CURS I

ORGANIZAREA ŞI EVALUAREA SISTEMULUI SERVICIILOR DE

SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA

Noţiune:
Sistemul serviciilor de sănătate cuprinde ansamblul resurselor umane,
materiale, financiare, informaţionale utilizate pentru a produce îngrijiri şi servicii
care au ca scop îmbunătăţirea sau menţinerea stării de sănătate.
În sistemul serviciilor de sănătate din România majoritatea furnizorilor de
servicii de sănătate privaţi sau publici, încheie contracte obligatorii cu casele de
asigurări de sănătate. Aceste contracte se bazează pe un contract – cadru, prin care
statul, în consultare cu reprezentanţii principalelor categorii de furnizori,
reglementează condiţiile de acordare a serviciilor medicale.

Principalele organizaţii implicate în sistemul de servicii de sănătate sunt:

1. Ministerul Sănătăţii (MS) şi direcţiile de sănătate publică judeţene (DSP)

2. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi Casele de Asigurări de
Sănătate Judeţene (CASJ)
3. Colegiul Medicilor din România (CMR), Colegiul Farmaciştilor din România
(CFR), Colegiul Medicilor Dentişti din România (CMDR), Ordinul Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR) şi Ordinul Biologilor,
Biochimiştilor şi Chimiştilor din România (OBBC).
4. Alte ministere şi structuri ale autorităţilor locale cu competenţe specifice în
probleme de sănătate ( consilii locale, primării, prefecturi)
5. Institute de sănătate publică, alte institute.

1
 6. Principalii furnizori de servicii de sănătate individuale: cabinete medicale,
spitale, centre medicale, de diagnostic şi tratament, laboratoare medicale şi
farmacii.

Ministerul Sănătăţii:
- are rol de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice
- principalele responsabilităţi sunt:
 elaborează reglementări privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de
asistenţă medicală, atât publice cât şi private, a serviciilor de sănătate publică, a
protecţiei şi promovării sănătăţii, distribuţiei medicamentului;
 evaluează şi monitorizează starea de sănătate a populaţiei, organizează şi
coordonează inspecţia sanitară de stat, sistemul naţional de supraveghere şi
control al bolilor şi sistemul informaţional privind sănătatea publică;
 administrează şi evaluează programele de sănătate pe care le finanţează de la
bugetul de stat;
 finanţează construcţiile şi achiziţionarea de echipament medical de înaltă
performanţă.
- la nivel local, Ministerul Sănătăţii acţionează prin intermediul Direcţiilor de
Sănătate Publică judeţene.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS):

- este o instituţie publică, de interes naţional, cu personalitate juridică ( Personalitatea
juridica reprezinta capacitatea unui subiect de drept de a fi titular de drepturi si
obligatii având în acest sens o organizare de sine statatoare si un patrimoniu
propriu afectat realizarii unui anume scop), care funcţionează pe baza statutului
propriu, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
- principalul rol al CNAS este să asigure funcţionarea unitară şi coordonată a
sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

2
- la nivel local, CNAS acţionează prin intermediul Caselor de Asigurări de
Sănătate Judeţene.
Organizarea furnizorilor de servicii de sănătate

1. În asistenţa medicală primară serviciile sunt furnizate în prezent de

medicii de familie. Cel mai frecvent tip de organizare la acest nivel este
cabinetul medical individual. Medicii de familie sunt furnizori
independenţi de servicii de sănătate care îşi administrează cabinetele în
regim privat şi intră în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate.
2. Serviciile ambulatorii de specialitate sunt furnizate de cabinete medicale
de specialitate individuale, ambulatorii de specialitate ale spitalelor
precum şi un număr mai redus de centre de diagnostic şi tratament, centre
medicale de specialitate şi societăţi civile medicale de specialitate. Aceşti
furnizori au apărut în urma reorganizării policlinicilor.
Pacienţii au în prezent dreptul de a alege medicul specialist din
ambulatoriul la care se adresează, pe bază de trimitere de la medicul de
familie sau direct în cazul unor boli care necesită monitorizare periodică
de specialitate.
3. În asistenţa medicală spitalicească, marea majoritate a furnizorilor sunt
instituţii publice. Acestea se pot încadra în diferite categorii în funcţie de:
 teritoriul acoperit (spitale judeţene, municipale, orăşeneşti sau
rurale)
 numărul şi tipul specialităţilor din structură (spitale generale, spitale
de specialitate, spitale de urgenţă)
 desfăşurarea de activităţi de cercetare şi învăţământ (spitale clinice
de tip general sau institute clinice de specialitate)

3
  durata tipică a internărilor (spitale pentru îngrijiri ale afecţiunilor de
tip acut sau pentru îngrijiri de lungă durată).

Plata furnizorilor de servicii de sănătate

Plata furnizorilor este unul din punctele cheie ale unui sistem de îngrijiri de
sănătate, ştiut fiind că aceasta stă la baza calităţii activităţii furnizorilor de servicii.
Pentru practicienii individuali, plate se face prin:
- capitaţie – reprezintă plata medicilor în concordanţă cu numărul pacienţilor
înregistraţi la cabinetul propriu (pe lista lor)
- plata per serviciu – adică plata fiecărei proceduri sau serviciu furnizate
pacientului; lunar medicul centralizează serviciile furnizate şi trimite o notă de
plată terţului plătitor.
- salariu – metodă bine cunoscută, prin care anual se plăteşte o sumă fixă de bani,
indiferent de volumul de muncă sau de calitatea serviciilor furnizate.
Pentru spitale, plata se poate face prin:
1. plata per unitate furnizată – furnizorul acordă un serviciu pacientului, iar plata
se face în general după aceea, pe baza unui tarif între terţul furnizor şi plătitor. O
unitate de îngrijiri se poate defini în mai multe moduri:
- ziua de spitalizare
- serviciul sau procedura furnizată
- costul mediu pe pacient
- standarde medicale economice
- costul pe tip de pacient
2. plata prin buget – adică furnizorul primeşte o sumă fixă pentru un an întreg