 Preparatele mai frecvent folosite sunt Madoparul (levodopa+benserazidă) şi Nakomul

(levodopa+ carbidopa). Dozele folosite sunt mici şi se cresc lent, în funcţie de răspunsul clinic.
Efectele adverse posibile sunt greaţă, vărsături, anorexie, hipotensiune ortostatică. Datorită
faptului că levodopa interacţionează cu aminoacizii alimentari atât în mecanismul absorbţiei
intestinale cât şi în cel al străbaterii barierei hematoencefalice, răspunsul terapeutic se poate
deteriora regulat după mese. Pacientul trebuie sfătuit să reducă ingestia de proteine la mesele
din timpul zilei, concentrându-le la masa de seară.

 Levodopa se administrează cu o oră înainte sau după masă. Cele mai importante probleme pe
care le ridică tratamentul cu levodopa în timp sunt fluctuaţiile motorii (fenomenul “wearing-off”
numit şi fenomenul de sfârşit de doză) şi diskineziile (sunt mişcări involuntare complexe
coreiforme sau coreoatetozice sau distonie), care recunosc drept cauză majoră stimularea
discontinuă, pulsatilă, produsă de levo-dopa standard (care are timp scurt de viaţă plasmatică).
Pentru ameliorarea complicatiilor motorii se folosesc doze mici de levo-dopa cu administrare
frecventa (nu mai mult de 6 prize pe zi). In tratamentul diskineziilor se foloseste amantadina.
Acţionează prin creşterea eliberării de dopamină la nivelul terminaţiilor presinaptice. Efectele
adverse posibile sunt: greaţă, anorexie, nervozitate, confuzie, halucinaţii, insomnii, coşmaruri,
etc.