Sunteți pe pagina 1din 30

81

DUHUL SFANT IN ISPIT1REA LUIIISUS


POTRIVIT CU EVANGHELIA DUPA LUCA

de Ovidiu Iuliu Leliuc*

Persoana si lucrarea Duhului Slant constituie o tema proeminenta


in scrierile lui Luca, atat in evanghelia sa cat si in Faptele Apostolilor.
Interesul manifestat de Luca fata de Duhul Sfant nu incepe cu
evenimentele de la Rusalii, ci din primele scrieri ale evangheliei sale,
unde Duhul a jucat un rol semniiicativ in nasterea si lucrarea lui loan
Botezatorul, precum si in nasterea si lucrarea lui Iisus.1 In mod particular,
In primele patru capitole ale evangheliei, Duhul Slant este prezentat in
raport cu Iisus In fiecare evenimen! care a promovat misiunea Sa
mesianica, evenimente ca nasterea, botezul, ispitirea si invat&tura din
sinagoga din Nazaret.
In acest studiu ne propunem o abordare exegetica doar a unuia
dintre aceste evenimente, si anume, Ispitirea, pentru a sublinia rolul
Duhului Sfant in acest eveniment in raport cu persoana si cu misiunea lui
Iisus. In acelasi timp vom raspunde la o intrebare care se ridica, in chip
firesc: in ce masura acest episod poate ti un exemplu pentru biserica
cre§tina contemporana. Metoda de care ne vom folosi este metoda critica
textual!
In primul rand, vom analiza fiecare expresie in care este
mentionat Duhul Sfant in naratiune, si vom trage concluzii cu privire la

" Lector univ. la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti


'Leon Morris, Tyndale New Testament Commentaries. Luke, Leicester, Inter-
Varsity Press, 1990, p. 48.
82

semnificatiile acestor expresii despre rolul Duhului. In al doilea rand,


vom stabili importanta sj semnifica^ia celor trei ispite si, totodata, vom
sublinia modul in care rolul Duhului Slant este vizibii in slujirea lui Iisus
in confruntarea cu diavolul. Dar, inainte sa dezvoltam aspectele precizate
mai sus, este necesara o prezentare general a a caracteristicilor Duhului
Sfant in scrienle evanghelistului Luca pentru a plasa continutul acestei
analize in contextul corespunzator si pentru a sublinia preocuparea
deosebita a evanghelistului pentru persoana si lucrarea Duhului Sfant.

a. Luca2 si Duhul Sfant

Accentul pus de Luca pe Duhul Sfant este observat in primul


rand datorita numeroaselor aparitii ale termenului Trveuaa in comparatie
cu folosirea lui in celelalte evanghelii. De exemplu, in evanghelia lui
Luca, -TTveuua este mentionat de trei ori mai mult decat in evanghelia
dupa Marcu, iar in primele 12 capitole ale FA (Faptele Apostolilor),
termenul are eel mai mare numar de aparitii din NT (mentionat de 37
ori).3 De fapt, conform opiniilor teologice4, Luca, desi familiar cu
celelalte scrieri evanghelice (cf. 1:1), a scris in mod specific accentuand
lucrarea Duhului Sfant in evenimentele in care ceilalti evanghelisti nu au

facut-o.
Shelton5 afirma ca interesul cercetatorilor biblici cu privire la
studiul Duhului Sfant in Luca-Fapte a fost reinnoit in ultimii treizeci de
ani cu scopul de a analiza fiecare scnitor al NT din propria sa
perspectiva, si precizand astfel ca printre ei sunt unii care subliniaza

2Cand apare ca in subtitlul de mai sus, doar "Luca", facem referire la ambele
scrieri ale lui: evanghelia scrisa de el si cartea Faptele Apostolilor.
'Gerhard Friedrich, Ed., Theological Dictionary of the New Testament, vol. VI,
Eerdmans, Grand Rapids, 1968, p. 404.
"James B. Shelton, Mighty in Word and Deed The Role of the Holy Spirit in
Luke-Acts, Peabody, Hendrickson, 1991, p. 4.
5Shelton, op. cit, p. I.
83

diferite aspecte ale Duhului Sfant. Cele mai timpurii studii cu privire la
rolul Duhului Sfant in Luca-Fapte se inregistreaza din a doua jumatate a
secolului al XlX-lea, si, daca se urmareste aceasta, se va observa
diversitatea gandurilor/ideilor.
De exemplu, Pfleiderer, facand o delimitare clara intre perioada
paulina si prepaulina a intelegerii Duhului Sfant, a pus temelia pentru un
alt cercetator eminent, Gunkel, care a promovat conceptul confonn caruia
In comunitatea crestina primara Duhul Sfant a fost perceput ca o putere
liberasupranaturala Xnmisa. de Dumnezeu prin Hristos fiecarui credincios,
prin care El face lucruri marete.

Dupa opinia lui Turner, Gunkel nu a clarificat de fapt interesul


lui Luca pentru Duhul Sfant, ci a fondat o teorie pe o intelegere falsa a
comunit&tii cre§tine timpurii, si anume aceea in conformitate cu care
aceasta comunitate evreiasca intertestamentala li atribuie Duhului Sfant
doar manifestarile particulare (descoperiri, intelepciune si vorbire
harismatica) si nu toate minunile, pe cand acestea erau in mod esential
lucrarile ingerilor si/sau mana lui Dumnezeu.6
Heinrich von Baer, ale carui studii sunt Tnca esentiaie pentru
cercetarile moderne, este vazut atat de Turner7 cat si de Menzies8 ca fiind

6Max Turner, Power from on High. The Spirit in Israel's Restoration and Witness
in Luke-Acts, Sheffield, Sheffield Academic Press, 1996, op. til, 21-26, 35.
Cf. O. Pfeleiderer, Die Paulinismus. Leiptzig, Hinrichs, 1873 si H. Gunkel, Die
Wirkungen des heiligen Geistes nach der popularaen Anschuung der
apostolishen Zeit und der Lehre des Apostels Paulus. Goettingen:
Vandenhoeck # Ruprecht, 1888. Totusi, asa cum sugereaza Turner, munca lui
Gunkel a adus un beneflciu bisericii moderne intr-o arie diferita: aceea a
intelegerii importantei dimensiunii supranaturale si experimentale in practica
bisericii, si ridicand o serie de intrebari cu privire la Duhul Sfant si la Biserica
Primara.
'Turner, op. tit, 32-35. Cf. Heinrich von Baer, Der Heilige Geist in den
Lukasschhften, Stuttgart, Kohlhammer, 1926.
"Robert P. Menzies, Empoweredfor Witness. The Spirit in Luke-Acts, Sheffield,
Sheffield Academic Press, 1994, op. tit, 33-36.
84

un autor important in dezvoltarea pneumatologiei lui Luca, datorita


efortului sau de a demonstra temelia iudaica a intelegerii Duhului Sfant
de catre Luca. Mai mult, semnificativ in munca lui von Baer este
concluzia ca intentia lui Luca este de a ilustra Duhul Slant ca o forta
conducatoare in spatele scenei istoriei mantuirii, precum si de
imputemicire a lucrarii lui Iisus si a ucenicilor. Dupa parerea ambilor
cercetatori (Turner9 si Menzies10), punctul de vedere al lui von Baer a
creat o tensiune in munca sa, pe care nu a rezolvat-o, cu privire la doua
concepte ale darurilor Duhului care aparent se contrazic unul pe celalalt.
Nu este clar care sunt intentiile lui Luca Este darul Duhului Sfant dat
tuturor crestinilor pentru a-i imputernici pentru misiune, asa cum pare a fi
in cazul lui Iisus si a ucenicilor SSi (acest aspect, pentru a fi sustinut,
trebuie mai intai demonstrate sau Duhul este primit ca o sursa a 'vietii' si
'calitatii de fiuf, intelegand experienta lui Iisus de la Iordan in
conformitate cu conceptul de convertire-initiere, a unui crestin, intalnit la
Pavel?

Ultimul aspect este subliniat insistent de cercetatorul


contemporan James Dunn in doua dintre lucrarile sale majore: Baptism in
the Holy Spirit* si Jesus and the Spirit2. Cu privire la Luca si la Duhul
Sfant in intregul Nou Testament, Dunn13 accentueaza ca darul Duhului a
fost principalul element in initierea convertirii. El argumenteaza ca
experienta lui Iisus de la botez nu a fost in primul rand o ungere cu putere
pentru lucrare, ci mai degraba o aratare a inceperii unei noi ere. Fara sa II
schimbe in ceva ce nu a fost inainte, Duhul L-a dus intr-un loc nou. Un

'Turner, op. cit, p. 35.


l0Menzies, op. cit., p. 34-36.
"James D. G. Dunn, Baptism in the Holy Spirit. A Re-examination ofthe New
Testament Teaching on the Gift of the Spirit in Relation to Pentecostalism
Today, Philadelphia: Westminster Press, 1970.
12James D. G. Dunn, Jesus and the Spirit. A Study ofReligious and Harismatic
Experience of Jesus and the First Christians as Reflected in the New
Testament London: SCM Press, 1975.
13Dunn, Baptism in the Holy Spirit, p. 4, 28, 36-37, 54.
____ 85

asemenea inceput a avut loc cu ucenicii la Rusalii, iar acesta este semnul
ca de atunci un crestin este cu adevarat crestin. O a doua afirmatie
important^ facuta de Dunn14 consta in aceea ca Luca, la fel ca Pavel, pune
semnul egalitatii intre promisiunea "binecuvantarii lui Avraam" si darul
Duhului Sfant (Gal. 3:14 si Fapte 2:39). In cazul sau, Duhul este
identificat cu un nou legamant si reprezinta mijlocul prin care omul poate
intra in binecuvantarea lui Avraam. in opinia lui Menzies15, scopul lui
Dunn este acela de a Tmbina pneumatolgia lui Luca cu cea a lui Pavel si
din cauza aceasta el il critica pe Luca pentru ca a pus un accent exagerat
de mare asupra Duhului Slant ca fiind un fenomen extraordinar si
supranatural si nu s-a concentrat asupra experientei "normale" a Duhului
Sfant in comunitatea crestina timpurie, asa cum a facut Pavel.
In contrast cu Dunn, Menzies argumenteaza ca darul Duhului la
Luca este ilustrat constant ca o inzestrare profetica care ii imputemiceste
pe cei care o primesc pentru o slujba anume, si nu ca o necesitate
soteriologica. De fapt, afirma Menzies, Luca prezinta o pneumatologie
care exclude o dimensiune soteriologica, nu pentru ca nu exista una, ci
pentru ca la Luca accentul cade pe implicatiile profetice si misiologice ale
Duhului. Aceste aspecte ale rolului Duhului sunt exemplificate de Luca in
persoana lui loan Botezatorul (precursorul profetic), Iisus (vestitorul
mesianic) si ucenici (martorii). Comunitatea crestina timpurie, care a
urmat exemplul lui Iisus, a atribuit lucrarea minunilor puterii Duhului,
impreuna cu inspiratia profetica, dar in esenta pneumatologia lor ramane
pe aceeasi linie cu cea a lui Luca. Pe scurt, aceasta comunitate, despre
care vorbeam mai sus, a inteles Duhul ca pe o inzestrare pentru o anumita
slujba, daruita acelora care deja fac parte din comunitatea crestina. Dupa
opinia lui Menzies, Pavel a fost primul care a dat Duhului functii
soteriologice iar, in momentul in care au aparut scrierile sale, volumele
Luca-Fapte erau deja sense, asa ca crestinii timpurii nu au putut fi

l4Dunn, Baptism in the Holy Spirit, p 47.


l5Menzies, op. cit, p. 32-33. Vezi si Dunn in Jesus and the Spirit, p. 190.
86

influentati de conceptul lui Pavel despre Duhul Slant.l6


O alta etapa in dezvoltarea pneumatologiei lui Pavel este initiate
de Max Turner si aceasta este eel mai bine rezumata intr-un singur
volum: Power from on High. Turner17 nu pare a fi satisfacut in intregime
de faptul ca Menzies promoveaza si sugereaza o functie prea larga a
Duhului in Luca. El recunoaste rolul profetic atribuit de Luca si este de
acord cu Menzies si cu altii asupra faptului ca expenenta lui Iisus de la
Iordan a fost aproape exclusiv o inzestrare pentru misiune care introducea
un 'nou legamant al vietii'. Dar, pe langa aceasta, el observa rolul profetic
al Duhului prezentat de Luca, av&id functii soteriologice, desi nu
accentuate foarte putemic: a da intelepciune, a descoperi voia lui
Dumnezeu, inspirarea unei predicari puternice si convingatoare, precum
si edificarea comunitatii crestine prin darurile spirituale. Mai mult, Duhul
in Luca este o sursa a vindecarilor miraculoase si a exorcizarilor si
lucreaza diferit in raport cu Iisus si ucenicii18. Pe scurt, dupa opinia iui
Menzies19, Duhul profetiei este pentru Turner mijlocul de comunicare
dintre Dumnezeu si om.
Cu siguranta se pot scrie mult mai tnulte despre rolul Duhului in
evanghelia dupa Luca, dar, in general vorbind, discutiile au loc pe aceasta
linie, si anume, fie darul Duhului este im nod exclusiv Duhul profetic si /
sau o inzestrare pentru misiune, fie El este Duhul profetic combinat cu
Duhul soteriologic si / sau harismaic.20.

16Menzies, op. cit., p. 226-227, 256-257. In special vezi partea a II- a a cartii sale
care elaboreaza argumentul pentru intelegerea sa cu privire la Duhul Sfant, ca o
inzestrare pujernica, asa cum este prezentat in Luca.
l7Turner, op. cit,p. 59-66, 433-438.
18Turner, op. cit.,p. 429-438. Vezi si comentariile lui Menzies despre Turner, p.
39-44.
I9Menzies, op. cit, p. 42.
20Turner, op. cit, p. 39-79. Potrivit analizelor lui Turner privitoare la
interpretarile diferite despre conceptia lui
Luca asupra Duhului. Vezi si discutiile similare ale lui Menzies, op. cit,
p. 17-45.
87

Pana aici, am trecut in revista o parte din resultatele unor


cercetatori cu privire la Luca, despre natura darului Duhului, pentru a
sugera care ar putea fi rolul acestuia.
in continuare, asa cum spuneam noi de la inceput, ne vom
concentra atantia asupra analizarii unui eveniment din evanghelia lui
Luca, unde Duhul are un rol deosebit in primii pasi care anticipeaza
lucrarea lui Iisus, anume episodul ispitirii, pentru a dovedi ca Duhul Sfant
nu este mentionat intamplator (de mai multe ori decat in ceielalte ev.
sinop.), ci cu un scop care descopera ceva din preocuparea atat de mare a
lui Luca privitoare la Duhul Sfant.

b. Rolul Duhului Sfant in ispitirea lu! Iisus (Luca 4:1-13)

Episodul ispitirii inregistrat in Evanghelia dupa Luca este foarte


aseman&tor cu eel din povestirea lui Matei (Matei 4:1-11) si ambele sunt
uimitor de diferite fata de versiunea foarte sumara a lui Marcu (Marcu
1:12-13).21 Scena ispitirii din Luca pare a avea o structura clara.
Localizarea si personajele principale sunt introduse m prjmele doua
versete, urmate de conversatia lui Iisus cu diavolul in cele trei ispite
diferite pe care acesta le-a pus inaintea lui Iisus (w. 3-13). Fiecare ispita
se raporteaza la un anumit loc: prima, pustia fara hrana; a doua,
imparatiile lumii, iar a treia, Templul. in toate aceste trei situatu, Iisus a

21Joel B. Green, Scot McKnight, I Howard Marshall, Eds., Dictionary of Jesus


and the Gospels. A Compendium of Contemporary Biblical Scholarship,
Leicester, Inter-Varsity Press, 1992, p. 882. S-a dezbatut faptul ca versiunea lui
Marcu este un rezumat ai traditiei cunoscute de Matei si Luca, iar sursa
folosita de Marcu este independent de cele ale lui Matei si Luca, in scrisorile
carora s-a cunoscut o influenza particulara a materialului de la Qumram.
Oricum, ambele pozitii sunt inca disputate printre cercetatori; ceea ce este
evident cu privire la importanta ispitirii este plasarea in cele trei evanghelii
sinoptice. Toate trei inregistreaza evenimentul dupa botezul lui Iisus si mainte
de inceperea lucrarii Sale publice, in acelasi timp fiind si inceputul iucrarii
Sale. Torus.i, Luca introduce genealogia lui Iisus fntre botez si ispitire.
88

folosit Scriptura (Deut. 8:3; 6:13,16; Ps. 91:11-12) pentru a-1 respinge pe
diavol, iar in a treia ispitire El a folosit Scriptura in contrast cu folosirea
gresita a Scripturii de catre Satan. Ultimele doua ispite sunt intr-o ordine
diferita fata de cea din Matei, unde, de exemplu, scena cu Templul este
inainte de ispita oferirii imparatiiior acestei lumi. Potrivit cu Tannehill,
ordinea folosita de Luca este in functie de climat, plasand ispita cu
Templul ultima, probabil pentru a corespunde ultimei ispite cu care s-a
confruntat lisus, moartea la Ierusalim.22
Totusi, Luca mentioneaza implicarea Duhului In ispitirea lui lisus
de doua ori (un alt aspect care necesita dovezi), in timp ce Matei si Marcu
o fac numai o singura data. Aceste referinte nu sunt incluse de Luca
pentru a se deosebi de ceilalti doi evenghelisti ci, asa cum sugera
Goulder,23 pentru a accentua faptul ca Duhul a avut un rol deosebit in
toate evenimentele care au urmat, asa cum s-a tntamplat si in naratiunile
precedente. Garrett, de exemplu, descrie accentuarea Duhului Slant de
catre evnghelistul Luca dupa cum urmeaza: el locuieste in lisus, ll
conduce la inceputui ispitirii Sale, iar, dupa trecerea incercarii, lisus se
intoarce in puterea Duhului Sfant Mai mult decat atat, pentni Garrett
confruntarea nu a avut loc doar intre lisus si Satan, ci a fost de asemenea
o confruntare intre Satan si Duhul Sfant_(inca o afirmatie care necesita
dovezi).2A

1. lisus plln de Duhul Sfant


7rXTipr)s TTveu}iaTos dyiou (v.l plin de Duhul Sfant). Fitzmyer25
sugereaza ca traducerea literala a frazei este plin de un Duh Sfant, dar a

22Robert C. Tannehill, Abingdon New Testament Commentaries. Luke,


Nashville, Abingdon Press, 1996, p. 87.
"Michael D. Goulder, Luke, Sheffield, Sheffield Academic Press, 1989, p. 291.
24Susan R. Garrett, The Demise of the Devil. Magic and the Demonic in Luke's
Writings, Minneapolis, Fortress Press, 1989, p. 37.
25Joseph A. Fitzmyer, Anchor Bible New Testament Commentaries, vol. 28. The
Gospel According to Luke 1-1X, USA, Doubleday & Company, inc., 1983,
p.513.
89

dispute faptul ca omiterea articolului hotarat (In romana 4tun" 1 articol


hotarat) conduce la un duh diferit, nu este un lucru sustinut de context.
Fraza in sine este tipica lui Luca26 si a fost introdusa de autor din mai
multe motive. Fitzmyer27, Evans28, Plummer29 si Bock30 considera ca unul
dintre motivele principale a fost intentia lui Luca de a lega botezul lui
Iisus de ispitirea Sa. Pnn sublinierea evenimentului botezului si a
rezultatelor acestuia, Luca subliniaza starea prezenta a lui Iisus inainte de
ispitire. Aceasta pozitie31 este o caracteristica generala a spiritualitatii lui
Iisus intalnita si in alte parti in evanghelie, pentru a descrie oameni
spirituali (Luca 1:15, 41, 67; Fapte 6:3, 5; 7:55; 11:24). Totusi, ideea ca
fraza ar accentua spiritualitatea lui Iisus nu este impartasita de toti
comentatoni, de exemplu Tiede32, care prefera sa creada cS Luca face o
afirma|ie a puterii obiective a Duhului Slant.
Morris33 crede ca expresia TrAip^s TrveujiaTog ayiou a fost
asezata de Luca tn contrast cu urmatoarea referinta la Duhul Sfant
(fjyeTO kv rip uveuucm ), pentru a accentua ceva ce alti evanghelisti au
omis si anume, pentru a arata unde a fost trimis Iisus nu numai de catre
cine) a fost condus. Morris nu este prea clar in exprimarea tezei sale, dar
probabil intentia lui a fost sa accentueze faptul ca Iisus a fost trimis in

26Darrell L. Bock, Baker Exegetical Commentary on the New Testament. Luke.


Volume 1:1:1-9:50, Grand Rapids, Baker Books, 1994, p. 369.
"Fitzmyer, op. cit, p. 513.
28Craig A. Evans, New International Biblical Commentary. Luke, Peabody,
Hendrickson, 1990, p. 65.
"Alfred Plummer, The International and Critical Commentary. A Critical and
Exegetical Commentary
on the Gospel According to S. Luke, Edinburgh, T. &T. Clark, 1977, p. 107.
30Bock, op. cit, p. 369.
31 Cf. Bock, op. cit, p. 369.
32David L. Tiede, Augsburg Commentary on the New Testament. Luke,
Minneapolis, Augsburg Publishing House, 1988, p. 99.
"Morris, op. cit, p. 112.
90

plinatatea34 sau puterea Duhului Sfant (cf. 4:14). Probabil este similar cu
ceea ce Delling35 sugereaza, anume ca ttXtjptis, in acest context, indica
faptul ca Iisus este complet sub calauzirea Duhului. i, in ultimul rand,
ar putea tnsemna ca intreaga expresie este o referire la modul in care
actioneaza Iisus ca rezultat al experientei botezului Duhului.36
Dintr-o perspective diferita, se poate argumenta, pe baza folosirii
cuvantului irXripTis in 5:12, o continua umplere cu Duhul Sfant a lui Iisus,
de la botez si in continuare, pe tot parcursul lucrarii lui; Duhul Slant este
o inspiratie interioara in viata lui Iisus sau o forta exterioara de
constrangere deasupra lui Iisus.37 In contrast, sau in completare, fraza ar
putea indica o stare finala aplinatatii ca rezultat al unui sentiment trecut.
38 Prin urmare, adjectivul ttXtiptis ar indica faptul ca Iisus a fost in mod
continuu plin de Duhul Sfant si nu in mod continuu umplut, pentru
situatii particulare: ca in ispitire.39 Oricum, intrebarea la care nu se poate
da un raspuns categoric, in urma acestei analize -corecte- este
urmatoarea: care este diferenta practica dintre pnma sau/si a doua
conditie in care Iisus se afla? Probabil nu exista o diferenta de acest gen
(d.p.d.v. praciic), dar, totusi, se pare ca a doua interpretare accentueaza in
mod deosebit relatia continua dintre Iisus si Duhul, fara a crea
posibilitatea unor oscilatn in aceasta relatie (aspect oarecum insinuat de
autorul primei interpretari). Potrivit lui Turner40, expresia foiosita de
Luca, plin de Duhul Sfant, denota intru totul o insemnatate particulara

34Dunn, op. cit, p. 71.


"Geoffrey W. Bromiley, Theological Dictionary of the New Testament.
Abridged in one Volume Grand Rapids, Eerdmans, 1992, p. 868.
36Pentru o discu^ie mai complexa vezi Hans Conzelmann, The Theology ofSaint
Luke, New York, Faber and Faber and Harper & Row, 1961, p. 28.
37Cf. Howard I. Marshall, The New International Greek Testament Commentary.
The Gospel of Luke. A Commentary on the Greek Text, Grand Rapids,
Eerdmans, 1995, p. 168-169.
MCf. Dunn, op. cit, p. 71.
39Dunn, op. cit, p. 71.
40Turner, op. cit, p. 167, 222.
91

(denotand o Tnzestrare pentru o anumita perioada). In opinia lui Turner


(cf. primei interpretari), fraza nu trebuie interpretata literal, ci ca o
metaforS cosmicl In propriile sale cuvinte: A spune ca cineva este ,,plin
de Hristos" in termenii lui Luca, inseamna a spune ca acele calitati
marcheaza viata persoanei sau devin expresii vizibile in activitatea
acesteia, mai degraba" decat doar a exista in acea persoana ca un potential
neexprimat Pe scurt, expresia este modalitatea lui Luca de a caracteriza
relatia neintrerupta a lui Iisus cu Duhul Sfant de la botez si In tot timpul
lucrani Sale: eel care este acum imputernicit lucreaza potrivit cu aceasta
imputernicire (relatia devine evidenta).
Opinia altor teoiogi adauga la fraza lui Luca o trasatura profetica.

De exemplu, Johnson41 clasifica expresia TrXipns Trveu|iaTos ayiou ca


modalitate tipica pentru Luca de a portretiza elementul profetic in
relatarile sale; potrivit cu 1:15, 41, 65 si Fapte 2:4; 4:8, 31; 6:3.
Shepherd42 intelege aceasta ca o metoda folosita de Luca pentru a face
legatura intre Iisus si ceilalti profeti (Moise si Hie, ex. 34:28; IRegi 19:8).
El $1 vede pe Iisus ca fund caracterizat de Luca in mod indirect, ca profet,
unde Duhul (Duhul profetic) are rolul de a-I da lui Iisus nuanta profetica
in mtreaga Sa lucrare ca Iisus, profetul piin de Duh. Ultimul, dar nu in
ultimul rand, Penney43 face o legatura intre ttXtjptis iri/eup.aTos ayiou,
eirX-naGTiorav iravres Trveup.aTos aytou (umplut cu Duhul Sfant, 2:4) si
vorbirea profetica plina de autoritate. El subliniaza ca Luca foloseste
expresia ( sau expresiile) acolo unde este exercitata vorbirea autoritara\ ca
in episodul ispitirii sau la evenimentul Cincizecimii. Cu toate acestea au

41Luke T. Johnson, Sacra Pagina. The Gospel According to Luke, Collegeville,


St. Benedict, Inc.,
1991, p. 73.
42William H. Shepherd, Jr., The Narrative Function of the Holy Spirit as a
Haracter in Luke-Acts, Atlanta, Scholars Press, 1994, p. 131.
43John M. Penney, The Missionary Emphasis ofLukan Pneumatoiogy, Sheffield,
Sheffield Academic Press, 1997, p. 41, 96-97. Privitor la aceeasi idee vezi
Shelton, op. tit, p. 57-59. Shelton crede ca plinatatea are ca rezultat vorbirea
inspiiata (Ac. 6:3, 5, 8; 6:10; 7:55; 11:23-24).
92

fost impartasite si alte idei, referitoare la insemnatatea expresiei ca


referire la o locuire interioara44, o capacitate a lui Iisus4$ sau Tntarirea lui
Iisus in vederea ispitirii si/sau tntregii sale lucrari46.
Oricum, inainte de a trage unele concluzii asupra rolului Duhului

in aceasta naratiune, exprimat printr-o expresie specifica lui Luca, este


necesar sa raspundem pe scurt la o intrebare ridicata de cercetatori,47 si
anume: Exista o diferenta intre 7r\r|pTis TiveuuaTOS ayiou si
k-n\r\uQr\oav ttcivtcs Trvev[iaros ayiou (Luca. 2:4)?
Conform Menzies48, o deosebire intre froze exista, insa nu ar
trebui sa fie supralicitata. Putem afirma (pe baza timpului aorist) ca
ultima expresie este folosita de Luca pentru a descrie o experienta
temporara cu efecte de lunga durata (ex. Luca 1:15; Fapte 4:31). Iar cea
anterioara (cf. Fapte 7:55) pentru a sublinia un moment important si
temporar al inspiratiei. Totusi, Menzies subliniaza faptul ca singura
descriere obiectiva este aceea conform careia experienta indicata de fraza
eiTXT|(j0Ti(7av Traires uveuaaTos ayLou este deja inclusa in
irXr|pT]s TTveujiaros dyiou, dar nu si invers. Asadar, Iisus este descris in
Luca 4:1, prin irXripTis TrveupiaTos ayiov, ca o persoana care a fost
umpluta cu Duhul Sfant (la botez), iar apoi a avut acces permanent la
Duhul Slant care poarta de grija in nevoi (ex. cunostinta deosebita si
abilitate de predicare). Spre deosebire de Menzies, Penney49

"Garrett, op. tit., p. 37.


45Roger Stronstad, The Harismatic Theology ofSt. Luke, Peabody, Hendrickson,
1984, p. 41.
46Harles H. Talbert, Reading Luke. A Literary and Theological Commentary on
the Third Gospel, New York, Crossroad, 1992. Vezi de asemenea Plummer,
op. eft, p. 107 si Shelton, op. tit., p. 57.
47Menzies, op. tit., p. 140. Vezi si Penney, op. tit., p. 96ff si Shelton in "Filled
with the Holy Spirit" and "Full ofthe Holy Spirit": Lukan Redactional Phrases,
in P. Elbert (ed.), Faces ofRenewal: Studies in Honour of Stanley M Horton,
Peabody, Hendrickson, 1988, p. 81-107.
48Menzies, op. tit, p. 140.
49Penney, op. tit, p. 97-100.
93

argumenteaza faptul ca aoristul 6Tr\T|C70T]aav (ex. Fapte 4: 31) nu este


folosit intr-un sens de durata, ci mai degraba int-un sens repetitiv. El
intelege ca fiind umplut este o descriere a ceea ce se intampla tntr-o
situatie anume, fara nici o sugestie privitoare la durataa, iar in aceasta
situatie limbajul folosit este unul harismatic; pe de alta parte, plin are un
sens mai larg si implica notiunea de durata. Defineste o calitate vizibila In
viata unei persoane, iar in Luca-Fapte, aceasta calitate este exercitata
pentru o perioada lunga de timp si nu ca rezultat al unei inspiratii de
moment 50. Totusi, exemple particulare din Fapte (Baraaba si Stefan,
Fapte 6:3, 5, 8; 11:24) ar sugera ca exista o legatura apropiata intre
umplut si plin din moment ce oamenii care sunt descrisi ca fiind plini
pot deveni umpluti, ce, in schimb, permite umpleri ulterioare. Oricum,
ceea ce nu indica plin este prezenta continua si deplina a Duhului Sfant in
fiecare credincios, asa cum unii scriitori par sa sugereze. Pe scurt, asa
cum si Turner51 accentueaza, cele doua epitete trebuie intelese ca fiind
diferite dar in acelasi timp complementare, permitand, asa cum face Luca,
ca o persoana sa fie umplutam timp ce este phnade Duhul Sfant52
Ca baza a ceea ce a fost spus, cu privire la expresia folosita de
Luca, TrXrjpTi? TrveuuaTos dyiou, un lucru este sigur: arata ceva despre
relatia stransa dintre Iisus si Duhul Sfant si faptul c& Duhul joaca un rol
deosebit in aceasta relatie. In primul rand, Duhul marcheaza, dintr-o
perspective diferita, calitatea vietii lui Iisus incepand de la Iordan si pe tot
parcursul vietii lui Iisus. Aceasta nu inseamna ca Duhul nu a fost implicat
in viata lui Iisus inainte de evenimentul botezului. El a fost implicat de la
concepera lui Iisus, dar acum este revelat un aspect nou al Duhului (al
relatiei Iisus-Duh), pentru a caracteriza lucrarea lui Iisus intr-o forma
vizibila si eficienta, incepand de la momentul ispitirii. Daca asa stau

so
'Penney, op. cit, p. 99. Potrivit cu Turner, op. cit, p. 53-54 in "Spirit
Endowment in Luke/Acts: Some Linguistic Considerations", VoxEx 12, 1981,
op. cit, 45-63.
5lTurner, op. cit, p. 168.
"Penney, op. cit, p. 99-100.
94

lucrurile, Luca, atunci cand a sens naratiunea, a privit inapoi la ceea ce a


caracterizat intreaga lucrare a lui Iisus si a lacut o ailrmatie prematura,
deoarece nu exista prea multe de subliniat inainte de botez care sa indice
ca faptele lui Iisus erau o expresie vizibila a lucrarii Duhului Slant In al
doilea rand, pastrand contextul, se poate observa ca Duhul, dupa ce S-a
revarsat peste El la botez, caraterizeaza pozitia lui prezenta, pregatindu-L
pentru ceea ce urma. Locuirea interioara a Duhului, sau imputernicirea lui
Iisus, L-a inzestrat cu acele calitati deosebite, ca putere supranaturala,
vorbire plina de autoritate, cunostinta si intelepciune, pentru a afirma
infrangerea Diavolului. Mai mult decat atat, potrivit cu Plummer, sub

influenta Duhului, Iisus s-a supus voii lui Dumnezeu de a merge in pustie
pentru confruntarea cu Diavolul.53
Totusi, Luca nu numai ca le spune cititorilor ce anume $1
caracterizeaza pe Iisus, dar atrage privirea si asupra Celui care L-a
condus si I-a slujit in pustie, imediat in acelasi verset prin intermediul
frazei fjyeTO ev rip trveufiaTi ev Tfl epT|[i(p.

2. Iisus condus de/in54 Duhul Sfant


In acelasi verset in care introduce ispitirea, Luca se refera pentru a doua
oara la Trveu^a, dar acum, tinandu-se mai mult sau mai putin pe aceeasi

linie cu ceilaty evanghelisti (Matei si Marcu). Se pare55 ca ambele expre-


sii fiyeTO kv Tip 7rv€U|iaTi cv t^\ epTijiw si ttXtiptis irveujiaTos
dyiov au rolul de a accentua ceva diferit. Luca, sustine Shelton, nu este
pleonastic sau dezordonat, ci vrea sa fie sigur ca mesajul sau este
prezentat in intregime, si anume ca Duhul L-a umplut pe Iisus si L-a
calauzit spre biruinta ispitirii. Pe scurt, el vrea sa accentueze faptul ca,
bazandu-se pe Duhul Sfant, Iisus l-a biruit pe Satan. Chiar daca din punct
de vedere obiectiv, aceasta interpretare prezinta intentia evanghelistului,

"Vezi Plummer, op. at, p. 107, Marshall, op. at., p. 169 s.i Fitzmyer, op. at., p.
513.
54 "de" = dativ instrumental; "in" = dativ locativ.
55Cf. Shelton, op. cit, p. 58-59.
95

asa cum a lost cu TrAiipr|9 TrveuuaTos ayiou, si expresia


tV/cto evTwirvcuuari ev 7i| epriuu)* este, de asemenea, deschisa
interpretarii.56
Traducerea expresiei qycTo cv tw Tn>€v\ia~\ este probabil
primul pas care trebuie clarificat. Traducerile RSV si NIV ale Bibliei
traduc fraza astfel: El, Iisus, a fost condus de Duhul. Totusi, aceasta
traducere interpreteaza greaca numai in parte, din moment ce indicativul
imperfect pasiv ayur accentueaza o actiune continua care va conduce la
urmatoarea traducere: El era condus (was being led) de/in Duhul 58.
Sustinatorii acestui punct de vedere inteleg ca in timpul ispitirii Iisus a
fost sub protectia Duhului Slant1*9 si sub continua calauzire divina611. Pe
deasupra, este nesigura si traducerea prepozitiei cu ce foloseste cazul
dativ si poate fi tradusa potrivit contextului si tipului de dativ
(instrumental sau locativ).61 Dezbaterea cercetatorilor62 este intre
tranducerea lui kv prin w sau prin, in contextul versersetului din Luca
4:1b, dar prepozitia poate fi, de asemenea, tradusa prin intre, printre, in
mijlocul sau cu6i, depinde de accentuare. Schweizer64 si Conzelmann65,

6Asa cum se va observa in urmatoarele discutii, cercetatorii au opinii diferite cu


privire la insemnatatea expresiei care este cercetata din unghiuri diferite, de
exemplu, contextual, sintactic, sau din scrierile lui Luca in intregime. Tinind
seama de opiniile unor cercetatori, acestea ne vor ajuta sa stabilim mai departe
rolul Duhului Srant in viata lui lisus si in mod particular in evenimentele
imediat urmatoare.
"'William D. Mounce, The Analytical Lexicon to the Greek Yen Testament.
Grand Rapids, Zondervan, 1993, p. 235.
S8Fitzmyer, op. cit., p. 513-514. Vezi si Shepherd, op. cit., p. 131-132 si
Schweizer TDST, VI, p. 404-405.
'"'Fitzmyer, op. cit., p. 513.
^Plummer, op. cit., p. 107. Vezi de asemenea Shepherd, op. cit., p. 132.
fllBromiley, op. cit., p. 233.
"Turner, op. cit., p. 203.
MBromiley, op. cit, p. 233.
^Schweizer, TDNT, VI, p. 404-405.
65Conzelmann, op. cit, p. 28.
96

precum si altii 66, prefera in in loc de prin, deoarece ei inteleg diferenta


dintre Luca si ceilalti evanghelisti. Anume, Luca vrea sa accentueze
calitatea de Domn a lui Iisus asupra Duhului, tacandu-L pe Iisus subiectul
unei actiuni in Duhul (Schweitzer), sau, asa cum sugereaza Conzelmann,
Iisus nu este condus de Duhul, ci El insusi actioneaza in Duhul, din nou,
subliniind faptul ca Iisus nu este supus Duhului. Chiar daca nu putem
ignora faptul ca fraza la dativ permite ambele traduceri, aceasta nu
rezolva neaparat problema intelesului expresiei rrytTo cv tu> tti/c ujia—i ,
un aspect asupra caruia vom reveni dupa ce vom stabili diferenta dintre
fraza folosita de Luca si cea a celorlalti evanghelisti. Pe scurt, cu privire
la traducerea frazei, dupa opinia noastra, este mai indicat sa sustinem ca
El era condus de/in Duhul decat ca EI a lost condus de/in Duhul, si
aceasta pentru a accentua continua relatie dintre Iisus si Duhul.
In comparatie cu ceilalti evanghelisti sinoptici (Marcu si Matei),
Luca foloseste un vocabular si o sintaxa diferite petru a arata rolul de
calauzire al Duhului in episodul ispitirii (sau/si in intreaga viata a lui
Iisus). Marcu 1:12 spuneeMuq to ttvcu|iu ovtov CKpaWci
et? puOpc to TTveuua ovtov f KpoXXci e'19 tt|V epT||iov (DuhulL-a dus
imediat inpustie\ iar Matei 4:1 spune o 'Ii)aoiJ9 avi]^1) CIC? T1ly
cpr|uov iitto toi; 7ryeup.aTo<? (Iisus a lost dus de Duhul inpustie). Pe de
altaparte, Luca foloseste r|ycto kv ~(\) ttvcwuoti Iv t\\ cpT|Uoj (Elera
condus de/in Duhul in pustie).
Asa cum am mentionat deja. si potrivit cu Talbert6 . sintaxa lui
Luca exprima foarte clar slujirea continua a Duhului in ispitirea lui Iisus,
(depinde de traducerea lui iv - cl. p. 13) un aspect care se pare ca a fost
lasat deoparte de Matei si de Marcu. Mai mult, alegerea cuvintelor de
catre Luca indica faptul ca evanghelistul foloseste alte surse decat cele
folosite de Matei si de Marcu, §i, de asemenea, aduce In atentia cititorului
o accentuare diferita.

'De exemplu Morris, op. cit, p. 112 si Fitzmyer, op. cit, p. 513.
'Talbert, op. cit, p. 45.
97

Prin urmare, Montague68 considera ca Luca a folosit ayw in loc


de eicftaXXa) (Marcu 1:12), pentru a evita impresia ca Duhul este un agent
deasupra lui Iisus asa cum implica forma violenta din Marcu: Duhul l-a
dus. O concluzie asemanatoare a lost irasa si de Schweizer69, dar, dupa
Menzies, termenul folosit de Luca doar "inmoaie" tonul lui Marcu fara a
sugera neaparat ca Duhul nu II controleaza pe Iisus. De fapt, Menzies
afirma, pe baza constructiei la dativ tblosita de Luca si a diatezei pasive,
ca este mai usor de Tnteles ca Iisus este subordonat Duhului. Totusi,
aceasta subordonare nu este de ordin tizic, asa cum s-ar putea subintelege
din scrierea lui Marcu (ca Duhul L-a dus intr-un mod tizic pe Iisus in
pustie), ci de ordin spiritual, in sensul ca Iisus S-a supus El insusi
descoperirii Duhului care a asigurat calauzirea.70
Constructia lui Luca, in cele din urma, nu pare a fi fbarte diferita
de cea a lui Matei, cu exceptia faptului ca Matei foloseste aoristul
dvriEGn (a fost dus) si expresia imo too TTvcuuaTos {de Duliul), in loc
de ev -if) TTveuucm (in Duhul), pe care o gasim si in alte parti in Luca
(ex. Luca 2:26). Prin urmare, potrivit ambelor expresii din Luca 2:26-27,
iViro Tou Trvcuu.a7o<? este identic din punct de vedere functional cu
cv to) TTvcqiaxi. Acesta este un indiciu pentru cercetatori ca folosirea de
catre Luca a expresiei cv Tip TtVLV\ia~[, si nu expresia lui Matei,
constituie in esenta o schimbare stilistica.71
Recapituland ceea ce s-a spus cu privire la diferentele textuale
dintre Luca si ceilalti doi evanghelisti. se poate concluziona ca
schimbarea din Luca este in exclusivitate de natura stilistica, pentru a se
potrivi scopului sau, si/sau fara nici o intentie de a schimba

6KGeorge T. Montague, The Holy Spirit: Growth of Biblical Tradition. Peabody,


Hendrickson, 1994, p. 262.
b9Schweitzer? TDNT. VI p. 404-405.
70Menzies, op. cit., p. 141. Potrivit cu Menzies, in aceasta situatie Luca a preferat
urmarirea matertalului Q pe langa Marcu, pentru a reflecta Intelegerea lui
profetica asupra Duhului, unde Duhul, prin mijloacde revelatiei speciaie
asigura o calauzire speciala.
71Menzies, op. cit., p. 141.
98

Intelesul.72(Aceasta concluzie este inevitabila, deoarece nu exista o


alternative mai buna pentru a explica oscilatia imperfect/aorist si
schimbarea ev irrro; oare aceste incosecvente au o importanta deosebita
in explicarea frazei sau este de preferat o interpretare la "prima vedere"?)
O alta intrebare care inca se mai pune este ce anume a vrut sa

spun& Luca prin fraza sa: 7]yeT0 ev to) "nveu\ia-i cv r\) epii(io). Pe baza
sintaxei, asa cum am aratat mai devreme, un numar de conotatii se pot
deduce din propozitie: a) ca Iisus a fost dus de Dumnezeu, ca o persoana
"in Dun" {dativul sferei pentru adverbul de mod)., b) ca Iisus a fost
condus de Dumnezeu ca o persoana, insotit in mod puternic de catre
Duhul (ex. dativul de insotire aproximativ ecbivalent cu "ca un om plin
de Duh'); sau c) ca Iisus a fost dus de Duhul (luand fraza la dativ ca
instrumental).71
Deoarece sintaxa folosita de Luca este susceptibila de largi
interpretari, unii critici cauta intelesul f'razei in alte texte din Luca. Cum
ar fi pasajul din Luca 2:26-27, In care Luca se refera la venirea lui

Simeon in Templu (kv tio Trveuucm) dupa ce i-a fost descoperit


(Otto tod Trvei>|iaTo<?) ca nu va vedea moartea pana nu-L va vedea pe
Mesia. S-ar putea presupune ca acel c-v tu.) TrveuuaTi In contextul

versetului din 2:27 sugereaza ca Simeon a fost influentat de Duhul pentru

a merge la Templu si a-L identilica pe Hristos. Sau chiar mai concret.


dupa Turner, se poate sustine ca cv tw i\vcv\iaT[ nu este o alta referinta

la revelatia hahsmatica ca si biro roc TTi't l'^k/to^, ci (separat de faptul


ca sugereaza intrarea lui Simeon in Templu ca Hind sub intluentta

Duhului) faptul ca Duhul I-a insotit pe Simeon pentru a-L recunoaste pe


Iisus si tot Duhul i-a inspirat si profetia. Turner considera fraza din 2:27a
ca fiind un dativ de insotire care include si punctul de vedere precedent,
dar merge mai departe.74 Un fapt exemplificat in contextul din 2: 25-35,
care, totusi, in opinia noastra este imputernicit de expresia

72In mod particular, potrivit interpretarii lui Menzies.


73Turner, op. eft., p. 203.
74Turner, op. cit., p. 149f, 203-204.
99

f]v ayiov err cnVrov (2: 25).7<i


Turner citeste dativul de insotire si in Luca 4:1b spunand ca
kv tq) ttvcujioti este intentia lui Luca de a portretiza Duhul ca agentul
lui Dumnezeu care L-a condus pe Iisus in pustie in asemenea mod in care
s-a manifestat Duhul in intreaga Sa lucrare. Aceasta afirmatie este
sustinuta si de 4:14, unde dativul de insotire este exprimat clar, lisus s-a
intors in Galileea cu si nu prin puterea Duhului lui Dumnezeu. In ultimul
rand, Turner accentueaza diferenta dintre Luca si ceilalti doi evanghelisti,
folosind impertectul, ca fiind semniticativ pentru a exprima continua
insotire a Duhului in ispitirea din pustie. Pe scurt, ideea lui Turner este ca
fraza unica folosita de Luca pune accent pe Duhul Stant ca pe un fel de
ajutorm confruntarea lui Iisus cu diavolul.76
Fara a mai lua in discutie in detaliu opinia altor cercetatori, se
poate afirma cu certitudine ca dificultatile sintactice sugereaza pur si
simplu ca fraza iiycro ev t^j TfyeuuaTt iv tt| epi]uip se refera la faptul
ca Iisus a fost sub influenta si calauzirea divina.77 Insa aceasta influenta a
Duhului nu a fost o pozitie extatica78, ci mai degraba un impuls spiritual
interior de la Dumnezeu, care L-a condus pe Iisus acolo unde Dumnezeu

"Marshall, op. cit., p. 118. Marshall vede aceasta expresie ca o indicatie a


faptului ca Simeon era inzestrat cu Duhul Stant pentru a-L recunoaste pe
Mesia si a profeti despre E!. si nu expresia (tto t:k- ttvc r,.,'/Tos\
'Turner, p. 204. Totusi interpretarea lui Turner a expresiei cv Trii ttia v\;(iti in
Luca 4: lb pe baza lui Luca 2:26-27 poate fi cea corecta, desi nu prezinta prea
multa autoritate pana nu se stabilesc urmatoarele fapte. In primul mnd. sintaxa
vers. 2:27a nu poate fi interpretata similar cu cea din 4:1 b, si in al doilea rand,
dovedirea faptului ca Luca este consecvent in folosirea expresiei
iv T(p TrveuuaTi. De exemplu, care este semnificatia frazei din Luca 10:21 si
Fapte 19:21? Au aceste versete acelasi inteles ca si eel din 4:1b si 2:27a? Mai
departe, dupa Turner, Luca pare a fi pleonastic in 4:1, daca dativul de insotire
sugereaza ca in Du/iu/este mai mult sail mai putin plin de Duhul.
77Plummer, op cit, p. 107.
78Marshall, op, tit, p. 169.
100

insusi L-a dus; in pustie, pentru a fi ispitit.79 In principiu teologii, in


marea lor majoritate, au ajuns la urmatorea concluzie: calauzirea Duhului
este permanenta de-a lungul evenimentelor care au urmat. pentru a-L
imputernici pe Iisus sa biruiasca ispita. Pentru Sheperd, fraza mai are
rolul de a-L plasa pe Iisus in traditia profetica, asa cum a tost in cazul lui
Simeon (Luca 2:27), Filip (Fapte 8:39) sau Pavel (Fapte 16:6-7) si indica
rezultatul episodului ispitirii.80
Oricum, pentru a rezuma aceasta discutie, probabil cea mai
adecvata concluzie care se poate trage este urmatoarea: Luca, in
comparatie cu ceilalti evanghelisti, prefera sa fie diterit, asteptand, asa
cum spune Goulder81, sa accentueze rolul Duhului Slant In toate
aspectele, si anume: sa Tndemne, sa calauzeasca si sa il slujeasca pe Iisus
in ispita, dar nu neaparat sa se limiteze la aceste evenimente. De exemplu,
un mod in care Duhul I-a slujit lui Iisus ar putea fi inspiratia puternica pe
care I-a dat-o pentru a-1 birui pe eel rau.82 In fine, trebuie acceptat ca,
dintr-o anumita perspective, fraza lui Luca fiyeTo cv rtp TivcwunTi este
caracterizata de ambiguitate. Dar, acesta nu este neaparat un punct slab al
evanghelistului, ci poate intentia lui deliberata a fost de a arata ca fiind
condus de/in Duhul poate avea atatea intelesuri cate le poate da insusi
Duhul: nelimitat de multe.
in continuare, analizand contlinctul dintre Iisus si Satan, vom
vedea cum anume L-a slujit Duhul pe Iisus in aceasta contruntare; relatia
lisus-Duh se concretizeaza practic.

3. Iisus, diavolul si Duhul


In zece versete (4:3-12), Luca prezinta esenta ispitirii lui Iisus
sub forma dialogului dintre Iisus si diavol la sfarsitul celei de a
patruzecea zi de post. Luca, la fel ca si Marcu, indic«i foarte clar faptul ca

79Bock, op. cit., p. 369.


80Shepherd, op. cit.t p. 131-132.
81 Goulder, op. cit., p. 291.
"Marshall, op. cit.y p. 169.
101

lisus a fost ispitit timp de patruzeci de zile, iar cele trei ispite au venit
dupa aceasta perioada. Totusi, unii argumenteaza ca cele trei ispite
specifice s-ar putea sa 11 fost incluse in perioada de patruzeci de zile.8;
Oricum, o importanta deosebita o are locul desfasurarii actiunii
(pustia, patruzeci de zile) si continutul dialogului dintre lisus si diavol,
ambele reflectand evenimente din VT care au avut loc in viata poporului
lui Dumnezeu. Dupa unii teologi, ispitirea lui lisus ar putea fi privita ca o
tipologie Adam-Hristos sau Israel-Hristos. Talbert84, in favoarea celei din
urma propuneri, argumenteaza ca 4:1-13 ar putea 11 interpretat in lumina
lucrarii lui Dumnezeu din istoria lui Israel, ca al doilea Adam (genealogia
scrisa inainte de evenimentul ispitini este o indicatie spre tipologia
Adam-Hristos). El sugereaza ca cele trei ispite ale lui lisus pot fi vazute
prin prisma ispitirii pe trei laruri a lui Adam si a Evei (fructul era bun
pentru mancat, atragator pentru ochi si ar fi facut pe cineva intelept) sau

prin ispitirea lui Israel in pustie, asa cum se rezuma in Ps.106 (mancare,
inchinare falsa si incercarea lui Dumnezeu). Dar spre deosebire de Adam
si Eva, lisus, ca al doilea Adam si culminarea adevarata a mostenirii lui
Israel, prin puterea Duhului, n bimit ispitele si a aratat adevarata cale spre

biruinta.
In contradictie cu paralelismul precedent, Fitzmyer este convins
mai mult de fapul ca Luca compara victoria lui lisus cu esecul israelitilor

"'Marshall, op. cu.y p. 169-170. Dupa Marshall, E. Ellis crede c.i cele trei ispite
s-au Tntins de-a lungul celor 40 de zile in pustie, iar H. Schuermann crede ca
cele 40 de zile au tost, pentru lisus, o lupta impotriva activitatii demonice pana
a venit diavolul la sfarsit.
84Talbert, op. cit, p. 47. Vezi si Evans, Craig A. si James A. Sanders. Luke and
Scripture. The Function of Sacred Tradition in Luke-Acts, Minneapolis.
Fortress, 1993, p. 37t". Carturarii accentueaza cartea lui Jerome Neyrey The
Passion According to Luke: A Redaction Study of Luke's Soteriology , New
York, Paulist, 1985, p. 165-184, unde Neyrey accentueaza foarte puternic
tipologia Adam-Hristos in Luca 4:1-13. Totusi, Neyrey este criticat de Evans si
Sanders care aftrma ca pana nu se raspunde la intrebarile referitoare la
evenimentele din 4:1 -13, tipologia nu poate fi completa.
102

in desert, folosind ca punct de legatura citatul dat de Iisus din


Deuteronom. Aceste ispite, spune Fizmeyer, nu atrag atentia decat asupra
vremii din Exod. Prin urmare, a sugera o tipologie Adam-Hristos ar
insemna o mare greseala exegetica, citind in inregistrarea lui Luca,
lucruri care nu exista. Mai mult, Fitzmeyer dezaproba pe cei care
interpreteaza tipologia numai la nivelul relatiei lui Iisus cu Dumnezeu ca
Fiu, ignorand elementul mesianic prezent in ispitirea lui Iisus.85
Exegetic vorbind, Fitzmyer este corect; faptele sunt in favoarea
unei tipologii Israel-Hristos. Luca puncteaza un numaar de paralele intre
experienta lui Iisus si cea a lui Israel. De exemplu, Israel a fost incercat in
pustie pentru patruzeci de ani (Deut. 8:2), Iisus a fost incercat pentru
patruzeci de zile, amandoi experimentand foamea si depindeau de o
hranire miraculoasa (Deut. 8:3 si Ex. 16:3; Luca 4:4). in mod special,
cele trei citari ale lui Iisus in "dialogul" cu diavolul, din Deuteronom
(8:3; 6:13, 16), vazute in mod particular in lumina Vechiului Testament,
sunt cele mai convingatoare reflectari ale tipologiei Israel-Hristos.S6
Prin urmare, in prima ispita (Luca 4:3-4), diavolul il ispiteste pe
Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru a-L provoca sa se foloseasca de
puterea sa mesianica, in afara voii lui Dumnezeu, pentru a-si implini
nevoia Sa fizica, in loc sa depinda de puterea lui Dumnezeu de a-I
satisface toate nevoile Sale. Raspunsul dat de Isus este citatul din Deut.
8:3, pentru a sublinia ca supunerea fata de voia lui Dumnezeu este
supreme si prin urmare este deasupra oricarei nevoi fizice, chiar daca asta
inseamna suferinta. Aceasta fund implicatia lui Iisus asupra a ceea ce

trebuia Israel sa invete din experienta lor cu mana in pustie. Contrar


Israelului, Iisus nu S-a plans si nici nu i-a p ierdut credinta, ci S-a

increzut in Tatal ca II va sprijini intr-un mod miraculos, chiar daca lipsa

85Fitzmyer, op. cit., p. 510-513. Vezi si Harles A. Kimball in Jesus' Exposition


ofthe Old Testament in Luke's Gospel, Sheffield, JSOT Press, 1994, p. 89-90,
patru motive care arata spre caractenil mesianic al ispitirii lui Iisus in ev. dupa
Luca.
86Cf. Kimball, op. ck, p. 90-9If
103

de mancare era reala si foarte apasatoare, in acel moment. In cea de-a


doua ispita (Luca 4:5-8), diavolul incearca sa-L convinga pe Iisus sa
obtina conducerea unei politici mesianice, inchinandu-se lui. De data
aceasta, raspunsul lui Iisus este din Deuteronom 6:13, subliniind ca
singura modalitate a unei conduceri mesianice este prin inchinare numai
in fata lui Dumnezeu. Incercarile, si chiar moartea, nu au putut indeparta
credinciosia lui Iisus fata de Dumnezeu si misiunea Sa mesianica asa cum
s-a intamplat cu israelitii, care adeseori s-au intors spre idolatrie. In
ultima ispita, diavolul insusi foloseste Scriptura (o folosire gresita a Ps.
91:11-12), incercand sa distruga relatia dintre Tata si Fiu. El incearca sa-
L forteze pe Iisus sa faca ceva spectaculos sau penculos, din perspective
umana, pentru a fi salvat de Dumnezeu. Iisus refuza o scurtaturapentru a-
si castiga mesianitatea, si anume printr-o aclamare publica si nu prin
urmarirea voii lui Dumnezeu.87 El ii raspunde diavolului cu Deuteronom
6:16, care este o interzicere de a-L ispiti pe Dumnezeu, respingand din
nou sa urmeze exemplul israelitilor, care, in lipsa lor de credinta, L-au
ispitit pe Dumnezeu (ex. la Masa).8S Pe scurt, asa cum sugereaza si
Marshall, prin cele trei ispite diavolu! a avut un singur scop precis, accla
de a distruge relatia dintre Iisus si Tatal. Diavolul a esuat si a plecat, pana
s-a ivit urmatoarea ocazie (Luca 4:13).89
Toti, in ceea ce ne priveste, consideram ca, cei mai multi
cercetatori care au analizat dialogul dintre Iisus si diavol, au foarte putin
sau nimic de spus, cu privire la rolul Duhului in aceasta conversatie. Mai
exact, comentatorii cand au stabilit intelesul versetului din Lc. 4:1, au
subliniat faptul ca Duhul a avut un rol de jucat in episodul ispitirii,
propunand apoi care ar putea fi implicatiile Duhului. Oricum, nu se spune

87Kimball, op. cit, p. 92-94. In contradictie, potrivit lui Marshall: nu exists nici o
aluzie la faptul ca Iisus a fast ispititpentru a ti un Mesia apocaliptic' printr-o
demonstratie spectacuhasa a puterii. deoarece nu se mentioneaza a ti nici un
spectator acoio.
88Kimball, op. cit., p. 94.
"'Marshall, op. cit, p. 174.
104

prea mult despre felul in care acest aspect este vizibil in confruntarea
dintre Iisus si diavol.
In sectiunea anterioara, am ajuns la concluzia ca Duhul nu numai
ca L-a condus pe Iisus in pustie, dar I-a si slujit. In cele ce urmeaza, vom
spune cate ceva despre versetele 3-12, cu privire la ceea ce implica
aceasta slujire, potrivit cu unii scriitori care privesc evenimentul dintr-o
perspective pneumatologica.
Prin urmare, Marshall face o ailrmatie valida spunand ca desi in
VT Israel L-a ispitit pe Dumnezeu, iar in Luca diavolul L-a ispitit pe Fiul
lui Dumnezeu, evenimentele sunt determinate de scopul lui Dumnezeu,
atata timp cat Duhul este Cel care II conduce pe Iisus in asemenea
situatii.90 Asadar, cineva ar putea spune ca Duhul insusi este eel care
creeaza ocazia confruntarii dintre Iisus si diavol pentru a-I atirma
misiunea Sa mesianica, dreptatea Sa si persoana Sa ca Fiu al lui
Dumnezeu. Creind aceasta ocazie, Duhul este deci indatorat sa asigure
victoria lui Iisus asupra lui Satan. Totusi, aceasta nu sugereaza ca
evenimentul este un joe pus la cale de Duhul Slant. Textul indica taptul
ca realitatea evenimentelor a tost cu adevarat exeprimentata de Iisus (ex.
foamea).Dar completarea povestirii lui Luca cu un accent mai mare pus
pe Duhul (4:1,14) in numele lui Iisus, constituie pentru acest scriitor un
indiciu ca nu exista nici o posibilitate a infrangerii lui Iisus de catre
diavol,de vreme ce El S-a bazat pe Duhul Sfant care Ii caracterizeaza
viata si Ii slujeste.
In dialogul in sine, Menzies nu vede Duhul ca sursa a ascultarii
lui Iisus de Tatal. El afirma ca pentru a ajunge la aceasta concluzie pe
baza faptului ca Iisus era condus de Duhul, nu este sprijinit de text, din
moment ce Luca nu indica niciunde ca Duhul L-a imputernicit pe Iisus sa
biruiasca ispita. Alternativ, potrivit cu folosirea de catre Iisus a
ycypaTTTai on (este sen's), este corect sa se afirme ca dedicarea lui
Iisus fata de Scriprura este ceea ce L-a ajutat sa-1 biruiasca pe Satan. Mai
mult, in propriile sale cuvinte, Menzies spune, in Luca: Duhul nu este

90Marshall, op.cit.,p. 169.


105

niciodata reprezentat ca fiind cauza directa a unei decizii pentru


intoarcerea unei vieti la Dumnezeu. Duhul poate oferi calauzire (ca in
4:1) ceea cepana la urma a dus la implinirea planului lui Dumnezeu, dar
Duhul nu este niciodata sursa directa' a ascultarii cuiva de Dumnezeu.
Prin urmare, Menzies conclude, pentru a se pastra caracterul teologic al
lui Luca, versetele 4:1, 14 ar trebui interpretate ca o imagine a relatiei
dintre Iisus si Duhul Sfant, in care Iisus reprezinta sursa ascultarii, nu ca
si Duhul. Ceea ce s-a intamplat in ispitire este de fapt incercarea lucrarii
mesianice a lui Iisus si a vredniciei Sale de a li un om al Duhului, de
vreme ce scopul Duhului este de a-L imputernici pe Iisus in implinirea
lucrarii Sale mesianice.91 Intrebarea pe care i-am putea-o pune lui
Menzies este daca e posibil sau nu sa privim ispitirea ca pe o parte din
slujba mesianica a lui Iisus, lucru pe care el il atirma in finalul tezei sale.
Iisus nu s-a intors in Galilea in puterea Duhului pentru ca a ramas dedicat
slujbei Sale, ci pentru ca era deja umplut cu Duhul Sfant si, prin urmare,
imputernicit de Duhul Sfant. Dumnezeu nu li mai adauga lui Iisus un alt
aspect al Duhului de fiecare data cand El dovedea dedicare pentru
misiunea Sa.

Pe de alta parte, Turner il critica pe Mezies pentru argumentul


sau ca Duhul, ca Duh al profetiei, nu poate fi vazut in Luca avand efecte
etice. Totusi, el considera ca Menzies este justificat intr-un fel sa nu
interpreteze ca Luca intelege Duhul ca o putere etica interioara care
influenteaza vointa si abilitatea unei persoane de a se supune la un nivel
subconstient. Dar a nu permite nici o influenta etica prin actiunile
Duhului, chiar ca Duh de profetie, ar fi contradictoriu credintei iudaice
care sustinea ca Duhul transforms vieti sau le influenteaza din punct de
vedere etic.92 Mai mult, Turner este surprins ca Menzies nu recunoaste ca

91 Menzies, op. cit, p. 144.


"Turner, op. cit, p. 208-209, 136. Turner, in capitolul cinci al cartii sale Power
from on High, argumeneaza ca, potrivtt LXX, traditiei targum, scrierilor lui
Filo, Literaturii de intelepciune, invataturii rabinice, etc.. Duhul ca Duh de
profetie a fbst inteles in iudaism ca avand influenta etica. Turner argumenteaza
106

Duhul I-ar fi putut da intelepciune Iui Iisus de a folosi Scriptura pentru a


Se apara tmpotriva ispitei diavolului, de vrerne ce intelepciunea si
perspicacitatea sunt caracteristici tipice Duhului de profetie.9'
intelepciunea pe care i-a dat-o Duhul Iui Iisus nu este neaparat o
influenta etica directa a activitatii Duhului, ci mai degraba o intelepciune
harismatica, continuu la lucru, in eel care este plin de Duhul, impreuna
cu incurajare si calauzire, pentru a determina o relatie de ascultare intre
Fiul si Tatal (cf. Fapte 9:31). Aceasta activitate a Duhului de profetie
este, prin urmare, o indicatie a faptului ca Duhul L-a inzestrat pe Iisus cu
o imputernicire etica. Suportul sau este eel mai cunoscut text mesianic
(Isaia 11:2), unde, in cuvintele sale spune: Duhul de intelepciune, de
pricepere si de mangaiere al Iui David este de asemenea \,duhul de
cunostinta si de frica de Donwul" care este puterea dreptatii de
netagaduit a IuiMesia. Iisus a primit Duhul ca Fiu si slujitor imputemicit
al Iui David, la botezul Sau, iar cu aceasta imputernicire, Iisus, condus si
insotit de Duhul Sfant, il biruieste pe Satan in pustie si inaugureaza
rascumpararea Iui Israel, mentinandu-si in acelasi timp si slujba
mesianica. Chiar daca Luca nu este specific lingvistic cu privire la
actiunea Duhului si la cea a Iui Iisus in confruntarea dintre Iisus si
diavolul, evanghelistii afirma ca Iisus a fost prezentat in conformilate cu
asteptarile evreilor bazate pe profetiile mesianice ale Vechiului
Testament: ca slujitor mesianic uns cu Duhul Stant, care imputemicit de
Duhul Sfant il va birui pe Satan si ii va restaura pe ei in relaiia cu
Dumnezeu.94

in special impotriva Iui Schweitzer si Menzies care se opun acestei interpretari.


"'Turner, op. cit., p. 209. Turner se refera si la Fitzmyer, op. cit.. p. 512-513, care
intelege ca Luca se refera la Iisus ca la un biruitor pentni ca este inarmat cu
"sabia Duhului. CuvantuI Iui Dumnezeu ".
94Tumer, op. cit., p.209-210. Turner vrea sa se asigure ca argumentul sau este
diferit de eel al Iui Menzies si al Iui Dunn, cu privire la insemnatatea primirii
Duhului la botezul Iui Iisus.
107

Shelton este si el de acord cu Turner ca Duhul L-a Inzestrat pe


Iisus cu intelepciune in confruntarea Lui cu diavolul. De fapt, se poate
afirma ca Duhul // da lui Iisus cuvinte potrivite pentru a se apara
impotriva lui Satan, cuvinte care au efectul lor puternic si rezulta intr-o
mai puternica relatie intre Iisus si Dumnezeu. Dialogul in sine, impreuna
cu expresiile umplutsi dus de Duhul, demonstreza de asemenea existenta
unei relatii de tata-fiu. Mai mult, Shelton intelege ca Iisus, in umanitatea
Sa, a avut nevoie sa se bazeze pe purtarea de grija a lui Dumnezeu cu
puterea Duhului, pentru a birui ispita si a duce mai departe slujba Sa
mesianica. Spre deosebire de Turner, Shelton intepreteaza motivul pentru
care Luca a accentuat dependenta atat de puternica a lui Iisus de Duhul
Sfant, atat In timpul ispitei cat si de atunci incolo, chiar si la credinciosi,
prin extindere. (O caracteristica a motivatiei penticostale a lui Shelton:
experience lui Iisus sunt o paradigma pentru experienta credinciosului
contemporan.) Folosirea de catre Luca a unui limbaj asemanator pentru a
descrie relatia dintre Iisus si Duhul Sfant si cea dintre credinciosi si
Duhul Sfant, indica o asemenea legatura. Pe scurt, pentru Shelton, Iisus
foloseste cuvinte inspirate in momentul ispitirii care isi aveau originea in
experienta si dependenta Lui de Duhul de putere a lui Dumnezeu, care L-
a condus si L-a imputernicit in lucrarea Sa.9S
Asadar, in incheierea discutiei acestui ultim punct, se pot trage
urmatoarele concluzii: Dialogul dintre Iisus si diavol, care consta in cele
trei ispitiri. este portretul ofent de Luca al (ipologiei Israel-Hristos.
Acolo, Iisus reprezinta pe Fiul mesianic victorios, care are puterea de a
aduce eliberarea lui Israel. Implicarea Duhului Slant, in concordanta cu
Menzies, lipseste in mod explicit din conversatie, dar este, asa cum indica
vv. 1 si 4, parte a evenimentului, reprezetandu-L pe Iisus. Asa cum spune
Turner: Duhul imputemiceste pe Fiul mesianic/slujitorul din Isaia, eel
putin inzestrandu-L cu intelepciune harismatica, cu care sa reziste
atacului satanic. Ca rezultat a ceea ce s-a intamplat in pustie, Luca poate

"Shelton, op. cit., p. 59-61.


108

afirma ca Iisus S-a intors in Galileea in puterea Duhului si a inceput


lucrarea Sa publica.96

Concluzle

In incheierea acestei analize, deoarece s-a iacut un rezumat al


fiecarei sectiuni, autorul intentioneaza sa afirme semnificatia ispitirii
pentru biserica contemporana in mod particular, daca povestirea este o
paradigma pentru fiecare crestin sau Ii este unica lui Iisus.
Dupa Fitzmyer97, ispitirea lui Iisus este experienta unica a lui
Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu si nu este o experienta standard a
credinciosului. Dintr-un punct de vedere obiectiv, afirmatia lui Fitzmyer
este valida. Nu se gaseste nicaieri in NT o naratiune similara in care un
apostol sau un urmas al lui Iisus sa fi fost dus de Duhul in pustie ca sa fie
ispitit de diavolul. Nici Iisus nu le-a spus ucenicilor ca evenimentul in
sine, dialogul dintre El si diavol, se va repeta in legatura cu ei. Acest
aspect ar putea ft o indicatie a faptului ca nu este nici o paradigma pentru
a sti cum sa infrunti ispitele zilnice.98 De tapt, asa cum sugereaza
Twelftree poate fi vazut ca o incurajare pentru ucenicii lui Iisus in
propriile lor lupte." Evrei 4:14-16 este o instruire pentru credinciosi, sa
priveasca, sa ia exemplu de la Cineva care a fost biruitor in ispite. "°
Diavolul, care L-a ispitit pe Iisus in intreaga Sa activitate (cf.
Luca 22:28)101, continua sa-i ispiteasca si pe crestini (ITes. 3:5) pentru a-i

"Turner, op. c/A. p. 211-212.


"7Fitzmyer, op. til, p. 518.
^Turner, op. tit., p. 298. Dupa unii cercetaton, ispitirea are un continut in
primul rand soteriologic si hristologic si in al doilea rand poate tl vazuta ca o
paradigma pentru biserica de astazi. Vezi si Twelftree, p. 827 in Dictionary of
Jesus and the Gospels.
wGreen, McKnight, Marshall, op. tit., p. 827.
10oDonald A. Hagner, New International Biblical Commentary. Hebrews.
Peabody, Hendrickson, 1990, p. 79.
l0lGreen, McKnight, Marshall, op tit., p. 827. Dupa Twelftree, Luca 22: 28,
atrage atentia asupra faptului ca intreaga lucrare a lui Iisus ar putea fi descrisa
109

face sa se indeparteze de insarcinarea lor. Iisus insusi Isi avertizeaza


ucenicii despre realitatea puterii ispitelor aduse de diavol si din aceasta
cauza ei trebuie sa pastreze o atitudine de rugaciune (ex. Luca 22:40, 46).
Faptul ca diavolul se ocupa cu ispitirea credinciosilor este ilustrat si in
scrieri necanonice. De exemplu, in Pastorul din Hermes (Mandate 12.5:
4), diavolul vine la cei care sunt credinciosi Domnului si incearca sa-i
ispiteasca, dar fara succes, el pleaca pentru ca relatia dintre acea persoana

si Dumnezeu nu lasa loc pentru nici o ispita. Pe de alta parte, cand ii


incearca pe cei junmtate credinciosi, el are succes, iar acestia devin
slujitorii sai.102 Ceea ce se poate vedea la Iisus, in episodul ispitirii, este
ceva din credinciosia Lui fata de Dumnezeu bazata pe o relatie tata-fiu.
Asadar, asa cum sugereaza Bock, atitudinea Lui de a mentine aceasta
relatie poate tl exemplara si ilustrata, de vreme ce Iisus le arata ucenicilor
Sai care este modalitatea de a evita caderea in ispita: credinciosia fata de
Dumnezeu, implinirea voii Sale si nu prin vointa proprie. Aceasta
credinciosie implica, spune Bock: a te increde in EI, a te inchina numai
Lui si a refiiza sa pui la incercare bunatatea Sa, indiferent de ceea ce te
costa: suferinta sail lepadare/negare de sine.IOj
Totusi, Duhul promis de Iisus ucenicilor (loan 16:12-14) joaca un
rol similar in ispitele lor ca si in cazul ultimului lor model (cu exceptia
tipologiei mesianice menttonata anterior). Asa cum am mentionat mai
devreme, dupa Shelton, Luca foloseste expresii similare pentru a descrie
relatia lui Iisus si a ucenicilor fata de Duhul Stant: ambii pot fi plini si
condusi de Duhul. Deci, asa cum Duhul I-a dat lui Iisus o vorbire
Tnspirata sau intelepciunea de a folosi Scriptura pntru a-1 birui pe diavol,
in acelasi fel El ii va imputernici pe credinciosi sa spuna cuvintele
potrivite in situatii similare. Nu neaparat intr-o confruntare cu diavolul
insusi, dar in situatii diavolesti, in care ispita de a-L inlocui pe Dumnezeu
cu altceva este irezistibila pentru un om pacatos. Acest aspect este promis

ca o ispita.
102Garrett, op, tit, p. 131.
l03Bock, op. cit, p. 383-384.
no

de Iisus ucenicilor in Luca 12:11-12, care pentru Shelton, este profetia


lui Iisus catre ei cu privire la modul in care Duhul Sfant va actiona pentru
ei/in numele lor. Aceasta profetie este deja Tmplinita de cateva ori in
Fapte (4:11-23; 5:25-41; 6:10-7:60; 22:30-26:32), si fara indoiala este
implinita in generatia noastra, a crestinilor caracterizati de o viata plina
de Duhul Slant. Duhul ii inzestreaza cu aceste calitati (ex. putere
supranaturala, vorbire plina de autoritate, cunostinta, Intelepciune si un
stil de viata), ii insoteste, ii calauzeste sau ii intareste, pentru a-si mentine
relatia parinteasca fatS de Tatal, care nu doreste ca ei sa cada in ispita.
Aceasta vrea sa spuna Smail pnn cuvintele: a te indeparta de aceasta
misiune spre auto-indulgenta, afJ/mare de sine si compromisuri; menirea
noastra, la fel ca a lui Iisus, este sa ne gdsim partea in lucrarea lui
Dumnezeu, asa cum o defineste Luca in 4:18.m

1MTom Smail, The Giving Gift. The Holy Spirit in Person, London, Darton,
Longman and Todd, 1994, p. 177.