61. Ce rol are obturatia izolanta la obturarea cu amalgam. Regulile de aplicare a obturatiilor izolante.

Obturatia izolatorie se aplica cu scopul de a :

-a izola dentina si pupla de la substantele toxice , continute in amalgam

-a crea o bariera in calea termo- si acrioconductibilitatii

-a creste adezivitatea materialelor de obturare putin adezive

- a crea puncte de retentive suplimentare pe fundul si peretii cavitatii.

Obturatia izolatorie trebuie sa acopere fundul si peretii cavitatii pina la konctiunea smalt-dentina
printr=un strat fin , sa nu modifice configuratia , sa nu depaseasca limitele cavitatii preparate , nu
trebuie sa existe bombari si gropite. La obturarea cu amalgam se aplica o obturatie izolatorie din ciment
fosfat de zinc, ceva mai groasa (pina a 1-1,5 mm) pina la jonctiunea smalt-dentina.

62.Particularitatile obturarii cavitatilor carioase cu amalgam.

Dupa ce a fost preparat adecvat in amalgamator, amalgamul urmeaza a fi transferat in cavitatea

carioasa. Amalgamul se introduce in cav carioasa in portii mici cu ajutorul unui instrument special numit
port-amalgam. Deoarece amalgamul se caracterizeaza printr-o adeziune mecanica slaba, el este asezat
pe o obturatie izolatorie care inca nu s-a intarit pina la capat. La condensarea amalgamului pe suprafata
obturatiei se elimina o cantitate excesiva de mercur , care trebuie indepartata, doar dupa inlaturarea
acesteia se va introduce o portie noua de amalgam. Treptat intraga cavitate este umpluta cu amalgam ,
cu un mic surplus de amalgam. Modelare obturatiei este realizata atit timp cit amalgamul ramine
maleabil. La aceasta etapa in caz de necessitate sunt create pe suprafata obturatiei fisuri cuspizi sau
creste. Stratul superior care contine o cantitate sporita de mercur este indepartat cu o spatula,
netezitoare sau excavator. Apoi suprafata obturatiei este netezita cu un fuloar si cu buleta de vata
(*planarea obturatiei). Obturatia modelata correct devina mata.

63. Particularitatile obturarii cavitatilor carioase cu cimenturi .

Materialul se introduce intr-o singura portie. Este preferabil sa fie utilizat fuloarul si netezitoarele din
plastic. Timpul de lucru constituie in mediu circa 2 minute. Polimerizarea obturatiei trebuie sa decurga in
conditiile de lipsa totala a umezelii (fluidului bucal ) , si preferabil sub presiune(ceea ce garanteaza
reducerea porozitatii). Intarirea initiala a materialului se instaleaza peste 3-4 minute. Prelucrarea
primara si modelarea obturatiei sunt effectuate cu un excavator ascutit(sau cu un bisturiu) prin
retezarea surplusului de material. Nu se recomanda prelucrarea cu freze a unei obturatii din ciment
primele 24h dupa aplicarea, deoarece supraincalzirea si vibrarea materialului afecteaza fixarea
obturatiei. Este necesar de a izola obturatia de contactul cu flluidul bucal pe 24h. Pentru aceasta
obturatia este acoperita cu lacuri izolatorii speciale sau cu bon-agentii compozitelor.

64. Cementuri ionomere. Indicatii de aplicare.

Cimenturi ionomere de sticla au fost elaborate in 1971 de Wilson , obiectivul fiind aducerea in practica a
unui material de obturatie adeziv si fizionomic, acceptabil pentru refacerea leziunilor coronare ale
dintilor frontali. Cimentul ionomer de sticla constau din 2 componente – o pulbere de sticla
fluoroaluminosilicatica si fluid – o solutie apoasa a acidului poliacrilic sau polimaleinic.

Indicatiile:
-Obturare cav carioase de clasa 3 si 5 a dintilor permanenti, incusiv extinse pe dentina radacinii.

-obturarea cav tuturor claselor carioase a dintilor de lapte si sigilarea profilactica a fisurilor dintilor
permanenti

-obturarea leziunilor tesuturilor dure dentare cu localizare cervicala de origine necarioasa

-obturarea cavitatilor in carii radiculare

-obturarea temporara aminata(pe 1-2 ani) a dintilor permanenti

-sigilarea fisurilor

-tratamentul cariilor dentare cu utilizarea tehnicii Art si prin tunelizare

-fixarea fatetelor,constuctiilor protetice aparatelor ortodontice

-fixarea intraradiculara a incrustatiilor

65. Lacurile si linerele.

Lacurile dentare sau varnish-urile sunt solutii incolore sau galbui de rasini natural sau sintetice dizolvate
in solvent organici. Unele lacuri contin agenti terapeutici. Dupa aplicarea unui lac pe plaga dentinara
prin evaporarea solventului ramine o pelicula protectoare poroasa de rasina groasa de obicei de 5-10
nm.

Indicatii:

-sigilarea canaliculelor dentinare inaintea obturatiilor cu amalgam

-protectia chimica a plagii dentinare fata de bazele de ciment fosfat sau material de obturatie
coronara(ciment silicat)

-protectia bonturilor dentare la dinti vitali

-protectia temporara a uzurii masticatorii la obturatiile coronare

-reducerea hipersensibilitatii debtinare dupa obturatiile coronare recente

-protectia obturatiilor din cis conventionale impotriva hidratarii primele 23-48h dupa prize

Contraindicatii:

-sub coafajele indirecte

-sub lineri sai bazele cu effect therapeutic pulpodentinat

-sub obturatiile din rasini acrilice sau composite.

Avantajele :

-reduc.dar nu impiedicapenetrarea acidului cimentului dosfat de zinc in plaga dentinara, insa mai multe
straturi asigura o protective mai buna

-incetiesc patrunderea in canalicule dentinare a prdusilor de coroziune ai amalgamului de argint

-rezistente in mediul salivar. Fiind insolubile in apa

Dezavantaje :

-aderenta de natura fizica si nu chimica ca tes dentare dure

-rezistenta mecanica slaba la solicitarile masticatorii

-izolare termica necorespunzatoare

-indepartarea rapida in urma actului de masticatie

Linerii s-au folosit suspensii de hidroxid de calciu in apa sau un solvent organic a caror viscozitate ptea fi
crescuta prin adaos de metil sau etilceluloza. In present in practica stomatologica exista 3 feluti de lineri
contitiuti din :

=hidroxid de calciu

-ciment cu ionomeri de sticla

-eugenat de zinc

Linerii se aplica sub forma unei pelicule foarte fine cu grosime minimala sun 0,5 mm strict pe plaga
dentinara.

Avantaje :

-protectie chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare ipotriva efectului irritant sau neutralizarea
materialului de obturatie coronara

-efect cariostatic la interfata plagii cu materialil de oburatie cotonara (linerii cu fluor)

-utilizarea in coafajul direct.

Dezavantaje :

-solubilitatea si dezintegrarea in lichide bucale

-lipsa unei rezistente mecanice semnificative=izolarea termica necorespunzatoare

66. Ce reprezinta stratul uleios sau estompat.

Stratul uleios sau estompat este alcatuit din bacterii, compozitele lichidului bucal si strujitura de dentina
care acopera peretii si planseul cavitatii preparate si impiedica aderenta obturatiei si actiunea
medicamentelor.

67.Metodele si remediile de gravaj ale tesuturilor dentare dure.

Sisteme adezive de gen. a 4 prevad tehnica de aplicare in trei etape:

1) Gravajul. La inceput se efectueaza gravajul totl al suprafetii smaltului si dentine. Pe smalt este
aplicat gelul gravant (acid ortofosforic) SAU LICHIDUL GRAVANT (ACID MALEIC). Expunerea
recomandata a compozitiei gravante : pe smalt-nu mai putin de 15 secunde, pe dentina –nu mai
mult de 15 seunde. Dupa gravare cav este clatita cu apa si usor uscata cu aer. Ca urmare a
efectuarii acestei etape smaltul devine microruguros “smear layer” –ul de pe suprafata dentinei
 se dizolva si este complet indepartat, dentina superficiala este demineralizata, tuburile
dentinare sunt dezobturate si sunt denudate fibrele de collagen.
2) Aplicare primerului
3) Aplicarea adezivului

Sisteme adezive de gen a 5 reprezinta preparate ligande monocomponente, in care primerul si

agentul bonding sint reunite intr=o singura etapa.

1 ) Gravajul. La inceput se efectueaza gravajul totl al suprafetii smaltului si dentine. Pe smalt este
aplicat gelul gravant (acid ortofosforic) SAU LICHIDUL GRAVANT (ACID MALEIC). Expunerea
recomandata a compozitiei gravante : pe smalt-nu mai putin de 15 secunde, pe dentina –nu mai
mult de 15 seunde. Dupa gravare cav este clatita cu apa si usor uscata cu aer. Ca urmare a efectuarii
acestei etape smaltul devine microruguros “smear layer” –ul de pe suprafata dentinei se dizolva si
este complet indepartat, dentina superficiala este demineralizata, tuburile dentinare sunt
dezobturate si sunt denudate fibrele de collagen.

2) Aplicarea unui adeziv monocomponent.

Sisteme adezive de generatia a 6 reprezinta in sine niste preparate ligande autogravante monopas
bicomponente.
68.Zona hibrida . Definitie .

Hibridizarea placii dentinare a smaltului sau cimentului este definite ca un process care creaza la
nvel olecular in tesutul respective un hybrid, adica o zona cu proprietati fizico-chimice complet
diferite de structura locala originara, a urmare a dimineralizarii sale partiale si imregnarii fibrelor de
collagen eliberate din masa de tesut dur cu polimeri din rasini adezive.

Aceasta este caracterizta prin : -generare rapida

-grosime redusa

=structura neomogena

-insolubilitate in mediul bucal

-mare rezistenta la enzimele proteolitice

-facilitarea obturatiilor coronare adezive de compozit sau amalgam

-formarea unei interfaze cintimue untre adeziv si dentina

69. Particularitatile spalarii si uscarii aviatilor carioase la aplicarea compozitelor.

Cavitatea este irigata cu apa pentru a indeparta rumegusul dentinar si saliva, apoi este uscata cu
aer cald.Trebuie de mentinut ca aerul pompat de catre unitul stomatologic catre pusler nu trebuie
sa contina ulei.

70. Instrumente pentu poleirea si slefuirea obturatiilor din compozite.

Instrumentar :

-freze diamantate cu granuatie fina

-freze din carbora cu 12-20 lame

-pietre montate albe flacara si rotunde

-bisturie

-benzi de finisat si discuri Soft-Flex

-hirtie de articulatie

-discuri fine de hirtie

-polipant alb sub forma de cupa

Degrosarea sau coturarea se efectueaza cel mai bine si mai usor cu freze diamantate cu granulatie
fina sau freze carbid la viteza medie. Excesul de la nivelul pragului sau ambrazurilor se vor ondeparta
cu un bisturiu. Benzile din plastic se vor folosi prntru finisarea suprafetelor proximale, Aceste sunt
placate cu dioxid de carbon. Dupa terminarea finisarii este benefica plicarea unui sealant cu
viscozitate redusa peste suprafata ocluzala.
 71. Restaurari dentare. Indicatii si contraindicatii in restaurarile dentare. Materiale si intrsumente
utulizate in restaurarile dentare.

72.Discromii dentare. Cauzele. Discromii intrinseci. Discromii intrinseci. Tratamentul discromiilor

dentare.

Discromiile dentare

Definiţie
Discromiile dentare reprezintă o entitate clinică bine definită, cu frecvenţă crescută, produsă de o
multitudine de factori atât locali, cât şi sistemici, având ca rezultat efecte estetice neplăcute asupra dinţilor
şi surâsului.

Etiologia discromiilor dentare extrinseci

1. Factorii predispozanţi:
- defecte ale smalţului, fisurile şi defectele microscopice de pe suprafaţa smalţului sunt susceptibile
la acumularea coloraţiilor produse de alimente, băuturi, nicotină şi alţi agenţi locali
- disfuncţia salivară, saliva joacă un rol important în îndepărtarea detritusului alimentar şi a plăcii
bacteriene de la nivelul suprafeţelor externe şi interproximale ale dinţilor, o reducere a fluxului salivar
contribuie la apariţia discoloraţiilor extrinseci.
2. Factori favorizanţi
- Placă bacteriană, tartru şi particule alimentare  coloraţii brune sau negre.
- Depunerea de tanin (ceai, cafea)  coloraţii brune (V,O)
- Nicotina  brun închis sau negru (1/2, 1/3 colet)
Compuşii metalici prin interacţiunea dintre metale şi placa bacteriană.

Etiologia discoloraţiilor intrinseci

3. Traumatismele dinţilor temporari si permanenti, (hemoragie intrapulpară şi sulfura de fier depusă de- a
lungul canaliculelor dentinare produce o coloraţie neagră-albăstrie

4. Infecţiile gravidei (rubeola gravidei sau sarcina toxică) pot produce discoloraţii dentare, care se
manifestă ca o bandă opacă de smalţ hipoplazic la nivelul dinţilor temporari.

5. Infecţiile sistemice postnatale (infecţiile streptococice, rujeolă, varicelă,scarlatină) pot fi cauze ale
hipoplaziei smalţului. Formarea coroanei dinţilor permanenţi are loc în copilărie, înainte de vârsta de 8
ani.

6. Medicaţia tetracicline Ea difuzează prin dentină la suprafaţa smalţului, legând ionii de calciu şi
incorporându-i în hidroxiapatită sub forma unui complex de kelare calciu-tetraciclină- oxifosfat care după
erupţia dinţilor, sub influenţa luminii (radiaţiilor UV) se oxideză, îşi pierde fluorescenţa prin pierderea
fosforului şi se formează un pigment roşu. Ea interesează în acelaşi timp ambele arcade, primele zone
afectate fiind feţele vestibulare ale incisivilor. Astăzi se acceptă 3 forme de discromii: Forma moderată, la
care coloraţia este de nuanţe de la galben închis până la brun şi cenuşiu, fără localizare şi delimitare
precisă în suprafaţăDiscromie produsa de minociclina

7. Intoxicaţia cu F. Forma minoră, în care smalţul apare pătat, cu zone albicioase, cretoase;Forma medie,
în care apar pete cafeniu-gălbui;Forma severă cu apariţia unor modificări în structura smalţului care apare
opac, cafeniu, friabil şi se desprinde parcelar de pe dentină.

8. Deficienţele nutriţionale şi alte tulburări În ceea ce priveşte deficienţele de nutriţie, avitaminozele C şi D

produc coloraţii anormale ale dinţilor datorită tulburărilor vasculare consecutive. Anemia hemolitică a
nou născutului, incompatibilitatea de Rh între mamă şi făt pot determina o discromie dentară, dinţii
apărând de culoare albastră, maro sau verde. Apar datorită unor episoade traumatice apărute la vârste
 timpurii, cu ruperea vaselor sanguine şi extravazarea eritrocitelor în interiorul canaliculelor dentinare. Ca
urmare, se impregnează dentina intercanalară mai puţin mineralizată, care are capacitate mare de
absorbţie. Discoloraţia afectează unul sau mai mulţi dinţi frontali, dinţii sunt de regulă vitali, de nuanţă
roz.

9. Tulburări genetice şi boli ereditare. Afectarea genetică a formării smalţului şi dentinei include
amelogeneza imperfectă (AI), dentinogeneza imperfectă (DI) şi displazia dentinară (DD), care predispun
la apariţia coloraţiilor intrinseci.

Etiologia discromiilor dentare

Cauzele extrinseci
 coloraţia brună:
– fumat
– placă dentară
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi
– soluţie cu clorhexidină
 coloraţia neagră:
– fumat
– placă dentară
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi
– bacteriile cromogene
– metale (Fe, Mn, Ag)
 coloraţia verde:
– ceai
– bacteriile cromogene
– metale (Cu, Ni)
 coloraţia orange:
– bacteriile cromogene
– metale (Cr)
Cauzele intrinseci – coloraţii localizate
 coloraţia albă:
– carii incipiente
– traumatisme uşoare în timpul formării smalţului
(dinteTurner)
 coloraţia galbenă:
– traumatisme moderate în timpul formării smalţului
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
 coloraţia brună:
– traumatisme severe în timpul formării smalţului
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– carii
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii
 coloraţia albastră, gri sau neagră:
– restaurări cu amalgam
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii

Cauzele intrinseci – coloraţii generalizate

 coloraţia albă:
– forma uşoară de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
 coloraţia galbenă:
– forma moderată de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
– dentinogeneza imperfectă
 – displazia dentinară
– boli hemolitice
 coloraţia brună:
– porfiria
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
 coloraţia albastră, gri sau neagră:
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
– tratamentul cu minociclină
 coloraţia verde:
– boli cauzatoare de hiperbilirubinemie (boala hemolitică nou-născutului)

Microabrazia smalţului

Această tehnică implică utilizarea unui amestec sub formă de pastă de HCl în concentraţie redusă
şi particule de silicon carbid solubile în apă. PREMA Suprafaţa rezultată este netedă, cu aspect sticlos.
Metoda este indicată pentru:
 îndepărtarea discoloraţiilor intrinseci superficiale,
 îndepartarea discoloraţiilor prin administrarea de fluor
 Decalcificări secundare bracket-urilor ortodontice.
 Metoda poate fi folosită în asociere cu tehnica de albire a dinţilor.

Tehnica de tratament presupune:

- izolarea perfectă cu digă şi protecţia pacientului şi medicului cu ochelari de protecţie, deoarece HCl
este un produs caustic foarte agresiv. Din acelaşi motiv în jurul dintelui supus microabraziunii se aplică
bicarbonat de sodiu,care neutralizează aciditatea preparatului, pentru a evita arsurile gingivale.

- Pe dintele periat profesional, spălat şi uscat se aplică gelul cu HCl pe suprafaţa vestibulară a
dintelui cu discromie, într-un strat de 1 mm şi cu ajutorul unei cupe de cauciuc destinată acestui scop,
montată la o piesă de mână, la viteză mică se efectuează mişcări circulare timp de 60 sec. Apoi se spală
faţa vestibulară a dintelui cu jet de apă cu aspiraţie.

- Se examinează culoarea dintelui, dacă aceasta nu e corespunzătoare, operaţiunea se poate repeta de

maximum 10 ori, ceea ce duce la îndepărtarea unui strat mai mic de 0,1 mm de smalţ, iar petele
superficiale dispar.

- Smalţul astfel tratat, după spălare şi lustruire, va beneficia de o metodă locală de fluorizare.

73. Metodele de fatetare.

Clasificarea Fatetelor :

Dupa scop: corectarea culorii, formei, combinate

Dupa materialul de confectionare : acrilice, ceramic, composite

Dupa metoda de confectionare : standard (garnitura), individuale, directe , indirecte ,combinate

Dupa prepararea dintelui : cu si fara preparare

Dupa marime : totale . partiale(semifatete)

Dupa durata utilizarii : provizorii si permanente.

Ultimul timp in clinica tot mai des se utilizeaza tehnologia restaurativa – metoda directa de restaurare a
veneerilor, acestea din urma sunt mult mai accesibile si commode pentru stomatologi , din considerente
economice si tehnice – este emisa veriga laboratorului de tehnica dentara.

Metoda directa prevede modelarea veneerului din compozit fotopolimerizabil si polimerizarea lui pe
suprafata dintelui direct in cavitatea bucala.

74. Metode si material de albire a dintilor.