In urma lecturării nuvelei romantice “Cezara” de Mihai Eminescu am rămas plăcut surprinsă de

protagonista operei , o copila inocentă, un personaj fantastic, întrunind cele mai excepționale calități.
Cezara, contesă, aristocrata de origine, coborâtă in pătura de jos, reprezintă tipul angelic care farmecă
de la prima vedere. Numele sau dezvăluie de la început un temperament sangvinic, fire voluntara,
asemanatoare unui împărat.
Copila, impresionează printr-o frumusețe demonica,idealul feminin in viziunea eminesciana:“ochii de-un
albastru întuneric”, “gene lungi”, “par blond “, “gura dulce”.
Fecioara imploratoare, patetica, dar și orgolioasa, conștientă de vraja ei seducătoare, îl pune in fata
faptului pe un tânăr de care ea s-a îndrăgostit, însă el cu sufletul de piatra stătea pe gânduri și nu știa ce
zace in acea ființa. In scrisoarea adresată lui Ieronim, contesa singura recunoaște(prin autocaracterizare) ca
e frumoasa și tânăra și e gata sa facă orice pentru a-i “topi gheata ochilor” lui.
Chiar din prima clipa, tânăra, la vederea călugărului, rămase intr-o confuzie de emoții, “inima
tremura”.Astfel, starea ei de spirit o dă de gol, dar o face sa înțeleagă ca el este alesul inimii.
Mărturisește că-l iubește și e gata să-i fie servitoare, numai să-i primească amorul ei pasional și sincer.
Tânărul, o vede frumoasa, adorabila, atât de nobila, dar vrea sa o iubească “ca pe-o stea-rece și
luminoasa!”.
Conceptele ei despre iubire deriva din elementele de autocaracterizare. ea işi cere iertare pentru
dragostea ce o poartă in suflet. Dar de ce? Atunci cind te indrăgosteşti de cineva, te indărgosteşti fără să
vrei şi fără ca să-ţi dai seama la inceput. Inima se indrăgosteşte de cel pe care il alege ea, dar nu de cel pe
care raţiunea il vrea. Iar odată ce inima şi-a făcut alegerea, atunci raţiunea cedează inimii fiind nevoită să
accepte alegerea ei. Şi astfel, pentru a obţine dragostea celui pe care Cezara il iubeşte, e gata de orice, chiar
şi să se umilească in faţa lui: „Iartă dac-o femeie iţi spune că te iubeşte..
Partea finală a romanului face legătura dintre natura si cuplul excepțional,exprima un echilibru dintre
personaje și spațiul paradisiac in care ei se afla, asemănându-se cu Grădina Eden