LECTIE SPECIALA DE PASTE

Săptămâna Sfântă
E Duminica Floriilor, sărbătoarea victoriei şi a acceptării adevărului. Să nu ne petrecem această
săptămână sfântă contemplând cu tristeţe răstignirea Fiului lui Dumnezeu, ci sărbătorindu-i fericiţi
eliberarea. Căci Paştele e semnul păcii, nu al durerii. Un Cristos ucis e un nonsens. Dar un Cristos înviat
devine simbolul iertării de sine, semnul că Fiul lui Dumnezeu se vede vindecat şi întreg.

Săptămâna aceasta începe cu ramuri de sălcii şi se termină cu crini, semnul alb şi sfânt că Fiul lui
Dumnezeu e inocent. Nu lăsa niciun semn întunecat al răstignirii să se interpună între călătorie şi scopul
ei, între acceptarea adevărului şi expresia lui. Săptămâna aceasta sărbătorim viaţa, nu moartea. Şi
cinstim puritatea desăvârşită a Fiului lui Dumnezeu, nu păcatele lui. Dăruieşte-i fratelui tău crinii, nu
cununa de spini; darul iubirii, nu „darul" fricii. Tu stai lângă fratele tău, cu spinii într-o mână şi crinii în
cealaltă, nesigur pe care să i-i dai. Uneşte-te acum cu mine şi aruncă spinii, oferindu-i crinii în locul lor.
De Paştele acesta, vreau darul iertării tale, oferit de tine mie şi restituit de mine ţie. Nu ne putem uni în
răstignire şi în moarte. Şi nici învierea nu poate fi deplină până nu îţi stă iertarea asupra lui Cristos, alături
de a mea.

O săptămână e o perioadă scurtă, şi totuşi, această săptămână sfântă simbolizează întreaga

călătorie întreprinsă de Fiul lui Dumnezeu. A pornit la drum cu semnul victoriei şi făgăduinţa învierii, deja
la dispoziţia lui. Să nu se ducă în ispita răstignirii şi să întârzie pe acolo. Ajută-l să treacă de ea netulburat,
cu lumina propriei lui inocenţe luminându-i calea spre izbăvirea şi eliberarea lui. Nu îl reţine cu spini şi
cuie, când izbăvirea îi este atâta de aproape. Ci lasă albeţea strălucitorului tău dar de crini să îi iuţească
pasul pe drumul ce duce la înviere.

De Paşti, nu sărbătorim costul păcatului, ci sfârşitul lui. Dacă vei întrezări faţa lui Cristos pe după
văl, printre petalele albe ca zăpada ale crinilor pe care i-ai primit şi dat în dar, vei vedea faţa fratelui tău şi
o vei recunoaşte. Străin am fost şi m-ai primit, fără să cunoşti cine sunt. Dar, mulţumită darului tău de
crini, vei cunoaşte. În iertarea pe care i-o oferi acestui necunoscut - străin ţie, şi totuşi, străvechiul tău
Prieten - stă eliberarea lui şi izbăvirea ta cu el. Paştele e un prilej de bucurie, nu de jale. Priveşte-ţi
Prietenul cel înviat şi sărbătoreşte-i sfinţenia împreună cu mine. Căci Paştele este prilejul mântuirii tale,
odată cu a mea .

Darul de crini
Darurile nu se fac prin trupuri, dacă e să fie date şi primite cu adevărat. Căci trupurile nu
pot nici oferi, nici accepta; nici acorda, şi nici lua. Numai mintea poate evalua, şi numai ea
decide ce vrea să primească şi să dea. Şi fiece dar pe care îl oferă depinde de ce vrea ea. Ea îşi va
împodobi casa aleasă cât se poate de atent, pregătind-o să primească darurile pe care le vrea ea
oferindu-le celor ce vin la casa ei aleasă sau celor pe care ar vrea să îi atragă în ea. Şi aici vor
face schimb de daruri, oferind şi primind ce judecă minţile lor că este demn de ele.
Fiecare dar e o evaluare a celui ce primeşte şi a celui care dă. Nu există cineva care să nu
îşi considere casa aleasă un altar închinat sie însuşi. Nu există cineva care să nu urmărească să
atragă aici adoratorii lucrului pe care l-a pus pe altar, făcându-l să le merite devoţiunea. Şi
fiecare şi-a pus o lumină pe altar, ca ei să vadă ce-a pus el acolo şi să îl ia ca bun al lor. Iată
valoarea pe care v-o atribui fratelui tău şi ţie însuţi. Iată darul pe care vi-l faci la amândoi;
judecata ta la adresa Fiului lui Dumnezeu. Nu uita că cel căruia îi oferi darul e mântuitorul tău.
Oferă-i spini, şi te răstigneşti pe tine. Oferă-i crini, şi te eliberezi pe tine.
Cântecul de Paşti este refrenul vesel că Fiul lui Dumnezeu nu a fost răstignit. Să ne
ridicăm ochii împreună, nu cu frică, ci cu credinţă. Şi nu va fi nicio frică în noi, căci nu vor fi
iluzii în felul nostru de-a vedea; doar un făgaş spre uşa deschisă a Cerului, casa pe care o
împărţim în tihnă şi în care trăim, blând şi paşnic, împreună şi ca unitate.
Iată-ţi mântuitorul şi prietenul, eliberat de răstignire prin viziunea ta şi liber să te
conducă acum unde vrea el să fie. Nu te va părăsi, nici nu îşi va abandona mântuitorul la durere.
Şi, împreună, tu şi fratele tău veţi parcurge bucuroşi drumul inocenţei, cântând la vederea uşii
deschise a Cerului şi la recunoaşterea casei care v-a chemat. Dă-i bucuros fratelui tău libertatea
şi puterea de-a te conduce acolo. Şi vino în faţa altarului său sfânt, unde aşteaptă puterea şi
libertatea, să oferiţi şi să primiţi conştienţa strălucitoare care vă conduce acasă. Lampa e aprinsă
în tine pentru fratele tău. Şi, de mâinile care i-au dat-o, vei fi condus, dincolo de frică, la iubire.