DEZVOLTARE RURALA

VIITORUL POLITICII DE DEZVOLTARE RURALA

Politica de dezvoltarerurală 2007-2013

Mai mult de 56% din populaţia celor 27 de state membre ale

Uniunii Europene (UE) trăieşte în zonele rurale, care acoperă 91%
din teritoriul european. Aceasta face ca politica de dezvoltare
rurală să fie un domeniu de importanţă vitală. Creşterea
animalelor şi silvicultura rămân factori esenţiali pentru utilizarea
terenurilor şi gestionarea resurselor naturale din zonele rurale ale
UE, reprezentând, în acelaşi timp, o platform pentru
diversificarea economic în comunităţile rurale. Prin urmare,
consolidarea politicii de dezvoltare rurală a devenit o prioritate
pentru Uniune.

De ceavem nevoie de o politică de dezvoltare rurală?

Uniunea Europeană dispune de o politică de dezvoltare rurală

activă, deoarece astfel pot fi atinse obiective valoroase pentru
mediul rural şi pentru cei care trăiesc şi muncesc acolo.

Zonele rurale ale UE sunt o parte esenţială din imaginea şi

identitatea Uniunii.În baza unei definiţii standard, peste 91% din
teritoriul UE are un caracter „rural” şi constituie căminul a peste
56% din populaţia UE. Mai mult decât atât, impresionanta
varietate şi frumuseţe a peisajelor conferă UE caracterul său unic
- de la munţi la stepă, de la mari păduri la câmpuri întinse.

Multe dintre zonele noastre rurale se confruntă cu problem

semnificative.Câteva dintre întreprinderile active în sectorul
creşterii animalelor şi în cel forestier încă mai trebuie să depună
eforturi pentru a deveni competitive. Mai general, venitul mediu
pe cap de locuitor este mai scăzut în zonele rurale decât în cele
urbane, competenţele sunt în număr mai mic, iar sectorul
serviciilor este mai slab dezvoltat. De asemenea, gospodărirea
mediului rural implică de cele maimulte ori un cost financiar.

Pe de altă parte, mediul rural din Europa este de o mare bogăţie.

Ne furnizează materii prime esenţiale.Valoarea locurilor de odihnă
şi recreere pe care le oferă, remarcabile prin frumuseţe a lor, este
evidentă. Asemenea plămânilor noştri, este un teren de luptă
împotriva schimbărilor climatice. Mulţi oameni sunt atraşi de
ideea de a locui şi/sau de a lucre aici, cu condiţia să aibă acces la
servicii şi infrastructură corespunzătoare.

Aceasta înseamnă că Strategia de la Lisabona pentru creştere

economică şi locuri de muncă, şi Strategia de la Göteborg pentru
dezvoltare durabilă sunt tot atât de relevante pentru mediul rural
ca şi pentru cel urban.

Politica de dezvoltare rurală a UE vizează soluţionarea

problemelor cu care se confruntă zonele noastre rurale şi
exploatarea potenţialului acestora.

De ce avem nevoie de o politică rurală comună?

Teoretic, fiecare stat membru poate decide şi aplica politici de

dezvoltare rurală comple tindependente. Dar această abordare nu
ar funcţiona bine în practică. Nu toate ţările Uniunii Europene ar
putea să îşi permit politica de care au nevoie. Mai mult decât
atât, multe dintre aspectele abordate de politica de dezvoltare
rurală nu se limitează strict la teritoriul naţional sau la o regiune
anume (de exemplu, poluarea nu are graniţe, iar lupta pentru un
mediu durabil a devenit o preocupare la nivel European şi
internaţional). De asemenea, politica de dezvoltare rurală se
leagă de o serie de alte politici elaborate la nivelul UE.

Prin urmare, UE are o politică comună de dezvoltare rurală, care,

într-o măsură destul de mare, este controlată de statele member
şi de regiuni.

Această politică este parţial finanţată din bugetul central al UE şi

parţial din bugetele naţionale şi regionale ale statelor membre.
Structura politicii de dezvoltare rurală

Principalele norme care reglementează politica de dezvoltare

rurală pentru perioada 2007-2013, precum şi măsurile politice de
care dispun statele member şi regiunile, sunt prevăzute
de Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

În baza acestui act, politica de dezvoltare rurală pentru perioada

2007-2013 se concentrează pe trei teme (cunoscute sub numele
de „axe tematice”).Acestea sunt:

 Ameliorarea competitivităţii sectorului agricol şi forestier;

 Ameliorarea mediului şi a zonelor rurale;

 Ameliorarea calităţii vieţi în zonele rurale şi încurajarea

diversificării economiei rurale.

Pentru o abordare echilibrată a politicii, statele member şi

regiunile au obligaţia de a aloca finanţarea disponibilă pentru
dezvoltarea rurală în funcţie de aceste trei axe tematice.

O cerinţă suplimentară constă în faptul că o parte din finanţare

trebuie să sprijine proiecte bazat Pe Experienţa dobândită
prin iniţiativele comunitare Leader. În domeniul dezvoltării rurale,
„abordarea Leader” implică proiecte extrem de individualizate,
elaborate şi puse în practică de parteneriate locale, în vederea
soluţionării problemelor locale specifice.

La fel ca înainte de 2007, toate statele membre (sau regiunile, în

cazul în care puterile sunt delegate la nivel regional) trebuie să
stabilească un program de dezvoltare rurală, care să precizeze în
mod clar care sunt măsurile care vor fi finanţate în perioada
2007-2013.

Pentru această perioadă, se pune şi maimult accentual pe

existenţa unei strategii coerente pentru dezvoltarea rurală la
nivelul UE.Aceasta se realizează cu ajutorul planurilor naţionale
strategice care trebuiesă se bazeze pe orientările strategice ale
UE.

Se doreşte ca această abordare să contribuie la:

 Identificarea domeniilor în care utilizarea sprijinului UE

pentru dezvoltare rurală reprezintă o mai mare valoare
adăugată pentru Uniune;

 Stabilirea legăturii cu principalele priorităţi ale UE (de

exemplu, cele incluse în Agendele de la Lisabona şi
Göteborg);

 Asigurarea coerenţei cu alte politici ale UE, în special cu cele

care vizează coeziunea economic şi mediul;

 Punerea în aplicare a noii politici agricole comune, orientate

către piaţă, şi, drept urmare, a restructurării necesare în
vechile şi noile state membre.