XX. DESENUL SI ARTA REPREZENTARII Exercitiile de desen pe care le-am descris erau, de fapt, 0 educatie a miinii in vederea invafarii scrisului. Ele au fost considerate ca un element in pregatirea complexd ce indrumeaza mina mica a copilului, ale cdrei co- ordonari motorii sint Inca nesigure, s4 execute acel desen minutios care este scrierea. Aceste elemente sau acesti factori care se separd unul de altul (asa cum am vazut la migcarile care iau parte la scriere), pentru a ajunge apoi la o sinteza care, in cazul scrisului, este una dintre cele mai caracte- ristic explozive, devin uneori elemente care se pot combina in alte sinteze diferite. Astfel, desenul special pe care l-am descris devine, dupa aceea, si un element artistic, un detaliu al desenului propriu-zis. Cu alte cuvinte, el nu este nici desen, nici scris, ci un punct de plecare si pentru desen, si pentru scris. Astiizi se vorbeste mult despre desenul liber si pe multi ii uimeste faptul c& eu prescriu o limitare atit de drasticd a desenului copiilor, care sint obligati sd traseze figuri geometrice, pentru ca dupa aceea sa le hasu- reze, tinind creionul intr-o pozitie bine determinata ; sau c& trebuie sd se margineasca sa coloreze cu creionul figuri trasate dinainte. De aceea, ma simt obligata sa insist, pentru a face sd se inteleag& bine cA procedeul pe care il descriu constituie numai unul din factori in analiza scrisului. Aga-zisul désen liber nu intra in metoda mea; eu evit experientele prematute, care provoacd o oboseala inutila, si desenele inspaimintatoare care sint la moda in scolile moderne cu idei avansate. In orice caz, copiii nostri deseneazi motive ornamentale si figuri, mult mai clare si mai ar- monioase decit ciudatele mizgalituri promovate de asa-zisul ,desen liber“, care sint in atare masura neinteligibile, incit copilul trebuie sd explice prin cuvinte ce a intentionat si facé. Noi nu tinem lectii de desen, nici de modelaj; si cu toate acestea multi dintre copiii nostri stiu s deseneze flori, pasari, peisaje si chiar schite imaginare, ce pot fi invidiate. De foarte multe ‘ori, vedem cum copiii nostri mici impodobesc cu desene si paginile pe care scriu sau pe cele de aritmeticd, addugind uneori la o pagina de operatii numerice figura unui copil scriind sau incadrind pagina cu un 269motiv ornamental din imaginatie. Desenele geometrice devin si ele adesea cadre pentru figuri, iar motivele ornamentale impodobesc uneori conturul figurilor geometrice. Trebuie, deci, sA se conchida cA pregatirea miinii si a simturilor ajutd de la sine nu numai scrisul, ci si desenul expresiv. Noi nu predam desenul desenind, ci creind ocazii favorabile pentru pregiitirea instrumentelor de expresie. Eu consider ca acest lucru este de un real ajutor pentru desenul liber, care, nefiind lipsit de eficacitate si nici neinteligibil, il incurajeaz pe copil s continue. © alti forma de ajutorare este aceea pe care noi o dam in toate dome- niile de invatare : analiza dificultatilor sau analiza componentelor. In desen existé elemente diferite, cum ar fi conturul si culoarea. Tocmai avind in vedere aceste doud elemente, noi cerem copiilor sA traseze contururile in- castrelor si sé hasureze desenele ; acest lucru pregateste mina printr-un exercitiu muscular care tinde si dea siguranta gesturilor. In cazul culo- rilor, punem la dispozitia copiilor pensule si acuarele, cu care se pot re- prezenta desene, chiar fara sa le fi trasat in prealabil contururile. Le dam gi pasteluri, aratindu-le cum trebuie sa le utilizeze. In sfirsit, se pot realiza reprezentari artistice decupind hirtii colo- rate, ca cele care sint pregatite in scop artistic de citre Oswald, renu- mitul fizician vienez. ‘Aceste hirtii, fin nuantate in ceea ce priveste culoarea, pregatite in mod stiintific, se preteazd la aprecierea armoniei in combinatia de culori. Aceste dowa elemente separate, linia si culoarea, se precizeazai si se perfectioneazé independent una de alta. Ele sint o achizitie a individului care duce la indeminarea de a se exprima artistic cu cele doud elemente impreuna. In felul acesta, individul se perfectioneazi prin educatie, fard ca cineva sa fi intervenit in munca pe care el a dus-o la capat in mod spon- tan. De fapt, amestecul din afara constituie intotdeauna un obstacol pentru activitate, fiindcd tulbura vocatia expresiva intimé, iar acest lucru se poate intimpla si atunci cind in invatarea desenului se intervine cu mijloace directe. Noi numim ,,metoda indirecta* sistemul nostru de a invata desenul si scrierea, Urmarea este ci, devenind mereu mai capabili de a se exprima, copiii fac sute si sute de desene, ajungind uneori !a zece desene pe zi — fiind tot atit de neobositi ca si la scris. De aci nu rezulta ins4 cd progresul ar continua la infinit, ca in lim- bajul grafic, nici cd desenele ar ardta cd tofi copii devin artisti. La un moment dat, intervine, aproape in toate cazurile, o lipsi de interes pentru desen, atunci cind se ivesc alte interese, cum este acela pentru scris. Aceasté diminuare a tendintei artistice spre desen a fost observata de catre multi practicieni, indeosebi de c&tre cercetatori in domeniul psiholo- giei artei. Cizec, spre exemplu, cu faimoasa lui scoala de arta libera de la Viena, a observat ci multi copii care pareau sa aibi o adevaraté pasiune pentru munca artisticd si o inzestrare naturalé pentru arta, pierdeau pe neastep- tate orice interes de aceasta natura si incetau si faca progrese ulterioare. Dr. Revesz (psiholog ce s-a dedicat cu precddere cercetarilor in domeniul artei) afirma, ca o concluzie a experientei sale, cd: ,Sint copii care, pe 270masura ce se dezvolté expresia lor lingvisticé si culturala, abandoneaza, treptat, cu totul desenul, fie cd nu-i mai intereseazd, fie pentru cd nu au talent artistic, fie, in sfirsit, pentru ca se concentreaz4 asupra unor inte- rese de alt gen“. Astfel, spre exemplu, se observa adesea cum niste copii, dotati in mod deosebit pentru muzica si atrasi cu putere de idei abstracte (matematica, logica), nu reusesc deloc la desen sau il parasesc. Acest caz a fost studiat in profunzime, din punct de vedere psihologic, cu un copil care era o adevarata minune in domeniul muzicii. Desenele lui demonstreazd cu evidenta ceea ce am aratat, daca vom observa infe- rioritatea si slaba lor dezvoltare, in comparatie cu compozitiile sale muzi- cale, atit de placute, facute in aceeasi perioadé (Geza Revesz : Psihologia unui miracol muzical). Poate ca acesta este motivul pentru care copiii nostri se lasé de desen pentru un timp oarecare, atunci cind pasiunea lor devine scrisul. Dupa aceea, numai cind deprinderea scrisului a devenit un fapt implinit, ei incep sa depuna zel in impodobirea marginii paginilor. Dimpotriva, daca spirit artistic, atunci acesta pune stapinire complet pe copil si cre- eaza un artist, aga cum povesteste Giotto. Cind se descopera in pesterile locuite de omul primitiv surprinzdtoare desene colorate, de animale in miscare, se spune ca geniul artistic orientat spre desen exista din timpurile in care a aparut omul; dar aceste repre- zentari frumoase nu erau numai un mod de exprimare sau un mijloc de comunicare a unor idei placute ; ele sint considerate, in general, ca ex- priméari ale unor idei religioase. Intr-un cuvint, existé un instinct al expresiei, care isi cauta caile sale proprii. Aceste cai sint, desigur, doua : una este scrisul utilizat pentru a exprima ideile, si cealaltA este arta figurativa. Ins4, in majoritatea cazu- rilor, aceasti tendinfi de netégaduit a copilului pentru desen nu este legata de o inzestrare artisticd inndscutd, nici de o tendin{a decisivé spre arta. Ea este mai degraba o modalitate de a scrie cu figuri, pe care copilul o foloseste atunci cind nu este capabil sa-si exprime ideile si sentimentele care prind formé in el si care sint generate de ambianta si lucrurile care l-au impresionat. Aceasta inseamnd ca mina ia parte la vorbire, iar asa cum copilul vorbeste continuu, tot asa si deseneazd. Se exprima cu organele sale fone- tice si se exprimA cu mina, dovedind tendinte latente, de care el incd nu este constient. Intr-adevar, istoria scrisului arata cd, la origine, acesta era desen, asa cum este pictografia, Numeroasele documente pictografice primitive, pro- venite de la diferitele populatii preistorice, sint asemanatoare de foarte multe ori cu desenele libere ale unui copil, mai ales in reprezentarea figurii omenesti. Aceste desene stranii au un scop foarte clar : acela de a comunica cu ceilalti oameni prin mijloace diferite de cele ale vocii umane. Pictografia primitiva a fost urmata de o perioada de tranzitie, in cursul evolutiei civilizatiei, pind s-a ajuns la reprezentarea simbolica a silabelor, care sint neinteligibile (ca multe desene de copii) si, de aceea, este nece- sar sa li se dea o interpretare conventionala. Pentru acest motiv, hiero- 271