Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Bazinul hidrografic Dunăre

1. Introducere
Cadrul legal european în domeniul apelor are la bază Directiva Cadru Apă (2000/60/CE)
şi Directiva privind evaluarea şi managementul riscului la inundaţii (2007/60/CE).
Directiva Cadru Apă (Directiva 2000/60/CE - DCA) reprezintă prevederea legală
europeană fundamentală pentru domeniul apelor, care promovează conceptul gestionării
ecosistemice, introducând obiective noi pentru protejarea ecosistemelor acvatice, element ce asigură
utilizarea sustenabilă a resurselor de apă pe termen lung pentru oameni, economie și mediu.
Directiva Cadru Apă încorporează principiile fundamentale de gestionare integrată a
bazinelor hidrografice care reunește aspectele ecologice și economice în activitatea de gestionare a
resurselor de apă.
Scopul principal al Directivei Cadru Apă este atingerea unei stări ecologice bune pentru
toate corpurile de apă. Acest obiectiv global înglobează obiectivele de stare ecologică și chimică bună
a apelor de suprafață, respectiv potențial ecologic bun și stare chimică bună pentru corpurile de apă
puternic modificate și artificiale și de stare chimică și cantitativă bună a apelor subterane.
Din punct de vedere instituțional, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împreună cu
Administraţia Naţională „Apele Române” au fost desemnate, autorităţi competente pentru
implementarea Directivei Cadru Apă în România.
La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor
Costiere, în conformitate cu Legea Apelor şi HG nr. 270/2012, funcționează un Comitet de Bazin.
Scopul creării Comitetului de Bazin a fost colaborarea eficientă a organismelor teritoriale de
gestionare a resurselor de apă cu instituțiile administraţiei publice centrale și locale, utilizatorii din
bazinul respectiv, beneficiarii serviciilor publice de gestionare a resurselor de apă şi a organizaţiilor
neguvernamentale locale cu profil de protecţie a mediului.
Conform art. 13 al Directivei Cadru Apă, statele membre trebuie să realizeze un plan de
management pentru fiecare bazin/district hidrografic, iar dacă sunt localizate într-un district
internaţional, trebuie să asigure coordonarea pentru producerea unui singur plan de management.
România, fiind localizată în bazinul Dunării, contribuie la elaborarea Planului de Management al
Districtului Hidrografic al Fluviului Dunărea (Figura 1.1).

1
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Figura 1.1. Districtul Hidrografic al Fluviului Dunărea

2. Prezentarea generală bazinului/spațiului hidrografic

Spaţiul Hidrografic Dobrogea, Delta Dunării și Apele Costiere, reprezentate în Figura 2.1,
sunt situate în partea de sud-est a ţării, fiind delimitate astfel:
- Spaţiul Hidrografic Dobrogea: la nord și nord – est de Delta Dunării, la est de apele
costiere ale Mării Negre, la sud de graniţa cu Bulgaria, iar la vest de Fluviul Dunărea;
- Delta Dunării: la nord de graniţa cu Ucraina, la est de Marea Neagră, la sud și vest de
Spaţiul Hidrografic Dobrogea;
- Apele Costiere: la nord de graniţa cu Ucraina, la est de Marea Neagră, la sud de graniţa cu
Bulgaria iar la vest de Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării.
Din punct de vedere administrativ, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării cuprind
teritoriul a două judeţe, respectiv: Constanţa şi Tulcea.
Populaţia totală este de circa 966.922 locuitori, densitatea populaţiei fiind de 62 loc./km2.
Principalele aglomerări urbane sunt: Constanța, Tulcea, Medgidia și Mangalia.

2
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Figura 2.1 Fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spațiul Hidrografic Dobrogea și Apele Costiere

Hidrografie
Bazinul hidrografic al Dunării ocupă circa 10% din suprafaţa continentului. Prin lungimea
de 2.780 km, suprafaţa bazinului hidrografic de peste 801.463 km2 şi prin debitul mediu multianual
de aproximativ 6.500 m3/s, Dunărea, după Volga, este al doilea fluviu din Europa.
Întreaga suprafaţă a României este situată în districtul hidrografic al Fluviului Dunărea, ceea
ce reprezintă 29% din suprafaţa districtului hidrografic al Dunării, fiind ţara cu cea mai mare suprafaţă
din bazinul Dunării.
Delta Dunării se întinde pe o suprafaţă de 4.757 km2, reprezentând o pondere de 2% din
suprafaţa ţării. Reţeaua hidrografică existentă în Delta Dunării este reprezentată de cele trei braţe ale
Fluviului Dunărea, cu o lungime totală de 290 km şi o densitate medie de 0,06 km/km2. În afara celor
trei braţe ale Fluviului Dunărea, există o reţea de 33 canale, gârle, sahale, japşe şi periboine,
necadastrate, ce fac legătura între lacurile deltaice şi cele trei braţe ale Fluviului Dunărea.
Reţeaua hidrografică cuprinde un număr de 16 cursuri de apă cadastrate, cu o lungime
totală de 542 km şi o densitate medie de 0,16 km/km2.

3
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Relief
În Delta Dunării se disting pe de o parte forme pozitive de relief, constituite din
promontoriile platoului Bugeacului, grindurile fluviale, formaţiunile de acumulare litorală formate
prin juxtapunerea a numeroase cordoane litorale vechi (grindurile marine) şi cordoanele litorale
actuale, iar pe de altă parte formele negative de relief acoperite de apă, care alcătuiesc reţeaua
hidrografică a Deltei.
Circa 20,5% din arealul Deltei Dunării se află situat sub nivelul mediu al Mării Negre. Restul
arealului deltei cuprinde suprafeţe cu altitudini pozitive între 0 şi 1 m, în proporţie de 54,5% şi
respectiv cu altitudini între 1 şi 2 m, pe circa 18 % din areal.
Altitudinea medie a reliefului Deltei Dunării, este de circa 0,52 m. Diferenţele teritoriale ale
spaţiului deltaic sunt reflecţia particularităţilor circulaţiei apei.
Relieful Spaţiului Hidrografic Dobrogea este caracterizat de următoarele forme
geomorfologice: Masivul Dobrogei de nord şi Podişul Dobrogei de sud. Grupa Măcinului, din
Masivul Dobrogei de nord reprezintă cea mai înalta formă de relief, atingând 467 m în culmea
Pricopan.
Podisul Casimcea, cu topografia cea mai înaltă a zonei reprezentată de dealul Alah – Bair
(300-350m) reprezintă nodul orografic de unde apele se răsfiră spre sud-vest, sud şi sud-est.
Pe sectorul Dobrogei de sud se delimitează ca unitate morfologică semnificativă Podişul
Tortomanului, care ocupă o fâşie lată de cca. 30 km, delimitat la vest de culoarul Dunării, iar la est
de Marea Neagră. Înălţimile acestuia sunt cuprinse între 10 m şi 200 m.
Sectorul vestic al Dobrogei de sud este compartimentat astfel:
 Podişul Topraisar – situat la sud de Constanţa până la graniţa cu Bulgaria, se înscrie
morfologic în relief printr-o denivelare de 20 – 4 m faţă de Podişul Cobadin. Altitudinea medie a
podişului este de 60 – 70 m.
 Podişul Cobadin – ocupă partea centrală a Dobrogei de sud şi prezintă cote cuprinse
între 150 – 170 m cu înclinare spre est şi sud.

4
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Figura 2.2 Principalele unități de relief

5
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Utilizarea terenului
Modul de utilizare a terenului Spaţiului Hidrografic Dobrogea este influenţat de condiţiile
fizico-geografice, cât şi de factorii antropici, şi prezintă următoarea distribuţie: 20,33% păduri, 1,02%
păşuni, 71,09% terenuri arabile, 2,49% luciu de apă, etc.
În Delta Dunării pădurile ocupă un procent de 11,66%, păşunile 1,3%, terenul arabil 12,70%,
iar luciul de apă reprezintă cel mai mare procent, 73,14%.

Figura 2.3. Utilizarea terenului

6
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Geologie
Formaţiunile geologice din Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Delta Dunării sunt foarte variate
din punct de vedere petrografic în funcţie de relief. Din punct de vedere geologic, arealul Spaţiului
Hidrografic Dobrogea este caracterizat de următoarele structuri: Dobrogea de sud, Dobrogea centrală
şi Dobrogea de nord separate prin faliile Capidava - Ovidiu şi Peceneaga - Camena. Pe mai mult de
80 % din teritoriul Dobrogei apar la zi rocile silicioase.
Clima
Având în vedere aşezarea ţării noaste în arealul climatului temperat continental, Delta
Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apele Costiere sunt caracterizate de acest climat cu
următoarele influenţe:
- Precipitaţiile medii la nivelul Mării Negre sunt de 290 mm/an (cele mai mici în nord-vest,
cele mai mari în est). Evaporaţia medie este de 807 mm/an (cu variaţii de 20% pe suprafaţa marii);
- Clima Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influenţe pontice.
Regimul termic (temperatura aerului) are valori moderate cu o uşoară creştere de la vest spre est.
Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care este de cca.
2.300 - 2.500 ore, iar radiaţia solară globală însumează anual 125 - 135 kcal/cm2, fiind printre cele
mai mari din ţară;
- Cele două mari bazine acvatoriale, Marea Neagră şi Fluviul Dunărea, între care este situat
Spaţiul Hidrografic Dobrogea, influenţează cantitatea precipitaţiilor din zonă, acestea înregistrând
valori cuprinse între 350 – 500 mm/an. Temperatura medie multianuală înregistrată este de 11oC.

7
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

3. Caracterizarea apelor de suprafaţă

Categorii de apă de suprafaţă

La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor
Costiere există următoarele categorii de ape de suprafaţă:
 râuri (naturale, puternic modificate şi artificiale) – 1.617 km (râuri cadastrate),din care:
o râuri permanente – 1.515 km, ce reprezintă cca. 94% din totalul cursurilor de apă;
o râuri nepermanente – 102 km, ce reprezintă cca. 6% din totalul cursurilor de apă;
 lacuri naturale - 75 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;
 acumulări - 6 cu suprafaţa mai mare de 0,5 km2;
 ape tranzitorii - 781,37 km2 (619,37 km2 ape tranzitorii marine şi 162 km2 lacul Sinoe);
 ape costiere - 571,8 km2.

Figura 3.1. Categorii de ape de suprafață

8
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Ecoregiuni
La nivelul Fluviului Dunărea
(sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării,
Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor
Costiere din cele 25 de ecoregiuni definite
pentru Europa în Anexa XI a Directivei
Cadru în domeniul Apei (Ilies 1978), pe
baza caracteristicilor ecologice şi a
distribuţiei geografice a faunei acvatice, aşa
cum a fost indicat şi în cadrul primului Plan
de Management a fost definită o singură
ecoregiune, respectiv: Ecoregiunea Pontică
– 12.

Figura 3.2. Ecoregiuni la nivelul Fluviului Dunărea

(sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spațiului
Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere

Tipologia apelor de suprafaţă

Directiva Cadru Apă prevede ca, pentru fiecare categorie de apă de suprafaţă, corpurile de
apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferenţiate după tipul lor.
Clasificarea tipologică a apelor de suprafaţă, este bazată pe aceleaşi principii enunţate în
cadrul Primului Plan de Management, respectiv abordarea top-down (parametrii descriptivi abiotici -
factori presupuşi a se afla în relaţie indirectă cu comunităţile biologice) şi abordarea bottom-up
(măsurători directe ale variabilităţii comunităţilor biologice). Suprapunerea celor două abordări
conduce la definirea tipologiilor semnificative din punct de vedere al comunităților biologice, luându-
se în considerare reprezentativitatea anumitor elemente biologice pentru categoriile de apă respective
şi disponibilitatea datelor.
9
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Tipologia cursurilor de apă

În cazul cursurilor de apă, pentru caracterizarea tipologică abiotică a cursurilor de apă
din România, care are la bază sistemul B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apă), s-au
considerat aceiași parametrii utilizați în primul Plan de Management Bazinal, respectiv:
- parametrii obligatorii - ecoregiunea, altitudinea bazinului, caracteristicile geologice,
suprafaţa bazinului de recepţie
- parametrii opţionali - structura litologică a patului albiei, debitul specific mediu multianual,
debitul specific mediu lunar minim anual cu probabilitate de 95%, panta medie a cursului de apă,
caracteristicile climatice: precipitaţiile medii multianuale şi temperatura medie multianuală.
Caracterizarea biotică şi reactualizarea tipologiei cursurilor de apă
În cazul cursurilor de apă caracterizarea biotică s-a realizat prin menţinerea abordării din
primul Plan de Management, ce a constat în corelarea informaţiilor 43 abiotice cu tipurile de
ihtiofaună potenţială definite de academicianul Bănărescu în 1964 (zona păstrăvului, zona lipanului,
zona scobarului şi a cleanului, zona mrenei şi zona crapului) şi cu datele rezultate prin măsurători
directe ale variabilităţii comunităţilor de nevertebrate bentice (considerat elementul cel mai
reprezentativ pentru cursurile de apă).

Figura 3.3. Tipologia cursurilor de apă la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului
Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere

10
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Tipologia lacurilor naturale

În ceea ce privește criteriile utilizate pentru clasificarea tipologică abiotică a lacurilor
naturale, menționăm că s-au menţinut criteriile utilizate în Primul Plan de Management Bazinal,
respectiv: clasa de altitudine la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, geologia bazinului
de recepţie al lacului (exprimată prin alcalinitate). Referitor la parametrul geologie se precizează că
nu există întotdeauna o relaţie biunivocă între alcalinitatea apei lacului şi roca dominantă în bazinul
de recepţie, în procesul de definire a tipologiei considerându-se geologia reală a zonei, acolo unde
natura substratului a fost evidentă.

Figura 3.4. Tipologia lacurilor la nivelul Deltei Dunării și Spațiului Hidrografic Dobrogea

11
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Tipologia lacurilor de acumulare

Pentru stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor de acumulare s-au luat în considerare aceiași
parametri ca şi în Primul Plan de Management Bazinal și anume: altitudinea la care este situat lacul, geologia
bazinului de recepţie a lacului, adâncimea medie a lacului și timpul de retenţie.
Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring, fiind
investigate fitoplanctonul și fitobentosul. Aplicând principiul ierarhizării elementelor biologice în funcţie de
reprezentativitatea lor, fitoplanctonului i-a revenit un rol esenţial în stabilirea tipologiei biotice.
Tipologia apelor tranzitorii
În definirea tipologiei abiotice s-au menținut parametrii din cadrul Primului Plan de Management
Bazinal, bazați pe o combinaţie a sistemului A şi sistemului B din Anexa II a Directivei Cadru Apă:
ecoregiunea, salinitatea, zona afectată de maree, adâncimea, caracteristicile de amestec ale apelor, viteza
curenţilor (ape tranzitorii marine), turbiditatea apei, compoziţia medie a substratului, temperatura apei, durata
de acoperire cu gheaţă-parametru suplimentar față de DCA. 52
Prin aplicarea parametrilor respectivi, coroborat cu informaţii rezultate din măsurători directe ale
elementelor reprezentative, au fost identificate următoarele tipuri de ape tranzitorii:
ape tranzitorii lacustre
ape tranzitorii marine

Tipologia apelor costiere

Definirea tipologiei abiotice a
apelor costiere s-a bazat pe o combinaţie a
sistemului A şi sistemului B prevăzut în
anexa a II-a a Directivei Cadru Apă,
folosindu-se aceiaşi parametrii utilizaţi în
cadrul Primului Plan de Management
Bazinal: ecoregiunea, salinitatea, adâncimea,
zona afectată de maree, viteza curenţilor,
expunerea la valuri, temperatura medie
multianuală a apei, caracteristicile de
amestec, compoziţia medie a substratului,
durata de acoperire cu gheaţă - parametru
suplimentar faţă de DCA.

Figura 3.5. Tipologia apelor tranzitorii și costiere

12
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Presiunile semnificative
Elemente metodologice pentru evaluarea surselor de poluare semnificative
În conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apă, se consideră presiuni semnificative
presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat. După
modul în care funcţionează sistemul de recepţie al corpului de apă se poate cunoaşte dacă o presiune
poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor şi cu caracteristicile
particulare ale bazinului de recepţie conduce la identificarea presiunilor semnificative.
O alternativă este aceea ca înţelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de
reguli care indică direct dacă o presiune este potenţial semnificativă. O abordare de acest tip este de
a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul de apă.
În acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi potenţial
semnificative şi substanţele şi grupele de substanţe care trebuie luate în considerare.
Etapele pentru reevaluarea presiunilor semnificative cuprind:
 Analiza și evaluarea presiunilor potenţial semnificative
Această analiză a avut ca punct de plecare lista presiunilor identificate la nivelul Fluviului
Dunărea, Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere.
Astfel, identificarea tuturor tipurilor de presiuni s-a realizat având în vedere integrarea
datelor şi informaţiilor disponibile, şi anume:
- informaţii din procesul de implementare și raportare a cerințelor Directivelor Europene;
- date cuprinse în avize şi autorizaţii de gospodărirea apelor;
- rezultatele aplicării instrumentelor de modelare pentru emisiile de nutrienți din sursele
punctiforme și difuze;
- date statistice privind utilizarea terenului, aplicarea fertilizanţilor,
- lucrările hidromorfologice ce formează infrastructura națională de gospodărirea apelo
 Validarea presiunilor semnificative cu atingerea obiectivele de mediu ale corpurilor de
apă
“Presiunile semnificative” sunt acele presiuni care fie singure, fie în combinație cu alte
presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu în conformitate cu Articolul
4(1) al DCA. Obiectivele de mediu sunt reprezentate, în principal, de atingerea stării bune,
nedeteriorarea stării, împiedicarea tendinței crescătoare semnificative și durabile a poluării apei
subterane și atingerea obiectivelor DCA pentru zonele protejate.

13
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Surse punctiforme de poluare semnificative

La stabilirea presiunilor potenţial semnificative – surse punctiforme s-a aplicat un set de
criterii care au condus la identificarea presiunilor potenţial semnificative punctiforme, având în
vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafaţă, respectiv:
a. Aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerinţele Directivei privind
epurarea apelor uzate urbane - Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitori echivalenţi (l.e.)
care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără staţii de epurare şi care evacuează în resursele
de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. sunt considerate surse semnificative punctiforme dacă
au sistem de canalizare centralizat; de asemenea, sunt considerate surse semnificative de poluare,
aglomerările umane cu sistem de canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta şi epura
amestecul de ape uzate şi ape pluviale în perioadele cu ploi intense;
b. Industria:
1. Instalaţiile care intră sub incidenţa Directiva 2010/75/CEE privind emisiile industriale
(Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în Registrul Polunaţilor Emişi şi Transferaţi
(E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul de mediu apă;
2. Unităţile care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţe prioritare peste
limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte
Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic
al Comunităţii)5;
3. alte unităţi care evacuează în resursele de apă şi care nu se conformează legislaţiei în
vigoare privind factorul de mediu apă;
c. Agricultura:
1. Fermele zootehnice care intră sub incidenţa Directivei 2010/75/CEE privind emisiile
industriale (Directiva IED) - inclusiv unităţile care sunt inventariate în Registrul Polunaţilor Emişi şi
Transferaţi (E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul de mediu apă;
2. Fermele care evacuează substanţe periculoase (lista I şi II) şi/sau substanţe prioritare peste
limitele legislaţiei în vigoare (în conformitate cu cerinţele Directivei 2006/11/EC care înlocuieşte
Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanţele periculoase evacuate în mediul acvatic
al Comunităţii)6;
3. alte unităţi agricole cu evacuare punctiformă şi care nu se conformează legislaţiei în
vigoare privind factorul de mediu apă;

14
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Surse de poluare urbane/aglomerări umane

La nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu – Issacea) există un număr de 11 aglomerări
umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 69787 l.e, considerate presiuni potențial
semnificative.
În tabelul 3.1. se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi situaţia
dotării cu sisteme de colectare și staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă,
exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013
Tabel 3.1.
Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor organice totale, colectate
şi epurate la nivelul Fluviului Dunărea(sectorul Chiciu-Issacea)
Dimensiune Număr de Nr. sisteme de Nr. de staţii de Încărcare
aglomerări aglomerări colectare epurare organică totală
umane umane (l.e.)
> 150000 l.e. 0 0 0 0
15000 – 150000 1 1 1 21718
l.e.
10000 – 15000 2 2 1 22699
l.e.
2000-10000 l.e. 8 2 1 25370
Total 11 5 3 69787

La nivelul Deltei Dunării există un număr de 14 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o

încărcare organică totală de 153920 l.e, considerate presiuni potențial semnificative.
În Tabelul 3.2. se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi situaţia
dotării cu sisteme de colectare și staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă,
exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013.
Tabel 3.2.
Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor organice totale,
colectate şi epurate în Delta Dunării
Dimensiune Număr de Încărcare
Nr. sisteme de Nr. de staţii de
aglomerări aglomerări organică totală
colectare epurare
umane umane (l.e.)
> 150000 l.e. 0 0 0 0
15000 – 150000
1 1 1 100000
l.e.
10000 – 15000
1 1 1 10173
l.e.
2000-10000 l.e. 12 8 4 43747
Total 14 10 6 153920

15
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

La nivelul Spațiului Hidrografic Dobrogea există un număr de 28 aglomerări umane (>2000 l.e.),
cu o încărcare organică totală de 191133 l.e, considerate presiuni potențial semnificative.
În tabelul 3.3. se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi situaţia dotării cu
sisteme de colectare și staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă, exprimată în
locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013.
Tabel 3.3.
Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor organice totale,
colectate şi epurate în Spaţiul Hidrografic Dobrogea
Dimensiune Număr de Încărcare
Nr. sisteme de Nr. de staţii de
aglomerări aglomerări organică totală
colectare epurare
umane umane (l.e.)
> 150000 l.e. 0 0 0 0
15000 –
1 1 1 58522
150000 l.e.
10000 – 15000
4 4 3 46404
l.e.
2000-10000 l.e. 23 10 7 86207
Total 28 15 11 191133

La nivelul Apelor Costiere există un număr de 14 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o

încărcare organică totală de 840072 l.e, considerate presiuni potențial semnificative.
În tabelul 3.4. se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât şi situaţia
dotării cu sisteme de colectare și staţii de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă,
exprimată în locuitori echivalenţi, la nivelul sfârşitului anului 2013.
Tabel 3.4.
Situaţia aglomerărilor umane, staţiilor de epurare, precum şi a încărcărilor organice totale,
colectate şi epurate la nivelul zonei costiere
Dimensiune Număr de Încărcare
Nr. sisteme de Nr. de staţii
aglomerări aglomerări organică
colectare de epurare
umane umane totală (l.e.)
> 150000 l.e. 1 1 2 580621
15000 –
3 3 3 185995
150000 l.e.
10000 – 15000
2 2 0 23643
l.e.
2000-10000
8 6 0 49813
l.e.
Total 14 12 5 840072

16
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

În figura 3.6 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) cu sisteme de colectare, iar în
figura 3.7 se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) şi tipul de staţii de epurare existente.

Figura 3.6 Aglomerări umane (>2000l.e.) - cu sistem de colectare la nivelul Fluviului Dunărea (sector
Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere.

17
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Figura 3.8 Aglomerări umane (>2000l.e.) - cu stații de epurare la nivelul Fluviului Dunărea (sector
Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spațiului Hidrografic Dobrogea și Apelor Costiere.

Presiuni hidromorfologice semnificative

Informaţiile despre tipurile şi mărimea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse corpurile de
apă de suprafaţă sunt necesare a fi cunoscute şi monitorizate în scopul identificării şi desemnării corpurilor de
apă puternic modificate și artificiale, precum şi pentru luarea măsurilor de renaturare sau atenuare a alterărilor
hidromorfologice pentru atingerea obiectivelor de mediu.

18
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Lucrările hidrotehnice (care constituie presiuni hidromorfologice), executate pe corpuri de apă,

pentru diverse scopuri (cum ar fi:protejarea populației împotriva inundațiilor, asigurarea cerinţei de apă,
regularizarea debitelor naturale, producerea de energie prin hidrocentrale, etc), pot avea efecte funcţionale
asupra comunităţilor umane.
Tipurile de presiuni hidromorfologice potențial semnificative identificate la nivelul Fluviului
Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere sunt datorate următoarelor
categorii de lucrări:
 Lucrări de barare transversală situate pe corpul de apă – de tip baraje, praguri de fund, lacuri
de acumulare - cu efecte asupra regimului hidrologic, stabilității albiei, transportului sedimentelor și a migrării
biotei, care întrerup conectivitatea longitudinală a corpului de apă
 Lucrări în lungul râului - de tip diguri, amenajări agricole și piscicole, lucrări de regularizare și
consolidare maluri, tăieri de meandre - cu efecte asupra vegetației din lunca inundabilă și a zonelor de
reproducere și asupra profilului longitudinal al râului, structurii substratului și biotei, care conduc la pierderea
conectivității laterale
 Prelevări și restituții/ derivații - prize de apă, restituții folosințe (evacuări), derivații cu efecte
asupra curgerii minime, stabilității albiei și biotei.
 Șenale navigabile – cu efecte asupra stabilității albiei și biotei.
La nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere au
fost identificate următoarele presiuni hidromorfologice potențial semnificative:
Lacuri de acumulare
Au fost identificate un număr de 6 lacuri de acumulare a căror suprafaţă este mai mare de 0,5 km2.
Acumulările au fost construite cu scopuri multiple: apărare împotriva inundaţiilor, alimentare cu apă potabilă
şi industrială, energetic, irigaţii, piscicultură. Cele mai importante acumulări sunt situate pe Fluviul Dunărea
şi în Spaţiul Hidrografic Dobrogea (PF I, PF II, Horia, Hazarlâc, Țibrin, Traian)
Regularizări şi îndiguiri
La nivelul Spaţiului Hidrografic Dobrogea, există un număr de 8 sectoare de râu regularizate pe o
lungime totală de 144,35 km. Analizând parametrii hidromorfologici ai acestora în conformitate cu criteriile
pentru definirea presiunilor hidromorfologice semnificative, se constată că niciuna dintre aceste lucrări nu
poate fi considerată presiune hidromorfologică semnificativă.
Derivaţii
La nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic
Dobrogea şi Apelor Costiere nu au fost identificate derivaţii.
Prelevări de apă
La nivelul Fluviului Dunărea (sector Chiciu-Isaccea) , Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic
Dobrogea şi Apelor Costiere nu s-au identificat prelevări, care să constituie o presiune potențial semnificativă
asupra corpurilor de apă.

19
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Canale navigabile
Fluviul Dunărea este principala rută navigabilă din România. Pe teritoriul românesc, calea navigabilă
se împarte în Dunărea fluvială, de la intrarea în țară până la Tulcea, și Dunărea maritimă, de la Tulcea până la
vărsarea în Marea Neagră. De asemenea, canalul Dunăre – Marea Neagră (CDMN) și canalul Poarta Albă –
Midia – Navodari (CPAMN) asigură conexiunea cu Marea Neagră.
În Figura 3.9 se prezintă presiunile hidromorfologice potențial semnificative regularizari, indiguiri
(lucrări existente) la nivelul Fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spaţiul Hidrografic Dobrogea şi Apele Costiere.

Figura 3.9. Lucrări hidrotehnice potențial semnificative la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei
Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi Apelor Costiere

Alte tipuri de presiuni antropice

La nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu-Issacea), Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic
Dobrogea şi Apelor Costiere pe lângă presiunile semnificative prezentate, au fost identificate şi alte tipuri de
activităţi/presiuni care pot afecta starea corpurilor de apă, respectiv: poluări accidentale, activităţile de pescuit
și acvacultură, extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă, invazia speciilor străine
la Marea Neagră şi în Delta Dunării, pescuitul industrial la Marea Neagră, presiuni neidentificate, etc.
Activităţi de piscicultură/acvacultură
O caracteristică importantă la nivelul Deltei Dunării şi Spaţiului Hidrografic Dobrogea o
reprezintă existenţa iazurilor piscicole, precum şi realizarea de amenajări (amenajări semi-sistematice și
lacuri de acumulare) care au folosinţă piscicolă.

Practicarea activităţilor de acvacultură intensivă pot constitui presiuni asupra corpului de apă atunci
când:
20
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

- producţia de peşte este crescută fără asigurarea unor măsuri de purificare specifice ale apei, când
pot apărea dejecţii sau scurgeri de substanţe organice, nutrienţi sau contaminanți de uz veterinar conţinuţi în
hrana administrată peştilor;
- nu este asigurată o structură adecvată pe specii în bazinele acvatice naturale/antropice;
- se produc modificări / alterări hidrologice și morfologice ale corpurilor de apă.
Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă
O altă categorie de presiuni hidro-morfologice care ar putea avea efecte asupra râurilor o constituie
balastierele. Efectele lor se materializează, în general, prin modificarea formei profilului longitudinal, în
variabilitatea depozitelor din albia râului şi în procesele de degradare, mai ales de eroziune.
Extragerea balastului şi nisipului din albiile minore ale cursurilor de apă este necesară ţinând seama
de efectele pozitive legate de realizarea secţiunilor optime de scurgere, regularizarea şi igienizarea râului în
zona de exploatare şi păstrarea talvegului natural al râului.
Exploatările forestiere. Tot în aceeaşi categorie de alte presiuni se pot înscrie şi exploatările
forestiere, în cazul în care acestea se fac haotic, nerespectând prevederile legale, efectul lor materializându-se
asupra stabilităţii terenului (prin apariţia eroziunii, formarea de torenţi, alunecări de maluri, amplificarea
viiturilor, scăderea ratei de realimentare a straturilor acvifere etc).
Invazia speciilor străine
S-a constatat că presiunile biologice exprimate prin invazia sau introducerea unor specii vegetale și
animale pot determina alterarea radicală a structurii biocenozelor din ecosistemele acvatice respective.
Referitor la populațiile de pești primele semnalări ale unor specii de pești exotici în Delta Dunării au
fost la începutul anilor 1960. Apariția acestora a generat o serie de presiuni asupra faunei autohtone, care a
condus în unele cazuri la declinul sau chiar la extincția unor specii native sensibile.

21
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Concluzionând, la nivelul Fluviului Dunărea, Deltei Dunării, Spaţiului Hidrografic Dobrogea şi

Apelor Costiere au fost identificate un număr total de 380 presiuni potential 91 semnificative, tipul acestora
fiind prezentat în figura 3.10. Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile
difuze provenite din aglomerări umane fără sisteme de colectare și din agricultură.

Figura 3.10. Ponderea presiunilor potențial semnificative

Măsuri necesare pentru reducerea efectului presiunilor hidromorfologice

Pentru reducerea efectelor presiunilor hidromorfologice asupra corpurilor de apă şi asupra

mediului în general, legislația românească în domeniu prevede o serie de reglementări, considerate
măsuri de bază, după cum urmează:
- Aplicarea prevederilor din Normativul Tehnic al lucrărilor Hidrotehnice nr. 1215/2008 al
OM nr. 1163/2007;
- asigurarea debitului salubru și de servitute aval de lucrările hidrotehnice pentru menţinerea
condiţiilor de viaţă ale ecosistemelor acvatice;
- asigurarea întreţinerii și igienizării albiei cursului de apă pe toată zona amenajată, în aval
de baraj și pe zona de influenţă a acesteia;
- realizarea instalațiilor de măsurare a debitelor aval de captări şi a debitelor uzinate;
- construirea de scări de peşti şi pasaje de trecere a ihtiofaunei pentru tipurile de lucrări
hidrotehnice noi (baraje, stăvilare, praguri);
- controlul și inspecţia la utilizatorii de apă;
- alte măsuri de întreţinere şi operare prevăzute în regulamentele de exploatare.

22
 Robert-Lucian Ciobanu - Bazinul hidrografic Dunăre

Bibliografie

1. *** (2013), Basin-wide Overview (Danube Basin Analysis - WFD Roof Report);
International Commission for the Protection of the Danube River;
2. *** (2013), Significant Water management Issues in the Danube River Basin District,
International Commission for the Protection of the Danube River;
3. *** (2009) Danube River Basin Management Plan (Basin-wide Overview) International
Commission for the Protection of the Danube River;
4. *** (2014) Danube River Basin Management Plan – Update 2015, International
Commission for the Protection of the Danube River;
5. *** (2014) Documentul European de politică în domeniul măsurilor naturale de
stocare/retenție a apelor (EU policy document on Natural Water Retention Measures), Comisia
Europeană;
6. *** (2013), Comisia Europeană, Strategia Uniunii Europene privind adaptarea la efectele
schimbărilor climatice;
7. *** (2015), Ghidul Comisiei Europene nr. 31 - Debitele ecologice în implementarea
Directivei Cadru a Apei / Ecological flows in the implementation of the Water Framework Directive
- Guidance Document No. 31;
8. *** (2015), Ghid privind aplicarea balantei apei pentru sustinerea implementarii
Directivei Cadru Apa, CE, vers. 6.1 / Guidance document on the application of water balances for
supporting the implementation of the WFD;
*** (2010), Strategia Naţională de Management al Rriscului la Inundaţii pe termen mediu
şi lung - prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor;
*** (2008), Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM
Bucureşti- „Studiu privind elaborarea sistemelor de clasificare şi evaluare globală a stării apelor de
suprafaţă (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) conform cerinţelor Directivei Cadru a Apei
2000/60/CEE pe baza elementelor biologice, chimice şi hidromorfologice”;
***http://www.rowater.ro/dadobrogea/Planul%20de%20Management%20Bazinal/Forms/
AllItems.aspx [accesat 10 ianuarie 2019]

23