ZEPHYRUS

Interviu - MABEL TELES

Mabel (M): Vieira spune că a avut o viață umană în care s-a numit Zephyrus și în care
a lucrat foarte mult pentru asistarea victimelor unui război din acea zonă. Mai târziu, în
dimensiunea extrafizică cei asistați l-au recunoscut pe consciex-ul care i-a ajutat și i s-au
adresat cu același nume.

Kim (K): Episodul XVI cu Mabel Teles. Bine ați venit la podcastul Multidimensional
Evolution cu Kim McCaul!
Premisa de bază a acestui podcast e că viața continuă dincolo de dimensiunea fizică, că
moartea nu e sfârșitul vieții, că toți suntem interconectați energetic, atât în dimensiunea fizică
cât și în alte dimensiuni și că viața noastră are un scop care implică creștere, vindecare și
asistență oferită unul celuilalt.
Vom discuta subiecte care vă vor extinde conștiința, vă vor ajuta să vă reconectați cu
sinele esențial ca să trăiți o viață integrată ca ființă multidimensională. Totuși, ținând cont de
subiectele discutate, vă rog ceva: nu credeți nimic, nici măcar ce se împărtășește aici –
experimentați, trăiți-vă propriile experiențe și folosiți, întotdeauna, discernământul.

Introducerea muzicală a acestui episod aparține artistului muzician fusion Alex ... Acest
cântec se numește „Reîncarnare”.

Invitata mea de astăzi este Mabel Teles și a stat de vorbă cu mine din casa ei din Iguazu
Falls, Brazilia. Sunt foarte încântat că pot să vă ofer astăzi această conversație pentru că eu
cred că subiectele discutate țin de cercetarea avansată a conștiinței. Ce vreau să spun e
că nu e vorba de idei sau înțelegeri explorate des. Vom discuta, în principal, de ultima carte a
lui Mabel care se intitulează, Zephyrus – identitatea parafizică a lui Waldo Vieira. Această
carte folosește ca un fel de studiu de caz, existența multidimensională a conștiinței care s-a
manifestat ultima dată ca dr. Waldo Vieira ca să ne ajute să înțelegem mai bine relațiile pe
care le dezvoltăm de-a lungul vieților noastre dar și în perioadele intermisive succesive dintre
viețile noastre. M-a făcut să mă gândesc mult la relația cu helperii mei extrafizici și cu colegii
mei de evoluție din această viață. În plus, m-a ajutat să-mi extind aria de interes și să iau în
considerare eforturile mele evoluționare sau posibil anti-evoluționare, din dimensiunea
extrafizică, dintre vieți, în loc să mă concentrez doar pe încarnările fizice.
Discuția noastră se centrează în jurul lui Waldo Vieira. Având în vedere că nu toți
ascultătorii știu cine este, m-am gândit că este binevenită o mică introducere. Waldo Vieira s-
a născut în 1932, în Monte Carmelo, Brazilia. La o vârstă mică s-a mutat în Uberaba (e
menționată în discuția noastră) unde a devenit medium în mișcarea spiritistă braziliană. O să
vorbim și despre asta. Din punct de vedere profesional a fost medic, stomatolog și chirurg
plastician. Totuși, moștenirea lui cea mai prețioasă precum și ceea ce l-a făcut cunoscut e
faptul că a fost un cercetător prolific al conștiinței și fondatorul unor organizații de cercetare
conștientologică dedicate studiului și dezvoltării conștientologiei – o disciplină lansată și
dezvoltată tot de el. Printre multele sale publicații în domeniu se află 2 tratate substanțiale:
primul, „Proiectologia” - o panoramă a experiențelor conștiinței în afara corpului uman. Ar
trebui să fie volumul cel mai comprehensibil, cu absolut toate aspectele explorărilor în afara
corpului produse până acum. Al doilea e „700 de experimente de conștientologie” în care
înțelegerile oferite de explorările în afara corpului sunt integrate într-o structură filozofică și
etică. Ambele cărți pot fi descărcate gratuit de pe internet. Waldo și-a părăsit corpul fizic
1
pentru ultima dată în 2015. Face sens ca o persoană cu asemenea rezultate productive să fi
muncit ca să ajungă sus. Nu a venit în această viață și a creat toate astea din nimic. Mabel
Teles spune în Zephyrus că această conștiință a făcut mulți pași de-a lungul mileniilor ca să se
pregătească pentru viața cea mai recentă.
Mabel este și ea profesoară, specialistă în didactica educației superioare și are studii de
comunicare. Cel mai relevant lucru pentru conversația noastră este că e studentă și profesoară
de conștientologie de mult timp. A predat și a ținut seminarii din 1994 în Brazilia, SUA și
Europa. Înainte a scris cartea „Profilaxia manipulării conștientologice”. E important de
menționat că o mare parte din timpul acordat conștientologiei și l-a petrecut lucrând aproape
de Waldo Vieira. Așa a apărut ocazia de a-i lua interviuri lungi pentru cartea Zephyrus.
Sper sa vă bucurați de această conversație la fel de mult ca și mine.

K: Mabel, îmi face plăcere să vorbim din nou după atât de mult timp. Cred că ne-am
cunoscut în 1997.
M: Wow! A trecut mult timp! Kim, și pentru mine e o plăcere.
K: Sunt foarte încântat că vom discuta despre toate ideile scrise în cartea ta Zephyrus,
poate în fața unei audiențe noi.
M: E o plăcere și pentru mine. Vreau să profit de oportunitatea oferită ca să vorbesc
acum despre aceste subiecte.
K: Înainte de a trece la subiect, poți să ne povestești puțin despre trecutul tău în acest
domeniu și cum ți-a venit ideea de a cerceta acest subiect special – paraidentitatea.
M: Bine. Lucrez cu parapsihismul și conștientologia de vreo 27 de ani. În 1993 am
ajuns la Institutul de Proiectologie și de atunci lucrez în cadrul lui. În 2003 locuiam în Rio de
Janeiro dar m-am hotărât împreună cu soțul meu să ne mutăm în Foz da Iguazu ca să fim mai
aproape de Waldo Vieira, creatorul științei proiectologiei și conștientologiei. În acea vreme
îmi doream să fiu în Foz da Iguazu, aproape de CEAC. CEAC este institutul de conștientologie
de aici...
K: Cred că e vorba de Centru pentru Studii Înalte de Conștientologie.
M: Da. Sigur. Îmi doream să fiu aici așa că m-am mutat în Foz da Iguazu și am început
să lucrez când Waldo era încă viu. Ne întâlneam aproape în fiecare zi. Acum el a plecat dar noi
am continuat practica, exercițiile și să aplicăm principiile din conștientologie. Asta facem aici
și acesta este motivul pentru care sunt aici și asta e ceea ce mă interesează. Invitația de a lucra
la acesta proiect, la proiectul Zephyrus, a venit în 2011 printr-un prieten care se numește
Paulo Andre. În acel moment, Paulo Andre era interesat să obțină materiale istorice despre
Waldo Vieira. Una din posibilitățile echipei de atunci era să studieze Zephyrus, adică
paraidentitatea lui Waldo Vieira – cum este cunoscut în dimensiunea extrafizică.
K: Numele lui în dimensiunea extrafizică e Zephyrus.
M: Da, un fel de paraporeclă.
K: Da.
M: Apoi Paulo Andre m-a invitat să conduc cercetarea. Așa a început totul. Ca să scriu
cartea, i-am luat vreo 19 interviuri între 2011-2012 care cumulate au rezultat 41 de ore de
înregistrări. Sursa principală de informație pentru această cercetare au fost retrocognițiile lui
Waldo Vieira.
K: Propriile lui amintiri din viețile trecute și din perioadele intermisive.
M: Da. Așa este. Când vorbim despre el, e normal să fie așa. Retrocognițiile lui Waldo
Vieira, amintirile lui din viețile trecute erau foarte importante pentru fundația acestei cărți.
Așa este.
K: Poate cei care nu știu multe despre Waldo Vieira, e bine să știe că a scris cărți
voluminoase despre călătoriile în afara corpului, conștiință și evoluția conștiinței. Când am

2
citit Zephyrus, mi s-a părut interesant ce am aflat, despre cum a venit în această viață, cum și-
a început această învățare multidimensională și mai ales colaborarea sa cu Chico Xavier. A
scris multe cărți psihografiate, cărți transmise prin channeling. (cărțile psihografiate sunt cele
transmise prin channeling; pihografia este tehnica; n.A)
M: Da.
K: Poți să vorbești puțin despre asta?
M: Da. Cred că pot. De fapt, Waldo a fost parapsihic din copilărie. A lucrat ca medium
cu Chico Xavier, în mișcarea spiritistă, vreo 10 ani. Au început să colaboreze în 1955. Încă de
la început, mișcarea lui Chico a dat semne de succes mai ales când au descoperit că ambii au
primit mesaje de la același spirit, de la conștiință extrafizică Carlos Chagas care a fost doctor
în Brazilia. Acest spirit, Carlos Chagas își semna textele psihografice cu numele Andre Luis. Și
Andre Luis este foarte bine cunoscut aici în Brazilia. Deci, Vieira și Chico au primit multe
mesaje de la această conștiință. Împreună au publicat vreo 80 de cărți, toate psihografiate.
Multe dintre ele au fost semnate de Andre Luis. În 1966, Vieira a părăsit mișcarea spiritistă în
care lucrase cu Xavier și s-a mutat la Rio de Janeiro. A părăsit mișcarea pentru că și-a dat
seama chiar de la începutul lucrului cu Xavier că nu va petrece decât o anumită perioadă de
timp cu spiritismul. Avea alte perspective asupra vieții lui.
K: Știa că era ceva temporar în viața lui.
M: Da. De la 14 ani știa ce i-ar plăcea să facă în viața asta. Știi că spiritismul se
concentrează pe sarcini de consolare iar Waldo dorea să lucreze cu sarcini de clarificare.
K: Scuza-mă Mabel, ai putea să explici pe scurt diferența dintre sarcinile de consolare
și sarcinile de clarificare?
M: Da. În consolare nu se explică, nu ajuți să se înțeleagă cum funcționează evoluția.
Pur și simplu consolezi. În sarcina de clarificare predai și explici pentru ca oamenii să o facă
singuri.
K: Da. Singuri. Deci în sarcinile de consolare, consolezi persoana. De exemplu, le
explici că există viață după moarte ca să nu fie atât de triști pentru că au pierdut un copil, un
părinte.
M: Perfect.
K: Dar nu mergi mai departe, poate, să explici cum se aplică în viață.
M: Da. Deci, scopul lui era să cerceteze dar mișcarea spiritistă nu se ocupa de asta. Asta
e motivul pentru care a plecat. După asta a început să lucreze la tratatul de proiectologie care
a fost publicat în 1986. Chiar și astăzi, această lucrare e considerată tratatul cel mai complet
despre proiecții conștiente. La final, vom înțelege de ce a scris acest tratat. În 1988 a înființat
Institutul Internațional de Proiectologie, o organizație non-profit al cărui principal scop este
să predea teme legate de cercetările conștiinței. În 1994 a publicat „700 de experimente
conștientologice” în care a propus oficial știința conștientologiei. În 1995 a fondat alt institut,
CEAC, din Foz da Iguazu care a fost renovată. A mutat-o în oraș în 2000 și a locuit până la
moartea lui, în 2015. Deci, Waldo a locuit aici vreo 15 ani și a lucrat zilnic cu probleme
parapsihice și conștientologice. Cu asta s-a ocupat în această perioadă din viața lui.
K: Într-adevăr este o realizare remarcabilă. Îmi amintesc că atunci când am vizitat
CEAC, Centrul de Înalte Studii ale Conștiinței, în 1997, erau 2 clădiri, cred. Poate și un spațiu
de cazare. Când am revenit în 2013, era incredibil. Se transformase într-un centru de învățare
și explorări conștiente.
M: Acum e mult mai bine. Avem hotel, 25 de instituții diferite care lucrează împreună
în domenii diferite din conștientologie. Munca oamenilor de aici este uimitoare.
K: Da. Ce m-a uimit la viața lui Waldo a fost că a avut 2 accidente auto majore în care
putea să moară, din câte am înțeles eu. În plus, la o vârstă tânără a făcut infarct. Mi s-a părut

3
oarecum remarcabil pentru un om atât de concentrat să treacă prin aceste experiențe
traumatizante. El a înțeles relevanța evoluționară a acestor experiențe în viața lor.
M: Oh, da. După accidentul auto din 1970, dacă nu mă înșel, a primit cel mai mare
morexis/moratoriu existențial. Meritul de a primi mai mult timp s-a datorat probabil muncii
lui din acea perioadă.
K: Mabel, poate poți explica ce e morexis/moratoriu existențial?
M: Da. Vrei să explici tu?
K: Da, pot explica eu.
M: Este o perioadă de timp în plus, primită de o persoană în viața sa de la un helper
evoluat pentru a-și continua lucrarea sa. De fapt, probabil, acea persoană nu ar mai fi trebuit
să trăiască pentru că era ok cu programul existențial – îl încheiase. Dar să zicem că acea
persoană lucra bine și ajuta oamenii așa că helperii i-au mai oferit timp. Probabil așa a fost și
în cazul lui Vieira. În anii 70 când a avut acest accident, putea să moară pentru că a fost un
accident grav sau să supraviețuiască și să trăiască mai mult, probabil, din cauza muncii sale
din acea perioadă.
K: Deci, încheiase deja ceea ce inițial și-a asumat și a primit (timp) în plus.
M: Da. În plus. Cred că accidentul a fost prețul, plata să zicem, pe care a trebuit să o
plătească ca să încheie sarcina specifică pe care o executa. Când o persoană primește o
asemenea sarcină după un accident în care aproape a murit dar a supraviețuit, devine mai
puternic adică are mai multă autoritate morală în fața intruziunii. Cred că asta s-a întâmplat
cu Vieira în acea situație. Nu știu dacă e clar ce am spus.
K: Da. E un fel de resetare.
M: Da. E o resetare.
K: Nu știu dar cred că-ți schimbă perspectiva. Mi se pare că a fost întotdeauna o
persoană foarte focusată, dar îmi imaginez că asta l-a făcut să fie și mai concentrat. Dacă e
posibil.
M: În acea perioadă, în 1970, începuse să lucreze la tratatul de proiectologie.
K: Da.
M: Deci era un pas nou în viața lui. Asta cred eu.
K: Da. Cum e cu atacul de cord de când avea 20 de ani?
M: Da. Cred că atunci a fost ceva diferit. Pe atunci lucra foarte mult. Cred că asta a fost
cauza atacului de cord. Nu cred că a fost un moratoriu existențial adevărat ca la accidentul de
mașina. Asta cred eu. Cred că a avut atacul de cord din cauza epuizării, a stresului, ceva de
genul ăsta.
K: Din ce ai scris în carte mi se pare că asta l-a făcut să-și revizuiască perspectiva
asupra vieții. S-a concentrat să-și echilibreze viața mai mult. A fost mai mult un apel de
trezire. Poate.
M: Da. În acea situație, i-a apărut o consciex cu numele de Euripide Borsanulfo și l-a
avertizat în legătură cu ce face cu viața lui. Nu trebuia să lucreze așa. Ar fi murit mai devreme.
Așa că a primit un fel de ajutor de la helperi.
K: Până acum a vorbit de Waldo dar ar trebui să vorbim, de fapt, despre cine e sau a
fost Waldo. El continuă să fie cealaltă identitate, Zephyrus, deci asta e paraidentitatea lui.
M: Da.
K: Deci, ai spus deja că paraidentitatea e porecla extrafizică dar poate explici puțin
cum ne construim paraidentitatea. Trăim aceste cicluri de viață fizice apoi perioade
intermisive în viața extrafizică. Undeva, pe drumul ăsta, ne dezvoltăm paraidentitatea. Cum se
petrece acest lucru?

4
 M: Mai întâi trebuie să explicăm mai bine conceptul de paraidentitate.
Paraidentitatea sau para-porecla este rezultatul muncii ca și conștiință auto-conștientă în
beneficiul celorlalți în evoluția noastră.
Acumularea serviciilor de asistențialitate crește popularitatea acelei conștiințe
printre cei asistați și generează spontan o paraidentitate sau para-poreclă după care
identifică conștiința. Așa se creează paraidentitatea. Deci, paraidentitatea nu e creată de o
persoană ci de cei asistați de o conștiință care o recunosc ca fiind cea care i-a asistat de-a
lungul vieții lor, inclusiv, în unele cazuri, în perioadele extrafizice.
În unele cazuri, paraidentitatea sau para-porecla e aceiași cu cea pe care conștiința
extrafizică a avut-o în unele perioade intrafizice trecute. Așadar, cei asistați tind să-l identifice
pe cel care i-a asistat cu același nume ca într-o retroviață în care procesul inter-asistențial a
fost mai intens. Asta e studiul de caz din Zephyrus.
Viera spune că a avut o viață umană în care s-a numit Zephyrus și în care a lucrat foarte
mult pentru asistarea victimelor unui război din acea zonă. Mai târziu, în dimensiunea
extrafizică cei asistați l-au recunoscut pe consciex-ul care i-a ajutat și i s-au adresat cu același
nume. Așa a apărut paraidentitatea Zephyrus.
Putem vedea că paraidentitatea se dezvoltă de-a lungul resomărilor, în funcție de
nivelul și scopul specific al asistenței acordate de o anumită conștiință. De exemplu, e ca un
doctor într-un oraș mic care-i ajută pe toți din zonă în timpul vieții sale. Probabil, toată lumea
din acel oraș va ști de el. După desomare, cei asistați îl vor recunoaște în dimensiunea
extrafizică... Ah! Uite-l pe dr. X! Dacă acel doctor continuă să ajute în dimensiunea extrafizică,
i se va contura paraidentitatea. Imaginați-vă că se întâmplă de-a lungul desomărilor și
resomărilor. Eu așa cred că se formează paraidentitatea. Cam așa ceva.
K: Da. În timp ce vorbeai, mi-am imaginat că mulți oameni care s-au conectat cu
Waldo în această viață, vor rămâne cu această identitate a lui și vor continua să-i spună Waldo
Vieira.
M: Da. Sigur.
K: Deci, ar putea evolua o nouă paraidentitate.
M: Întrebarea e care e mai puternică? Zephyrus sau Waldo?
K: Da.
M: Nu știm. E amuzant. Mai e ceva la ce ne putem gândi: noi, intermisiviști, probabil l-
am cunoscut pe Zephyrus în dimensiunea extrafizică. Acum noi l-am văzut pe Waldo și e
posibil să ne amintim ceva. Știi?
K: Da.
M: E ceva interesant la care ne putem gândi.
K: Da. Absolut.
M: (Ne putem gândi) la vieți consecutive, inclusiv...
K: Voiam să spun că Zephyrus...scuză-mă, ai menționat termenul de „intermisiviști”.
Vreau ca oamenii să înțeleagă că se referă la oamenii care s-au pregătit cumva înainte de
ultima viață. Mai specific, s-au pregătit să lucreze în domeniul conștientologiei.
M: Îhî!
K: Așa cum spui și tu, e posibil ca intermisiviști să fi avut întâlniri cu Zephyrus.
M: Kim, e important să menționăm impactul vieților noastre consecutive, în general.
K: Da.
M: În cazul lui Zephyrus, e important să înțelegem că dacă înțelegem cazul lui
Zephyrus, probabil putem să ne înțelegem pe noi și alte situații. Zephyrus e un exemplu
pentru noi prin care înțelegem mai bine situațiile de acest gen.
K: Absolut. Citirea cărții m-a făcut să mă gândesc mult la relațiile mele dintre vieți,
printre vieți și din perioadele intermisive.

5
 M: Da. Putem observa cum prezentul se îmbină cu trecutul. Știi? Dacă înțelegem acest
lucru, vedem cum ceva ce s-a petrecut atunci, afectează ceea ce se petrece acum.
K: Dă-ne un exemplu.
M: O să vă dau un exemplu. Știm că Waldo a lucrat în asistența parapsihică din
antichitate. Când trăia, ne-a povestit de multe ori câteva din viețile lui anterioare. De exemplu,
a trăit în trecut în Africa de cel puțin 3 ori. Într-una din ele a trăit în Egipt, într-o perioadă în
care nu se putea vorbi de fenomenele parapsihice. Era interzis să vorbești de așa ceva.
K: Bine.
M: În acea perioadă fenomenele parapsihice se numeau inițieri.
K: Trebuia să treci în secret prin aceste procese de inițiere.
M: În general, inițierile sunt serii de teste printre care trece un candidat pentru a
vedea dacă este pregătit sau nu pentru elevare... ceva de genul ăsta. Vieira spune că el și un
prieten, Euripide Barsanulfo, am vorbit deja despre el...
K: E cel care i-a apărut după atacul de cord.
M: Da. Deci, încă de pe atunci îl cunoaște pe Euripide Barsanulfo. Așadar, el și
prietenul lui trec de anumite teste în care trebuiau să se proiecteze în afara corpului, să
materializeze părți din psihosoma în fața celor prezenți în acel loc dar și departe de el.
K: Scuză-mă, în esență, ei au fost închiși într-o cameră, undeva și trebuiau să facă ceva
ce se numește bilocație, în general. Să apară și să fie fizic vizibili în psihosoma.
M: Da. Să materializeze părți...
K: În fața altor persoane. Bine.
M: Da. Așa este. Din câte știm, Zephyrus a fost preot al lui Horus în acea viață.
K: Horus. Da.
M: Putea fi comparat cu de-manifestarea zeului sau zeilor. Aceste circumstanțe i-au
oferit autoritate ca să acumuleze funcții politice și religioase importante în acea perioadă.
Pentru Zephyrus a fost un fel de școală de inter-asistență. Așadar, vedem că Zephyrus a
început să lucreze cu experiențele în afara corpului acum multe secole. E ușor să înțelegem de
ce Vieira a scris tratatul de proiectologie. De fapt, tratatul este rezultatul cumulat al tuturor
experiențelor din acest domeniu încă din acea perioadă. Așadar, e un exemplu prin care
vedem cum trecutul ne afectează prezentul. Înțelegi ce vreau să spun?
K: Absolut. Tocmai ai spus că în cartea scrisă în anii 70-80 expune experiențele lui de
mii de ani, din viețile trecute.
M: Asta e doar un exemplu. A mai avut o predispoziție în China. Vrei să vorbim despre
China?
K: Da. Ar fi minunat.
M: O altă viață importantă pentru el a fost în China când a fost filozoful chinez Zizi,
nepotul lui Confucius. Nu știu dacă așa se spune în engleză...
K: Da, așa se spune. Confucius.
M: Da. Confucius. Ai dreptate. Zizi a scris o carte despre filosofie. În acea viață Zizi a
lucrat mult cu morala.
K: Moralitatea.
M: Da. Moralitatea. În acea perioadă a creat fundația pentru ceea ce numim azi
cosmoetică.
K: Cosmoetică.
M: Acest concept a fost propus de Vieira și nu a apărut brusc. Fundația, baza a creat-o
în China. Repet, vedem cum ceva din trecut i-a afectat viața prezentă.
K: De-a lungul vieților se produce o maturizare a ideilor, conceptelor, a modului de
exprimare.

6
 M: Da. Ar mai trebui să menționăm ceva: prietenia. Prietenii din trecut sunt,
probabil, helperii de astăzi. Se întâmplă.
K: Aș vrea să vorbești de prietenul din Egipt care a venit în această viață și l-a prevenit
în legătură cu atacul de cord.
M: Da. Mai avem un caz în Zephyrus, tot din China. Acolo el cunoștea pe cineva care a
fost discipolul lui Confucius și care a lucrat cu Zizi. Un tip care a lucrat cu Zizi. Acest tip a
devenit helperul lui. Se numea El Numerador.
El Numerador era helperul lui Vieira încă de când era tânăr în Uberaba. Au trăit
împreună mai multe existențe umane ale lui Zephyrus, inclusiv una în care au fost gemeni.
Din cauza multelor retrovieți în China, acest helper tinde să se prezinte ca un mandarin, are o
para-prezență chinezească. Vieira îl știa pe El Numerador în timp ce era Zizi iar în viața
anterioară era helperul lui. Nu știu dacă am explicat clar. Poți să explici tu...
K: Da. Când Zephyrus a trăit ca Zizi în China, conștiința cunoscută sub numele de El
Numerador a fost prietenul lui. Da? E corect?
M: Da. Așa este.
K: Conștiință intra-fizică...
M: Da. Prieten intra-fizic.
K: În această viață i-a fost helper intrafizic din copilărie.
M: Da. El Numerador i-a fost helper foarte apropiat. Pot să spun că El Numerador a
fost mereu lângă el. Cât timp a lucrat Vieira, El Numerador a fost lângă el. Deci erau foarte
apropiați. Putem vedea că afinitățile inter-conștiențiale sunt foarte importante în procesul de
evoluție. Asta e foarte important.
K: Fragmentele astea m-au făcut să mă gândesc la relația mea cu helperii. Vreau să
înțeleg mai bine para-istoria. Eu cred că mulți dintre noi suntem deconectați – nu știm cine
sunt acești helperi. Pentru unii oameni helperii sunt și mai departe, cum ar fi îngerii sau ceva
asemănător, care sunt complet diferiți. Citind rândurile astea, ne dăm seamă că sunt prietenii
noștri de evoluție, colegi, oameni foarte apropiați.
M: Da. Așa este. Astăzi sunt helperii noștri. În viitor e posibil să fim noi helperi pentru
prietenii noștri. E nevoie de conexiune ca să putem ajuta pe cineva sau să fim ajutați.
K: Da.
M: E foarte interesant. Relațiile sunt foarte importante pentru procesul nostru.
K: Exact. Așa este. Acum aș vrea să schimbăm subiectul de la helperii lui Zephyrus la
poveștile foarte interesante pe care le-ai spus în care el a ajutat, în perioada extra-fizică, unele
conștiințe importante ca Emanuel Swedenborg și Honore de Balzac. Poți să vorbești puțin
despre asta? Mi-a plăcut foarte mult povestea în care i-a apărut lui Emanuel Swedenborg și
cum a interpretat el greșit asta. Poți să explici?
M: Da. Mai întâi aș vrea să explic ceva legat de comunicarea inter-dimensională
pentru că Zephyrus s-a ocupat mult de ea. Mai întâi ar trebui spus că perioadele sale
intermisive anterioare, înainte de viața ca Vieira, au durat aproximativ 200 de ani. 200 de ani
ca și conștiință extra-fizică. E important să spunem că în perioadele petrecute ca și conștiință
extra-fizică era lucid, conștient. Există conștiințe care rămân o perioadă de timp mai mică sau
mai mare în dimensiunea extra-fizică dar nu sunt lucide. Nu e cazul lui Zephyrus. În acest
timp a putut să învețe, să studieze, să cerceteze chestii diferite. Una dintre abilitățile pe care
a putut să le exerseze mult în această perioadă a fost comunicarea interdimensională. Nu
era o sarcină nouă pentru el având în vedere că a lucrat ca parapsihic încă din antichitate. În
această perioadă a avut timp să practice mult. E important să spunem că Zephyrus a fost
mereu interesat de procesul dimensional adică, cum poate cineva din dimensiunea extra-fizică
să ia legătura cu un conscin (conștiință intra-fizică) și invers.

7
 K: Exact. Voiam să te întreb ce obstacole apar pentru o conștiință extra-fizică care ia
legătura cu cineva din dimensiunea intra-fizică. Ce dificultăți apar?
M: Nu e ușor pentru că nu suntem întotdeauna deschiși să primim mesajul, să simțim
contactul. Aici în intra-fizic suntem uneori foarte deschiși, foarte concentrați, pe activitățile
zilnice și nu dăm atenție acestor lucruri. Nu e ușor să ia legătura cu noi. Trebuie să fim mai
deschiși, mai atenți la para-psihismul nostru ca să înțelegem ce se petrece. Nu e ușor nici
pentru noi și nici pentru ei. Asta a încercat Zephyrus să facă cu mințile deschise, cu conscin-
urile care au mințile deschise pentru asemenea situații. Asemenea persoane nu sunt ușor de
găsit.
Zephyrus a încercat să contacteze câteva conscin deschise la asemenea para-fenomene
pentru a informa, pentru a da unele sugestii sau pentru a trezi talente ascunse, de exemplu.
Unele persoane de acest gen sunt publice. Tu l-ai menționat pe Swedenborg, Honore de
Balzac și Chico Xavier, de exemplu.
Dacă vorbim de Swedenborg, Zephyrus a încercat să-l contacteze prin materializarea
psihosomei așezată pe un scaun, într-o cameră de han în care se afla Swedenborg.
Swedenborg a interpretat greșit fenomenul și a crezut că Zephyrus este o divinitate, ca Iisus
sau Dumnezeu. Știi ce s-a întâmplat. Apoi Swedenborg a intrat într-un fel de regresie, într-o
abordare mistică referitoare la realitatea para-psihică. Păcat. Nu a putut să abordeze corect
fenomenul para-psihic când avea mai multă nevoie să cerceteze și să-l studieze. A fost
considerat cel mai erudit om al timpului său. Era interesat de multi-dimensionalitate. De
exemplu, Swedenborg a fost unul dintre primii care au descris detaliat fenomenul
ectoplasmei.
K: Asta se întâmpla în sec. XVIII. Undeva pe la 1700.
M: Da. A scris despre visele sale lucide și despre fenomenele pe care le-a experimentat,
cum ar fi claraudiția, clarvederea. D-asta l-a contactat Zephyrus. Totuși când avea mai mare
nevoie nu a abordat corect fenomenul para-psihic și s-a gândit că Zephyrus era Dumnezeu.
K: Da.
M: A crezut că e Iisus sau ceva de genul asta. Deci, contactul acesta nu a fost încununat
de succes dar avem un exemplu în care a reușit. Honore de Balzac.
K: Scriitorul francez?
M: Da. Scriitorul francez. Zephyrus a încercat să-l contacteze ca să-i explice, să
spunem, multi-dimensionalitatea. Asta e motivul pentru care Zephyrus a încercat să ia
legătura cu el. Rezultatul întâlnirii cu el a fost foarte productiv având în vedere că Balzac a
scris mai târziu romanul „Louis Lambert” în care descrie experiențele în afara corpului
sponsorizate de Zephyrus. Balzac nu face referire la Zephyrus dar descrie experiențe în afara
corpului. Asta se întâmpla în secolul XIX. Un secol mai târziu, când Balzac era în dimensiunea
extra-fizică iar Vieira se născuse deja, au făcut schimb de roluri și Balzac, în calitate de
consciex, i-a propus lui Vieira să psiho-grafieze nuvela „Hristos te așteaptă”. Vedem din nou
că prieteniile se perpetuează de-a lungul timpului, indiferent de dimensiunile în care se află
conștiințele. Deci, au schimbat rolurile și Balzac a scris prin Vieira. Cred că e un caz foarte
interesant. E uimitor să vezi cum funcționează, cum apar asemenea situații. Mie mi se pare
foarte interesant cazul lui Balzac. Comunicarea a fost diferită de cea în care Zephyrus era în
dimensiunea extrafizică.
K: Absolut. Cred că ar trebui să adăugăm când vorbim de Balzac că acea carte psiho-
grafiată, transmisă prin channeling într-un fel de Vieira, „Hristos te așteaptă” a fost analizată
de critici literari ca să vadă dacă corespunde stilului lui Honore Balzac iar rezultatul a fost că e
greu de imaginat că nu a fost el. Există foarte multe paralelisme cu stilul lui, expresii, etc.
M: Da. Așa este. E o carte greu de citit. Trebuie să înțelegi bine toate situațiile. E o carte
foarte interesantă. Hristos te așteaptă.

8
 K: Mai devreme l-ai menționat și pe Chico Xavier. El a comunicat cu Zephyrus înainte
ca acesta să se nască și să devină Waldo. Deci, au avut o relație dublă.
M: Da. E adevărat. Înainte de nașterea lui Vieira, când era consciex, i-a trimis mesaje
psiho-grafiate lui Chico Xavier ca să-l încurajeze într-o perioadă dificilă a vieții sale. E
important să spunem că Chico și Zephyrus se cunoșteau de mult timp. De fapt, într-o altă
viață în Spania, Chico era mama conscinului Zephyrus. Deci, între ei exista o afinitate
profundă. Urmând indicațiile din extrafizic Chico a ars toate mesajele pe care le-a primit. Nu
știm exact de ce helperii l-au orientat în acest fel dar putem ghici că nu ar fi fost de folos
studiilor sale spiritiste din moment ce Chico era liderul lor și așa trebuiau să rămână lucrurile,
cu Chico în centrul și nu cu Zephyrus. Vieira nu a vorbit niciodată detaliat despre conținutul
mesajelor. L-am întrebat de vreo câteva ori dar a ezitat să ofere detalii așa că nu știu despre ce
a fost vorba.
K: E interesantă ideea de a arde ceva care ar putea fi foarte captivant. M-a uimit
contrastul dintre felul lui Zephyrus, Waldo în această viață, de a colecta, de a publica. Mi se
pare un contrast dar înțeleg ce vrei să spui... dacă acele mesaje ar fi devenit un fel de punct de
concentrare în intra-fizic pentru oameni, ar fi putut distrage echilibrul.
M: Da. Cred că în programul existențial al lui Chico el ar fi trebuit să fie centrul
spiritismului, nu Zephyrus.
K: Da.
M: Waldo a lucrat cu el după asta. Cred că ar fi fost o problemă dacă s-ar fi știut că
Waldo e Zephyrus. Înțelegi ce vreau să spun?
K: Da. E ceva ce aș dori să... nu-mi amintesc să fi vorbit despre aceste subiecte când am
fost în Brazilia și am lucrat cu tine, am stat cu Waldo în Rio în anii 90. E vorba de
paraidentitate și Zephyrus. Pentru mine are sens. Îmi amintesc că atunci când am citit prima
dată conștientologia am dat peste Honore de Balzac și Swedenborg și mi s-a părut cam ciudat.
M-am întrebat de ce a ales tocmai aceste persoane din istorie? Cu siguranță mai sunt și altele
cu povești similare dar acum am înțeles contextul pentru că e vorba de persoane cu care
Waldo a avut relații apropiate.
M: Da.
K: Îți amintești când și-a adus aminte de toate detaliile astea și a devenit un subiect de
discuție în conștientologie?
M: Da. El știa din tinerețe, din adolescență că era Zephyrus dar nu putea să spună
nimic pentru că era în mișcarea spiritistă așa că nu a spus nimic despre cine era. Prima dată a
vorbit despre Zephyrus aici în Foz da Iguazu undeva prin 2008 – 2009 când a scris Verbete –
nu știu cum se spune în engleză – enciclopedia...
K: Note enciclopedice.
M: Da. Note enciclopedice. A scris paraidentitate sau ceva de genul ăsta. A menționat
pentru prima dată în acea enciclopedie că era Zephyrus. Atunci am deschis ochii și am zis
„Wow! Acum înțelegem multe” pentru că Waldo e acest consciex și vedem de ce a lucrat cu
mișcarea spiritistă, de ce parapsihismul lui e atât de dezvoltat, de ce a scris tratatul de
proiectologie. Deci, am înțeles multe după ce am primit această informație dar a venit de abia
în 2008-2009.
K: Da. Ne oferă un context diferit, ca o imagine mai largă.
M: Poftim?
K: Da. Ideea asta ne deschide mințile și am putut înțelege cum funcționează lucrurile în
fundal. Ce se întâmplă dincolo, ne afectează aici. Eu știu că Waldo e o piesă în toată chestia
asta. E foarte important să-l înțelegem pe el ca să ne înțelegem pe noi.
K: Presupun că e un fel de model. În acest context, am o curiozitate de când am citit
cartea. Seriile de vieți povestite de Zephyrus, din antichitate, din Egiptul antic și chiar înainte

9
de asta, în Africa s-au concentrat întotdeauna pe multi-dimensionalitate, asistență, dezvoltare
psihică. Deci, în toate viețile astea există foarte multă continuitate. Din experiența mea și a
altor persoane, când ai retrocogniții și pui cap la cap bucăți din viețile trecute, nu atât de
detaliat ca profesorul Waldo dar cât se poate, variațiile sunt mult mai mari. Eu îmi amintesc
vieți foarte concentrate pe multi-dimensionalitate, asistență, învățare și vieți în care au
reprezentat ceva minor. Am fost intruder, am făcut rău oamenilor, am fost foarte închis la
orice. Mie mi se pare că e mai mult o combinație de elemente. Ce părere ai despre asta?
M: Eu cred că așa e viața. Uneori suntem ok, uneori acționăm ca și intruderii. Nu am
scris o viață pe care a trăit-o în Brazilia și în care s-a numit Sebastian Caldas. Nu am inclus-o
pentru că ne-a povestit-o după ce cartea a fost lansată. În acea viață, Sebastian Caldas nu a
fost un ideal. A fost un fel de... nu aș zice intruder dar a fost destul de normal. Nu a asistat
prea mult. După cum vedem, lucrurile nu sunt chiar perfecte... deși nu e cuvântul corect dar
nu știu cum să spun...
K: Nu sunt sigur la ce te referi dar mie îmi vine în minte cuvântul „liniar”, drept.
M: Da. Așa este. Cuvântul e liniar. Evoluția nu e liniară. Uneori facem lucruri bune,
alteori, nu. Mă gândesc că nu e nici un beneficiu să nu fii ideal, să nu te concentrezi pe
asistență. Din câte știm până acum, evoluția are loc prin asistență dar, din nefericire, nu se
întâmplă mereu așa. Nu ne concentrăm toți pe asistență. Din cauza nivelului nostru
evoluționar facem greșeli și uneori ne comportăm ca intruderii și le facem rău celorlalți. Nu
obținem nici un beneficiu dar așa e viața și evoluția. Tot ce putem face e să învățăm din
greșelile noastre și să ne străduim să nu le mai repetăm. Cred că asta putem face.
K: Nu spun că ar trebui să ne comportăm ca intruderii, dar când mă uit la viața mea,
îmi place să cred că am învățat ceva din durerea mea și din cea pe care o produceam precum și
din repercusiunile care au urmat.
M: Cred că ai dreptate. Învățăm din greșelile noastre dar, pe de altă parte, nu mai e
nevoie să facem greșeli. Înțelegi ce vreau să spun? Așa se întâmplă dar nu mai avem nevoie de
asta. Probabil, dacă am fi mai lucizi, am face mai puține greșeli și ne-ar fi mai ușor nouă și
celorlalți, dar bineînțeles că putem învăța din greșelile noastre.
K: Da.
M: Nu știu dacă e clar.
K: Absolut.
M: Asta cred eu.
K: Și eu la fel. Voi trece la alte subiecte. Mai sunt câteva lucruri din carte...
M: Ok.
K: Se mai vorbește și de alte conștiințe pe lângă helperii principali.
M: Ok.
K: Unii au fost văzuți venind la AESEC, la evenimente, alții au fost observați de Waldo.
Nu e nevoie să parcurgem toată lista. Sunt vreo 15 helperi diferiți, cred. E o persoană pe care o
cunosc din discuțiile de la seminarii și din alte ocazii și care primește multă atenție. E vorba
de Reurbanizator. E descris ca o conștiință aflată la nivelul de evoluție al lui Homo Sapiens
Serenisimus – explic imediat ce este.
M: Nivel înalt de evoluție.
K: Nivelul cel mai înalt. Oameni, conștiințe care în esență care au ajuns la finalul
vieților...
M: La finalul procesului. Da.
K: În ultima lui viață, această conștiință s-a manifestat într-un corp cu dizabilități dar
și cu dizabilități mentale. Din câte am înțeles eu avea nevoie de îngrijire 24/24 de ore.
Întrebarea care se pune constant e: de ce o conștiință aflată în esență, la vârful sănătății

10
conștiențiale, a maximului de luciditate și conștiență care ar putea manifesta orice fel de corp
și-ar dori pentru viața fizică... de ce ar alege un asemenea corp?
M: Da. E o întrebare bună. În primul rând, trebuie menționat că o conștiință înaltă ca
Reurbanizatorul, un Serenisimus, nu e lipsit niciodată de luciditate. Așa e? Așa ai spus și tu.
K: Da.
M: Putem presupune ca ipoteză că Serenisimul e conștient peste tot, tot timpul. Deci,
pentru el nu a fost o problemă prea mare să fie într-un asemenea corp. Mai e ceva ce aș vrea
să spun.
K: Corpul nu i-a afectat absolut deloc luciditatea.
M: Nu a avut impact asupra lui deși pentru noi ar fi problemă. Totuși nu a fost o
problemă pentru el.
K: Pentru noi corpul sănătos e o problemă. Eu am un corp sănătos ... (râde)
M: Pentru noi corpul e o problemă...(râde). Cred că, acel corp pe care l-a avut, l-a ajutat
să se ascundă; să-și ascundă nivelul și personalitatea. Nimeni nu i-a dat atenție și nici nu a
atras atenția. În plus, era liber de necesitățile cotidiene. În asemenea stare, nu avem obligații,
sarcini, responsabilități intra-fizice așa că putea să lucreze tot timpul în afara corpului. Chiar
și în corpul intra-fizic avea holochakra, corp energetic, care l-a ajutat să asiste, să facă ce a
trebuit să facă în baratrosferă – în dimensiunile mai puțin evoluate.
K: Deci energiile dense ale corpului au fost motivul pentru care a venit în această viață
ca să aibă o ancoră în energia fizică.
M: Da. Corpul lui a fost un fel de ancoră în dimensiunea noastră. Nu cred că a fost o
problemă pentru el. Cred că i-a fost foarte bine pentru că era liber, în afara corpului, nu
înăuntru. (râde) Deci, a fost bine.
K: Deci, era proiectat o mare parte din timp sau chiar tot timpul.
M: Da. Nu a atras atenția, nu a avut ceva de făcut, nici o sarcină, nici o problemă, nici o
responsabilitate intra-afizică așa că i-a fost bine. Bineînțeles că acestea sunt ipoteze dar ideile
acestea ne pot ajuta să înțelegem mai bine.
K: Da.
M: E greu să înțelegi un serenisimus. Noi, aici în Brazilia spunem că e un fel de
mateologie. Mateologie e ceva ce putem înțelege puțin. Așa e serenisimus. (mateologia este
studiul unor subiecte atât de complexe, încât nu pot fi deslușite de mintea umană; n.A)
K: Da. Nouă ne lipsește imaginea de ansamblu a ceea ce se petrece, nu-i așa?
M: Da. Așa este.
K: Pentru mine are sens așa că...
M: Cred că este logic. Nu e ușor pentru noi dar e logic.
K: Mai e ceva ce aș vrea să vorbesc cu tine pe scurt și despre care aș vrea să știu mai
mult. E vorba de comunitățile extra-fizice. Cred că e un subiect pe care nu-l înțelegem încă. E
multă gândire abstractă în jurul lor. Avem lumea fizică, lumea spirituală și comunitățile
acestea extra-fizice... au un fel de locație geografică relevantă. Sunt localizate geografic.
Există o relație între dimensiunile intra-fizice și comunitățile extra-fizice.
M: Da.
K: În carte ai menționat Pandeiro, Interludio.
M: Pandeiro, Interludio.
K: Interludio și Empathium de deasupra Europei.
M: Empathium.
K: Ai putea să vorbești puțin despre fiecare și despre relevanța lor și despre ce fel de
conștiințe trăiesc în ele?
M: Da. Mai întâi, Pandeiro. Pandeiro a fost o comunitate temporară sau o comunitate
extra-fizică care a existat între 1960 și 1985. Ceva de genul ăsta.

11
 K: Deci a fost ceva temporar.
M: Da. A fost temporar creat de serenisimi pentru a aduna conștiințe cu care au
discutat despre reurbanizare și viitorul sarcinilor pe care azi le numim conștientologie. Din
câte știm noi, știința conștientologiei și toate consecințele și rezultatele ei reprezintă o mică
parte din procesul de reurbanizare. Deci, munca principală în Pandeiro a constat în
consilierea grupurilor diferite de conștiințe pentru munca lor de după resomare. Existența lui
ridică nivelul tuturor. Helperii au creat Pandeiro în încercarea de a pregăti conștiințele pentru
resomarea lor viitoare.
K: Pare un fel de curs intensiv temporar extra-fizic în conștientologie.
M: Da... și pentru a susține munca viitoare din conștientologie. Pandeiro nu mai există
pentru că nu mai e necesar conștientologiei. Oamenii s-au născut deja.
K: Da.
M: Sunt deja aici. Deci, Pandeiro a fost un aranjament temporar. Nu mai există.
Interludio este diferit. Interludio se află deasupra lui Foz da Iguazu din Brazilia. Din câte știm
noi, este comunexisul (comunitatea extrafizică; n.A) cu cele mai strânse legături cu
conștientologia. A fost creat după înființarea CEAC în 1995. Consciexis-urile din această
comunitate de care tu ai întrebat vizitează de obicei Cognopolisul unde se află CEAC și alte
structuri conștientologice pentru a studia și observa ce facem aici. Vor să știe la ce lucrăm, să
înțeleagă mai bine știința și principiile pentru că, probabil, se vor renaște și vor lucra cu aceste
idei. Deci, Interludio are – cum să spun – legături puternice cu noi cei aici din Foz da Iguazu
și cu conștientologia. Deci, asta e cea de a doua. Despre cea de a treia comunitate,
Empathium, nu avem prea multe informații. Vieira spune că a fost creată la începutul anilor
90...
K: 1990?
M: Da. 1990. Mă scuzați. Se află deasupra continentului european. Bineînțeles, această
comunitate se ocupă de procesul european, dar nu avem prea multe informații despre ea. Nu
se știu prea multe.
K: Bine. E interesantă perioada - finalul Războiului Rece când multe comunități s-au
reunit. Cred că există legături cu crearea Europei...
M: Da. Mai e una de care nu a pomenit, dar care e foarte importantă pentru noi
Pombal. Se află deasupra Londrei.
K: Londra?
M: De fapt, nu e deasupra Londrei ci ... cum se spune? În partea de sud...
K: Ah, da. Cornwal.
M: Da. Cornwal. Deasupra Cornwal-ului. Pombal e comunitatea în care mulți dintre
noi am fost, am studiat înainte de naștere. De asemenea, Pombal e puternic conectată cu
intermisiviști.
K: Cornwal e o regiune specială a lumii din punct de vedere energetic.
M: Da. Așa e din punct de vedere energetic. Orientatorul nostru evoluționar... așa se
spune?
K: Orientatorul evoluționar? Da.
M: ... de aici provenea. Transmentorul.
K: Bine.
M: Venea din Pombal.
K: E bine că ai menționat acest lucru. E important.
M: Da. E important. Cam asta e.
K: Bine. E minunat. Mulțumesc. În încheiere, ce gânduri ai despre... dacă toți avem
paraidentitate – dacă ar fi așa - care ar fi beneficiile identificării ei?
M: Sigur. Dacă am avea o paraidentitate, una sănătoasă...

12
 K: Da, una sănătoasă.
M: ...etică. Dacă vă reamintiți acest lucru, vă veți înțelege mai bine situația de azi, din
viața asta. Putem face multe legături, la fel ca Zephyrus. E extraordinar pentru noi dacă avem
vreo idee despre asta. Odată ce Vieira a început să vorbească și să comenteze cu noi despre
faptul că unii dintre noi ar avea paraidentitate... de fapt, nu știu dacă eu sau tu avem dar el
știa că noi avem. Știi?
K: Da.
M: E important să ne reamintim, dacă e posibil, pentru că ne-ar fi mai ușor să facem ce
avem de făcut în actualul program existențial.
K: Da.
M: Dar nu e ușor.
K: Cunoaștem mai bine contextul, nu? E ca și cum retrocognițiile s-ar ridica la un alt
nivel. Așa mi se pare mie.
M: Exact.
K: E ca și cum am găsi o metodă de a aduna toate aceste vieți și existențe trecute mai
profund și mai conectat.
M: Perfect. Ai dreptate. Așa este. Totuși nu e ușor pentru că s-a întâmplat în perioada
extra-fizică unde nu am avut corp, așadar recuperarea acestor experiențe nu e ușoară. E
nevoie de un nivel înalt de parapsihism pentru a putea recupera informațiile acestea. Nu e
ușor.
K: Da. E adevărat. Cred că mai e ceva important pe care tu l-ai menționat – o
paraidentitate sănătoasă. Asta înseamnă că poate unii mega-intruderi au o paraidentitate
nesănătoasă.
M: Sigur. E adevărat. Mega-intruderii au paraidentitate dar nu e etică și asta e o
problemă pentru ei.
K: Da.
M: (râde) Popularitatea nu e bună pentru ei.
K: (râde) Încercarea de a schimba acest lucru e o muncă importantă... până la urmă va
ajunge la ea.
M: Probabil va lucra multe secole ca să schimbe acest lucru, să se transforme dintr-un
mega-intruder într-un mega-helper. Nu e ușor.
K: Da. Mabel, îți mulțumesc foarte mult. Am vorbit despre subiecte extraordinare.
Chiar îi încurajez pe oameni să citească cartea Zephyrus. E disponibilă pe Amazon, în format
kindle. E foarte ușor de obținut. Așa cum ai spus și tu cred că ne ajută să ne gândim la propria
noastră viață dintr-o perspectivă mai largă.
M: Ok. Kim, și eu vreau să-ți mulțumesc pentru invitație. A fost foarte important
pentru mine să vorbesc despre acest lucru pentru că îi ajută pe oameni să înțeleagă de unde
vin și ce fac aici. Dacă-l înțelegem pe Zephyrus probabil ne înțelegem pe noi. Cam asta e ideea.
Să nu-l înțelegem doar pe el ci și pe noi. Asta a fost scopul meu.
Sper că ați extras ceva valoros din episodul de azi. Dacă da, lăsați un comentariu pozitiv
pe itunes și împărtășiți-l pe rețelele de socializare, ca și alții să știe de el.

Cântecul pe care-l auziți e tot al lui Alex ... Asta se numește Akasha.

Puteți afla mai multe informații despre invitatul de astăzi de pe site-ul meu:
multidimensional evolution.com, inclusiv linkuri cu munca lor și unde pot fi contactați.

13
 Pe site-ul meu e un blog, informații și recenzii despre cartea mea: „Evoluția
dimensională”. Dacă doriți să vă arătați iubirea pentru acest show și să obțineți informații
practice pentru propria voastră conștiință, o puteți cumpăra din librării.
Finalmente, mă puteți contacta pentru a-mi întrebări, a împărtăși experiențe sau
pentru a sugera subiecte sau invitați. Ador să iau legătura cu oamenii deoarece eu cred că prin
împărtășirea unul cu celălalt, putem crește împreună. Până atunci sau până ne auzim din nou,
vă trimit energiile mele cele mai bune!

14