Când ne ajută rugăciunile Sfinților?

Sfântul Ioan Gură de Aur

Și regele David la fel a procedat atunci când, pentru un păcat,

Dumnezeu a îngăduit să cadă moartea printre israeliții. „Eu sunt cel care a
păcătuit”, a spus. „Eu, păstorul, am făcut rău. Dar aceste oi ce au făcut?
Mâna Ta să fie peste mine și peste casa tatălui meu”[1]. Iubirea de frați a
Sfântului Apostol Pavel a fost mai mare și mai minunată, căci el se ruga chiar
să fie despărțit de Hristos, dacă în felul acesta s-ar fi apropiat de El cei de un
neam cu el[2]. Moisi cerea să fie pierdut și el împreună cu ceilalți, Pavel însă
nu cerea să fie pierdut împreună cu ceilalți, ci să piardă numai el nespusa slavă
a Raiului, pentru mântuirea acelora.

Desigur, rugăciunile acestor Sfinți aduc rezultate bune, dar

numai atunci când și noi înșine ajutăm. Însă atunci când nu se petrece
aceasta, nici ajutorul acelora nu folosește. De pildă, la ce i-a folosit pe iudei
rugăciunea lui Ieremia? De trei ori L-a rugat prorocul pe Dumnezeu și tot de
trei ori a auzit: „Nu te mai ruga pentru poporul acesta și nu-Mi cere ca să-i
miluiesc, pentru că nu te voi auzi”[3]. În ce l-a ajutat pe Saul Samuil, care s-a
rugat și s-a întristat pentru acela până în ultima zi a vieții sale? Și în ce i-a
ajutat pe israeliți, cărora le spunea: „Nu-mi voi îngădui păcatul de a înceta să
mă rog pentru voi”[4]. Și cu toate acestea, toți ai pierit. De ce? Aceasta o arată
Dumnezeu prin gura prorocului Ieremia: „Chiar dacă Moisi și Samuil ar
sta înaintea Feții Mele (și se vor ruga pentru ei), sufletul Meu tot
nu s-ar îndupleca spre poporul acesta”[5].

Așadar, la nimic nu folosesc rugăciunile? Folosesc și încă mult, însă, așa

cum am spus, atunci când și noi ajutăm. Aduceți-vă aminte de sutașul
Corneliu, care s-a învrednicit să cunoască adevărata credință, deoarece „făcea
multe milostenii și se ruga neîncetat lui Dumnezeu”[6]. Aduceți-vă aminte de
Tavita care „era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea”[7], iar
când a murit, a fost înviată cu rugăciunile Apostolului Petru. Dar și
în vremea regelui Iezechia, Dumnezeu a izbăvit Ierusalimul de asirieni. De ce?
Pentru că Iezechia era drept și s-a rugat cu căldură pentru cetate și pentru
poporul ei. „Eu voi păzi cetatea aceasta”[8], i-a spus Dumnezeu bunului rege.
Și s-a petrecut întocmai.

Ce ne arată toate pildele acestea și multe altele asemenea acestora, pe care

le găsim în Sfintele Scripturi? Că rugăciunile Sfinților, săvârșite pentru noi, dar
și cele ale noastre, sunt auzite de Dumnezeu atunci când suntem drepți,
virtuoși, milostivi, iubitori de oameni.

Dar atunci când, dimpotrivă, și cu mâinile, și cu picioarele, și cu limba, și cu

mintea, și cu inima săvârșim păcatul, încălcând dumnezeiasca lege, cum
îndrăznim să ne adresăm lui Dumnezeu, cerându-I ajutorul și facerea de bine?
Și cum îndrăznim să cerem rugăciunile Sfinților?

[1] II Împ. 24, 17.

[2] Cf. Romani 9, 3.

[3] Ieremia 7, 16.

[4] I Împ. 12, 23.

[5] Ieremia 15, 1.

[6] F. Ap. 10, 2.

[7] F. Ap. 9, 36.

[8] IV Împ. 19, 34.