În organismul vegetal, taninurile joacă un rol biochimic important.

Ele măresc rezistenţa plantelor faţă

de virusuri şi microorganisme. De asemenea dau gustul şi aroma unor produse vegetale (ceai, cafea, vin
etc.). Practic, taninurile se folosesc la tăbăcirea pieilor, fabricarea cernelurilor, limpezirea vinului etc.
Tăbăcirea pieilor cu taninuri este un procedeu cunoscut din vechime. În procedeele moderne de tăbăcire
soluţia de tanin, obţinută din coaja de stejar, este înlocuită de alte substanţe ca aldehida formică, săruri
de crom etc.

Taninurile au largi utilizări în medicină, în industria pielăriei, în medicina tradiţională. În medicină pot fi
administrate intern şi cu acţiune antidiareică, antimicotică şi antiseptică, ca urmare a precipitării
proteinelor bacteriene şi fungice. Administrarea internă se face mai ales sub formă de decocturi, în
tratamentul diareei, ulcerului, colitelor şi ca antidot în intoxicaţii cu alcaloizi.

Administrarea pe cale externă se face prin aplicări locale, pentru tratarea stomatitelor

(sub formă de caluton şi gargarisme), a arsurilor şi a hemoroizilor.

De asemenea, taninurile acţionează ca: inhibitori ai peroxidării lipidelor, captatori de radicali liberi,
inhibitori ai formării de ion superoxid. Au fost descrise efectele inhibitoare asupra implicării virusurilor.
Acestea se datorează denaturării proteinelor virale.

Taninurile au efect inhibitor enzimatic manifestat asupra: 5-lipoxigenazei, enzimei de conversie a

angiotensinei şi activează hialuronidaza, glucoziltransferazele microorganismelor implicate în
cariogeneză. Monomerii şi dimerii au proprietăţi de vitamină P (cresc rezistenţa şi scad permeabilitatea
capilarelor, cresc tonusul venos, stabilizează colagenul).

Taninurile elagice acţionează asupra mecanismelor imunitare (stimulează fagocitoza), efect evidenţiat şi
pentru galatul de epicatechol şi galatul de epigalocatechol.

Din punct de vedere fiziologic, taninurile sunt considerate factori de apărare ai plantelor împotriva
infecţiilor bacteriene şi virale (precipită proteinele microorganismelor), antioxidanţi (sunt puternic
reducători), transportori de hidrogen (participă la sisteme redox celulare); unii

autori consideră taninurile substanţe de rezervă pentru organismele vegetale întrucât dispar din

seminţe în perioada încolţirii.