BANUL MIHALCEA, PRIM SFETNIC

A L L U I MIHAI V I T E A Z U L

de N I C O L A E B A N I C A - O L O G U

Epopeea lui Mihai Viteazul a fost posibilă datorită uriaşului efort al poporului
român de pe ambele versante ale Carpaţilor, datorită minţii luminate şi braţului viteaz
al marelui voievod, în realizarea proiectului de unire a celor trei ţări române Mihai
bazîndu-sc pe sprijinul unor colaboratori credincioşi, buni militar şi buni diplomaţi.
Fraţii Buzeşti — Radu clucerul, Preda postelnicul, Stroe stolnicul — , Teodosie Rudeanu
marele logofăt, Udrca banul din Băleni, Radu Calomfirescu, la care s-au adăugat vitejii
căpitani din Balcani, Baba Novac şi Deli Marcu, au fost cei care l-au sprijinit pe Mihai
Viteazul în lupta sa pentru ridicarea Ţării Româneşti. Deasupra tuturor se ridică Mihalcea
Caragea din Cocorăşti, cel mai apropiat colaborator al marelui voievod, care şi-a legat
definitiv viaţa de numele eroului de la Turda.
Originar din insula Chios s a ocupat în tinereţe cu negoţul de carne sărată şi vite
la Constantinopol . 2
Stabilit în Ţara Românească, Mihalcea Caragea se căsătoreşte cu
Marula din Cocorăşti, strănepoată a l u i Vlad Călugărul , căsătorie prin care se înrudeşte
3

cu Pătraşcu cel B u n , tatăl lui Mihai Viteazul . 4

înrudirea dintre Mihalcea Caragea şi
Mihai Viteazul îl determină pe George Basta să-1 considere pe principalul sfetnic al
voievodului „parente del Valacco" , 3
datorită faptului că la 1600 banul Mihalcea avea
o vîrstă destul de înaintată °, iar pe de altă parte Mihai se consulta în toate problemele
de diplomaţie cu acesta '. Cunoaşterea limbilor greacă, maghiară şi italiană 8
i-a permis
în lunga sa viaţă să străbată o mare parte a Europei, să cunoască atît diplomaţia turcă,
cît şi cea austriacă. Aceste calităţi au făcut din el unul dintre sfetnicii apropiaţi ai l u i

1
N. Iorga, Contribuţiuni la istoria Munteniei, Bucureşti, 1896, p. 46—52 ; în scrisorile
sale către Marloara Vallarga, sora doamnei Ecaterina Salvaressi, soţia lui Alexandru Mircea,
îşi spune : „Mihalcea banul lui Mihnea voievod" şi „Mihail Plscio sau Piştion din Chios" —
idem, Documente nouă relative la Petru Şchiopul şl Mihai Viteazul, Bucureşti, 1899, p. 56.
2
I. C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzlno, Bucureşti, 1919, p. 254. Beducino
11 consideră un om de rînd care vinduse carne sărată şi vite la Constantinopol, de unde venise
în ţară cu Petru Cercel, vezi N. Iorga, Un nou izvor cu privire la Mthal Viteazul si Radu
Şerban, în „Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Istorice", tom. X I I (1932), p. 8—10 ;
(in continuare : A.A.R.M.S.I.) ; aceeaşi părere despre Banul Mihalcea o are şi Ciro Spontoni,
Historia délia Transilvania, Veneţia, 1638, p. 170—171.
3
Documente privind istoria României, B, Ţara Românească, veac. XVII, vol. I, Editura
Academiei, Bucureşti, p. 475 (in continuare D.I.R., B.) ; Documenta Romaniae Historica, B,
Ţara Românească, vol. X X I , Editura Academiei, Bucureşti, 1971, p. 31 (în continuare D.R.H., B ) .
4
N. Stolcescu, Legăturile de rudenie dintre domni şt marea boierime, în „Danubius",
Muzeul judeţean Galaţi, Istorie, vol. V (1971), p. 125.
3
A. Veress, Epistolae et acta generaltts Georgil Basta, vol. I , p. 390, In Monumenta
Hungariae Historica, voi. X X X I V , Budapesta, 1909.
* O. G. Lecca îl consideră născut în 1530, în Dicţionarul Istoric, arheologic şt geografic
al României, Bucureşti, 1937, p. 145 ; aceeaşi vîrstă la E . Hagi-Moscu, Boierii Iul Mihai Viteazul,
extras din „Arhivele Olteniei", an V i n (1929), nr. 43—44, p. 8.
' Ν. Bălcescu vorbeşte de „ţintirile ambilor Mihai", faţă de necesitatea ocupării Transil­
vaniei, în Romdnii supt Mihai-Voievod Viteazul, Editura Minerva, Bucureşti, 1970, p. 255—256.
» SzamoskSzy, în Monumenta Hungariae Historica. Scriptores, voi. XVJJI, p. 285 : „Is
Michael ban italicae quoque lingue, quae Valachorum congener dialectus est, non ignarus".

www.mnir.ro
106 NICOLAE BANICA-OLOGU

Mihnea a l II-lea Turcitul, cînd apare în acte cu titlul de ban, iar domnul 11 însărcinează
cu rezolvarea cazului Lecundo de L u c a r i . 9
Ridicat la rangul de mare ban, apare în
sfatul ţării din 5 septembrie .1583 pînă la 10 decembrie acelaşi an , ca în 1584 august 28 10

să apară în sfat ca fost mare b a n . 1 1

De la această dată timp de zece ani documentele
păstrează tăcere asupra activităţii banului Mihalcea.
Încă din momentul urcării pe tronul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul a înţeles că.
pentru a putea duce la îndeplinire planurile făurite, este necesară introducerea în divanul
tării a unor boieri credincioşi ; în primul an a l domniei întilnim în divan boieri ce
slujiseră sub Mihnea Turcitul, sub Ştefan Surdul, ba chiar sub Alexandru cel R ă u . a

Pentru a şi-1 apropia pe fostul mare ban, domnul dă din Bucureşti, la 28 mai 1594. un
hrisov prin care întăreşte „cinstitului vlastelin al domniei mele jupan Mihalcea fost
mara b a n " satul Orleştii , a
care pe timpul lui Alexandru vodă plătise „birurile" şi
„dăjdiile" locuitorilor satului fugiţi peste Dunăre, din cauza impozitelor impni/Λ dc
domnie.
. I n octombrie 1594, în ajunul luptei cu turcii, boierii cei vechi sînt - înlăturaţi
brusc din divan, fiind înlocuiţi cu boieri credincioşi domnului : ca I v a n vornicul, Teodosie
Rudeanu vistierul, Şerban paharnicul, Calotă spătarul şi R a d u l Florescu comisul ' ; iar v

mai tîrziu fraţii Buzcşti . 15

După schimbările efectuate în sfatul ţării, şi cu acordul
marilor săi demnitari, Mihai organiză masacrarea turcilor şi a creditorilor străini din
Bucureşti, la 13 noiembrie 1594, după care şi Aron vodă domnul Moldovei aderă la
răscoală, omorînd turcii din I a ş i . Campania antiotomană din iarna anului 1595 culmi­
16

nează cu bătălia de la Şerpătcşti, unde armatele tătare sunt zdrobite, hanul însuşi „abia
a scăpat şi s-a adăpostit la Silistra" După victoria de la Şerpătcşti, Mihai trecu
Dunărea îngheţată şi se îndreptă spre Rusciuk, unde la 25 ianuarie încheie magistral,
printr-o excepţională victorie asupra turcilor conduşi de Mustafa paşa, o campanie care
uimi Europa, speriind Constantinopolul. Mihai dădu dispoziţie banului Mihalcea —
participant activ Ia întreaga campanie din iarna l u i 1595 — să atace cu corpul său de
armată Silistra, unde Ştefan Surdul, omul turcilor în fruntea unei armate de circa 8 000
de tătari şi turci, aştepta prilejul să intre în Ţara Românească . Incercuind Silistra cu )8

2 000 de o a m e n i , 19
banul Mihalcea o bătu cu tunurile, punînd pe fugă pe turci şi tătari,
pretendentul Ştefan Surdul cade în luptă sau fuge, pierzîndu-i-sc u r m a . 2 0
L a întoarcere
împreună cu corpul de armată condus de Albert K i r a l y , pradă şi distruge T u r t u c a i a , 21

înlăturînd pericolul turco-tălar din această zonă. înrăutăţirea relaţiilor cu turcii şi faptul
că marele vizir Ferhad paşa a început organizarea unei expediţii pentru a-i „cuminţi
pe rebelii din Ţara Românească cea neascultătoare" 22
şi după ce Sigismund Bathory
înlocuise în aprilie 1595 pe Aron vodă — prietenul l u i Mihai — cu un om a l său Ştefan
Răzvan, domnul Ţării Româneşti se hotărî să-şi asigure sprijinul militar al lui Bathory

N. Iorga, Contribufiuni la istoria Munteniei, p. 46—52.

9

D.I.R., B , veac. X V I , vol. V, Bucureşti, 1Θ52, p. 132—143.

10

» Ibidem, p. 173.
« I. C. Flllttl, op. cit., p. 51 ; D.R.H. B, vol. X I , p. 1—125.
D.R.H., B, vol. X I , p. 76—79.
a

" P. P. Panaitescu, Minai Viteazul, Bucureşti, 1936, p. 69—72.

C. C. Giurescu şi D. C. Giurescu, Istoria românilor. Edit, ştiinţifică şi enciclopedică.
15

Bucureşti, 1976, p. 328.

« ibidem.
O istorie α lui Minai Viteazul de el însuşi, traducere şi note de A. Decei, în „Litera­
17

tura română veche", (1402—1647), voi. Π, Bucureşti, 1969, p, 42.

E . Hurmuzakl, Documente privitoare la istoria românilor, vol. X I I , volum adunat
u

şl publicat de N. Iorga, Acte relative la războaiele şl cuceririle Iul Minat Vodă Viteazul,
Bucureşti, 1903, p. 37.
Ibidem.
19

Istoria Ţării Româneşti, 1290—1690, Letopiseţul Cantacuzinesc, ediţie critică C. G r e -

39

gescu şi D. slmionescu. Editura Academiei, Bucureşti, 1960, p. 68.

C. Zagoritz, Cdlugdrenii sub o nouă înfăţişare, Ploieşti, 1940, p. 51.
21

Mihai Guboglu şl Mehmed Mustafa, Cronici turceşti privind ţdrile romăne (cronica
22

lui Pecevi Ibrahim), extrase, sec. X I V — miji. sec. X V H , Bucureşti, 1966, p. 600.

www.mnir.ro
B A N U L M I H A L C E A , P R I M S F E T N I C A L L U I MIHAI V I T E A Z U L 107

printr-un tratat, chiar cu riscul recunoaşterii suzeranităţii principelui, convins fiind că

acest tratat este formal şi nu v a putea f i . pus în practică niciodată. Delegaţia Ţării
Româneşti, condusă de mitropolitul ţării, Eftimie, v a semna un trata umilitor — la
20 mai 1395—, un act pe care N . Ionga 1-a numit nu numai trădare, „dar şi de nebunie,
dc unică nebunie în tot trecutul nostru" . Mihai a acceptat umilitorul tratat din necesităţi
2 3

politice, pericolul otoman era atît de puternic, încît ajutorul l u i Bathory era mai necesar
ca orieînd. Modul în care. domnul Ţării Româneşti a depăşit acest moment critic, atît
pentru el cît . şi pentru domnie, ne demonstrează excepţionalul său simţ politic şi
diplomatic, fiind u n bun cunoscător a politicii europene a timpului şi a contemporanilor
săi. Situaţia conflictuală din iarna şi vara anului 1595 v a culmina cu bătălia de la.
Călugăreni, din 13/23 august, cînd armatele Ţării Româneşti, cu sprijinul destul de firav
din partea l u i Sigismund Bathory, prin eroismul românilor şi al voievodului lor, înving'
pc t u r c i * . B a n u l Mihalcea nu a putut participa la lupta de la. Călugăreni pentru că la
2

începutul lunii august Mihai Viteazul îl trimisese, împreună cu căpitanul Samoilă, într-o-
solie la curtea din Praga, cu scopul de a expune împăratului planurile domnului român
şi de a cere ajutoare în lupta contra paginilor. Cei doi soli ai lui Mihai Viteazul sînt opriţi
la Alba-Iulia de Sigismund Bathory şi reîntorşi acasă, principelui transilvănean fiindu-r
teamă că apropierea Mihai-Rudolf ar dăuna stăpînirii sale în T r a n s i l v a n i a . După desco­ 25

perirea complotului d i n vara anului 1 5 9 6 , cînd Mihai taie capetele

26
I u i Çhisar logofăt
din Leonteşti, fiului său şi marelui boier Dumitru, ceilalţi fugind in M o l d o v a , opoziţia 21

internă este lichidată sau cel puţin redusă la tăcere. I n aprilie, banul Mihalcea fusese
introdus în sfatul domnesc unde v a rămâne pînă la 8 august 1600 . 29
Pentru slujbă
credincioasă, Mihai întăreşte sfetnicului său satele Mosăştii Pistrui (sat în fostul judeţ
Slam Râmnic) , şi Călugărenii (din acelaş judeţ) , cumpărate de banul Mihalcea de lai
3 0 31

cnezii sărăciţi.
In decembrie Mihai văzind şovăielile lui Sigismund Bathory, cure reluă şi legăturile
dc amiciţie cu Poarta, însoţit de banul Mihalcea şi Radu Buzescu, rudele s a l e , împreună, 3 2

cu alţi boieri, sosi în Transilvania, unde sînt primiţi la curte cu o n o r u r i , cu intenţia M

de a-1 hotărî pe nchotărîtul Sigismund pentru o campanie antiotomană de proporţii.

Discuţiile de la Alba-Iulia dintre Mihai şi Sigismund,. dintre Mihai şi dieta Transilvaniei
şi dintre colaboratorii l u i Mihai şi cei ai l u i Sigismund au scos în evidenţă politica
şovăielnică a Bathoreştilor, incapacitatea l u i Sigismund de a prelua frînele luptei anti­
otomane în cadrul Ligii, în urma acestor tratative Mihai devenind sufletul şi spada
coaliţiei antiotomane . 34
După discuţiile de la Alba-Iulia, Mihai văzind că nu poate obţine
un sprijin serios din partea lui Sigismund, chiar din reşedinţa principelui trimise pe-

23
N. Iorga, Mihai Viteazul, Edit. Militară, Bucureşti, 1968, p. 165.
» Despre bătălia de la Călugăreni vezi A l . Atanaslu, Bătălia de la Călugăreni, 1595,
ed a Π-a, Bucureşti, 1928, p. 160 ; A l . Cullcl, Campania munteană din 1595, Călugăreni—Tîrgo­
vişte—Giurgiu, Bucureşti, 1930, p. 36 ; A Veress, Campania creştinilor in contra lut Sinan Paşa
din 1595, extras din A.A.R.M.S.I. seria I I I , tom. I V , 1962, p. 66—148 ; C. Zagorltz, op, cit., p. 72.
25
A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şt Ţării, Romaneşti,
vol. I V , Bucureşti, 1932, p. 250—257 ; i l loro principe Mlchaele Vaivoda havea mandato a
V.M.C. solennlslmo ambasclator, ii Gran Ban dl Craglievo, per nome Mlchallo, con altro i n
sua compagnla, căpitan Samuel, quali in Transilvania, iurno intertenuti et fatti ritornar i n
drio, i l che fu avanti mio arrivo in Transilvania dai principe, la qual Altezza lntentendo
la venuta del ser-mo Massimiliano in Ungaria superiore..."
E . Hurmuzakl, Documente, voi. m/2, p. 227—228 : scrisoarea lui Mihai Viteazul către
21

Sigismund Bathory din 6 septembrie 1596.

Ibidem, p. 487—488 ; E . Hagi-Moscu, op. cit., p. 11 ; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 75.
27

a
D.R.H., B, vol. X I , p. 205.
» Ibidem, p. 564.
» Ibidem, p. 190—192.
Ibidem, p. 250—252.
21

N. Stoicescu, op. cit., p. 125 ; Radu Buzescu este ginerele Banului Mihalcea, marele
22

clucer fiind căsătorit a doua oară (pe la 1590) cu Preda, fiica marelui ban, vezi : D.I.R., B.,
veac. X V I I , vol. I , p. 231—232.
E . Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 289 ; Letopiseţul Cantacuzinesc, p. 66.
21

E . Hurmuzakl, Documente, voi. I I I / l , p. 275—276 ; I . Crăciun, Cronicarul

34
Szamoskozv
şi însemnările lut privitoare la români, Cluj, 1928, p. 109.

www.mnir.ro
108 NICOLAS BANICA-OLOGU

banul Mihalcea şi sasul Marcu Schonkabunk în solie la curtea l u i Rudolf a l II-lea, pentru
a-i expune împăratului planurile voievodului român şi pentru a obţine „ceva ajutor bănesc
cu care să putem ţine o a s t e " . Voievodul
35
înmîna solilor săi o scrisoare către arhiducele
Maximilian, care se afla cu armatele sale aproape de graniţa Transilvaniei, în care îi
explica fratelui împăratului rostul acestei solii, rugîndu-1 să intervină pe lîngă împărat
pentru a-i primi solia, dîndu-i mină liberă banului Mihalcea în ducerea tratativelor la
Curtea din P r a g a .3 e
L a 12 februarie 1597, delegaţia voievodului român este primită
în audienţă de Rudolf a l II-lea, cu care ocazie „den alten B a n s " 3 7
explică împăratului
planurile l u i Mihai şi pericolul ce paşte Europa în cazul în care turcii ar reuşi să treacă
peste Ţara Românească. Solia este încheiată cu succes, Rudolf hotărî să acorde subsidii
pentru 4 000 ostaşi, care să fie puşi sub ordinele l u i Mihai. Activitatea soliei de la
Praga durează pînă la 27 martie 1597, cînd l i se anunţă p l e c a r e a . Sprijinul împăratului 3B

austriac a sosit abia după luni de aşteptare — şi aşa destul de modest — la începutul
lui iunie 1597, alcătuit dintr-un contigent de 4 000 de oameni : 1000 sub comanda lui
Moise Secuiul şi 3 000 sub comanda l u i Mathia P e r u s i t h . Banii trimişi dc Rudolf erau
39

destul de puţini, întrucit în iulie mercenarii se răsculară ameninţînd şi insultînd pe domn,

cerînd să l i se plătească soldele ' , l0
aşa cum relatează Erich Lassota în raportul său
către împărat, în care cere cu insistenţă banii promişi domnului**, aşa cum o v a face
în toată toamna lui 1597. Intre timp lucrurile în Transilvania se complică, prin abdicarea
lui Sigismund Bathory în aprilie 1598, în favoarea împăratului Austriei, primind în
schimb ducatele Oppeln şi Ratibor oferite de Rudolf a l II-lea în schimbul T r a n s i l v a n i e i . 42

Această situaţie schimba radical problema relaţiilor româno-austriace, care acum capătă
o altă nuanţă, mai ales că Austria deveni vecinul Ţării Româneşti. Neîntreruptele legături
diplomatice dintre Mihai şi Casa de Austria se vor materializa prin încheierea tratatului
dc l a mînăstirea Dealul din 30 mai/9 iunie, prin care se reglementa sprijinul militar
şi politic obţinut de Mihai din partea lui Rudolf şi obligaţiile domnului pentru
apărarea „creştinătăţii" B a n u l Mihalcea semnează alături de marii boieri ai l u i Mihai
jurămîntul faţă de împărat. Succesele obţinute de diplomaţia Ţării Româneşti vor primi o
nouă lovitură, la 20 august 1598, cînd Sigismund Bathory, nemulţumit dc ducatele oferite
de Rudolf, se reîntoarce pe furiş la Cluj, unde dieta îl proclamă din nou principe al
Transilvaniei, iar comisarii împărăteşti sînt arestaţi. Dar nestatornicul Sigismund nu va
rămîne mult în scaunul principatului, pentru că la 29 martie 1599 renunţă la tronul
Transilvaniei în favoarea vărului său cardinalul Andrei Bathory, partizan a l polonilor
şi turcilor, care imediat după Învestitură reluă tratativele cu turcii. Preten­
ţiilor l u i Andrei Bathory, de a fi recunoscut ca stăpin al Ţării Româneşti — aşa cum
era convins că fusese şi vărul său Sigismund la 1595 — , Mihai răspunde printr-un act
care avea să-1 deruteze pe cardinal ; la 26 iunie însoţit de marii săi boieri — inclusiv
banul Mihalcea — semnează tratatul cu Andrei Bathory. „Cardinalul în trufia lui —
remarca pe bună dreptate Manole Ncagoe — cădea în plasa fin ţesută de iscusinţa politică
a voievodului"**. Scrisoarea din 5 septembrie 1599 — scrisoare de trădare a marilor
boieri, banul Mihalcea, fraţii Buzeşti, Teodosie Rudeanu, banul Udrea, Calotă banul , 4 3

A. Veress, op. cit., vol. V, p. 51—52 ; Şt. Meteş, Domni şi boieri din ţările române in
33

oraşul Cluj şl românii din oraşul Cluj, Cluj, 1935, p. 7 : scrisoarea lui Mihai Viteazul din
5 Ianuarie 1597, din Alba Iulia, către arhiducele Maximilian.
M
A. Veress, op. cit., vol. V, p. 51—52.
Ibidem, p. 78—82 ; Erich Lassota în scrisoarea sa către împărat il numeşte „des
37

alten Bans".
Ε. Hurmuzakl, Documente, voi. HI/2, p. 237—238.
38

M. Neagoe, Mihai Viteazul, Edit. Scrisul românesc, Craiova, 1976, p. 121.

39

A. Veress, op. cit., vol. V, p. 78—82.

40

«ι Ibidem.
C. C. Giurescu şi D. C. Giurescu, op. cit., p. 341.
43

E . Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 359.

43

M. Neagoe, op. cit., p. 152.

44

D.R.H., B., vol. X I , p. 485 ; Şt. Ştefănescu, Ştiri noi cu privire la domnia Iul Mihai
45

Viteazul, în „Studii şi materiale de istorie medie, vol. V, Bucureşti, 1962, p. 187.

www.mnir.ro
B A N U L M I H A L C E A , P R I M S F E T N I C A L L U I MIHAI V I T E A Z U L 109

este nu numai u n fals, ci u n document conceput şi emis sub îndemnul lui Mihai Viteazul,
pentru a-i induce în eroare pe potrivnicii săi vecini. Ofensivei asupra Ţării Româneşti,
pornite de Bat horeşti, Movileşti, poloni sau turci, Mihai le-a răspuns printr-o abilitate
politică demnă numai de geniul său, abilitate care i-a permis să pregătească în taină
campania pentru unirea Transilvaniei cu Ţara Românească — campanie încheiată prin
victoria de Ia Şelimber şi intrarea în Alba-Iulia l a 20 octombrie/l noiembrie 1599. Faţă
de necesitatea ocupării Transilvaniei, colaboratorii principali ai l u i Mihai Viteazul au
avut poziţii diferite. Teodosie Rudeanu marele logofăt era un „pm în vîrstă şi renumit la
toţi prin onorabilitatea sa, nu-i plăcea invaziunea Transilvaniei" ,4β
iar Radu
Buzescu marele clucer era văzut de Szamoskôzy drept prieten al ungurilor . 47

Rezerva acestor doi sfetnici apropiaţi ai l u i Mihai se explică pe de o parte prin vîrstă
înaintată a celor doi, care priveau acţiunea l u i Mihai drept o aventură, iar pe de altă
parte se opuneau principalului colaborator a l domnului, banul Mihalcea, care era adeptul
unei intervenţii urgente şi de proporţii în Transilvania, îndemn pe placul l u i Mihai, care
luase de mult această hotărîre . Dacă Imperiul otoman a recunoscut pe Mihai ca domn
48

al celor două provincii unite prin campania din octombrie 1599 în a doua jumătate a
lunii n o i e m b r i e ,a
tratativele cu austriacii erau îngreuiate de colaboratorii l u i Rudolf, cu
ştirea acestuia imperialii încereînd să obţină pentru împărat Transilvania. L a 29 noiembrie
Mihai trimite la Praga o nouă solie alcătuită din banul Mihalcea şi Stoica vistiernicul,
partizani ai u n i r i i , M
solii ducînd împăratului mai multe daruri din partea domnului
român. L a 22 decembrie ei se aflau la V i e n a , iar la 5 ianuarie 1600 soseau l a Pilsen,
5 1

unde se afla împăratul . Intrarea solilor l u i Mihai în Pilsen este maiestuoasă , cortegiul
52 a

era format din 4 trăsuri cu 12 cai, împreună cu 20 de oameni, iar în fruntea cortegiului
erau expuse darurile aduse : calul cardinalului Andrei Bathory, 4 steaguri cucerite la
Şelimber, pecetea cardinalului, sigiliul Transilvaniei şi alte obiecte de preţ. Cu toate
acestea Curtea i-a primit cu răceală. B a n u l Mihalcea şi Stoica vistiernicul fură primiţi în
audienţă de Rudolf a l II-lea la 8 i a n u a r i e , cu care ocazie cei doi soli expuseră pe larg
M

condiţiile în care Mihai a cucerit Transilvania. Cu toate că ei arătară împăratului că

Mihai este gata „să ofere" T r a n s i l v a n i a , banul Mihalcea insista ca domnul
55
său să fie
recunoscut ca guvernator cu titlul de principe, duce sau chiar rege vasal împăratului, ca
în discuţiile din zilele următoare să aducă la cunoştinţă împăratului cererea l u i Mihai
privind restituirea cetăţilor Hust, Satu Mare şi Oradea, ocupate de armatele arhiducelui
Maximilian . M
L a 15 ianuarie se convoacă, în prezenţa solilor l u i Mihai dieta imperială
pentru a discuta chestiunea T r a n s i l v a n i e i , austriecii începînd să se plîngă de comportarea
57

banului Mihalcea S , care era intransigent

8
privind drepturile l u i Mihai în Transilvania.
Aflînd de înrăutăţirea relaţiilor dintre solii săi şi comisarii imperiali, Mihai trimite la
26 ianuarie 1600 colaboratorilor săi instrucţiuni noi, care în linii mari nu se deosebesc
de cele anterioare : domnie ereditară asupra celor două provincii, cedarea către Transil­
vania a teritoriilor ocupate de austrieci, recunoaşterea domniei şi subsidii pentru între­
ţinerea mercenarilor. Mihai dă solilor săi posibilitatea tratativelor : „ce-aţi . făcut într-un

48
W. Bethlen, Historia de rebus Transsylvanlcls, tom. I V , Clbinli, 1875, p. 336.
47
I . Crăciun, op. cit., p. 131 şi 138.
48
Privitor la poziţia boierilor Ţării Româneşti faţă de necesitatea ocupării Transilvaniei
a se vedea rapoartele raguzanului Paolo Georgio, în Hurmuzakl, Documente, voi. I I I / l , p. 352 ;
Ibidem, vol. I V / l , p. 6 şi vol. X H , p. 740—742.
48
C. C. Giurescu şi D. C. Giurescu, op. cit., p. 349.
60
A. Veress, op. cit., vol. V I , p. 13 ; Hurmuzakl, Documente, vol. ΠΙ/1, p. 356—357, 383—384
şi 393 şi vol. X I I , p. 520 ; Letopiseţul Cantacuzinesc, p. 76.
51
Ε. Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 550—551 ; 559—560.
52
A. Veress, op. cit., vol. V I , p. 7—8.
53
Ibidem, p. 7, 8, 9 şi 10 ; scrisori ale agenţilor dogelui Veneţiei şl ducelui de Modena.
» Ibidem, p. 9 şi 13.
55
Ibidem, p. 9—10 ; Hurmuzakl, Documente, vol. ΧΠ, p. 513—514 şi 524 nota 1.
56
Hurmuzakl, Documente, vol. XTJ, p. 672 şi 674.
57
Veress, op. cit., vol. V I , p. 13.
58
Hurmuzakl, Documente, vol. ΧΠ, p. 664.

www.mnir.ro
110 N I C O L A E BANICA-OLOGU

chip voi să lăsaţi, să fie cum aţi tocmit, iar să v a părea câ este mai bună această
tocmeală ce-am trimes acum şi pohta ce-am pohtit, iar voi să mergeţi să grăiţi împăratului
să faceţi tocmeala pe această pohtă şi tocmeala ce-am trimes acum la v o i " . I n discuţiile 5 9

sale cu comisarii imperiali Carlo Magno, David Ungnad şi Mihai Szekely, Mihai şi-a dat
-seama că intransigenţa banului Mihalcea ar putea dăuna relaţiilor cu imperialii, decla-
TÎndu-le acestora că solii săi au depăşit instrucţiunile, care la rîndul lor comunică
împăratului la 8 februarie 1 6 0 0 L a începutul lunii martie banul Mihalcea rămas singur
l a Praga, după plecarea l u i Stoica vistiernicul în ţară, îi scrie dr. Bartolomeo Pezzen, să
plece cît mai repede în Transilvania unde îl aşteaptă M i h a i , iar peste cîteva zile îi scrie
e l

o nouă scrisoare prin care îi comunică noile cereri ale l u i Mihai către împărat . I n 62

timp ce banul Mihalcea ducea tratative la Pilsen, veni la Braşov „un aga bătrîn t u r c " , 6 3

ceea ce îl determină pe Mihai la 10 martie să-i comunice sfetnicului său instrucţiuni noi,
potrivit cărora venirea acestui sol n-ar schimba cu nimic politica sa faţă de turci . M

"Fiind informat că nişte unguri au plus la cale un asasinat împotriva l u i Mihai, la sfîrşitul
l u n i i martie părăseşte P r a g a , găsindu-1 l a 2 aprilie în ţară .
œ ββ
Reîntors la Alba-Iulia,
participă activ la elaborarea planului de cucerire a Moldovei. L a 4 mai, Mihai înştiinţează
•comisarii imperiali că pe timpul campaniei sale în Moldova Iasă locţiitor în Transilvania
pe banul Mihalcea . 67
I n timpul acestei campanii el întreţinu o vie corespondenţă cu
•comisarii imperiali — Ungnad şi Szekely — şi cu dr. Pezzen, ţinîndu-i la curent cu
desfăşurarea evenimentelor . 68
Atitudinea şovăielnică a comisarilor, care îşi dădeau tot mai
mult seama de adevăratele intenţii ale l u i Mihai, duc la arestarea lor de către Teodosie
Rudeanu l a 13/23 mai 1 6 0 0 . 6a
Arestarea reprezentanţilor împăratului Austriei trebuie
•căutată nu în „nesocotinţa" marelui logofăt, ci în faptul că Teodosie Rudeanu descoperise
un complot a l nobilimii maghiare, pus la cale cu ştirea şi aprobarea comisarilor imperiali.
I n urma scrisorilor adresate banului Mihalcea, aceştia sînt eliberaţi, locţiitorul domnului
adresîndu-le şi o scrisoare cu s c u z e . 70
Cu toate insistenţele comisarilor imperiali, primul
-sfetnic a l l u i Mihai tergiversează negocierile, pînă la întoarcerea domnului din Moldova,
acestora fiindu-le teamă „să n u fie cumva u n plan contra împăratului" . 71
Reîntors la
Alba-Iulia, capitala celor trei provincii unite, Mihai găseşte aici un adevărat focar, nobi­
limea maghiară ridieîndu-se la răscoală. B a n u l Mihalcea, asemenea altor boieri români,
l-au sfătuit pe Mihai „să taie nobilimea maghiară — ne spune Szamoskôy — , dar de la
acest gînd 1-a abătut R a d u marele clucer B u z e s c u " . 7 2
I n tot timpul domniei lui Mihai
ca „domn a l Ţării Româneşti, a l Ardealului şi a toată Ţara M o l d o v e i " , 73
banul Mihalcea
-se intitula „Michael regni Transalpinensis Banus et consiliarius ac Ilustris ct Magnifici
Domini Michaelis, vaivodae T r a n s a l p i n e n s i s " , delegat plenipotenţiar al ilustrului domn
74

Mihai la statele şi ordinele a r d e l e n e " , 75

„locţiitor şi consilier a l preaslăvitului domn" ' , 6

68
Ν. Iorga, Documente noud relative la Petru Şchiopul şt Minai Viteazul, p. 42 ; I . D.
Condurachl, Diplomaţi romdni din trecut (sec. XIV—XVII), în „Ţara Bârsei", an. I X (1937),
J i r . 6, p. 517—520 ; N. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni. Vălenii de Munte,, 1925,
,p. 235—239.
00
Hurmuzakl, Documente, voi. ΧΠ, p. 605.
« Ibidem, p. 740.
» Ibidem, p. 747—748.
a
Ibidem, p. 764.
« Ibidem, p. 771.
a
Ibidem, p. 817—818.
* Ibidem, p. 832.
" Ibidem, vol. IV/1, p. 45 şl 46.
œ
Ibidem, p. 57 şl urm.
» Ibidem, p. 59—60.
70
Ibidem, p. 57—58 şi 61.
" Ibidem, vol. ΧΠ, p. 950.
π
I . Crăciun, op. cit., p. 127 şi 138.
73
D.R.H., B . , vol. X I , p. 535 şi urm.
" Hurmuzakl, Documente, vol. X I I , p. 500—501.
79
L . Szadecky, Erdély és Mthdly tôrténete, Timişoara, 1893, p. 301—303 ; St. Nlcolaescu,
Documente de la Mihai Viteazul ca domn al Ţdrii Româneşti, al Ardealului şl al Moldovei,
1600, Bucureşti, 1916, p. 23, 24 şi 27.
79
Hurmuzakl, Documente, voi. I V / l , p. 58, 61, 62 şl urm.

www.mnir.ro
B A N U L M I H A L C E A , P R I M S F E T N I C A L L U I MIHAI V I T E A Z U L 111

„cel mai înalt (summus) consilier" " , sau „locţiitor la domnia Transilvaniei şi supremul
consilier al preaslăvitului d o m n " . 7 8
Greutăţilor întîmpinate de Mihai în guvernarea celor
trei ţări române se adaugă intervenţia străină, polonă, austriacă şi turcă, intervenţie care
favorizează căderea sa. înfrînt la Mirăslău (8/18 septembrie 1600), iar mai tîrziu la
Năieni (12 octombrie), Ceptura (14 octombrie), Bucov (20 octombrie) şi Curtea de Argeş
(25 octombrie) Mihai convoacă la Râmnic pentru ultima dată colaboratorii rămaşi lingă
dînsul, fraţii Buzeşti, Udrea banul, Baba Novac şi banul Mihalcea, unde se hotărăşte
ca cei rămaşi în ţară să „accepte" domnia l u i Simion Movilă, iar banul Mihalcea şi Baba
Novac îl vor însoţi pe domn în pribegie la Curtea l u i Rudolf al II-lea. Tratativele din
iarna şi primăvara anului 1601 vor fi încununate cu succes, Rudolf hotărăşte să-i acorde
lui Mihai sprijinul necesar pentru o campanie asupra l u i Sigismund Bathory — reales
principe al Transilvaniei — , dar tot acum se hotărî omorîrea voievodului şi a principalilor
săi colaboratori. L a 30 iunie 1601, Mihai aştepta in tabăra de la Debreţin sosirea banului
Mihalcea împreună cu 800 soldaţi , care participă apoi alături de voievodul său la bătălia
79

din 3/13 august de la Gorăslău, cînd armatele conduse de Mihai şi generalul Basta înving
pe Sigismund Bathory. I n zorii zilei de 9/19 august pe Câmpia Turzii se sfîrşi planul
conceput în alcovurile palatului imperial de la Praga, fiind omorît mişeleşte din ordinul
unui vîntură lume — mecenar în cuget şi profesie l-am numit pe G . Basta — cel mai
strălucit voievod al românilor. I n aceeaşi dimineaţă, fu omorît şi banul Mihalcea, omul
care a visat alături dc Mihai, a luptat şi suferit alături de el şi avea să se jertfească
odată cu marele său domn. Iată cum descrie cronicarul Szamoskôzy moartea acestuia :
„Avut-a Mihai vodă u n sfetnic de frunte, banul Mihalcea, care văzînd ce s-a întîmplat
(după omorîrea l u i Mihai — n. n.) a încălecat şi fiind o moară den sus de Turda a
fugit în acea moară. Valonii au intrat după el şi 1-a scos afară. După multe cazne şi
schingiuiri a mărturisit pe rînd toate fapte şi sfaturile l u i Mihai vodă... I n cele din urmă
trupul banului Mihalcea a fost aruncat la Bălgrad (Alba Iulia — n. n.) într-o groapă de
pietre de unde l-au scos cîinii şi l-au mincat..." Crimele gratuite de pe Câmpia Turzii
au făcut u n mare deserviciu poporului român, dar nu au adus servicii nici imperialilor.
B a n u l Mihalcea a rămas i n galeria ilustră a bărbaţilor neamului, pentru serviciile aduse
poporul român 1-a adoptat şi iubit, păstrîndu-i neştearsă memoria.

LE BAN MIHALCEA PREMIER CONSEILLER D E MICHEL

LE BRAVE

Résumé

Dans la lutte pour l'indépendance de la Valachie et l'accomplissement de l'Union en

ltOO, Michel le Brave s'est appuyé sur quelques collaborateurs attachés à lui, parmi lesquels
s'est distingué surtous le ban Mihalcea — son premier conseiller.
Originaire de l'Ile de Chios (Grèce) dans les années de sa jeunesse II s'est occupé du
comerce. Il a épousé Manila de Cocorăşti, descendente de la famille régnante des Basarabi.
En tant que bon militaire, il a participé ă la campagne contre les Turcs de l'hiver de 1812s
octobre 1599 et à celle de Gorăslău — le 3/13 août 1801. Michel le Brave a fait de lut son ambas-

" Ibidem, p. 72.

" Ibidem, vol. ΧΠ, p. 929.
™ Veress, op. cit., vol. V I , p. 389.
" I . Crăciun, op. cit., p. 159.

www.mnir.ro
112 NICOLAE BANICA-OLOGU

sadeur auprès dé Rudolf II l'empereur de l'Autriche en 1597, 1599 et 1900. Après ΓΙ/nion de la
Transylvanie d Za Valacftie, pendant la campagne de Moldavie, le prince le laisse comme
adjoint en Transylvanie. En cette qualité II engage des pourparlers avec les comlssatres de
l'empereur, se montrant Intransigeant concernant les droits de son prince sur les trois provinces
roumaines unies. Après la bataille de Mirdslău — en 1800, le 18 septembre — i l accompagne
Michel le Brave en exil à Prague, où II participe activement aux préparatifs diplomatiques et
militaires de la campagne du mois d'août de 1601 pour l'expulsion de Sigismund Bathory.
Le 9/19 août 1601 lorsque G. Basta met en application le pran conçu à Prague concernant
l'assassinat de Michel le Brave, les acolytes du général autrichien tuent également le premier
conseiller du grad prince.
Le peuple roumain, qui l'a adopté et aimé pour ses services, lut garde un souvenir
inoubliable.

www.mnir.ro