spiritul Marii Sarbatori a Craciunului in semn de pretuire fata de
Bucuria de a darui si de a te darui Parintele nostru ceresc.
Mai fericit este a da decât a lua (Fapte 20, 35). Când primeşti,
ţi se umplu mâinile, în timp ce atunci când dăruieşti ţi se umple
sufletul! ( Pr. Arhimandrit Vasilios Bacoianis).
Iubiti credinciosi,
Ne aflam in ajunul Sarbatorii Intrarii in Biserica a Maicii
Domnului si am cosiderat important sa va vorbesc despre “bucuria de
a darui”, tema care este in stransa legatura cu acesta sarbatoare,
pentru ca trebuie sa amintim un lucru foarte important legat de Intrarea
in Biserica a Maicii Domnului, anume faptul ca Maica Domnului a
fost daruita templului, sau lui Dumnezeu de parintii sai bine-
credinciosi Ioachim si Ana la fel cum si ei au primit-o in dar de la
Dumnezeu, facand fagaduinta de a o inchina lui Dumnezeu.
De fapt periada in care ne aflam este o perioada de post, dar un
post al daruirii, un post al bucuriei de a primi cel mai mare “cadou”,
anume pe Fiul lui Dmnezeu. Insa-si viata noastra este un dar de la
Dmnezeu ca si multe alte daruri pe care le primim in dar de-a lungul
intregii vieti.
Dar lumea de azi in care traim este o lume a consumismului, o
lume a vitezei, o lume a indiferentismului fata de cel de langa noi, o
lume in contrast total cu bucuria de a darui sau de a te darui, ori de a
darui din timpul tau pretios celui de langa tine, care poate are nevoie
de ajutorul sau de sfatul tau si atunci cum putem sa fim si sa traim in
Postul in care ne aflam este un post al daruirii. Nici un post
din timpul anului nu este un post impus de catre Biserica ci este un
post asumat de fiecare credincios in parte, de exemplu postind, ma
daruiesc lui Hristos, la fel cum mi s-a daruit si el mie, sau postind
aduc jertfa lui Dumnezeu asa cum a jertfit si El pe Fiul sau pentru
mine. Postul înseamnă jertfă și dăruire de sine. Insa postul nu se
refera doar la abtinerea de mancaruri de dulce, ci postul este si un
post al faptelor: “adevărat vă spun că întrucât nu aţi făcut unuia
dintre aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.” (Matei 25, 45 ).
Suntem chemati asadar sa facem binele de oricare natura ar fi
el, ca e de natura materiala, ca e de natura spirituala; putem darui
orice celui de langa noi: “Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu
are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”(Ioan 15, 13).
Nimic pe aceasta lume nu se aseamana cu sentimentul de a
face bine cuiva care are neaparata nevoie de ajutorul tau si mai ales
dupa ce l-ai ajutat cu un anumit lucru, cu un sfat potrivit sau cu o
vorba buna la vreme de nevoie, si, privind in ochii acelei personae,
vezi cum bucuria implinirii sufletesti a acelei persoane se revarsa,
umplandu-ti si tie sufletul de bucurie si de implinire, sentiment pe
care il pregustam inca de pe acesta lume, dar care va dainui in
imparatia cerurilor. (ex. Ii daruim ceva unui copil, cat de tare se
bucura!).
Sarbatorim azi pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, care
inca de tanar era îndemânatic la multe feluri de lucruri de mâna din
care îşi câştiga hrana vieţii, iar cele ce îi prisoseau le dădea săracilor.
Părinţii lui îl sileau să se îmbrace cu haine scumpe şi frumoase, iar el,
purta haine ieftine, aducându-şi aminte de cuvântul Domnului Care
zicea că cei ce poartă haine moi, se află în casele împărăteşti. Intreaga
sa viata si-a daruit-o lui Dumnezeu si a aparat cultul icoanelor. A fost
un aspru nevoitor si un fierbinte rugator, fapt pentru care Dumnezeu l-
a invrednicit cu darul neputrezirii trupului dupa moarte si cu darul
facerii de minuni. Sfintele sale moaste se afla la Manastirea Bistrita.
Avem, deci nenumarate modele de persoane consecrate, care
prin bucuria de a darui sau de a se darui au ajuns la masura sfinteniei.
Parintele Nicolae Steinhardt in lucrarea sa: “Daruind vei dobandi “,
ne spune ca Hristos nu ne cere sa dam doar din prisosul nostru: asta o
fac si paganii, ceea ce pare intru totul conform cu invatatura crestina,
este ca ni se cere sa dam din putinul nostru.
“Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din
ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina,
incredere, nadejde - le vei dobandi si tu."Trebuie sa-l ajuti cu ceea ce
nu ai."Dand ce nu ai, dobandesti si tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti
lipsesc." Dand lumina pe care nu o ai, o vei avea si tu." Darul
suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca
o raza de lumina proiectata de oglinda - si te inavuteste, te implineste,
te covarseste.
Emanuel Swedenborg - om de știință, om politic, filosof și
teosof suedez, spunea: „Dragostea constă în dorința de a da ceea ce
este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta.”
Filosoful francez Blaise Pascal, afirma ca „Plăcerea oamenilor cu
adevărat mari e să facă oamenii fericiţi.” Iar Seneca, un filosof stoic
roman, vorbind despre ceea ce reusim sa agonisim personal in aceasta
viata, spunea: „Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit.”
Iubiti credinciosi,
Perioada in care ne aflam este o perioada in care ne pregatim
pentru a primi marele “dar” si anume pe Fiul lui Dumnezeu in
sufletul nostru, apoi ne gandim sa facem bucurii celor dragi de langa
noi, cumparandu-le cadouri, insa acesta nu e un lucru rau daca nu
ramane doar atat, adica pe langa darul material sa daruim si
sentimente celor de langa noi, sa le daruim daragostea noastra,
pretuirea, intelegerea, iertarea si rabdarea noastra.
Oare pentru ce se va bucura mai mult copilul nostru, pentru
cadoul ce l-a primit sau pentru faptul ca renuntam la alte activitati si ii
oferim un moment din timpul nostru petru a petrece timpul impreuna
cu el, pentru a ne juca impreuna cu acea jucarie pe care a primit-o
cadou.
„Slujirea aproapelui este o mare dăruire de sine pentru
Dumnezeu şi pentru aproapele”. În iubire, dăruirea de sine este o
revărsare a inimii care, în înţelesurile ei ultime, are puterea de a
cuprinde totul, aşa cum Sf. Pavel vedea în iubire o trăire în care
îmbrăţişezi deopotrivă cerul şi pămîntul. Sensul dăruirii de sine este
chiar iluminarea spirituală, atunci cînd această dăruire îşi atinge
finalitatea, contopind fiinţa cu idealul iubirii prezent în sufletul ei.
Am putea spune ca a inceput numaratoarea inversa pana cand
celebram o suta de ani de la marea unire de la 1918 si este potrivit sa
ne amintim de marile jertfe pe care le-au facut stramosii nostri pentru a
intregi un stat unit, Romania mare, Romania de azi, o tara mai
puternica, o tara libera in care traim noi cei de astazi. Dar chiar daca
astazi avem libertate, chiar daca azi avem mult mai bune conditii de
trai, totusi parca romanii s-au schimbat si din pacate schimbarea nu
este in bine, nu mai exista azi acea daruire de sine pentru aproapele
nostru.
In acest sens pentru a le cinsti memoria stramosilor nostri
pentru toate jertfele lor facute pentru acest popor, noi cei de astazi se
cuvine sa ne schimbam total atitudinea si modul de a gandi fata de cel
de langa noi, sa lasam toate rautatile deoparte si sa invatam sa traim
unul pentru altul, nu doar pentru noi, sa ne bucuram unii de altii si
impreuna sa construim un viitor mai bun copiilor nostri. Amin.