Traducere din limba germană

MUNCA DE CONSTELAȚIE ȘI ALTE METODE

Familienstellen nach B.Hellinger und Idris Lahore (already translated)

Constelația familială după metoda Bert Hellinger și

după metoda Idris Lahore
Idris Lahore și Maya Ollier

Sursa acestui interview este revista trimestrială Science de la Conscience. A fost realizat
de către editoarea Maya Ollier, care scrie în revistă despre Colocviul Internațional de
Psihogenealogie din noiembrie 2007 din Lyon. Alături de Anne Ancelin Schützenberger,
„mama psihogenealogiei” și autoarea bestsellerului internațional „Oh, meine Ahnen!
Wie das Leben unserer Vorfahren in uns wiederkehrt” [O, străbunii mei! Cum se întoarce
în noi viața strămoșilor noștri], s-a aflat acolo și Idris Lahore printre participanții cei mai
de vază.
Idris Lahore a dezvoltat – în experiența sa de treizeci de ani – un model propriu de
pregătire profesională pentru constelațiile familiale și reprezentațiile sistemice.
Originalitatea abordării sale constă în îmbinarea unor vechi tradiții din Orientul
Apropiat și Orientul Îndepărtat cu abordările cele mai importante din domeniul
sistemic, precum cele ale lui Bert Hellinger, Matthias Varga von Kibéd și Insa Sparrer.
Include, de asemenea, modul modern de lucru cu corpul și energia, în care el însuși este
un pionier.

Omagiu pentru Anne Ancelin Schützenberger și Bert Hellinger

Maya Ollier: La Colocviul Internațional de Psihogenealogie din Lyon, alături de

dumneavoastră s-a mai aflat o personalitate renumită, și anume Anne Ancelin
Schützenberger. În privința lui Bert Hellinger și a constelațiilor familiale ea s-a exprimat mai
degrabă negativ. Cum vedeți dumneavoastră acest lucru?

Idris Lahore: Doamna Ancelin Schützenberger nu este expertă în constelații familiale, în

plus eu nu sunt familiarizat cu argumentația dumneaei. Cred însă, din câte am înțeles, că
judecata ei negativă se referă la Bert Hellinger personal. Îmi pot, de asemenea, imagina că o
doamnă de inteligența ei vede total critic modul în care constelațiile familiale sunt practicate
de unele persoane. Posibil că ea este și credincioasă unei mișcări de gândire în care nu este
loc pentru modelele noastre de constelații familiale și aplicarea lor. Fiecare are dreptul la
propriile teorii și idei.

Maya Ollier: Și care este părerea dumneavoastră personală despre Bert Hellinger și munca
dumnealui?

Idris Lahore: Întâi de toate doresc să îmi exprim foarte hotărât aprecierea pentru acest om.
Lui trebuie să îi mulțumim pentru răspândirea practicii constelațiilor în aproape toate țările
lumii. El a jucat rolul decisiv în propagare. Și-a pus viața și opera în serviciul a ceva mai
mare sau – după cum el însuși s-a exprimat cândva – a fost „luat în serviciu” de ceva mai
mare, poate de câmpul morfic al constelațiilor. În ceea ce mă privește, nu pot decât să mă
înclin în fața operei sale neîndoielnic extraordinare.

Maya Ollier: V-ați exprimat deja în Lyon în favoarea lui. Atunci ați mai spus că nu este
surprinzător faptul că un număr de elevi l-au trădat, deoarece el este unul din tații constelației
familiale. Ce ați vrut să spuneți cu aceasta?

Idris Lahore: Inițiatorii – adică „tații” sau „mamele” – sunt foarte des trădați de „copiii” lor,
iar aceasta poate fi chiar o condiție a emancipării acestora. În realitate însă nu avem nevoie să
trădăm pe nimeni când ne emancipăm. Totul ține de starea noastră de spirit. Recunoștința față
de inițiatori – „tați” sau „mame” – permite adevărata eliberare și în primul rând și creșterea și
dezvoltarea independentă

Maya Ollier: Lucrați în acest domeniu de peste treizeci de ani. În ce măsură vă simțiți
îndatorat domnului Hellinger personal?

Idris Lahore: Aveți dreptate, lucrez într-adevăr de peste trei decenii în acest domeniu, în
timp ce „constelațiile familiale după metoda Bert Hellinger” (astfel trebuie denumit curentul
sistemic pe care l-a creat el) nu sunt chiar atât de vechi.
Dacă doriți, putem privi împreună dezvoltarea lui Bert Hellinger și o putem compara cu a
mea. Eu îmi numeam munca „reprezentații eufonice”, până când într-o zi cineva mi-a spus
„Ceea ce faceți dumneavoastră este de fapt constelație familială. Bert Hellinger face asta
exact la fel.” Prin urmare, am devenit curios și am vrut să aflu ce e cu această constelație
familială și cu Bert Hellinger. Am studiat lucrările lui, ceea ce mi-a îmbogățit considerabil
propriile mele investigații și experiențe atât din punct de vedere practic, cât și teeoretic. Am
preluat unele dintre procedeele lui de lucru în practica mea proprie.
La fel am studiat lucrările unora dintre elevii lui – în special cele de Insa Sparrer și Matthias
Varga von Kibéd din domeniul constelațiilor sistemice structurale, dar și cele de Daan van
Kampenhout și Robert Langlotz. Aceștia doi au o abordare mai ritualizată, care corespunde
mai mult tradițiilor spirituale, respectiv șamanice, cărora și eu le sunt îndatorat. Am inclus și
o parte din experiența lor în munca mea.
Abordările diferite mi-au permis să îmi reconcep activitatea practică. Până atunci practicasem
pe baza cunoștințelor învățate de la maeștrii mei tradiționali. Acum puteam să le adaptez mult
mai bine la nevoile bărbaților și femeilor de astăzi. Și pentru aceasta îi datorez mulțumiri lui
Bert Hellinger și elevilor săi. Acest lucru e valabil și pentru mulți alți constelatori, în special
din spațiul de limbă germană, care cu cercetările și reflecțiile lor au marcat această mișcare și
o marchează până astăzi.

Idris Lahore și tradiția dervișilor

Maya Ollier: Aveți o pregătire profesională tradițională în materiile filozofie, psihologie,

antropologie și medicină. Despre care tradiții ați vorbit acum?

Idris Lahore: Am avut norocul să cunosc mai multe astfel de tradiții. Cea mai importantă
pentru mine a fost tradiția dervișilor hakim din Kafiristan. Cunoștințele și abilitățile lor merg
înapoi în timp până la peste 6000 ani în urmă, în civilizația din Samara. Precizez data,
deoarece munca mea este deseori confundată cu tradiția sulfi. Dervișii despre care vorbesc eu
își au rădăcinile în cea mai mare parte în perioada preislamică. Ei s-au răspândit din Valea
Samarei, Rusia, până în sudul Afganistanului și spre India, în Siberia nord-estică, estul Chinei
și spre Europa de Vest.
Vă pot relata despre prima mea întâlnire cu practicile dervișilor, care sunt foarte
asemănătoare cu constelația familială. Într-una din cărțile mele, „Le secret de l'éternelle
jeunesse des Derviches” (nota traducătoarei: în germană apărută sub titlul „Das Geheimnis
der ewigen Jugend der Dewische” [Secretul tinereții eterne a dervișilor], Editura Via Nova),
descriu detaliat întâlnirea mea cu dervișii hakimi. Hakimii sunt vindecători și terapeuți
tradiționali. În carte am descris și sala în care a avut loc cea mai memorabilă și mai
neobișnuită seară la care am participat vreodată. Seara s-a întins până la orele dimineții și a
fost numită „Noaptea împăcării cu străbunii”. Într-o astfel de noapte, spun hakimii, sufletele
străbunilor își redobândesc pacea. Vă voi citi un extras din cartea mea „Secretul tinereții
eterne a dervișilor”. Descriu aici ce am văzut când am luat parte la cea mai misterioasă dintre
nopți.

Și mai neobișnuită și mai stranie a fost seara de luni, ale cărei evenimente s-au întins pe
durata întregii nopți până dimineață. Ea a fost numită „Noaptea împăcării cu strămoșii”, iar
pe parcursul ei, conform spuselor maestrului, sufletelor strămoșilor le era redată pacea.
Înainte de a explica sensul mai profund al acestei practici, aș vrea să descriu doar ce am văzut
atunci când am participat pentru prima dată la această noapte misterioasă.
Din nou lumina blândă, pașnică a unor lămpi cu ulei lumina sala mare cu pereții săi albi, cu
podeaua acoperită de data aceasta cu mai multe covoare groase, lăsând deschis numai cercul
eneagramei. Nouă hakimi stăteau așezați pe linia cercului, în timp ce maestrul însuși stătea în
afara cercului, pe o masă joasă care servea de podium. Bărbați, femei și chiar copii stăteau
jos, înghesuiți de-a lungul pereților. Erau aproximativ o sută de oameni, aparținând în mod
evident unor straturi sociale foarte diferite. Alături de femei înfășurate în chador se aflau
femei îmbrăcate în cele mai scumpe straie de mătase, care arătau ca și cum ar fi ieșit chiar
atunci din poveștile celor o mie și una de nopți. Țărani în mantale aspre din lână stăteau lângă
bărbați îmbrăcați în stilul din Vest, cu costum, cămașă albă și cravată. Bărbații și majoritatea
femeilor stăteau liniștiți, în reculegere și conectare la prezent, ca o reflecție a hakimilor, care
ședeau tăcuți și nemișcați pe linia cercului eneagramei. Chiar și copiii se lăsară molipsiți de
această stare de liniște interioară și atenția zâmbitoare a mamelor părea a le satisface întru
totul nevoile.
Deodată, în mijlocul liniștii răsună vocea fermă a maestrului, ca o întrebare. Câteva momente
se scurg și toți ochii sunt îndreptați spre el. Un bărbat care șezuse lângă perete se ridică în
picioare cu o mină serioasă. Se uită la maestru, se înclină în fața lui în semn de salut și de
respect și îl privește din nou. Maestrul îi face semn să vină în față. Când bărbatul se află în
fața lui se înclină încă o dată și maestrul îi cere să se așeze pe podium, lângă el. Urmează un
scurt dialog, care mie mi se pare a fi lămurirea unei probleme. Maestrul îi face semn
bărbatului să se ridice din nou. Bărbatul intră în cerc și se înclină pe rând în fața a șase dintre
cei nouă hakimi care stau așezați pe linia cercului eneagramei. Cei șase hakimi se ridică, de
parcă ar fi fost aleși. Bărbatul se uită la maestru, care îi face încă un semn și îi adresează
câteva cuvinte. După aceasta bărbatul se duce în spatele primului dintre cei șase hakimi, își
pune mâinile pe omoplații lui, îl împinge spre mijlocul cercului și brusc se oprește. Din nou
se uită la maestru. Acesta arată spre un al doilea hakim, după care scena se repetă: bărbatul se
duce în spatele hakimului, își pune ambele mâini pe omoplații lui și îl împinge într-un alt loc
din interiorul cercului. Și pe ceilalți patru hakimi cărora le-a cerut să se ridice îi așează apoi
în anumite puncte din interiorul cercului. După aceasta maestrul îl cheamă din nou la el.
Hakimii stau acum în picioare în cercul eneagramei. Unul se uită în pământ, al doilea privește
spre exterior, trei se privesc între ei, iar ultimul își acoperă ochii cu mâinile. Deodată îl aud pe
maestru strigând cu voce puternică: „Allah Hu!” Aceasta înseamnă „respirația lui
Dumnezeu”. Ceea ce se petrece acum este pentru toți o surpriză: unul dintre derviși iese
imediat din cerc și părăsește sala mare. Un al doilea derviș se prăbușește pe podea, unde
rămâne întins ca mort. Dervișul care își acoperise ochii cu mâinile merge până la marginea
cercului, se întoarce cu spatele la această scenă și privește în cu totul altă direcție. Cei doi
derviși care au stat aproape unul lângă altul se duc la cel care este întins pe podea și îl
privesc, în mod evident cu mare tristețe. Toate acestea se petrec în mișcări foarte lente, iar eu
am impresia că atmosfera din încăpere a devenit mai densă. Niciunul dintre privitori nu se
mișcă, nici măcar copiii, și parcă toți și-ar ține respirația. Toți sunt captivați, până când trei
femei care au stat în mulțime la perete se ridică brusc ca și cum ar asculta de un semnal
secret, deși nu s-a întâmplat nimic, și se aruncă plângând pe dervișul care stă întins ca mort
pe podea. Una din femei îi cuprinde picioarele, a doua îi apucă mâna, iar a treia femeie se
apleacă peste capul lui, cu fața îngropată în mâini. În același timp văd că bărbatul care stă
lângă maestrul nemișcat scoate o batistă mare și își șterge ochii, cuprins de sentimente
puternice în fața spectacolului, pe care el l-a pus în mișcare. Ca și cum timpul s-ar fi oprit
brusc, toți protagoniștii din cerc rămân preț de câteva minute nemișcați, până când vocea
maestrului răsună din nou. „Allah Hu!”, strigă el și se ridică de la locul său. Merge spre
interiorul cercului, face tuturor celor care stau îngenunchiați ori întinși pe podea un semn să
se ridice, îi îndreaptă pe cei care stăteau aplecați, trimite să fie adus înapoi hakimul care
părăsise sala și îi adună pe toți într-un cerc, în care toți cei care au participat la scena descrisă
își dau mâinile. Când sunt toți adunați, maestrul, care se află în mijlocul cercului interior,
spune un cuvânt, după care toți cei din cerc privesc în jos și încep împreună cu el să
psalmodieze: „Allah Hu, Allah Hu, Allah Hu.” Totodată am senzația că atmosfera densă din
încăpere se transformă palpabil într-o forță extrem de puternică, care pare a le imprima
tuturor celor aflați în acest cerc interior vibrații și mișcări ritmice. Treptat, toți ridică ochii și
privesc în sus, în timp ce își continuă cântecul: „Allah Hu, Allah Hu, Allah Hu.” Fețele
strălucesc de o lumină interioară, ca și cum ar fi cuprinși toți de o bucurie profundă.
Realmente încep să se uite unii la alții și să-și zâmbească, ca și cum o problemă s-ar fi
rezolvat. Acum maestrul face semn bărbatului care a stat lângă el să ia locul unuia dintre
hakimi, iar acesta se întoarce la locul lui aflat la unul din vârfurile eneagramei și se așează
acolo. Bărbatul, încă vizibil mișcat, pășește acum în cerc și treptat este și el cuprins de
această vibrație de bucurie profundă, care îi modifică starea. Fața lui strălucește de o lumină
nouă. Din nou răsună vocea maestrului. Toți amuțesc și cu un semn el desface cercul. Fiecare
se întoarce la locul lui: hakimii pe linia cercului eneagramei, femeile la locurile lor de lângă
perete, iar bărbatul alături de maestru, care îi mai spune câteva cuvinte. După aceasta bărbatul
se înclină în fața maestrului, îi ia mâna, i-o sărută și i-o ridică la fruntea sa, în timp ce
maestrul, cu cealaltă mână îl mângâie pe cap cu un gest plin de iubire. Apoi îl atinge ușor pe
umăr, îl îndreaptă și cu un semn îi dă să înțeleagă că poate să se întoarcă la locul lui lângă
perete. După ce bărbatul s-a așezat, se ridică un alt bărbat, se înclină și merge la maestru.
Spectacolul o ia de la început și se repetă de mai multe ori în timpul nopții. De fiecare dată un
bărbat sau o femeie alege câțiva dintre hakimii care șed pe marginea exterioară a eneagramei.
De fiecare dată se ridică alți protagoniști din mulțimea așezată la perete pentru a lua parte la
scenă. Pe parcursul nopții unii din cei prezenți adorm și se trezesc din nou, dar eu personal
sunt atât de captivat de ceea ce se petrece în fața ochilor mei, că nici măcar nu observ cum
trece noaptea. În zori maestrul se ridică și părăsește sala mare. Hakimii îl însoțesc. Elevii
mănăstirii rămân până când toți bărbații, femeile și copiii au părăsit încăperea.
Explicația pentru ceea ce s-a petrecut în această noapte mi s-a părut la început încă și mai
neobișnuită decât ceea ce văzusem. Între timp știu însă că nu este nimic extraordinar în asta,
ci că a fost manifestarea unor capacități absolut naturale pe care le deține fiecare om, dacă el
le permite în anumite situații să se exprime.
Maestrul mi-a explicat că ceea ce s-a petrecut în această noapte, și mai târziu aveam să îi
învăț pe elevii mei, sunt „reprezentații eufonice ale mișcărilor sufletului” în cadrul dat de
samadeva sistemică. Unele forme, precum psihodrama sau constelația familială, sunt
cunoscute și în vest, iar eu am văzut în mod evident una din originile acestei forme de terapie,
care era și o componentă esențială a teatrului din Grecia antică.

Idris Lahore și sursele taoiste

Tehnicile le-am învățat de la derviși, dar teoria am preluat-o în esență de la bunicul meu, care
în mod sigur poate fi numit un original, un alchimist și un mare călător. Cel mai profund l-a
marcat expediția din China, pe care a întreprins-o cu mult înainte de Revoluție. Când am
devenit suficient de capabil să judec mi-a relatat povestea întâlnirii sale cu Huang Zhen Hui,
un înțelept chinez și maestru taoist de Tch'an și Chen Yen. În loc să călătorească în întreaga
Chină, cum își planificase inițial, bunicul meu s-a stabilit în apropiere de acest bărbat, care
avea să devină maestrul său și care l-a învățat tot ceea ce mai târziu mi-a transmis mie și ceea
ce în parte am consemnat în cartea mea Tao, La voie du Tao (Drumul Tao). Dar în primul
rând bunicul m-a inițiat în I Ging, una din cele mai vechi cărți chinezești, numită și Cartea
Prefacerilor. În capitolul 37 este concentrată întreaga cunoaștere a vechilor înțelepți chinezi
despre tema familie și societate, valabilă și astăzi la fel ca odinioară. Vă voi citi din câteva
locuri, în care veți putea recunoaște fără dificultate fundamentele principiilor pe care Bert
Hellinger le numește „ordinile iubirii”.

 „Familia manifestă legile care acționează în interiorul casei și care, transpuse în lumea
exterioară, generează și ordinea în stat și în univers.” (Aici devine clar ce influență pot
avea tulburările din familie asupra relațiilor noastre și asupra vieții noastre sociale și
profesionale.)
 „Locul femeii este în interior, locul bărbatului în exterior.” (Această opinie desigur nu
o împărtășesc!)
 „Când bărbatul și femeia își ocupă fiecare locul său corect ei sunt în armonie cu
marile legi ale naturii.”
 „Familia are nevoie de o autoritate stabilă: autoritatea părinților. Dacă tatăl este cu
adevărat tată și fiul cu adevărat fiu, dacă primul născut își ocupă locul său de prim
născut și cel născut ulterior locul său de născut ulterior, dacă soțul este cu adevărat soț
și soția cu adevărat soție, atunci familia este în ordine. Dacă familia este în ordine,
relațiile sociale ale întregii omeniri sunt în ordine.”
 „Trei dintre cele cinci relații sociale își au locul în familie: între părinți și copii este
iubirea, între bărbat și femeie este echilibrul, între cel mai în vârstă și cel mai tânăr
este ierarhia.”
 „Familia este celula germinativă a societății, terenul fertil pe care exercitarea
obligațiilor morale este facilitată de afecțiunea naturală, astfel că în acest cerc restrâns
se creează baza, de la care pornind aceste principii sunt transpuse asupra relațiilor
umane în general.”
 „Familia trebuie să constituie o unitate clar definită, în interiorul căreia fiecare
membru își cunoaște locul.”
 „Este recomandabil să nu dorești a realiza nimic prin violență, ci să te limitezi la
îndeplinirea în liniște a obligațiilor existente.”
  „În familie trebuie să domine o medie dreaptă între severitate și lipsa de constrângere.
Cel mai bine este să se ridice ziduri de apărare solide, în interiorul cărora individului
să i se asigure libertate totală de mișcare.”
 „Iubirea guvernează relațiile dintre oameni. Natura ei exercită de la sine influența
adecvată.”
 „Dacă părinții își cultivă personalitatea de așa natură încât influența lor se poate simți
prin forța adevărului lor interior, în familie totul merge bine. Cine ocupă o poziție de
conducere trebuie să preia responsabilitatea fără să i se ceară.”
 „Atunci când cuvintele sunt relevante și se referă în mod clar la o anumită situație, ele
au influență.”
 „Vorbele și atenționările generale rămân fără efect. În plus, cuvintele trebuie susținute
prin întregul comportament. Atunci când cuvintele și comportamentul nu sunt în
armonie și nu derivă unele din celelalte, nu există niciun efect.”

În capitolul 37 din I Ging găsim și principiile care stau la baza relațiilor familiale, precum și
observația că aceste principii se proiectează asupra lumii exterioare. De asemenea, se
subliniază importanța alegerii cuvintelor corecte, care permite găsirea unor soluții mai bune și
depășirea problemelor. Despre aceasta vorbește și Bert Hellinger.

Maya Ollier: Este un lucru foarte interesant, care ne conduce probabil nu doar la originile
principiilor familiale, ci și ale celor sistemice, dar aici ne îndepărtăm de domnul Hellinger ...

Idris Lahore: Nu chiar așa de tare cum poate credeți. Știu că Bert Hellinger îl citează cu
plăcere pe Lao Tzu, întemeietorul taoismului. Nu știu totuși dacă a avut și contact cu vreo
ramură a tradițiilor dervișilor.

Maya Ollier: Dar prin ce anume se deosebește practica dumneavoastră de cea a lui
Hellinger?

Idris Lahore: Făcând abstracție de faptul că eu lucrez cu tehnici și constelații structurale

șamanice, nu există, din ce știu eu, deosebiri mari, cel puțin în ceea ce privește tehnicile de
constelație și dezvoltarea personală lui Hellinger.

Dimensiunea „spirituală” a muncii sistemice

Maya Ollier: Vorbiți de decenii despre faptul că munca sistemică este spirituală. Multă
vreme domnul Hellinger a refuzat să folosească acest termen, dar de peste un an el vorbește
deschis despre „constelații spirituale”. Ce înțeles are cuvântul „spiritual” pentru
dumneavoastră?

Idris Lahore: Cuvântul „spiritual” vine din latinescul „spiritus” și înseamnă printre altele aer
sau respirație. Aceste două determinări noționale ne furnizează semnificația cea mai profundă
a spiritualității: suntem cu toții scufundați în aerul care ne leagă pe toți unii de alții, nimeni
nefiind exclus. Respirația este „mișcarea” aerului, fără de care nu este posibilă nici viața, nici
evoluția. Munca de constelație constă în a include pe fiecare individ și de a nu exclude pe
nimeni. Astfel putem dirija respirația acolo unde sunt blocaje. Acesta înseamnă a aduce
mișcare acolo unde ceva s-a înțepenit. Acest lucru este valabil pentru situații familiale,
sociale și profesionale și pentru relații, ca și pentru boli fizice și tulburări psihice.
Dezvoltarea lui Bert Hellinger

Maya Ollier: La începutul discuției noastre ați vorbit despre o paralelă între dezvoltarea
domnului Hellinger și dezvoltarea dumneavoastră. Puteți să explicați ceva mai detaliat acest
aspect?

Idris Lahore: Drumul lui Bert Hellinger îmi pare a fi consacrat unei dezvoltări autentice. El
prezintă multe similitudini cu drumul care era urmat în vechile „centre ale misterelor” sau
„școli de înțelepciune”. Firește, formarea în astfel de locuri se producea exact în ordinea
inversă.
Din câte cunosc eu despre munca și biografia lui Bert Hellinger, el și-a început cariera ca
preot creștin. Mai târziu s-a supus unei psihoanalize și a absolvit apoi o pregătire profesională
de psihanalist. A plecat în Statele Unite, unde s-a familiarizat cu terapia primară a lui Arthur
Janov, analiza tranzacțională a lui Eric Berne și hipnoza după metoda Erickson. Când s-a
întors în Europa nu a fost însă recunoscut de pshihoanaliștii de aici.
El și-a continuat totuși munca și a îmbrățișat mai ales analiza tranzacțională a lui Berne și
„analiza scenariilor de viață” a acestuia. Hellinger s-a declarat foarte impresionat de
psihodrama lui Moreno, pe care de asemenea a experimentat-o, dar constelația familială
propriu-zisă și experiența sa ca „reprezentant” și le-a însușit de la Thea Schönfelder, o
terapeută germană, cu care a colaborat de două ori la Săptămânile Psihoterapiei din Lindau.
După cum afirmă Hellinger însuși, această influență a fost hotărâtoare pentru orientarea sa
viitoare. Aici a participat pentru prima dată la o constelație familială. Așadar nu a inventat-o
el personal, dar datorită creativității sale în domeniu a reușit să facă din ea un instrument
original și caracteristic. La un seminar de patru săptămâni desfășurat în Snowmass, Colorado,
a învățat apoi de la Ruth McClendon și Less Kadis diferitele tehnici ale terapiei familiale. La
acest seminar a putut acumula și mai multă experiență ca „reprezentant”. Mai târziu și-a
continuat pregătirea cu McClendon și Kadis. Contrar altor afirmații, pe Virginia Satir a văzut-
o numai o singură dată la lucru, și anume la un congres în Oldenburg. Așadar, nu a dobândit
experiență în „sculpturile familiale”. Deși se interesa de diferite metode, dorea să își continue
munca proprie, care în mare se bazează pe „analiza scenariilor de viață”. În acest context a
devenit conștient și de modul în care viața oamenilor este influențată de strămoși și astfel în
anii 1980 și-a dezvoltat propria metodă de „constelație familială”. Nu a menționat niciodată
contacte pe care le-ar fi putut avea cu tradiția din Africa de Sud, unde a condus o școală
bisericească. Nici despre legături cu alte comunități spirituale în care se pot practica tehnici
asemănătoare cu constelațiile familiale nu a fost niciodată vorba.
La început tehnica de constelație familială a lui Bert Hellingers a constat în faptul că el îi
plasa pe reprezentanți în legătură unii cu alții și apoi îi întreba despre ceea ce simt. După
aceea îi reașeza în așa fel încât în locul nou să se simtă mai bine. (La început de tot el îi cerea
acelui reprezentant care se simțea cel mai rău să se miște după propriul impuls. Apoi îi
întreba pe ceilalți ce efect a avut această schimbare, după care îl îndemna din nou pe cel
afectat mai tare să se miște într-un mod care să-i fie benefic ș.a.m.d., până când sistemul se
liniștea. Abia după ce a acumulat multă experiență a început să facă el însuși reașezarea. Nota
redacției.) Pentru a putea găsi o soluție mai bună pentru problema clientului respectiv folosea
concomitent și nivelul lingvistic.

Maya Ollier: Dumneavoastră înșivă ați spus odată că mișcarea și cuvântul vorbit izvorăsc
din același „creier”. Așa se explică de ce schimbările de poziție și cuvintele au drept rezultat
un efect similar?
Idris Lahore: Da, așa este. În plus, Hellinger a observat la reprezentanți un impuls de a se
mișca. El l-a numit „mișcarea sufletului” și a remarcat că aceasta conduce în mod absolut
natural la o soluție mai bună pentru toți membrii sistemului familial al clientului. Când
reprezentanții erau cuprinși de „mișcarea sufletului” el le permitea să dea curs acestei mișcări.
Aici trebuie să facem diferența între sufletul în care se scufundau reprezentanții, așadar
câmpul de forțe care îi incorporează pe toți (și pe care Rupert Sheldrake îl numește câmp
morfic), și sufletul individual sau psihicul.
Lui Hellinger i-au trebuit mai mult de douăzeci de ani pentru a perfecționa acest proces: mai
întâi așezarea și reașezarea de către constelator, mai târziu reașezarea liberă a reprezentanților
în concordanță cu „mișcarea sufletului”. De câțiva ani Hellinger vorbește de o mișcare încă și
mai mare, de „mișcarea spiritului”. Modelul său tehnic pe care îl simplificase deja cu
„mișcarea sufletului” a cunoscut astfel noi modificări. Hellinger nu mai așează în constelație
întreaga familie, nici câțiva membri, ci începe adesea cu o singură persoană. El însuși
intervine și mai rar și se retrage în fundal. Acum „mișcarea spiritului” este cea care indică
dacă este nevoie și de alți reprezentanți. Și mai ales „mișcarea spiritului” are rolul de a
facilita o soluție care acționează mai profund, chiar dacă pentru profani, și adesea chiar și
pentru constelator, ea este incomprehensibilă. O altă tehnică a lui Hellinger constă în a cere
clienților să se așeze lângă el. Și în timp ce se află centrat în el însuși și în propria sa
rezonanță internă, el intră în contact cu „mișcarea interioară”. Atunci are nevoie să adreseze
clienților doar câteva cuvinte pentru a-i orienta spre o soluție mai bună sau spre clarificarea
problemei.

Aceasta este imaginea mea personală despre dezvoltarea muncii lui Hellinger.

Maya Ollier: Se pare că metoda lui, inițial destul de complexă, a fost mult simplificată ...

Idris Lahore: Simplificată da, însă ea nu este nici simplistă, nici ușoară sau accesibilă oricui.
Ca toți căutătorii veritabili, Bert Hellinger a parcurs un drum lung până când a ajuns la
abordarea sa, caracterizată prin din ce în ce mai multă nemișcare în exterior, liniște și
ascultarea mișcării interioare. În opinia mea poate lucra în acest mod numai cineva care are o
dorință puternică și autentică și care își îngăduie mijloacele ... și mai multe decenii de muncă.

Dezvoltarea lui Idris Lahore în direcție contrară

Maya Ollier: Dezvoltarea dumneavoastră a decurs la fel?

Idris Lahore: Pregătirea mea profesională a mers în direcția opusă. În ceea ce a descoperit
Hellinger recunosc „respirația spiritului” și „mișcarea originii”, care se întinde încă mai
departe decât „respirația spiritului”. Este o mișcare care există în fiecare om, iar în tradiția
dervișilor este numită Oya. În căutările mele am întâlnit mai întâi, într-o frăție a dervișilor, un
bărbat care în tradițiile spirituale este numit maestru. Cine era admis în școală putea să vină la
maestru cu o problemă și să se așeze lângă el. Fără a spune ceva, doar cu intenția de a găsi o
soluție împreună cu maestrul sau în apropierea lui, stăteai acolo tăcut și te centrai pe
respirație și pe stările care apăreau. (Hindușii numesc aceasta darshan.) După această
meditație orientată spre un anumit scop, care putea avea o durată diferită, te depărtai de
„prezența” și de „conștiința” maestrului și puteai intra apoi în contact cu soluția problemei.
Din nemișcare și liniște era posibil să iei contact cu o soluție.
Mai târziu am aflat că aici lucra principiul triadei intenției. O problemă mobilizează energii
care conduc la rezolvarea ei. Aceasta este o lege a fizicii cuantice: Informație? Energie?
Materie. (Nota editorului: Informații suplimentare pe această temă conține articolul lui Idris
Lahore: Mirror Neurons, Quantum Physics, Morphic Fields and Family Constellations
[Neuronii oglindă, fizica cuantică, câmpul morfic și constelațiile familiale].)
Cu alte prilejuri maestrul spunea: „Stai drept și urmează mișcarea care îți vine, mișcarea
originii, mișcarea lui Oya.” Și în mod misterios persoana în cauză începea să se miște natural
și spontan. Când mișcarea se încheia sau maestrul făcea un semn să fie întreruptă, persoana
intra în contact cu o soluție. Soluția apărea prin „mișcarea originii”.
Sau maestrul spunea: „Așează-te acolo!”. Apoi cerea unui elev mai experimentat: „Ocupă o
poziție pentru această persoană și urmează mișcarea care îți vine.” Elevul devenea
reprezentantul celui care solicita ajutorul și începea absolut firesc o mișcare, care conducea la
o soluție mai bună.
Uneori, în seri cu totul speciale, se aduna o mulțime mare în jurul maestrului și avea loc
„noaptea împăcării cu strămoșii”, cum v-am descris-o mai înainte.
În organizațiile tradiționale există de sute de ani constelații ale familiei și strămoșilor,
constelații spirituale, terapeutice și alte forme de constelații.

Maya Ollier: Am putea spune astfel că domnul Hellinger, în decursul multor ani, a intrat în
rezonanță cu câmpul morfic al acestei cunoașteri tradiționale și al acestei practici
tradiționale?

Idris Lahore: Eu am fost instruit în una din aceste tradiții, dar nu pot spune nimic despre
drumul domnului Hellinger. Pot doar să confirm că munca lui este de foarte înaltă calitate și
corespunde experienței unui număr restrâns de persoane care au urmat încă un drum de
inițiere autentic și cunosc vechile tradiții și terapii spirituale. Oamenii de știință cartezieni vor
adulmeca, desigur, acum misticism, căci ei nu dispun de o suficientă cunoaștere etnologică,
antropologică și spirituală.

Modestia față de ceea ce întrece capacitatea noastră de înțelegere

Maya Ollier: Ați menționat vechi tehnici și tradiții spirituale. Puteți detalia puțin?

Idris Lahore: Toți constelatorii știu că atunci când lucrează sunt în contact cu ceva, pe care
îl denumesc „câmp de forțe”, „câmp al cunoașterii”, „suflet” sau „energie”. Ei mai știu că
este vorba aici de un fenomen foarte puternic și totodată foarte misterios și discută mult acest
despre acest lucru. Care stări sunt importante? Ce este cu această rezonanță care ne permite să
simțim și chiar să știm ce trăiesc alți oameni? Ce este această energie care ne conduce la o
soluție mai bună? Nicio explicație psihologică, filozofică, științifică sau tehnică nu furnizează
un răspuns satisfăcător la astfel de întrebări. Hellinger vorbește acum în acest context de
„marele spirit” sau de „dumnezeiesc”. Din punctul meu de vedere el interpretează în acest fel
un fenomen care are atâta forță și este atât de misterios, încât se naște comparația cu
Dumnezeu. Dar numind astfel un fenomen, pui stăpânire pe el. Știu că aceasta nu a fost până
acum intenția lui Hellinger. Cine a fost instruit în cadrul unui drum inițiatic deține cunoștințe
specifice despre fenomene, pe care Bert Hellinger, căutător singuratic, le-a redescoperit în
felul său. În timp ce noi dispunem de o cunoaștere precisă și codificată, alți constelatori
speculează doar despre aceste fenomene, căci nu știu nimic despre istoria lor în alte culturi și
în alte cercuri. Necunoașterea face ca un fenomen să apară drept ceva nou, ca și cum ar fi
apărut pentru prima dată în cadrul muncii de constelație. Unii oameni vor spune că este
imposibil să codifici spiritul. Au dreptate, dar în cadrul muncii de constelație suntem în
contact doar cu un aspect specific și limitat al manifestării lui. Afirmația că este vorba de
„marele spirit” nu face dintr-o realitate limitată întregul. În plus, ceea ce se manifestă se
caracterizează tocmai prin faptul că poate fi analizat, codificat și descris. Trebuie doar să fii
conștient, când faci aceste lucruri, că harta nu este terenul pe care ea îl reprezintă: „The map
is not the territory” [harta nu este teritoriul], după cum s-a exprimat Alfred Korzybski.
Mă tem că mulți din cei care îl urmăresc pe Bert Hellinger la nivelul modului său de lucru
actual doresc să procedeze exact ca el. Ei înșiși nu sunt însă la acest nivel, pe care Hellinger l-
a atins abia după decenii de muncă și cercetare personală. Credința iluzorie de care se lasă
astfel purtați poate ușor duce la întemeierea unor noi mișcări religioase. Spre ele vor alerga
atunci tot felul de oameni care sunt atrași în mod superficial de fenomene nebulos
extraordinare și pretins spirituale.

Maya Ollier: Este acesta un avertisment către toți cei care au adoptat know-how-ul domnului
Hellinger, ei înșiși însă nu au în spate ani de experiență?

Idris Lahore: Pentru a proceda ca Hellinger trebuie, după părerea mea, fie să posezi multă
cunoaștere, experiență și maturitate, fie să fi urmat o ucenicie spirituală, pe care însă nu o
primești nici în noua școală a lui Hellinger, nici de la constelatori. O muncă minunată
prestează constelatorii, dimpotrivă, în transmiterea de cunoștințe și tehnici ale constelației
familiale și ale diferitelor forme de constelații structurale.
Mă tem că se iluzionează cine crede că ar putea ajunge la același nivel cu Hellinger numai
pentru că se află în apropierea lui. Cunoștințele și tehnicile pot fi comunicate, dar munca
personală și dezvoltarea individuală nu pot fi transmise doar prin contagiune sau imitație.
Doar prietenia sau iubirea nu sunt suficiente aici.

Maya Ollier: Astfel, la reprezentații și constelații cea mai înaltă artă ar trebui să se arate
atunci când constelatorul stă jos, în propria liniște și nemișcare. Când din această liniște și
nemișcare poate veni în întâmpinarea celui care solicită ajutor și apoi dă câteva indicații sau
induce o altă mișcare, care poate fi de natură fizică, emoțională, mentală sau energetică și
conduce la o rezolvare.

Idris Lahore: Da, cam așa stau lucrurile. În tradiția de care aparțin eu aceasta se numește
„respirația spiritului”. În acest punct mi-am început munca în urmă cu peste 30 de ani. Mai
târziu am descoperit munca lui Bert Hellinger și a altor constelatori și am recunoscut în ea o
aplicare a principilor „respirației spiritului”.

Maya Ollier: Domnule Lahore, vă mulțumesc pentru această lungă discuție. Calde mulțumiri
pentru răspunsurile instructive la întrebările despre domnul Hellinger și despre constelații în
general. Astfel de întrebări sunt puse frecvent în cercul meu de cunoștințe.
Aștept cu nerăbdare și alte discuții cu dumneavoastră – despre profesorul Rizzolatti și
neuronii oglindă și despre cercetarea câmpurilor morfice de către Rupert Sheldrake.
Vă mulțumesc.

Traducerea în limba germană: Gudrun Brug

Informații suplimentare:
www.constellations-lahore.com
Idris Lahore este întemeietorul Institutului Francez de Constelații Familiale și Sistemice (Institut Français de
Constellations Familiales et Systémiques). El lucrează regulat cu grupe internaționale și a dezvoltat un model
propriu de formare profesională pentru constelațiile familiale și reprezentațiile sistemice. Cursurile sale cu
actualmente peste 200 de participanți sunt disponibile și pe DVD, ceea ce până în prezent în acest domeniu de
activitate a rămas unic.
Abordarea sa, rezultat al unei experiențe de peste treizeci de ani, își datorează originalitatea unei sinteze de surse
tradiționale ale Orientului Apropiat și lucrări contemporane relevante din domeniul sistemic. În același timp el
integrează tehnici psiho-corporale și psihoterapii energetice noi, Lahore numărându-se printre precursorii
acestora.
Cărțile renumitului autor pe teme de medicină alternativă și psihoterapie, dezvoltare personală și spiritualitate au
fost traduse în mai multe limbi.

www.constellations-lahore.com

Praxis der Systemaufstellung [Practica de constelație familială] 2/2008