SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE TIMOTEI

INTRODUCERE

Autorul. Pânã în sec. al XVIII-lea nimeni nu a pus la îndoialã fap-

tul cã sfântul Paul este autorul scrisorilor pastorale (1Tim, 2Tim ºi
Tit). Datoritã unor elemente teologice ºi pastorale care vor fi apãrate
ºi dezvoltate în special în Biserica Catolicã (organizarea bisericeascã,
principiul succesiunii apostolice, unitatea organicã între componenta
instituþionalã ºi cea carismaticã, credinþa înþeleasã mai mult în sens
obiectiv decât subiectiv etc.), unii exegeþi au negat originea paulinã
a acestor scrisori. Însã examinarea învãþãturii teologice, densitatea
gândirii, profunzimea religioasã, pe care le întâlnim, nu pot fi atribu-
ite în mod logic unei alte persoane.
Forma literarã ºi stilul. Genul literar al scrisorilor pastorale diferã
de cel al marilor scrisori pauline, fiind mai degrabã o corespondenþã
privatã cu multe informaþii cu caracter autobiografic ºi sfaturi per-
sonale. Stilul este lent, monoton ºi difuz, fãrã izbucniri pasionale, fãrã
forþa de sintezã ºi varietatea tematicã a celorlalte scrisori. În locul
stilului profetului înflãcãrat întâlnim un stil moralist. Vocabularul
este caracterizat prin multe cuvinte rare.
Scopul ºi destinatarii. Timotei („Cinstitor de Dumnezeu”) este cel
mai cunoscut dintre colaboratorii lui Paul, discipol de încredere pe
care Apostolul îl menþioneazã în adresa din 6 scrisori. Paul l-a cunos-
cut la Listra, în Licaonia. Tatãl sãu era grec, iar mama, evreicã. S-a
convertit împreunã cu mama, Eunice, ºi bunica, Lois, ºi a fost circum-
cis de Paul pentru a putea intra în sinagogi. L-a însoþit pe Apostol în
ultimele cãlãtorii misionare, a participat la înfiinþarea comunitãþilor
creºtine din Filipi ºi Tesalonic ºi a fost lãsat ca episcop misionar la
Efes, unde, conform unei tradiþii târzii, ar fi murit în anul 97. Sfântul
Paul îi scrie pentru a-l încuraja pe discipolul iubit, neexperimentat
ºi timid, la începutul misiunii sale pastorale în Efes.
Structura. Dupã salutul de început (1,1-2), sfântul Paul îi amin-
teºte lui Timotei responsabilitatea pe care o are de a vesti evanghelia
în mijlocul pericolelor pe care le prezintã doctrinele false ale oameni-
lor care aleargã dupã mituri ºi genealogii (1,3-20). În continuare,
Apostolul stabileºte normele pentru organizarea cultului: rugãciu-
nea universalã ºi þinuta bãrbaþilor ºi a femeilor în adunãrile liturgice
 478

(2,1-15). Apoi sunt prezentate slujirile în Bisericã: însuºirile bune

recerute pentru episcop (3,1-7) ºi diaconi (3,8-13) ca ºi funcþiile lor
specifice. Se reia o polemicã împotriva învãþãtorilor falºi (4,1-16) ºi
se fixeazã reguli pentru comportamentul diferitelor categorii de per-
soane: creºtini în general, vãduve, prezbiteri, sclavi (5,1–6,2). În con-
cluzie, Apostolul insistã asupra adevãratei evlavii, a profesiunii de
credinþã a omului autentic al lui Dumnezeu ºi sunt avertizaþi bogaþii
sã utilizeze corect bunurile (6,3-19). Scrisoarea se încheie cu salutul
final în care i se cere lui Timotei sã pãstreze depozitul credinþei,
ferindu-se de ºtiinþa greºitã (6,20-21).
Locul ºi data. Scrisoarea nu poate fi datatã din perioada celor
douã cãlãtorii misionare, întrucât Timotei îl însoþea pe Paul. Deºi
Faptele Apostolilor nu ne prezintã o pauzã în detenþia Apostolului la
Roma, este posibil sã fi existat o perioadã de libertate între prima ºi
o a doua detenþie, timp în care sfântul Paul a putut vizita unele dintre
comunitãþile creºtine. În acest caz, Scrisoarea întâi cãtre Timotei,
dupã majoritatea exegeþilor, ar fi fost redactatã în Macedonia ºi
trimisã la Efes între 63-65, înaintea Scrisorii a doua cãtre Timotei.
Teologia. Þinând cont de genul literar al scrisorii ºi de caracterul
ei pastoral, putem sublinia unele teme teologice.
În privinþa „cristologiei”, sfântul Paul aratã cã voinþa salvificã
gratuitã ºi eficace a lui Dumnezeu se manifestã în Isus Cristos, „mis-
terul evlaviei”, care s-a arãtat în trup, a fost justificat în Duhul
Sfânt, le-a apãrut îngerilor, a fost predicat naþiunilor pãgâne (3,14-16).
Isus Cristos a venit în lume pentru mântuirea celor pãcãtoºi, între
care Paul se considerã primul (1,15). Planul salvific al lui Dumnezeu
se extinde la toþi oamenii (2,3-7). În acest context cristologic,
Apostolul defineºte Biserica drept casa lui Dumnezeu, coloana ºi
suportul adevãrului. Aceasta este structuratã ierarhic ºi sfântul
Paul traseazã caracteristicile pãstorului ideal. Ceea ce impre-
sioneazã în alegerea responsabililor comunitãþii este maturitatea
umanã ºi spiritualã, definitã nu numai prin autocontrol ºi modera-
þie, ci ºi prin capacitatea de a stabili relaþii juste (3,1-7). Pãstorul,
modelul celor care cred, trãieºte cu coerenþã ºi curaj mãrturia cre-
dinþei în aºteptarea arãtãrii Domnului nostru Isus Cristos. Normele
stabilite pentru pãstor sunt valabile ºi pentru alte categorii de sluji-
tori ai Bisericii. Viaþa comunitãþii este caracterizatã de relaþii de
iubire frãþeascã. Grija comunitãþii faþã de cei sãraci ºi bolnavi se
exprimã prin activitatea devotatã a vãduvelor (5,3-16). De fapt,
iubirea frãþeascã este mãrturia credibilã faþã de adevãr pe care o dã
comunitatea creºtinã înaintea ambientului extern.
SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL
CÃTRE TIMOTEI
Destinatar ºi salut
1
Paul, apostol al lui Cristos Isus, dupã porunca lui Dumnezeu,
1 mântuitorul nostru, ºi a lui Cristos Isus, speranþa noastrã, lui
a
Timotei , adevãrat fiu în credinþã, har, îndurare ºi pace de la Dum-
2 Col 1,27
Fap 16,1
Tit 1,4
Fil 2,22
nezeu Tatãl ºi de la Cristos Isus Domnul nostru.

I. RESPONSABILITATEA LUI TIMOTEI

FAÞÃ DE EVANGHELIE

Avertisment împotriva învãþãturii false

3 Dupã cum te-am rugat când am plecat spre Macedonia, rãmâi la

Efes ca sã le porunceºti unora sã nu rãspândeascã învãþãturi greºite

4 ºi nici sã nu se ocupe cu mituri ºi genealogiib fãrã capãt. Acestea Fap 20,1
4,7
aduc mai degrabã controverse decât [slujesc] planul lui Dumnezeuc Tit 1,14
Tit 3,9
în credinþã. 5 Însã scopul poruncii este iubirea dintr-o inimã curatã,

a În greacã, Timótheos înseamnã „cel Genealogiile erau liste cu strãmoºi

care îl cinsteºte pe Dumnezeu”, nume
foarte frecvent în lumea greacã (chiar
din sec. al IV-lea î.C.). S-a nãscut la
Listra, în Licaonia, dintr-o mamã evrei-
cã ºi un tatã grec de rang înalt. Timotei
devine discipol al sfântului Paul în 45,
în prima cãlãtorie misionarã a Aposto-
lului, ºi-l însoþeºte în a doua ºi a treia
cãlãtorie. Ales episcop de Efes, a fost
probabil martorul ridicãrii la cer a
Maicii Domnului la Efes, martor la mar-
tirizarea sfântului Paul la Roma în 67.
Dupã tradiþie, a murit martir în 97,
sub împãratul Nerva. Sãrbãtoarea lui,
în Biserica Orientalã, este la 22 ianua-
rie; în Biserica Catolicã, la 26 ianuarie.
b Prin mituri se înþeleg poveºtile iu-
daice fantastice despre personaje impor-
tante din VT, teme preferate de obicei.
care ajungeau chiar pânã la Moise, prin
care rabinii, în special, încercau sã-ºi
justifice propria autoritate. Atât mitu-
rile, cât ºi genealogiile pun în eviden-
þã obiceiul rabinilor din Efes, conver-
tiþi la creºtinism, de a prezenta în mod
denaturat VT într-o formã mai mult
filozoficã decât doctrinarã, preocupaþi
mai mult de subtilitãþi decât de sensul
profund al Scripturii.
c Termenul grec oikonomia înseam-
nã în primul rând amenajarea unei
locuinþe. Este folosit de sfântul Paul
cu douã semnificaþii: 1) este planul de
mântuire a lui Dumnezeu în Cristos
(Ef 1,10; 3,9); 2) este misiunea de a
rãspândi acest plan de mântuire prin
apostolii ºi miniºtrii comunitãþilor
creºtine (1Cor 9,17; Ef 3,2; Col 1,25).
 1Tim 1,6 480

6,21 dintr-o conºtiinþã bunã ºi dintr-o credinþã neprefãcutã. 6 Unii s-au

6,20 îndepãrtat de acestea ºi s-au rãtãcit ajungând la discursuri fãrã sens.
Tit 1,10 7 Voind sã fie învãþãtori ai Legii, ei nu înþeleg nici ceea ce spun ºi nici

ceea ce cred cã demonstreazã.

8 Or, noi ºtim cã Legea este bunã dacã cineva o foloseºte în mod

legitim. 9 Este ºtiut cã nu pentru cel drept este datã Legea, ci pentru
Rom 1,29 cei fãrãdelege ºi rãzvrãtiþi, pentru cei nelegiuiþi ºi pãcãtoºi, pentru
cei sacrilegi ºi profanatori, pentru cei ucigaºi de tatã, ucigaºi de
mamã, 10 pentru desfrânaþi ºi pentru homosexuali, pentru negusto-
rii de oameni, pentru mincinoºi, pentru sperjuri ºi pentru oricine se
2Cor 4,4 împotriveºte învãþãturii sãnãtoase, 11 conform evangheliei glorioase
6,15
1Tes 2,4 a lui Dumnezeu cel binecuvântata, care mi-a fost încredinþatã.
Tit 1,3

Vocaþia lui Paul, model pentru Timotei

12 Îi mulþumesc lui Cristos Isus Domnul nostru care m-a întãrit
pentru cã m-a gãsit vrednic de încredere rânduindu-mã în slujirea
Fap 9,15 sa, 13 deºi mai întâi am fost un defãimãtor, un persecutor ºi un insul-
Gal 1,15-16
tãtor, dar am gãsit îndurare, cãci, în necredinþa mea, o fãceam din
Rom 5,20 neºtiinþã. 14 Însã harul Domnului nostru s-a revãrsat din plin împre-
1Cor 15,10
unã cu credinþa ºi iubirea care sunt în Cristos Isus. 15 Vrednic de
Lc 15,2; crezut ºi de primit cu toatã încrederea este cuvântul: „Cristos Isus a
19,10
venit în lume ca sã-i mântuiascã pe cei pãcãtoºi”, între care eu sunt
primul, 16 însã de aceea am gãsit îndurare pentru ca Cristos Isus sã-ºi
arate mai întâi în mine toatã îndelunga lui rãbdare [fãcând din
mine] un model pentru cei care vor crede în el spre viaþa veºnicã.
17 Regelui veacurilor, Celui Nepieritor, Celui Nevãzut ºi unicului Dum-
Rom 16,27 nezeu sã-i fie cinste ºi glorie în vecii vecilor. Amin.
18 Îþi încredinþez aceastã poruncã, fiul meu Timotei, potrivit cu

profeþiile fãcute mai înainte în privinþa ta ca, în conformitate cu ele,

6,12
2Tim 4,7
sã lupþi lupta cea bunã, 19 pãstrând credinþa ºi conºtiinþa curatã pe
3,9 care unii au renegat-o ºi au eºuat în privinþa credinþei. 20 Printre ei
1Cor 5,5 sunt Imeneu ºi Alexandru, pe care i-am lãsat pradã Satanei ca sã
înveþe sã nu mai rosteascã blasfemii.

II. NORME PENTRU ORGANIZAREA CULTULUI

Rugãciune liturgicã pentru toþi oamenii

1 Aºadar,
Ef 6,18
Fil 4,6
2mijlociri ºirecomand, înainte de toate, sã se facã cereri, rugãciuni,
2
mulþumiri pentru toþi oamenii, pentru regi ºi pentru

a Lit.: fericit.
481 1Tim 2,3

toþi cei care sunt în conducere ca sã ducem o viaþã paºnicã ºi liniºtitã Tit 3,1
cu toatã evlavia ºi demnitatea. 3 Acest lucru este bun ºi plãcut înaintea
lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, 4 care vrea ca toþi oamenii sã se 2Pt 3,9
In 8,32
mântuiascã ºi sã ajungã la cunoaºterea adevãrului. 5 Cãci unul este Rom 3,29-30
Dumnezeu ºi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni: Evr 8,6;
9,15; 12,24
omul Cristos Isus 6 care s-a dat pe sine însuºi ca preþ de rãscumpã- Mt 20,28
Gal 1,4
rare pentru toþi. [Aceasta] este mãrturia adusã la timpul stabilit 7 pen- Tit 2,14
tru care am fost orânduit eu ca predicator ºi apostol – spun ade- Fap 9,15
Gal 2,7-8
vãrula ºi nu mint –, învãþãtor al pãgânilor în credinþã ºi adevãr. 1Tim 1,11
2Tim 1,11

Comportamentul femeilor la liturgie

8 Aºadar, vreau ca bãrbaþii sã se roage în orice loc, ridicându-ºi
mâinile sfinte, fãrã mânie ºi ceartã.
9 Tot la fel ºi femeile, cu îmbrãcãminte decentã, sã se înfrumuse- 1Pt 3,2-4
þeze cu pudoare ºi modestie, nu prin modul de împletire a pãrului, nu
cu aur, perle sau haine scumpe, 10 ci cu fapte bune, aºa cum se cuvine 5,10
femeilor care se numesc evlavioase. 11 Femeia sã înveþe ascultând în
tãcere ºi sã fie supusã în toate, 12 iar eu nu-i permit femeii sã înveþe 1Cor 14,34-35
pe alþii, nici sã domine bãrbatul, ci sã stea în liniºte, 13 cãci a fost Gen 2,18-24
1Cor 11,8-9
plãsmuit mai înainte Adam ºi apoi Eva. 14 ªi nu Adam a fost amãgit, Gen 3,6
ci femeia; lãsându-se sedusã, ea a ajuns la pãcat. 15 Totuºi ea va fi 2Cor 11,3

mântuitã prin naºterea copiilor, numai rãmânând în credinþã, iubire

ºi sfinþenie cu modestie.

III. ALEGEREA MINIªTRILOR SACRI

Candidatul la episcopat
1Este vrednic de crezare acest cuvânt: „Dacã cineva râvneºte
3 b
2
episcopatul, doreºte un lucru bun”. Episcopul trebuie sã fie fãrã
reproº, bãrbatul unei singure soþii , sobru, înþelept, cuviincios, ospi- 3,12
Tit 2,6
talier, capabil sã-i înveþe pe alþiic. 3 Sã nu fie beþiv, nici violent, ci sã

a Unele manuscrise adaugã: în Cris- murit soþia sau în cazul în care, prin con-
tos; probabil o armonizare dupã Rom 9,1. vertire, se despãrþise de soþia pãgânã.
b Apostolul nu se referã aici la biga- c Termenul grec didaktikos nu se

mie, care era oricum condamnatã de
Lege. Chiar ºi în lumea pãgânã, starea
socialã legalã era monogamia. Inter-
dicþia are în vedere digamia, adicã re-
cãsãtorirea. Episcopul nu avea voie sã
se recãsãtoreascã în cazul în care i-a
referã doar la elocvenþa ºi erudiþia sa-
vantului ci, aplicat episcopului, indicã
acea capacitate de a cunoaºte bine doc-
trina evangheliei ºi a Bisericii pe care
sã o exprime fãrã eroare ºi pe care sã
o apere în faþa ereziilor.
 1Tim 3,4 482

3,12 fie blând, necertãreþ, dezlipit de bani. 4 Sã-ºi organizeze bine casa pro-
prie, þinându-ºi copiii sub ascultare cu toatã cuviinþa, 5 cãci dacã cineva
nu ºtie sã-ºi organizeze propria casã, cum se va îngriji de Biserica lui
Dumnezeu? 6 Sã nu fie de curând botezat ca sã nu se mândreascã ºi
Rom 12,17 sã cadã în condamnarea diavolului. 7 Trebuie sã aibã o bunã mãrtu-
2Cor 8,21
rie ºi de la cei din afarã ca sã nu cadã în dispreþul ºi în laþul diavolului.

Candidaþii la diaconat
8 Tot la fel ºi diaconii trebuie sã fie oameni vrednici, de cuvânt, nu
1,19 mari bãutori de vin, nu doritori de câºtig necinstit, 9 ci sã pãstreze
misterul credinþei într-o conºtiinþã curatã. 10 Iar aceºtia trebuie sã fie
mai întâi puºi la probã. Apoi, dacã sunt fãrã cusur, sã-ºi îndeplineascã
Tit 2,3 diaconia. 11 La fel ºi soþiile sã fie femei vrednice, sã nu fie calomnia-
3,2; 3,4 toare, sã fie sobre, fidele în toate. 12 Diaconii sã fie fiecare bãrbatul
unei singure soþii, sã-ºi conducã bine copiii ºi casele proprii, 13 pen-
tru cã cei care slujesc bine dobândesc un loc de cinste ºi mult curaj
în credinþa care este în Cristos Isus.

Motivare teologicã
14 Îþiscriu acestea sperând cã voi veni în curând la tine, 15 dar dacã
Ef 2,19-22 întârzii, sã ºtii cum trebuie sã te porþi în casa lui Dumnezeu, care este
Biserica Dumnezeului celui viu, coloana ºi temelia adevãrului. 16 ªi
fãrã îndoialã, mare este misterul evlaviei:
In 1,14 Cel care s-a arãtat în trup
a fost justificat în Duh,
a apãrut îngerilor,
a fost predicat printre pãgâni,
a fost crezut în lume,
Mc 16,19 a fost ridicat în glorie.
Fap 1,9

IV. DISCIPLINA BISERICII

ªI COMPORTAMENTUL CREªTIN

Atitudinea împotriva învãþãtorilor falºi

1 De altfel, Duhul spune clar cã în timpurile de pe urmã unii îºi
2Tim 3,1
2Pt 2,1; 3,3
1In 2,18
Iuda 18
4 vor renega credinþa, luându-se dupã duhuri înºelãtoare ºi învãþã-
2
turi diabolice, seduºi de ipocrizia discursurilor false ale celor însem-
naþi cu fierul roºu în cugetul lor. 3 Ei interzic cãsãtoria, [prescriind]
483 1Tim 4,4

abstinenþa de la alimentelea pe care Dumnezeu le-a creat ca sã fie Gen 9,3

Col 2,16-23
primite cu mulþumire de cãtre cei care cred ºi cunosc adevãrul, 4 pen- Rom 14,6
tru cã orice creaturã a lui Dumnezeu este bunã ºi nimic nu e de arun- 1Cor 10,30-31
Gen 1,31
cat, dacã este primit cu mulþumire. 5 De fapt, este sfinþit prin cuvântul Rom 14,14
lui Dumnezeu ºi prin rugãciuni.

Timotei, slujitor bun al lui Cristos

6 Învãþându-i pe fraþi aceste lucruri, vei fi un slujitor bun al lui

Cristos Isus, hrãnindu-te cu cuvintele credinþei ºi ale învãþãturii fru-

moase pe care ai urmat-o îndeaproape. 7 De basmele profane ºi nãs- 1,4; 6,20
2Tim 2,16
cocirile babelor fereºte-te! Deprinde-teb cu evlavia; 8 cãci gimnastica Tit 1,14
trupului e de puþin folos pe când evlavia este folositoare în toate pen- 6,6
tru cã are promisiunea vieþii de acum ºi a celei viitoare. 9 Acest 1,15; 3,1
2Tim 2,11
cuvânt este vrednic de crezut ºi de primit cu toatã încrederea. 10 Noi Tit 3,8
pentru aceasta muncim ºi ne luptãmc, pentru cã ne-am pus speranþa
în Dumnezeul cel viu care este mântuitorul tuturor oamenilor ºi mai 2,3-4
ales al celor credincioºi.
11 Porunceºte ºi învaþã aceste lucruri. 12 Nimeni sã nu dispreþuiascã Tit 2,15
tinereþea ta, ci sã devii un model pentru toþi cei care cred: în cuvânt, Tit 2,7-8
în purtare, în iubire, în credinþã, în nevinovãþie. 13 Pânã când voi
veni, preocupã-te de lecturi, de predicã ºi de învãþãturã. 14 Nu negli- 1,18
2Tim 1,6
ja darul care este în tine ºi care þi-a fost dat prin profeþie împreunã
cu impunerea mâinilor prezbiterilor. 15 Mediteazã aceste lucruri, stã- Fap 6,6;
8,17
ruie în ele pentru ca propãºirea ta sã fie cunoscutã tuturor. 16 Ai grijã
de tine ºi de învãþãturã, stãruie în acestea, cãci fãcând astfel, te vei
mântui ºi pe tine, ºi pe cei care te ascultã.

a Nu pot fi identificaþi cu claritate cunoscutã în tot Orientul. La Efes, se-

aceºti predicatori. Ar putea fi vorba de
unele secte eretice ale encratiºtilor (con-
siderã renunþarea la cãsãtorie ca un
act de mare tãrie) ºi marcioniþilor. De
altfel, ºi unele cercuri filozofice au ace-
eaºi atitudine (Pitagora le cere disci-
polilor sã renunþe pânã ºi la fasole).
Originea acestor prescripþii pare sã fie
pãgânã (doar esenienii le mai practicã),
din cultele orientale (cultul mistere-
lor, orfismul etc.). În gnosticismul pro-
priu-zis (sec. al II-lea d.C.), aceste prac-
tici, cu motivarea lor religioasã, vor
cunoaºte o largã rãspândire.
b Termenul grec gymnazô indicã acti-
diul episcopatului lui Timotei, aveau
loc efesiadele – jocuri sportive organi-
zate din patru în patru ani. Concuren-
þii aveau nevoie de un antrenament
special individual constant, sub con-
ducerea antrenorului (gymnasiarchos).
Exista o mare preocupare pentru for-
ma fizicã a concurenþilor ce reprezen-
tau cetatea, ei contribuind la creºterea
reputaþiei comunitãþii. Comunitatea
creºtinã din Efes, „antrenatã” de
Timotei în evlavie, întrecea cu mult
mentalitatea ºi practicile pãgâne.
c În unele manuscrise apare vari-

vitatea de antrenare sportivã, foarte anta: ºi suntem insultaþi.

 1Tim 5,1 484

Atitudinea faþã de diferite categorii de credincioºi

1 Nu-l mustra cu asprime pe cel bãtrân, ci îndeamnã-l ca pe un
Lev 19,32
5 2
tatã, iar pe tineri ca pe niºte fraþi, pe bãtrâne, ca pe mame, iar
pe cele tinere, ca pe niºte surori, în curãþie desãvârºitã.

Atitudinea faþã de vãduve

3 Respectã vãduvele, cele care sunt cu adevãrat vãduve. 4 Dacã o
vãduvã are copii sau nepoþi, sã înveþe mai întâi sã aibã dragoste faþã
de casa lor ºi sã-i rãsplãteascã pe pãrinþi, cãci acest lucru este plãcut
Ier 49,11 înaintea lui Dumnezeu. 5 Cea care este cu adevãrat vãduvã ºi rãmasã
Lc 2,37 singurã ºi-a pus speranþa în Dumnezeu ºi stãruie în cereri ºi rugã-
ciuni noaptea ºi ziua. 6 Însã cea care trãieºte în plãceri, deºi trãieºte,
Fap 3,1 este moartã. 7 Porunceºte-le acestora ca sã fie fãrã reproº. 8 Dar dacã
cineva nu se îngrijeºte de ai sãi, ºi mai ales de cei din casã, ºi-a rene-
gat credinþa ºi este mai rãu decât un necredincios.
9 Ca sã fie înscrisã între vãduve, sã nu aibã mai puþin de ºaizeci de

ani, sã fi fost soþia unui singur bãrbat, 10 sã aibã mãrturie pentru

Evr 13,2 faptele ei bune, dacã a crescut copii, dacã a fost primitoare, dacã a
spãlat picioarele sfinþilora, dacã i-a ajutat pe cei necãjiþi, dacã s-a
þinut de orice fel de faptã bunã.
11 Dar fereºte-te de vãduvele mai tinere. Cãci când le apucã poftele

nedemne de Cristos, vor sã se mãrite, 12 fãcându-se vinovate cã ºi-au

cãlcat promisiunea de mai înainte. 13 În acelaºi timp, se învaþã sã fie
2Tes 3,11 leneºe ºi umblã din casã în casã. Dar nu numai cã sunt leneºe, ci ºi
limbute ºi iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. 14 Aºadar, vreau ca
Tit 2,8 cele mai tinere sã se cãsãtoreascã, sã aibã copii, sã fie gospodine în
casã, ca sã nu dea potrivnicului nici un motiv de clevetire, 15 cãci
unele s-au rãtãcit deja, urmându-l pe Satana. 16 Dacã o credincioasãb
are vãduve, sã se îngrijeascã de ele ºi sã nu împovãreze Biserica, pen-
tru ca aceasta sã le poatã ajuta pe cele cu adevãrat vãduve.

Atitudinea faþã de prezbiteri

17 Prezbiterii care conduc bine sã fie învredniciþi cu o cinste

îndoitã, mai ales cei care se ostenesc cu predica ºi cu învãþãtura, 18 cãci

Dt 25,4 spune Scriptura: Sã nu legi gura boului care treierã ºi: „Vrednic este
Lc 10,7
Dt 17,6;
lucrãtorul de plata sa”. 19 Sã nu primeºti o acuzaþie împotriva unui
19,15

a Expresia descrie ospitalitatea cari- b Existã ºi alte variante în manu-

tabilã ºi reverenþioasã faþã de fraþii scrise: un credincios; un credincios sau
creºtini, în special faþã de predicatorii o credincioasã.
itineranþi (cf. n. de la In 13,5).
485 1Tim 5,20

prezbiter decât dacã vine de la doi sau trei martori. 20 Pe cei care au
pãcãtuit, mustrã-i înaintea tuturor, ca sã le fie teamã ºi celorlalþi. Gal 2,14
21 Te conjur în faþa lui Dumnezeu ºi a lui Cristos Isus ºi a îngerilor

celor aleºi sã pãzeºti acestea, fãrã prejudecatã ºi fãrã a face cuiva favo-
ruri. 22 Nu te grãbi sã-þi impui mâinile peste cineva ºi nici nu te face
pãrtaº la pãcatele altora. Tu însuþi pãstreazã-te curat. 23 Sã nu mai
bei numai apã, ci ºi puþin vin din cauza stomacului tãu ºi a deselor
tale îmbolnãviri.
24 Pãcatele unor oameni sunt evidente ºi se cunosc înainte de jude-

catã, însã ale altora se descoperã dupã aceea. 25 Tot la fel ºi faptele Mt 5,16
bune sunt evidente, dar chiar ºi celelalte nu pot rãmâne ascunse.
Atitudinea faþã de sclavi
1Toþi cei care sunt sub jug ca sclavi sã-i considere pe stãpânii lor Tit 2,9-10
6 vrednici de toatã cinstea, ca nu cumva numele lui Dumnezeu ºi
2
învãþãtura sã fie defãimate. Cei care au stãpâni credincioºi sã nu-i
Rom 2,24

dispreþuiascã întrucât sunt fraþi, ci sã-i slujeascã ºi mai bine pentru

cã cei care beneficiazã de slujirea lor sunt credincioºi ºi iubiþi.
Învaþã-i aceste lucruri ºi îndeamnã-i astfel.
Pericolul învãþãturilor greºite
3 Dacã cineva învaþã alte lucruri ºi nu urmeazã cuvintele sãnã- Gal 1,8-9
toase ale Domnului nostru Isus Cristos ºi învãþãtura conformã evla- 1,10
2Tim 1,13
viei, 4 acela este arogant ºi nu înþelege nimic, ba încã are boala cer-
cetãrilor ºi a controverselor zadarnice din care vin: invidia, cearta,
blasfemiile, bãnuielile rele, 5 disputele interminabile între oameni cu 2Tim 3,8
mintea bolnavã ºi lipsiþi de adevãr, care cred cã evlavia este o sursã
de câºtiga. 6 Într-adevãr, evlavia este un mare câºtig când se mulþu- Fil 4,11-12
Evr 13,5
meºte cu ceea ce are. 7 Cãci n-am adus nimic în lume ºi nimic nu pu- Iob 1,21
Qoh 5,14
tem lua din ea. 8 Dacã avem de mâncare ºi de îmbrãcat, sã ne mulþu-
mim cu acestea. 9 Dar cei care vor sã adune bogãþii cad în ispitã, în
laþ, în multe pofte necugetate ºi dãunãtoare, care-i cufundã pe oa-
meni în ruinã ºi pierzare. 10 De fapt, rãdãcina tuturor relelor este
iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rãtãcit de la credinþã
ºi ºi-au provocat multe chinuri.
Fidelitatea lui Timotei faþã de credinþã
11 Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea. Urmeazã drep- Gal 5,22
2Tim 2,22
tatea, evlavia, credinþa, iubirea, statornicia, blândeþea! 12 Luptã lupta Tit 2,2
2Tim 4,7

a O serie de manuscrise adaugã: fe-

reºte-te de unii ca aceºtia.
 1Tim 6,13 486

cea bunã a credinþei, cucereºte viaþa cea veºnicã la care ai fost

chemat ºi pentru care ai dat o bunã mãrturie înaintea multor mar-
tori. 13 Te îndemn stãruitor înaintea lui Dumnezeu care aduce toate
In 18,36-37 la viaþã ºi înaintea lui Cristos Isus care a dat mãrturia cea bunã în
faþa lui Ponþiu Pilat: 14 pãzeºte porunca fãrã prihanã ºi fãrã vinã
pânã la arãtarea Domnului nostru Isus Cristos 15 pe care, la timpul
Dt 10,17 potrivit, o va face cunoscutã fericitul ºi unicul Stãpânitor, Regele
2Mac 13,4
Ps 136,3 regilor ºi Domnul domnilor, 16 singurul care are nemurirea, care locu-
Ap 17,14
Ps 104,2
ieºte într-o luminã de nepãtruns, pe care nici un om nu l-a vãzut ºi
Ex 33,20 nici nu va putea sã-l vadã, cãruia sã-i fie cinste ºi putere veºnicã. Amin!
In 1,18

Utilizarea corectã a bunurilor

Ps 62,11 17 Porunceºte-le celor bogaþi în veacul acesta sã nu se mândreascã
Lc 12,16-21
ºi sã nu-ºi punã speranþa într-o bogãþie nestatornicã, ci în Dumne-
zeu care ne dãruieºte toate din abundenþã ca sã ne bucurãm de ele,
18 sã facã bine, sã se îmbogãþeascã în fapte bune, sã fie darnici, sã
Mt 6,20 împartã cu ceilalþi, 19 adunându-ºi pentru ei o comoarã, fonduri sigu-
rea pentru viitor, ca sã dobândeascã viaþa cea adevãratãb.

Salutul final ºi binecuvântarea

1,6 20 O,Timotei, pãzeºte depozitulc care þi s-a încredinþat, evitând vor-
Tit 1,10
bele deºarte lumeºti ºi împotrivirile aºa-numitei „ºtiinþe” 21 pe care
1,6 au profesat-o unii ºi au rãtãcit de la credinþã.
2Tim 2,18
Harul sã fie cu voi!d

a Lit.: temelie bunã. c Cf. n. 2Tim 1,14.

b Unele manuscrise au varianta: d Câteva manuscrise adaugã: Amin,
viaþa cu adevãrat veºnicã. altele au varianta: cu tine. Amin.