Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin acest remediu, Dr. Pierre Delbet, reuşea sa cicatrizeze rănile provocate de baioneta in
primul război mondial.
Despre Dr. Delbet:
Născut în 1861, profesorul Pierre Delbet a fost timp de 30 de ani o somitate în domeniul
medicinei. Cariera sa medicală este elocventă: şef chirurg agreat al Facultăţii de
medicină, Membru al Academiei de Medicină, autor a numeroase lucrări de specialitate.
A murit în 1957, la 96 de ani, după o viaţă trăită pe aceleaşi principii pe care le-a folosit
în tratarea pacienţilor sai.
Descoperirea unui remediu
Puţine sunt remediile care vă pot readuce repede pe linia de plutire. Pentru a stopa în
câteva ore începutul unei gripe, anghina, o otită, un abces, precum şi alte probleme de
natură infecţioasă, clorura de magneziu nu are egal. Totodată, trebuie înţelese cauzele
bolii, cel mai adesea aflate în alimentaţie şi lipsa de hidratare corectă cu o apa
biocompatibilă ,deci pentru orice afecţiune este preferabil să se ţină un regim vegetarian
pe durata tratamentului. Acest ghid de utilizare are ca scop detalierea utilizării acestui
remediu în problemele de sănătate. MgCl2 este indispensabil farmaciei familiale.
ARSURI : Se amesteca 10g de Clorura de magneziu in 1L apa distilata. Se
tamponeaza regulat regulat rana, direct prin pansament, fara a fi nevoie sa schimbaţi
pansamentul. Se obţine o accelerare a vindecări cu 300%.
• primul efect al Clorurii de Magneziu: te scapă într-o zi de de constipaţie si in scurt timp
de hemoroizii, mai ales daca vei face modificări in alimentaţie. In Franţa se utilizează in
terapeutica de 100 de ani si nu au fost semnalate efecte secundare.
Mai exista o alternativa la clorura de magneziu: Hidroxidul de magneziu.
Contemporan cu dr. Delbet, un alt doctor francez Martin Du Theil a descoperit o
modalitate de sintetiza a MgCl2, direct în stomac… Un concept genial, întrucât Mg(OH)2
în amestec cu HCl din stomac formează MgCl2 în “status nescendi” cu un potenţial
superior de asimilare. Acest Mg(OH)2 este denumit Chlorumagene, prezent încă în
farmacii doar cu indicaţia derizorie de laxativ!
Profesorul Delbet a constatat că antisepticele nu dăunau doar microbilor, ci şi celulelor
sănătoase, pe care le distrug în număr ridicat, ceea ce diminuează rezistenta ţesuturilor şi
favorizează ulterior infecţiile. Aceasta însemna rezultatul opus celui aşteptat de la
antiseptice!
De aici ideea de a găsi un produs care în loc să distrugă la un loc microbi şi celulele
sănătoase, să stimuleze doar acţiunea celulelor, care sunt ereditar adaptate să lupte
împotriva agenţilor infecţioşi. Astfel, protecţia celulelor (Cytophylaxie) a devenit una din
principiile sale fundamentale în chirurgie.
Antisepticele prin faptul că distrug globulele albe active, aduc modificări chimice
albuminelor aflate în interiorul unei răni infectate, creând astfel un mediu de cultură
propice microbilor. Pe baza acestor constatări, profesorul Delbet se va adânci în studiul
“fagocitozei”, această capacitate a celulelor albe de a îngloba şi digera particulele
organice sau anorganice dăunătoare organismului (microbi sau globule roşii uzate).
Ideea era găsirea unei substanţe prezente în cantitate infimă în ţesuturile noastre, capabilă
de a multiplica forţa de acţiune a globulelor albe. După îndelungi experimentări, a
descoperit că clorura de magneziu la 12,1°/°° avea rezultate extraordinare. Soluţia de
MgCl2 pură şi deshidratată îşi conserva acţiunea sa profilactică atunci când este injectată
în sistemul circulatoriu. Ea poate fi utilizată fie în aplicaţii externe, fie în injectabil, căci
în ambele cazuri ea are ca rezultat sporirea capacităţii de fagocitoză a celulelor de la
129% la 330%. Profesorul Delbet va denumi această proprietate drept acţiunea
Citofilactică (protecţie a celulelor). Întrucât această descoperire a fost comunicată la
Academia Franceză pe 6 sept. 1914, în preajma primului război mondial, dr. Delbet în
calitate de dr. colonel în armata franceză a folosit clorura de magneziu cu rezultate
spectaculoase. Toţi răniţii din unitatea sa medicală, precum şi persoanele sănătoase, au
fost supuse acestui tratament, întrucât efectele sunt deasemenea foarte favorabile la nivel
psihic. După război, a pus la punct un produs mai complex numit Delbias, care avea in
compoziţie, pe lângă MgCl2, şi alte 3 săruri de magneziu: iodura, bromura şi fluorura.
Carenţele de magneziu datorate alimentaţiei moderne
Rafinarea cerealelor, folosirea pesticidelor, rafinarea sării, sărăcirea solurilor în
magneziu, au coincis cu apariţia cancerului. Dr. Delbet a remarcat că în ţările
mediteraneene ca Tunisia sau Egipt, unde alimentaţia era foarte bogată în magneziu
datorită solului fertil, nu exista cancer.
Pe firul aceloraşi concluzii, alţi medici francezi se raliază studiului MgCl2. Printre
aceştia, dr. Neveu care a experimentat tratamentul cu MgCl2 pe virusul bolii Carre
(poliomielita la câinii tineri). El a constatat că exista o identitate virală între această
forma şi cea umană, cu diferenţa că specia canină poate suporta paralizia chiar şi 8 zile,
după care tratamentul îşi poate face totuşi efectul. La om însă, tratamentul trebuia aplicat
imediat după apariţia simptomelor. Au fost şi cazuri însă de reversibilitate a poliomielitei
după mai multe săptămâni. Pentru persoanele interesate de lucrările şi studiile de
specialitate despre acest subiect, le pot solicita prin e-mail folosind pagina de contacta
acestui site. (toate lucrările sunt în limba franceza).
Clorura de magneziu – mod de utilizare
Pentru uz extern, cât şi intern, se amestecă 20g de MgCl2 în 1 litru de apă. Are un gust
sărat-amărui. Se poate adăuga o lămâie la acest litru de apă, pentru a ameliora gustul. Are
un efect laxativ, ceea ce poate ajuta foarte mult în cazuri de constipaţie.
Efectul laxativ este cel care dă semnalul de ameliorare a afecţiunii prezente. De exemplu,
la 39 grade febră, efectul laxativ apare după 2-3 zile, întrucât organismul a utilizat MgCl2
în totalitate pentru reabilitarea organismului. În cazul în care efectul laxativ apare la
consumarea primului pahar, se va diminua doza de la 50 ml la 25 ml. Clorura de
magneziu se găseşte în proporţie de 80% într-un extras din apă de mare numit Nigari
folosit în coagularea acelui Tofu (brânză de soia). Indicaţiile de utilizare date mai jos sunt
pentru uz intern şi extern.
Pentru uz intern, însă, rog să se citească articolul despre Hidroxidul de Magneziu:
Homeostazie graţie sistemului nervos : http://www.abcul.sanatatii.ro/medical-
incorrectly/56-doctor-martin-du-theil
POSOLOGIE
Pentru menţinere la modul preventiv:
– vârsta de 6 – 16 ani: se consumă un pahar de 50 g seara, 1-2 zile pe săptămână din
acel 1 L de apă amestecată cu 20 ml MgCl2;