A vorbi despre Eminescu înseamnă a vorbi despre geniu

Mihai Eminescu este in literatura romană poetul nepereche, a cărui opera învinge timpul,
după cum afirma George Călinescu . El este cel mai mare poet național, o personalitate
copleșitoare, care a impresionat generații întregi.
Supratema lui Eminescu, cea care apare in aproximativ toate creatiile lui, este tema
timpului.Aceasta tema apare atat in poezia eminesciana, cat si in proza acestuia sub diferite
imagini, motive, simboluri.
Apar astfel diverse viziuni ale timpului, imagini lirice variate, ce infatiseaza timpul ca
eternitate sau ni-l prezinta din perspectiva efemeritatii. Varietatea imaginilor lirice ale
timpului apare ca o consecinta a genialitatii poetului.
In poezia “Trecut-au anii…” timpul își urmează cursul,ceea ce transforma prezentul in
trecutul cel mai dureros. “Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară”- o plângere a timpului pierdut, meditație la soarta destrămată
și la viața ca germenele morții: “Parând pe veci a răsări/ Din urma moartea-l paste/ Căci toți
se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște.”
“Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai” Aceste versuri, invoca ideea de trecerea
ireversibila a timpului( fugit irreparabile tempus ), felul in care amintirile vin in prezent,
aduc sentimente puternice , in același timp, Nostalgia fata de timpul trecut și
imposibilitatea de a trai in prezent.
Vremelnicia omului in contrast cu perenitatea naturii se țese in poezia “Revedere”:
” – Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat. “ Omul este efemer, universul este veșnic, aceasta ne demonstraza
caracterul dual al temei timpul in viziunea eminesciana: timpul individual și timpul
universal.
Timpul devorator al vieții și prezentul etern domina poezia “ Cu mâine zilele-ți adaugi”
“Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.” Mâine reprezintă viitorul, zilele- viața omului, astfel este
expusă ideea ca fiecare zi trăită este completare a destinului nostru prin faptele realizate,
tot ce rămâne este gândirea/ rațiunea umană.