Comunicare si limbaj

Conduita verbala si
afirmarea personalitatii
Nita Irina Gabriela
Popa Raluca Florentina

Comunicarea reprezint o condiie general i totodat

necesar a apariiei i manifestrii vieii psihice umane
(Creu, 2005). Aceasta joac un rol esenial, prin
comunicare individul umanizndu-se, formndu-i i
dezvoltndu-i personalitatea, dar totodat putnd la
rndul su exercita o influen formativ, transmind
experiena social. n lipsa comunicrii, individul nu
prsete nivelul dezvoltrii biologice, rmnnd izolat i
privat de capacitatea sa de integrare n colectivitate
(Zlate, 2006)
Omul nu poate comunica i nu este capabil s
mprteasc gndurile, ideile, sentimentele,
experienele i cunotinele sale n absena unui limbaj i
a unei limbi prin intermediul crora fluxul de informaii s
fie codificat i vehiculat.
nelegerea distinciilor i a relaiilor de interdependen
dintre comunicare, limb i limbaj este fundamental
pentru orice ncercare de analiz a vieii psihice umane.

Comunicarea, vzut drept proces de

transmitere a informaiilor este guvernat
de trei niveluri ale regulilor semiotice:
Nivelul sintactic (proprietile formale ale
semnelor i simbolurilor)
Nivelul pragmatic (relaiile dintre semne,
expresii i utilizatorii si)
Nivelul semantic (studiul relaiilor dintre
semne, simboluri)

Comunicarea, n afara elementelor componente, se difereniaz de

celelalte procese psiho-sociale i prin cteva particulariti distincte.
Astfel, aceasta:
are rolul de a-i pune pe oameni n legtur unii cu ceilali, n mediul
n care se afl.
n procesul de comunicare, prin intermediul coninutului mesajului
se urmrete realizarea unor scopuri i transmiterea unor
semnificaii.
orice proces are o tripl dimensiune: comunicarea exteriorizat
(aciunile verbale i nonverbale observate de ctre interlocutori),
metacomunicarea (ceea ce se nelege dincolo de cuvinte) i
intracomunicarea (comunicarea realizat la nivel interior, la nivelul
sinelui)
orice proces de comunicare se desfoar ntr-un context, avnd
loc ntr-un anume spaiu-psihologic, social, cultural, fizic sau
temporal cu care se afl ntr-o relaie de strns interdependen.
procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorit faptului
c orice comunicare, odat iniiat, are o anumit evoluie, se
modific, schimbnd i persoanele implicate n proces.
procesul de comunicare are un caracter ireversibil, odat transmis,
nemaiputnd fi oprit n drumul sau ctre destinatar.

La un alt nivel al discuiei, separat de cel al

elementelor, scopurilor i particularitilor
generale de comunicare, se pot diferenia
patru nivele de comunicare:
comunicarea verbal,
comunicarea nonverbal,
comunicarea paraverbal,
metacomunicarea

Limbajul fixeaza experienta cognitiva si

organizeaza activitatea.
Comunicarea verbala in copilarie isi pune
amprenta asupra dezvoltarii psihice a
omului,influentandu-i ansamblul capacitatilor
sale sociale,ii influenteaza precizia si estetica
exprimarii gandirii si chiar insusirile
personalitatii.
La prescolar,limbajul joaca rolul unui instrument
activ si complex al relatiilor copilului cu cei din
jurul sau si in acelasi timp,un instrument de
organizare a activitatii psihice.

Obiectiv:
Cercetatorii,intr-un studiu referitor la limbaj,au
urmarit surprinderea unor caracteristici
diferentiale ale limbajului copiilor la varsta
prescolara.
Ipoteza:
Existenta unei diferente semnificative in ceea ce
priveste limbajul dintre fete si baieti.
Metoda:
Participanti:
60 de subiecti,dintre care 30 fete si 30 de
baieti,reprezentand cele trei grupe ale
prescolarului in mod egal.

Instrumente:
Copiilor li se prezentau 3 categorii de imagini (mai
usoare la inceput,apoi mai grele) cu ajutorul carora se
puteau alcatui povestiri inchegate prin aranjarea corecta
a imaginilor.
In prima varianta copii aveau sarcina sa aranjeze
imaginile in ordine logica,apoi sa povesteasca,iar in a
doua varianta,imaginile erau aranjate intr-un anumit
mod de catre experimentator ce le permitea copiilor
organizarea unor povestiri mai inchegate.
Variabile:
Variabila independenta:Sexul subiectilor
(feminim,masculin). Aceasta fiind o variabila categoriala.
Variabila dependenta:Imaginile din care trebuie redata
povestirea.

De-a lungul experimentului ,cercetatorii si-au propus sa

analizeze aspecte mai importante legate de
caracteristicile diferentiale ale limbajului cum ar fi:
-diferentele privind nivelul si gradul de intelegere al
actiunilor prezentate in imagini
-nivelul si caracterul inteligibilitatilor povestirilor,a logicii
sau a coerentei lor
-nivelul,complexitatea si numarul cuvintelor folosite de
copii pentru redarea actiunilor din imagini
-caracterul spontan,rapid si nuantat al activitatii
intelectuale
-caracteristici de timp pentru aranjarea imaginilor intr-o
anumita ordine si pentru relatarea celor vazute in
imagini
-caracteristici gramaticale in vorbirea copiilor conform
prelucrarii de sinteza a materialului

Rezultate:
Cercetarile au aratat ca povestirile dupa imaginile ordonate de
experimentator sunt calitativ si cantitativ superioare fata de cele
din prima varianta a experimentului cand copii isi aranjau singuri
imaginile si rareori reuseau sa le imbine in ordinea cronologica a
povestirii.
Cercetarea a aratat ca este semnificativ faptul ca atat timpul la
aranjarea imaginilor cat si timpul necesar povestirii in prima varianta
si cea de a doua a experimentului,este mai mare la fete fata de cea
a baietilor.
S-a descoperit faptul ca participarea afectiv-emotionala la descrierea
imaginilor este mai mare la fete, insa atat fetele cat si baietii
prescolari mari cauta motivatii ale epsioadelor descrise si deci, dau
mai multe cursivitate povestirii, o intelegere mai completa a
mecanismului cauzal.
Aceasta permit si folosirea unui numar mare de cuvinte ceea ce
permite o incadrare, un echilibru si o semnificatie. Asadar, apare o
crestere a cantitatii si a calitatii povestirilor.

In ceea ce priveste raportul dinre numarul de cuvinte,se

constata ca fetitele folosesc mai multe cuvinte ca baietii.
Cercetatorii explica aceasta prin faptul ca fetele sunt mai
vioaie si intra mai rapid in relatii de comunicare cu cei din
jur.
In ceea ce priveste alcatuirea povestii inteligibile,coerente
sau logice,nu se pot constata diferente semnificative intre
baieti si fete.Aceste caracteristici sunt specifice varstei,
gradul de insusire al limbajului si experinetei de viata.
Din punct de vedere gramatical,limbajul copiilor are
urmatoarele caracteristici: atat la fete cat si la baieti sunt
predominate substantivele si conjunctiile-prepozitiile
urmate de verbe, adverbe, pronume, numerale si
adjective.
Numarul partilor de vorbire folosite de copii sunt inegal la
fetite si baieti in acest plan.

In timp ce fetitele folosesc mai multe substantive, (cu 48)

verbe (cu 24), adejective (cu 40), numerale (cu 35) si
conjunctii-prepozitii (cu 52), baietii folosesc ceva mai
multe adverbe (cu 28) si pronume (cu 2) fapt ce pune in
evidenta anumite structuri diferentiale ale vorbirii.
Din punct de vedere structural general,prescolarii mari
construiesc naratiuni ce contin situatii si fapte noi ceea ce
permite o mai accentuata diversificare a partilor de
cuvant si o imbogatire a formelor gramaticale.
Tonalitatea afectiva mai accentuata a fetitelor duce la
cresterea numarului de cuvinte si la diversificarea
formelor gramaticale.
Concluzii:
Toate aspectele relatate in cercetare au permis afirmarea
ca diferentele dintre fetite si baieti se manifesta pe
planul verbal inca din perioada prescolara, fapt ce
prezinta importanta pentru psihologia limbajului.

Bibliografie

Emil Verzea, Psihlogia varstelor,

1993,Editura Hyperion,Bucuresti
Mielu Zlate,Fundamentele psihologiei,
Editura Pro Humanitae