Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea,

România și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine

conservată dintre deltele europene.
Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, fiind
clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca
parc național în taxonomia internațională a IUCN. Aceasta se suprapune
atât siturilor de importanță comunitară Delta Dunării (sit SCI) și Delta
Dunării (zona maritimă); cât și ariilor de protecție specială avifaunistică
Beștepe - Mahmudia și Delta Dunării și Complexul Razim - Sinoie.
Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991) este protejat prin
Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională.
Parcul național include rezervațiile naturale: Capul Doloșman, Cetatea
Histria, Complexul Vătafu - Lunghuleț, Complexul Sacalin Zătoane,
Grindul și Lacul Răducu, Grindul Chituc, Grindul Lupilor, Insula Popina,
Lacul Potcoava, Pădurea Caraorman, Pădurea Letea, Roșca -
Buhaiova, Corbu-Nuntași - Histria, Lacul Belciug, Lacul Rotundu,
Arinișul Erenciuc, Complexul Periteașca - Leahova, Lacul Nebunu,
Pădurea Babadag - Codru, Dealul Ghiunghiurmez și Sărăturile
Murighiol.

Geografie
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la
nord de cel al Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta
Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N și de meridianul
de 29°, longitudine E. La nord, brațele Chilia și Musura formează granița
cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe
5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești
revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și lacuri
adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci
de mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse
de Dunăre, Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².
Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său,
pe o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării.
Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei și, spre deosebire de Chilia,
are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația
vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul
de apă al Dunării. Cursul Brațului Sfântu Gheorghe este orientat spre
sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul
Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin considerate un început de
deltă secundară. Orașul Sulina constituie cel mai estic punct de pe
teritoriul României.

Geneza
Delta Dunării reprezintă o regiune joasă care acum 10.000 de
ani, în urma ridicării nivelului apelor Mării Negre, a fost transformată
într-un golf. Aluviunile transportate de Dunăre și cele aduse de curenții
marini au creat bancuri de nisip desfășurate de la vest la est și respectiv,
de la nord la sud. Când acestea au atins suprafața apei, în golf a apărut
uscatul, respectiv grindurile (cu dimensiuni variabile) încadrate de
canale prin care se scurgeau apele fluviului.
Atestări istorico-geografice despre Delta Dunării apar în numeroase
texte și hărți încă din antichitate. De pildă, Herodot (secolul al V-lea
î.Chr.) indica un spațiu cu bancuri de nisip între care se aflau brațe cu
apă, iar Strabo indica șapte brațe, între care se aflau insule , idee reluată
și de Pliniu cel Bătrân, Ptolemeu s.a.
Relieful
Regiunea Deltei este o câmpie în formare alcătuită din relief
pozitiv (grindurile) și relief negativ (brațele Dunării, canalele, gârlele,
depresiunile lacustre).
Uscatul deltaic reprezintă numai 13% din suprafata și este alcătuit din :
- grinduri fluviale longitudinale, cu orientări de la vest la est, care
însoțesc brațele Dunării ;
- grinduri fluvio-maritime, cu orientări de la nord la sud create prin
acțiunea comună a Dunării și a mării ;
- grinduri continentale care reprezintă resturi dintr-un uscat mai
vechi (pre deltaic) ;

Clima
Este temperat continentală, cu vânturi din est și nord-est (care
aduc vara - din Europa de Est - aer uscat și foarte cald, și iarna aer rece
care provoacă geruri și viscole), din vest (aer umed) și dinspre Marea
Neagră. Temperatura medie anuala este în jur de 11 grade Celsius ;
iarna variază foarte puțin, intre -1 grad și -1,5 grade C , iar vara este în
jur de 21 grade C. Precipitațiile sunt puține (350-450mm) și cad
neuniform în timpul anului.

Apele
Prin cele trei brațe principale Dunărea varsă în mare o cantitate
însemnata de apă (6400mc/an) și aluviuni (peste 67 milioane tone/an)
repartizate astfel :
- Brațul Chilia, situat la nord transporta 60% din volumul de apa și
aluviuni și formează o delta proprie (secundară)
- Brațul Sulina, situat în partea de mijloc a Deltei, are un curs
rectiliniu. Este permanent dragat pentru navigația navelor de
mare tonaj; transportă anual 18% din volumul de apă.
- Brațul Sf. Gheorghe, orientat spre sud, sud-est, cu un curs relativ
sinuos, transportă 22% din volumul de apă .
Flora
Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunării este specifica
vegetația plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaștini stuficole, lacuri,
plaur plutitor sau fix, păduri de foioase, vegetație de grind cu sol sărat,
pădure luxuriantă (Grindul Letea, cu aspect tropical). Ecosistemul
acvatic are la baza lanțului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de
alge brune, verzi și albastre și zooplanctonul cu care se hrănesc
organismele care trăiesc în mâl și pe fundul apei (nevertebrate, moluște
ca scoicile și melcii precum și stridii în zona maritima, o mare varietate
de viermi cum ar fi lipitorile, cefalopodele, crustacee ca racii, garizii,
crabii).

Fauna
Principala bogăție faunistică a Deltei este peștele, reprezentat de
peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, plătica, știuca,
babușca, roșioara, caracuda, morun, nisetru, cega, păstruga, viza
(Acipenseridae sturio, este un peste rar întâlnit în apele noastre ), în
lacuri întâlnim chefalul, labanul, șalăul (care trăiește în apele salmastre),
bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunării se pot întâlni hamsiile,
sardelele, hrana preferata a rechinilor, amurul alb, țiparul, anghila,
calcanul, lufarul. Unii pești migrează pentru a-și depune icrele, spre
exemplu scrumbia de Dunăre (Alosa pontica) și scrumbia albastră, care
intră primăvara în cârduri pe râuri, până la izvoarele Dunării. La gurile
Dunării trăiește o specie mică de rechini, Squalus. Peștii constituie o
sursă importantă de hrană pentru păsări și mamifere acvatice. O parte
din pești migrează din bălți în Dunăre și invers pentru hrănire și
reproducere.
Delta adăpostește o bogată faună ornitologică formată din circa 300 de
specii, în mod deosebit în cârduri numeroase venind de la mari depărtări:
din nordul înghețat și din afara Europei. Delta reprezintă un important
loc de trecere și iernare. În anii ‘80 au fost numărate 4 milioane de
exemplare, grupate pe anotimpuri. O parte dintre păsări sunt specii
sedentare: pescărușii, piciorongul, stârcul, lăcarul cenușiu, cufundacul,
lopătarul, cristeiul, fluierarul, stăncuța, vulturul, șoimul dunărean,
chirighița, bufnița, vânturelul, lișița, găinușa de apă, prundașii,
porumbelul de scorbură, călifarul alb și corcodelul, pe lângă speciile
comune pentru România: cioara, ciocănitoarea, guguștiucul, pițigoiul,
vrabia, vulturul codalb. Majoritatea păsărilor fac parte din categoria
păsărilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mare, rața roșie,
lebăda, cormoranul mare. Din regiunea siberiană vin huhurezul mare,
lebăda de iarnă, fluierarul negru și becațina. Din regiunea arctică trec
poposesc: gârlița, gâsca cu piept roșu, sitarul, rața cu cap negru. Din
sud vin în Deltă: pelicanul comun și pelicanul roz (creț), cocorii, lăstunul
de mâl, barza albă și rața cu ciuf. Schimbarea condițiilor ecologice
conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre
cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria.
Lumea mamiferelor este bine reprezentară: vidra, nurca, enotul,
bizamul, șobolanul de apă, nevăstuica, pisica sălbatică, nutria, vulpea și
lupul de stuf. Adaptate bine mediului de plaur, se mai întâlnesc în zonele
cu teren ferm: mistrețul, dihorul, căprioara, bursucul, și în iernile în care
Dunărea îngheață, elanul (în pădurea Caraorman). La gurile Dunării
trăiesc delfini iar pe litoralul nordic foca cu burtă albă.
Regiunea de la gurile Dunării este bogată în broaște (cinci
specii), tritonul cu creastă, patru specii de șopârle, șerpi de apă și
broaște țestoase. În pădurea Letea se găsesc vipere.

Solurile
Sunt slab evoluate, au o grosime redusă, majoritatea fiind
nisipoase (pe grinduri).

Importanța economică
Regiunea constituie cea mai însemnata zonă piscicolă din
România. Se cultivă cereale și se cresc animale. Se mai exploatează
stuf pentru celuloză. Delta Dunării prezinta o mare importanță turistică.
 pelicani

roșioară
crap

avat biban
 somn

cega

știuca

șalău