Mahaprasada – Hrana Zeilor din Puri

sarbatorindiene.wordpress.com/2015/12/19/mahaprasada-hrana-zeilor-din-puri/

sadhakdharmagyan December 19, 2015

In traditia indiana hindusa si sikh exista obiceiul ca inainte de fiecare masa sa se aduca
multumiri unei zeitati, unui sfant, avatar sau Mamei Divine pentru hrana de care se vor
bucura cei ce o vor consuma. In termenii celor ce practica diferite forme de spiritualitate
indiana aceasta actiune se numeste Prasada si ea inseamna dar, si este procesul de oferire
a hranei zeitatii alese. Prin Prasada, cel ce ofera hrana intelege ca fiecare bob de orez sau
lingura de mancare este un dar de la zei si ca fata de ea trebuie avuta o atitudine de
recunostinta si de non-lacomie. Si, cel mai important, se considera ca ingerand Prasada,
devotul se umple de protectia si ajutorul zeitatii care a binecuvantat hrana.

Teritoriul Indiei este presarat de nenumarate temple ale diferitelor credinte. La aceste
temple sunt celebrate tot felul de sarbatori religioase la care se strang multimi de oameni.
De obicei, cu aceste ocazii se prepara hrana in cantitati enorme ce se ofera zeitatilor carora
le este dedicat templul respectiv. Aceasta actiune de oferire se numeste Prasada. In
bucataria templului numerosi bucatari pregatesc diferite feluri de mancare pure si acest
proces poate dura cateva zile. De fapt, o sarbatoare indiana se intinde aproape intotdeauna
pe parcursul mai multor zile, rastimp in care la templu se prepara hrana continuu pentru ca
nimeni sa nu flamanzeasca.

1/4
Un exemplu este templul Jagannath din orasul Puri, statul Orissa, loc de pelerinaj in special
pentru adoratori ai lui Krishna si Vishnu – este unul din cele patru cele mai importante
locuri de pelerinaj pe care un hindus trebuie sa le viziteze in decursul vietii. Se spune chiar
ca lui Vishnu ii place sa cineze la Puri.

Acolo, in fiecare an, intr-o zi special aleasa care cade in iunie sau iulie, are loc Chariot
Festival sau Jagannath Rath Yatra, care a introdus un nou cuvant in limba engleza:
juggernaut (desemneaza ceva urias). Mii de oameni participa la festivitatile care dureaza
zile in sir. Orasul este pur si simplu invadat de o mare de vizitatori dintre care multi vin din
alte tari. Asa ca un element de maxima importanta este Prasada. De fapt, la Jagannath
Temple, ea se numeste Mahaprasada (mai mult decat Prasada), adica hrana binecuvantata.

Jagannath Temple are cea mai mare bucatarie din lume unde zilnic, pe perioada
festivalului, se gateste pentru peste o suta de mii de oameni. Mahaprasada consta dintr-un
meniu alcatuit din 56 de feluri de mancare! Se pregatesc nenumarate lipii (numite Pitha in
limba Oriya), noua feluri de orez (simplu, cu Ghee, cu Ghee si lamaie, cu ghimbir, cu linte:
2/4
Kitcheri, cu iaurt, cu zahar, cu linte si zahar, si un orez special gatit in Ghee cu zahar), Dal-
uri, numeroase feluri de mancare cu legume, Raitas (salate de legume cu iaurt), o bautura
dulce cu iaurt numita Pana si nelipsitele dulciuri care fac Orissa atat de vestita. Meniul
acesta a fost adoptat in secolul 11, odata cu ridicarea templului, si nu a fost schimbat
absolut deloc odata cu trecerea timpului. Hrana devine Mahaprasada numai dupa ce este
oferita zeului Jagannath si zeitei Vimala, apoi este partial oferita gratuit, partial vanduta
devotilor in locatia Anand Bazar de langa templu.

Aceasta hrana trebuie intotdeauna sa fie cat mai pura ( Sattvica) atat ca mod de pregatire,
cat si in ce priveste ingredientele. O regula fundamentala atunci cand se prepara
Mahaprasada este ca hrana NU se gusta. La prepararea hranei participa 600 bucatari
(numiti Mahasuaras) si 400 de ajutoare care gatesc totul in peste 700 de cuptoare din lut
traditionale, unde se foloseste numai foc de lemne, si in vase de lut. Totul se pregateste la
aburi, cu o atitudine de devotiune si recunostinta care infuzeaza hrana ce urmeaza sa fie
oferita zeitatilor tutelare ale templului.

Acolo exista credinta ca zeita MahaLakshmi este cea care gateste de fapt hrana si daca
mancarea preparata este cumva considerata impura in vreun fel de zeita, ea este aruncata
si ingropata si imediat se pregateste alta.

Cand mancarea este transportata in locul unde va deveni Mahaprasada, ea nu lasa nici o
dara de miros in urma, insa dupa ce este oferita zeitatilor, inunda toate culoarele cu
aromele ei. Atunci devotii stiu ca hrana a fost binecuvantata. Cei care gusta din aceasta
hrana simt o aroma foarte puternica, speciala, spirituala pe care toti o recunosc ca fiind de
natura divina.

Hrana gatita pentru Mahaprasada este exclusiv vegetariana si nu contine absolut deloc
usturoi sau ceapa (alimente considerate Tamasice in Ayurveda). Mahaprasada de la
Jagannath Temple este cunoscuta si sub numele de Anna Brahma, adica hrana zeilor.
Mahaprasada mai este denumita si Kaibalya adica ceea ce confera Moksha (eliberarea de
ciclul reincarnarilor) – se spune ca cel care gusta din aceasta hrana se va bucura nu doar
de bunastare fizica ci si de eliberare spirituala.

3/4
Bibliografie

Jagannath Temple, Puri – Wikipedia

Mahaprasad (Jagannath Temple) – Wikipedia

Cooking Fundas

Revista India Perspectives, numarul din mai-iunie 2013

4/4