Curs 2

SCOPUL DREPTULUI PENAL

Anterior scopul dreptului penal era precizat chiar intr-un articol al codului
(art.1)
In prezent, NNP nu mai precizeaza in cuprinsul sau expres scopul acestei ramuri
de drept. Scopul dreptului penal ramane acelasi de a apara impotriva
infractiunilor valorile esentiale ale intregii societatii.

Politica penala = o parte a politicii generale.

- Ea este un ansamblu de procedee susceptibile de a fi propuse legiuitorului sau
care efectiv sunt folosite de legiuitor la un moment dat intr-o tara determinata pt
combaterea fenomenului criminalitatii.
- Politica penala este in acelasi timp o arta si o stiinta ce consta in a descoperii,
organiza in mod rational cele mai bune solutii posibile pentru diferitele
probleme de fond si de forma pe care le indica fenomenul criminalitatii.
-politica penala priveste masurile care trebuie adoptate pentru prevenirea si
combaterea criminalitatii.

Apararea valorilor sociale nu se realizeaza numai prin mojloace de drept penal,

ci si mijloace de civil, administrativ masuri de ordin economic, etc

SARCINILE DREPTULUI PENAL

Dreptul penal are ca sarcina sa asigure apararea impotriva infractiunilor
prin prevenirea acestora, care se realizeaza prin interzicerea faptelor
periculoase, prin aratarea sanctiunilor la care se expun cel care ar nesocotii
normelor imperative de drept penal.
Dreptului penal ii revine ca sarcina sa asigure cadrul legal in care se
desfasoara si se realizeaza aceasta functie de aparare sociala. Aceasta functie de
aparare sociala trebuie reglementata si nu lasata la aprecierea organelor penale.
Dreptul penal are ca sarcina sa asigure dezvoltarea noilor valori sociale
esentiala pentru societate, cele care apar si se dezvolta in societate. Valoarea
sociala este cea care determina ulterioara reglementare, aceasta este prima care
apare in cadrul societatii.

LEGATURILE DREPTULUI PENAL CU CELELALTE RAMURI DE DREPT

Dreptul penal are stranse legaturi cu celelalte ramuri de drept. Cea mai
stransa legatura se realizeaza intre acesta si dreptul procesual penal, una dintre
ramuri fara cealalta fiind de neconceput.
Valorile sociale aparate in constitutie sunt aparate prin mijlocirea
normelor de drept penal. In constitutie se prevad drepturile si libertatilor
individului, iar in codul penal sunt prevazute faptele care aduc atingere
drepturilor si liberatilor individului
Dreptul penal are legaturi cu toate celelalte ramuri de drept, aducand un
plus de sanctiune acolo unde infractiunea este grava iar sanctiunea din ramura
respectiva nu este indestulatoare.
STIINTA DREPTULUI PENAL
Prin sintagma drept penal, intelegem ramura a dreptului unitar si mai
intelegem stiinta dreptului penal. Stiinta dreptului penal are ca obiect dreptul
penal. Dreptul penal are ca obiect relatiile de aparare sociala pe care le
reglementeaza intr-un mod specific.
Stiinta dreptului penal are ca sarcini sa studieze normele juridice penale,
sa desluseaza intelesul acestor norme, sa observe neconcordante, sa propune
legiuitorului indreptarea acestor neconcordante.
Stiinta dreptuuli penal mai are ca sarcina si studierea modului in care se
aplica practica judiciara in dreptul penal.
Stiinta dreptului penal ca ramura a stiintelor juridice are legatura si cu
celelalte stiinte de ramura, contribuind la dezvoltarea celorlalte stiinte de
ramura si fiind influentata la randul ei de evolutia acestora.
Stiinta dreptului penal are legatura cu asa numitele stiinte penale, adica
acele stiinte socio-umaniste care studiaza fenomenele sociale, mijloacele de
prevenire si combaterea a acestora (eg. Criminologia – ea nu lucreaza cu normele
juridice, ea se foloseste de conceptele pe care se foloseste sociologia. Ea se ocupa
cu studiul cauzelor care determina comiterea infractiunilor. Ea ofera si
mijloacele socio-umaniste de prevenire de combatere a acestor infractiuni. ;
criminalistica – stiinta cu caracter tehnico-stiintific)

DOCTRINELE JURIDICE PENALE

1. Doctrina/ scoala clasica a dreptului penal

- a fost denumita asa de un reprezentant al scolii pozitiviste .
- important: despre infractiuni si pedepse – cezare beccaria . In acesta
lucrare sunt sustiute principii care ulterior vor deveni principii
fundamentale ale dreptului penal.
- In conceptia scolii clasice infractiunea infractorul pedeapsa sunt
entitati juridice abracte fara legatura intre ele. Individul se bucura de
libertate absoluta, individul este propriul arbitru in actul de conduita,
el isi arbitreaza actele de conduita, bune sau rele, el are aceasta
libertate de a alege intre bine si rau. Daca a ales rau sanctiunea este
meritata, caci el a ales rau. Pedeapsa are rol retributiv, este o justa
sanctiune pentru fapta comisa. Prin executarea pedepsei condamnatul
isi plateste datoria fata de societate.
- Doctrina clasica nu acorda pedepsei un rol preventiv, un rol educativ

2. Doctrina/ scoala pozitivista

- Pararel cu dezvoltarea scolii clasice, apare doctrin pozitivista
- scoala pozitivista isi are geneza in metoda inductiva sau pozitiva
bazata pe observatie si experiment, metoda folosita in stiintele naturii,
dar si in stiinte socio-umaniste
- docrina pozitivista cuprinde ideiile/conceptiile cu privire la natura si
cauzele fenomenului infractional, precum si cu privire la caile si
mijloacele de lupta cu privire la acest fenomen.
 - Inceputurile scolii pozitiviste sunt legate de aparitia unor lucrari de
referinta, apartinand unor ilustrii reprezentanti (lucrare “omul
criminal”
- Cezare lombroso – primul reprezentat al scolii pozitiviste. El era
medic militar,

SCOLI MIXTE :

- este a treia scoala italiana, fiind o scoala cu o existenta destul de scurta

- incearca sa imbine cele doua curecte anterioare (liberul arbitru si
determinismul absolut). Aceasta scoala propune sa se imbine de la scoala clasica
principiile penale privind vinovatia, air in combaterea acestui fenomen sa se
accepte si masurile de prevenire promovate de scoala pozitivista

doctrina pozitivismului critic

- examineaza critic cele doua scoli, precizand ca cele doua scoli isi
intemeiaza doctrina netinand seama de realitate.

Doctrina de politica criminala promovata in cadrul Uniunii internationale de

drept penal - 1914
- aceasta isi propune ca deviza sa uneasca juristii penalisti din acea vreme in
jurul unor idei. Penalistii ar trebui sa se ocupe de evolutia dreptului penal, de
armonizarea reglementarilor juridice. Sa propuna solutii juridice pentru
diminuarea fenomenului infractional
- isi inceteaza activitatea odata cu incepetea primului razboi mondial
- Ideile promovate in cadrul acestei uniuni vor fi preluate de asociatia
internationala de drept penal 1924 la paris. Printre membrii fondatori:
Vespasian Vepela (roman) – preocuparilor lui in acest domeniu vor fi remarcate
 al doilea congres al acestei asociatii se va tine la Bucuresti.
- vespasian vepela a avut o contributie covarsitoare la evolutia dreptului
international penal

Doctrinele apararii sociale

- 2 tendinte
- doctrina apararii sociale : se sustine ca pana la ei (pana la cei care sustin
doctrina apararii sociale) si pozitivistii si clasicii s-au preocupat sa apere
societatea impotriva individului infractor.
- Cei care sustin doctrina apararii sociale propun, dimpotriva, sa apere pe individ
impotriva unei societati care il dispretuieste, il sanctioneaza si refuza sa-l
inteleaga. Nu individul trebuie sanctionat, el trebuie protejat impotriva unei
societati care refuza sa-l inteleaga.
- indivizii se impart in doua categorii : sociali si anti-sociali. Fata de indivizii
antisociali trebuie luate masuri de aparare, de ocrotire care sa-I impiedice sa
comita fapte antisociale