CURS I-Noțiuni fundamentale ale dreptului administrativ

Dată:26.02

1.Noțiuni generale

Dreptul e prin excelență o știință socială,iar în ceea ce privește structurarea sa la

nivelul dreptului românesc regăsim două mari ramuri de drept:public și privat.

Rolul dreptului este acela ca prin intermediul normelor juridice (regulilor) să pună
în evidență valorile politice care s-au creat la nivel de clasa politică.

În cazul dreptului public avem întotdeauna relații sociale convertite în raporturi

juridice ce au rolul de a pune în valoare interesul public cetățenesc.

Dreptul privat pune în valoare relațiile sociale care se desfăsoara între persoane
fizice și\sau juridice care fără a fi “purtătoare” ale puterii publice pun în evidență
protejarea unor interese private sau specifice unor grupuri restrânse de persoane.

Dreptul Administrativ face parte alaturi de dreptul

constituțional,penal,financiar,fiscal din ramură de DREPT PUBLIC.

În cadrul raporturilor de drept administrativ subiectele sunt inegale din perspectiva

drepturilor și obligațiilor,tocmai pentru că autoritățile și instituțiile publice își
desfășoară activitatea în regim de putere publică.Întotdeauna în cadrul acestor
raporturi statul se va regăsi pe o poziție de superioritate în raport cu celălalt subiect
de drept care poate fi o autoritate publică,o instituție publică sau o persoană fizică
ori juridică.

Normele specifice de drept administrativ au un grad de transparență mult mai

ridicat în raport cu normele specifice de drept civil,dreptul muncii sau dreptul
comercial.Toată această transparență se referă de fapt la posibilitatea de a face
public noul raport juridic creat,respectiv drepturile și obligațiile subiectelor de
drept.
Regimul de putere publică menționat anterior se bazează pe două mari aspecte:

1.Actele emise sau adoptate de autoritățile publice sunt OBLIGATORII pentru

cetățean și executorii din oficiu.

2.Neaducerea la îndeplinire a dispoziției normei de drept va atrage inttdeauna

aplicarea coerciției din partea statului.

2.Definirea Administrației Publice și caracteristicile sale

Noțiunea de administrație publică are rădăcini lingvistice în termenul latinesc

administer care se traduce în următorul mod:

 Ad-prep-către,la spre
 Minister-slujitor,supus ori persoană aflată în slujba altcuiva

Administrația reprezintă o structura coerentă de organisme (autorități și instituții

publice) care în regim de putere publică desfășoară o activitate de interes general
ce se dorește a fi efectuată în slujba cetățenilor.

Există în literatură de specialitate mai multe posibilități de a defini administrația:

a)în sens funcțional material:administrația este reprezentată de ACTIVITATEA

desfășurată de organele administrației publice în regim de putere publică și pentru
satisfacerea interesului general al cetățeanului.

b)în sens organic: echivalează cu acele structuri organizatorice (organe ale

administrației publice) care prin activitatea lor desfășurată în regim de putere
publică urmăresc aducerea la îndeplinire a interesului general public.

c)în sens restrâns: administrația este formată strict din acele organe ale
administrației publice care se suprapun structurilor organizaționale care
desfășoară atribuții specifice executivului,legislativului,respectiv puterii
judecătorești
d)în sens larg:prin intermediul noțiunii de administrație publică ne vom referi și la
acele autorități publice care nu se suprapun structurilor organizatorice specifice
celor 3 puteri și vin în completarea și sprijinul acestora prin natură activității
desfășurate.

Sunt cuprinse și acele autorități pe care le numim autorități autonome cu atribuții

de control,respectiv Avocatul Poporului,Curtea de Conturi,Curtea Constituțională
și Consiliul Legislativ.

Administrația publică are legătură cu fiecare dintre cele puteri în stat:

a)vom constată că prin SCOPUL sau administrația e legată de legiferare care

stabilește sensul și finalitatea în care administrația va acționa

b)prin natura sa administrația publică e strâns legată de puterea executivă fără însă
ca cele două să se suprapună perfect,să fie identice.Legătură dintre cele două
constă tocmai în faptul că unul dintre rolurile fundamentale al administrației este
acela de a reuni totalitatea serviciilor publice pentru o cât mai bună aducere la
îndeplinire a intereselor cetățenești.

c)Administrația se află în legătură și cu puterea judecătorească întrucât

soluționarea tuturor conflictelor apărute între administrație și cetățean se
realizează de către puterea judecătorească prin Instanțe de Contencios
Administrativ

3.Relația administrației publice-administrație de stat.

În perioada interbelică și până la instaurarea comunismului în 1947 Administrația

din România era formată din 2 mari segmente respectiv Administrație Publică
Locală și Administrație Publică Centrală,ambele funcționând conform unor principii
care au fost reactualizate odată cu intrarea în vigoare a constituției din 1991.

Odată cu instaurarea comunismului Administrația Publică Locală și-a pierdut cele

mai multe dintre atribuțiile specifice aflându-se în totala subordine a Administrației
de Stat.Acest fenomen a avut loc tocmai pentru că din perspectiva legală și
constituțională au dispărut în această perioada principiile fundamentale în funcție
de care e organizată administrația într-un stat gândit democratic,respectiv
principiul autonomiei locale,principiul descentralizării,principiul eligibilitatii și
principiul consultării cetățenilor în probleme de interes public.Între 1947-1989 a
existat doar Administrația de Stat.

Dacă în perioada comunistă a dispărut segmentul Administrației Publice Locale și

se putea vorbi doar de administrația de stat după 1990 restaurarea democrației,se
poate vorbi din nou despre Administrația Locală și Centrală și de faptul că raportul
dintre Administrația Publică și cea de stat este unul de la întreg la parte în cadrul
căruia Administrația Publică este întregul,în timp ce Administrația de Stat este
partea și se va suprapune cu noțiune de Administrație Publică Centrală.

În concluzie în perioada actuală raportul între cele două este de la întreg la parte,în
timp ce în perioada 1947-1989 cele două erau identice.

Curs II-Alte noțiuni fundamentale

Dată:05.03

1.Autoritate publică.Organ public.

În ceea ce privește aceste noțiuni,în literatură de specialitate vom regăsi două

curente/teorii opuse care consideră că cele două sunt noțiuni distincte respectiv
cele două sunt identice.

În ceea ce privește prima teorie a fost dezvoltată de Mircea Preda care a considerat
că cele două noțiuni sunt distincte pornind de la următoarele două mari idei:

a.Noțiunea de autoritate publică evocă ideea de autonomie (libertatea în luarea

deciziilor)

b.Noțiunea de organ desemnează mai mult o structura care face parte dintr-un
sistem ce funcționează în baza unei ierarhii în cadrul căreia organul are o poziție de
subordonare ierarhică.
Exemple practice ale acestei teorii ar fi:

 Pentru autoritate:guvernul,consiliile locale,consiliile județene respectiv

acele structuri ale administrației publice care dețin o competență
decizională proprie deosebită ori structuri precum SRI sau CSAP care
reprezintă o autoritate autonomă a administrației centrale
 Pentru organe:ministerele sau alte structuri ale administrației publice
subordonate acestora,prefecțîi,serviciile publice de deconcentrare.

Teza a doua conform căreia cele două noțiuni sunt identice a fost prezentată de
profesorul Antonie Iorgovan.Motive:au pornit de la ART.61 Constituție care ne
vorbește despre rolul și structura Parlamentului României care ne este prezentat în
alin.1 atât ca unică autoritate legiuitoare a țării,dar totodată și ca organ
reprezentativ suprem al poporului român.Pornindu-se de la acest exemplu practic
s-a considerat că cele două noțiuni sunt identice și ca atare ele nu trebuie utilizare
în mod distinct.

Alături de exemplul dat de art.61 că sprijin pentru această teorie vin și alte dispozițîi
constituționale precum ART.111 și 116.Astfel în conținutul ART.111 se face referire
la “guvern și celelalte organe ale administrației publice” iar în ART.116 regăsim
trimiterea la “alte organe de specialitate care se pot organiza în subordinea
guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome.”

Pornind de la aceste două concepții în urma analizării lor cei mai mulți dintre autorii
de specialitate au ajuns la concluzia că cele două noțiuni sunt similare și că diferența
dintre ele este doar de ordin terminologic.

Autoritatea publică ne este prezentată de textul Constituțional la ART.52 denumit

de altfel “dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”.

Autoritatea publică reprezintă acea structura organizatorică dotată cu o

competență decizională proprie ceea ce îi asigura practic o marja foarte largă de
libertate în luarea deciziilor. Nu trebuie confundată noțiunea de autoritate publică
cu cea de autoritate a administrației publice întrucât în urmă analizei textului
constituțional îndeosebi s-a ajuns corect la concluzia că raportul dintre cele două
este de la întreg la parte și mai ales că ORICE AUTORITATE A ADMINISTRAȚIEI
PUBLICE ESTE ȘI AUTORITATE PUBLICĂ în schimb autoritatea publică nu este
întotdeauna autoritate a administrației publice.

În cadrul textului constituțional autoritățile publice clasice (cele care suprapun

celor 3 puteri în stat) se regăsesc descrise în Titlul 3 denumit AUTORITĂȚILE
PUBLICE.Pe de altă parte există și trimitere către alte autorități care fără a face
parte din niciuna dintre cele 3 puteri în stat au legătură cu fiecare dintre acestea,ele
au rolul de a crea un anumit echilibru între aceste 3 puteri fapt pentru carfe sunt
denumite AUTORITĂȚI AUTONOME CU ATRIBUȚII DE CONTROL:Avocatul
poporului,curtea de conturi și curtea constituțională.

2.Instituția publică

Termenul de instituție are legătură cu noțiunea de serviciu public întrucât instituția

e înființată de stat sau unitățile administrativ teritoriale,subordonată în raport față
de autoritatea publică și având rolul de a desfășura preponderent o activitate tip
serviciu public.Ca atare instituția publică nu e sinonimă cu autoritatea publică
întrucât instituția se află în raporturi de subordonare față de autorități.

Totodată vom remarcă în plan legislativ și doctrinar noțiunea de instituție de

interes public sau de utilitate publică acestea fiind evocate de legea contenciosului
administrativ.

Instituțiile de utilitate publică sunt înființate de persoane juridice private cu acordul

unei autorități publice centrale care are rolul de ai acorda autorizație de
funcționare respectiv de a o monitoriza periodic.Cea mai drastică formă de
sancțiune aplicată de autoritatea centrală unor astfel de instituții aflate în
subordinea ei este retragerea autorizării de funcționare.În timp ce instituțiile
publice sunt finanțate din banii proveniți din bugetul de stat,instituțiile de utilitate
sau de interes public se autofinanțează prin taxe proprii,donații și sponsorizări.

Ca obiect al activiatii lor însă instituțiile de utilitate publică precum și cele publice
au un scop comun,respectiv prestarea unor activități de tip serviciu public pentru
îndeplinirea intereselor cetățeanului.

Exemplu: Universitatea Dunărea de Jos este o instituție publică de învățământ

superior în timp ce Universitatea Danubius este o instituție de utilitate publică cu
același scop,ambele aflându-se în subordinea aceleași autorități centrale respectiv
Ministerul Educației Naționale.

3.Noțiunea de interes public

De multe ori colectivitățile umane de largi dimensiuni au diverse interese pe care

și le manifestă la nivel local sau central după caz.

De exemplu reabilitarea unei strrazi,construirea unui edificiu,protejarea

patrimoniului.

Cu toate acestea nu toate interesele colective reprezintă un interes public,ele

devenind interese publice doar dacă vor fi valorificate politic și consfiintite juridic.

Tocmai de aceea definim interesul public ca reprezentând necesitățile materiale și

spirituale ale cetățenilor recunoscute la un momentdat că fiind valori sociale
generale.

Această sintagma “la un moment dat” oglindește tocmai faptul că interesele

cetățenești se pot transformă în publice în mod diferit de la epoca la epoca,după
cum puterea politică dintr-un stat intelege să le ofere valoare politică și să le
consacre prin norme juridice.

Curs III-Izvoarele dreptului administrativ

Dată:12.03

Noțiunea de izvor de drept reprezina în plan etimologic ideea de cauza,sursă sau

chiar document ori text original.

În dreptul administrativ românesc vom regăsi două mari tipuri de izvoare:scrise și

nescrise.Acestea fac parte din categoria izvoarelor de drept în sens formal.
În sens material izvoarele de drept reprezintă condițiile de natură
economică,demografică sau socială care se constituie în factori ce determina
autoritățile publice să elaboreze reguli care deriba din aceste realități ca ulterior să
adopte norme juridice specifice.

Într-un al doilea sens,cel formal izvorul de drept este reprezentat practic de haina
juridică ce îmbracă regulile sociale.

Izvoarele scrise de drept administrativ ele sunt reprezentate de diverse acte

juridice care îmbracă formă scrisă și care sunt diferite de forță a efectelor
juridice,țînând cont de următoarele 2 principii:

a)Autoritatea publică de la care provine actul

b)Conținutul ,respectiv caracterul actului

În funcție de forța juridică a actelor normative din România putem vorbi de așa-
numită Scară ierarhică a acestora,pe primul loc fiind plasată Constituția României
care este denumită și Legea Organică Fundamentală.Urmează că forță juridică
legile constituționale,legile organice,legile ordinare,Ordonanțele
guvernului,Ordonanțele de urgență,hotărârile guvernului,celelalte acte normative
provenind de la Administrația Centrală de Specialitate,actele provenite de la
Administrația publică centrală:hotărâri de consiliu local sau județean.

1.CONSTITUȚIA-izvor fundamental al dreptului administrativ românesc,iar normele

aplicabile acestui domeniu vom observa că au o dublă valență.

Ex:normele referitoare la funcționarea principalelor funcții ale administrației

centrale.

În ceea ce privește Administrația Publică Locală și aceasta este aspectata,descris de

normele constituționale la art.116,120 și 123.Totodată chestiunile fundamentale
legate de funcționarea și organizarea autorităților autonome cu atribuții de control
sunt precizate de Constituție la art precum 58,60,142,147.
2.Legile constituționale-reprezintă legile de revizuire ale Constituției,ultima dintre
aceste legi fiind adoptată în 2003 atunci când au fost puse în discuție și anumite
chestiuni legate de dreptul administrativ românesc.(art.52-contenciosul
administrativ) ori au fost aduse îmbunătățiri (atribuțiile președintelui româniei).

3.Legile organice-reprezintă izvoare scrise de drept administrativ în măsura în care

obiectul lor vizează la aspecte sociale fundamentale precum cele dezvoltate de
ART.73 din Constituție.

4.Legile ordinare-reprezintă izvor scris de drept administrativ în măsura în care

obiectul lor de reglementare face referire la sfera de aplicare.

Sunt cele care aspecteaza în conținutul lor toate celelalte relații sociale care nu sunt
surprinse de obiectul de reglementare al legilor organice.

Exemple de legi organice:

 Legea 215/2001 Administrația publică locală

 Legea 90/2001
 Legea 554/2001 Contenciosul Administrativ

Exemple de legi ordinare:

 Legea 52/2003 privind transparență decizională în Administrația Publică

 Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională a României

5.Hotărâri de Guvern-izvoare scrise ale dreptului administrativ în măsura în care

obiectul lor de reglementare privește sfera Administrației Publice din România
conform art.108 din Constituție rolul lor este acela de organizare a executării legii.

Efectele juridice se produc abia după publicarea lor în Monitorul Oficial din
România cu excepția hotărârilor care privesc activități cu caracter militar și care-și
produc efectele juridice doar de la comunicarea lor.
 6.Ordonanțele de Guvern- conform art.108 din Constituție devin izvoare de drept
administrativ doar dacă obiectul lor de reglementare are legătură cu sfera
administrației publice.Ordonanțele simple sunt emise în temeiul unei legi sociale
de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de această.

Ordonanțele sunt:simple sau de urgență.

7.Decretele președintelui României: În ceea ce privește caracterul lor de izvoare

de drept administrativ au existat două opinii diferite pornindu-se tocmai de la
faptul că o parte dintre specialiști au considerat că decretele cu caracter normativ
al președintelui României ar putea fi considerate izvoare scrise de drept
administrativ.

Totul a pornit de la art.100 din Constituție,92 și 93,respectiv decretele privind

mobilizarea generală a forțelor armate,declararea stării de asediu sau de urgență
în țară sau în anumite unități administrativ teritoriale .Pentru că aceste decrete își
produc efecte juridice asupra tuturor cetățenilor o parte dintre autori au considerat
că și acest tip de decret prezidențial poate fi încadrat la izvor scris al dreptului
administrativ.

Teoria a fost infirmată tocmai de faptul că majoritatea decretelor președintelui au

caracter individual și doar în mod excepțional au caracter normativ.În
concluzie,decretele Președintelui României nu pot fi încadrate în categoria
izvoarelor scrise de drept administrativ românesc.

8.Tratatele și Convențiile internaționale:pot fi izvoare ale dreptului administrativ

românesc dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. Au fost ratificate de Parlamentul României potrivit dispozițiilor Constituției

2. Sunt de aplicație directă nemijlocită

3. Reglementează relații sociale care au legătură directă cu sfera administrației

 CURS IV-Normă și raportul de drept administrativ

Dată:19.03

Norma reprezintă o regulă de conduită stabilită prin intermediul dispoziției sale de

puterea statală și care poate atrage forță coercitivă a statului în cazul nerespectării
dispoziției normei.

În acest context puterea statală este reprezentată de autoritățile administrației

publice,instituții publice și autorități publice în general.

Trăsăturile normelor de drept administrativ:

1. Aceste norme sunt foarte diversificate

2. Ele descriu relații sociale complexe și variate specifice mai multor domenii de
activitate. De exemplu:ordinea și liniștea publică,contravenții,apărarea granițelor
țării

3. Ele sunt emise în vederea punerii în executare a legilor.De ex:Legea Administrației

Publice Locale,Organizarea și Funcționarea Guvernului

4. De regulă au un caracter imperativ tocmai pentru că dreptul administrativ face

parte din ramură dreptului public

Clasificarea normelor de drept administrativ

1.după obiectul lor de reglementare:

 Norme organice:sunt cele care se referă la organizarea și funcționarea

organelor (structurilor administrației publice)
 Norme materiale:sunt cele care se referă la drepturile și obligațiile tipice
subiectelor din cadrul raporturilor de drept administrativ
 Norme de drept procedural:sunt cele care se referă la modul de desfășurare al
activităților specifice administrației publice putând include aici și normele care
 reglementează soluționarea conflictelor dintre autorități și cetățeni,respectiv
ceea ce putem numi CONTENCIOS ADMINISTRATIV.

2.după sfera de cuprindere a normelor:

 Norme generale:sunt acele norme care se referă la toate situațiile specifice

sferei dreptului administrativ având astfel sfera cea mai largă de aplicabilitate
 Norme speciale:acea categorie de norme care se aplică doar anumitor categorii
de funcționari sau doar pentru anumite instituții sau autorități.Exemple:Legea
188/1999 Statutul funcționarilor publici și Legea 90/2001 Statutul membrilor
Guvernului
 Norme excepționale:acele categorii de norme aplicabile doar în situații cu
caracter deosebit.Exemplu:prin intermediul Ordonanțelor de Urgență care au
prin obiectul lor de reglementare legătură cu sfera administrației publice.

3.după gradul de impunere a dispoziției normei:

 Norme cu caracter imperativ

 Norme cu caracter permisiv
 Norme cu caracter prohibitiv

Structura normei de drept administrativ:

Este trihotomică (3 părți):ipoteza,dispoziția și sancțiunea

1.Ipoteza:face referire la evenimentele sociale,împrejurări,prezintă subiectele de

drept sau în cadrul sau putem regăși definiția anumitor termeni.

La rândul sau poate fi de două tipuri:

a.Ipoteza absolut determinată:sunt precizate cu exactitate la model general toate

elementele legate de împrejurări condiții în care se va află dispoziția.

b.Ipoteza relativ determinată:atunci când existența concretă a modului cum se

aplică în general împrejurările în care se manifestă voință ,sunt stabilite cu
exactitate de organul care o aplică.
Exemple:

 Art.1,alin.1 Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de

construcție
 Art.2 Legea 90/2001 privind Organizarea și Funcționarea Guvernului.

2.Dispoziția:cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care le vor pune în

aplicare subiectele de drept administrativ.

Dispoziția normei poate fi clasificată la rândul sau în:

a.Dispoziție imperativă: cea care impune o anumită conduită subiectelor.

Exemplu:dacă Prim Ministrul se află în imposibilitatea de ași exercită atribuțiile

Președintelui României VA SEMNA un alt membru al guvernului că Prim Ministru
Interimar.

b.Dispoziție permisivă:respectiv una care permite subiectelor de drept îndeplinirea

unor drepturi și obligații.

Exemplu:Conform Legii 215/2001 primarul poate delega o parte dintre atribuțiile

sale viceprimarului sau secretarului unității administrativ teritoriale.

c.Dispoziție prohibitivă:cea care interzice subiectelor de drept adoptarea unei

anumite conduite

Exemplu:secretarul unității administrativ teritoriale nu poate fi soț-soție ori rudă

de gradul I cu primarul sau viceprimarul.

3.Sancțiunea normei :reprezintă acea urmare nefavorabilă pe care o suportă

subiectele de drept administrativ în cazul nerespectării dispoziției normei.

Pot fi clasificate în:

 Pozitive și negative
 Unice (o singură sancțiune) :advertismentul
 Cumulativă :amendă și puncte de amendă
 Alternativă:amendă sau advertisment
 Raporturile de drept administrativ: reprezintă relațiile sociale create pe de o parte
între autoritățile publice și pe de altă parte între autorități și cetățeni și care sunt
reglementate de normele de drept administrativ.

Caracteristicile raportului de drept administrativ:

1. Întotdeauna în cadrul unui asemenea raport subiectele de drept se vor află pe o

poziție de inegalitate

2. Întotdeauna unul dintre cele două subiecte va fi un reprezentant al statului

3. Raportul care se crează astfel sunt raporturi de putere publică

Structura raportului:

1. Subiectele raportului:pot fi reprezentate de autorități publice ,statul,unitățile

administrativ teritoriale pe de o parte și pe de cealaltă parte o altă autoritate
publică ori persoane fizice sau juridice.

2. Conținutul:totalitatea drepturilor și obligațiilor care le sunt atribuite subiectelor

de drept din cadrul acestui raport.

3. Obiectul:conduită/acțiunea sau inacțiunea pe care o pot presta subiectele drept.

Tipuri de raporturi în dreptul administrativ românesc:

1. Raporturi de subordonare:acele raporturi care se crează între un subiect ierarhic

inferior și unul superior în cadrul administrației .Exemplu:raportul dintre Ministere
și Guvern

2. Raporturi de supraordonare :acea categorie în cadrul cărora unul dintre subiecte

este poziționat ierarhic superior față de celălalt în sfera administrației publice.
Exemple:Ministerul Muncii se află în raport de supraordonare cu Inspectoratul
Teritorial de Muncă Galați
3. Raporturi de colaborare:acele raporturi în cadrul cărora cele două subiecte de
drept se află pe poziție de egalitate,având prin lege posibilitatea de a lua decizii prin
cooperare.Exemplu:între prefect și primar

4. Raporturile de participare:acele raporturi dintre autoritatea inferioară și cea

superioară în grad,în măsură în care cea inferioară preia o parte dintre atribuțiile
celei superioare.

CURS V:Obiectul dreptului administrativ

Dată:26.03

Obiectul dreptului administrativ face referire la relațiile desfășurate în cadrul sferei

administrației publice care sunt reglementate de norme de drept administrativ.De
aici înțelegem faptul că o bună parte dintre aceste relații sociale sunt reglementate
de norme tipice de drept administrativ,însă trebuie subliniat faptul că acestea nu
sunt aplicabile în mod exclusiv sferei administrației.

Există în doctrina actuală trei teze care pun în discuție obiectul dreptului
administrativ și care ne arată în ce măsură normele de drept administrativ și care
ne arată în ce măsură normele de drept administrativ se aplică în mod exclusiv
administrației publice sau în ce măsură acestea interferează și cu norme aparțînând
altor ramuri de drept.

Aceste trei teze sunt:

1. Teza unicității

2. Teza subsidiarității

3. Teza dublei naturi juridice

1.Teza unicității ne precizează faptul că relațiilor din sfera administrației publice li
se aplică strict normele de drept administrativ.Vom observa că teza nu este una
corectă întrucât sfera administrației este una mult prea complexă iar raportul care
se dezvoltă în sfera ei nu pot fi toate reglementate doar de norme de drept
administrativ

2.Teza subsidiarității ne arată faptul că normele de drept administrativ nu

reglementează doar activitatea desfășurată de autoritățile administrației publice ci
și activitatea desfășurată de alte autorități publice.Ca exemplu practic ce vine în
sprijinul acestei teorii Art.52 din Constituția României denumit în mod metaforic
“Baza Contenciosului Administrativ Românesc”.Articol care enunță tocmai faptul
că gama relaților create între cetățean și autorități nu se limitează la rapoturile
dintre aceștia și autoritățile administrației întrucât persoanele fizice ori juridice pot
fi vatame în drepturile lor de orice autoritate publică.

3.Teza dublei naturi juridice ne arată faptul că în cadrul sferei administrației

publice din România i se aplică și alte norme nu numai norme de drept
administrativ.

Ca exemplu practic putem aduce în discuție îmbinarea normelor de drept

administrativ cu:

 Dreptul urbanismului :cazul emiterii unei autorizații de construire de către

primar
 Dreptul familiei-dreptul civil:cazul actelor de stare civilă
 Drept internațional-public:semnarea tratatelor internaționale

Sfera executivului în România

Președintele României

Conform ART.1 alin.2 din Constituția României “forma de guvernământ a

statului este republica”,iar conform alin.3 același articol România este stat de
drept democratic și social.Ca și formă de guvernământ specifică regăsim
republica iar ca regim politic democrația.Prin interpretarea textului
 constituțional actual rezultă că în prezent în România avem un regim semi-
prezidențial atenuat parlamentarizat.

Motive:

1. Președintele este ales prin vot direct,secret,liber exprimat de către

popor

2. Președintele răspunde în față Parlamentului României atât din punct de

vedere politic și penal

3. În România executivul este unul bicefal

4. Președintele numește în funcție în baza unui decret prezidențial pe

Primul Ministru și pe membrii guvernului în urmă acordării acestuia a
votului de încredere din partea Parlamentului.

5. Guvernul și membrii săi răspund în față Parlamentului României atât din

punct de vedere politic cât și penal

6. Conform ART.89 din Constituție Parlamentul poate fi dizolvate doar de

către Președintele României și doar prin îndeplinirea a șanse condiții
cumulative foarte dificil de realizat.

7. Președintele în România nu are drept de inițiativa legislativă,în schimb

poate solitica opinia populară organizând un referendum.

8. O bună parte dintre decretele președintelui confrom Art.100 din

Constituție vor fi contrasemnate de primul ministru.

Alegerea și Mandatul Președintelui.

Președintele României este ales în mod direct de către cetățeni prin vot
secret,personal și liber exprimat alegerea putând fi realizată în unul sau două tururi
de scrutin.De obicei în primul tur poate fi ales acel candidat care a obținut
majoritatea absolută a voturilor acordate de alegătorii înscriși pe listele de
scrutin.În cazul în care în primul tur nici unul dintre candidați nu a obținut numărul
de voturi necesar se va organiza un al-2-lea scrutin ,acolo unde vor participa doar
primii doi candidați ce au obținut numărul cel mai mare de voturi în primul tur.În
acest ultim tur de scrutin va fi declarat câștigător candidatul care a obținut numărul
cel mai mare de voturi.În urmă realizării alegerilor,validarea acestora se va face de
către Curtea Constituțională a României validarea urmărind practic să confirme nu
rezultatul propriu-zis al alegerilor ci corectitudinea procedurii. În urmă obținerii
avizului din partea Curții Constituționale candidatul nou ales va depune un
jurământ de credință în față camerelor reunite ale Parlamentului în ședința
comună.

Mandatul Președintelui României

Din 1991-2003 mandatul era de 4 ani de zile,după revizuirea Constituției mandatul

a fost majorat de la 4 la 5 ani de zile din următoarele motive:

a.Mandatul Președintelui era printre cele mai mici din Europa

b.S-a considerat că un termen de 4 ani e insuficient ca persoană aleasă să își poată

duce la îndeplinire toate proiectele expuse în cadrul campaniei electorale

c.S-a dorit practic separarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare care se

desfășoară concomitent odată la 4 ani existând astfel riscul ca atenția votanților să
se concentreze mai mult asupra alegerilor președintelui și mai puțin asupra
alegerilor parlamentarilor.

În România o persoană poate avea maxim 2 mandate a câte 5 ani în calitate de

președinte,nu neaparat și succesive.Mandatul începe din data depunerii
jurământului de către președintele nou ales.În mod excepțional mandatul acestuia
poate fi prelungit doar prin lege organică în situații precum război,catastrofă sau
stare de urgență.
 CURS VI:Actele Președintelui

Dată:02.04

Sunt de două mari categorii:

 Acte cu caracter politic declarativ

 Acte cu caracter juridic

1.Acte cu caracter politic declarativ

Mesajele președintelui României: conform ART.88 din Constituția

României,Președintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele
probleme politice ale națiunii.

În ceea ce privește efectele juridice ale acestora,precizăm faptul că întrucât

mesajele au doar caracter declarativ,ele nu pot produce niciodată efecte juridice.

Din perspectiva formei mesajele pot îmbrăca atât formă verbală,cât și formă scrisă
,respectiv formă unei scrisori adresate de președinte camerelor parlamentului.

Mesajul poate fi prezentat personal de președinte ,dar poate fi adresat

Parlamentului și de un consilier prezidențial anume desemnat pentru această.

Mesajul trebuie prezentat în fața camerelor reunite ale Parlamentului,însă nu este

necesară dezbaterea acestuia.

2.Acte cu caracter juridic

Decretere Președintelui:sunt acte cu caracter juridic,care spre deosebire de

mesaje produc efecte juridice,întrucât sunt acte administrative.Pentru a putea
produce aceste efecte juridice decretele Președintelui se publică în Monitorul
Oficial,nepublicarea lor ducând la inexistentă decretelor.
 Conform ART.100 alin.2 din Constituția României o parte dintre decretele
Președintelui ,respectiv cele prevăzute de articolul 91 alin 1 și 2,92 alin 2 și 3,93 alin
1 ,94 (a,b,c) trebuie contrasemnate de premierul României.Dacă nu este
contrasemnat decretul e lovit de NULITATE ABSOLUTĂ,iar dacă nu este publicat el
este INEXISTENT.Însă nu toate decretele trebuie contrasemnate .

Intermatul funcției prezidențiale și vacanța funcției prezidențiale

Mandatul Președintelui poate fi mai scurt decât cel de 5 ani de zile în următoarele
situații:

 Deces
 Demisie
 Demitere:ca urmare a stabilirii acestui fapt de către popor prin referendum
în urma suspendării Președintelui
 În cazul în care funcția de Președinte devine vacanță ori dacă acesta se află
în imposibilitatea obiectivă de a-și exercita temporar mandatul ,spre
exemplu din cauze de sănătate.În aceste cazuri intervine vacanța funcției de
președinte sau intervine interimatul.

În cazul interimatului ,o parte dintre atribuțiile Președintelui vor fi preluate de

următoarele persoane în următoarea ordine:

1. Președintele Senatului României

2. Președintele Camerei Deputaților.

Președintele interimar nu se bucură de plenitudinea atribuțiilor specifice funcției

de președinte neputând spre exemplu să exercite atribuțiile de de la ART.88,89,90
din Constituție.

Vacanța funcției prezidențiale presupune eliberarea temporară din funcție.

 Rolul Președintelui României:

Conform dispozițiilor ART.80 din Constituție Președintele are următoarele roluri:

1. Reprezintă statul român și este garantul independenței naționale a unității și

integrității teritoriale

2. Veghează la respectarea textului Constituțional și la bună funcționare a

autorităților publice

3. Execută funcția de mediator între puterile statului și stat și societate.

Atribuțiile Președintelui:

1.Atribuțiile Președintelui în raport cu Parlamentul:

1. Adresarea de mesaje Parlamentului conform ART.82 din Constituție

2. Convocarea Parlamentului conform dispozițiilor art.63 și art.66 din

Constituție.Astfel Parlamentul nou ales se întrunește la convocarea președintelui
României în termen de cel mult 20 de zile de la data alegerii.Conform art.66 la
cererea Președintelui României,a biroului permanent al fiecărei camere ori a cel
puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor ,camera deputaților și senatul
se pot întruni în ședința extraordinară.

3. Solicitarea opiniei Parlamentului în cazul art.90 respectiv a organizării unui

referendum prin care se cere opinia populară cu privire la o problema de interes
național.

4. Promulgarea legilor:Conform art.77 legea se va trimite spre promulgare

președintelui României care în situații obișnuite o va promulga în termen de 20 de
zile de la primirea acesteia.

Promulgarea legii presupune învestirea legii cu putere executorie.

Există și situații atipice în care președintele României are la dispoziție un termen de

doar 10 zile pentru promulgarea legilor .Aceste situații sunt:
 a.situația în care Președintele trimite legea pentru o nouă analiză la Parlament
:termenul de 10 zile curge de la data primirii noii versiuni de la Parlament
.Președintele constituțional vorbind,poate retrimite legea spre analiză
Parlamentului o singură dată.

b.situația în care Președintele poate invocă Curtea Constituțională pentru motive

de neconstituționalitate a legilor:termenul de 10 zie curge de la data primirii
deciziei de la Curtea Constituțională.

2.Atribuțiile Președintelui în raport cu Guvernul:

1. Desemnarea unui candidat la funcția de prim ministru

2. Numește prin decret prezidențial premierul și miniștrii

3. La propunerea premierului revoca din funcția de ministru orice membru al

Guvernului ,mai puțin premierul

4. Convocarea guvernului în probleme urgențe și de importantă deosebită

5. Conform art.87 Președintele poate lua parte la ședințele Guvernului în care se

dezbat probleme de interes național privind politică externă ,apărarea țării
,asigurarea ordinii publice și la cererea primului ministru în anumite situații.

6. Președintele României prezidează în mod onorific ședințele Guvernului la care

participa.

3.Atribuțiile Președintelui în raport cu justiția și Curtea Constituțională

1. Numirea în funcție a magistraților definitivi (judecători,inclusiv procurori,prin

decret prezidențial).Odată cu această numire în funcție ,judecătorii dintre
magistrați devin inamovibili,respectiv judecătorii definitivi pe post nu pot fi
transferați,detașați și nici măcar promovați fără acordul acestora.Inamovibil este
DOAR JUDECĂTORUL ,nu și procurorul.
2. Acordarea grațierii individuale.Dreptul președintelui de a scuti pe cineva de
efectuarea unui rest sau un întreg de pedeapsa.Înlocuirea unei pedepse mai dure
cu una mai ușoară.Grațierea colectivă o poate face doar Parlamentul.

3. Numirea a 3 judecători din 9 ai Curții Constituționale

4. Participa la ședințele Consiliului Superior al legislaturii pe care le prezidează

onorific,neavând drept de vot.

5. Ridicarea unor excepții de neconstituționalitate în față Curții Constituționale a

României în privința textului unei legi.

6. Președintele României poate solicită Curții Constituționale soluționarea

conflictelor constituționale apărute între Autoritățile Publice.

4.Atribuțiile Președintelui României în raport cu alte autorități ale administrației

publice:

1. Îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Superior de Apărare a țării având

dreptul de a convoca și prezida ședințele acestuia

2. Poate propune numirea conducătorilor unor autorități din sfera Administrației

Publice. De exemplu:directorul SRI este numit de Parlament la propunerea
președintelui.

5.Atribuțiile Președintelui în raport cu politică externă

1. Conform art.99 din Constituție președintele încheie tratate internaționale în

numele statului român,negociate de Guvern și le supune spre ratificare
Parlamentului

2. La propunerea Guvernului acrediteaza și recheamă reprezentanții diplomatici ai

României și aprobă înființarea,desființarea sau schimbarea rangurilor misiunilor
diplomatice.
 6.Atribuții în domeniul apărării:

1. Este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de Președinte al

Consiliului Suprem de Apărare al țării

2. Poate derula cu aprobarea prealabilă a Parlamentului mobilitatea parțială sau

generală a forțelor armate.

3. În caz de agresiune armata împotriva țării,președintele ia măsuri pentru

respingerea agresiunii,pe care le aduce neîntârziat la cunoașterea Parlamentului.

7.Atribuții în situații excepționale:

Conform art.73 Președintele României poate institui starea de asediu,de urgență în

întreagă țară,ori doar în anumite unități administrativ teritoriale și poate solicită
Parlamentului acordul cu privire la aceste decizii în cel mult 5 zile de la luarea
acestora.

CURS VII-Guvernul României

Dată:16.04

Rolul Guvernului:conform textului constituțional art.102 Guvernul României are

două mari roluri respectiv un rol politic și un rol administrativ.Rolul politic al
guvernului derivă din următoarele aspecte:

1. Guvernul României asigura realizarea politicii interne și externe a țării

2. Rolul politic în plan extern derivă tocmai din faptul că acesta negociază tratatele
și convențiile internaționale care vor fi supuse spre ratificare Parlamentului.

3. Guvernul României este parlamentar prin origine și guvernamental prin

funcție.Putem spune acest lucru deoarece cu excepția guvernelor
tehnocrate(formate din specialiști) cei mai mulți dintre miniștri sunt și
 parlamentari.De astfel Constituția României consideră a fi compatibile funcțiile de
ministru respectiv parlamentar

4. Guvernul în România depinde din perspectiva politică de obținerea unui vot de

încredere din partea Parlamentului și mai ales de menținerea sprijinului politic
venit din partea Parlamentului .Pierderea acestui sprijin se concretizează prin
adoptarea unei moțiuni de cenzură ceea ce va conduce la demiterea guvernului.

Rolul Administrativ:conform dispozițiilor ART.102 din Constituția României

Guvernul asigura conducerea generală a Administrației Publice.Acest rol poate fi
adus la îndeplinire prin intermediul echipei guvernamentale implicit a premierului
și miniștrilor.

În România Premierul are rolul de a coordona și conduce Guvernul și de a sprijini

demersurile fiecărui ministru în parte,aceștia având atribuția principala de a
coordona activitatea specifică fiecărui membru în parte.

Guvernul este astfel un/o autoritate (organism) al Administrației Publice Centrale

care are competențe materiale guvernamentale.

În virtutea acestor competențe Guvernul colaborează și cu celelalte autorități ale

administrației centrale (președinte,parlament) și cu autoritățile administrative
autonome de la nivel central (BNR și SRI) și de asemenea cu toate autoritățile
administrației publice locale (prefecți și primari ).

În România Guvernul face parte din executivul bicefal alături de Președinte.

Structura Guvernului României:

În România Guvernul este alcătuit din prim ministru,miniștrii și alți membri stabiliți
prin lege organică.Din structura guvernului României mai pot face parte:vice-
premierul,miniștrii secretari de stat,miniștri delegați,secretari de stat.Constituția
noastră nu limitează sub aspectul minimului și maximului de ministere numărul
acestora.Astfel încât ele oscilează între un număr mic (16) sau mare (23/24).
 Etapele învestirii Guvernului României:

1. Desemnarea candidatului la funcția de prim ministru.Se realizează de către

președinte în urmă consultării acestuia cu partidul majoritar în Parlament sau
cualitia formată din mai multe partide.

2. După desemnare acesta își va crea o posibilă echipa guvernamentală pe care o va

supune spre aprobare Parlamentului alături de programul de guvernare

3. Solicitarea votului de învestitură

4. Acordarea votului de încredere:conform art.103 din Constituție programul și lista

guvernului se vor dezbate de Camera Deputatiloe și Senat în ședința comună iar
pentru obținerea votului de încredere este necesar ca acestea să fie aprobate cu
majoritatea absolută a senatorilor și deputaților.

Atât primul ministru cât și echipa guvernamentală vor depune înainte de preluarea
mandatelor un jurământ de credință în față Președintelui României,iar acesta e
obligat să publice decretul cu numele premierului și componenții echipei
guvernamentale.

Durata mandatului Guvernului:

Guvernul în întregul sau și fiecare ministru în parte își exercită mandatul de la dată
depunerii jurământului și până la dată validării noilor alegeri parlamentare.Teoretic
durata mandatului trebuie să fie de 4 ani de zile în schimb există și situații în care
acest mandat se diminuează.Acestea sunt:

1. Retragerea votului de încredere din partea Parlamentului prin adoptarea unei

moțiuni de cenzură

2. Pierderea calității de prim ministru de către șeful guvernului:

a.decesul

b.demisia

c.apariția unei stări de incompatibilitate

d.imposibilitatea obiectivă a acestuia de a nu-și putea exercită atribuțiile pentru o
perioada mai mare de 45 de zile.

În situația în care funcția de premier rămâne vacanță va funcționa instituția

interimatului și o parte dintre atribuțiile sale vor fi preluate de către un vicepremier
iar în lipsa acestuia de către un ministru.

În cazul guvernului demisionar până la depunerea jurământului de către membrii

noii echipe guvernamentale Guvernul încă în funcție are atribuții limitate
.Exemplu:nu poate adopta ordonanțe și nu poate avea inițiative legislative .

Deși premierul este considerat a fi egalul colegilor săi de guvernare există cel puțin
două situații care ne demonstrează că el estre primul dintre cei egali:

a.premierul nu poate fi revocat spre deosebire de ceilalți membri ai Guvernului care

vor fi revocați în condițiile legii de președinte dar la propunerea primului ministru

b.demisia primului ministru ori decesul acestuia vor conduce la pierderea

mandatului pentru întreagă echipa de guvernământ.

Statutul membrilor guvernului:

1.Condițiile pentru a ocupă funcția de ministru:

a.cetățenia română care odată cu revizuirea Constituției din 2003 a fost modificată
în sens pozitiv prin înlăturarea condiției de a avea exclusiv cetățenie română

b.a nu-și fi pierdut drepturile electorale respectiv dreptul de a alege și a fi ales în

funcții ce presupun exercitarea autorității publice.

În urmă stabilirii acestor interdicții prin hotărâre judecatoareasca definitivă sau

pierderea discernământului.

c.de a nu fi fost condamnat penal anterior numirii că ministru.

Incompatibilitatea în cazul miniștrilor și premierului conduce la pierderea

mandatului,ea presupunând exercitarea cumulativă și ilegală a două sau mai multe
 funcții ce presupun autoritate publică sau exercitarea unei funcții remunerate în
cadrul unei societăți.

Sunt funcții de autoritate incompatibile conform legii 90/2001 funcțiile de:

 Ministru și judecător,procuror,consilier local ,consilier județean,primar

,director în minister,secretar de stat
 Excepție în acest sens o permite Constituția României drept pentru care sunt
compatibile funcțiile de ministru cu senator/deputat ,profesor,cercetător
științific.

CURS VIII:Actele Guvernului și Răspunderea acestuia

Dată:23.04

Actele sunt de 2 categorii:

1. Acte de natură politică ce se concretizează în programul de

guvernare,declarații,opinii care au rol informativ și declarativ în același timp

2. Acte cu caracter juridic respectiv ordonanțele și hotărârile de guvern.

Hotărârile de guvern:conform art.108 din Constituția României hotărârile de

guvern se emit pentru organizarea executării legilor,drept urmare acestea sunt acte
administrative cu caracter normativ sau individual care sunt adoptate în vederea
completării respectiv aducerii unor lămuriri în ceea ce privește aducerea la
îndeplinire,punerea în executare a legilor.

Ca natură juridică hotărârile de guvern sunt acte administrative care au rolul de a

dezvolta prevederile legale.

Hotărârile cu caracter individual produc efecte juridice numai în privința unei

singure persoane ori a unui grup foarte restrâns de indivizi.Exemplu:numirea în
funcție a unui prefect la nivel teritorial se face prin hotărâre de guvern
Hotărârile normative sunt cele care produc efecte juridice cu caracter general ori
privitoare la un număr deosebit de mare de persoane.Exemplu:hotărârile de
guvern cu privire la stabilirea inventarului din domeniul public național.

Indiferent că au caracter individual ori normativ hotărârile vin doar să completeze

sau să lămurească o lege fără a avea posibilitatea de a adaugă modificări la legi.

Ordonanțele Guvernului pot fi de două mari categorii respectiv simple și de

urgență:

Diferența dintre o hotărâre și o ordonanță este aceea că hotărârea ajută la punerea

în executare a legii pe când ordonanțele sunt acte administrative cu putere de lege.

Ordonanțele simple:conform art.108 din Constituția României,ordonanțele se emit

în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile impuse de
aceasta.Ordonanțele simple vor fi adoptate întotdeauna cu majoritatea simplă a
membrilor oricăreia dintre cele două camere.Ordonanțele simple vor conține
referiri la legea de abilitare a lor,lege în cuprinsul căreia vom regăsi domeniul scris
la care ordonanța face referire ,respectiv data până la care Guvernul poate adopta
ordonanța.

De regulă,ordonanțele simple nu necesită dezbatere din partea

Parlamentului.Faptul că Parlamentul adopta în acest context o lege de abilitare nu
înseamnă că transformă Guvernul într-o altă autoritate legiuitoare ci că
periodic/temporar.

Ordonanțele de Urgență trebuie să îndeplinească două mari criterii pentr

adoptarea lor:

a.să existe un interes public legitim pentru adoptarea unei asemenea ordonanțe

b.caracterul extraordinar al ordonanței ,care trebuie amplu argumentat în

cuprinsul sau și care nu trebuie confundat cu situația de urgență.

Tocmai pentru că au caracter deosebit aceste ordonanțe se adopta direct doar în

temeiul dispozițiilor constituționale.Spre deosebire de ordonanțele simple care pot
interveni doar în domeniul legii ordinare,ordonanțele de urgență pot interveni atât
în domeniul legilor ordinare cât și în cel al legilor organice.
Cu toate acestea,ordonanțele de urgență nu au voie să reglementeze sau să
schimbe aspecte care țin de:

 Legile constituționale
 Drepturile și libertățile fundamentale ale omului
 Drepturile electorale
 Trecerea unor bunuri din proprietate privată în proprietatea statului

Ordonanțele de urgență se vor supune întotdeauna dezbaterii

parlamentare,conform art.115 din Constituție Ordonanțele de Urgență care conțin
norme de natură legilor organice se vor adopta întotdeauna cu majoritatea
absolută,majoritatea necesară pentru adoptarea acestei categorii de legi.

Tot în conformitate cu art.115 din Constituție,ordonanța de urgență intră în vigoare

numai după depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgenta la camera
competentă să fie sesizată în sesiune și numai după publicarea sa în Monitorul
Oficial.

Dacă nu se află în sesiune camerele se convoca în mod obligatoriu în termen de 5

zile de la depunere,iar dacă în termen de 30 de zile de la depunere ordonanța de
urgență nu e analizată de către camera ea se consideră de urgență adoptată și va fi
trimisă celeilalte camere care o va adopta în procedura de urgență.

Aspecte comune legate de actele guvernului:

1.Adoptarea actelor guvernului:

a.ordonanțele și hotărârile de guvern se vor adopta în prezența majorității

membrilor săi

b.hotărârile și ordonanțele se adopta prin consens,iar atunci când nu se atinge

acest consens stabilește primul ministru

c.hotărârile și ordonanțele se semnează de premier și se contrasemneaza de către

ministrul care are obligația punerii lor în executare. Ele vor produce efecte juridice
dacă vor fi publicate în Monitorul Oficial,respectiv comunicate persoanelor
interesate.
 De la procedura obligatorie a publicării fac excepție doar hotărârile cu caracter
militar care se vor comunica direct unităților militare interesate.

2.Intrarea în vigoare a actelor:

a.Hotărârile de guvern conform legii 24/2000 vor întră în vigoare la data publicării
lor în Monitorul Oficial ori la o dată prevăzută în textul acestora

b.ordonanțele simple ale guvernului întră în vigoare la 3 zile de la dată publicării în

Monitorul Oficial iar ordonanțele de urgență întră în vigoare imediat de la dată
publicării lor în Monitorul Oficial.

Controlul Parlamentar asupra activității Guvernului:

1. Prima formă:informarea Parlamentului conform art.119 din Constituție

,Guvernul precum și celelalte organe ale administrației publice sunt delegate să
prezinte rapoarte ,informații și documente cerute de Senat sau Camera Deputaților
prin intermediul președintelui acestuia.În cazul în care o inițiativa legislativă implică
modificarea bugetului de stat ori asigurărilor de stat ,solicitarea informării este
obligatorie

Aceste informații trebuie prezentate chiar dacă categoria de parlamentari care a

solicitat astfel de răspunsuri este formată strict din senatori ori deputați.

Guvernul nu este însă obligat să prezinte informații:dacă acestea sunt cerute de un

singur parlamentar sau un grup parlamentar.De asemenea,acest control are
anumite limite în sensul în care,informațiile solicitate trebuie să aibe caracter public
și să nu fie informații de tip secret.

Membrii Guvernului conform art.111 au dreptul de a participa la lucrările

Parlamentului în cadrul cărora astfel de informații sunt prezentate,iar dacă
prezența lor este solicitată participarea lor este obligatorie.Solicitarea unor astfel
de informații necesită de regulă dezbateri și un vot care trebuie obținut în plenul
camerelor Parlamentului.
2. Întrebările pot fi adresate de Parlament,Guvernului în ansamblul sau sau doar
unui anume membru al Guvernului .Prin întrebări se cer simple răspunsuri ori se
cere a se lămuri dacă o informație este exactă sau adevărată.

Întrebările pot fi scrise sau vorbite,iar informația pe care o datorează Guvernul sau
membrii Guvernului,poate împiedică formă scrisă sau o anulează.

Ele nu necesită dezbaterea din partea plenului Parlamentului și nici nu presupune

aplicarea pe viitor a unei sancțiuni

3. Interpelări:forme de control mai dur decât întrebările.Această presupune

obținerea unei explicații de la Guvern ori de la un membru al acestuia cu privire la
probleme ce țîn de politică administrativă.

Presupun dezbateri parlamentare ,iar dezvoltarea lor are loc într-o altă dezbatere
publică acolo unde se poate crea un dialog între cele două părți interesate.Ca efect
juridic interpelarea poate conduce chiar la adoptarea pe viitor a unei moțiuni
simple.

Răspunderea membrilor Guvernului:

1.formă politică

2.răspunderea penală

3.contravențională

4.civilă,patrimonială

Răspunderea membrilor Guvernului este una individuală în schimb ea se poate

transmite și într-o răspundere comună atunci când mai mulți membrii ai Guvernului
sunt culpabili din punct de vedere penal pentru adoptarea unor acte normative sau
în situația în care aceștia vor fi siliți să răspundă în comun pentru efectele negative
ale ordonanțelor și/sau hotărârile date.

În ceea ce oriveste răspunderea individuală în plan penal al membrilor Guvernului

,procedura tragerii la răspundere este descrisă de art.10 din Constituție,respectiv
de Legea 115/1999 cu modificări privind responsabilitatea ministerială.
 Conform art.109 cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile membrilor
Guvernului sunt reglementate prin legea responsabilității ministeriale.

Fiecare membru al Guvernului răspunde in mod individual în plan penal pentru

faptele proprii săvârșite în exercițiul atribuțiilor pe timpul mandatului sau.

Procedura privitoare la tragerea la răspundere presupune următoarele etape:

a.sesizarea camerei din care face parte ministrul ce are calitatea și de

parlamentar.Această sesizare are în vedere posibilă retragere a imunității de care
beneficiază acel demnitar,moment de la care se pot pune în discuție reținerea ori
arestarea preventivă a acestuia.

Ridicarea imunității se face de către majoritatea simplă a membrilor acelei camere.

Declanșarea urmăririi penale împotriva unui membru al Guvernului poate conduce

la solicitarea Președintelui României că acesta să fie suspendat din funcție.În
schimb trimiterea sa în judecată atrage cu certitudine suspendarea lor din funcție.

Urmărirea penală a miniștrilor ori a foștilor miniștri este de competență Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ,iar judecată cauzei este de
competență Înaltei Curți.Condamnarea acestuia printr-o hotărâre penală definitivă
conduce la demiterea sa din funcție.

În cazul foștilor membri ai Guvernului este necesar că Președintele României să se

adreseze camerei din care aceștia fac parte sau direct parchetului de pe lângă Înalta
Curte.

Din punct de vedere procedural această cerere realizată de către președinții celor
două Camere,respectiv de către Președintele României echivalează cu o plângere
prealabilă care declanșează urmărirea penală.

Răspunderea administrativ-patrimonială a membrilor Guvernului intervine

pentru:

1. Situațiile în care hotărârile,respectiv ordonanțele adoptate sunt nelegale și

provoacă pagube
2. Situația în care ordonanțele sau hotărârile adoptate provocatoare de pagube sunt
declarate neconstituționale

În aceste două situații tragerea la răspundere a membrilor Guvernului,respectiv

repararea prejudiciului se vor realiza în baza normelor de drept comun.(civil)

4.Anchete parlamentare:

Conform art.64 din Constituția româniei,deputații și senatorii români se pot

organiza în grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecărei Camere.Fiecare
Camera își poate organiza comisii permanente care pot solicită efectuarea unei
anchete parlamentare cu privire la o anumită chestiune de ordin politic și
administrativ care țin strict de Guvern sau de alte structuri ale administrației
publice.

Anchetele parlamentare presupun diverse activități specifice precum:culegerea

unor informații,audierea unor persoane sau chiar efectuarea unor expertize.

Ancheta trebuie să se finalizeze printr-un raport care urmează a fi supus atenției

Camerei deputaților ori Senatului.

5.Moțiunile simple și moțiunile de cenzură:

1.Moțiunile simple:conform art.112 din Constituție,Camera Deputaților sau Senat

pot adopta o moțiune simplă prin care să-și exprime poziția cu privire la o problema
de politică internă sau externă ,sau după caz cu privire la o problema care a făcut
obiectul dezbaterii unei interpretări.Practic termenul de “moțiune” înseamnă în
traducere o hotărâre adoptată prin vot a unei adunări.

Moțiunea simplă presupune ca și la cea de cenzură adoptarea unei hotărâri din

partea Parlamentului României.

Moțiunea simplă poate fi inițiată doar de senatori sau de deputați.Ea poate fi

adoptată cu o majoritate simplă,respectiv cu votul majorității parlamentarilor
prezenți.
 2.Moțiunea de cenzură diferă de moțiunea simplă prin procedura întreagă de
adoptare.Astfel,inițierea unei astfel de moțiuni o face un număr de cel puțin un
sfert din numărul de români.

Ea are la baza nemulțumirea parlamentarilor față de modul cum Guvernul

gestioneaza programul de Guvernare.Această moțiune va fi dispusă la birourile
permanente ale celor două camere și se va comunica Guvernului.

Moțiunile de cenzură trebuie dezbătute în termen de 3 zile de la dată depunerii

lor.Ca atare moțiunea de cenzură presupune dezbateri din partea
parlamentarilor.Întrucât în cazul admiterii sale Guvernul riscă să fie demis într-o
astfel de situație este obligatorie prezența la dezbatere a primului ministru care va
prezența camerelor reunite poziția Guvernului în problema ridicată.

a.Dacă moțiunea de cenzură este adoptată,Guvernul va fi demis,iar hotărârea luată

de către parlamentari va fi transmisă și președintelui României,întrucât va fi
necesară declanșarea unei noi proceduri de învestire a unui alt Guvern.

Moțiunea de cenzură se adopta cu majoritate absolută a parlamentarilor tocmai

datorită faptului că ea reprezintă situația oglindă a acordării votului de
încredere.Adoptarea moțiunii de cenzură echivalează așadar cu o retragere a
încrederii oferite Guvernului .

b.Dacă moțiunea de cenzură va fi resprinsa atunci Guvernul va rămâne în funcție

iar parlamentarii care au inițiat moțiunea nu vor mai avea voie să inițieze o altă
moțiune în cadrul aceleiași sesiuni parlamentare cu excepția situației prevăzute la
art.13 din Constituție ,respectiv situația în care Guvernul își va angaja răspunderea
în față Parlamentului.
 CURS IX:Administrația Publică Locală

Consiliul Local.Primari și Viceprimari

Dată:07.05

La nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale vom regăsi printre autoritățile

administrației publice locale ,două categorii de astfel de autorități dintre care una
este o autoritate executivă:primarul iar cealaltă deliberativă:consiliul local.

Conform art.121 din Constituția României ,consiliile locale și primarii funcționează

în condițiile legii ca autorități administrative autonome și rezolva treburile publice
din comune și orașe.Aceleași autorități publice conform alin.1 din art.121 asigura
realizarea autonomiei locale în comune și orașe.Tocmai pentru că sunt autorități
publice alese în mod direct de cetățeni.

1.Consiliul Local:reprezintă o autoritate publică deliberativă a Administrației

Locale.Consiliile Locale vor fi compuse întotdeauna dintr-un număr impar de
consilieri 9-31 ,aleși direct de cetățeni.

O excepție o regăsim în cazul Municipiului București acolo unde Consiliul General

al Municipiul București este format din 55 de consilieri în timp ce fiecare sector din
cele 6 are un consiliu local propriu.Numărul membrilor fiecărui consiliu local e
stabilit prin ordin al prefectului în funcție de numărul locuitorilor din respectivă
unitate administratv teritorială stabilit în baza statisticilor efectuate de la data de 1
ianuarie a fiecărui an de către Institutul Național de Statistică.

Condițiile pentru a deveni Consilier Local:

1. Persoana să fie cetățean român cu drept de vot

2. Persoana să fi îndeplinit vârstă de minim 23 de ani inclusiv în ziua alegerilor

3. Să nu îi fie interzisă asocierea în partide politice

4. Să aibă domiciliul pe rază unității administrativ teritoriale unde candidează

Constituirea Consiliului Local:

Conform legii 215/2001 se face în termen de 20 de zile de la data

alegerilor.Convocarea consilierilor declarați aleși realizându-se de către prefect.La
ședința pot participa aceștia dar nu au rol în constituirea consiliuliui.Această
constituire are ca prima etapă convocarea consilierilor aleși pentru ședința de
validare a alegerilor.Această ședința se desfășoară în mod legal doar dacă la ea
participa cel puțin două treimi din consilierii aleși.Dacă la prima întâlnire nu se
îndeplinește această fracție va fi convocată o nouă ședința ,iar dacă nici acum nu
se realizează majoritatatea în alte 3 zile se va realiza o ultima convocare.Dacă nici
acum nu se întrunește fractia,prefectul va fi nevoit să declare vacante prin ordin
locurile consilierilor care în mod nejustificat au lipsit la cele 3 convocări.

Lucrările ședinței de consiliere:

Se convoca de la cel mai în vârstă consilier sprijinit în demersurile sale de 2-3

consilieri tineri.Validarea consilierilor aleși se face în ordine alfabetică și se poate
realiza doar dacă se obține majoritatea simplă a membrilor consiliului prezenți în
sala.Invalidarea unui ales local poate fi făcută doar dacă se constată că:

a.persoana a încălcat condițiile de eligibilitate

b.mandat obținut prin fraudă electorală

Fiecare dintre consilierii locali aleși și validați trebuie să depună jurământul de

credință.Persoana care refuză să depună acest jurământ este considerată
demisionată de drept și locul se va vacanta.

Consiliul Local se va declara constituit dacă majoritatea consilierilor locali validați

au depus jurământul.Validarea se concretizează printr-o hotărâre ce trebuie
adoptată cu votul majorității consilierilor aleși.

Mandatul Consiliului Local:

Teoretic durata mandatului unui Consiliu Local este de maxim 4 ani de zile ,dar sunt
și situații în care durata poate fi mai mică.

Mandatul de 4 ani poate fi prelungit ,doar prin lege organică și numai în situații
excepționale (război,catastrofă).
 Situația 1: Diminuarea mandatului consilierilor locali:

a.decesul

b.demisia

c.arestarea preventivă a consilierului local ce duce la suspendarea din funcție sau

demisie

d.condamnarea definitivă a consilierului printr-o hotărâre definitivă penală

Situația 2:Diminuarea mandatului Consiliului Local

a.dizolvarea facultativă a consiliului care presupune organizarea unui referendum

local la inițiativa a cel puțin un sfert din numărul locuitorilor respectivei
colectivități.Dizolvarea facultativă are loc doar dacă cetățenii sunt nemultumiti de
modul în care se gestionează problemele colectivității.Exemplu:gestionarea
proastă a banilor de la buget

b.dizolvarea obligatorie/de drept are loc în următoarele condiții:

1. Dacă ședințele Consiliului Local nu s-au derulat timp de 2 luni consecutiv

2. Dacă timp de 3 ședințe ordinare consecutive Consiliul Local nu adopta nici o

hotărâre

3. Dacă numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate+1 și nu există supleanți.

De regulă astfel de întruniri se desfășoară în limba română însă acolo unde o

cincime din numărul consilierilor locali reprezintă o minoritate legea permite ca
ședințele de consiliu să se desfășoare și în limba minorității.

Ședințele Consiliului Local se desfășoară în mod legal în prezența majorității

consilierilor locali în funcție,iar prezența consilierilor la ședința e OBLIGATORIE.
Actele Consiliului Local:

1.Hotărâri cu caracter normativ respectiv cele care privesc toți cetățenii acelei
unități administrativ teritoriale

2.hotărâri cu caracter individual care privesc doar anumite persoane.

Hotărâri cu caracter normativ își produc efectele juridice dacă sunt aduse la
cunoștiință publicului prin publicarea lor la avizierul consiliului sau pe site-ul
Consiliului Local.

În timp ce hotărârile cu caracter individual își produc efecte când sunt comunicate
persoane interesate.

Conform art.45 din Legea 215/2001 cu modificări-Legea Administrației Publice

Locale : Consiliul în exercitarea atribuțiilor sale adopta de regulă hotărî cu votul
majorității membrilor prezenți (majoritate simplă).

De exemplu:hotărâri privind bugetul local,hotărâri privind statutul

comunei/orașului ,hotărâri privind patrimoniu se adopta cu două treimi din
numărul total de consilieri în funcție. (majoritate clasificată)

Hotărârile Consiliului Local trebuie semnate de președintele de ședința și

contrasemnate de secretarul unității administrativ teritoriale.

În cazul în care acesta din urmă crede că hotărârile sunt nelegale are voie în baza
unei motivări prezentate consiliului să nu le contrasemneze.

În cazul în care președintele de ședința refuză să semneze aceste hotărâri ,atunci

ele vor fi semnate de 3-5 consilieri locali.

În exercitarea mandatului lor consilierii sunt în slujba cetățenilor și colectivităților

locale –ROL și Atribuții
 2.Primar și viceprimar

Primarul e o autoritate executivă la nivelul Administrației Publice Locale .Este ales

de cetățeni în mod direct și prin vot secret și liber exprimat.Validarea alegerii
primarului se realizează în Camera de Consiliu a Judecătoriei aferente unității
administrativ teritoriale unde a fost ales primarul.

În mod excepțional Primarul General al Municipiului București,alegerea se validează

de Președintele Tribunalului.

În fiecare localitate vom regăsi primar+viceprimar iar în municipiile reședința de

județ regăsim primar+2 viceprimari

Statutul primarului:are două categorii de roluri

1. Atribuții în calitatea sa de autoritate executivă:proiectul de buget,execuție

bugetară,constituirea serviciilor publice

2. Primarul poate acționa ca reprezentant al statului (ofițer al stării

civile),referendum,recensământ

Validarea mandatului primarului are loc în termen de 20 de zile de la data

desfășurării alegerilor.

Mandatul Primarului: conform art.69 din legea 216/2001,mandatul primarului este

de 4 ani și se exercită până la dată depunerii jurământului de către primarul nou
ales.

Mandatul primarului poate fi prelungit prin lege organică doar în caz de război
,calamnitati.Mandatul primarului poate fi mai mic de 4 ani în următoarele situații:

a.deces

b.demisie

c.arestare preventivă ,situație în care mandatul primarul se suspendă de drept sau

pierde drepturile electorale prin hotărâre penală definitivă.
 Mandatul primarului încetează de asemenea de drept conform statutului aleșilor
locali în următoarele condiții:

1. Dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării atribuțiilor (din cauze obiective

gen boală ) pe o perioada mai mare de 6 luni

2. Dacă din motive imputabile lui (circumstanțe nejustificate ) acesta nu își exercită
atribuțiile pe o perioada mai mare de 45 de zile

3. De drept prin referendum local

Condiții de eligibilitate privind funcția de primar:

a.este cetățean cu drept de vot

b.are domiciliul pe rază teritorială a unității administrativ teritoriale unde

candidează

c.nu și-a pierdut drepturile electorale

Actele primarului poartă numele de dispoziții:

a.acte cu caracter normativ

b.acte cu caracter individual

Acestea trebuie contrasemnate de către secretarul unității administrativ teritoriale

doar în măsură în care le consideră legale.Dacă secretarul consideră că dispozițiile
sunt nelegale are voie să refuze în mod motivat contrasemnarea lor.

Dispoziții cu caracter individual își produc efectele de la momentul comunicării lor

persoanelor interesate ,în timp ce dispozițiile cu caracter normativ își produc
efectul din momentul aducerii lor la cunoștiință prin publicarea pe site-ul autorității
sau la avizierul acesteia.
Viceprimarul :

 Nu este o autoritate publică locală ,nefiind ales în mod direct de cetățeni.Acesta

este ales de către consilierii locali din rândurile lor
 Mandatul viceprimarului este tot de 4 ani de zile și poate înceta sau poate fi
suspendat în aceleași condiții că și mandatul primarului
 Că rol viceprimarului i se deleagă pe o perioada de timp o parte dintre atribuțiile
primarului ,el fiind conform legii 215/2001 înlocuitorul de drept al primarului
 În raport cu primarul localității viceprimarul se află în raport de subordonare
față de primar.

CURS X:Prefect.Secretar.Consiliu Județean.Președintele Consiliului Județean

Dată:14.05

1.Prefectul:

 Legea 340/2004-organizarea și funcționarea instituției prefectului cu modificări

 Art.123 Constituie
 Legea 215/2001

La nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale guvernul numește un prefect

,acesta se va regăsi și la nivelul municipiului București care are un statut special

Prefectul este un înalt funcționar public și ca atare numirea sa la nivel teritorial va

respecta atât prevederile legii 340/2004 cât și prevederile legii 188/1999( statutul
funcționarului public) în ceea ce privește numirea în funcție a înalților funcționari
publici. Numirea acestuia are loc prin concurs de dosare, prefectul fiind în mod
evident afectat că instituție de colaborarea dintre zona politicului și administrația
publică.
Conform art 123 prefectul este reprezentantul guvernului în plan local și ca atare
acesta va conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte
organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale.

Exemple de servicii publice deconcentrate:

 inspectoratele școlare
 casa județeană de pensii
 direcția județeană de sănătate
 autoritatea pentru protecția consumatorilor la nivel județean
 direcțiile județene de cultură
 arhivele naționale
 Academia de poliție

Prefectul la nivel teritorial are și rolul de a da un aviz consultativ în privința numirii

conducătorilor serviciilor publice.Un rol important al prefectului este verificarea
legalității actelor administrative emise respectiv adoptate de către primari,
consiliile locale, județene ori de președinții consiliilor județene.

În virtutea acestui rol, tot conform art 123 din Constituție, prefectul este
împuternicit prin lege să atace în contencios administrativ actele acestor autorități
locale de câte ori le suspectează a fi nelegale.

Ca efect al acestei acțiuni în contencios administrativ, actele administrative atacate

vor fi suspendate de drept pe toată perioada derulării litigiului.

Între prefect, pe de o parte, și consiliu local, primar și consiliu județean pe de

cealaltă parte, nu există raporturi de subordonare.

Actele prefectului poartă numele de ordine și pot fi de două mari categorii,

respectiv ordine cu caracter normativ și ordine cu caracter individual.Ordinele cu
caracter normativ își produc efectele juridice din momentul publicării acestora la
avizier respectiv pe site-ul autorității.

Ordinele cu caracter individual își vor produce efectele juridice în urmă comunicării
acestora către subiectele interesate.
2.Secretarul Unității Administrativ Teritoriale

 Există două tipuri:Secretarul Județului și Secretarul comunei,orașului

,municipiului

Secretarul județului este diferit de secretarul comunei, orașului, municipiului.

Conform art 116 din legea administrației publice locale, fiecare unitate
administrativ teritorială are câte un secretar plătit din fonduri publice. Conform
aceleași dispoziții legale, în urmă modificării legislative din 2003 secretarul UAT
trebuie să aibă studii superioare, juridice, ori de administrație publică. Secretarul
UAT este un funcționar public de conducere fapt pentru care acesta se bucură de
stabilitate în funcție și este numit prin concurs în această funcție publică în baza
criteriilor specificate de legea 188/1999 privitoare la funcționării publici.

Rolul secretarului UAT este unul deosebit de important astfel încât în legea
215/2001 au fost subliniate și anumite interdicții și incompatibilități care privesc
această funcție publică, astfel:

 Secretarul UAT nu are voie să facă parte dintr-un partid politic sub sancțiunea
destituirii din funcție.
 Secretarului UAT i se interzice să fie soț/soție ori rudă de gradul întâi cu
primarul, viceprimarul, președintele ori vicepreședintele consiliului județean
sub sancțiunea eliberării sale din funcție.

Atribuții fundamentale:art.117 din Legea 215/2001 cu modificări prevede:

 Cea mai importantă atribuție este Contrasemnarea pentru legalitate a actelor

administrative emise sau adoptate după caz de primar, consiliu local, consiliu
județean, ori președintele consiliului județean. În cazul în care secretarul UAT
consideră că acestea sunt nelegale, el este îndreptățit prin lege să refuze
contrasemnarea acestor acte în mod motivat
 Participa la ședințele consiliului local respectiv ale consiliului județean
 Asigura transparența și comunicarea către autoritățile, instituțiile publice și
persoanele interesate de actele administrative emise sau adoptate de
autoritățile locale.
  Organizează arhivă autorităților mai sus menționate și asigură buna
comunicare între prefect, pe de o parte și autorități locale pe de cealaltă parte
 Organizează și pregătește lucrările consiliului local respectiv județean.
 Secretarul UAT nu emite acte personal

3.Consiliul Județean :

Este o autoritate a administrației publice locale care conform art 122 din
Constituție are drept rol " coordonarea activității consiliilor locale de la nivelul
comunelor orașelor și municipiilor în vederea realizării serviciilor publice de la nivel
județean".

Consiliile județene vor fi formate întotdeauna din consilieri aleși de către cetățeni
prin vot direct secret și liber exprimat. Numărul acestor consilieri va fi întotdeauna
unul impar, și el va fi situat între 31-37 membrii stabiliți prin ordin al prefectului, în
funcție de numărul cetățenilor respectivului UAT, stabilit prin recensământ la dată
de 1 ianuarie a anului în curs (evaluarea o face Institutul Național de Statistică).

Constituirea consiliului județean, are loc în baza unei proceduri similare cu cea
pentru constituirea consiliului local, excepție făcând faptul că validarea consiliului
nu se mai realizează de către judecătorie ci se face de către tribunal.

Consiliul județean este ales pe un mandat de 4 ani de zile, iar acesta poate fi
prelungit prin lege organică în caz de război, calamitate, catastrofă.

Condițiile de încetare a mandatului consilierilor județeni sunt similare cu cele

pentru consiliile locale:

 Demisie
 Deces
 schimbarea domiciliului în alt județ
 arestarea preventivă a consilierului județean
 condamnarea printr-o hotărâre definitivă în plan penal

În cazul dizolvării prin referendum este necesar să se propună dizolvarea consiliului

județean de un procent de circa 20% din cetățenii de pe rază județului respectiv.
Intenția de dizolvare prin referendum a CJ se va comunica în mod obligatoriu și
prefectului județului, referendumul fiind considerat a fi valabil doar dacă la acesta
se va prezența un număr de cel puțin 50%+1 din numărul total al locuitorilor cu
drept de vot din județ. Dizolvarea CJ va fi admisă dacă vor vota DA pentru dizolvare
cel puțîn 50%+1 dintre cei care au participat la vot. După dizolvare prin referendum
această va fi stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și va fi nevoie de
organizarea unor noi alegeri pentru un nou consiliu.

Până la data constituirii noului CJ, probele curente ale administrației județului se
vor rezolva de către secretarul județului în baza unei împuterniciri speciale date de
Guvern.

Ședințele pot fi ordinare sau extraordinare. Cele ordinare având loc o dată la o luna,
în timp ce cele extraordinare au loc la propunerea președintelui CJ, a prefectului
sau a unui număr de cel puțîn o treime din consilieri. În situații deosebite consiliul
județean poate fi convocat și de îndată.

În cadrul ședințelor de CJ vor fi discutate proiecte de acte normative (hotărâri ale

CJ) care vor fi supuse dezbaterii consilierilor după ce au primit avizul secretarului
UAT și a direcțiilor de specialitate.Ședințele CJ se desfășoară legal în prezența
majorității consilierilor județeni în funcție (majoritate simplă).

În exercitarea atribuțiilor CJ adopta hotărâri normative sau individuale cu votul

majorității consilierilor prezenți, cu excepția situației în care regulamentul intern al
CJ sau legea cere altă majoritate.

O excepție o constituie hotărârile privind patrimoniul care se adoptă cu două treimi

din numărul membrilor consilierilor județeni.

La fel că și în cadrul CL , hotărârile cu caracter normativ vor produce efecte juridice

de la momentul publicării lor , în timp ce cele cu caracter individual vor produce
efecte juridice de la comunicarea lor persoanelor inreresate.
4.Președintele Consiliului Județean:

și-a pierdut calitatea de autoritate a administrației publice locale odată cu

modificările legislative aduse de legea 115/2015. În urmă adoptării acestora
președintele CJ NU mai este în mod direct de către cetățeni și va fi ales cu votul
secret a majorității consilierilor județeni aflați în funcție. Pentru eliberarea sa din
funcție va fi nevoie de votul a două treimi din numărul consilierilor județeni în
funcție fiind necesar să se propună acest lucru de o treime din numărul consilierilor.

Rolul președintelui CJ este descris de art 102 din legea 215/2001 și el poate fi
descris astfel:

a) reprezintă județul în relațiile cu celelalte autorități PF și PJ precum și în justiție

b) răspunde în fața consiliului județean de buna organizare a administrației

județene

c)În derularea activităților sale, președintele CJ emite acte care poartă numele de
dispoziții care pot fi normative ori individuale.
 CURS XI: Funcția publică și funcționarul public

Dată:21.05

Constituția face referire la funcția publică și funcționarul public la art.16 și art.73.

Art.16 alin.3 din Constituție “funcțiile și demnitățile publice civile sau militare pot
fi ocupate în condițiile legii de persoane care au cetățenie română și domiciliu în
țară”.Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați în ceea ce
privește ocuparea funcțiilor și demnităților publice.

Diferența dintre deminsar și funcționar este aceea că demnitarii sunt aleși iar
funcționarii sunt numiți.

Art.73 ne spune că prin lege organică se stabilește statutul funcționarului public

Funcția publică în conformitate cu Art.2 alin 1 din Legea 188/1999 este acel
ansamblu de responsabilități și atribuțîi stabilite în temeiul legii în vederea
exercitării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală
,administrația publică locală,administrația publică centrală de specialitate și de
către autoritățile autonome cu atribuții de control.

Funcționarul public este definit tot de art.2 din Legea 188/1999 ca fiind “persoană
NUMITĂ în condițiile legii într-o funcție publică”. Ca atare toate funcțiile publice
din România sunt ocupate doar în baza unui concurs public organizat în manieră
transparență de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici care are drept rol
organizarea unor astfel de concursuri și monitorizarea evoluției profesionale a
funcționarilor publici.

În ceea ce privește funcțiile publice vom regăsi mai multe astfel de categorii:

1.Funcții publice generale care presupun exercitarea unor atribuții și

responsabilități cu caracter general indiferent de autoritate sau instituție

2.Funcții publice cu caracter specific sunt acele funcții care presupun atribuții și
responsabilități speciale caracteristice doar anumitor autorități sau instituții.
De exemplu aici vor intră funcționarii publici care își desfășoară atribuțiile în baza
unor statute speciale printre care enumerăm:

a.funcționarii publici din cadrul administrației prezidențiale

b.funcționarii din cadrul Consiliului Legislativ al României

c.funcționarii publici Parlamentari

d.funcționarii publici din cadrul autorităților vamale

e.politistii

2.A Funcții publice naționale sunt cele care se exercită la nivelul întregii țări

Exemplu: directorul din minister

2.B Funcții publice teritoriale sau locale

Exemplu:prefectul,secretarul u.a.t sau funcționarii publici din cadrul aparatelor de

specialitate ale primarului ori prefectului

3.În funcție de nivelul studiilor funcționarilor vom avea:

a.funcții publice clasa I care presupun studii superioare absolvite cu diplomă sau
echivalentul acesteia

exemplu:secretarul u.a.t

b.funcții clasa a 2a care presupun absolvirea unor studii superioare de scurtă

durata și obținerea unei diplome sau a unui echivalent al acesteia

c.funcții clasa a3a care presupun absolvirea unor studii medii finalizate cu diplomă
de bac

4.În funcție de complexitatea atribuțiilor:

a.funcții publice de execuție:referendul,referendul de specialitate,consilierul

juridic ,inspector
b.funcții publice de conducere:secretarul u.a.t,directorde minister

c.înalți funcționari publici:prefect,subprefect,secretar de stat/miniter

Principii în baza cărora se exercită funcțiile publice în România:

1.Legalitatea

2.Impartialitatra și obiectivitatea

3.Eficientă și eficacitatea

4.Transparență decizională

5.Deschiderea către cetățean

6.Subordonarea ierarhică

7.Stabilitatea în funcție

Condițiile în ocuparea funcțiilor publice în România:

 art.54 din Statutul funcționarului public

 persoana să aibă domiciliul în România și cetățenia română
 minim 18 ani împliniți în ziua concursului
 să cunoască foarte bine limba română scris și vorbit
 să aibă capacitate deplină de exercițiu
 să aibă o stare de sănătate corespunzătoare funcției pe care o ocupă
 îndeplinesc condițiile legate de studii
 nu a făcut poliție politică
 să nu fi fost condamnată pentru infracțiuni legate de serviciu contra statului
,infracțiuni legate de fals ori infracțiuni de corupție săvârșite cu intenție care
ar face persoană incompatibilă cu exercitarea funcției publice respective
 să nu fi fost destituit dintr-o funcție publică sau să nu le fi încetat contractul
de muncă din motive disciplinare în ultimii 7 ani

În ceea ce privește raportul creat între funcționar și autoritatea/instituția din care

face parte actualmente acesta se regăsește atât în lege cât și în doctrina că fiind
RAPORT DE SERVICIU.Este un raport specific zonei și funcției publice și se
delimitează clar de raportul creat între autoritatea/instituția publică și personalul
contractual din cadrul acesteia.Astfel:

a.se crează un raport de serviciu între un referend,șef serviciu,șef birou,consilier

juridic și instituția sau autoritatea publică

b.se crează un raport de muncă în baza Codului Muncii între autoritate și instituția
publică și persoanele angajate strict în baza Codului Muncii

De exemplu:liftier,șofer,secretar,îngrijitor,lăcătuș mecanic

În ceea ce privește diversele categorii bugetare vom constata că nu fac parte din
marea categorie a funcționarilor publici deși activează în cadrul unui serviciu
public următoarele:

 personalul salariat încadrat la biroul unui demnitar în baza încrederii

personale
 corpul profesoral
 magistrațîi
 personale numite sau alese în funcție publică

În urmă promovării concursului funcționarul public este numit în funcție de către

conducătorul sau managerul instituției sau autoritățîi din care face parte în baza
unui act de numire care are următoarele caracteristici:

1.este act administrativ individual

2.îmbracă obligatoriu forma scrisă,condiție ce trebuie îndeplinită AD

VALIDITATEM

Pe lângă actul de numire în funcție ,funcționarul va primi și fișa postului unde se

vor regăsi în mod explicit precizate atribuțiile și responsabilitățile care îi revin
acestuia
Actul de numire va conține următoarele detalii:

1.numele instituției/autoritățîi

2.nume și prenume funcționar

3.funcția ocupată

4.perioada pe care va exercitata funcția

5.remunerația stabilită

6.departamentul unde va activă

În mod OBLIGATORIU după promovarea concursului pentru a putea ocupă funcția

publică ,funcționarul va trebui să depună un jurământ de credință.Refuzul
depunerii acestui jurământ va conduce la revocarea actului de numire în funcție și
la imposibilitatea exercitării pe viitor a funcției.