Goya nu a făcut titlul oricare dintre cele paisprezece [5] Picturile negre ; numele lor modern au apărut

după moartea sa. Ele nu sunt inscripționate, menționate în scrisorile sale [6], și nu există nici o evidență
despre el vorbind despre ele. [7] Lucrările de astăzi sunt cunoscute printr-o varietate de titluri, dintre
care majoritatea datează în jurul anilor 1860: copiii au fost în mare măsură responsabili pentru nume,
prietenul apropiat Bernardo de Iriarte [ es ] contribuind restul. [8] Titlul El Gran Cabrón ( Marea capră )
a fost dat de pictorul Antonio Brugada (1804-1863). [9] BascTermenul de Sabat al Witches, akelarre ,
este sursa titlului spaniol Aquelarre și o derivare a acerrei , cuvântul basc pentru o capră masculină, care
poate fi combinată cu cuvântul larre ("câmp") pentru a ajunge la akelarre . [10]

Quinta del Sordo , fotografiat c. 1900

Recordul istoric al vieții ulterioare a lui Goya este relativ redus; nici o contabilitate a gândurilor sale din
acest moment nu supraviețui. El a suprimat în mod deliberat o serie de lucrări din această perioadă - în
special seria Dezastrele de Război - care astăzi sunt considerate printre cele mai bune. [11] A fost chinuit
de o groază de bătrânețe și de frică de nebunie, cel din urmă din cauza anxietății cauzate de o boală
nediagnosticată care la lăsat surdă de la începutul anilor 1790. [12]Goya fusese un artist de succes și cu
o înfățișare roșie, dar sa retras din viața publică în ultimii ani. De la sfârșitul anilor 1810, el locuia în
aproape singurătate în afara Madridului într-o fermă transformată într-un studio. Casa a devenit
cunoscută sub numele de "La Quinta del Sordo", după ce cea mai apropiată fermă a coincidenței a
aparținut și unui surd. [13]

Istoria artei presupune că Goya sa simțit înstrăinat de tendințele sociale și politice care au urmat
restaurării monarhiei din Bourbon în 1814 și că a privit aceste evoluții drept mijloace reacționare de
control social. În arta sa nepublicată, pare să fi răpit împotriva a ceea ce el a văzut ca o retragere tactică
în medievalism . [14] Se crede că speră la reforma politică și religioasă, dar ca mulți liberali au devenit
deziluzionați când monarhia restaurată Bourbon și ierarhia catolică au respins Constituția spaniolă din
1812 . [15]

Goya a plecat în exil în Franța în 1824, iar proprietatea asupra casei a trecut la nepotul său Mariano. [16]
Un inventar realizat de Brugada din 1830 arată că lucrarea a luat un zid între două ferestre de la primul
etaj, vizavi de o pelerinaj la San Isidro . [17] Pe peretele din dreapta erau Saturn devorându-și pe Fiul Său
și pe Judith și Holofernes . Leocadia , doi oameni bătrâni și doi superiori care mănâncă supa au fost pe
peretele din stânga. [18] Istoricul de artă, Lawrence Gowing, a observat că etajul inferior a fost divizat
tematic, cu o parte bărbătească - Saturn șiUn pelerinaj la San Isidro - și o parte feminină - Judith și
Holofernes , Sabatul vrăjitorilor și Leocadia . [19] Casa a schimbat proprietarii de mai multe ori înainte de
luna martie 1873, când a intrat în posesia belgianului Frédéric Émile d'Erlanger , care a speculat că zona
ar aprecia în valoare în următorii ani. [20] [21] Picturile murale s-au deteriorat foarte mult după mulți
ani pe pereți. Pentru a le păstra, noul proprietar al casei le-a transferat pe panza sub conducerea
restauratorului de artă al Muzeului del Prado , Salvador Martinez Cubells . [22]După expoziția lor la
Expoziția Universală de la Paris din 1878, unde au fost întâmpinați cu puțină reacție, d'Erlanger le-