Ne vom aduce-aminte de toate p�n� la urma, O, draga mea� Si daca viata nu se curma Ci staruieste �nca �nchisa �n morminte, Atuncea si acolo ne vom aduce aminte !
Inerta de-ar sta m�na pe veci, si gura muta,
Ca doua negre pesteri ce-arar, �si �mprumuta Ecoul fara voie si c�nta �n furtuna, A noastre doua inimi c�nta-vor �mpreuna.
De nu va vrea ce-i nobil �n noi si ce-i lumina
Sa-si aminteasca, totusi, aceea ce-a fost tina Va tremura, caci pururi argila modelata, Pastreaza urma m�nei de care-a fost sculptata.
Oricum, p�na la capat aminte ne-om aduce,
Si oric�t de departe destinele ne-or duce, Mereu si pretutindeni, oric�nd si orisiunde, C�nd mi-oi suna eu lantul, al tau �mi va raspunde !