Universitatea Vasile Alecsandri din Bacau

Recuperarea rupturii de ligamente incrucisate prin

exercitii din baschet si volei

Descriere generala
Articulaţia genunchiului este formată din 3 oase – femurul, tibia şi patela sau
rotula.Patela are între 5–7 cm lăţime şi între 7–10 cm lungime. Este aşezată în faţa celorlalte oase din
articulaţie şi alunecă deasupra femurului, la mişcarea genunchiului. Are rol protector asupra
genunchiului şi acţionează ca o pârghie pentru muşchi.
Ligamentele sunt benzi puternice, elastice, care conectează oasele între ele. Ele aduc
stabilitate şi forţă articulaţiei.Există 4 ligamente care leagă femurul de tibie dintre care şi ligamentul
încrucişat anterior- aşezat în centrul genunchiului, limitează rotaţia şi mişcarea anterioară a tibiei.

Ligamentul încrucişat anterior (LIA) este situat în centrul genunchiului, împreună cu

ligamentul încrucişat posterior (LIP).Aceste ligamente sunt bine ancorate pe femur şi tibie, pentru a
forma o structură încrucişată în genunchi, care împiedică deplasarea oaselor, înainte sau înapoi.

Ligamentul încrucişat anterior (LIA) este cel mai frecvent afectat ligament al
genunchiului. În general, accidentările care se lasă cu leziuni ligamentare la genunchi sunt
mai frecvente la persoanele care practică sport cu risc ridicat, cum ar fi baschet, fotbal şi
schi.
Aproximativ 50 % dintre leziunile LIA apar în asociere cu afectarea meniscului,
cartilajului articular sau alte ligamente. În plus, pacienţii pot avea leziuni şi pe suprafaţa
cartilajului. Acestea pot fi observate pe o imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN).
Accidentările LIA sunt, de obicei, legate de sport. Cu toate acestea, entorsa,
întinderea sau ruperea LIA-ului poate fi cauzată şi de stresul fizic repetitiv, cum ar fi
excesul de pivotare sau răsucire a genunchiului.

Leziunea ligamentelor încrucişate poate să nu determine durere. Mai degrabă pacientul

poate să audă doar un zgomot în articulaţie iar piciorul se îndoaie la tentativa de a sta în
picioare, ca urmare a lipsei de stabilitate.

Se estimează că 70% dintre leziunile LIA apar prin mecanisme fără contact direct, în
timp ce 30% apar ca rezultat al contactului direct cu un alt jucător sau obiect.
 Mai multe studii au arătat că sportivii de sex feminin au o incidenţă mai mare a LIA decât
sportivii de sex masculin. Acest lucru se datorează diferenţelor de condiţie fizică, forţă musculară şi de
controlul neuromuscular.

Leziunile ligamentului apar atunci când articulaţia genunchiului este flectată şi

rotată(şansele de accidentare sunt mai mari când aceste mişcări se asociază)sau în cazul unui
contact dur: piciorul este fixat la sol şi o forţă bruscă loveşte din exterior genunchiul întins ori
uşor flectat(lovitura din partea unei persoane sau a unui obiect).

Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practică un sport ce presupune
schimbări rapide de direcţie, opriri şi alergări repetate sau aterizări din săritură, precum fotbal,
rugby, baschet, ski, gimnastică, arte marţiale.

Ratarea unei trepte la coborârea scărilor sau păşitul într-o groapă poate genera de asemenea
lezarea ligamentului încrucişat anterior.
Rezistenţa ligamentului încrucişat anterior devine mai mică odată cu înaintarea în vârstă, lucru
valabil pentru orice altă parte a corpului. Astfel, rupturile apar mai uşor la persoanele cu o vârstă mai
mare de 40 ani.

Simpotomatologie

Imediat după accident, pacienţii prezintă de obicei dureri şi edem, iar genunchiul
prezintă instabilitate.În termen de câteva ore după ruptura LIA, pacienţii prezintă umflarea
genunchiului, pierderea mobilităţii, durere sau sensibilitate de-a lungul liniei articulare şi disconfort în
timpul mersului.
Fără tratament, durerea şi inflamaţia pot dispărea de la sine, dar leziunea ligamentelor
încrucişate poate să nu determine întotdeauna durere.
Pacientul poate să audă doar un zgomot în articulaţie iar piciorul se îndoaie la tentativa de a
sta în picioare, ca urmare a lipsei de stabilitate.

Tratamentul
Kinetoterapia intensa este cheia succesului dupa orice
ligamentoplastie, indiferent de varsta, nivel de activitate sau tehnica folosita.
Se recomanda ca acest proces sa inceapa inainte de interventia chirurgicala,
pentru a pregati pacientul, atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic.
Imobilizarea prelungita si repausul dupa evenimentul acut pana la interventia
chirurgicala duce la atrofia severa a cvadricepsului, iar recuperarea
postinterventie va fi mai dificila.
 Leziunile LIA nu sunt de obicei reparate folosind sutură, pentru că LIA-urile reparate au fost,
în general, intervenţii eşuate în timp. Prin urmare, ruptura de LIA se înlocuieşte cu o grefă substituită
din tendon. Grefele utilizate în mod obişnuit, pentru a înlocui LIA includ:
• autogrefa tendonului patelar (autogrefele vin de la pacient)
• autogrefa de tendon cvadriceps
• allogrefa (luată de la un cadavru) tendonului patelar, tendonul lui Ahile, semitendinosului,
gracilis sau tendonul tibial posterior.

Tratament nonchirurgical

Pentru cei la care se evita tratamentul chirurgical si se opteaza pentru

tratamentul fiziokinetoterapic cu urmatoarele obiective:
•Disparitia sau ameliorarea durerii;

•Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;

•Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;

•Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;

•Imbunatatirea troficitatii si functionalitatii tesuturilor;

•Castigarea unei atitudini corecte ale corpului;

•Readaptarea la gesturile uzuale si profesionale, iar daca pacientul este

varstnic, reluarea activitatilor uzuale zilnice si astfel cresterea calitatii vietii
pacientului.
•Ergoterapie: va purta orteze pentru o orteză de genunchi, pe o perioada
nedeterminată, efectuând periodic exerciţii de tonifiere a musculaturii
memebrului inferior asociate cu sporturi cum ar fi nataţia şi ciclismul, care
descarca genunchiul de greutatea corpului.

În tratamentul nonchirurgical, kinetoterapia progresivă poate aduce genunchiul într-o

stare aproape de normalitate. Este importantă şi educarea pacientului cu privire la modul de a
preveni instabilitatea. Acest lucru poate fi completat cu utilizarea unei orteze mobile de genunchi. Cu
toate acestea, mulţi oameni care aleg să nu aibă o intervenţie chirurgicală ar putea avea leziuni
secundare la genunchi din cauza episoadelor de instabilitate repetitive.

Pacienţii adulţi ce practică sport sau au locuri de muncă care necesită multă forţă sau muncă
manuală grea sunt candidaţi pentru intervenţie chirurgicală. Activităţile de zi cu zi, şi nu vârsta, ar trebui
să fie luate în considerare pentru stabilirea oportunităţii intervenţiei chirurgicale.
La copiii mici sau adolescenţi care au leziuni LIA, o intervenţie chirurgicală de reconstrucţie
LIA poate fi un risc în dezvoltarea fizică a acestora. Medicul poate amâna operaţia până când copilul
este mai aproape de maturitatea scheletulus sau poate modifica tehnica de chirurgie LIA pentru a
reduce riscul afectării cartilajului de creştere.
Un pacient cu o ruptură LIA şi instabilitate semnificativă a genunchiului, prezintă un risc mai
mare de a produce leziuni secundare şi de aceea trebuie luată în considerare o reconstrucţie a LIA.
Indiferent daca tratamentul presupune interventia chirurgicala sau nu, recuperarea are
un rol vital in reluarea activitatii zilnice. De asemenea, un program de kinetoterapie poate facilita
reluarea fortei si functiei motorii a genunchiului.
 Daca pacientul a suferit o interventie chirurgicala, recuperarea se va concentra in primul
rand pe reluarea motricitatii articulatiei si muschilor adiacenti. Dupa aceea va urma un program
de tonifiere musculara menit sa protejeze noul ligament. Aceasta fortificare, va creste progresiv
stresul la care este supus ligamentul.Etapa finala a recuperarii este dedicata reluarii functionalitatii
genunchiului la nivelul de dinaintea rupturii ligamentului, mai ales in cazul sportivilor de
performanta.
Indiferent de tipul de kinetoterapie la care am face referire - de recuperare,
curativ sau profilactic, toate au o contributie majora in: redobandirea fortei musculare,
asigurarea controlului muscular, in redobandirea capacitatii de a face efort, pentru
restaurarea functiilor normale ale nervilor.

Gitu Sebastian-Mihai
grupa 210-C KMS-iFR