TRAGEDIA

Tragedia este o specia a genului dramatic în care personajele luptă împotriva destinului,
ordinii existente a lumii ori propriilor sentimente, iar acest conflict ia capăt odată cu moartea
eroului.

Romeo și Julieta

William Shakespeare este unul dintre cele mai importante nume ale literaturii univesale,
fiind un mare dramaturg și poet englez născut în 1564 și decedat în 1616, iar cea mai cunoscută
operă a sa este Romeo și Julieta, care are la bază o poveste reală – probabil cea mai cunoscută
poveste de dragoste din istoria lumii – a cărei temă este lupta celor doi împotriva destinului.
Este vorba despre cele mai importante două familii din Verona, Capulet și Montague,
între care există un conflict puternic ce este prezentat încă de la începutul piesei, unde doi
slujitori ai familiei Capulet se ceartă cu Benvolio, vărul lui Romeo.
După ce discuția aprinsă ia capăt, Romeo i se destăinuie lui Benvolio, zicându-i despre
Rosalinda după care suferea. Între timp, contele Paris îi spune domnului Capulet că vrea s-o ia
de soție pe fiica sa, Julieta, iar Capulet îl înștiințează că poate să-și încerce norocul la serbarea
pe care o organizează, deși nu a fost de acord imediat. Unul din slujitorii lui Capulet îl anunță
indirect pe Romeo de petrecere, unde decide să meargă însoțit de Benvolio și Mercutio purtând
măști. Motivul pentru care Romeo vrea să participe la serbare este Rosalinda, dorind să o
privească, însă acolo o întâlnește pe Julieta, iar cei doi se îndrăgostesc la prima vedere și își
oferă chiar primul sărut.
După petrecere, Romeo se strecoară în grădina familiei Capulet unde are loc faimoasa
scenă de la balcon în care cei doi își declară dragostea și decid să se căsătorească în secret
datorită circumstanțelor în care se află. Romeo pleacă a doua zi la părintele Lorenzo pentru a-
i cere să îi cunune, iar după ce Doica Julietei se asigură că intențiile acestuia sunt sincere, cei
doi ajung să-și îndeplinească dorința.
Apoi, într-o piață publică are loc o confruntare cu spada între Romeo și Tybalt, nepotul
doamnei Capulet, pe care Mercutio încearcă să o oprească și astfel sfârșește omorât. Înfuriat și
provocat la un al doilea duel, Romeo îl omoară pe Tybalt, iar când familia Capulet află cele
întâmplate, decid ca ucigașul să fie exilat.
În timp ce Romeo se ascunde în chilia părintelui Lorenzo, lordul Capulet și Paris
plănuiesc căsătoria acestuia din urmă cu Julieta, iar când fata află vestea, ajunge să se certe cu
tatăl și cu mama ei, urmând să meargă să se spovedească părintelui Lorenzo. Părintele, de
teamă că Julieta s-ar sinucide dacă nu ar avea o soluție mai bună, îi spune să accepte să se
mărite cu contele, deoarece îi va da o sticluță cu o poțiune ce o va face să pară moartă, iar apoi
Romeo va veni să o salveze și vor putea trăi împreună.
În noaptea dinaintea nunții, Julieta bea poțiune, astfel că dimineața este găsită de doică
ca și moartă, iar pregătirile pentru nuntă se transformă în unele pentru înmormântare.
 Mesagerul părintelui nu ajunge la Romeo, așadar îndrăgostitul nu cunoaște planul
Julietei, iar când este anunțat de slujitorul său că iubita sa a murit, acesta cumpără otravă și
pleacă spre mormântul acesteia. Ajuns în cimitir, se luptă cu Paris pe care îl găsește lângă
cavoul familiei și îl omoară, după care coboară în criptă unde deschide sicriul Julietei, iar
văzând-o moartă ia otrava și o sărută pentru ultima dată. Părintele Lorenzo încercase să ajungă
la timp pentru a-i da vestea lui Romeo, însă îl găsește mort. Când efectul poțiunii a trecut,
Julieta se trezește și, văzându-l pe Romeo mort, se sinucide cu pumnalul acestuia.
Membrii ambelor familii află ce s-a întâmplat de la părinte și astfel ajung la concluzia că
ura dintre ei a dus la moartea celor doi, împăcându-se.
Iubirea este prezentată în mai multe ipostaze în această piesă de teatru, însă tema textului
este iubirea interzisă. La început, este surprinsă o iubire platonică pe care Romeo o simte pentru
Rosalinda și pe care o va considera nevrednică atunci când o întâlnește pe Julieta, găsind iubirea
adevărată. Apare, de asemenea, iubirea de tip Eros în care crede Mercutio, iubirea de tip Stoge
dintre Julieta și doica sa, aceasta având mai multă grijă de fată de-alungul vieții ei decât mama
sa.
Pentru dezvoltarea temei sunt folosite numeroase contraste, cum ar fi „lumină-întuneric”,
„viață-moarte”, „tinerețe-bătrânețe” și astfel când este prezentat un cadru luminos, pozitiv
acesta nu este unul prielnic pentru întâlnirea celor doi indrăgostiți, însă cuvintele care fac parte
din câmpul semantic al întunericului constituie cel mai potrivit cadru pentru împărtășirea iubirii
acestora datorită situației în care se află.
Pe parcursul piesei, Julieta se maturizează datorită iubirii și devine o femeie independentă
ce se opune chiar și familiei, îi este devotată soțului ei, fiind dispusă să renunțe la numele ei și
refuzând să se mărite cu Paris. Aceasta, deși doar o tânără de paisprezece ani, ajunge cunoască
iubirea, să dorească să trăiască numai pentru persoana îndrăgită și să lupte pentru a putea fi
alături de aceasta. Putem observa foarte limpede că ceea ce simțea Romeo pentru Rosalinda nu
a fost cu adevărat iubire, pasivitatea față de aceasta neregăsindu-se între el și Julieta.
Aflându-se la acea vârstă, cei doi au probabil cea mai mare capacitatea de a iubi,
încredințându-se unul celuilalt și neștiind cum iubirea îi poate face să sufere; fiind o nouă
experiență, îndrăgostiții se lasă purtați de val și ajung să își ofere unul altuia întreaga atenție,
să-și jure că se vor iubi pentru totdeauna, iar astfel iubirea lor este una pură, nevinovată.