Sunteți pe pagina 1din 18

Introducere

Când eram copil, aveam câteva credin]e religioase adânc `nr\d\cinate, dar `mi
lipsea credin]a `n Dumnezeu. Exist\ o diferen]\ `ntre credin]a `ntr-un num\r de
afirma]ii [i credin]a cu ajutorul c\reia d\m crezare unor astfel de aser]iuni. Credeam
implicit `n existen]a lui Dumnezeu, `n prezen]a real\ a lui Hristos `n `mp\rt\[anie,
`n eficacitatea sfintelor taine, `n posibilitatea de a fi condamnat pe vecie
[i `n Purgatoriu
ca realitate obiectiv\. Dar nu pot spune c\ o asemenea credin]\ `n ideile religioase
despre natura adev\ratei realit\]i era pentru mine o certitudine c\ via]a de aici, de pe
p\mânt, este frumoas\ [i bun\. Catolicismul din copil\ria mea era un crez mai de-
grab\ `nfrico[\tor. A[a cum scrisese James Joyce `n Portretul artistului la tinere]e, [i
eu mi-au luat ra]ia de predici despre focurile Iadului. De fapt, Iadul p\rea o realitate
mai consistent\ chiar decât cea reprezentat\ de Dumnezeu, pentru c\ era ceva ce `mi
puteam `nchipui, gra]ie imagina]iei. Pe de alt\ parte, Dumnezeu era un personaj fan-
tomatic, definit mai mult prin abstrac]iuni intelectuale [i mai pu]in prin imagini.
Când aveam vreo opt ani, a trebuit s\ `nv\] pe dinafar\ urm\torul r\spuns la `ntre-
barea „Ce este Dumnezeu?“: „Dumnezeu este Spiritul Absolut, Care exist\ numai
prin Sine ~nsu[i [i este infinit `n toat\ perfec]iunea Lui.“Nu e de mirare c\ nu `nsemna
mare lucru pentru mine [i trebuie s\ recunosc c\ [i acum m\ las\ rece. ~ntotdeauna
mi s-a p\rut c\ e o defini]ie extrem de fad\,pompoas\ [i arogant\. Dar, scriind aceast\
carte, am ajuns s\ cred c\ este [i incorect\.
Pe m\sur\ ce am crescut, am `n]eles c\ religia nu `nseamn\ doar fric\. Cite am vie]ile
sfin]ilor, poe]ii metafizici, pe T.S. Eliot,[i unele scrieri mistice mai simple. A`nceput
s\ m\ impresioneze frumuse]ea ritualurilor [i, chiar dac\ Dumnezeu r\mânea departe,
18 KAREN ARMSTRONG

sim]eam c\ se poate ajunge la El [i c\ viziunea va transfigura `ntreaga realitate creat\.


De aceea am intrat `ntr-un ordin religios [i, ca novice [i tân\r\ c\lug\ri]\, am `nv\]at
mult mai multe despre credin]\. Am studiat apologetica, Sfintele Scripturi, teologia

[idespre
istoriaregulamentul
Bisericii. M-am adâncitnostru,
ordinului `n istoria
pe vie]ii monastice
care trebuia s\-l [i[tim
participam la discu]ii
pe de rost. Ciudat e
c\ Dumnezeu era foarte pu]in prezent `n toate astea. Aten]ia p\rea s\ se concentreze
asupra unor detalii de importan]\ secundar\ [i a unor aspecte minore ale religiei.
M\ luptam cu mine `ns\mi `n timpul rug\ciunii, str\duindu-m\ s\-mi for]ez mintea
s\-L cunoasc\ pe Dumnezeu, dar El a r\mas un supraveghetor sever, care ori m\
vedea de fiecare dat\ când `nc\lcam regulamentul, ori era o chinuitoare absen]\. Cu
cât citeam mai mult despre extazul sfin]ilor, cu atât mai neputincioas\ m\ sim]eam.
Eram nefericit\, c\ci `mi d\deam seama c\ mica mea experien]\ religioas\ era rodul
propriilor mele eforturi de a-mi folosi sentimentele [i `nchipuirea. Uneori, evlavia
era o reac]ie estetic\ la frumuse]ea muzicii gregoriene [i a ceremonialului. Dar, de fapt,
nu tr\isem nimic venit de undeva de dincolo de mine `ns\mi. Nu ~l sim]isem nicio-
dat\ pe Dumnezeul descris de profe]i [i de mistici. Iisus Hristos, despre care vorbeam
mult mai mult decât despre Dumnezeu, p\rea pur [i simplu un personaj istoric in-
separabil de Antichitatea târzie. De asemenea, am `nceput s\ am serioase `ndoieli cu
privire la unele dintre doctrinele Bisericii. Cum putea cineva s\ [tie sigur c\ omul
Iisus fusese `ntruparea lui Dumnezeu, [i ce semnifica]ie avea o astfel de convingere?
Oare Noul Testament chiar propov\duia elaborata contradictoria
[i doctrin\ a Treimii?
Sau oare era [i ea, ca multe alte aspecte ale credin]ei, o pl\smuire creat\ de
eologi,
t dup\
ce se scurseser\ multe veacuri de la moartea lui Iisus la Ierusalim?
Dup\ aceea, am p\r\sit via]a religioas\ cu p\rere de r\u. Odat\ eliberat\ de povara
e[ecului [i a nepotrivirii, am sim]it cum credin]a `n Dumnezeu m\ p\r\sea pe t\cute.
El nu `mi c\l\uzise cu adev\rat via]a, de[i f\cusem tot ce `mi st\tuse `n putin]\ s\ se
`ntâmple a[a. Acum, c\ nu m\ mai sim]eam a[a de vinovat\ [i de nelini[tit\ din cauza
Lui, S-a `ndep\rtat prea mult ca s\ mai fie o realitate. Dar, oricum, religia a continua
t
s\ m\ preocupe [i am realizat câteva emisiuni de televiziune despre `nceputurile cre[ti-
nismului [i despre natura experien]ei religioase. Cu cât `nv\]am mai multe despre is-
toria religiei, cu atât mai justificate `mi p\reau r\t\cirile mele anterioare. Doctrinele
pe care le acceptasem f\r\ s\-mi pun `ntreb\ri când eram copil erau `ntr-adev\r rodul
gândirii omene[ti, cristalizat `ntr-o perioad\ lung\. {tiin]a p\rea s\ se fi descotorosit
de Dumnezeul Creator, iar `nv\]a]ii `ntr-ale Bibliei demonstraser\ Iisus c\ nu pretinsese
ISTORIA LUI DUMNEZEU 19

niciodat\ c\ ar fi fost de natur\ divin\. Epilepsia m\ f\cea s\ am crâmpeie de viziune,


despre care [tiam c\ sunt un defect pur neurologic. Oare viziunile [i st\rile de extaz
ale sfin]ilor fuseser\, [i ele, doar momente de tulburare mental\? Din ce `n ce mai

mult,
~n Dumnezeu
ciuda anilorp\rea o abera]ie,
pe care o inven]ie
i-am petrecut a speciei umane.
`n c\lug\rie, nu cred c\ experien]a mea cu
Dumnezeu este neobi[nuit\. Ideile despre El, pe care mi le conturasem `n copil\rie, nu
au ]inut pasul cu progresul pecare l-am f\cut, acumulând cuno[tin]e din varii discipline.
Mi-am schimbat p\rerea simplist\ [i copil\reasc\ despre Mo[ Cr\ciun. Am ajuns la o
`n]elegere a complexit\]ii suferin]ei omene[ti mai matur\ decât cea pe care oavusesem
când mergeam la gr\dini]\. Totu[i, confuzele idei alecopil\riei despre Dumnezeu nu
s-au schimbat [i nu s-au dezvoltat. {i cei care nu au o forma]ie religioas\ la fel de pro-
nun]at\ ca a mea pot descoperi c\ reprezentarea lor despre El s-a conturat tot `n
copil\rie. Dar dup\ aceea ne-am `ndep\rtat cu to]ii de sentimentele copil\re[ti [i L-am
l\sat `n urm\ pe Dumnezeul primilor ani din via]\.
Oricum, studiul istoriei religiilor arat\ c\ fiin]ele omene[ti sunt animale spi-
rituale. S-a demonstrat `ntr-adev\r c\ Homo sapiens `nseamn\ [i Homo religiosus.
B\rba]ii [i femeile au `nceput s\ se `nchine la zei `ndat\ ce au devenit `n mod vi-
zibil oameni. Dând na[tere la opere de art\, au creat [i religii, [i nu pur [i simplu
pentru c\ doreau s\ fie siguri de izbând\. Credin]ele `nceputurilor exprimau mi-
rarea [i misterul, care nu au `ncetat s\ fie o component\ esen]ial\ a experien]ei omu-
lui `n aceast\ frumoas\, dar `nsp\imânt\toare lume. Asemenea artei, religia este o
`ncercare de a g\si sensul [i valoarea existen]ei, `n ciuda suferin]elor la care este con-
damnat trupul. Ca orice alt\ activitate omeneasc\, [i religia poate fi folosit\ abu-
ziv, lucru pe care, se pare, l-am f\cut mereu, nu din cauza manipul\rii laice la care
s-au dedat regi [i preo]i, ci mai ales pentru c\ este un abuz inerent firii omene[ti.
Secularizarea din zilele noastre este un fenomen cu totul [i cu totul nou, unul f\r\
precedent `n istorie. Trebuie s\ a[tept\m s\ vedem cum va evolua. Este, de ase-
menea, adev\rat c\ umanismul nostru liberal de tip occidental nu este un rezul-
tat la care se ajunge `n mod firesc, ci, ca [i pre]uirea artei sau a poeziei, unul care
trebuie cultivat. Umanismul este, `n sine, o religie f\r\ Dumnezeu, c\cibine`n]eles nu
toate religii le sunt teiste. Idealul nostru eti c nereligio s [i-a format propr iile lui
discipline – a min]ii [i a inimii – [i le-a dat oamenilor mijloacele de a desco peri
credin]a `n sensul capital al vie]ii omene[ti, instrumente oferite odinioar\ de
religiile conven]ionale.
20 KAREN ARMSTRONG

Când am `nceput s\ cercetez istoria ideii de Dumnezeu [i a modului `n careEl e per-


ceput `n iudaism, cre[tinism [i islamism, trei credin]
e monoteiste legate `ntre ele, m-am
a[teptat s\ descop\r c\ Dumnezeu a fost pur [i simplu o pl\smuire modelat\de nevoile

[i`ndorin]ele oamenilor.
diverse stadii M-am gândit
ale dezvolt\rii c\ „el“ va reflecta
ei. Presim]irile mele nutemerile [i aspira]iile
s-au dovedit societ\]iine-
a fi complet
justificate, dar am fost foarte surprins\ de unele dintre descoperiri [i sper c\ am `nv\]at
ceva `n cei treizeci de ani scur[i de când am `nceput explorarea vie]ii religioase.
Angoasa mea nu ar fi avut asemenea propor]ii dac\ a[ fi auzit – de la monotei[ti
eminen]i din toate cele trei religii – c\, `n loc s\-l a[tept pe Dumnezeu s\ coboare din
ceruri, ar trebui s\ m\ str\duiesc s\-L creez eu `ns\mi `nl\untrul meu. Al]i rabini,
preo]i [i mistici musulmani m-ar fi sanc]ionat pentru ideea c\ Dumnezeu este – `n
orice sens – o realitate „de acolo“. M-ar fi pus `n gard\, spunându-mi s\ nu m\ a[tept
s\-L experimentez ca pe un faptobiectiv la care se poate ajunge prin procesul obi[nuit
al gândirii ra]ionale. Mi-ar fi dezv\luit c\,`n mare m\sur\, Dumnezeu a fost un rod al
imagina]iei creatoare, ca muzica [i poezia care m\ inspirau atât. Câ]ivamonotei[ti ad-
mira]i mi-ar fi spus `ncet, dar ferm c\ Dumnezeu nu exist\ cu adev\rat, dar c\ „el“
este, totu[i, cea mai important\ realitate din lume.
Aceast\ carte nu va fi o istorie a realit\]ii inefabile a lui Dumnezeu ~nsu[i, care
este dincolo de timp [i de schimbare, ci o istorie a modului `n care oamenii L-au
perceput de-a lungul timpului, de la Avraam pân\ `n zilele noastre. Ideea lor despre
El are o istorie, c\ci a fost `ntotdeauna ceva u[or diferit pentru fiecare grup de oa-
meni care au folosit-o `n diverse epoci. Felul `n care o anumit\ genera]ie [i-L repre-
zint\ pe Dumnezeu poate s\ nuaib\ niciun sens pentru alta. E un adev\r c\ propozi]ia
„Cred `n Dumnezeu“ nu are un sens obiectiv `n sine, ci, ca orice alt\ afirma]ie, are
sens doar `ntr-un anumit context, când e f\cut\ de onumit\
a comunitate. Prin urmare,
cuvântul „Dumnezeu“ nu are un con]inut fix, ci, dimpotriv\, include o gam\ larg\
de sensuri, unele dintre ele fiind contradictorii sau excluzându-se reciproc. Dac\ ar fi
fost inflexibil\, no]iunea de Dumnezeu n-ar fi devenit una dintre marile idei ale ome-
nirii. Când o anumit\ concep]ie `[i pierde `n]elesul sau relevan]a, ea este `ncet-`ncet
abandonat\ [i `nlocuit\ cu o nou\ teologie, lucru cu care un fundamentalist n-ar fi de
acord, de vreme ce fundamentalismul e anistoric [i decreteaz\ c\ Avraam, Moise [i
profe]ii care au urmat au experimentat divinitatea exact la fel ca oamenii de azi. Dac\
analiz\m cele trei religii, ne va fi clar c\ nu exist\ o perspectiv\ obiectiv\ asupra lui
„Dumnezeu“, iar fiecare genera]ie `[i creeaz\ propria ei reprezentare. Acest lucru e
ISTORIA LUI DUMNEZEU 21

valabil [i pentru ateism. Propozi]ia „Nu cred `n Dumnezeu“ a avut sensuri u[or di-
ferite de la o epoc\ la alta. Cei considera]i atei[ti de-a lungul anilor au negat mereu o
anumit\ concep]ie despre divinitate. Oare„Dumnezeul“pe care `l resping ateii de azi

este acela[i
dei[tilor dincusecolul
Dumnezeul patriarhilor,
al XVIII-lea? al profe]ilor,
Toate aceste al au
divinit\]i filosofilor, al misticilor
fost venerate sau al
cafiind Dum-
nezeul din Biblie [i din Coran de c\tre evrei, cre[tini [i musulmani, `n anumite mo-
mente din istoria lor. ~ns\ vom vedea c\ difer\ foarte mult una de cealalt\. Ateismul
a fost adesea o stare de trecere, astfel c\ evreii, cre[tinii [i musulmanii erau numi]i „atei“
de contemporanii lor p\gâni pentru c\ `mbr\]i[aser\ o idee revolu]ionar\ de spre di-
vinitate [i transcenden]\. Este ateismul modern tot o respingere a acelui Dumnezeu
care nu mai poate solu]iona dificult\]ile epocii noastre?
De[i vine din [i vorbe[te despre o alt\ lume, religia este pragmatic\.Vom constata
c\ pentru o reprezentare despre divinitate este mai important s\ fie valabil\ decât s\
aib\ temei logic sau [tiin]ific. Când nu mai func]ioneaz\, no]iunea este schimbat\,
uneori cu ceva complet diferit, ceeace nu i-a deranjat pe cei mai mul]i monotei[ti din
trecut, fiindc\ erau convin[i c\ ideile lor despre divinitate nu sunt eterne, ci provi-
zorii, de vreme ce erau [i nu puteau fi decât roadele gândirii omene[ti, separate de rea-
litatea indescriptibil\ pe care osimbolizau. Unii chiar au conceput moduri `ndr\zne]e
de a pune `n eviden]\ aceast\ diferen]\vital\. Un mistic medieval a mers atât de departe,
`ncât a afirmat c\ Realitatea capital\, `nmod eronat numit\ Dumnezeu, nici m\car nu
era men]ionat\ `n Biblie. De-a lungul istoriei, b\rba]ii [i femeile au cunoscut o di-
mensiune a spiritului ce pare c\ transcende lumea omeneasc\. Mintea oamenilor are,
`ntr-adev\r, uluitoarea putere de a concepe no]iuni ce trec dincolo de ea. Oricum am
interpreta-o, transcenden]a face parte din via]a omeneasc\. Dar nu toat\ lumea crede
c\ este de natur\ divin\. Budi[tii, dup\ cum vom vedea, sus]in c\ viziunile [i transele
lor nu provin dintr-o surs\ supranatural\, ci, dimpotriv\, sunt un dat al firii pentru oa-
meni. Oricum, toate marile religii sunt de acord c\ transcenden]a nu se poate descrie
prin cuvinte ce fac parte din limbajul obi[nuit, care este conceptual. Monotei[tii i-au
spus acestei transcenden]e Dumnezeu, dar au ad\ugat tot felul de preciz\ri. Evreilor,
de pild\, le este interzis s\ rosteasc\ sfântul Nume al Domnului, iar musulmanii n-au
voie s\ reprezinte vizual divinitatea. Interdic]ia ne atrage aten]ia c\ realitatea pe care
o numim Dumnezeu dep\[e[te orice exprimare la care ar putea recurge oamenii.
Nu ve]i g\si aici o istorie `n sensul obi[nuit al cuvântului, de vreme ce ideea de
Dumnezeu nu are o singur\ srcine [i nu a avut o traiectorie dreapt\ `nainte de a
22 KAREN ARMSTRONG

deveni o concep]ie b\tut\ `n cuie. A[a func]ioneaz\ no]iunile [tiin]ifice, spre de-
osebire de ideile din sfera artei [i a religiei. A[a cum `n poezia de dragoste exist\ un
num\r limitat de teme, tot a[a oamenii au spus, mereu [i mereu, acelea[i lucruri

despre
iudaice,Dumnezeu. {i, `ntr-adev\r,
cre[tine [i musulmane vomdivin.
despre descoperi
Chiar asem\n\ri uimitoare
dac\ [i evreii, `ntre ideile
[i musulmanii con-
sider\ c\ doctrina cre[tin\ a Treimii [i cea ~ntrup\rii sunt aproape blasfemii, [i ei [i-au
format propriile lor versiuni ale acestor controversate teologii. Fiecare expresie a
temelor universale este u[or diferit\, oricum, [i st\ m\rturie pentru ingeniozitatea
imagina]iei omene[ti, `n str\dania ei de a-[i dezv\lui viziunea despre „Dumnezeu“.
Dat\ fiind amploarea subiectului, m\ limitez la Unul Dumnezeu cel la care se
`nchin\ evreii, cre[tinii [i musulmanii, de[i am cercetat, din când `n când, [i concep]ii
p\gâne, hinduse [i budiste despre realitatea ultim\, pentru a clarifica perspectiva mo-
noteist\. Se pare c\ ideea de Dumnezeu este foarte apropiat\ de unele idei din religii
care s-au dezvoltat independent. Indiferent de concluzia pe care o vom trage de spre
realitatea lui Dumnezeu, este dincolo de `ndoial\ c\ istoria ideii va aduce la lumin\
aspecte importante despre mintea omeneasc\ [i natura aspira]iei noastre. ~n ciuda carac -
terului secularizat al societ\]ii occidentale, ideea de Dumnezeu continu\ s\ afecteze
vie]ile a milioane de oameni. Studii recente au ar\tat c\ 99% dintre americani cred
`n Dumnezeu. Dar `ntrebarea este `n care Dumnezeu.
Teologia este adesea plictisitoare [i abstract\, dar istoria lui Dumnezeu este pa-
sionant\ [i vie. Spre deosebire de alte perspective asupra esen]ei, ea a `nsemnat lupte
titanice [i mari angoase. Profe]ii Israelului L-au experimentat pe Dumnezeul lor `n
dureri fizice care le str\pungeau fiecare parte a trupului, provocându-le furie [i extaz.
Monotei[tii tr\iau adesea realitatea c\reia `i spuneau Dumnezeu `n st\ri extreme. A[a
c\ vom citi despre vârfuri de munte, `ntuneric, pustie, r\stignire [itortur\. Se pare c\,
`n Occident, Dumnezeu a fost o experien]\ cu adev\rat traumatizant\. De ce aceast\
tensiune? ~n schimb, al]i monotei[ti au vorbit despre lumin\ [i transfigurare. Au re-
curs la imagini `ndr\zne]e pentru a exprima complexitatea realit\]ii pe care au tr\it-o,
care mergea mult mai departe de teologia dreptei-credin]e. Interesulpentru mitologie
a revenit recent, ceea ce poate fi un indiciu despre dorin]a larg r\spândit\ de a g\si o
expresie mai ingenioas\ pentru adev\rul religios. Opera savantului american Joseph
Campbell, disp\rut dintre noi, a câ[tigat popularitate fiindc\ exploreaz\ mitologia
peren\ a omenirii, asociind mituri str\vechi cu mituri `nc\ prezente `n societ\]ile
tradi]ionale. Se afirm\ deseori c\ cele trei religii monoteiste nu au mitologie [i nici
ISTORIA LUI DUMNEZEU 23

simbolism poetic. Totu[i, de[i monotei[tii au respins la `nceput miturile vecinilor


p\gâni, acestea s-au strecurat adesea `n respective credin]e, mai târziu. Au existat mis-
tici care au spus c\ Dumnezeu S-a `ntrupat `ntr-o femeie, de exemplu. Al]ii au vorbit

cu
spreevlavie de spre sexualitatea Lui, introducând elementul feminin `n concep]ia de -
divinitate.
Ajungem astfel la o chestiune dificil\. Pentru c\ acest Dumnezeu [i-a `nceput
existen]a ca divinitate masculin\, monotei[tii I-au atribuit pronumele „El“. {i e de
`n]eles de ce feministele au obiectat `n ultimii ani. De vreme ce inten]ionez s\ pre-
zint gândurile [i tr\irile oamenilor care `i spun lui Dumnezeu „El“, voi folosi ter-
minologia conven]ional\ masculin\, cu excep]ia situa]iilor `n care „el“ are un sens
neutru. Totu[i, poate e bine s\ preciz\m c\ discu]ia spre
de Dumnezeu `n termeni mas-
culini este un aspect problematic `n limba englez\. ~n ebraic\, arab\i[francez\, genul
gramatical este un fel de contrapondere de natur\ sexual\ [i o dialectic\ pentru dis-
cursul teologic, ceea ce asigur\ unechilibru adesea absent `n limba englez\. Termenul
arab al-Lah (numele suprem al lui Dumnezeu) este de gen masculin din punct de ve-
dere gramatical, dar termenul care denume[te esen]a divin\ [i incognoscibil\ a lui
Dumnezeu, al-Dhat, este de gen feminin.
~ntreaga abordare a ideii de Dumnezeu implic\ dificult\]i de nedep\[it. Totu[i,
monotei[tii au recurs la limbaj, de[i i-au negat capacitatea de a exprima realitatea
transcendent\. Dumnezeul evreilor, al cre[tinilor [i al musulmanilor este un Dum-
nezeu care, `ntr-un anumit sens, vorbe[te. Cuvântul Lui este crucial `n toate cele
trei religii. Cuvântul Domnului a configurat istoria culturii noastre. Trebuie s\
hot\râm dac\, pentru noi, cuvântul „Dumnezeu“ mai are azi vreun sens.

Not\: Pentru c\ analizez istoria Luidin perspectiv\ iudaic\, musulman\ [i cre[tin\,


termenii „`.Hr.“ („`nainte de Hristos“) [i „d.Hr.“ („dup\ Hristos“), folosi]i prin con-
ven]ie `n Occident, `mi par nepotrivi]i. Prin urmare, am recurs la alternativa „`.e.n.“
(„`naintea erei noastre“) [i „e.n.“ („era noastr\“).
Capitolul I
LA ~NCEPUT…

La `nceput, fiin]ele omene[ti au creat un Dumnezeu care a fost Cauza


Primordial\ a tuturor lucrurilor, Cârmuitorul cerului [i al p\mântului. Nu
era reprezentat prin ima gini [i nu existau nici temple sau preo]i care s\-L
slujeasc\, dar era prea sus pentru a fi cuprins `ntr-un cult orânduit de oa-
meni. {i, `ncetul cu `ncetul, El a p\lit `n con[tiin]a acestora. Ajunsese atât de
`ndep\rtat, c\ ei au hot\rât c\ nu-L maivor. Dup\ aceea, s-a spus c\ a disp\rut.
A[a sun\ teoria popularizat\ de preotul Wilhelm Schmidt `nOriginea ideii
de Dumnezeu, volum publicat pentru prima dat\ `n 1912. Autorul sugereaz\
c\ existase un monoteism primitiv `nainte ca b\rba]ii [i femeile s\ `nceap\ s\
idolatrizeze un num\r de zei. La `nceputuri, recunoscuser\ o singur\ Divini-
tate Suprem\, care crease universul [i orânduise de departe vie]ile oamenilor.
Credin]a `ntr-un astfel de Dumnezeu de Sus (uneori numit Dumnezeu din
Cer, datorit\ asocierii cu ideea de rai) continu\ s\ fie o tr\s\tur\ a vie]ii reli-
gioase pe care o duc multetriburi africane. Aspir\ la Dumnezeu prin rug\ciune,
crezând c\ El `i vegheaz\ [i `i va pedepsi pentru f\r\delegi. Totu[i, e bizar c\
El e absent din via]a lor de zi cu zi [i c\ nu exist\ un cult anume care s\-I fie
dedicat, iar chipul Lui nu este niciodat\ reprezentat. Membrii triburilor spun
c\ El nu poate fi exprimat [i nu trebuie s\ fie contaminat de lumea oameni-
lor. Unii zic c\ „a plecat“. ~n viziunea antropologilor, uDmnezeu s-a `ndep\rtat
atât de mult [i atât de sus, c\ a fost `nlocuit cu spirite inferioare [i divinit\]i
26 KAREN ARMSTRONG

mai accesibile. Astfel c\, afirm\ teoria lui Schmidt, `n vremurile str\vechi,
Dumnezeului de Sus I-au luat locul zeii mai atr\g\tori din panteonuri
le p\gâne.
Prin urmare, la `nceput a fost Un Singur Dumnezeu. Dac\ este a[a, atunci

monoteismul
voltat pentru aa explica
fost unamisterul
dintre ideile timpurii
[itragedia vie]ii,pedar
care[i fiin]ele
pentru aumane le-au dez-
ar\ta greut\]ile
pe care o astfel de divinitate s-ar putea s\ le `ntâmpine.
A demonstra c\ acest lucru e adev\rat este cu neputin]\. Exist\ multe
teorii despre srcinea religiei, dar se pare c\ oamenii au pl\smuit divinit\]i
dintotdeauna, iar când o anumit\ idee religioas\ nu li se mai potrive[te, ea este
pur [i simplu `nlocuit\. Asemenea idei dispar pe t\cute, f\r\ zgomot, a[a cum
s-a `ntâmplat cu Dumnezeul din Cer. ~n zilele noastre, mul]i ar zice c\ Dum-
nezeul adorat secole `ntregi de evrei, cre[tini [i musulmani a devenit la fel de
`ndep\rtat ca Dumnezeul din Cer, iar al]ii chiar au afirmat c\, de fapt, a murit.
F\r\ `ndoial\ c\ El pare s\ se retrag\ din vie]ile unui num\r din ce `n ce mai
mare de oameni, mai ales din Europa Occidental\. Ei vorbesc despre „un gol
l\sat de Dumnezeu“ `n con[tiin]a lor, acolo unde existase cândva, din cauz\
c\, de[i El pare neimportant `n unele zone, a jucat un rol crucial `n istoria
noastr\ [i a fost una dintre marile idei ale omenirii din toate timpurile. Ca s\
`n]elegem ce pierdem – `n caz c\ El chiar dispare – trebuie s\ vedem ce f\ceau
oamenii când au `nceput s\ i se `nchine acestui Dumnezeu, dar [i ce `nsemna
El [i cum `l concepeau. Ca atare, suntem nevoi]i s\ ne `ntoarcem `n timp, `n
Orientul Mijlociu, acolo unde a ap\rut ideea Dumnezeului nostru, cu peste
paisprezece mii de ani `n urm\.
Unul dintre motivele pentru care religia pare lipsit\ de relevan]\ azi este
faptul c\ mul]i dintre noi nu mai au sentimentul c\ sunt `nconjura]i de
nev\zut. Cultura noastr\ bazat\ pe [tiin]\ ne `nva]\ s\ ne concentr\m aten]ia
pe lumea fizic\ [i material\ din fa]a noastr\. Acest fel de a privi universul a dus
la rezultate spectaculoase, iar o consecin]\ este c\, oricum, am alungat im-
presia c\ exist\ o dimensiune „spiritual\“ sau „sacr\“ ce p\trunde `n existen]a
oamenilor din societ\]ile tradi]io naliste la fiecare nivel, o dimensiune care a
fost odinioar\ o component\ esen]ial\ a omului ce experimenta lumea. ~n in-
sulele din Marea Sudului, acestei for]e misterioase i se spune mana. Pentru
al]ii, ea `nseamn\ prezen]\ sau spirit. Uneori, a fost perceput\ ca fiind o for]\
impersonal\, asemenea unei forme de radioactivitate sau de electricitate. S-a
ISTORIA LUI DUMNEZEU 27

crezut c\ ea `[i are s\la[ul `n [efii de triburi, `n plante, pietre sau animale. La-
tinii au tr\it experien]a numina (spirite) `n dumbrave sacre. Arabii au sim]it
c\ peisajul e populat cu jinn. Oamenii au dorit, fire[te, s\ intre `n contact cu

respectiva realitate [i s\puterile


Când au personalizat o supun\. Dar au
nev\zute subvrut, de unor
forma asemenea, s\ o admire.
divinit\]i, asoci-
indu-le cu vântul, soarele, marea [i stelele, c\rora le atribuiau tr\s\turi
omene[ti, [i-au exprimat afinitatea cu nev\zutul [i cu lumea din jurul lor.
Rudolf Otto, istoric german al religiilor, autorul unei c\r]i importante in-
titulate Sacrul [i publicate `n 1917, credea c\ sim]ul special al „numinosului“
este vital pentru religie. A sus]inut c\ el preced\ orice dorin]\ de a explica
srcinea lumii sau de a g\si un temei pentru comportamentul moral. Fiin]ele
umane simt `n mai multe feluri puterea numinoas\, care poate provoca o su-
rescitare s\lbatic\, asemenea celei din vremea bacanalelor, sau inspir\ un calm
profund. Alteori, oamenii sim]eau groaz\ [i umilin]\ `n prezen]a for]ei ne-
cunoscute ce exista `n toate aspectele vie]ii. Când au `nceput s\-[i pl\smuiasc\
miturile [i s\-[i adore zeii, oamenii nu se aflau `n c\utarea unei explica]ii di-
recte a fenomenelor naturii. Pove[tile istorice, precum [i picturile [i sculptu-
rile rupestreau fost `ncercarea lor de a da glas uimirii [ide a lega p\trunz\torul
mister de propriile lor vie]i. Poe]ii, muzicienii [i arti[tii `n general sunt im-
pulsiona]i [i azi de aceea[i dorin]\. ~n Paleolitic, de exemplu, perioad\ când
se dezvolta agricultura, cultul Zei]ei-Mam\ afirma c\ fertilitatea, care putea
schimba via]a omului, era sacr\. Arti[tii au cioplit statui `n care o `nf\]i[eaz\
ca pe o femeie `ns\rcinat\, goal\. Arheologii au descoperit asemenea repre-
zent\ri peste tot `n Europa, dar [i `n Orientul Mijlociu [i `n India, iar
Zei]a-Mam\ a r\mas un reper importat `n imaginar secole de-a rândul. Ase-
menea str\vechiului Dumnezeu din Cer, a fost asimilat\ `n panteonurile de
mai târziu, `mpreun\ cu alte zeit\]i timpurii. Era una dintre cele mai puter-
nice divinit\]i, f\r\ `ndoial\ mai puternic\ decât Dumnezeu din Cer, care a
r\mas o figur\ obscur\. ~n Sumerul antic purta numele de Inana, `n Babilon
se numea I[tar, `n Canaan i se spunea Anat, `nEgipt era Isis, iar `n Grecia, Afro-
dita. ~n toate aceste culturi s-au n\scut pove[ti asem\n\toare, care aminteau
despre rolul ei `n via]a spiritual\ a oamenilor. Astfel de mituri nu cereau o in-
terpretare literal\, fiind tentative metaforice de a descrie o realitate prea com-
plex\ [i prea impalpabil\ pentru a fi exprimat\ ǹ orice alt\ manier\. Pove[tile
28 KAREN ARMSTRONG

dramatice despre zei [i zei]e i-au ajutat pe oameni s\-[i dezvolte un sim]
special fa]\ de for]ele puternice, dar nev\zute, care `i `nconjoar\.
Se pare c\ `n Antichitate oamenii sim]eau c\ nu pot deveni cu adev\rat

fiin]e
sigur, umane
fragil\ decât participând
[i st\tea sub semnulla via]a divin\.
mor]ii. A[a Existen]a p\mânteasc\
c\, imitând era, de-
ac]iunile zeilor,
b\rba]ii [i femeile c\p\tau [i ei ceva din marea putere [i din eficacitatea divi-
nit\]ilor. Astfel, se credea c\ zeii `i `nv\]aser\ pe oameni c\ construiasc\ ora[e
[i temple, care erau simple copii ale s\la[ului lor de pe t\râmul divin. Lumea
sacr\ a zeilor, a[a cum era `nf\]i[at\ `n mituri, nu era doar un ideal la care as-
pirau fiin]ele omene[ti, ci reprezenta chiar prototipul existen]ei umane. Era
matricea srcinar\ sau arhetipul dup\ care se modela via]a noastr\ de aici.
Exista credin]a c\ aici, pe p\mânt, totul este o copie a unui srcinal din lumea
divinului, percep]ie care a hr\nit mitologia [i modul de organizare social\ [i
ritual\ din majoritatea culturilor antice, continuând s\ influen]eze societ\]ile
tradi]ionale care supravie]uiesc [i azi. (1) ~n Iranul antic, de pild\, se credea c\
fiecare persoan\ [i fiecare obiect din realitatea lumeasc\ (getik) are un cores-
pondent `n lumea arhetipal\ a realit\]ii sacre (menok). Nou\, celor din lumea
modern\, ne e greu s\ `n]elegem o asemenea viziune, deoarece autonomia [i
independen]a sunt, pentru noi, valori umane supreme. Totu[i, celebrul dicton
Post coitum omne animal tristis est („Dup\ actul sexual, orice fiin]\ este trist\“)
continu\ s\ sintetizeze o experien]\ obi[nuit\, anume aceea c\, dup\ un mo-
ment intens, a[teptat cu mare ner\bdare, sim]im adesea c\ ne-a sc\pat ceva
important, ce r\mâne de neatins. Imitarea unui zeu a fost i[ este o no]iune im-
portant\ `n religie. Odihna de Sabat sau sp\larea picioarelor unui om `n Joia
Mare, gesturi care, `n sine, sunt lipsite de semnifica]ie, au acum un sens [i sunt
sfinte, deoarece oamenii cred c\ Dumnezeu a f\cut El ~nsu[i aceste lucruri.
~n lumea Mesopotamiei antice exista acela[i tip de spiritualitate. ~n ]inutul
cuprins `ntre Tigru [i Eufrat, adic\ `n Irakul de azi, locuia `n jurul anului
4000 `.e.n. poporul sumerian, care a `ntemeiat una dintre primele culturi ma-
jore din Oikumene (lumea civilizat\). ~n ora[ele Ur, Ereh [i Ki[, sumerienii au
inventat scrierea cuneiform\, au ridicat extraordinarele temple-turn numite
zigurate [i au creat legi impresionante, dar [i o literatur\ [i o mitologie pe
m\sur\. La pu]in\ vreme dup\ aceea, akkadienii au invadat teritoriul [i au
adoptat limba [i cultura Sumerului, iar mai târziu, `n jurul anului 2000 `.e.n.,
ISTORIA LUI DUMNEZEU 29

amori]ii au cucerit t\râmul sumero-akkadian, stabilindu-[i capitala la Babi-


lon. ~n sfâr[it, peste al]i cinci sute de ani, asirienii s-au stabilit la Ashur, care
era aproape, dup\ care au cucerit Babilonul, `n secolul al VIII-lea `.e.n., iar

tradi]ia babilonian\
avea s\ devin\ s-a r\sfrânt
P\mântul asuprapentru
F\g\duin]ei mitologiei
vechii[i israeli]i.
religiei din Canaan,altor
Asemenea care
popoare antice, babilonienii erau `ncredin]a]i c\ `nf\ptuirile lor culturale li se
datorau zeilor, care le dezv\luiser\ stilul lor de via]\ str\mo[ilor mitici. A[adar,
Babilonul `nsu[i era considerat o imagine a paradisului, iar fiecare templu era
considerat o copie a unui palat celest. Leg\tura cu lumea sacr\ se s\rb\torea
[i se perpetua an de an, la marele Festival al Anului Nou, s\rb\torit pentru
prima dat\ `n secolul al VII-lea `.e.n. Se ]inea `n Babilon, ora[ul sfânt, `n luna
lui Nyssan – aprilie – [i includea o ceremonie solemn\ de `ntronare a regelui
care avea s\ domneasc\ `nc\ un an. Cu toate acestea, stabilitatea politic\ putea
dura atâta vreme cât participa la domnia mai durabil\ [i mai concret\ exerci-
tat\ de zei, care, creând lumea, aduseser\ ordinea `n haosul primordial. Cele
unsprezece zile sacre ale Festivalului `i proiectau pe participan]i `n afara tim-
pului profan, conducându-i `n universul sacru [i etern al zeilor prin interme-
diul gesturilor ritualice. Un ]ap era sacrificat pentru a simboliza moartea
vechiului an. Umilirea `n public a regelui [i `ntronarea unui monarh de car-
naval `n locul lui era un mijloc de reprezentare a haosului srcinar, iaro b\taie
simulat\ punea `n scen\ lupta zeilor `mpotriva for]elor distructive.
Ac]iunile simbolice aveau valoare sacr\ [i, cu ajutorul lor, babilonienii se
cufundau `n puterea sacr\, adic\ `nmana, de care depindea m\rea]a lor civiliza]ie.
Cultura era resim]it\ ca o realizare [ubred\, care putea oricând s\ cad\ prad\
for]elor dezordinii [i ale dezintegr\rii. ~n dup\-amiaza celei de-a patra zi a fes-
tivalului, preo]ii [i muzican]ii se adunau `n Sfânta Sfintelor pentru a recita
Enuma Elish, poemul epic ce pream\rea victoria zeilor care au `nvins haosul.
Nu era o poveste despre srcinile concrete ale vie]ii pe p\mânt, ci o `ncercare
simbolic\ [i deliberat\ de a afirmac\ exist\ un mare mister [ide a dezl\n]ui for]a
lui sacr\. A istorisi literal geneza nu era cu putin]\, fiindc\ nimeni nu fusese
martor la acele `ntâmpl\ri de ne`nchipuit. Astfel, mitul [i simbolul erau singurele
mijloace potrivite [i capabile s\ le descrie. Dac\ arunc\m o privire `nEnuma
Elish, putem p\trunde o clip\ `n spiritualitatea din care avea s\ se nasc\, peste
veacuri, propriul nostru Dumnezeu Creator. Chiar dac\viziunile despre facerea
30 KAREN ARMSTRONG

lumii din Biblie [i Coran vor lua forme foarte diferite, acele mituri bizare nu
vor disp\rea niciodat\ definitiv, ci vor intra din nou `n istoria lui Dumnezeu,
dar mult mai târziu, când vor `mbr\ca o form\ monoteist\.

Povestea
vedea, va fi de`ncepe
marechiar de la apari]ia
importan]\ zeiloriudaic\
`n mistica `n[i[i, [item\ care, dup\deopotriv\.
musulman\ cum vom
La `nceput, spune poemul Enuma Elish, zeii au ie[it, doi câte doi, dintr-o ma-
terie amorf\, apoas\, substan]\ ea `ns\[i divin\. ~n mitul babilonian – [i, mai
târziu, `n reprezentarea biblic\ – nimic n-a ap\rut din neant, idee care `i era
str\in\ lumii antice. ~nainte de apari]ia zeilor [i a fiin]elor umane, aceast\
sacr\ materie inform\ existase dintotdeauna. Când au `ncercat s\-[i `nchipuie
sursa primordial\ divin\, babilonienii [i-au imaginat-o sub forma pustiului
ml\[tinos din Mesopotamia, unde potopul amenin]a s\ [tearg\ de pe fa]a
p\mântului [ubreda lucrare a oamenilor. ~n Enuma Elish, haosul nu este o
materie `n clocot, ci una lichid\, f\r\ `ngr\dire, f\r\ form\ [i f\r\ identitate:

„Când dulcele [i amarul


erau amestecate, iar nicio trestie `mpletit\ [i niciun fir de papur\
nu murd\reau apa,
zeii nu aveau nume, nicisrcine, nici viitor.“ (2)

Apoi s-au ivit trei zei din pustia primordial\: Apsu (identificat cu apele
dulci ale râurilor), so]ia lui, Tiamat (apa s\rat\), [i Mummu, Pântecele haosului.
Ei erau, ca s\ zicem a[a, un tipar al `nceputurilor, inferior, care trebuia
`mbun\t\]it. Apsu [i Tiamat se traduc prin „pr\pastie“ [i, respectiv, „neant“
sau „h\u f\r\ fund“. Aveau `n comun iner]ia f\r\ form\ a amorfului srcinar,
lipsindu-le o identitate clar\.
Apoi au ap\rut al]i zei, printr-un proces numit emana]ie, care va deveni
foarte important `n istoria lui Dumnezeu. S-au ivit doi câte doi, fiecare `ntru-
pat mai bine decât precedentul, pe m\sur\ ce evolu]ia divin\ `[i urma cursul.
~ntâi au ie[it Lahmu [i Lahamn (numele lor `nseamn\ „mâl“, deci apa [i ]\râna
erau tot amestecate). Au urmat An[er [i Ki[
ar, adic\ cerul [i marea. Apoi au venit
Anu (cerurile) [i Ea (p\mântul), ca s\ `ntregeasc\ bine`n]eles crea]ia. Lumea
divin\ avea cer, râuri [i p\mânt, separate `ntre ele, dar geneza abia `ncepuse.
For]elor haosului [i ale descompunerii li se putea ]ine piept numai printr-o
ISTORIA LUI DUMNEZEU 31

ne`ncetat\ [i dureroas\ lupt\. Zeii mai tineri [i mai activi s-au ridicat `mpo-
triva propriilor p\rin]i, dar, de[i Ea a reu[it s\-i `nving\ pe Apsu [i Mummu,
nu i-a f\cut fa]\ lui Tiamat, care a avut de partea ei `n lupt\ o ceat\ de mon[tri

diformi.
mai reu[itDin fericire,deavea
specimen un copil minunat,
descenden]\ divin\. Lapeo Marduk,
`ntrunireZeul Soarelui,
a Marii cel
Adun\ri
a zeilor, el a promis s\ se va lupta cu Tiamat, `n schimbul promisiunii c\ va
ajunge conduc\tor. A izbutit cu mare cazn\ s\-l ucid\ pe du[man, dup\ o
lupt\ lung\ [i primejdioas\. Conform acestui mit, creativitatea este o b\t\lie
`mpotriva sor]ilor cople[itori, care se câ[tig\ prin str\danie.
Stând victorios pe uria[ul trup ucis al lui Tiamat, Marduk a hot\rât s\
creeze un alt univers [i a spintecat cadavrul `n dou\ – pentru a forma bolta
cerului [i lumea oamenilor –, apoi a `ntocmit legi care s\ p\streze totul a[a.
Ordinea trebuia s\ domneasc\. Totu[i, fiindc\ izbânda nu era deplin\, tre-
buia s\ fie consfin]it\ an de an, printr-o ceremonie special\. Apoi zeii s-au
`ntâlnit la Babilon, centrul noului p\mânt, [i au construit un templu unde
se puteau `nf\ptui riturile celeste. Rezultatul a fost marele zigurat ridicat `n
onoarea lui Marduk, „templul p\mântesc, simbol al cerurilor infinite“. Când
a fost gata, Marduk [i-a luat locul `n vârf, iar zeii strigau `n jurul lui: „Acesta
este Babilonul, ora[ul `ndr\git de Domnul, s\la[u l vostru drag!“ Apoi a ofi-
ciat un ceremonial „din care firea `[i ia alc\tuirea, prin care lumea ascuns\
se dezv\luie, iar zeii `[i aleg locurile `n univers“. (3) Toat\ lumea se supune
legilor [i ritualurilor , nici zeii n-au de ales [i sunt martori la desf\[urarea
celor din urm\, pentru a fi siguri c\ tot ce a fost creat va d\inui. Mitul ex-
prim\ sensul l\untric al civiliza]iei, a[a cum [i-l `nchipuiau babilonienii.
{tiau prea bine c\ str\mo[ii lor construiser\ ziguratul, dar povestea din
Enuma Elish sus]inea credin]a lor c\ ceea ce au zidit poate dura numai dac\
se hr\ne[te din puterea divin\. Ritualul oficiat de Anul Nou `[i avea srci-
nile `nainte de apari]ia oamenilor, f\când parte din natura lucrurilor, c\reia
[i zeii `i erau supu[i. De asemenea, mitul se `ntemeia pe convingerea c\ Ba-
bilonul era un loc sacru, centrul lumii [i casa zeilor, no]iune crucial\ `n
aproape toate sistemele religioase din Antichitate. Ideea unui ora[sfânt, `n care
b\rba]ii [i femeile sim]eau c\ sunt `n leg\tur\ cu for]a divin\, sursa a tot ce
exist\ [i mi[c\, va r\mâne important\ `n toate cele trei religii monoteiste ale
propriului nostru Dumnezeu.
Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.