Crăciunul ca încetare a sacrificiului

1. Nu te teme să recunoşti că întreaga idee a sacrificiului e exclusiv opera ta. Şi nu îţi căuta
siguranţa încercând să te protejezi de unde nu este. Fraţii tăi şi Tatăl tău ţi-au devenit foarte
înspăimântători. Şi te târguieşti cu ei pentru câteva relaţii speciale, în care crezi că vezi câţiva stropi de
siguranţă.

2. Semnul Crăciunului este o stea, o lumină în întuneric. Să nu o vezi în afara ta, ci vezi-o
strălucind în Cerul lăuntric şi accept-o ca semn că a venit timpul lui Cristos. El vine necerând nimic. Nu
cere niciun fel de sacrificiu, de la nimeni. În Prezenţa Lui, întreaga idee de sacrificiu îşi pierde tot
înţelesul. Căci El e Gazda lui Dumnezeu. Şi nu trebuie decât să Îl inviţi în Cel Ce e deja acolo,
recunoscând că Gazda Lui e Una şi că acolo nu poate sălăşlui cu El niciun gând străin de Unitatea Lui.
Iubirea trebuie să fie totală să Îl întâmpine cum se cuvine, căci Prezenţa Sfinţeniei creează sfinţenia ce o
înconjoară. Nici o frică nu poate atinge Gazda Ce Îi serveşte drept leagăn lui Dumnezeu în timpul lui
Cristos, căci Gazda e la fel de sfântă ca Inocenţa desăvârşită pe care o protejează El şi a Cărei putere Îl
protejează pe El.

3. De acest Crăciun, dă-I Spiritului Sfânt tot ce te răneşte. Lasă-te complet vindecat ca să poţi
vindeca alături de El, şi hai să ne sărbătorim eliberarea prin eliberarea tuturor odată cu noi. Să nu îţi
scape nimic, căci eliberarea e totală, iar - când o vei accepta cu mine - o vei da cu mine. Fără sacrificiu,
trebuie să fie iubire.

4. Tu, care crezi că sacrificiul e iubire, trebuie să înveţi că sacrificiul e separarea de iubire. Căci
sacrificiul aduce vinovăţie cu aceeaşi certitudine cu care iubirea aduce pace. Vinovăţia e condiţia
sacrificiului, după cum pacea e condiţia conştientizării relaţiei tale cu Dumnezeu. Prin vinovăţie îţi excluzi
Tatăl şi fraţii din tine. Prin pace îi inviţi înapoi, dându-ţi seama că sunt unde îi pofteşte invitaţia. Ce
excluzi din tine pare înspăimântător, căci e un lucru pe care îl înzestrezi cu frică şi încerci să îl arunci în
afară, deşi face parte din tine. Cine poate să perceapă detestabilă o parte din sinea lui, şi să trăiască
împăcat în sinea lui? Şi poate încerca să îşi rezolve „conflictul" interior dintre Cer şi iad aruncând afară
Cerul şi acordându-i însuşirile iadului, fără să se simtă singur şi incomplet?

5. Aşa se face că, în toate încercările tale de-a găsi iubire, cauţi sacrificiu şi îl găseşti. Dar nu
găseşti iubire. E imposibil să negi ce e iubirea, şi să o şi recunoşti. Înţelesul iubirii stă în ce ai aruncat din
tine şi nu are înţeles separat de tine. Tocmai ce preferi să păstrezi e fără înţeles, în timp ce lucrul de care
vrei să te fereşti deţine tot înţelesul universului şi, în acest înţeles, strânge tot universul laolaltă. Dacă
universul nu ar fi unit în tine, ar fi separat de Dumnezeu, iar a fi fără El este a fi lipsit de înţeles.

6. În clipa sfântă condiţia iubirii e satisfăcută, căci minţile sunt unite fără amestecul trupului, iar
unde e comunicare este pace. Lecţia pe care m-am născut să o predau - şi pe care vreau să o predau în
continuare tuturor fraţilor mei - este aceea că sacrificiul nu e nicăieri şi că iubirea este pretutindeni. Căci
comunicarea învăluie totul şi, în pacea pe care o restabileşte, iubirea vine de la sine.

7. Nu lăsa deznădejdea să întunece bucuria Crăciunului, căci - fără bucurie - timpul lui Cristos e
fără înţeles. Să sărbătorim împreună pacea necerând sacrificiu de la nimeni, căci aşa îmi oferi iubirea pe
care ţi-o ofer. Ce poate fi mai voios decât să percepi că nu suntem lipsiţi de nimic? Iată mesajul timpului
lui Cristos, pe care ţi-l dau ca să îl dai şi tu, şi să îl restitui Tatălui, Care mi l-a dat mie. Căci, în timpul lui
Cristos, se restabileşte comunicarea, iar El sărbătoreşte cu noi creaţia Fiului Său.
 8. Dumnezeu aduce mulţumiri sfintei gazde care vrea să Îl primească şi ÎI Iasă să intre să
locuiască unde vrea să stea. Şi, prin primirea călduroasă pe care I-o faci, El te primeşte în El, căci ce e
conţinut în cel ce Îl primeşte I se restituie Lui. Iar noi sărbătorim doar întregimea Lui când ÎI primim în noi
înşine. Cei ce primesc Tatăl sunt una cu El, fiind gazda Celui Care i-a creat. Şi, îngăduindu-I să intre,
amintirea Tatălui intră odată cu El, şi odată cu El îşi aduc aminte de singura relaţie pe care au avut-o
vreodată şi pe care vor să o aibă vreodată.

9. Curând se va naşte un nou an din timpul lui Cristos. Am încredere deplină în tine că vei
înfăptui tot ce vrei să înfăptuieşti. Nimic nu îţi va lipsi; vei desăvârşi şi nu vei distruge. Spune-i, atunci,
fratelui tău:

Te dau Spiritului Sfânt ca parte a mea. Ştiu că vei fi eliberat, dacă nu vreau să te folosesc să mă
întemniţez pe mine. În numele libertăţii mele, aleg eliberarea ta, căci recunosc că vom fi eliberaţi
împreună.

Aşa va începe anul cu bucurie şi cu libertate. Avem multe de făcut şi am întârziat mult. Acceptă clipa
sfântă când se naşte anul şi preia-ţi rolul, lăsat atât de mult neîndeplinit, în Marea Deşteptare. Fă ca
anul acesta să Fie altfel făcându-l să fie întru totul la fel. Şi lasă-ţi toate relaţiile să îţi fie preschimbate
în relaţii sfinte. Asta e voia noastră. Amin.