Controlul asupra vietii si mortii

2012 DC = 312 Dwapara Aceasta este relatarea unui avocat american (M.R. Keith) despre felul in care dorinta lui arzatoare de a sti mai multe despre viata dupa moarte l-a condus catre o cautare ampla care l-a inclus si pe Paramhansa Yogananda in 1927, care la acea vreme tinea conferinte si cursuri in Minneapolis. Cautarea mea in incercarea de a descoperi daca exista vreo farama de adevar in existenta Raiului a inceput pe cand eram cuprins de deziluzie si amaraciune. In acea perioada intunecata mi se parea ca exista foarte multe dubii legate de existenta unei zeitati care sa guverneze Universul. Pentru ca daca exista, parea ca nu acorda nici o atentie zonei minuscule in care traiam atunci. Desi aceste evenimente au avut loc acum peste 50 de ani in urma, inca imi mai amintesc de suferinta mentala prin care am trecut atunci. In mintea mea, termenul de Credinta ajunsese sa aiba niste semnificatii foarte dubioase. Intr-o stare de agnosticism si indoiala care ma presau atunci am descoperit (de atunci incoace) date care m-au convins ca fiecare om traitor pe aceasta planeta are un suflet care continua sa traiasca dincolo de ceea ce noi numim moarte. In 1927, verisoara mea Addie M. Jones, locuia pe Grand Avenue in Minneapolis. Citise anuntul din ziarele de Minneapolis despre un Swami cu numele de Yogananda, care preda Yoga, si fusese la cateva din conferintele lui de deschidere. S-a oferit sa il ajute impartind carti si alte lucruri si drept rasplata pentru serviciile ei a primit bilete la diferitele lui cursuri si conferinte. Ea ne-a dat biletele mie si sotiei mele cu care ma casatorisem in urma cu cativa ani, asa incat am fost prezenti chiar de la inceputul cursurilor; si dupa cateva asemenea cursuri am devenit foarte interesat. Nu-mi amintesc sa fi permis vreo interferenta care sa ne impiedice sa participam la acele cursuri. Obisnuiam sa fiu extrem de atent la cursurile sale. La inceput ne-a invatat un cantec. Apoi ne-a predat un exercitiu simplu de respiratie. Desi era extrem de simplu, am constatat foarte curand ca practicarea lui era ceva foarte dificil. Aproape imposibil in cazul meu. Aveam o minte activa si eram inclinat sa evadez intr-o lume a mea interioara. Era dificil sa stai cu coloana dreapta si sa te gandesti la respiratie cu ochii focalizati in punctul de concentrare dintre sprancene. Dupa cateva lectii de la inceputul cursului, Yogananda a inceput sa abordeze partea filozofica a exercitiilor si sa ne spuna ce lucruri minunate urmau sa se intample daca ne continuam practica suficient de mult timp. In sfarsit reusisem sa intru in contact cu un sistem despre care simteam ca ar putea fi un pas in a afla ceea ce doream sa stiu. Sa va fac descrierea lui Dati-mi voie sa vi-l descriu. Avea un profil cat se poate de nobil, cu un nas bine conturat si un gat plin si rotund. Totusi ochii erau partea cea mai uimitoare a lui. Avea ochi mari caprui, plini de prietenie si de viata cum nu mai vazusem niciodata. Din ei straluceau adevarul si sinceritatea. Simteai ca e un om special. Nu mi-am format imediat aceasta impresie, pentru ca trebuie sa admit ca eram nativ inclinat spre scepticism fata de toti liderii religiosi. Totusi, acesta era un om care nu numai ca ne preda despre un stil de viata, ci chiar practica el insusi ceea ce preda. Era foarte la obiect in toate propozitile; iar unele tratau subiecte despre care el spunea ca sunt imposibile, insa care, pentru urechile mele occidentale, sunau remarcabil. Avea maini bine conturate si ingrijite. Avea brate mult peste marimea medie si erau extrem de puternice.
articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 1

Am fost odata invitat sa le simt puterea atunci cand a predat o lectie despre efectele nefavorabile ale consumului de carne, cand a spus ca se putea castiga mai multa forta fizica printr-o dieta vegetariana daca ar fi sa mancam ceea ce trebuia in cantitati adecvate. Nu era nici o indoiala ca practica el insusi ceea ce ne preda noua din acest punct de vedere. Era unul din cei mai sanatosi barbati, poate ca cel mai sanatos pe care il intalnisem vreodata, insa nu de genul celor cu care isi fac reclama scolile noastre intrun mod atat de ostentativ. Corpul lui emana o vitalitate exuberanta. Avea atat mari puteri fizice cat si imense puteri psihice. Acest lucru devenea mai evident la o observare mai atenta. L-am observat in mai multe momente si am fost foarte interesat sa verific cateva puncte care ma interesau. Controlul asupra vietii si mortii Imi amintesc de un incident care s-ar putea sa vi se para interesant. Eram la acea vreme director la o companie care era interesata de o cladire mare de birouri din St. Paul. Timp de cateva luni am dispus de un birou mare la ultimul etaj. Una din camerele de acolo era foarte spatioasa, iar eu aveam o mobila de birou eleganta si echipament pentru birou pe care mi le-am adus acolo. Arata foarte bine. Biroul beneficia de lumina Soarelui a carui stralucire era barata de draperii, iar covoarele groase il faceau silentios. Intrucat Yogananda isi exprimase dorinta de a vedea biroul unde lucram, l-am invitat sa ma viziteze. Printre angajati era si un tanar pe nume Stiles. Avea una din mintile cele mai iuti si vii pe care le intalnisem vreodata. Avusese un accident cand era foarte mic si ca urmare avea un picior cu cativa centimetri mai scurt, si era foarte afectat de acest handicap. Era foarte interesat de explicatiile mele legate de ceea ce aflasem la cursurile de Yoga. Stiles lucrase catva timp pentru mine inca de pe vremea cand locuiam in North Dakota asa ca intre noi era ceva mai mult decat o prietenie trecatoare. Prezenta lui Swami a starnit adevarata senzatie cand a trecut prin birourile de jos unde erau contabilii si stenografele. Stiles l-a invitat sa intre. Biroul era suficient de mare ca sa se potriveasca cu dimensiunile lui Swami. Arata magnific emanand atata sanatate infloritoare, in postura lui dreapta si usurinta in miscari. Pielea lui intunecata nu era oachesa ci mai degraba radia de sanatate si avea o stralucire vibranta. Sunt dificil de descris de descris trasaturile regale ale unui barbat fara sa lasi impresie gresita. In general, fata lui zambea; iar el radia bunatate si intelegere plina de compasiune, chiar daca emana o aura de putere pretutindeni in jurul sau. Stiles imi spusese inainte de aparitia lui Swami ca l-ar fi interesat foarte mult sa poata vorbi cu el. De aceea nu lam invitat sa plece cand a venit Swami, insa i-am explicat lui Yogananda cat de mult isi dorise Stiles sa-l vada. Era foarte prietenos si s-au imprietenit aproape imediat. Am vorbit despre diferite subiecte, in mare parte despre cursuri, iar Stiles a pus cateva intrebari. Eu fusesem mai degraba discret in unele raspunsuri pe care i le dadusem lui Stiles, si in timp ce admisesem ca incepusem sa cred ca acest om cunostea secretul disocierii dintre suflet sau spirit si corp pentru a calatori in tari straine, totusi nu lasasem sa transpara certitudinea vis--vis de acest lucru in afirmatiile mele. Stiles i-a pus lui Swami unele intrebari destul de pe sleau in legatura cu puterile lui. Swami a vazut ca Stiles era cu adevarat interesat si nu doar curios. Fara alte semne de jena preliminara sau de afirmatii demonstrative prin care sa capteze atentia in legatura cu marile lui puteri, a spus ca ii era perfect posibil sa demonstreze abilitatea spiritului sau de a parasi corpul fizic chiar atunci si acolo, timp de cateva minute. Am fost surprins pentru ca la cursurile lui nu fusese facuta nici macar o aluzie la o asemenea demonstratie concreta. La inceput m-am indoit de intelepciunea ideii de a permite o asemenea demonstratie chiar acolo, pentru ca imi era teama ca ar putea interveni vreo sarcina de serviciu care sa ma scoata din camera; insa si eu eram curios si era evident ca Stiles era chiar mai dornic decat mine.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)

Am pus sa imi fie retinute telefoanele pe motivul ca intram intr-o conferinta. Inca nu fusese montata o incuietoare la usa biroului, asa ca i-am spus lui Stiles ca va trebui sa pazeasca usa ca sa nu inte cineva fara preaviz, asa cum obisnuiau sa faca unii din asociatii mei. Aveam o canapea mare. Era imbracata in piele neagra cu ciucurei, dupa cum era moda pe atunci. Swami a spus ca va fi foarte buna. S-a intins pe ea, pe spate, si-a pus mainile de-a lungul corpului si a inchis ochii. A inceput sa faca respiratii lungi si lente, tinand aerul in plamani si expirandu-l, asa cum incercase sa ne invete la curs. In mai putin de 5 minute, sangele a inceput sa i se retraga din obraji si in fata ochilor mei l-am vazut cum s-a transformat intr-un cadavru fara viata. Am avut o senzatie mai mult decat inconfortabila. A fost ingrozitor. Aveam atat de putina incredere in lucrurile pe care le auzisem si le presupusem insa pe care incepeam sa le cred posibile, incat mi s-a facut teama. In minte mi se derulau imagini cum urma sa explic ca m-am pomenit cu un cadavru in birou. Stiam prea bine ca orice asemenea eveniment urma mai mult ca sigur sa aduca ruina atat clientului meu cat si mie personal. M-am invinovatit ca permisesem sa se petreaca un asemenea lucru. Insa cat eram eu de inspaimantat, Stiles era si mai si. A inceput sa se roage de mine sa-l aducem inapoi si-mi spunea: - Stii prea bine ca nu pot tine blocata usa asta prea mult. Cu siguranta ca cineva va da buzna si o sa ne trezim intr-o situatie foarte proasta. Am inceput sa-l strig pe Swami pe nume, cu voce tare. Il imploram sa se intoarca. Ii spuneam ca demonstratia fusese incununata de succes. Nu am fost niciodata in viata mea atat de tensionat cum am fost in acele cateva minute cand aveam un cadavru in brate. Eram foarte sincer in rugile mele ca el sa se intoarca. Au mai trecut cateva momente pana cand obrajii au inceput sa i se coloreze la loc, numai ca pana atunci eram deja atat de complet cuprins de panica incat am continuat cu strigatele pana cand, in cele in urma, a deschis ochii si s-a ridicat. Ne-a spus ca nu era prea dificil de demonstrat odata ce detii puterea asta. Vorbea atat de sincer si candid despre intreaga situatie incat nu am putut decat sa-l cred pe cuvant. Doar fusesem martor la toata experienta. Desi cuvantul miracol incetase sa aiba o semnificatie prea importanta pentru mine, a trebui sa admit in sinea mea ca fusesem martor la ceea ce orice individ fara pregatire stiintifica ar considera ceva foarte asemanator cu un miracol. Pot afirma insa cu siguranta un lucru: a fost extraordinar.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)