Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Tema: Comunicare formă fundamentală a
interacţiunii interpersonale
Chișinău 2019
COMUNICAREA INTERPERSONALĂ
Comunicarea interpersonala este un mijloc prin care receptorii analizeaza informatiile
provenite din mass-media.
Normele de grup
Comunicarea mediatica are loc intr-un context social, receptia mesajelor nefiind privita
ca un fenom individual. Opiniile, conceptile, atitudinile indivizilor au in mare masura un
caracter social, sugerand o anumita cultura de grup. Comunicarea intr-un grup a unui mesaj
care nu este conform acelui grup, nu duce la o modificare de esenta a opiniilor si atitudinilor.
Mai repede se va inregistra o shimbare de atitudine fata de emitent.
-existenta unor coduri comune inte emitator si receptor, (semne si reguli de codificare a
informatiei);
Dupa cum se poate observa, teoria generala a informatiei pune accentul pe aspectele
formale ale procesului de comunicare si pe modalitatile logice de structurare a mesajelor, fara a
acorda aceeasi importanta semnificatiei acestora si meanismelor psihologice implicate in
desfasurarea procesului.
Teoriile constructviste pun accentul asupra proceselor psihice prin care informatia
structureaza sau modifica sistemul de reprezentari ale subiectului, intervenind direct in
activitatea de construire a realitatii sociale. Din aceasta perspectiva, comunicarea este inteleasa
ca un proces de co-elaborare a realitatii, constituind astfel obiectul comunicarii interpersonale.
Legatura dintre reprezentarile sociale si comunicare este atat de stansa incat, dupa cum
remarca Moscovici[1], in absenta comunicarii, posibilitatea aparitiei si vehicularii
reprezentantilor ar fi practic imposibila ( reprezentarea constituind cea mai impotanta
componenta psigologica a informatiei ).
Limba este definita ca un sistem complex de comunicare sociala, produs al evolutiei
istorice si culturale a unei comunitati (grup etnic, popor sau natiune)[2]. Fiind un rezultat
natural al coexistentei membrilor unei comunitati, limba acumuleaza in structura si dinamica sa
intreaga experienta a generatiilor care s-au succedat in plan istoric, fiind atat consecinta cat si
conditia esentiala a oricarui progres social, cultural sau tehnologic. Prin intermediul limbii se
fixeaza, se prelucreaza si se treansmite experienta sociala a unei comunitati, sub forma e
cunostinte, credinte, valori, norme si metode culturale. Limba este mijlocul esential si
indispensabil socializarii si instrumentul de comunicare interumana in contextul tuturor
activitatilor sociale.
Universul existential este dat de continutul evenimentelor traite, direct sau indirect,
constientizate sau nu la un moment dat, dar care au avut efecte in plan individual; universul
semantic este format din acele evenimente ale universului existential care au capatat o
semnificatie in campul constiintei individuale; universul lingvistic este zona evenimentelor
care pot constitui obiectul unor mesaje, in urma codificarii lor prin intermediul unui limbaj
natural su artificial.
Deci, din perspectiva psihosociala, actul comunicarii semnifica mult mai mult decat
simpla transmitere de informatie: este vorba de racordarea a doua universuri existentiale. Prin
intermediul limbajului interior trairile psihologice cele mai subtile capata consistenta, forma si
vaoare; ulterior trairile fara de care forma de comunicare umana este de neconceput.
O serie de cercetari concrete au vizat determinarea ponderii cu care diferitele modalitati
de codare a informatiei participa la desfasurarea comunicarii interpersonale si de grup. Astfel,
s-a constatat existenta unei ample complementaritati intre limbajul verbal si cel nonverbal,
acesta din urma avand o pondere ce poate varia intre 30% si 70% in structurarea mesajelor in
functie de natura situatiei si caracteristice personale ale interlocutorilor. In cazul relatiilor
oficiale aceasta pondere este foarte redusa, in timp ce in cazul relatiilor profunde este foarte
mare.