Ce e iubirea...

Sunt pregatite inimile noastre

De sarbatoare si de osana!
Si ingerii din departari albastre
S-au bucurat ca inimile voastre
Mai stiu inca iubirea a canta!

O canta multi precum o si viseaza,

O si traiesc, dar cum, nu ma-ntrebati!
De n-ar fi sus Acel ce privegheaza
Iubirea sa ramana sfanta raza,
Ar fi in cer doar ingeri intristati!

E visul plin de farmec, de lumina?

E-n inima o flacara aprinsa?
E apa vie, lacrima divina?
Sau ce-i iubirea care ne alina,
Si care-n vers nu poate fi cuprinsa?

Ca sa-ntelegi aceasta taina mare

Ascunsa-adanc in brazdele fiintei,
Se cere o-nteleapta cercetare,
Se cere apa clarelor izvoare,
Ce-ti vor aduce forta biruintei!

Se cere sa treci zilnic pe la cruce,

Sa vezi ce chip are iubirea Lui,
Iubirea Celui Sfant, ce ne aduce,
In loc de lacrimi grele la rascruce,
Speranta vie, cum in lume nu-i...

Sa vezi cum zi de zi se daruieste,

Cu har ceresc, in fapte si in glas,
Pentru o lume care nu-L iubeste,
Dorind iertare celui ce-L loveste
In rugaciunea ultimului ceas...

Si-apoi atunci cand vine in marire

Acel ce ne-a iubit cu-adevarat
Vom sti ce-nseamna, in sfarsit, IUBIRE,
Si ce frumos e cerul de marire,
Ce-l poti cladi in inima, curat!

Sunt pregatite inimile voastre?

De-acuma stiti iubirea a canta?
Toti ingerii din departari albastre
Sa se coboare-n inimile voastre
Sa faca viata voastra OSANA!