala, art 13 CE
prevede necesitatea masurilor pentru combaterea discriminarii bazate pe sex, origine etnica, religie sau credinta, handicap, varsta, orientare sexuala. Art.
40 CE exclude discriminarea intre producatori si consumatori in cadrul Comunitatii. De asemenea, este interzisa discriminarea in material liberei circulatii
a marfurilor, capitalului, persoanelor.
Discriminarea nu se refera la situatiile in care tratamentul inegal al nationalitatilor diferitelor state este datorat diferenelor intre legislatiile statelor
membre.

7. Principiul proportionalitatii.
Rasp: Acest principiu a fost recunoscut deja de jurisprudenta, afirmandu-se in diverse sisteme juridice. El presupune ca mijloacele folosite de autoritate
trebuie sa fie proportionale cu scopul lor. Unul din domeniile in care se impune principiul este cel al aplicarii unor masuri administrative sau penale. S-a
stabilit astfel ca orice masura depaseste strictul necesar pentru scopul de a da statului membru importator posibilitatea de a obtine in mod rezonabil
informatii complete asupra circulatiei marfurilor – care apartin masurilor de politica comerciala – echivaleaza cu o restrictie cantitativa interzisa de tratat.

8. Principiul loialitatii ( solidaritatii )

Rasp: Acest principiu dispune ca statele membre vor lua toate masurile corespunzatoare pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor din Tratat sau actiunilor
intreprinse de institutiile comunitare si vor facilita indeplinirea lor, precum si abtinerea de la masuri c ear periclita realizarea scopurilor Tratatului.
Principiul loialitatii implica atat masuri legislative, cat si masuri economice sau de alt tip care sa garanteze promovarea si realizarea pe teritoriul tuturor
statelor membre a masurilor pe plan economic, social, cultural. Dina analiza principiului se poate constata ca sunt dispuse in sarcina statelor trei obligatii,
din care doua sunt positive si una negative. Cele doua positive se refera la obligatia statelor de a lua toate masurile corespunzatoare pentru indeplinirea
obligatiilor rezultate din Tratat, precum si aceea de a furniza Comisiei informatiile cerute pentru a verifica daca masurile luate sunt conforme cu dreptul
comunitar. Obligatia negative se refera la faptul ca statele trebuie sa se abtina de la orice masura prin care ar fi primejduita indeplinirea obiectivelor
comunitare. In acest sens, s-a decis ca, desi regulile privind concurenta privesc conduita intreprinderilor si nu legislatia nationala, statele membre nu sunt
cu nimic mai putin obligate de a nu se abate, prin intermediul legislatiei lor, de la aplicarea uniforma a dreptului comunitar sau de la eficacitatea masurilor
lui.
 9. Principiul subsidiaritatii
Rasp: Uniunea Europeana nu este o federati si nici nu are elemente definitorii care ar putea conduce la aceasta structura. Din analizele efectuate de
Comisia Europeana s-a ajuns la concluzia ca “ Uniunea Europeana nu trebuie sa conduca la realizara unui stat supercentralizat” si conform principiului
loialitatii nu vor putea fi atribuite Uniunii decat sarcinile pe care statele membre nu le pot indeplinii efficient. Asadar, in conformitate cu acest principiu,
care a fost definit explicit prin tratatul de la Maastricht, comunitatea nu intervine decat atunci cand obiectivele actiunii avute in vedere sunt indeplinite mai
bine intr-o actiune la nivel comunitar.

10. Principiul cooperarii.

Rasp: Intre Uniunea Europana si statele membre cooperarea se realizeaza pe multiple planuri, si anume prin fuzionarea de informatii comerciale,
administrative etc., precum si prin indeplinirea unor atributii complementare in finalizarea rolului statelor nationale si celui ce revine Comunitatii.
Principiul cooperarii implica o informare reciproca in probleme de interes comun, intre Uniunea Europeana si statele membre. Acestea sunt obligate sa
furnizele Uniunii datele decare are nevoie, pentru buna indeplinire a sarcinilor ce le revin, iar institutiile comunitare sa informeze statele membre in
privinta evolutiilor comunitare. Acest principiu al cooperarii impune reciprocitatea obligatiilor statelot membre si institutiilor comunitare de a se informa
in probleme de interes comun.

11. Aplicabilitatea directa a normelor comunitare.

12. Prioritatea dreptului comunitar.

Rasp: Dreptul comunitar se intalneste in mod firesc cu dreptul international. Inevitabilele conflicte vor fi rezolvate in favoarea unuia sau a celuilat.
Modalitatile de solutionare a divergentelor dintre dreptul comunitar si dreptul statelor membre lasa de dorit si sunt departe de a fi uniforme.
Principiul prioritatii dreptului comunitar
a) Confirmarea prioritatii. Curtea a afirmat in mod solemn principiul prioritatii in hotararea sa. Rationamentul Curtii se bazeaza pe trei argumente
complementare:
- aplicabilitatea imediata si directa;
- atribuirea de competente Comunitatilor;
- unitatea ordinii juridice comunitare.
Prioritatea reprezinta “o conditie esentiala a dreptului comunitar, care n-ar putea exista ca drept decat cu conditia de a nu putea fi zadarnicit de
dreptul statelor membre”.
• Dreptul Comunitar isi afirma superioritatea in virtutea propriei sale naturi.
• Ordinea juridica comunitara aduce prioritatea, in integritatea sa, in ordinea juridica nationala.
b) Consecintele prioritatii dreptului comunitar drept aplicabil
Principiul prioritatii arata ca reglementarile cu efect direct, “asa cum fac ele parte integranta, cu rang de prioritate, din ordinea juridica aplicabila pe
teritoriul fiecarui stat membru”, trebuie sa fie aplicate din momentul integrarii in vigoare, in ciuda eventualei preexistente a unei legi nationale
incompatibile si pe durata intregii perioade cat ea ramane in vigoare, chiar daca, ulterior, se adopta o lege incompatibila.

13. Desemnarea Comisiei Europene.

Rasp: Actuala Comisie care si-a inceput mandatul in noiembrie 2004, are 27 de membrii, desemnati de comun accord de guvernele Statelor Membre la
propunerea presedintelui Comisiei. Membrii Comisiei vor fi alesi pe baza competentei lor generale si care ofera toate garantiile de independenta.
Procedura de desemnare a membrilor comisiei a fost modificata, ea realizandu-se in patru faze, astfel:
a) Prima faza: desemnarea presedintelui Comisiei, care cunoaste doua etape:
- Consiliul, reunit in prezenta sefilor de stat si de guvern, hotarand printr-o majoritate calificata, numeste o personalitate pe care intentioneaza sa o
numeasca Presedinte al Comisiei Europene.
- aprobarea persoanei nominalizate de catre Parlamentul European.
b) Faza a doua: Consiliul, prin vot majoritar calificat, si impreuna cu Presedintele nominalizat, desemneaza ceilalti membrii ai Comisiei, conform
propunerilor facute de fiecare stat membru.
c) Faza a treia: Presedintele si ceilalti membrii ai Comisiei astfel nominalizati, in bloc, vor fi supusi votului de aprobare al Parlamentului European.
d) Faza a patra: Dupa aprobarea de catre Parlamentul European, Presedintele si ceilalti membrii ai Comisiei vor fi investiti de catre Consiliu care va hotara
prin majoritate calificata.

14. Statutul Comisiilor Europene.

Rasp: Comisarii trebuie sa fie cetateni ai statelor care ii desemneaza. Ei isi exercita atributiile in deplina independenta fata de statele carora le apartin,
actionand numai in interesul general al comunitatii. Ei nu vor accepta instructiuni de la nici un guvern si nici un organism si vor trebui sa se abtina de la
orice act incompatibil cu caracterul functiei pe care o indeplinesc. Comisarii nu pot sa indeplineasca in perioada mandatului lor nici o alta activitate
profesionala, remunerata sau neremunerata.
Conform Tratatului de la Maastricht, mandatul Comisiei este de 5 ani, acesta putand fi reinnoit.
Cu prilejul instalarii, ei se angajeaza in mod solemn sa respecte pe toata durata exercitarii functiei si dupa incetarea acesteia obligatiile care decurg din
insarcinarea lor, in special datoria de onestitate in ceea ce priveste ocuparea altor functii sau obtinerea altor avantaje dupa incetarea mandatului.
Sanctiunile care li se pot aplica sunt legate doar de dreptul la pensie.

15. Atributiile Comisiei Europene.

Rasp: Articolul 2111 al Tratatului TCE precizeaza urmatoarele atributii ale Comisiei:
- Vegheaza la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat si a dispozitiilor luate de institutiile comunitare in virtutea acestuia;
- Formuleaza recomandari si avize asupra domeniilor care fac obiectul prezentului tratat sau pe care le prevede necesare;
- Dispune de putere de decizie proprie si participa la formularea actelor emise de Consiliu si de Parlamentul European in conditiile prevazute de
tratat;
- Exercita competentele pe care i le confera Consiliul pentru executarea regulilor stabilite.

16. Atributiile Parlamentului European.

Rasp: a) Exercita puterea legislativă impreuna cu Consiliul Uniunii Europene
Putere legislativă limitată, exercitata prin 3 proceduri legislative:
-procedura codeciziei
-procedura consultarii
-procedura avizului conform
b) Exercita controlul democratic asupra tuturor institutiilor UE, in special asupra Comisiei şi Consiliului.
Supraveghere democratică a tuturor instituţiilor UE, în special a Comisiei prin dreptul de a cenzura şi de a demite întreaga Comisie. Investeşte Comisia.
În acest sens, PE are următoarele instrumente de control:
- audierea comisarilor;
- discutarea Raportului anual general;
- descărcarea şi execuţia bugetară;
- investitura Comisiei şi aprobarea programului de activitate;
- crearea comisiei de anchetă temporară privind dreptul comunitar;
- moţiunea de cenzură împotriva Comisiei.
c)Functia bugetară exercitata impreuna cu Consiliul UE
Este consultat în stabilirea bugetului de catre Consiliu. În virtutea acestui atribut, PE este prezent în toate momentele procesului bugetar: pregatire,
discutare, aprobare si controlul executarii sale, inclusiv raportul general anual si descarcarea privind executia bugetului.
d) Posibilităţi de recurs în faţa Curţii Europene de Justiţie
În următoarele situaţii:
- în caz de încălcare a tratatului de către o altă instituţie;
- drept de intervenţie, adică de a se înlătura unei părţi în faţa Curţii Europene de Justiţie;
- în cazul recursului în anulare, pentru protejarea prerogativelor sale;
- în cazul recursului în carenţă, pentru violarea tratatului.
e)În materie de relaţii externe.
PE primeşte informaţii cu privire la acorduri internaţionale de orice natură, şi poate iniţia dezbateri prealabile, după care sunt informate comisiile
parlamentare. Înaintea semnării oricărui acord, un reprezentant al Consiliului prezintă în Parlament rezultatele negocierilor şi numai apoi este semnat,
dispunând de competenţă decizională.

17. Competenta Curtii de Justitie.

Rasp: Tratatele comunitare atribuie Curtii de Justitie, in termini identici, o misiune generala, si anume aceea de a asigura respectarea dreptului in
interpretarea si aplicarea tratatului. Competent ace revine Curtii nu este o competenta de drept comun ci o competenta de atribuire.
a) Functia de justitie administrativa este exercitata de Curtea de Justitie in scopul protejarii subiectelor de drept impotriva eventualelor actiuni ilegale sau
pagubitoare ale institutiilor comunitare;
b) Functia de justitie constitutionala este exercitata de Curtea de Justitie atunci cand, la cererea Consiliuliu, a Comisiei sau a unui stat membru, formuleaza
avize conform reglementarilor prevazute la art 228 par. 6 Tratatul CEE, art.95-Tratatul CECO.
c) Functia de justitie internationala este exercitata de Curtea de Justitie in solutionarea unor litigii dintre doua sau mai multe subiecte de drept
international.
d) Functia de instanta de recurs este exercitata de Curtea de Justitie cu prilejul solutionarii recursurilor introduce impotriva tribunalului de prima instanta.

18. Recursurile in fata Curtii de Justitie.

Rasp: 1. Recursul in anulare – consta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile comunitare si persoanele fizice sau juridice de a ataca in fata Curtii un
act obligatoriu emis de Consiliu sau de Comisie si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia.
2. Recursul in carenta – consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor, a institutiilor comunitare, precum si intreprinderilor sau chiar a
particularilor, in anumite situatii strict limitate, de a ataca in fata Curtii de Justitie abstentiunea, refuzul Comisiei sau al Consiliului de ministrii de a decide
in materii in care aceste institutii comunitare au, prin tratate, obligatia de a lua o anumita masura.
3. Recursul la interpretare. Tratatele institutive prevad posibilitatea realizarii unei activitati de interpretare de catre Curte, cu titlu incidental, prealabil
in afara unui litigiu propriu zis dedus direct in fata instantei comunitare pe calea recursului in interpretare care este reglementat diferit in Tratatele de la
Roma, fata de Tratatul de la Paris.
4. Recursurile in plina jurisdictie – consta in posibilitatea instantei de la Luxemburg sa aprecieze toate elementele de fapt si de drept ale cauzei
deduse in fata sa, modificand acea hotarare a institutiei comunitare ce a fost pusa in discutie, in sensul de a stabili o alta solutie obligatore pentru parti.
Cele mai frecvente recursuri sunt:
a) Recursul in responsabilitate;
-recursul in responsabilitate extracontractuala;
-recursul in responsabilitatea contractuala.
b) Recursul in constatarea neindeplinirii de catre state a obligatiilor decurgand din tratatele institutive.
c) Recursul impotriva sanctiunilor.

19. Competenta Curtii de Conturi

Rasp: Competentele Curtii de Conturi sunt foarte largi.
Se ocupa de examinarea aspectelor de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor celor trei Comunitati, indiferent daca sunt bugetare
sau nu. Totodata, Curtea isi exercita controlul pe domenii si asupra institutiilor si statelor membre, in masura in care acestea au beneficiat si au folosit
fonduri comunitare, cum ar fi: ajutor, servicii de vama, organisme de interventie agricola etc. Curtea are responsabilitatea exercitarii controlului permanent
al conturilor.
Un rol important revine Curtii si in pregatirea elaborarii avizelor consultative cerute de unele institutii comunitare, pentru adoptarea unor acte juridice.
Curtea exercita o competenta generala pentru a controla conturile totalitatii incasarilor si cheltuielilor Comunitatilor si a organismelor create de acestea.
a) Prin obiectul sau, controlul se aplica legalitatii si regularitatii incasarilor si cheltuielilor, Curtea de Conturi asigurand buna gestiune financiara.
b) Prin metodele sale, controlul poate fi efectuat printr-o verificare formala a conturilor si daca este necesar in situ, adica pe langa celelalte institutii ale
Comunitatii si in statele membre.
c) Rezultatele activitatii Curtii de Conturi fac obiectul unui raport anual stabilit dupa incheierea fiecarui exercitiu financiar, raport transmis fiecarei
institutii si publicat in JOCE impreuna cu raspunsurile institutiilor respective la observatiile Curtii de Conturi
 20. Libertatile fundamentale ale pietei unice.
Rasp: Constituirea pietei unice a reprezentat un obiectiv inscris in prevederile Tratatului de la Roma in care se specifica “uniunea economica si monetara
implica fuziunea pietelor nationale ale acestora, care sa asigure nu numai libera circulatie a marfurilor in cadrul comunitatii, ci si a serviciilor, a
capitalurilor si a fortei de munca…”, obiectiv ce urma a se realize treptat si in forme extreme de diferite
1. Libertatea de mişcarea bunurilor. Eliminarea taxelor vamale în relaţiile comerciale dintre Statele Membre
Tratatul subliniază în cuprinsul său importanţa constituirii Comunităţii ca o uniune vamală care să acopere comerţul cu bunuri şi care să implice, abolirea
taxelor de import şi de export precum şi a oricăror reglementări legale având un efect similar, şi adoptarea unei politici vamale tarifare comune în relaţiile
cu terţe state.
2. Libera circulaţie a persoanelor
Libertatea de circulaţie a peroanelor va fi asigurată în cadrul graniţelor Comunităţii. Pentru prima dată, libera circulaţie a persoanelor a fost prevăzută în
cuprinsul Tratatului de la Roma, art. 48 care cuprindea crearea condiţiilor pentru realizarea liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul Comunităţii. Acest
fapt implica practic abolirea oricăror discriminări, în privinţa angajării, bazate pe naţionalitate, salarii, condiţii de muncă. Scopul primordial al acestui
obiectiv l-a reprezentat de fapt crearea Pieţei Comune ca o voinţă a oamenilor, voinţă rezultată din dorinţa acestora de a se deplasa şi de profesa şi în alte
State din cadrul Comunităţii.
3. Libera circulaţie a serviciilor
Tratatul cuprinde o secţiune distinctă destinată serviciilor, unde este reglementată libertatea de a furniza servicii pe tot cuprinsul Comunităţii, prin
abolirea oricăror restricţii existente: „... restricţiile existente asupra libertăţii de a furniza servicii în interiorul Comunităţii, de către persoane cu
naţionalitatea unui Stat Membru şi care oferă serviciile unei peroane din alt stat al Comunităţii”. Consiliul poate, în baza Tratatului, în baza unei majorităţi
calificate, şi în baza unei propuneri a Comisiei, să extindă prevederile prezentului capitol şi asupra unei terţe ţări care oferă servicii în interiorul
Comunităţii.
4. Libertatea circulaţie a capitalurilor
Libertatea de circulaţie a capitalurilor este practic, „sângele” care fluidizează şi face posibilă dezvoltarea economică şi realizarea de investiţii în alte state
decât ţara de origine a investitorului. Astfel, fără o libertate reală de mişcare a capitalurilor la nivel Comunitar, întreaga structură bazată pe
celelalte trei libertăţi ar fi imposibil de implementat în practică, rămânând numai la nivel de deziderat.