Roada Duhului este Dragostea

Dragostea este la începutul listei de virtuţi care alcătuiesc roada Duhului. Dragostea o
încununează și se întrețese cu toate celelalte calități enumerate, care pot fi privite ca tot atâtea faţete ale
dragostei. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8) și, de aceea, cea mai înaltă virtute creștină este dragostea
(1 Corinteni 13:13). Dragostea lui Dumnezeu constituie fundamentul și sursa a tot ce este bun. Ea este
turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Romani 5:5). Ea este dovada că suntem copiii Lui.
Dragostea aceasta nu este doar un sentiment. Nu poate fi obținută prin efort uman. Ea vine ca
urmare a rămânerii în Hristos. Este generoasă și nemeritată. Numai ea are capacitatea de a transforma.
Este deopotrivă caldă și puternică, conducându-l pe păcătos la pocăință și trezindu-i dorința după ceva
mai bun. Are puterea de a-i uni chiar și pe cei care mai înainte erau dușmani (Luca 6:27,28; Romani
5:8). Prin dragostea creștinilor unul pentru altul, lumea va ști că ei sunt cu adevărat urmașii lui Isus
Hristos (Ioan 13:35). Ea îi determină pe creștini să fie înțelegători și sensibili cu semenii lor.
Dragostea care nu doare
Dragostea care nu doare Dragostea ce nu-i curată
n-are roadă numai floare nu trezește, ci îmbată,
n-are lacrimi, ci-nșelare nu rămâne, ci trădează,
n-are viață - numai pare. nu-nălbește, ci-ntinează.

Dragostea care nu plânge Numai Dragostea Divină

nu se-aprinde, ci se stinge, nu te arde, ci te-alină,
nu se-nalță, ci coboară, nu te lasă, ci te ține
nu învie, ci omoară! orice trece și-orice vine.

Dragostea ce nu-i fierbinte Numai dragostea frumoasă

nu te crede, ci te minte, legământul nu și-l lasă
nu e-n soare, ci e-n ceață, și cununa nu-și desparte
nu-ncălzește, ci îngheață. nici în viață, nici în moarte!

Roada Duhului este Bucuria

Romani 14:17 spune: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire,
pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Bucuria este reacția iubirii față de binecuvântările lui Dumnezeu și față
de îndurarea și iertarea Sa.
Bucuria oamenilor este în general legată de lucrurile pământești și depinde de împrejurări. Spre
deosebire de ea, bucuria ca rod al Duhului este legată de Dumnezeu și de tot ce a făcut El pentru noi. Ea
nu este afectată de conjunctură.
Bucură-te întotdeauna în necaz și în suferință. Oare este cu putință să te bucuri chiar și în
încercare, în necaz și suferință? Da, chiar se poate! Dacă Isus este izvorul tău de bucurie și cel mai bun
prieten al tău, chiar și în necaz vei ști și vei simții că El este cu tine și că suferă alături de tine. Trebuie
doar să ai încredere deplină în El și să știi că Dumnezeu întotdeauna e în controlul vieții tale și orice
suferință este spre binele tău și spre mântuirea ta. ,,Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea
mea;” (Isaia 38:17) Atunci, vei putea zice și tu ca Pavel în Romani 5:2-4: ,,Lui Îi datorăm faptul că, prin
credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui
Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare,
răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”
Bucură-te întotdeauna de lucrurile mărunte. ,,Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de
viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.” (Isaia 38:16)
Bucură-te de viața pe care ai primit-o în dar de la Domnul, bucură-te că exiști și că ești făptura
Domnului. Bucură-te că ai sănătate, bucură-te că ai ochi și poți privi lucrările minunate ale Lui
Dumnezeu, ca ai gură și Îl poti lăuda pe Domnul, că ai mâini și poți ajuta și pe alții, bucură-te că ai
picioare și poți merge la casa Domnului, bucură-te că ai o inimă în care a fost turnată dragostea Lui
Dumnezeu, bucură-te că poți iubi, că poți ierta.
Bucură-te de frumusețea naturii, Dumnezeu nouă ne-a dat-o în dar ca să ne bucurăm de ea.
Bucură-te de soarele cald, de luna strălucitoare și de stelele sclipitoare. Bucură-te întotdeauna de tot ce
ai primit în dar și fi mulțumit cu ce ai. Bucură-te de familia ta, de copiii tăi, de prietenii tăi, de mașina ta,
bucură-te că ai hrană și îmbrăcăminte. Bucură-te de orice lucru mic și simplu cu care ești obișnuit deja
și ți se pare ceva normal să îl ai, pentru că toate vin din mâna Lui Dumnezeu. ,,Să te bucuri … de toate
bunurile pe care le vei avea.” (Deuteronomul 12:18) ,,Domnul … te va binecuvânta în toate roadele tale şi
în tot lucrul mâinilor tale, şi de aceea să fii vesel.” (Deuteronomul 16:15)
Mai presus de orice, bucură-te de Dumnezeul tău care te iubește cu o dragoste desăvârșită și
perfectă.
,,Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.” (Filipeni 3:1)
Roada Duhului este Pacea
Un rege oferea un premiu mare acelui artist care putea să exprime într-un tablou pacea perfectă.
Mulți artiști au încercat.
Regele a privit și a admirat toate picturile, dar cel mai mult i-a plăcut doar două tablouri. Trebuia
să aleagă doar unul dintre ele.
Primul reprezenta un lac foarte liniștit. Acest lac era o oglindă perfectă în care se reflectau în pace
munții care îl înconjurau. Deasupra era un cer foarte albastru cu câțiva delicați nori albi. Toți cei care au
privit tabloul, au crezut că reflectă pacea perfectă.
În cel de-al doilea tablou apăreau niște munți. Dar aceștia erau prăpăstioși și dezgoliți. Deasupra, era un
cer furios din care se dezlănțuia o furtună aprigă cu fulgere și tunete. În josul muntelui se zărea un
torent înspumat de ape. Această priveliște nu părea deloc pacifică.
Dar, privind cu atenție, regele a observat că în spatele cascadei, era un pomișor delicat care
creștea într-o fisură a stâncii. În acest copac era un cuib. Acolo, în mijlocul unui urlet al violentei căderi
de ape, era așezată liniștită o păsărică în cuibul ei… Pacea perfectă!
Care tablou crezi că a câștigat premiul? Regele a ales cea de-a doua pictură. Știi de ce? „Pentru
că, a explicat regele, pacea nu înseamnă să te afli într-un loc unde nu e zgomot, nu sunt probleme, nici
munci grele sau durere. Pacea înseamnă puterea ca, în ciuda acestor condiții, să ne menținem calmul în
adâncul inimii. Acesta este adevăratul sens al păcii”.
Dar tu… știi Cine îți dă cu adevărat pacea inimii?

Roada Duhului este Indelunga Rabdare

Grecii din secolul I nu considerau îndelunga răbdare o virtute. Filozofii stoici nu au folosit
niciodată acest cuvânt. Potrivit opiniei biblistului William Barclay, îndelunga răbdare este „exact opusul
a ceea ce înţelegeau grecii prin virtute“, ei lăudându-se, printre altele, că „erau ferm hotărâţi să nu
tolereze nici o jignire sau umilire“. Iată ce mai spune el: „Pentru greci, un om mare era cel care făcea
orice ca să se răzbune. Pentru creştini însă, un om mare este cel care, chiar şi atunci când ar putea să
se răzbune, refuză s-o facă“. Se pare deci că grecii considerau îndelunga răbdare un semn de slăbiciune;
însă, în acest caz, ca şi în altele, „un lucru nebun al lui Dumnezeu este mai înţelept decât oamenii şi un
lucru slab al lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii“
Răbdare!
Răbdare-n viață și-n moarte răbdare!
Răbdare, o, încă puțină răbdare! - al tău e triumful din veacul ce vine,
- sus ochii și gândul, și brațul, și pașii: când noaptea apune, când Ziua răsare...
Slăvita cetate cerească răsare nu moartea-i aceea, ci viață și har e
iar cea mai frumoasa și sfântă intrare răsplata răbdării-ndelungi și senine!
e-aceea prin care te-nalță vrăjmașii.
Răbdare, o încă puțină răbdare!
Răbdare în chinuri și-n lipsă, răbdare, - privește răsplata, să birui suspinul
în zbucium, în lupte și-n dorul fierbinte! și treci peste moarte cu-a vieții cântare
- Pe fața brăzdată de lacrimi amare răbdare, o încă puțină răbdare
vor cerne lumina, răsfrângeri de soare căci vine seninul, seninul, seninul!...
din slava ce vine...privește-nainte!

CONCLUZII
În Galateni capitolul 5 versetele 19 la 21 citim:
Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia,necuratia, desfranarea,
inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de
partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai
dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

In aceste versete ne este infatisat caracterul si chipul Diavolului. Acestea sunt actiunile pe care cel rau le
promoveaza si prin care incearca sa-si castige adepti. Din pacate, atunci cand si noi facem astfel de
lucruri nu le consideram pacate mari ci doar niste defecte minore, neinsemnate. Nici nu ne dam seama
ca practicandu-le, incepem sa semanam din ce in ce mai mult cu cel care le promoveaza – cu Tatal
minciunii.

In schimb, in Galateni 5 versetele 22-23 gasim roada Duhului. Este de fapt, o promisiune a Duhului lui
Dumnezeu pentru acei oameni care sa lasa condusi de El, aceea de a reface caracterul, imaginea lui
Dumnezeu in omul pacatos.

In aceasta saptamana, tu, cu cine vrei sa semeni?

Roada Duhului este Bunatatea si Facerea de bine

Facerea de bine urmează după bunătate, prima fiind o calitate a comportării inimii, sentimentelor,
o bunăvoinţă atrăgătoare, iar facerea de bine fiind o bunătate în acţiune, îmbinată cu judecata morală,
dreptate.
Numele lui era Fleming, si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un
strigat de ajutor venind dintr-o mlastina inveninata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo,
plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupa sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce
urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.
A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a
prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.
„Vreau sa te platesc”, a spus nobilul. „Ai salvat viata fiului meu”.
„Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut,” i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In
acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
„Acesta este fiul tau ?” l-a intrebat nobilul .
„Da”, a raspuns mandru fermierul .
„Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si
el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti.” Si asta a facut.
Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary’s
Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul
penicilinei. Ani mai tarziu, fiul nobilului, care fusese salvat din mlastina, s-a imbolnavit de pneumonie.
Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina. Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill.
Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.

Roada Duhului este Credinciosia

Aici este vizată credincioșia în caracter și în conduită, ca rod al Duhului Sfânt. Când ești
credincios, ceilalți pot avea încredere în tine și se pot baza pe tine. Înseamnă că îți respecți cuvântul dat.
Credincioșia Îi este caracteristică lui Isus, care este numit „Martorul credincios” (Apocalipsa 1:5), și lui
Dumnezeu Tatăl, care Își împlinește făgăduințele și ne rămâne devotat (1 Corinteni 1:9; 10:13; 1
Tesaloniceni 5:24; 2 Tesaloniceni 3:3). Când suntem credincioși, reflectăm chipul lui Dumnezeu. „Nu
mărimea rezultatelor pe care le obţinem, ci motivele din care acţionăm au greutate î n faţa lui Dumnezeu.
El preţuieşte bunătatea şi credincioşia mai mult decât mărimea lucrării realizate.” – Ellen G. White,
Mărturii, vol. 2
Una dintre exemplele poate cele mai frumoase despre credinciosie in Biblie este exemplul lui Iosif,
fiul lui Iacov. Desi a ajuns sa traiasca in Egipt intr-un mediu ostil – prima data ca si sclav in casa lui
Potifar iar mai apoi in inchisoare acest om al lui Dumnezeu a ramas credincios, in primul rand, lui
Dumnezeu dar si celor pentru care lucra – credincios lui Potifar, credincios admistratorului inchisorii si
mai tarziu, credincios lui Faraon in munca si activitatile pe care le indeplinea pentru acestia.
Iosif a fost răsplătit pentru credincioşia lui. El a fost ales ca prim ministru al Egiptului. După moartea
lui, i-au fost atribuite două locuri între cele douăsprezece seminţii (Ezechiel 47:13). Cele douăsprezece
seminţii sunt menţionate de Ioan atunci când vorbeşte despre cei 144.000. Această grupă de
răscumpăraţi este reprezentată de cele douăsprezece seminţii ale lui Israel iar unul din fiii săi este inclus
în ambele. (Apocalipsa 7:4–8).
„Istoria lui Iosif… este o ilustrare a ceea ce Dumnezeu]va face pentru cei care sunt credinciosi Lui
şi care caută din toată inima să împlinească planul Său…
Dar un astfel de caracter nu este rezultatul întâmplării; el nu se datorează unor favoruri sau înzestrări
speciale din partea Providenţei. Caracterul nobil este rezultatul autodisciplinei, al supunerii naturii
inferioare celei superioare – al predării eului slujirii dragostei faţă de Dumnezeu şi om.
 Roada Duhului este Blandetea
Blândeţea este o caracteristică activă a vieţii omului şi se manifestă în felul în care ne raportăm la
ceilalţi, în cuvintele, în atitudinile şi în acţiunile noastre.
Karen Horneffer-Ginter, doctor în psihologie, nesugerează opt gesturi care pot face din blândeţe
un instrument potrivit în ajutorarea semenilor.
În primul rând, spune un cuvânt încurajator, fă o rugăciune sau foloseşte cuvinte pozitive.
Îndemnul nu se rezumă doar la persoanele dragi, ci şi la cunoştinţe sau persoane întâlnite pe stradă
pentru prima, şi poate ultima oară. O încurajare sau o binecuvântare este un obicei util şi ne determină
să fim mai atenţi cu cei cu care ne întâlnim.
În al doilea rând, evidenţiază calităţile. A primi un compliment poate schimba în bine ziua unei
persoane şi poate îmbunătăţi stima de sine a acesteia. Indiferent de vârsta pe care o avem sau de relaţia
dintre două persoane, aprecierea unui aspect pozitiv are un impact semnificativ.
Exprimă-ţi recunoştinţa în scris. Fie că este un e-mail mai lung, fie că este tradiţionala scrisoare,
multe momente deosebite merită să aibă timpul lor de apreciere. Acest obicei nu ar trebui să fie limitat
doar la indivizi, ci şi la serviciile unei companii, un program muzical sau concert sau chiar o instituţie
care v-a ajutat într-un fel aparte.
În al patrulea rând, iertaţi. Iertarea ne detoxifică din punct de vedere emoţional, îngăduindu-ne să
îndreptăm sentimentele noastre spre lucruri şi acţiuni mai utile.
Ascultaţi asemenea unui sfătuitor. De multe ori, starea unui om care este tulburat sau frământat
se îmbunătăţeşte prin simplul fapt că cineva este dispus să-l asculte şi să nu-l judece. Totodată, nu toţi
oamenii care sunt dispuşi să îşi descarce sufletul doresc să li se ofere sfaturi sau soluţii, ci doar să fie
ascultaţi.
În al şaselea rând, fiţi respectuoşi cu toţi oamenii, nu doar cu cei de pe poziţii superioare.
Calitatea interacţiunilor dintre oameni depinde de respectul manifestat în cele mai mici lucruri.
Îmbrăţişaţi pe oricine trece printr-un moment dificil. Există situaţii în care nu găsim cele mai
potrivite cuvinte pentru a încuraja sau comunica ceea ce simţim. O îmbrăţişare strânsă poate ajuta la
relaxarea celui întristat şi la crearea unei legături mai strânse între cei doi.
În al optulea rând, practicaţi blândeţea faţă de voi înşivă. Sunt situaţii în care nu ne putem ierta
pentru anumite lucruri şi nu reuşim să îndreptăm răul făcut asupra noastră cu voie sau fără voie. A ne
trata noi înşine cu blândeţe, dar nu cu îngăduinţă, este o altă modalitatea de a ne păstra blândeţea între
priorităţi.

Roada Duhului este Infranarea poftelor

„Înfrânarea” sau „stăpânirea de sine” nu înseamnă a ne tortura sistematic până la moarte, ci, din
contră, a pune zăvor tendinţelor distructive ale egoismului care ne conduc încet, dar sigur, spre moarte.
Înfrânarea poftelor vine din cuvântul grecesc care înseamnă „puternic”, „în stare să exercite
control asupra gândurilor şi acţiunilor”. Cineva a spus: „Sunt mulţi care pot comanda oştiri, dar nu- şi
pot porunci lor înşişi”. Există oameni care prin vorbirea lor înflăcărată pot influenţa mari mulţimi, dar
care nu pot să- şi păstreze calmul când sunt provocaţi sau când trec prin necaz.
Alexandru cel Mare a cucerit multe naţiuni în timpul său, dar nu şi-a putut controla slăbiciunea
pentru alcool. Napoleon Bonaparte nu şi-a putut controla ambiţia pentru mai mult. Regele Midas, din
mitologie, nu-şi putea controla dorinţa de a acumula cât mai mult aur în ciuda tuturor bogăţiilor lui.
Nevoia înfrânării poftelor în fiecare domeniu al vieţii n- a fost niciodată mai arzătoare ca astăzi. Este un
imperativ ca credincioşii să fie un exemplu. Lumea are nevoie de ceva statornic de care să se poată
prinde.
Proverbe 16: 32 spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân
pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” Din nou suntem învăţaţi că starea finală a unei
persoane fără autocontrol este una într-adevăr tristă.
În Proverbe 25: 27-28 citim: „Nu este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să
alergi după slava ta însuţi. Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.”
În vremea când acest verset era scris, un zid puternic care să împrejmuiască oraşul era esenţial pentru
supravieţuire. Zidul proteja oraşul de atacurile duşmanilor şi de invazii. Autocontrolul este ca un zid
puternic. Când practicăm autocontrolul acesta ne poate proteja de dorinţele şi ispitele care ameninţă cu
invadarea şi preluarea controlului vieţii noastre.
Te lupţi cu disciplina autocontrolului? Roaga-te in fiecare zi pentru ca Dumnezeu sa iti dea
biruinta.