Anemia

Cauze și factori de risc

Patogenie
Clasificarea anemiilor
Semne și simptome
Diagnostic
Tratament

Anemia
Anemia este o afecțiune eritrocitară caracterizată prin scăderea numărului de globule roșii,
scăderea valorilor hematocritului și a hemoglobinei, având drept consecință reducerea
concentrației de oxigen în sânge.
Eritropoieza este procesul de elaborare a globulelor roșii în sânge, care se desfășoară la nivelul
măduvei osoase sub acțiunea eritropoietinei (EPO). Eritropoietina este un hormon secretat la
nivel renal de către celulele juxtaglomerulare aflate în structura rinichiului și care, alături de alte
elemente de substrat energetice precum fierul, folații și vitamina B12, are rolul de a asigura
buna desfășurare a eritropoiezei.
Eritrocitele, cunoscute și sub denumirea de hematii sau globule roșii, reprezintă o categorie de
celule anucleate (lipsite de nucleu) care fac parte din elementele figurate ale sângelui și participă
la buna desfășurare a metabolismului celular și menținerea unui ph sangvin constant, în limite
normale. Durata de viață a eritrocitelor este în medie de 120 de zile. Eliminarea eritrocitelor din
circulația sangvină se realizează prin intermediul fagocitelor existente în structura ficatului, a
splinei și a măduvei osoase.
Scăderea nivelului de hormoni androgeni în organism duce la scăderea producției de
eritropoietină în cazul femeilor și a bolnavilor înaintați în vârstă și scăderea elaborării de
eritrocite la nivel medular. Acestea pot favoriza apariția anemiei. La persoanele în vârstă,
valorile hemoglobinei și a hematocritului scad, nu însă sub limitele normale. În cazul femeilor,
scăderea numărului de globule roșii mai este cauzată și de pierderile lunare de sânge în timpul
menstruației și creșterea necesității de fier la multipare.

1
Cu toate că în anemie concetrația oxigenului în sânge este într-o continuă scădere, oganismul
nu reduce consumul de oxigen. În această situație sunt stimulate mecanismele de compensare:
creșterea frecvenței cardiace, creșterea vitezei de circulație a oxigenului la nivel tisular,
îmbunătățirea utilizării tisulare a sângelui. Aceste mecanisme de compensare pot fi suficiente în
timpul repausului fizic, dar în timpul efortului pot apărea anumite tulburări funcționale precum
creșterea frecvenței cardiace peste limita normală (peste 100bpm, tahicardie), oboseală cu
apariția dispneei de efort și palpitații. [1], [2], [4], [9]

Cauze și factori de risc

Există numeroși factori de risc care stau la baza dezvoltării unei anemii:
alimentația vegetariană;
consumul excesiv de alcool;
administrarea îndelungată a unor medicamente poate determina apariția anemiei, precum:
medicamentele citostatice, paracetamolul, unele antiinflamatoare nesteroidiene precum
ibuprofenul, aspirina;
bolile neoplazice pot determina apariția anemiei prin splenomegalie și deprimarea activității
medulare;
bolile inflamatorii intestinale precum gastrita, ulcerul gastric, boala Crohn, enteropatia
glutenică, boala hemoroidală;
bolile cronice renale;
bolile reumatismale;
anumite hemoglobinopatii transmise pe cale ereditară;
menstruația și sarcinile multiple la femei;
donarea frecventă de sânge. [4], [5], [6], [9], [10]

Patogenie
Anemia prezintă trei mecanisme de producere:
pierderea de sânge - se poate realiza prin hemoragii masive rezultate în urma unor
traumatisme (care duc la apariția anemiei posthemoragice acute), prin hemoragii oculte,
hemoragii de natură digestivă superioare sau inferioare, hemoragii de cauză renală (care
2
determină apariția anemiei posthemoragice cronice) etc.; anemia posthemoragică presupune
răspândirea lichidului interstițial în spațiul intravascular cu descompunerea masei de eritrocite
rămase;
reducerea elaborării de eritrocite - perturbarea eritropoiezei duce la apariția unor globule
roșii cu aspect anormal în ceea ce privește forma și dimensiunile; întreruperea eritropoizei
determină scăderea accentuată a numărului de globule roșii în sânge (o scădere cu aproximativ
10% din valoarea totală în fiecare săptămână); în această categorie sunt incluse anemiile
hipocrome, anemiile megaloblastice și anemia aplastică;
pierderea excesivă a globulelor roșii - accelerarea procesului de hemoliză (de distrugere a
globulelor roșii) poate fi cauzată de existența unor anomalii dîn interiorul eritrocitului care
grăbesc distrugerea acestuia sau de unii factori extrinseci precum fixarea unor anticorpi pe
suprafața globulelor roșii (anticorpi antieritrocit) care determină distrugerea lor timpurie; în
splenomegalie are loc izolarea eritrocitelor la nivel splenic cu distrugerea lor precoce; în anumite
cazuri, în urma procesului de hemoliză poate fi observată prezența unor deformări eritrocitare;
în această categorie sunt incluse anemiile hemolitice (intra- și extraeritrocitare). [1], [2], [3]

Clasificarea anemiilor
Există mai multe criterii de clasificare a anemiilor:
Clasificarea anemiilor în funcție de valoare globulară
În mod normal concentrația hemoglobinei eritrocitare medii (CHEM) este cuprinsă între 31 și 35
g/dl. În funcție de valoarea CHEM avem:
anemie normocromă (CHEM-ul prezintă valori normale) - poate fi întâlnită în sindroamele
hemolitice și în hemoragiile acute;
anemie hipocromă (cu valori ale CHEM aflate sub 31 g/dl) - deficitul de fier poate determina
apariția anemiei hipocrome;
anemie hipercromă (cu valori ale CHEM alate peste 35 g/dl) - deficitul de vitamină B12
(cunoscută și sub denumirea de factor antipernicios) poate duce la apariția anemiei hipercrome.
Clasificarea morfologică a anemiilor în funcție de dimensiunea globulelor roșii
Aceasta se realizează prin determinarea volumului eritrocitar mediu (VEM), care în condiții
normale prezintă valori cuprinse între 85 și 94 microni. Astfel pot fi descrise:
anemie normocitară, cu VEM aflat între limitele normale;

3
 anemie microcitară, cu valori ale VEM aflate sub 85 microni; aici sunt incluse anemiile
hipocrome;
anemie macrocitară, cu valori ale VEM aflate peste 95 microni; aici este cuprinsă anemia
pernicioasă.
Clasificarea anemiilor în funcție de mecanismul de producere
anemii rezultate în urma reducerii eritropoiezei și scăderea elaborării de hemoglobină:
anemiile megaloblastice, anemiile hipoplazice (anemia aplastică), anemiile mieloftizice,
anemiile hipocrome (anemia feriprivă);
anemii determinate de pierderea excesivă de globule roșii: anemiile posthemoragice acute
sau cronice, anemiile hemolitice (intra- sau extraeritrocitare). [3], [5], [6]
Semne și simptome
Tabloul clinic apărut în cadrul anemiei nu este foarte pronunțat, nu este specific fiecărui tip de
anemie în parte și nu este util pentru diferențierea anemiilor. Simptomele clinice din cadrul
anemiei apar la valori ale hemoglobinei aflate sub 7 g/dl și sunt expresia mecanismelor
compensatorii care intervin pentru corectarea hipoxiei tisulare.

Manifestările clinice apărute în cadrul anemiilor sunt următoarele:

astenie;
fatigabilitate;
slăbiciune musculară;
parestezii;
somnolență;
dispnee de efort;
dureri precordiale de tip anginos;
palpitații;
cefalee;
fosfene (perceperea unor puncte sau liniuțe în câmpul vizual);
amețeli;

4
 tinitus (zgomot perceput în ureche, asemănător unor țiuituri);
inapetență;
scăderea libidoului;
sincopă;
episoade de lipotimie;
tulburări nervoase;
tulburări de memorie;
tulburări digestive (constipație, flatulență);
tulburări menstruale (amenoree).
Scăderea severă a oxigenului la nivelul țesuturilor și a volumului de sânge circulant poate duce
la apariția insuficienței cardiace acute, cu instalarea precoce a șocului cardiogen și deces.
Există anumite manifestări clinice apărute în cadrul anemiei care pot oferi informații cu privire
la cauza acesteia. Astfel:
scăderea ponderală accentuată, însoțită de manifestările clinice specifice anemiei prezentate
anterior pot sugera prezența unei anemii secundare unor boli neoplazice;
epistaxisul, hematemeza, melena, hematochezia și menoragia pot sugera prezența unei
hemoragii interne;
durerile osoase sau toracice difuze apărute în cadrul anemiei pot indica apariția siclemiei;
paresteziile localizate la nivelul extremităților membrelor superioare sau inferioare pot sugera
apariția unei anemii prin deficit de folați sau vitamină B12;
icterul tegumentar și scleral însoțit de urini hipercrome poate indica prezența unei anemii
hemolitice.
La examinarea clinică a bolnavului, medicul poate decela anumite semne clinice specifice
sindromului anemic, unele dintre ele indicând cauza bolii:
paloare intensă a tegumentelor și a mucoaselor, observată cu ușurință la nivelul palmelor,
unghiilor, buzelor și mucoasei bucale;
tegumente și sclere icterice, care sunt specifice sindromului hemolitic;
splenomegalie;

5
 neuropatie periferică, care poate indica deficitul sever de vitamină B12;
abdomen destins de volum, care poate sugera instalarea unui hemoperitoneu posttraumatic;
peteșii;
febră și sufluri cardiace, care sunt specifice anemiei secundare unor boli cardiace inflamatorii;
semne de insuficiență cardiacă în cadrul anemiilor severe: urgescență jugulară,
hepatomegalie, reflux hepatojugular, edeme gambiere cu godeu, cianoză la nivelul
extremităților. [2], [3], [7], [8], [9], [10], [15], [16]
Diagnostic
Trebuie reținut faptul că anemia nu este o boală de fond diagnosticată, ci o manifestare clinică
a unei anumite afecțiuni precum ar fi bolile neoplazice, bolile intestinale caracterizate prin
microsângerări frecvente, inflamațiile cronice, bolile autoimune etc. Din această cauză, chiar și
anemiile descoperite întâmplător, cu ocazia efectuării unor analize de sânge, trebuie investigate
pentru depistarea și tratarea bolii care a determinat apariția anemiei.
Diagnosticul de anemie se pune în urma efectuării anamnezei, a examinării clinice a bolnavului
și a investigațiilor hematologice (hemoleucograma, biochimie, aspirat medular, biopsie de
măduvă osoasă, teste de coaulare etc.).
Diagnosticul diferențial presupune mai întâi diferențierea unei anumite forme de anemie de
celelalte tipuri. De asemenea, este necesară diferențierea anemiei de alte boli hematologice,
precum:
sindromul mielodisplazic;
mielomul multiplu;
leucemia acută sau cronică, mieloidă sau limfoidă. [1], [2], [9], [11], [13], [17]

Investigații paraclinice
Hemoleucograma indică scăderea numărului de eritrocite, scăderea valorilor hemoglobinei
(Hb), a hematocritului (Ht), a volumului eritrocitar mediu (VEM) și a concentrației hemoglobinei
eritrocitare medii (CHEM). O valoare a hemoglobinei sub 14 g/dl și a hematocritului sub 42%, cu

6
scăderea numărului de globule roșii, poate indica prezența unei anemii la bărbați. În cazul
femeilor, diagnosticul de anemie sepoate pune la o scădere a Hb sub 12 g/dl și a Ht sub 37%.
Examinarea frotiului de sânge periferic este utilă pentru depistarea mecanismului de producere
a anemiei (prin scăderea producerii sau prin pierdere excesivă de globule roșii) și a tipului de
anemie. Aceasta se realizează prin determinarea valorilor volumului eritrocitar mediu (VEM) și
a concentrației hemoglobinei eritrocitare medii (CHEM).
Examinarea biochimică a sângelui permite diferențierea între anemia cauzată de pierderea de
sânge și anemia rezultată în urma distrugerii excesive de globule roșii (anemia hemolitică). În
cadrul anemiei hemolitice, lactat-dehidrogenaza, bilirubina totală și directă prezintă valori
crescute, pe când în cazul anemiei posthemoragice, cele două elemente prezintă valori normale.
În cadrul anemiei megaloblastice, pe lângă creșterea valorilor bilirubinei și a lactat-
dehidrogenazei, poate fi observată creșterea coproporfirinei I și a urobiliogenului.
Testele de hemostază (timpul de protrombină sau timpul Quick, timpul de tromboplastină
activată- PTT, timpul de tromboplastină parțial activată-aPTT, timpul de sângerare, timpul de
trombină, fibrinogenemia, INR) sunt utile pentru diagnosticarea unor anumite forme de anemii.
Testul Schilling este o investigație efectuată pentru determinarea anemiei prin deficit de
vitamină B12. Această investigație presupune stabilirea radioactivității urinare. Astfel bolnavului
i se administrează pe cale orală o anumită cantitate de vitamină B12 radioactivă urmând ca după
două ore să-i fie administrată intramuscular 1 mg de vitamină B12 neradioactivă. După aceasta
se colectează urina pe 24 de ore. În mod normal, la persoanele sănătoase, în următoarele 24 de
ore se excretă substanța radioactivă în proporție de 7-28%. Excreția unei cantități de substanță
radioactivă sub 7% semnifică apariția anemiei megaloblastice.
Determinarea sideremiei și a feritinei serice este utilă pentru identificarea anemiei apărute prin
deficit de fier. În cadrul anemiei feriprive, feritina serică prezintă valori scăzute, sub 12 ng/ml,
iar sideremia este de asemenea căzută, cu valori sub 50 gamma%.
Determinarea capacității totale de legare a fierului (CTLF) și a protoporfirinei libere eritrocitare
(PLE), a căror valori sunt crescute în cazul instalării unei anemii feriprive.
Determinarea numărului de reticulocite, a căror valori normale sunt cuprinse între 0, 5 % și 1,
5%. Creșterea numărului de reticulocite (reiculocitoză) poate indica prezența unei anemii
determinate de distrugerea excesivă de globule roșii, iar scăderea numărului de reticulocite
poate indica prezența unei anemii prin scăderea eritropoiezei.
Aspiratul medular și biopsia de măduvă osoasă sunt două investigații utilizate pentru depistarea
anemiilor a căror etiologie nu poate fi precizată sau pentru depistarea altor afecțiuni

7
hematologice precum trombocitoze, leucocitoze, mielom multiplu, diferite tipuri de leucemii
sau mieloftizie. Aceste două investigații permit identificarea maturării anormale a celulelor
aflate în componența sângelui, poate indica apariția unor anomalii celulare în ceea ce privește
dimensiunea și numărul celulelor sangvine, răspândirea acestora în sânge și localizarea
intracelulară a fierului.
Examinarea măduvei osoase este utilă, deoarece permite diferențierea diferitelor tipuri de
anemii astfel:
în cadrul anemiei feriprive poate fi observată prezența unui frotiu hipercelular cu creșterea
numărului de eritroblaști bazofili și policromatofili, scăderea numărului de sideroblaști și a
hemosiderinei medulare (PERLS) de la nivelul macrofagelor;
în anemia megaloblastică măduva hematogenă este hipercelulară, cu numeroși sideroblaști și
un număr crescut de promegaloblaști aflați în procesul de diviziune celulară;
în anemia hemolitică măduva hematogenă prezintă celularitate bogată cu creșterea
numărului de megaloblaști și scăderea raportului granulo-ritrocitar la 1/1 sau 2/1 (valorile
normale ale raportului sunt de 4/1);
în anemia aplastică măduva hematogenă este hipocelulară, cu alterarea structurii medulare,
dar cu absența celulelor patologice; la examinarea macroscopică (cu ochiul liber), măduva
hematogenă prezintă un aspect gras, aspect „în floare de soc”.
Aspiratul medular permite realizarea unor investigații citogenetice și moleculare, utile în cadrul
bolilor neoplazice.
Flow-citometria este o investigație hematologică utilizată pentru determinarea
imunofenotipului, dacă se suspiciuonează apariția unui sindrom limfo- sau mieloproliferativ. [1],
[2], [9], [11], [13], [16]
Tratament
Tratamentul administrat persoanelor anemice vizează mai întâi rezolvarea cauzei care a dus la
apariția anemei.
În general, prin tratarea și vindecarea afecțiunii de bază, anemia se remite. Există însă și cazuri
în care este necesară administrarea transfuziilor cu masă eritrocitară pentru corectarea indicilor
eritrocitari, ameliorarea simptomatologiei și prevenirea apariției complicațiilor prin sindrom
anemic:
bolnavii cu anemie severă, fără semne de insuficiență cardiorespiratorie, în rândul cărora au
fost înregistrate valori extrem de scăzute ale hemoglobinei (sub 7 g/dl);

8
 bolnavilor diagnosticați în antecedente cu insuficiență cardiacă sau bronhopneumonie
cronică obstructivă;
bolnavilor cu manifestări clinice cardio-vasculare severe, precum tahicardie, angină, palpitații
etc.;
bolnavilor cu risc crescut de șoc cardiogen;
bolnavilor care prezintă semne clinice evidente ale insuficienței de organ;
bolnavilor cu hemoragii masive și necontrolabile.

Tratament patogenic

Tratamentul profilactic în cadrul anemiei feriprive trebuie administrat în cazul persoanelor la

care, din cauza condiției fiziologice sau patologice, este necesară administrarea unor cantități
crescute de fier: copiii aflați în perioada de creştere, femeile însărcinate şi cele care alăptează,
femeile multipare, bolnavii supuşi unor intervenții chirurgicale de îndepărtare a unor segmente
gastrice sau intestinale, persoanelor care în mod regulat donează sânge.
Tratamentul curativ se adresează bolnavilor cu deficit sever de fier şi celor cu simptomatologie
accentuată. Tratamentul poate fi administrat pe cale orală sau parenterală. Dintre produsele
farmaceutice administrate pe cale orală amintim: Ferrogradumet 325 mg, Glubifer 100 mg,
Sorbifer Durules. Produsele farmaceutice administrate pe care parenterală sunt Fierul
polimaltozat şi Ferum Hausmann.
În cadrul anemiei megaloblastice tratamentul constă în administrarea vitaminei B12.
Tratamentul anemiilor prin deficit de folați constă în administrarea de acid folic.
Tratamentul de elecție în cadrul anemiilor hemolitice este transfuzia cu masă eritrocitară,
plasmafereza şi administrarea de glucocorticoizi (Prednison, Hemisuccinat de hidrocortizon).
Splenectomia este indicată în cazul lipsei de răspuns la corticoterapie. Tratamentul cu
medicamente imunosupresoare (Azathioprina) este indicat în cazul lipsei de răspuns la
corticoterapie şi splenectomie. [1], [2], [9], [12], [14], [18]

9
 Anemia- simptome, diagnostic, tratament
Joi, 09.12.2010
de Bulgaru Cristina Maria
Cauzele care determina anemia
Simptomele anemiei
Diagnosticul anemiei
Tratamentul anemiei
Complicatiile anemiei
Modalitati de prevenire a anemiei

Anemia poate fi o boala tranzitorie sau dimpotriva poate face parte din bolile ce formeaza o
maladie grava si este definita ca fiind scaderea numarului de globule rosii sau reducerea
nivelului hemoglobinei din sange.

Hemoglobina este acea parte a globulelor rosii care se ocupa de transportul oxigenului de la
plaman la tesuturile din intregul organism; si care da culoarea rosie sangelui.

Daca ai anemie organismul tau nu primeste suficient oxigen, deci nici celula nervoasa, astfel te
vei simti obosita, vei avea stari de ameteala, etc. Daca numarul globulelor rosii este scazut,
persoana va fi palida.

10
Formele severe de anemie sau cele netratate perioade indelungate pot determina afectarea
inimii, a creierului precum si a altor organe. Formele foarte severe de anemie pot determina
chiar si decesul.
Cauzele care determina anemia

Pot exista o multime de cauze:

1. Nutritionale:
-lipsa de fier
-lipsa de vitamina B12
-lipsa de acid folic
-lipsa de vitamine-toate acestea regasindu-se in malnutritie sau denutritie
2. Hemoragiile si hemoliza (distrugerea excesiva a celulelor rosii)
3. Traumatisme (ce sunt insotite de hemoragii):
VEZI SI: Eozinofilia - simptome, diagnostic si tratament

-arsuri
-traume de orice natura: fizica, chimica
4. Boli cronice sau cancere:
-boli renale
-boli hepatice
-infectii cronice
-neoplasme
-diabet

5. Infectii:
11
-bacteriene: diverse bacterii gram negative
-virale: in hepatite, infectii cu cytomegalovirus
-paraziti: malaria.

6. Genetice:
-talasemie
-hemoglobinopatii

7. Imunologice
8. Medicamentele: antiinflamatoriile nesteroidiene pot determina ulcer cu sangerare, deci o
cauza de anemie;
algocalminul
9. Necunoscute: anemia aplastica
10. Consumul excesiv de alcool
11. Menstruatia abundenta
12. Fibroame uterine, chisturi ovariene
13. Dieta vegetariana

Astfel apar:
- anemiile datorate hemoragiilor: atunci cand se pierde o cantitate mare de sange si organismul
nu poate compensa aceasta pierdere, fie datorita unei menstruatii abundente fie datorita unor
rani. Neoplaziile digestive (cancerele) sau ulcerul determina pierderi de sange si instalarea in
timp a unei anemii.
- anemiile datorate lipsei de fier: fierul joaca 2 roluri importante-este necesar pentru producerea
la nivelul maduvei osoase a globulelor rosii, si reprezinta o componenta importanta a
hemoglobinei; astfel ca lipsa acestuia duce la aparitia anemiei feriprive .Acest tip de anemie
poate sa apara si atunci cand in organism exista pierderi cronice de sange (hemoroizi, polipi

12
intestinali, cancer colonic, ulcer). La ora actuala este cea mai frecventa anemie intalnita in
practica de zi cu zi.
- anemiile datorate lipsei de vitamina B12: cunoscute sub numele de anemii pernicioase, pot fi
produse de o absorbtie deficitara la nivelul stomacului a vitaminei B12. Acidul folic reprezinta o
alta forma a vitaminei B12 si anemia poate fi cunoscuta sub numele de anemie prin deficit de
acid folic.

- anemiile datorate nutritiei inadecvate: vitaminele si mineralele joaca un rol important in

formarea celulelor rosii, iar fierul, acidul folic si vitamina B12 sunt importante in formarea
hemoglobinei; iar lipsa acestora poate determina instalarea anemiei.
- anemiile din bolile renale: rinichii sunt responsabili de secretia unui hormon numit
eritropoietina ce intervina in productia de globule rosii; in bolile renale cronice productia acestui
hormon este redusa si astfel scade si numarul celulelor rosii.
- anemiile datorate consumului excesiv de alcool: in aparitia acestui tip de anemie intervine atat
lipsa de vitamine si minerale cat si actiunea toxica a alcoolului asupra maduvei osoase ce in timp
determina scaderea productiei de globule rosii.
-anemia cu celule in forma de secera sau siclemia- in acest tip de anemie celule rosii au forma
de secera, este o forma de anemie ereditara datorata producerii unui tip anormal de
hemoglobina. Da torita acestei forme, globulele rosii sunt distruse mai repede la trecerea prin
capilare.
- talasemia: este o boala ereditara cauzata de producerea insuficienta de hemoglobina; pentru
transmiterea bolii la copil, gena anormala trebuie sa se gasesca la ambii parinti.
- anemiile datorate unor medicamente: multe medicamente pot provoca instalarea unei anemii
cauza fiind diferita in functie de medicament( hemoliza, toxicitate a maduvei osoase). Printre
medicamentele care determina anemii se numara:unele antibiotice (penicilina)
antihistaminicele, chimioterapicele. Algocalminul se afla si el in aceasta categorie, intrucat
determina aplazie medulara, motiv pentru care s-a hotarat eliberarea acestuia din farmacii doar
pe baza prescriptiei medicale. In tarile occidentale, algocalminul a fost de mult inlaturat de pe
piata, el fiind disponibil doar in spitale.
- anemia aplastica: acest tip de anemie potential fatala este cauzata de scaderea capacitatii
maduvei osoase de a produce toate cele trei tipuri de celule sangvine - eritrocite, leucocite si
plachete sangvine.

13
- anemia hemolitica: se produce distructia precoce a eritrocitelor,maduva spinarii fiind
incapabila sa compenseze pierderea de eritrocite.
Simptomele anemiei
Printre simptomele pe care anemia le provoaca se numara:
- paloarea
- oboseala sau slabiciune
- greutate in respiratie
- letargie
- lipotimie (lesin)
- dureri de cap (cefalee)
- stari de ameteala
- palpitatii
- tahicardie
- iritabilitate
- dureri in piept
- maini si picioare reci
- hipotensiune arteriala
- modificari ale culorii materiilor fecale-pot sa apara scaunele negre cu aspect de pacura, sau
scaune cu sange (incazul existentei unei hemoragii digestive).

Daca hemoragia difestiva este superioara, atunci sangele va fi digerat si va determina

modificarea culorii sangelui in negru. Daca hemoragia este inferioara, sangele nu va stagna mult
timp in tubul digestiv si nu va fi supus actiunii enzimelor, motiv pentru care scaunul va avea o
culoare normala si firisoare de sange.
Diagnosticul anemiei
Pentru diagnostic este necesara efectuarea unui examen clinic-medicul va efectua anamneza si
examenul fizic pentru a afla detalii privitoare la simptome si eventualele cauze, si va evalua
starea pacientului. Apoi se vor efectua o serie de analize sangvine.

14
Printre examenele de laborator care trebuie facute prima este hemoleucograma care va
determina numarul eritrocitelor, nivelul de hemoglobina si hematocrit din sange.
Valorile normale ale eritrocitelor sunt de:
-4,2-5,6 milioane pe 1mmc la barbati;
-3,7-4,9 milioane pe 1mmc la femei;
Iar cele a hemoglobinei de:

-13-16g la 100ml la barbati;

-11-15g la 100ml la femei.
Hematocritul normal se situeaza intre
- 40 si 54% la barbat si
- 35 si 47% la femeie.
Diagnosticul de anemie se pune la valori ale eritrocitelor sub 4,2 milioane pe 1mmc la barbati si
3.7 milioane pe 1mmc la femei si la valori sub 13 g/100 ml la barbati si 11 g/100ml la femei ale
hemoglobinei.
Alte analize care pot fi efectuate sunt: determinarea numarului de reticulocite, a nivelului de
fier (fierul seric si feritina serica) si vitamine B din sange, electroforeza hemoglobinei.
Determinarea indicilor eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), concentratia medie a
hemoglobinei eritrocitare (MCHC), cantitatea medie de hemoglobina pe eritrocit (MCH) ne ajuta
la stabilirea diagnosticului.

Pentru determinarea cauzei anemiei se pot efectua o serie de teste si investigatii:|

- teste ale functiei rinichilor
- teste ale materiilor fecale pentru depistarea eventualelor hemoragii
- endoscopia digestiva superioara sau inferioara pentru depistarea unei eventuale leziuni sau
boli la nivelul tubului digestiv ce determina sangerare.
- teste ale maduvei osoas-alte teste si investigatii functie de simptomele prezente.
Tratamentul anemiei

15
Tratamentul anemiilor se face functie de tipul anemiei, de cauza aparitiei si de severitate. Astfel
medicul poate sa recomande:
- schimbarea dietei,
- administrarea unor suplimente,
- administrarea de medicamente,
- diverse proceduri medicale, in unele cazuri este recomandata efectuarea de interventii
chirurgicale.
Scopul tratamentului este acela de a creste nivelul celulelor rosii sau/si a hemoglobinei, de a
trata simptomele si cauza bolii.
Pentru tratamentul anemiei feriprive provocate de lipsa de fier se recomanda schimbarea dietei
cu introducerea de alimente bogate in fier, cum ar fi:
- carnea
- ficat
- oua
- fructele uscate (prune, caise, stafide)
- spanac
- fasole
- mazare
- legumele preparate la abur

Exista alimente care reduc cantitatea de fier absorbita astfel ca este bine sa le evitam sau sa
reducem cantitatea pe care o consumam. Este vorba in special de:
- painea graham
- ceaiul
- cafeaua
- ciocolata
- laptele si alte alimente bogate in calciu

16
Se poate recomanda administrarea unor suplimente de fier, care trebuie luate doar la
recomandarea medicului intrucat pot provoca intoxicatii cu fier ce pot avea consecinte
periculoase.

Administrarea de pastile cu fier poate determina aparitia unor simptome precum: scaune
inchise la culoare, chiar negre, diaree, constipatie, dureri gastrice; simptome care pot intarzia
descoperirea unor maladii grave precum cancerul de colon.

Pentra a ajuta la absorbtia fierului este recomandat sa se administreze vitamina C sau sa se

consume alimente bogate in acesta vitamina. O alternativa la administrarea de suplimente este
consumul de suc de portocale.
Tratamentul cu suplimente de fier poate sa determina ameliorarea simptomelor in cateva zile
dar este important ca acesta sa se continue pana la refacerea rezervelor de fier din organism,
de regula tratamentul poate dura cateva luni.
Tratamentul anemiei provocate de hemoragie va necesita oprirea hemoragiei. Uneori va fi
necesara o interventie chirurgicala care sa opreasca hemoragia asa cum se intampla la pacientii
ce sufera de ulcer sau de cancer de colon.
In cazul unei anemii grava va fi necesara efectuarea unei transfuzii de sange care va corecta
repede anemia si va permite ulterior administrarea de suplimente de fier si introducerea in dieta
de alimente bogate in fier.
Tratamentul anemiei pernicioase: urmareste administrarea de vitamina B12 pentru a substitui
lipsa acesteia din organism. De cele mai multe ori durata tratamentului se poate intinde pe toata
durata vietii, pentru ca incetarea administrarii de vitamina va determina scaderea nivelului de
vitamina B12 din organism cu reaparitia simptomelor. Cauza o reprezinta proasta absorbtie a
vitaminei la nivelul tubului digestiv.
Se pot introduce in dieta alimente bogate in vitamina B12 ca:
- carnea
- lapte
- oua
- branza
17
- banane
- portocale
Formele grave necesita realizarea de transfuzii de sange.

Tratamentul anemiilor provocate de boli renale: se administreaza o forma sintetica de

eritropoietina. Administrarea acestui hormon implica riscuri si trebuie efectuata sub
supraveghere medicala. De asemenea, costul acestui medicament este foarte mare.

Tratamentul siclemiei: consta in administrarea de antialgice (medicamente ce reduc durerile),

antibiotice (pentru prevenirea si tratarea infectiilor), transfuzii de sange, administrare de oxigen
(usureaza respiratia), transplantul de maduva osoasa.
Unica sansa de vindecare a bolnavilor care sufera de acesta maladie este realizarea unui
transplant de maduva osoasa, riscurile acestei proceduri sunt insa majore putandu-se ajunge
chiar si la deces. Compatibilitatea in cazul transplantului ramane o problema la fel de
importanta, precum si necesitatea administrarii imunosupresivelor pe to parcursul vietii.
Tratamentul talasemiei: consta in administrarea de acid folic, realizarea de transfuzii de sange.
Formele severe vor necesita realizarea fie a splenectomiei (indepartarea chirurgicala a splinei),
fie a uui transplant de maduva osoasa,sau a unui transplant de celule stem.
Tratamentul anemiei aplastice: necesita identificarea cauzei de producere si indepartarea
acesteia. Uneori pot fi tratate eventualele infectii, pot fi realizate transfuzii de sange la nevoie.
Formele severe necesita insa utilizarea agentilor imunosupresori, eritropoietinei, factorilor de
crestere, androgenilor si realizarea unui transplant de maduva osoasa.
Tratamentul anemiei hemolitice: se face prin suplimentarea aportului de acid folic si vitamina
B6, prin administrarea de preparate ce contin cortizon, realizarea de transfuzii sangvine,
splenectomii si de transplant de celule stem.
Complicatiile anemiei
Desigur, anemia poate fi periculoasa si prin complicatiile pe care le determina:
- hipoxia tisulara (lipsa de oxigen la nivelul tesuturilor)
- hipotensiune
- insuficienta pulmonara

18
- intarzieri in dezvoltarea motorie si mintala: la copii
- afectiuni neurologice (anemii cu deficit de vitamina B12)
- afectarea sistemul cardiovascular la batrani
- cresterea mortalitatii: la cei cu boli renale
Modalitati de prevenire a anemiei

Prevenirea este mai importanta decat tratarea astfel ca:

- incearca sa ai o dieta variata si echilibrata;

- stabileste-ti meniul pentru o saptamana avand grija sa incluzi : carne, peste, legume, fructe,
dulciuri; toate in cantitati moderate;
- descopera noi retete sanatoase care sa includa spanacul, broccoli etc;
- fa-ti un obicei din a-ti urmari starea de sanatate si de a vizita medicul periodic;
- mergi la medicul ginecolog daca ai o menstruatie abundenta
- trateaza orice sangerare oricat de nesemnificativa ar fi.

19