r BULETINUL 1

MONUMENTEIOR ISIDRIC]
L an uI XLII n r. 2 1 973
J

http://patrimoniu.gov.ro
CON S I LIU L CULT U R II ŞI E D UCA TI EI S O C IAL I S TE

BULETINUL MONUMENTELOR ISTORICE

-- Nr. 2. 1973 --

-- A NUL XLI I -_

http://patrimoniu.gov.ro
CopCIlta ,şi prezentarea gratflică: JEAN EUGEN
Tehnoreda<ctJare: GHEORGHE MA TB
Copertla 1 : PI CTU RĂ D I N B IS E R ICA D I N BUDEŞTJ ( M ARAMUREŞ)
Goperta I V : BISERTC,A D I N S-rREI.

Colegiul de re,d acţie.

STEFAN BALŞ, CONSTA NTIN BA LAN, V I RG I L BILClURESCU, R ICHARD BORDENACHE, (C ,

ONSTA NTIN D A ICOVIClU, MIŞ U DA VI·
DESCU, VASILE D RAGUT, CONSTANTIN rLOREA, GRI GORE IONESCU, CORNEL I R IMIE, EMIL LAZARESCU, MARCEL LOCAR, PAUL
PETRESCU, D I ON ISIE PIPPI D I , ADR IAN R A DULESCU, LUCIAN ROŞU (redactor şef), AURELIAN SACERDOTEANU, HOR I A TEODORU,
VI RGI L VATAŞIANU.

http://patrimoniu.gov.ro
 STUDII
CURTEA DOMNEAScA DIN BUCUREŞTI IN SECOLUL AL XV I - LEA
______ PANAIT 1 . PANA IT
Dintre numer.o asele descoperiri arheolog,i 'c e fă'cute I\a B ucu­
reşti, în cele cinci decenii de ample cercetări 1, acelea de la
Curtea Veche ocupă un loc deosebit. Surprinse într-.o zonă
ce părea definiti'v ocup altă de străzi şi <construcţii moderne,
vestigiJile medievale nu n umai că ,au confirmat multe din
şti rile cuprinse în izvoarele scrise, dar au lărgit enorm CÎ'mpul
cunoştinţelor referitoare la edifÎJciile domneşti de pe cursul
inferior al D�mboviyei in sec XIV-XVIU. Ceea 'ce 'in cam­
paniile din 1 95 3 - 1 954 era abia semnaLat sau i ntuit pe baza
unor restrînse observaţii2, a fost amp l u documentat cu prilejul
săpături lor din 1 967- 1 97 3 . Fără inid oială că În pofida unui
material aIiheo'\ogic vast sÎnJtem Încă depaf1te Ide a putea
reconstitui cu fideli tate Curtea voievodală din Bucureşti .
N umeroasele faze lde construcţie reflectate uneori în cronici
sau dOicumente, alteori complet trecute sub tăcere, prejUldi­
ciul provocat în uhimele decen i i de ruinare ce ,a ,culminat
cu scoaterea la mezat din vara anului 1 7983, ridiicarea unor
case în primele decenii ale sec. al XIX- lea4 care n umai ,acci­
dental s-au adaptat la ziduri le palatllll ui, au făcut ca ele­
mentul central ,al Curţii Idomneşti să inregistreze ample d ete­
noran .
Cel1cetări le ,call1lpaniei 1 967- 1 973 efectuate sub directa
coordonare a Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti
au 3JV lll t drept punct de pornire subsol urile din str. Soarelui
nr. 1 0, studiate pentf.ll prima dată �e Dinu V. Rosettu. In
l un ile de iarnă 1 967-1 968 săpăturile au fost extinse în
pivniţele oaselor din Str. Soarelui nr. 8 , 1 2, 7-9, precum
şi în str. 30 Decembrie nr. 23-25. Rezultatele obţinute au
impus închid�rea străzii Soarelui şi trasarea unei secţiuni
largi de 2 m din d reptul i'l110bil ului de la nr. 6 pînă la
i ntersecţia cu s'tr. 30 Decembrie. In etapele următoare s-a
caroiat cu şanţuri şi casete o suprafaţă de circa 3000 mp,
care corespunde în mare însăşi extin,deriti palatului în sec.
XVII-XVII Is. Concomitent cu cercetările din zona pala­
tului s-au efectuat săpături în curtea interioară a Hanului
Manuc6, La Pi aţa de Flori, pe străzile Şepcari, Şelari , Gab ro­
ven i, Covaci, Ja Hanul cu Tei euc.
Amploarea a,cestor �nvestigaţii, 'care au cuprins în bună.
măsură Ite ritoriul Curţij domneşti , a permis scoaterea la �veală
a unor monuIŢlente valo roase pentru istoria B ucureştilor.
Astfel, pentru prima dată a fost precizată existenţa aici
a unei cetăţi cu suprafaţa de cca 1 60 mp datînd din a doua
jumătate ta sec. al XIV-l ea7. Zidurile acestei miai fortificaţii
'u şor trapeZto,i dală, erau Ifă10ute din Icărămildă8 şi benefi,c1 au
1
Dinu V. Roseni, lmportanţa cercetărilor arheologice bucureştene
din perioada 1923-1948, În "Bucureşt i " , Muzeul de istOric a Municipiu­
lui Bucureşti, 1 972, I X, p. 5 1 -5 5 ; Panait 1. Panait, Dezvoltarea cerce­
tărilor arheologice medievale la BltCItreşti (1953-1971), În "Bucureşt i " ,
I X, p. 1 0 1 - 1 08 .
r L. Lazarescu-Ionescu, Dinu V. Rosetti şi colaboratorii, Săpăwrile
arheologice din sectorul Cl/.rtea Veche, În "Bucureşti. Rezultatele sapatu­
rilor ,arheologice şi ale cercetarilor is·torice din anul 1953", B u cureş ti , 1954,
I, p . 1 84-26 1 . Se va cita " B ucureşti " , 1 95 4 .
3 T . Iona.'icu, U n plall inedit a l C/trţii Vechi din 1799, Î n " Revista
I storică Româna", voI. X I T l / 1 , 1 94 3 , p. 5 5 .
4 Cu ocazia cercetărilor au fost g ă si te monede austriece d i n 1 8 1 6 Î n
nivelul d e călcare al caselor din str. Soarel ui nr . 1 2 , str. 3 0 D e ce mbr i e
n r. 2 3 , precum şi În molozul depus peste bolţile casei din str. 30 Decem­
brie nr. 29.
5 In cursul cercetarilor u n valoros sprijin a dat arheologul Aristide
a
Ste fan esc u , precum şi arh. Raul Negru, pentru prima fază şi rh . Nicolae
PrunCII, În etapele de extindere a sapaturilor.
Arhitectul N. Pruncu este totodată autorul proiectu l u i de restaurare
a acestui monument. A se vedea şi arh. N icolae Pr u n c u , Restaurarea in­
formaţională. Exemple de aplicare practică a teoriei informaţionale a res­
t a /t rării (În colaborare cu arh. V. Baloleanu), "Arhitect ura " , 1 970, 5 ,
p. 73-80. Desenele stu d i u l u i a u fost executate de Isabela Pantel imon.
6 Panait 1. Panait, Hanul Manuc - Cercetări arheologice, În "BMl"
an X L I ( 1 972), 2 , p . 3 - 1 1 .
7 Panait 1. Panait, Cercetarea arheologic,j a wlt/trii materiale din
Tara Românească In sec. al Xl V-lea, În "scr v " , t om . 2 2 ( 19 7 1 ) , 2 ,
p . 253-254.
8 Pornind de la Însemnările r ag uzan u l u i Luccari privind Întcmeierca
oraşului CÎmp ulung de catre Negru Vodă şi a unor cetăţi d i n cărămidă
În mai multe oraşe, print re care şi B uc u re şt i , prof. univ. C. C. Giurescu
http://patrimoniu.gov.ro
--____________
de jur împrej ur de un şanţ de aparare, a că rui adîncime se
oprea În pînza de apă freMi'că.
La mij looul sec. al XV-lea meşterii lui VLald Ţepeş au
ridicat, peste ruinele acestei Iconstrucţi i , Cetatea Bucureşti lor.
Zidurile făcute din bolovani de du, înscriu o suprafaţă Id rept­
unghiulară cu subsoluri pe toa'te cele patru laturi, cu curte
interioară9. Din această IceOate emj'te Vlad Ţepeş h risovul
din 20 septembrie 1 4 59 'care rămîne pJnă în prezent cea mai
vedhe atestare scnisă a numel ui Bucureşti. Asediată În no­
iembr.ie 1 4 73 de către oştile moldoveneşti , şi greu încercată
în 1 476 cu ocazia unui alt asediu, Cetatea Bucureştilor Cll­
nOtaşte mari refaceri între anii 1 4 76- 1 48010 cind apare în
documente şi denumirea de "cetatea nouă de SCaun Bucu­
reşti" 1 1 . Descoperirile recente araltă o amplă reconstrUCţie,
de data aceasta zid urii fiind făcute din bolovani de piatră
şi cărămizi puse în şiruri orizontale la Idiferite distanţe. Pe
peretele de est este amenajată, cu această ocazie, o uşă a
cărei utilizare a fost totuşi de scurtă durată. Trei ziduni din
piatră şi cărămidă, un al patrulea fiind numai pres c: p us,
precizate pe latura de est a cetăţii înlc heie şirul construc­
ţiilor Idatorate sec. 3Jl X V-lea. Astfel în cel de-al XVI-lea
veac edificiul domnesc îşi păstrează în general pl anul iniţial
cu singurul aJd aos ivit p e latura de est.
Izvoarele scrise, referitoare îndeo�ebi la prima j umătate
a sec. al XVI-lea, sint compl et lipsite, după cunoştinţele Ide
pînă acum, de ştiri privind Curtea domnească d i n Bucureşti .
Şi totuşi un număr destul de ridiCa<! de voievozi locuiesc
Încăperile cetăţii buoureştene, participă la evenimenre poli tÎice,
unele ex trem de zgudui toare. După domnia lui Radu cel
Mar,e stabil i t mai mult în Tîrgovişte, urmea7.ă agitaţii ani
ai lui Mihnea ,c el Rău, stăpîni tor de sate în j urul Bucureştilor
şi aşeZM cu pf(�di lecţie În reşddinţa Ide pe Dimboviţa. Ur­
maşul său, Vl ad cel Tînăr, îşi atrage sfîrşitul prin rivalitatea
faţă de Cr,a ioveşti, la 23 ianuarie 1 5 1 2 "SI,tpt Im pă1· în
Bucureşt"i" 12. I nscripţia tombală a vea să transmită posteri­
tăţi i că "fiind htptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în
Cetatea Bucureşti" 13. Victorios, Neagoe Basarab, preferă în
cei nouă ani de domnie, să rămînă ma.i muh Ja Tîrgovişte,
pe cînd urmaşul sătu Radu de la Afumaţi găzduieşte in
oraşul lde pe DJmboIViţa, în apropierea căruia îşi avea moşiile.
De trCli ori este amintit numele de Bucureşti în şirul celor 1 9
bătălii purtate de voievod împotriva turcilor pînă la ulc�derea
sa şi a fiului său, Vlad, la Rîmnic14. D upă efemera domnie
a lui Moise Vodă urmează Vlad, dispărut în apele Dîmbo­
viţei, l a Popeşti În 1 5 32, şi apoi Vlad Vintilă şi Radu Paisie,
ambii cu reşedinţa aproape permanentă la Bucureşti.
Aceste dese schimbăni d e domnie, agnavate de bătălii şi
iavazii străine ca şi de marea foamete din 1 5 3 8 - 1 540, au
stin jen i t procesul firesc de ,dezvoltare a oraşului şi implicit
a Curţii domneşti 1s.
Mari modificări nu sînt de semnalat la reşedinţa voievo­
dală. Numai peretele de nord al vCjohi i cetăţi este dubl<lJt cu
un zid făcut din cărămidă şi bolovani de piatră. Fundaţia
acestui zi,d se află cu cca. 20 cm mai sus decît restul zidului
at ragea a t e n ţ i a asu p r a posibilităţii descope r i rii unui a t a r e monument şi a
vech i mi i oraşulu� anterioara legendaru1ui Negru Vodă , lstoria Bumreştilor,
Bucureşti, 1 967. p. 4 2 - 4 4'.
9 Panait 1. Pa na i t , Cetatea Bucureştilor 111 secolele XlV- XV, În
"Rev,ista Muzeelor", VI ( 1 969), 4, p. 3 1 0-3 1 8 .
10 Ibidem, p. 3 1 7.
1 1 DoCltmellle privind istoria României, Veacurile X/lI, XlV , i XV,
B. Ta ra Romanească, p. 1 6 7. Actul est e emis l a 18 i a n u a rie 1 4 80.
t2 Radu Popescu, Istoriile domnilor Tării Rom,1ne,lti, În Cronicari
/1ZlMueni, ed. M. Gregorian, BlLcureşti, 1 96 1 , I , p. 260; Aurel Gheorghi u ,
Măl1iistirea Viforlta, Î n "Monumente şi Muzee", Bu ure ş t i , 1 9 5 8 , r, p. 249.
c
1 3 AI'. Stcfan Ştefanescu, Tara R o ma "e ască de la B asarab l ,,1nte-
meietoml" plnă la Mihai Viteazul, Bucureşt i, 1970, p. 86, n. 1 10.
1 4 Radu Pope cu, op, ciL , În Cro/"Iicari munt:eni, 1, p . 279.
15 Este de menţionat fap tu l că cea de-a doua jumatate a sec. al XVI-lea
a fost hotărîtOare în dezvo l tarea economică a oraşului Îndeosebi a meşte­
şugurilor, vezi Ştefan Olteanu, Locul şi rolul oraşului Bucureşti În con­
uxwl produ cţiei meşteşug,ireşti din Tara Românească În evul mediu, În
" Bucureşti " , V l l l ( 1 97 1 ) , p. 1 13 ş. u .
cetăţii l u i Vlad Tepeş. N i velului de amenaj are a acestei du­
bl ă ri fi corespunde o l entilă mare de moloz care ,M estă execu­
tarea l ucrări i după un even iment ce a afectat construcţi a .
oul zici a fost exeCUitat din cărămidă (28 X 1 4 X 4 ; 29 X
X 1 4 X 4 , 5 cm) şi bolovani de p iatră, spre partea superioară
mărimea ace tor,a fi i n d sporită. In zona p arad�sului pe care
îl va 'ctitori , după 1 660, G rigore Ghi,ca 16, s-au mai păstrat
în peretele de nord al cetăţi i , l ăcaşuri le birnelor de lemn
care eparau sub solul de camerel e parteru l u i 1nălţat. Aceste
goluri d istanţate la 0,40-0,43 m ind ică în rîndul de sus
btrne de 20 X 22 W1, adlî nci de 5 1 om , iar în ,ş irul ,d e jos
de 3 1 X 3 1 cm; 2 4 X 35 cm ; 36 x 36 c m , adînci, în general,
de 65 011 . Prezenţa acestor I ăcaşe iJa - 1 , 1 6 m faţă ,de săgeata
bolţilor ubsoluriJor actuale dovedeşte că pînă către m i jlocul sec.
al X V I-lea partea inferioară a cetăţi i era tăvănită cu bhne
masive de lemn. În ornce caz, studiat cu minuţiozitate, zidul
atribui L primei j llimătăţi a sec. al X VI-lea denotă seruoase
carenţe in cunoştinţele meşterilor ce. I -au ame.najat, nu p re­
zintă nici o preocupare pemru estetica f'<liţ�del, I ar mortar�ll
ump,l e cu zghcenie rosturile . De aceea zl,dul apare puţin
r ezistent şi inestetic (fig. 4).
DGlică moneda magth iară emisă în 1 5 27 şi găsită pe l atura
de est a cetăţii într- un strat de pămînt gal ben purtM, se
aHa în primii .ei a n i Ide circul �ţie ar însemna I�ă all�1enajare �
peretel lu nord\IC a avut loc I n timpul sau Imedl a't dupa
domnia l u i Radu de la Afumaţi. Reamintindu-ne . evenimen-;
tele acelor ani e�te posibj l IC� 1n til:;Pl.ul vreuneia dlD . 'cd� tr�1
bătălii din Cetatea Bucureştl lor17 sa fi avut de suferIt Ş I edl­
fli ciul ,domnesc .
U n,a din marile etape de prefaceri se înregistrează către
mij locul sec . al X V I �lea. Li teratu,ra c!e speciali t��e 3itrib'u ie
l u i Mincea Ciobanul, în cele t rei agl tate Id oml1ll I ale sale,
însemnate construcţii la Curtea domnească. G. 1. Ionnescu­
Gion în ma i va sa monografie SUSţine că în anul 1 5 46
Mircea Vodă Ciobanul a refăcut biserica şi palatu l , amena­
jtndll-şi o Icurte mare şi îl1Jcăpătoare1 8. Fădnd o draSl i\că re­
cenzie 1 sLoriei B�tot1'eştilor apărută în 1 8 99, Ion Bogdan
aj ungea la concl uzia că strămuta.rea tatornică,� tot�lşi I� ede­
finiri- vă a resed inţei la Bucureşti, se ,datoreaza 1 1\1 Mi rcea
Ciobanul, subliniiD'd prin aceasta i m �o rtanţa voievod.ul u i pen t r�
oraşul de pe Di'mboviţa19. Pentru N icolae Iorga, MIrcea Voda
Ciob anul este ctitorul primei biserici domneşti din B ucllreşti20 .
Înt r-un v,aloros studiu con saJcrat planului de paflcelare a
Curţii Vechi, 1 . Ionaşcu consemnează că "fonda � ontZ Ct-trr ii
domneşti şi al bisericii din c�tprins�tl a c:es �ei , ��trţz, se . adn1zte
a fi Mircea Vodă Ciobant-tl, soţt-tl aprzgez fzzce a htz. Rar�ş,
faimoasa doamnă Chiajna" 2 1 . Săpă'w ril e arheologl �e 1�1I1
1 95 3 - 1 954 icare au precizat exi stenţa unor construcţI I l I1al­
ţate din piatră şi ,cărămidă22, au reprezentat . un nou PUl1lct
de porn,ire -în a .se recunmrşte drept'lll ,de � 'c.� Jtor 1';, Cu!'tea
Veche ,a domnului ce a ocupat scaunul Tam ROl��a � eş'tl . Ia
mi jlocul sec. al XVI-l ea. StudiUle elabor� te in a�ll lm: dlat
următori p ublicării rezultatelor ariheolog1ce menţ!Oneaz a ca
fapt cert r�dicarea unei noi clădiri l a Curtea Ido.mnească la
jumăuatea selC. al XVI-Iea23. I n !sto :za B�tCureştzlo �, S: . . q.
.
G iurescu arată că "este foarte jJ1'obabzl ca domnul sa fz ndz­
cat un nOt-t palat domnesc sa�t măcar să-I fi refJara' � pe cel
existent" 24. Descriind evenimentele elin 28 februane 1 5 54
C . C. Giurescu respinge atribuirea însemnărilor. l ui ? i�rr�
LescaJopier construCţiilo � Ide l a . S:: � rtea ,ve?h.e ŞI .ubl l.ruJ aza
că deşi a aJvut de sufen t datonta JafulUI Şl \I1cendlulul tru­
pelor otomane Curtea " n-a fost însă înlowită printr-o con­
strucţie de lemn, cum afirmă unii cercetători ci printr-una
16 C ronica l u i Radu Greceanu, În C1"Onicari Mlmtel1i, ed, M, Grego-
r i an, B uc r eşti , 1 96 1 , I I , p. 32,
u ,
1 7 Petrc DemeDru Popescu, Radu de la Afumaţi, domn al Ţării Ro-
maneşti, Bucureşti, 1 969, Anexa 3.
1 8 G. L Ionnescu-G ion, {storia BIICitreştilor. 1 899, p.
19 Io n Bogdan, Ist oria BltC1/.reştilor ele G. r. lonnesclt-GiOn, Jn "Con-
vorbiri Literare " , X X XIV, nf. 3, p. 24 1 :-242.
20 N icol,ae
.
Iorga, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1 939, p, 33, 36.
2 1 1 . Ionaşcu, op. cit" �
în . "RIR " , voI. . X I I I/1 ? 1 43, p . 5 5 ,
22 L Lăzărescu-Io nescu, D m u V, R sct l , op. cit., 1I1 "Bucmeştl , 1 95 4 ,
t 30
p. 206, In raportul publicat Î n "Matcriale şi cercet, � i arheolo � , , ':01 . V,
p. 6 4 5 se menţionează că Mircea Gobaoul "a clăellt CltrUa ŞI bzsertca pe
minele unei citadele mai vechi" ,
23 Radu Manolescu, Aspecte din istoria Ilegoţldui bUC1/.reştean m s�c.
, 32
al X VI-lea, În "Studii " , X I I ( 1 959), 5, p; 2 7; Ion Ionaş� u, Aron Petfolc,
Pompiliu Caraion, Bucureşti, Pagini de ISrOTlC, Bucureşti, 1 96 1 , p. 23;
Istoria oraşltltti BllC11reşti, Bucureşti, 1 965, p. 1 06 .
2 4 Constantin C. Giurescu, Istorna Bltwreştilor, p. 5 4 ,
tot de piatră" 25. Rezulta'tele cercetă rilor rccente confirmă
intru .totoul <l!cest p unot de vedere.
Deceni il e m i j locului de veac XVI ale istoriei Tării Ro­
mâneşti sînt ,dominate de repeuate ,d omn ii ale lui Mi rcea al
I I-lea fiul l u i Radul cel Mare şi urmaş al l ui Radu Paisie,
,cel care in pri'm ele luni ale anului 1 545 lua drumul exi l ului
in Egipt, lăsînd scaunul d i n Bucureşti vitregului său frate26.
Cronicile, fă ră n�ci o eXicep ţie, îi consemnează repetatele ră­
fuieli cu boierii , soldate cu masacre de mari proporţ ii, sau
l uptele purtate a dt spre hotarele de munte ale ţării cît şi
în apropierea Bucureşti lor . Sosi ,t fn oraşul de p e Dîmboviţa
la 1 7 m artie 1 5 45 Mircea Ciobanul îşi menţine domnia pînă
la 1 6 noiembrie 1 5 5 2 , revine În mai 1 5 5 3 , Idar nu poate ră­
mîne decît pînă La 28 februarie anul următor. După cei patru
arllÎ de şedere în tron a lu i PăJtraşcu cel Bun, Mi rcea revi n e
î n ianuarie 1 5 5 8 dar Î ş i Încheie via�a, i n Transilvania, în
septembrie 1 5 5 927 fiind inmormintat in biserica Curţ i i dom­
neşti ,di n Bucureşti28. Urmaş al unui părinte ce a l ăsat poste­
rităţii un monument de proporţ i i l'e celui de la Deal u şi al
unui socru ce a tm podobit CÎoteva l ocalităţi moldorvene cu lă­
caşuri de p rofundă semni fioaţie, Mircea iobanll'l s-a stră­
duit, În răgazurile scurte de linişte de care s-a bucUflat, să
inalţe edificii laJice şi rel igioa e în mai muLte l Oicalităţi din
ţară, Din neferi'ci re, aşa cum semnala şi lin a rticol apărut
n u de I11U l t29, opena de ,c titor a la cestui domn, umbrită de
evenimentele poli ti ce contemporane, n u a fost suficient oglin­
dătă n �ci în c ronicile medi evale şi nici în smdiiJe istorice .
Ştiri disparate amintesc despre cti,toria sa de la RimnÎ;cu
Vîl cea30, despre cea de la împ ulung, înălţată în 1 5 47 3 1 şi
răma ă ,fără dan i i , iar fres'Ca de la S nagov îl aşază în r.îndul
ziditorilor de seamă ai acesLlli Iă'caş. Opera cea mai repre­
zentati evă a luu Mi llcea Cioban ul rămîne Însă ansamblul dom­
nesc di n Bucureşti.
Referitor l a acea tă l ucrare Cronica Tătti RomâneşLi
menţionează lapidar că voievodul "at-t făCVtt biserica cea
domnească din B�tcvtteşti" 32 . Inscripţia p usă de Ştefan Can­
tacuzino în splendidul portic al Iăc 3J ului cu hran� ul Buna
Vestire afinmă că biserÎica este făcuta de " băt1"îmtl Mircea
Vodă şi în �trmă de fit-tl săt-t Pătraşct-t Vodă w fraţii săi
Radt-t şi Mircea cel Tînă1-, care a înfntmlotseţat-o şi z�tgră­
vit-o" 33. în tabloul votÎlv se menţin şi astăzi, pe latura nor­
d ică a peretului, ch ipurile l ui M i rcea i al Ch i a j nei, i ar pe
cea sudică ,aJcelea ale lui ş.tefan Cantacuzino şi Păunei
Doamna. Paternitatea sa a�upra acestui ffllmos lăcaş este
astfel indiscutabilă.
C i t p riveşte palaJtul domnesc faptele sint mai puţin ,con­
tumte. Este drept că în poflida <l!mbclor cercetăr i, a indepăr­
A
tării unei ,cantităţi i mense Ide moloz, n u -ia ,descoperit n ici o
inscripţie p rivitoare l a evoluţia edifici uhm voievodal.
De 'l,ceea, consideraţiile privi toare la atribuirea rol ului
de ,crutor al palatului voievodal lui Mircea Ciohanu l şi urma­
şilor săi imediaţi se bazează pe ştirile prievitoare la rămine­
rea sa aproape pefimanentă la Bucureşti , pe studiul tipologic
M vestigiilor şi p e i n vennarul ,a rheologic surprins în situaţi i
stratigrafice ,cer'te.
Este drept că M ircea Ciobanul avea ă inaugureze , acele
domnii legate aproape in exd usivitate de Bucureşti . D i n
25 Ibidem, p. 5 7.
26 Radu Popescu. op, cit . , p, 290,
2 7 Ion Ionaşcu, Elemente d e cronologie, Î n DoCltmcnte privi/nl istoria
Romaniei. Introducere, Bu.cureşti, 1 956, r, p. 4 8 8 ,
28 Radu Popescu, op. cit., I, p , ..2 9 4 , Gheorghe Şincai, Hrol1ica Ro­
mâ/l i/or, Bucureşti, 1 969, I T I , p, 275. Se atriblţie cavoul mare din d re apta
intrării În pronaosul bisericii ca loc de Înhumau:e a lui Mircca Giobanul.
Din nefericire altÎt ace ta cît şi celol alte două din apropiere au fost găsite
profanate, Crisnian Moisescu, Biserica Curtea Veche, Bucureşti, 1 967, p, 26.
Cu ooazia restaurării, Încheiate În 1935, sub condulcerea pmf. arh. Horia
Teodoru, au fost marcate, În paviment, locurile acestor cavouni' ce au
�7, ,
adăpostit pe cei doi ctitori ai Curţ i i : Pătr.aşcu cel Bun şi Mi rcea Giobanul
şi p robabil lin .a .Jt membru al familiei voievodale,
29 Ştcfan Andrcesctl, Mircea Cio banltl - Ull tiran?, În " Magazin
:"
I stOr,ic", V ( 1 9 7 1 ), 9, p. 5 1 -57.
Ibidem, p , 5 7,
ice " j
V rg i l i u Drăghiceanu, Despre mînăstirea Cîmplilung, în "BOR",
3t
LXXXII ( 1 964), 3-4 , p. 304.
Istoria Ţării Româneşti 1290-1690, ed. C. Grecescu şi Dan Simo­
ncscu, Bucureşti, 1 960. p. 50.
33 Alexandru Elian, Constantin Bălan, Haralamb;ie Chircă, OJ.impia
Diaconescu, Inscripţiile medievale ale Romaniei. Oraşul Bucltreşti, Bucu­
rcşt i, 1 965, I, p. 2 4 5 .
http://patrimoniu.gov.ro
I'ig. 1 . N ava a 3-a d i n s lI bs o l u r il e Palatului voievodal.
tota l u l de 1 1 6 documente u n lerne d te se cunosc ca fi i nd
<.:mise de cancclaria sa cca 70 sînt date d i n Bucureşt i 34 pri­
mul d i n tre acestea p urtînd d a-ta d e 25 martie 1 54 5 35. Rămîne
aşadar permanent în Jice. t o raş f i i n d menţionat în cîteva
·
i zvoare ca i niţi ator al unor î n t ă r i tu r i a l e vetrei urbane ş i
C u r ţ i i domneşlli Sau ca del i m itato r al lIn o r hotare ale ocolu­
l u i orăşen i l o r36. Cronicarul sas H i e ron i m Ostermayer consem­
nează faptul că d i n p ri c i n a ndnţelegerilor Cll boieri i , şi te­
mÎnd u-se ca n u Icumva să fie ,atacat p r i n surprin dere de cei
pribegliţ i în Tran s i l va n i a, domni to rul a poruncit, încă d i n
1 5 4 5 , s ă se încon j oare oraşul cu trunchiuri mari , d e stejar37.
u este eX!cl u s ca aceeaşi forti fica re să se fi p racticat, încă
de l a început de domnie, şi î n j uru l Curţ i i domneşt i . î n
cursul ,an ul ui 1 97 1 , cu ocazia u n o r l-Ulcrări e d i l itare în stra,da
Gabroven i s-a p utut urmări, pe ,cca. 20 m un ŞlÎr de stîlpi
,de stejar �nfi pţi [n pă'm �t unul Wîngă a l rul. D i a­
metru l a'cestor trull c h i u r i oscil ează între 20 şi 3 5 cm fiecare
a vînd unul d i n capete ascuţite. Corespunzînd şi al tor i n for­
maţi i arheologice p r i v i toare l a l imita nord i că a peri metrul u i
domne c,38 aJceşti sti l p i n u p uteau aparţ i ne decît pal i sadei !Ce
prote j a Curtea. D i n acest p lill C t de vedere este Ide menţio n a,t
rel atarea j ur istului fr,ancez P ierre Lescal opier, ,c are sosit în
Bucu reşui l a 1 5 7 4 , găseşte ora, ul întă r i t cu trunch i u ri mari
34 Dan Berindei, Oraşu l Bltwreşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româ­
T)e,�ti,Bucmcşti, 1 963, p. 3 2 .
35 Dowmente privin d istoria Romaniei, B. Tara Romaneascll,
xv 1, 2, p. 320.
36 Este cunoscut documentul em i s la 1 6 septembrie 1 6 3 6 de Matei
Basarab În care se amillLesc pietrele de hotar "ce alt fost pltse de răpo­
satul Mircea Voievod despre Văcăreşti " ; Florian Georgescu, Paul 1. Cer­
novodeanu, Ioana Crist ache-Panait, Do Cltm en te privind istoria oraşltllti
13,lwreşti, Bucureşti, 1 960, p. 25.
3 7 Călă t ori străini despre ţările romane , Bucureşti, 1 970, lI, p . 4 26,
nora 67.
36 Panait 1. Pa n ai t , EvolUţia perim�trltllti Curţ ii Vechi în lumina
descoperirilor arh eolo?,ice (sec. XV I- X VI I T), În "Bucureşt i " , VIn ( 1 97 1 ),
p. 8 5 .
http://patrimoniu.gov.ro
fig. 2. DClaJiu de zid din sec. al XVI-lea.
de copaci î n f i p ţ i în pămînt, ll l1 u l rezemîndu- e de a l tu l ş i
legate împreună cu g r i n z i in curmeziş39. Ca atlare descoperi­
rea Id i n strada Gabroveni p recizează in mod Iconcludent l im i , ta
I10rdÎJcă a Curţi i în sec. al X VI-lea. Cit prirveşte latura de
Ci 't ea n u 'P utea 'll xma deaît ,t raseul. ind icat de zid ull datorat
( u i Constanuin D rî l1icoveanu, care porn i nd Ide l a Poarta de
Jos, p rezen tă ş i e a J a ,cca 12 m est ,d e i n trarea l a Hanul
M a n uc, se f n d repta spre Turnul Bărăţiei4o. Ci,t priveşte ex­
trema vest�că ea s-a păstrat cu constanţă l a cca. 8 m de
actua l ul traseu a l str. Şelari. I n forma ţii p rea m u l te despre
felu l 'cum era folos i t a'cest 't eren în sec. al X VI-lea n u sint.
N uJcleul tuturor construcţ ii l o r î l for m a u p al atul ş i biserica.
Spre actuala str. Gabroveni, în Pasajul francez, s-au gă it,
cu a n i in urmă, rest u ri de con strucţii ce par a o n d i ca ex i s­
ten ţ a unor atel i e re de fi erărie IdatÎnd d i n sec. al XVJ-Iea4 1 .
Sint semnal ate, �n afar a marii conducte ce a l i menta ,c etatea
'Încă d i n 'a doua j umăta'te a sec. al X V-l ea42 ş i alte con ducle
ame n a j ate u n veac mai thz i u şi care captînd apele i zvoarel or
dinspre Zl ătari l e purtau pre u n rezervor amenajat în ap ro­
pier,ea b.is'eri1c i i Hun a Vestire43. D <lică reaitim 'Însemnările l ui
Franco S i vori privitoare l a un gerea l a 29 august 1 5 8 3 a
voievOid u l u i Petru Cercei , al. cărui secretar a fost, reţinem
faptul că boieri i ş i poporul erau aid unaţi ,l a acea fe l i vita r e
" î n piaţa dinaintea palatl-thti" 44. Admiţînd ,că faţada p ri n ci-
39 Paul 1 . Cernovodeanu, Căliitoria lui Pierre L escalop ier In Ţara Ro­
veac m(/1Jească şi Transilvania la 1 5 74, În "SMIM", IV ( 1 960), p. 4 4 1 .
40 Panait 1 . Panait, op. cÎl" . , Î n "Bucureşni ", VIII, p . 86.
4 1 Dinu V. R o se n i , Curtea Veche, în l3It Cit reştii de odinioară, Bucu­
reşti, 1 959, p. 1 5 1 .
42 Panait 1. Panait, L'al!imelilatiOIl CII cau de la Coltr prillciere de
Bllcarest, în "XXII-e Co n g res 1I1lcmational d ' h i s ro i re de la medicine",
l3ucarest-COnslanl za, 1 970, p. 449.
43 Una din aceste conducLe găsiLă În Pasajul Francez Sllprapunea o
groapa În care s-a găsit o monedă a r eg e lu i polon Alexandrn lagel lo
( 1 50 1 - 1 506). D. V. Rosetti, 0/1. cit., în BuCitreştii de odinioară ,
p. 1 58-1 59.
4 4 tdători st răil li despre ţnrile române, Buwreşr j, 1 97 1 , NI. p . 9.

.. r .lI . - \ "
D �
o�olEi\
�
.
5!:".
�.' , �-- - ----- -------- - -�
:: �,,�
.
.<
�,
������
Fig. 3 . P l an ul construqiilor din sec . al XVI· lea de la Palatul voievodal.
pală a edificiului domnesc ,a fost ind din atcea v reme spre
sud trebuie să p lasăm acest teren liber spre aJctuala str. 30
Decembrie, acolo wlId e, mai drziu se vor amenaja grădinile
terasate ale palatului. Dar in afara turnuri l o r ce păzeau ,cele
două principal e porţi, pe una din ele, de l emn p robabi l ,
fiind ţintui te, i n 1 574, capetele J u i Vinti1ă Vodă şi Ion Vodă
cel Viteaz45, in perimetrul domnesc trebuie să fi existat clă­
diri pentru ostaşi i din gardă, pentru slujitori, pentru depozi­
tarea alimeJ1Jtelor, g ra jduri şi taltele. I acob Paleologul sosit
in iulie 1 5 73 -la B ucureşti . n u lasă nitci o descriere a Curţii
domneşti, dar notează Ică primea de la voievod "dimineaţa şi
seara, găini, arme, lumînări, pîine, vin, ovăz, fîn, paie" şi
al,t e daruri.46 Oricît d e spaţioase erau subsolurile pal atul ui
ele nu putea:u ClJdăpos'ti cantităţile destul de mari de ali mente
netcesare unei CUrţi. Din nefericire, fiind amenajate p robabil
din paian tă, multe din acele case d in ansamblul domnesc s-au
mi stuit fără urme. Este de menţionalt faptul că pe latu ra de
est a cetăţii au fo)t găsite bucăţi mari de chirpic, datate cu
monede şi cerami,că în a doua j umătate a sec. al XVI-lea,
care puteau pro�eni de la încăperi aflate în vecinătatea p ala­
tul ui. Astfel de construcţii trebuie să fi fost şi spre Băraţie47
şi, aşa tcum se amintea mai sus, şi pe l a tura de nord a Curţii.
Moştel1lind o Curte greu încercattă de evenimentele ante­
rioare Mi rcea Ciohanul s-a văzut nevoit să ia măsuri rClJdicale.
El este acela care abandonează Id efinitÎlv p lanul cetăţii lui
Vlad Ţepeş prin desfiinţarea, în primul rînd, a curţii inte­
rioare. în felul acesta întreagJa suprafaţă a vecthăi cetăţi ca­
pătă o compartimentare nouă. Prin ,coborirea nivelului fostei
curţi l a cota subsoluri lor anterioare s-a obţinu t o p ilVniţă
dreptunghiul ară cu suprafaţa de 650 mp împărţită în patru
45 Comen tariu pe m ar �i n e a Însemnarii sol u l u i polon Martin Stry·
kowski, trecator prin BucureŞti În 1 5 74, la Di n u C. Gi urescu, În lan
Vodă cel Viteaz, B u cu reşti , 1 966, p. 1 72, nota 8 5 .
4 6 Călători străini despre ţările române, B ucu re şt i , 1 970, I I , p . 4 1 3.
47 Cu ocazia amenajării Pasaj u!t�i Lipscani din Bd. 1 8 4'8 au fost
gasite bîrne gro'ase de lemn carbonizat, c ahle , vase şi monede d i n sec. al
XVI·lea care puteau pro'\'cni de la conS<tfllCţii do m neşri aflate În apropiere.
Z ID .. � C II'VI
" " \\\
\ 'iI .
-----
i n D ·�II!C l<vl -F2
- - --
- -- -- - _ . _ - - -
-
-
nave, orienta' e est-vest48. LUicrarea s-a înscris in contund
iniţiClJl al cetăţii făcîndu-se pentru aceas'ta dublarea unor
ZJiduri cu pereţi groşi de 42 cm. Astfel, intreaga latură de
nord, cea sudică49 şi jumătatea de sud a peretelui estic au
primit adausurile 'cerute Ide noul p l,an al edificiul ui . N avele
sint aJcoperite cu bolţi semicilinldrice spri jinâte pe arce du­
blouri, late de 8 0 011 care se de�carcă pe stîlpi cruciformi50.
Exceptînd zidul despărţi tor dintre naivele 2-3 51, celela1te
două ziduri separatoare sînt indicate prlin dte cinci stîlpi, la
care se adaugă 'Olilţi doi semistîl pi adosaţi pereţilor de est şi
de vest ai cetăţi i . Fundaţiile acestor stîlpi d istri buite la dis­
tanţele Ide 2 111 şi 2 5 m sau 3,5 111 sînt turnate pe zid unile
,
de piatră ,a le 'cetăţii . rDeoar,ece zona Ifosrei cur'ţi interioare nu
beneficia de un a'uare p ostament, constructorii Idin s�c. al
XVI-lea nu s-au mulţum i t cu stilpi simpl i , ei au aeat doi
pereţi continui ce legau pi,lele 3-4 şi 5-6. în felul acesta
întregul edificiu domnesc pri mea o mai puternică consol i dare.
Navele lClJte de 4,65-4,80 m sînt deschise pe toată lungimea
l o r, aacesul făcîndu-se pe sub arcele 'ce leagă stîlpii cruci­
formi pe di recţia est-vest. Bolţile navelor sînt înalte de
cca 5 m indicînd un parter aflat cu aproape 3 '111 mai sus
decit nivelul Ide te ă1care de pe partea nor-dică a palatu l u i .
Marterialul d e construcţie fol osit a fost cărămida, bolo­
van i i de rîu, blocuri de pi atră faţetate, claIe de y iatră şi mor­
tar. Elementul predominant îl formează Icăramida lucrată
într-un mod rud�l11entar, cu mudhiile linsuficient fini sate. Ar-
48 Date fii nd condiţii lc de cercet are în 1 953 nu s·all put Ut preciza
decît doua d i n navele subsol lLri lor palatului, cea de ,a tre i a f iin d num a i
p res u pl l sa . 1. Laza,rcscu·lonescu, D. V. Roset ti, op. cit., "Bucureşt i " ,
1 954, p . 2 1 1 .
49 Est e greu de precizat dacă Întregul perete sudjc a fost pl acat deoa.
rece p a rtea est ica a fost g r av a fecr ata in sec . al X I X·lea p r i n amenajarea
unor pivniţc. Zi dul facut În sec. al X V I · l e a p rezint a aici o fosta p i v n i ţă ,
ceea ce ar pleda pentru opri rea acestllua în drep t u l dublou l ui u·,espectiv.
50 Grigore I onesc u, Istoria arhitecturii În România, Buc u reşti , 1 963,
1 , p. 4 1 5-4 1 6.
5 1 Numaratoarea navelor -a făcut de la nord spre sud În or d inea
cercetariloL
http://patrimoniu.gov.ro
' , ' ' .' . .....
:. . '
.: : , . . "
" '. '

2 .08 _______ L

5 6

7 8

Fig. 4. Peretele de nord al Palatului voievodal. Fig. 5 . Dublou din sec. al X V I - l ea completat cu un alt dublou din sec. al X V I I- l i:a .� 7 Fig. 6. Fereastră pe
latura de nord . Fig. 7. Pi lon c u arcc de descărcare de la c a sele domneşti. Fig. 8. Detaliu de zid d i n sec. al X V I-l e a . Perete l e de eSt.

http://patrimoniu.gov.ro

Fig. 9. Ziduri din subsolurile caselor dOl11neşti , sec. al XVI- lea.
d��ea �ste făcută la roş�1 cărămiziu, iar pasna conţine un
n!slp fll1 .52 în ceea ,ce pflveşte materialul l i tic el se prezi ntă
fIe sub forma unor bolovani de rîu, flie 'ca blocuri de tu f
calcaros53, sau ca dale Ide gresie groase de 8 - 1 0 cm. Morta­
rul este .gălbui la virlJd p ietriş în compoziţie şi rare cuiburi ,de
var nestins.
Ceea Ice constituie p al1t�cularitalea acestei faze Ide con­
stf'U'C'ţ<ie este aJSamrblaJrea aces,oui marterial i-n tr-un uot uJ1 itar
ş � este.tic. PO�'I� n� je l a sOiclul fundaţie} în sus apar două
nndufl de caramIda suprapuse de un rJn d de bolovani de
piatră, si tuaţie ·c are se repetă de trei ori, creîndu-se astfel o
bandă din patru şiruri ,de piatră separ<lite cu rînlduni Ide cără­
m,i dă. La + 1 ,25 ]TI ·se d i'sting alte nr·ei 'şirurli de rbo:oJvani , ,d e
data aceasta încasetaţi, după care urmează o fascicolă de
patru rînduri de cărămidă, suprapusă de un ultim rînd de
bl oOllTi de piatră f.a�et<lit.e , �II1,caJsetar1Je ' ou mul1Jă regula,âtrarte.
La dublouri apar mai frecvent dalel e de piatră albă sau ce­
nuşie, pe cind în zona inferioară a peretului se I'ntîlnesc, cu
p recădere, bolovan i i de rîu . Bolta în schimb a fost executată
n umai din cărămidă. Toată această v,astă încăpere beneficia
de ferestre 'amena jate I'n pLin cintru, cu desdhidere largă spre
interior şi restrînsă, sub forma unei Hşii dreptunglhiulare, p re
afara. Inalte de 1 , 30 m şi l ate de 0 70 m aceste ferestre se
tern:,in�, ţn !? art�a s �p� ri?l<l:ră la i n �eriorul încăperii, ICU o
bolta I I1dIcata p n n caramIZI puse pe muchie. S-au dezvelit
pînă � cum �rei as'tfel de ferest�e pe jumăt,3ltea Ide vest a pe­
retel UI nor'� I'c , cea d� ,a patra fund aJs'tupata de d ulb loul a,d au­
gaJt de Gngore Ghuaa ,cu ocazia construirii paradisului Sf.
I oan Botezătorul . Din nefericire nu p utem şti dacă astfel de
f�restre se găseau şi pe peretele sudic deoarece această por­
\llune a fost grav afectată de p i vniţele construite d upă 1 800.
Ceea ce rezul tă cert este faptul că zidul de sud beneficia
spre. in �erior Ide firide înalte de 0,50 m cu pafitea superioară
real Iz�ta sub forma de boltă, obţinută din 'cărămizi p use pe
muc:hle. Un alt dnld ,de cărămizi urmează în relief arcul
bol ţii, separîndu-l de perete.
N i ci una din ,celelate laturi nu au aVut fi ride.
I ntrarea în subsoluri , în sec. aJ XVI-lea, se făcea pe par­
tea de sud, C\icolo unde s-au păstrat numai zidurile de est a le
ghl i'oi,u lui ce ,cobora untr-o 'llIşoară pantă.
C� va . f� avut la ni velul parterull1li arceas,tă construqie
este I mpOSIbIl de aflat, deoarece nimic din zidăria sec. al
X VI -lea nu s-a mai păstrat Ia ,cota respectivă.
Una Id in problemele cele mai i mportante referi toare la
aceasta ,descoperure este datarea ,construcţiei. I n această ,d if(�c­
ţie un rol important revine observaţiei strati grafice făcută
atît în interiorul subsolurilor cit şi pe latura de est a fostei
cetaţI . Sec.ţiuni�e des�his:, În toate navele au indicat o depu­
v 58 Cu ocaz i a sapaturilor s-au gasit monede ot Ol11 ane de l a Începutul
nere stratlgraflCa u l1ltara. Astfel deasupra celui de-al doilea
strat de mortar ce aparţlne refacerii cetăţii din a doua jumă-
52 Dimens i u n i l e căramizilor folosi t e l a aceasta l ucrare sÎnL de: 26
(27) X 1 3 ,5 ( 1 4 ) X 4 (4,5) CI11 . Rostul arc 2-3 cm. T'undaţia z i du l u,i exe­
cmat În sec. X V I est e d e 0,55 m fi i n d facuta din bolovar"Li de piatra şi
bucaţi de caramidă p r i ns e cu mort,ar abundenr.
'
53 Cele mai multe blocuri au d i mensiun i le de 20,5 X 1 3 , 5 ; 28,5 X
1 5 ,5 cm.
http://patrimoniu.gov.ro
tate } ec. a l XV _l ea54 s-a depu un păm î n t verzui cu b ucăţi
.
de ca rbur. e Ş I fragmente de vase din lut cu buza înaltă or­
na'tă 'cu şănţuir,i la eXllerior, ceramică datată atit h R:adu
Vodă55 CÎt şi la Srrăuleşti56 la sfîrşitul secol ul ui al V-lea
şi începutul ecolullui al V I-lea. Pes<te aJcest strat s-a aşter­
n u t un păm î n t cenuşiu caStaniu, gros rele 5-8 CI11 . In afar,a
unor f! agmell te ge oale 'c u pereţii .s�bţi ri, cu buza aproape
? reapta, neorn ata, . cu şanţ UIN sulb ţul , :în l1'av� 3 -a găsi,t,
v
111 �'c est trat, un I nel de bronz, cu scaunul faCÎnd corp cu
verag;a. Deşi puternic oxidat inelul p rezin tă, la veriga circu­
lară în secţiune, o :evi dentă proeminenţă . în cîmpul sigilar au
fost. real izate,. prin 1mpunsături, l i n i i În volută . Tipul acesta
de mei a mal fost întilni t în vatra satului Mări căneşti57 şi se
PJ ate data în se-c. al V I - lea. Pent ru ,a se obţine niveluJ de
cakare s-a adu.s UJ: str� t d e nisip ,care corespunde olului
creat de fundaţ I a zl,dullll a,dosat sub olurilor cetăţi i .
Ca a �a re i nventarul a rheologic indică d rept perioadă de
construcţi e sec. al VI�lea. Dar acest lucru n u este suGcient.
De aceea ? bse.: vaţiil� făcute pe l a tu ra de vest a cetăţii, În­
tr-un spaţlll ramas l i ber în sec. al X V I-lea, sîn t extrem de
pr�ţioa se. Secţiunile deschi e în acest sector, numit <x , au sur­
pl11ns, l a cca � �11 de �atura e tică a cetăţii , un zid orientat
NNE-SSV fara a fi astfel paralel ICU ace la d a torat lui
Vlad Ţepeş, făcut tot din cărămidă şi piatră . Extin derea cer­
cetărilo! as� p ra ,5 Iătdirii � e îng�oba acest vestigiu şi Î\1Idepăr­
tarea Z i d UrIlor facu te atlt d up a scoaterea l a mezat a Curţ ii
Veiohi dt ş i după marele incenldriu ,din 23 martie 1 8 4 7 58 a
permis stab i l irea contururilor unei ca�e, adăugată edifici {lor
dom � eşti în sec. a l X VI-lea. ConstrUCţia avea un p l an drept­
unghlUlar cu l u n gimea interioară ele 2 5 m şi Jăţtimea de
6,20 I� . . As�fel ea. ocupă u n sp � ţiu corespunzător navelor
. a t re I a trlavee a subsolurilor pa­
1 -2 JI l umat,3l te dm cea de
latul �l �l d epaş�a cu cca 1 0 m rcolţ�1 1 �E al cetăţii . Un şir
v
de sulpi partraţl, 'c u latura de 1 111 lluparţea întreaga supra­
v
faţa În ,d ouă nave elSlal e. Pasul acestor p i l oni este constant ,
măsudnd 3 m. Cel mai bine s-a ,conservat pi lonul 3 în care
se. descarcă două arce care se ţes cu pereţi i de est şi de vest
( fIg. 7) . Pe faţa lui sudică este amenajată o firidă cu par­
tea superi oară Închisă prin două cărămizi ce formează un
'llll'lSlhi <l'S'c uţJÎ t , Isituaţie ·s imi lară ou ,cea Ide [la Palatul domnesc
al l u i Alexandru I I M i l'cea de I a Radu Vodă59. Extrema
nordică a clădirii nu ,va Imati putea fi recuperată 1ntrurdt ea
intră sub fru ndaţi ile b locului Mociorniţa. De asemenea latura
sudică este Idistrusă cu ocazi a amenajării unei pri vniţe Idin
sec . al X IX-lea. Astfel Idin fostul edi ficiu voievodal nu a
mai rămas decit zidul vestic, al de est, mult afecta'!: şi el , şi
patru din cei şapte piloni ai p ivniţei . Planul c lădirii este ase­
mănărtor 'cu aJcela al palatului f�cut de A l exandru I I Mircea
I a' lS:f. Troiţă6o, ou cCiI .a l 'ca,selor din a'propierea IIUănă· tirii
Iez� u:J. ,d in 'se:c. al XVI-Iea61 ş. a . Şi La această comtruc�i.e
tClhmca de l ucru este mult asemănătoare cu acea semnalată
în subsol urile palatului, fără a se ridica însă Ia cal i tăţile
estetice ale aceleia. Mal"erialele folosite sin t : Icărămida
(27 X 14 X 4 Icm), p iatra sub formă de bol ovani 'cu muchiile
f�ţuite şi monarul . Lipsesc Idalele de pialtră . FUrlldaţi a zidu­
ru lor es,t e de 0,40 1ll, Idestul de superficială, <ca de fapt l,a
toate ziduril e din sec. al X V-XVI-lea ale acestui complex.
arhi tectonic 62
Arlternarea dintre cărămi dă şi piatră urmează ritmul În­
tîlnit şi l a ceaaaltă ,oonstrucţie .
Geea ce 'se ,c uvine a fi menţi'oJlat este .faptul că bol o,v anii ,de
p iauă, ICei mai mulţi arv�llJd Latma ,eXlterioa.ră făJţuÎtă, au
54 Pan a i t 1. P,a nait, op. cit., În "Rcvi ta Muzeelor", VI ( 1 969), 4,
p. 3 1 6 .
55 BIiCltreşlii de odinioarZi, P I . L V U J /7.
56 Pan ait 1. Panait, Săpă!'Itrile de la Slrăllleşti-Măicăneşti. Aşezarea
felldală, În Cercetări arheologice În BIiCltrcşti, Bucureşti, 1 965 , I I , p. 2 1 7,
fig. 1 1 5/2.
57 I b idem, p. 2 1 1 , nig. 1 1 0/5.
sec. a l X I X-lea şi o mare cantitate d e vase din l ut şi sticla din pri m a
jumat a t e a acelLhiaşi seco l .
59 J. Ion aşcu, Vlad Zirra, op. cit., În BIiCltreştii de odinioară, p. 6 2 ,
.
frg 1 � .
60 1 . Tonaşcu, V l ad Zina, op. cit., în Bucureştii de odinioară, pl an ş a .
61 G h. Cantacuzino, Ullele probleme istorice privind aşeziirile medie.
vale muntene în luminCl cercetiirilor arheologice de la Cemica În " SCJV".
X I V ( 1 96.3), 2, p. 366.
�2 Zidut� l e cediţ i i l u i V l ad Ţepeş se adîncesc, faţ.ă d e nivel u l sub­
sol u rrlor, tot l a 0,40 m. Panait 1. Panait, 0/1. cit., Î n "Revista Mu ze elo r " .
V I ( 1 969), 4 , p . 3 1 6.
dimen i u n i m u l t mai mari, care ating 67,5 X 1 3 om63.
î n poflida stăr i i precare in care s-a conserViat casa dom­
neasd mai păstrează cîteva elemente ldi n Idotările ei. în pri­
mul rînd se cuvine a fi notată uşa semnalată pe latura Ide est
şi care corespunde ,axu l ui biserici i Cu rţii . Apoi cele două
ferestre, una găsiltă pe pere t e l e de vest în drepuuJ p i lon uJ. u i 5,
ceaI al tă pe pe retel e de est, în ex'trema lui n ordilCă. Prima
din ferestre începe de la 2,06 m f aţ ă de p av i ment şi este
Înaltă de 1 , 1 6 m şi l ată ,de 0,95 m pe !CÎnd l a exterior devine
o Hşie trapezoidală (0,55 X 0, 1 0 X 0, 1 5 m ) . Fără a mai beneficia
de boltă ,c a l a rf,e,re1Sltfl(;!J.e �:ubsoJ'lIlu'Î pal\.at'll'lui , şi 'alcealsta de la c<lisa
domnească sfirşeşte spre exterior în aceeaşi formă. Cea de
a doua fereastră este amenajată iI1'tr-o porţiw1e de zid ce a
suferi,t modi ficăni ul terioare. Ea are 1 ,3 1 m inălţime ş i 0,95 m '
lăţime, deschiderea spre exterior fiin d de 1 , 1 7 X 0,3 8 m . Par­
tea s u p e ri oară a ferestrei este protejată cu o dală de piatră.
înalte de cca. 3,40 m subsol urile acestei con strUlCţi i sus­
ţineau şi ele un şi r ide camere, mult înălţate faţă de n �velul
curtii bi erucli i Idi n imediata apropiere.
Concluzia care se Idegajă d i n anali2)a materialelor şi a
tehnicii Ide l u cr u la cele două obie c ti r v e oferă s u f i c i ente argu­
mente peJLtru a .le cou1Sidera cOoc1Itempor. au1e s·au într-'o succe­
siune apropiată. î ntr-adevăr, şanţul r/. 1 desdhis Între zci dul
de est 1<111 cetă ţi i şi 'cel de vest al caselor a doved i t că funda­
ţia n o u l u i ed i Gci u porneşte d in t r-'u n strat gros de !Cărbune,
pămînt inroşit, bucăţi mari de chirp.ic. în acest strat, î n afara
fragmen t elor Ide Ivase şi cahle, s-au găsirt trei d i n a rj Ide argint
emişi de FeI1dinand I ( 1 5 2 1 - 1 5 64)64. Cum toate raceste pie�e
sÎnL surpri nse f n tr-un n i ve l ce i n d ircă în mod cert un mare
incendiu, şi cum ultima moned ă p o art ă data de 1 5 5 3 t reb ui e
să adm item că această casă a fost ridtiGlItă ,după j a fu l otoman
din 2 8 februarie 1 5 54 65.
î ncep u te în p rim i i săi ,ani de dom n i e I l\lc rările Ide l a
Curtea domnea� ă nu numai c ă n u s-au sistat d upă exil area
l ui M i rcea Ciobanul în Etiopia66 c i s-au am p l i ficat . N oul
domn, Pătraşcu cel B u n , sosit în m ar t i e 1 5 54 În ţară, nu a
ocol it BlI'cureşr i i , pr im ul său document i n tern fiind dat d i n
acest or a ş l a 2 5 m a i <lJcel an . 67
AnaJizaJte tn an samblu, h risoavele l ui Înt emuse aproape
în aceeaşi măsură a'tÎt ta Tîrgovi şte cît şi la B uc u reşt i . 68 Ca
atare, reşed i nţa de pe Dîmb ov i ţa nu putea rămîne ruinată
pînă la nedorita, ele către boieri , reven i re a l u i Mi rcea Cio­
banul din i an u a ni e 1 5 5 8 .
Astfel cera d e a patra mare et apă de constfLuCţii la Curt ea
domnească din Bucureşti se conturează ca un rezult<IJt al mă­
suri lor vO.ievozilor de la m i j locul sec. al X VI-lea. Cu Icasele
domneşti Ide pe latura de est se încheie în alc est ansamblu
slsteunuJ. ele a e clădi c u cărămidă şi bolovani de p i,atră. De
fapt, fenomenul este confirmat ş i la Sf. Troiţă acolo u n d e
urmaşul l uri Mi rcea Cioban ul, A lexandru al I I-lea M i lcea va
ri d ica p aJra t u l său din cărămi dă69. Sistem u l acesta se constată
la Curtea domnească d i n Bucureşti numai în sec. a l X V I - l ea
deşi fn 11 umeroase a l te părţi e l , se îndlneşte din sec. al
X I V-l ea7o sau chiar ma i de t i m p u ri u7 1 . ·· 1 e ste în u l ti m ă
instanţă o rel uare vremel n �că a unUii vechi procedeu roman
transmi În zona bal can ică prin civi lizaţia bizantină şi a p l ica t
l a numeroase monu men te72 . Cu b iserilca Buna Vestire, l a reşe­
dinţa bucureşteană se ap l i că 'I11etolda pereţilor constmiţi d i n
cărămidă cu paramen t u l faţadel o r ,compus d i n Hşii orizontale
de cărămizi aparem al ternate u zone î n g u ste , tencui te, sis­
tem de decoraţie extrem de răspÎndirt de acuiI1l fna i n te73.
63 Dimens i u n i l e bolovanilor de p i atră, �n ge ne r al gran i t , o ,ilează fnl re
23 X 1 7,5 CI11 ., i 67,5 X 1 3 cm.
64 Idcnti ficarea ace ·tor moncde o dat 1'ăI11 n U l11 i smatei Matia
goru\ă că.,.eia fi m u l ţumim. Piesele sfnt Lnvennariate la SeCţia feudală a
Muzeului de iSl orie a m u n icip i u l u i Bucurc5Li cu nr. i n v. .F. 1 30 8 4 , 1 3085,
1 3086 ş i sfnt c mise fn 1 5 29, 1 54 6 , 1 5 5 3 .
65 . . Giurc c u , Istoria BttCltreştilor, p. 5 7 .
6 6 C. C. Gi u r csc u , Iscoria românilor, Bucureşt i , 1 93 7 , voI . TI/1 ,
p. 204.
67 Docnmente privinel istoria Romaniei. B. Tara Românească. veac
XliI!] p. 2 1 .
68 Din cele 68 documente emise dc Pătraşcu cel B u n 1 2 sînt date fn
llucu rc.ît i ş i 1 5 în Tf rgo vi ş t e, Dan BC:'innei, ofJ. cit., p. 3 3 .
69 1 . Ionaşcu, Vlad Zirra, o p. cit., î n B1/.wreştii el e odinioară, p . 6 2 .
70 1 . Barnca, M on/tmente ele artă creştină descoperite pe teritorittl
Republicii Pop1/.lare Romane, în "Studii Teologice", 1 960, 3-4', p. 2 2 5 .
7 1 Mişu Davidescu, MonltmC17te istorice elin Oltenia, Bu.cureşti, 1 96 4 ,
fig. 1 8 , p ri v:i t o are l a biserica etat i i everi n u l u i .
7 2 Acad. H p . M Frren, A p x�l l'e l('ry pa TI Cpe]l. JlOBeHOI1Ha B'bJIrapI'IFI ,
Sofia, 1965, p. 1 4 7, fig. 1 5 7, p. 1 4 9, fig. 1 59, p. 1 60, fig. 1 73 .
http://patrimoniu.gov.ro
Totodată se desohi de, rCU ace as t ă eta p ă , procedeu l completării
edificiului ,central cu clăJdi ri secundare, prin <care de fapt se
extinde palatul datorat lui M i rcea Ciobanul pînă către sHr­
şitul sec. al XVI I-lea.
Formart din cele două clădiri principale, l egate între ele,
paLatul din B ucureşti era consi derat Ide Franco Sivori ca
avînd "mă rime m i j l oc i e " î n 'uim p ce a ce l a de la Tîrgo v işLe
era " mi c dar frumos" 74. A n alizată În lumina noilor descope­
riri descrierea ldin 1 5 74 a l u i P ierre Le sc alo pie r75 n u co�es­
punde edi fi c i u l ui central a.[ Curţii Idomneşti în till11p ce i n­
formaţia l ui Jacob Bon gars, p rezen t În B uoureş!i la 27 i unie
1 5 8 5 , fn care se fa'c e apfCJcierea că pal<IJtul domnesc de pe
Dîmtbov.iţa, eMe Id i n piatră, merită a tfi l uată :tn �eamă76.
Amenajat d i n p i a t ră şi 'c ărămidă palatu l 'vorievodal d i n
Bucureşti IVa avea d e înfruntat marea ocupaţie otomană d i n
augu s .t-lJ1ooi 'ernhr i e 1 5 95 'i nltlf�nld r n oei dJe-<lJI VI I -,le·a veac
ş u brez i t de i ncendiul provocat de ostaşii lui Sinan Paşa. Un
nou 'OOv,erime nt va Ifi d atrolf,at , cîteva decenii m a,i tÎ'rz i' u , meş­
terilor lu i Matei Ba arrab.
Resume
Les re c he rc h es archeologiqucs, reprises au co ms des annces 1 96 7 - 1 973
dans la zone de l'Ancicnne OUl' de J 3 u C aJeS I , ont m�s au jOlllf les
fondations dc la premiere forteresse dc Bucarest, datanl du X I V c siecle,
Ics ffiumilles du c hâ tea l l fort elcve pali' V l ad I ' Empalelir en 1 4 5 8 - 1 4 5 9,
alinsi que les vesliges du P,a lais voi'vodal . onstruite dans l a p artie
centrale de la viile l11oyenâgeusc, la Co m I rincicre avait coml11e element
central l e palais bâli pal' Mircea le Pânre ( 1 5 4 5- 1 5 5 4 ; 1 5 58 - 1 55 9) .
Les r ec h erc h e ont demoJ1llfc q u e p o m re a l ise I' CCl e d i f i c c on s'est
servi des m u rs du château fort, qu'on a doublcs dans cenai n es por­
tions de p.arois de briques et de grosscs pierres appareillees en cassertes.
D'au�re paft, on a uppnime la COl/lf interieure du château fort, obtenant
u.n sous-sol comparuimentc en quat re nefs dc 32 m de longueur et
de 4,65-4 ,80 111 d e largeur. Les berccaux sonl soutenus par des arc s ­
doubleaux faits de briques, I ienes et dalles de gre . Le mode de 1'eal i­
�at ion dcs mUrrs du palais atteste l ' influence des techni q ues byzaJlbines.
'est r o uj ours dans la seconde moitie du XVIc siecle que se s it ue
la construction d'un bâliment jouxlant le paLan s , dc plan rccrangulairc,
c ou v ra n t une superficie dc 1 50 111 2 .
es 1l10nul11ents ont elC d atc s d',apres des l110nnaies emiscs au
XVIc siecle, dont la dcrniere par Fmd inand I ( 1 5 2 1 - 1 564) cn 1 55 3 ,
p a r de l a ceramique, par unc b a g uc , ainsi q u e p a r I 'a n a l ysc strati­
gl'aphiquc du lcrrain compris cntrc les dcux cOl'Jn dc bâtimcnt.
I I ressoft des recherches que les indicar ions de Pierre LescaJop i er
( 1 574) selon lesquelles le palais etait constrtLit en torchis ne cor responden t
pas a la reali te.
73 Grig re Ionescu, Istoria al'hit ecwrii 1" România, Bucureşti, J 963,
J , p . 376.
74 ă lc"ir o ri st răini despre ţările române , 1 l.T , p. 9.
75 "Son palais estoir ele c!oiS01J17aKeS de charpertterie remplis de t otchi,
de boue el herbe hachf:e p a nni " , Ap. P . Cern vodeanu, op ci t . , " M I M " ,
1 960, I V, 1 . 4 4 2 . A s e vedea şi Ctil,irO?'i st răini despre ţă rile române,
I T , p. 4 26-4 2 7 .
76 G i u rcscu, Istotia Bllcltreşti/or, p. 6 .
F i g . 1 0. ubso l u r il e Pabt u l u i voicvodal dill sec. al X V 1 - l ea.
ri-
.
 PODOABE DIN NECROPOLA FOSTEI MĂNĂST IRI C01\t\ ANA
_______ L I A M I L ENCOV I C I -B ĂTR INA
Ocazionate de începerea l ucrărilor de restaurare, cerce­
tările arheologice efectuate în anii 1 97 1 - 1 9 7 2 Ja fosta mă­
năstire Comana au ,a.v ut drept scop lămurirea p ri ncipalelor
probleme legate de istoâcul şi evolUţia monumentului.
R�dÎJca'tă în anul 1 5 8 8 de căue marele boier Şerban,
viitorul domn Radu Şerban, pînă În anul 1 728, data închi­
nării sale de către N ilcolae Mavrocondat Sfintului Mormînt,
mănăsti rea Comana a fost unul d i nt re cele mai înfloritoare
l ăcaşuri monahale d i n Ţara Românească.
Refaceri le p rofunde pe care le suferă complexul monahal
în anul 1 700, prill gri j a strănepowl ui ctitorului, marele Icomis
şi paharnic Şerban Cantacuzino, îi i mp rimă u n puternic as­
pect brîncoveneSic.
Din 1 728, n oua admin istraţie grecească nu se mai pre­
ocupă de bunăstarea mănăsti rii. Starea avansată de degra­
dare a monumentului reclamă ca imperios necesară o repara­
ţie capitală şi astfel , în 1 8 5 4 , se procedează la o refacere a
bisericii şi a întreg i i il1Jc i nte.
Prin secularizarea din anul 1 8 6 3 , averi le şi bunurile mă năs­
tirii au trecut în patrimoniul statului, ul timii călugări greci
ce se mai aflau aici au fost nevoiţi să p lece, iar biserica a
deven i t bi serica parohială 'a satulU'i.
Potrivit izvoarelor Idocumentare, pronaosul bisericii a
selwit drept l oc de Înmormîntare l uu Radu Şerban 1 unora
dintre descendenţii săi prin cele [d ouă fii ce, A ncuţa şi El ina,
căsătorite cu N icolae Pătraşcu şi respectiv Constantin postel­
nicul Can tacuzi no.
Vom enunţa foarte pe scurt în cele ,ce ufimează, aceste
şt i ri.
După ce În anul 1 6 11 este n evoit să p ărăseaSică scaunul
Tă rili Româneşti, Radu Şerban se refugiaza Împreună cu în­
treaga familie la Cur'tea imperială de Ja Viena, unde se şi
săvîrşeşte din viaţă în 1 620, iar ca un înalt semn de preţuire
este Îngropat în catedrala Sf. Ştefan ' . î ncă d i n an ul 1 6 1 8 ,
îşi căsătorise fiica mai mare, Ancuţa, c u u n alt pribeag,
1 N. I o rga, Swdii şi dowmente c/� privire la istoria României,
voI. IV, 1 902, p. CXL I I (cf. L. Crach, către arhiducele Leopold " I nns­
bruck-Statth. Arhiv", IX, 1 1 8 , n I'. J 07); idcm, Despre CalJtawzini, 13ucu­
reşti, 1 902, p. L V ; idem, Ist o ria românilor In chipuri şi ico ane , Craiova,
1 92 1 , voI. 1, p . 1 2 ; idem, Sa te şi măI1ăsl'iri din România, Bucureşti,
1 905, p . 2 4 5 .
P I . 1 . D ispo1Ji ţ i a mormi n telor d i n pronaosul biser.ki i .
10
http://patrimoniu.gov.ro
------
N i'colae Pătraşcu2 mort la scurt nimp, î n 1 627 ş i înmormÎn tar
În biserica sîrbeaSică de la Raab3.
Abia În ,anu l 1 640, în urma intervenţiilor l u i Matei Ba­
sarab, domn i ţa Ancuţa reuşeşte să se în toarcă împreună cu
unii membri ai famil iei sale în ţară şi să-şi recapete cea mai
mare pa rte din avere. Totodată, aduce osemintele tatăl ui şi
ale sOţului său, rdnhumîn d u-le în pronaosul mănăstirii Co­
mana4. O piatră de mormînt af.l ată la M uzeul Ide artă al
R . S. Român ia5 - luată în d i scuţ!Îe de A l . Lapedaw Încă
din anul 1 909 6 - �i Ica..re după părerea noastră a fOM
pusă ori h a,cea daltă ori mai degrabă ,d upă oîţiva ani,
arată că acoperă " o asele robilor lui D��mnezeu 1 0 Radţţ
Şerban Basarab v o i ev o d Şl ginere-său, Petra)�oţ Nicolae­
Vodă " .
în momentul intoarceri i î n ţară a donmiţei Ancuţa, Îm­
păratul Ferdinarlid ,ai I I I - lea îl opreşte la Viena pe fiul a'ces­
teia, Mihai l , urmărind să-I folosească ,d rept pion al politicii
austriece in ţăril e române şi mai ales În A rdeal? I n terven­
ţ.iile lui Matei Basarab, ce dorea să-I formeze pe tînăr ca
urmaş al ·său, ,se V'O r dovedi za,darn>Î>ce, Vj'ena refuzrÎnd ca te­
goric veni rea l ui Mi hail in Ţara Românească8.
2 1. lonaŞcu, 13asarabii In tabelele gellealogia, "Swdii şi articole de
iSlOrie " , nr. X V I I , 1 972, p. 1 28 - 1 32, rabela C; . Iorga (Despre Can­
taCttzini, p. L V I şi Is t oria romanilor In chipuri şi icoane, voI. I, p. 4 2) ,
consideră că această căsătorie rur fi avut loc după moartea l u i Radu
Şerban.
3 1. Ionaşcu, op. cit., loc. c i t . ; N. Iorga, op. ciI . , p. 1 2 , (cL Cronica
lui K rallS, în "Fontes Rerum Austriacorum, Scriptores " , 1, p. 1 3 5 - 1 36).
4 Hurmuzaki, I V 1 , p. 6 1 0, n r . DXXIV , p . 6 5 1 , n I'. DLX X V T I ;
p. 6 5 4 , n r . DLXX X I I ; N . Iorga, Socotelile I3raşovllllti şi scrisori roma­
nesci către sfat în secolltl al XV Il-lea, Bucureşti, 1 899, p. 50; idem, Despre
Cantawzini, p. LV I T I-U X ; idem, Socolelile SibiU/IIi, Bucureşti, 1 899,
p. 1 9.
5 Inscripţii medievale ale României, voI. I, 1 3 95-1 800 - OraşIII
Bllwreşti, Bucureşt i , 1 965, n r. 6 4 3 , fig. 1 03 , nr. de inventar h Muzeul de
artă al R.S. România - 4 3 6 5 ; Cat alog /ti Muzeului Naţional, publicat
de Gr. Toc.i lescu, Bucureşti, 1 906, nr. 1 6 .
6 A I . LajJedatu, Două inscripţii de la Comana, ,,13 M I " , voI. I I ,
1 909, p . 1 2 2 . Analizînd textul inscripţjei, c e cuprinde numeroase erori,
amorul conchide că ar data din a doua j u m ă t ate a secol u l u i al X V I I I-lea,
cind amintirea vremurilor şi a evenimentelor legate de viaţa celor dai
voievozi, era deja uitată. Vom reveni mai jos 'asup ra acest ei dată�'i Încer­
cind, pe baza unei noi alrgumelll ări, să o pl asăm la m i j locul seco l u l u i al
X V I I - l ea.
1 Hurm uzaki, I V 1, p. 6 5 2 , nr. DLXXV l I I .
8 N . Iorga, Swdii şi doc/tlnente, voI. I V, p. CCl ; idem, Despre Can­
tacuzini , p. L V I I -LV I I I .
 N emulţumit, p ierzînd speranţele u n u i aj utor austriac pen::
tru ocuparea tron u l u i TăI,iti Româneşti, Milha,i:l reuşeşte sa
plece în regiunile căzăceşti, ÎI1icerdnld să obţină cu aj utorul
cazaci lor tron u l uneia din ţăril e române9.
Dar, la 1 9 septembrie 1 65 5 , spre l i niştea lui Gheorgihe
Ştefan , ce se credea an:el1Ji n ţat de prezenţa, în vecin ă t atea
Mol dovei, a l ui M i h a i l Pătraşcu, trupul tinărul u i , mort de
ci umă în "ţinuturile căzăceşti", este transportat prin l aşi spre
�j 'ara R omânească 1 0 .
La 9 septembrie 1 6 56, Constantin Şerban voievo,d, fratel e
vitreg al domniţei A ncuţa, într-o scrisoare aldresată împăra-
1LI 1 ui Ferdinand a l I I I-lea de Habsburg, aminteşte cu d uioşie
de ,cel ,ce a fost n epotul său, Mihail Pătraşcu 1 1 . Izvoarele
nefiind sigure În ceea ce priveşte l ocul său de inmormîntare,
s-a presupus că a fost Îngropat la mănăstirea Comana 1 2.
O ,l espede ,de mormînt, fragmentară ş i f isurată, descope­
ri,tă în timpul cercetărilor ameologice 13, confiI1lnă această
ipoteză, precizînd de asemenea, că tot aici, alături de fiul
său, îşi are mormîn t u l şi Id omniţa A n cuţa : "Supt�t această
piatră răpaosă Doamna Anwţa, fata bătrînuhti Serban Ba­
sarabă-voievod, soţie lui Pătraşco Mih. voievod, împrelmă
C/-t fiul său Mihai Pătraşco-voievod" , Starea fragmentară a
inscmpţiei face illllposi b i l ă cunoaşterea i n tegral ă
tului său .
Data morţii A ncuţei n u este cunoscută c u precizie. Fapt
cert este că un act de la Radu Leon, din 7 februarie 1 66 8 ,
Cautacuzi n i lor şi textul inscrippm : "A·c easIă ?mă piatră,
aceste trei ţărîne acopere: a bătrînului Şărban-Băsărabă­
voievod, a lui Drăghici Cantacuzino, veI spătar . " şi a lui
Costantin veI peh . . . " . Fără Îndoială, această p i atră a În­
loclui,t-o pe cea deja existen tă ş i prezentată mai sus, ,care
rr.enţiona nurr.ele l ui Radu Şerban şi al l ui N icolae Pă­
traşcu24. Lui Şerban Cantacuzino nu i s-a părut a fi neces::tr,
sau poate ni'ci obli gatori u, să îns'crie pe noua lespede alături
de numele i l ustrul u i său străbunic a l tată l u i şi al f ratelui,
pe ,cel ,al l u i Nicolae Pătraşcu care n u fusese decît soţul ma­
tuşii sale ,d i n spre b unică.
I n timpul războ i u l u i ruso-turc ,d i n 1 76 8 - 1 774, s u h
aceeaşi lespede (lo,c notat cu M . I . ) a fo�t Înmormîntat un
ofiţer rus, osemi ntele lui Radu Şerban şi a,l e urmaşilor săi
făind )ngrămădite l a extrel11i tatea de vest a noului J110rmÎnr
practIcat.
I nscripţi, a aflată pe o ,can delă astăzi d i s părută25 arată că
fusese aşezată pentru a l umina lo.cul sub ,care "Zace roaba lui
D-ze�t Mariia, soţia hti S(erban) C(antacuzino) v (e) I COm
(is) în mănăstirea Comanii, hmm�t! s (ve) ti Neculae, gen
(arie) 5zile I (ea) t 7204 " ( 1 696),
Data morţii Mariei este confiflT. ată de inSicripţia gravată
a ,conţinu­
pe u n taler hexagonal din argint aurit dăruit mănăstir i i
Mărgi neni de către Şerhan Can tacuzino pentru pomenirea
păru n ţ i lor Drăghici şi Păuna . . , şi a soţ14lui mie�t Mariei,
"

care p,"istăvindvt-se la v(ă)-l(ea)L 7204 gen(arie) 5 zile, den

Întăreşte f iicei m a i m i c i a l u i R a d u Şerban, "Elinei postelni­
(easaCantawzino şi fiilor săi, după moartea surorii sale
Ancuţa, satele, moşiile, rumânii, ţiganii cîţi se trag de la
moaşa lor Anca ot Coiani" 14. Deci l a această dată, Anca
este moartă, iar l ipsa urm aşilor15 face ca averea să fie trans­
misă surorii şi nepoţJilor.
In anul 1 667, Încetează din v iaţă cel mai mare fiu al
El inei, Drăghici Cantacuzino. Trimis la Constaminopol de
către Radu Leon pen tI1U a Întări priwlegiile ţări i pe lîngă
Poartă şi pe voievod în domnie 16, se să'vÎrşeşte ,ajc i , d upă
unele izovare ,de moarte bună 17, ,după a l tele Ide c i u m ă 1 8 sau
de o mînă d uşmană 19. Trupul îi este adus în ţară de către
fratele său, Şerban Cantalcuzino, viitorul domn, şi Îngropat
la mănă'st,irea Comana20.
In 1 684 " în vîrstă tînără, neîns14rat" 2 1 , moare cel de al
doj,lea fi u al l u i Drăghici CantalcuZlino, Constantin, şi este
îngropat alături de tatăl Său22. Data morţ i i ,apare pe un
sfeşnic descoperit IÎn t i mpul 'cer,cetăriJlor la ,calpătul mormSn­
tului său, l ucrat d i n piatră şi decorat pe trei d i n cele patru
laturi cu motive vegetal-florale, :iar pe a patr,a cu acvila
bicefală, p urtînd deasupra următoarea inscripţie: " Constan­
din Cantac14zino veI peh(arnic) gen(arie) leat 7 192" ( 1 684).
La reînhumarea lui Constantin , În 1 69 1 , s a u mai curînd
cu ocazi a refacerilor d i n 1 700, Şerb a n , un alt fiu al hllÎ
D răghiei Cant<l!cuzino, 'aJşază �îngă O's ,emimele 's trăbuniculrui,
Radu Şerban, şi ale l u i Nicolae Pătraşcu, pe cele ale tatălui
şi ale fratelui, acoperi ndu-le cu o frumoasă lespede din
marmură albă23, ce se află ş i astăzi În colţul de sud-est al
p ronaomlLUi , in al cărui cîmp, Încadrat de motive vegetale,
apar reprezentate stema Tării Româneşti, acvil a bi'c efală a
9 Idem, Swdii şi doCltmente, voI. I V, p. CCLVII, nota 1.
10 Idem, p. CCLX X I T .
11 I dcm, p. 2 4 5 , doc. nI'. LXXXI.
12 1 . Ionaşcu, Of!. cÎl . , loc. cit.
1 3 Refolosita 7n amenajarea pardoselLi de l a Început ul secoluLui al
X I X-lea,
1 4 C. Razachievici, Domeniul boieresc al lui Radu Şerban, "Studii -
Revista de istorie", 111' . 3, 1 970 (cf. N. Iorga, Despre Cantamzini,
p. 72-75 ).
15 Anca şi Nicolae Patraşcu au avut pauru copin: GavriLaş ( 1 6 19-
1622), Ilinca (1624'- 1 654 sau 1 65 7) , Mihail ( 1 622-1 655) şi Ancuţa
( 1 626 sau 1627(?) Înainte de 1 667).
16 Banul Mihai Call1'acuzino. Genealogia CantaCitzinilor,
-
facerea fie-sa Mariei" 26. Aceste două i n foJ"lT,aţii sînt COIl11 -
pIetate de u n fragment d i n lespedea de mormînt a Mariei, d i n
marmură a l bă, d escoperi t Î n t i mpul săpăturilor ş i care
p rezintă următoarea i nscripţie: ,, (supt �t) această piatră
Mariia odihneşte de b/1.nă viaţă, şi să pomeneşte, soţul hti
Serban Cantacuzino veI comis . . , unsprezece ani deplini au
vieţuit" , Genealogia CantacuzinilO1-27 menţionează că fetiţa
născută de Maria "a murit pnmcă", înaintea mamei sale.
Credem ,a fi mai apro p iată de adevăr i n formaţia conforr:n
Icăreia mama a decedat în urma naşterii fet iţei care a m U r I t
d u p ă scurt ti mp, a ş a ,cum relatează şi i nscri pţlÎa gravată p e
talerul a f l a t l a mănăstirea Mărgineni, deoarece n i căieri, p e
n i'ci u n obiect d ă r u i t mănăstirilor pentru pomeni rea soţiei
sale Mari a, ş i sînt dest u l de n umeroase, Şerban nu ami nte�t(:
n umele fetiţei alături Ide al mamei . Pe ,de altă parte, n l C]
un ,d ocument nu aminteşte 11Ii ci pe această fetiţă şi n ilci vreun
alt copi l de-al lui Şerban Cantacuz i n o a j uns l'a vîrsta tinereţi i
sau a nmlJturităţi i . Dacă a existat îmr-adevăr u n cop i l a l co­
misului, năSlcut din prima căsătorie, el a murit timpuriu şi
este foarte probabil să fii fost Înmormîntat alături de mam8
sa, la mănăstirea Comana.
Cînd va muri , în a n u l 1 709 28, Şerban Cant<l!cuzino v a fi
îngropat conform d i.spozi ţ i i l or sale tot la mănăstire� qo.�
mana29, fiind ultimul mare boier ce se înmormÎnteaza aICI .
24 ReluÎnd discuţi:l Începuta la not:l 6, nu ptl" em � ccepta datarc:l
lespedei, ce a acoperil la un �om�nt dat mormll� tl1l 1�1 Radu Şerb�n
şi Nicolae Patraşcu, În a doua Jumatate a secolulUI �I XV.l I I-lea pentlu
că cel tÎr:ciu la ÎnceputuL secolului al XVII I-lea, eXista pJanra de mor­
m int: pusă de Şerban Cant.acuzino, ce menţionea�ă ca acopera �semmt�le
lui Radu Şerban, Draghici şi Constantin Canta� u7..lno. C? a dou � ,111Scnpţle,
cafC să fie pusă În a doua jllmataLe a secolulUI, nu mal avea. mOI un rost .
Problema credem ca poate fi rezolvată 7n urmatorul sens: 111 1 640, ose­
mintele lui Radu Şerban şi ale lui N icolae Paţraşcu sînt puse 7ntr-ul1 111or­
m7nt C0111un, Fa,ră să aibă piatra de mormînt (sitttaţia Ancll\ci, abia sosit�
În ţară, era destul de dificiLa şi este posi�il }a fi .�m7n.:tt p u:,:,rea unei
lespez,i), sau dad a avut una, aceasta a disparut, f�md mloctuta de cea
În diSCUţie. Asemănarea flagranta, atît În ceea ce pnveşte �uc.tlIl llterelo�
cît şi aspectul general, Între aceasta lespede ŞI cea a dOI!'mţel !-ncuI<l ŞI
a lui Mihail, descoperita 7n urma sapat uri.]or efectuate, ŞI da>tat,:t Cll pre­
cizie În a doua jumatate a secohLlui al . �VII-lea, demo:,str�aza contem.:
pOJ'aneitarea lor, �iind poate opera acelu'Ia.5 1 r:neş'ter. .Con� lderam �stfd, ca
piatra ce poarta numele lui Radu Şerban :51 al lu � Nicolae � ?a�raşcu �
fost aşezată oda'ta cu lespedea ce a acopent mO�'mlntul An Ca.II ŞI �I L;1l
Mihail , conform ultimelor dispoziţii ale domniţei Ancuţa, . proba�,,J, In

Bucureşti,
1 902. Publicata şi adnotlata de N. Iorga, p. 98.
1 7 Ibidem.
18 Radu_ Popescu, Isto.riile domnilor Ţării Româneşti. Cronicile me­
dievale ale României, voI. IV, Ed. Academiei R.P.R. , Bucureşti, 1963,
p . 136.
1 9 Istoria Ţării Româneşti, 1290-1690. Letopiseţul Cantacltzinesc,
cd. Consl. Greceanu şi Dan Simonescu, Bucureşti, 1960, p. 1 57.
20 Vezi notele 16 , 17, 1 8 ; N. Iorga, Inscripţii din bisericile româneşti,
Bucureşti, 1 905, fasc, I, p, 87.
2 1 Genealogia CamaC/tzinilor, p. 1 09.
22 N . IOTga, Inscripţii din bisericile române,H i, loc. cit.
23 N, Torga, Inscripţii din bisericile româneşti, loc, cit.; AI. Lapedatu,
Mănăstirea Comana - Note iSlOricc, "BCM T " , nr. 1 , 1 908, p. 1 2.
acest fel explicîndu-sc şi erorile (ca NicoLae Pătraşcu ar fi fost 1I1mor­
mÎntat la Beciu (Viena) ca şi R adu Şerban, �a a murit l'a . batr!neţe . »de
boala podagrei" ca şi soorul sau, şi că osemmtele celor .dol vOJevozl. a�
fost aduse l a Comana În uimplU"i diferite), pe care le conţ,me textul pfll�Cl
inscripţii, aJcăll1it fara îndoiaLa de 'persoane ce nu cunoŞteau prea b111e
Împrej urările morţiL celor doi voievozI.
2S Inscripţiile medievale ale României" n r. � 194; G, Se:,�re.'1nu, . c..an-
dela de argint a Mariei Şerban Ca17tac/tzI7?0, m "Bucureşti , ReVista a
Muzeului de istor,i,e a municipiu lui Bucureşti, an I, 1935, p. 77.
26 177ScrijJţiile medievale ale României, nI". 85 1 .
27 p. 1 l0.
2 8 Biblioteca Academiei R. S. România, ms. nr. 1 320.
29 Genealogia Cantacltzinilor, p. 1 1 0- 1 1 1 .

11

http://patrimoniu.gov.ro
 2 3

4 Sa Sb

Ba
9

Fig. 1 . 1 ne! sigi lar de aur, mormîntul XVI.

Fdg. 2 . Năstu raş din argint, mormîntul V I I.
Fig. 3. Inel sigilar din bilion, mormîntul X IV .
Fig. 4. Inel-verighetă din arg;int, mormîntul VII.
Fig. 5 . a, b. Inel sigilar din arg;int,
mormîntul V I I b.
F ig. 6. Cop ă de îm b răcă m i n te, mormîntul II a.
Fig. 7. Năsturaş de argint attrit, mormîntul II.
Fig. 8. a, b. I n el de aur, mormîntul I I I .
Fig. 9. Cercei d!' aur, mormîntul I I I .
Fig. 1 0. Ac d e văI, mormîntul I I I . 10

http://patrimoniu.gov.ro
11

12

13 14

15

16

17 18

Fig. 1 1 . Ace de văI, m o r m Î n lui I I I .

Fig. 1 2 . Bumbi de argint filigranat, mormÎnnll l V.
Fig. 1 3. Cercei În forma de lacat, mormîntul I V .
Fig. 1 4 . J nel d e aur, mormîntul IV.
Fig. 15. Parta de argint, mormîntul I V.
Fig. 1 6. Catarama din argint aurit, mormîntu l IV.
Fig. 1 7. Veriga din arama arginnată.
Fig. 1 8. Inel sigilar din argint, mormîntul X I I .

http://patrimoniu.gov.ro
 Adă'llga,1l1 că aici este înmormîntat, d upă Ice cîţiva ani a
l ucmt icoane pentru Matei B asarab, doamna Elina şi mitro­
pol itul Teofil , şi fostul episcop de I neu, Longhin (sau
Lazăr), descendent a l fam i l iei Brancovici, care în urma neîn­
ţelegerilor cu autorităţile maghi are, se refugiase În Ţara Ro­
Il1dnească, l a mănăsuirea Comana30.
După ,căderea l ui Ştefan Vodă, ,[a sHrşi,tul anului 1 7 1 5 ,
Canta,cuzinii pierd poziţiile lor predominante î n rîndul boie­
rill1ii româneşti, domn itorii fanarioţi favor izînd pătrunderea
tot mai puternică a influenţei greceşti . Mănăstirea Comana
lintră·, odată cu Închinarea ei în anul 1 72 8 SHntului Mor­
mint, sub aldministraţia călugări lor greci şi nici un eveniment
nu-i poate sdhimba drumul spre o lentă dar si gură decadenţă.
Ne propunem ca în cele ce urmează, să ne ocupăm in
primul rîIlld de descrierea, sub aspectul aI1tist�c şi stilistic, a
obiectelor de podoabă descoperite in urma cercetării necro­
polei ,din pronaosul bisericii fostei mănăstiri Comana . în al
Idoilea rînd, ,coroborînd alcest material cu elementele strati­
grafice, ou izvoarele epigrafice sau narative mai sus prezen­
tate, să încercăm a obţine o Încadrare Icronologi'că cît ma,i
precisă 'a lor, cît şi, uilide este posibil , o identi ficare a 1110r­
miJ1ltelor în care au fost găsite, acestui scop datorîndu-i-se şi
partea i ntroductivă a studi ului de faţă.
î nainte de p rezentarea materi alului, sînt necesare cîteva
precizări privind necropola p ropri u-zi să.
Ce1lle 21 de morminte I(L�p 'r inse �n 'Prona'o SLll bi serÎ'o1i
(pl. 1 ) au p utut fi Încadrate cronologic (în limite destul de
largil de altfel) mulţumită celor trei pardoseli all llenaj ate pînă
la refacerile ,din 1 8 54, şi datate cu precizie31.
Stratigrafic, apar dar două etape in Icare au fost, În
mod freovent, practicate 1nmormÎn tări. Del imi,t area este ofe­
rită de ,cea de-a doua pardoseală, amena jată la mijlocul se­
col ului al XVII-lea, şi care constituie un " terminus ante
guem" pen t r u m o r m inr.ele pe care le s uprapune (n1'. XVI,
XVII, XIV, VII, II) şi un "terrnÎnus post guem" pentr u
cele ce o intersectează (VIla, VIIb, IV) - men ţionă m doar
mormintele ce au prezentat drept inventar p iese de podoabă.
Documentar, aici 1Cl1l10aştem înm ormîntări doar pînă in
primul decen iu al secolului al XVII I-lea. Arheologic, s-a
constatat că şi în ,a doua jumătate a secol ului al XVII I-lea,
În pronaos, s-au mai efectuat înmormîntări (puţine Însă) ,
cum este oazul mormîntul u i n 1' . II şi al mormîntulu i n1'. VIIb,
datat după cum se va .v edea, post 1 762. U I,timul paviment,
amenajat l,a începutul secolului al X I X- lea, n u mai este de­
ran jat Ide nici o înmormîntare - marcîn d precis momentul
Îl1Icetării funcţionării pronaosului ca necropolă.
Am arăJta:t 'mai sus că doar o parte dintre mormi ntele
reperate, n ouă la număr, ,a u conţinut oblÎ.ecte de i nventar
reprezentate prin bi j uterii . Restul, în marea ma joritate deran­
j ate cu ocazia reÎnhuJl11 ă rilor rituale sau a suprapunerilor, au
fost lipsite de il1Jventarul pe ,care probabil l-au avut.
Materialele din care au fost executate podoabele desco­
perite sint: aurul, argintul şi arama. Este necesar să men�io­
năm !Că totalitatea p ieselor de aur ,au un titlu ridicat, stabilit
de altfel cu mare strioteţe prin statutele de breaslă, Între
1 8 şi 20 de carate32.
PRIMUL NI VEL DE î NMORMîNTARI - prima
etapă, 1 5 8 8 - mijlocul secolului al X VI I-lea.
în p ulberea Ice ,alcătuia 'conţin utul mormîntul ui notat cu
nr. XVI, s-a găsit u n inel sigilar din aur (fig. 1 ) (8,35 g;
diam . int. = 1 5 mm; diam. ext. = 1 8 I111 m ; diam. mO!1turii =
1 2/ 1 5 mm) , deosebit prin robusteţe şi simpl i-t<IJte. Veriga,
ovală în secţiune şi uşor ,aplauizată spre interior, este turnată
odată 'c u montura. Aceasta, de formă ovală, este hordată 'ou
un chenar obţinut din mici ceI'lculeţe stanţate, unele şterse
din cauza uzurii. în 'centru , fnscrisă într-un oval , se află
incizată o cruce 'CU opt br,aţe (croi x etoilee) Icompusă d intr-o
cruce latină cu braţele uşor aocentuate la extremităţi (rc roix
pOltencee) , suprapusă ,de o cruce a Sf. Andrei, lI1laJIÎ. redusă oa
30 N. I or g a, Istoria bisericii româneşti, vol. I I , ed. II-a, Bucureşni,
1 929, p. 3 5 2-3 5 3 ; C. C. G i u res c u, Istoria Românilor, vol. III, partea I ,
B I IGITcşti , 1 94 2 , p . 372.
31 Inainte de lJ'efacerea din 1 8 5 4 , b iser ica a avut trei p ardosel i : pt1irna,
amcllJaj ată În 1 5 8 R - 1 5 89, momentlll construqici biserioii, a do u a, l a
mijloclIl secolului a l XVII-lea, Î n tre 1 6 6 2 ş i 1 667, şi u l t i m a , î n pr im u l
deceniu al se col u lu i al XIX-lea.
32 Şt. Pascu, M�şteşugurile In Transilvania, plnă în sec. al XV II-lea,
1 9,5 4 , p. 202.
14
http://patrimoniu.gov.ro
dimen si un i . D e j ur Împre j u r, precedat ,de o cflVce33, este gra­
vat c u litere ,chirilice d e ti r ar n umele posesoarei H H HTU A .
Compoziţia pecetei sugereaza i deea că, deşi opera unui meşter
ICical probab i l din secolul al XVI-lea34, d uctul l iterel or fiind
caracteri stic acestei perioade, tipul acestui i nel este p utern ic
i n fluenţat ,de piesele similare luc faJte În Serbi a în secolul al
XIV-lea şi mai 'ales al XV-Iea3s.
Documentele şi i nscripţiile din secolul al XVI-lea şi al
XVII�lea amintesc de numele de Neacşa destul Ide frecvent36,
niciodată însă nu este menţionat În legă-tură cu mănăstirea
COlll1ana, cu 10cuDile Îl1Jcon j ură'toare37 sau cu familia lui R adu
Şerban38. în aceste condiţi i , o incercare de identificare a mor­
mîntul u i este destul de d i ficilă. A aparţinut probabil unei
boieroaice cu proprietăţi În zona mănăstirii Coman a, de­
cedată l a sfîrşitul secolului al X VI-lea sau inceputul celui
următor şi Înmormîntată aici.
MormÎintul n I' . XVII a con ţi n u t doar un mic n ăst u raş
din argint (fig. 2) (cu dimensiunile ,de 5/8 mm), fOI1mat din
trei gheare ce prind o peruzea. Analogia cu năsturaşii de
provenienţă tmnsilvăneană descoperiţi la Buda, în mormîntul
l ui R'adu Postelni,cu39 { + 1 5 8 1 ) , conduce la dararea lui şi i m­
p licit a mormîntului, la sHrşitul secolului XVI - Înlcepuwl
secolului al X VI I-lea.
Apa'rţinÎnd mormîntu l u i n r . XIV, m e n ţ io n ăm un i n el
si g'ihr din biHon, (f,ig. 3) (4 gr. ; diam . jnterj·or = 1 7 mm ; diam .
exterior = 1 9 mm ; diam. monturi i = 1 3 ,5 mm), ca tip destul
ele des Întîlnit în ,arheologi'a medievală românească . Veriga,
semicir·culară În secţiune, turnată odaltă cu ,clhaton-ul, din
punctul din care începe să se lăţească spre montură este
ornamentată cu l in i uţe longitu dinale şi transversale ce akă­
tuiesc un del icat decor in formă de alce de brad. Pecetea
poartă, in interiorul unei borduri ,continue, un simulacru de
stemă foarte rudimentar reprezeJ1ltată prin linlÎaturi curbe,
timbrată Ide un grup de incizii ce par a sugera o coroană
stilizată.
Acest ,decor ,a.p are într-o primă formă Încă în secolele
X I V şi X V, la inelel e alcătuite ,d i ntr-un disc l�pi t de o verigă,
cara,cteristice perioadei lui Mi rcea cel Bătrîn (Cetăţen.i40,
Verbicioara4 1, Guruieni42, Măi,căneşti43). în a doua j umătalte
.a secolului al XV-lea sînt repeTate pe o arie foarte Întinsă,
d i n Maramureş, la Giuleşti44, pînă in Ţara Românească, la
33 Crucea, ca element ce marchează Începlllld u ne i inscripţii, sau care
despartc cuvintele u n ei ,i'nscripţii, este În t î l n i t ă din sec. al XIV-lea, dar
es te car.acteristică se co l el o r X V -XVI (ex. V . Drăghiceanu, Curtea Dom­
nească din Argeş, " BCMI " , 1 9 2 3 , p. 6 5 ; P. Chihaia, Date în legăwră Cit
biserica vechii Crlrţi Domneşti din Cîmpuilmg-MrlScel, "Bi serica Ortodoxa
Română", LXXIX, nI'. 1 - 1 2 , 1 96 1 , p. 1 0 4 7 ; foI. MÎrţu, R eprezentarea
florii de ain pe inele, "SCI A " , nr. 1 , 1 969, p. 1 23 ; Marin M. Popescu,
Podoabe m�dievale în ţările române, Bucureşti, 1 970, nI'. catalog, 1 1 3 ,
fig. 46).
34 D i n u V . Rosetti, Vestigiile feudale de la Suslăneşti, " B M l " , nI'. 2 ,
1 972, p . 28, pl anşa 6/7, fig. 7/2.
35 B o iana Radojkovici, Nakit kog Srba OI XII, do kraja XIIIII veka,
Beog r,rueI , 1 97 1 , p l . nI'. 1 26, 1 27, 1 29. (Despre plfObl e m a păt r u n del1i i po­
doabelor lucrate mai cu seamă În zon a oraş'e 1or dalmaţiene în Ţara Ro­
mânească, vezi Dinu V . Roset t i , op. ciI. . , p. 34).
36 DIR, B, Tara Românească, sec. XVI-XVII, Ind i ce ; N . Stoicesc u,
Dicţionar al marilor dregători din Tara Românească şi Moldova In sec.
XIV-XVII, B u c ur eşt i , 1 97 1 ; Inscripţiile medievale ale României, voI. 1 ,
I nd ice : DR 1- 1 , voI. X X I , J ndice.
37 Două ştiri, u n a din 26 iunie 1 5 8 4 (DIR, B, Ţara Romârrească,
sec. XVI, voI. 5) cea l a l t ă d i n 20 i u n ie 1 6 40 (Şt. D. Grecean u , Gcnealogiile
doclIIncntate ale familiilor bo ie reş ti, vol. l I , B uc u reşt i , 1 9 1 6 , p. 4-7)
a m i n te s c două boie"oaiac cu numele de Neacşa În legălură cu vÎnzar ca ş i
cu m p ă rrur ea u no r moş i i Î n "aml Grădiştea de Jos. Este d e reţinut c ă n u
este v r b a de com una Gră.diştea aflata lîngă Comana, ci d e un s at C\l
accl,� ş i nume S<Îlt ua-t Î.n Olt e n i a .
38 Un doc u m e n t din 1 6 ap'·. 1 5 77 aminte�te de o Neacşă, n epoat:i
a unoi surori de-a l ui Şerban din Jz.vorani, srrăbunica l u i Radu Ş erb an ;
s-ar putea să fie vorba despre aceast ă Neacşă, dar Î11lrudirea prea Înde­
părtată cu Radu Şerban nu ne pe rm i te decît emiterea u nci ipoteze În
acest sens (cL N . StoicesclI, op. ciL . , p. 95).
39 M ar i n M. Popescu, op. cit. . n r . cat a l o g. 1 9 1 , fag. 82; (cf, V . Dră­
g hicea n LI, S'IPăwrile de la Buda, Lapoş şi Tisă"". " B CM ! " , 1 93 1 , p. 1 72,
fig. 2 4 ) .
40 D i n l l V. Rosetti, Samierul arheologic Cetăţeni, "Materiale şi cer­
c etă r i de arheologic". vo I . V I l J , 1 962, p. 8 1 , fig. 7/8.
4 1 D. Berciu şi colaboratorii, Sallliemi arheologic Verbicioara-Dolj,
"SC I V " , an. I T , n r. 1 , 1 95 1 , -D. 2 4 4 , fig. 1 3 .
42 N. Constantinescu, A l . Marinescu, In problema salelor medievalr
de pe Vedea şi Teleorman. Descoperirile arheologice de la Gumieni ,I i
Orbeasca de Jos, "Revista muzeelor", an. I I I, n r . 1 , 1 966, p. 74, f,ig. 2/2.
43 Panait 1. Panait, 11lccpuwl oraşului Bucureşt i în lumina ceratărilor
arheolol(ice, "MIM", Bucureşti, n r . V, 1 968, p. 1 6 , fig. 2 .
4 4 Rad u Popa, Ctitoria mezilor Giuleştmi - lin nou monument din
piatră în Maramureş , "SCI V " , n I". 2 , 1 969, p. 28 1 , fig. 8 d.
 Lereşti45 şi Snagov46. I n a doua jumătate a secolului al
X VI-lea şi în secol u l al XVII-lea, adeseori Întîlnim variante
",l,e '<liceluialŞi m o t�v , î.nsă Vle,ri ga şi ,ohalton41147 dnt ,îh,tolJdea'lma
dintr-o bucată ,oa şi in Ica'Z ul nO's tru
In colţul de nord-est al pronaosului, în limitele unei
gropi simple, au fost practicate trei înmormîntări succeswe,
n o t at e cu n r. VII, nr. VIla, nr. Vllb. Doar pr,imul mormînt,
nr. VII, face parte d i n prim ul !li vel ,d e �lmolI'mÎn<tăT'd ; n u a
fost interseatat Ide următoarele ,două şi a conţinut un i nel­
verighetă (fig. 4 ) , aflat pe falangina i nelar ului de la mîna
dreaptă a înhumatului ( 1 ,8 gr. ; diam. i nterior = 1 6 mm; diam.
exterior = 20 mm). Este o verligă din sîrmă de argint aurit,
mineralizată aproape complet, nesudată l a c apet e şi decorată
cu incizii adînci, circulare. Sub această formă, sau sub cea
a două sau trei verigi asemănăJtoare prinse cu o apLică, a
fost data'! puţin mai tîrziu, În a doua j UIl11ăt;ate a secolului
al XVI I-lea la Tînganu48, la Lereşti49, la bisericile Răzvan50
şi Sf .Gheorghe 51 din B ucureşti.
Deşi din punct de vedere stratigrafic, mormîntul n1'. II
falce parte ,din primul orizont 'de Înmormîntări , ne vom
ocupa de el atu nci cînd vom t rata mormîntul n'1'. III de care
se leagă în mod direct.
A I DOI LEA NIVEL DE INMORMINTARI (a doua
etapă, mi jlocul secolului al X VI I-lea - m i jlocul sC'c ol ului
al X VI I I -lea).
Mormîntul n1'. VlIb, unul dintre ulti m ele morminte prac­
ticate în p ronaos, dacă nu chiar ultimul, a ,a, vut ca i nven't ar
un i nel sigilar din a r gi n t (fig. 5 a) (6,7 gr. ; diam. i n­
tenior= 1 8 mm, diam. exterior 20,5 n1m), caraoteristi,c seco­
= Lovech (seco l u l X-XIII)55 şi de l a Likovit (secolul al
lului al X VIII-lea52 şi oare pe interioml 11l10nturii are grwat
anul 1 76253 {,fig. 51b) . Veri�a, ovaIă �n secţ.Îune, lăţită spre
montură, este turnată odata cu ace as ta . Motivul her.aldi,c al
pecetei este obţinut p ri n Îmbinarea unor elemente atît de
des Îl1't n n ite În secolul al X V I I I-lea, încît îşi p�erd orice
semni ficaţie: ventral, un vas ou trei flori timbrat Id e o co­
roană Împodobi tă cu mici al veole 'ce reprezintă pietre pre­
ţio,ase şi f1euroane, .două păsăr,i aşezate pe doi l,alll1brechini
stilizaţi . In cele patru colţuri ale sigiliului, se află dlte o
iniţială inversată, ICU caractere 'ohi r,i lice de t ip ar , l a senestra
us CJ) jos P. l a dextra TI sus şi B jos.
In condiţii le în care dispunem elO'ar de iniţialele poseso­
rului, însemnele Jleraldice neavînd o semni fli caţie p reci să, o
i,denti f�care a persoanei care a deţinut inelul este ex,trem de
45 FI. Mîrţu, op. cit., p. 1 26.
46 rn e x pozJ i ţ i a Muzeului de istorae a munjcipiului BucLweŞ1:i,
47 E n um erăm cÎl eva d i n t re cele mai s·emn i f icative exe mp le de acest
gen (sec. al X V l l -l ea), a fl a ' c În dcpoz.it lll Muzeul u i de isrorie � m u ni ­
cipi ului Bucureşti, sub n r. de inven l a r : 20.775. s.r, 5.79 1 ; 36, 1 90, s.r.
7.6 8 5 ; 3 5,995, s,r. 7 ..'i 4 4 ; 35 ,989, S,F. 7 , 5 3 R ; 36.066. s.r. 7,56 1 ; 36,098,
s.r. 7.593 ; 36.093, S.F. 7.588 etc" , i în dcpoz.il U l M u z eul u i de artă al
R, S. România, Seq ia de artă fe uda lă, sub nr. de inventar: P. 387;
P . 384 etc. Mul\"umim cercetătorilor P a n a i t J. Pa nait , Marin M. Popescu
şi Mar i a Grigorllţa pentru amab i l il :\lca cu care nc-au pus la di spoz:iţi e
acest Ill a ' er i a l .
48 Mioara Turcu, Com ple x /t l medieval Tîl1ga1'1lt. Necropola feu.dală,
Cercetări arheologice In Bu.cttreşti, voI. II, 1 965, p. 269, fig. 25/3.
49 rl. MÎrţu, Un leumr al istoriei şi cltlturii locale. Biserica 17eClt­
ltOsC/tI,i din sec. al XV-lea, descoperită la Lereşti, "Biserica O nodox:i
Română" . nr. 3-5, 1 968. p, 449. fig, 8/1 (inel cu t rei verigi).
50 Aflat În depozitul Muzeul u i de ,isto r ie a m u n ici p i u l uli B u curcşti,
sub m. de inv . S,F. 1 3,099.
5 1 D i nu V. Ro s ct 1 i, Panait J. Pan ait , Cercetări privind ctitoria brîn­
covenească SI, Gheorghe Nolt din Bucu reşt i , "MIM", Bucureşti, VI, 1 969,
p. 102, fig. 2 1 9 ( inel cu două venigi). PUţin deosebit, dar realizat În
aceeaşi idee, a mali m u l tor verigi prinse Într-un aplic, amimim u n ah
exemplar descoperit ].a TÎnganu, În 1 963, şi aflat în depozintl Muz eu l u i
de iSlOrie a m u n icip i u l u i Bucure.5ti, sub nI'. de inv. 3 5 . 799, S.F. 7.448.
Faptu l că accste ine l e sînt destul de des Întîlnite , uneori uzura lor dove­
dind o folosire Înd e l u n ga tă, infirmă ipoteza for1l1ul ară de FI. Mîrţu
(op. cit " loc, ci t . ) , conform căreia ex cmpl alru l descoperit la Lereşt i , p r,in
unicitatea sa ar face parte din acea categorie de inele desemnate de dom­
nia sa ca f i ind "inele fU11erare " .
52 Tipul se caracterizează printr-un cîmp În interiorul căruia se află
executate prin gravare, stanţare sau tnrnare, însemnele heraldicc, de na­
tură vegetală, tOtul timbrat de o coroană şi Încadrate de două păsări,
animale , sau o pasăre şi un animal. De cele mai multe ori, În cele patru
colţuri alc sigil iultLi sîn t marc ate i ni �alele posesorului (ef. Marin M. Po­
pescu, op. cit., nr. cat. 1 30, ,fig. 50; c1 işoteca Muzeul u i de artă al R.S.
Rom � n i a nr. L. 29.033 ; D epozit u l MuzeultLi de istor,ie a municipiului
Bucuresti, nr. inv. 35.672, 35.91 1 , 35.709, 35.725, 36.1 93 etc.). Un exem­
plar identic, cu excepţia iniţialelor, a fost găsit la Biserica Sf. Nicolae­
Schei, din Braşov (mulţumim cercetăto rul u i Al. Bogdan p entru informaţia
furnizată).
53 I nscri erea anului, fie la extoriorul monrurii inelelor, fie pe in te­
riorul ei, este o practică obişnuită pent:ru secolele XVII şi XVIII (ex.
Depozitul Muzeului de istorie a municip i u l u i Bucureşti, nr. de i nv, 35.905,
35.737 etc.).
15
http://patrimoniu.gov.ro
anevoioasă. Putem afirma doar c ă a aparţinut probabil un ui
m �c boier de ţară, necunoscut nouă, din această e p ocă.
în um p l ut u ra mormîntului nr. VIIb a f o s t g ăsi tă o
copcă în formă de frunză (fig. 6), decorată in tehnica "champ­
leve" cu smalţ bleu ş i vernil, care a aparţ i n ut mormintului
nr. VIla, d e ran j at d e Vllb. Po ziţia mormîntului în diSCUţie,
Î n t r e mormintele VII şi Vllb c ît şi Mlalo g iil l e p i e slei descrise
c u Ico pci l e descoperite în cimitirul feudal de la Cern ic a54,
i ndi că p r,i,ma jumăt a t:e a serc o l u lui 1Cl!1 X V LI I -llea ca moment
ele p r aJcti ca re a acestei înmormîntări.
Vom Icon sacra un spaţiu mai larg prezentării mormin­
telor alăturate, nr. II şi III, precum şi podoabelor pe cave
le-au conţin Uit, morminte datate ş i i dentifkate cu p recizi e
datorită pietrei funerare descoperite şi care i n dică numel e
domniţei A ncuţa şi a fiului său Mihail. L esp eld ea a fost i nsoa­
lată pe un s uport din cărămlizi, astfel amenajat indt să
suprapună cîte o j umăta.t e el i n fiecare mormint.
Mormîntul nr. II, un cavou din cărămidă, cu bolta de
mi,ci d imensiuni, la adăpostit trupul reinhumat al lui Mihail
Pătraşcu, mort în 1 65 5 şi reil1lhumat în an ul 1 662.
Printre resturile cos't Umululi bărbătesc aflat aiCI, s-au
gasit trei năsturaşi glob u l ari din argint aurit (fig. 7) ;
( h = 1 0 mm, diam. sferei = 2,5 mm). De sfera realizată pnn
procedeul "a cire perdue" este sudat un pedul1lcul de 2 mm,
terminat printr-o toruiţ ă Ide p rinrdere . Tipul năsturaşilor glo­
bul ari este p rezent pe o arie la rgă, ,a tît in timp cît şi in
sp aţi u, originea lui sud-dunăreană f iin d demonstrată de re­
perarea nasturilor în discuţie in necropolele bulgare de l a
X I V-lea) 56 . La n ordul D u n ă ri i apar dlin secolul al XIV-lea
in necropol a domnească Id e la Curtea de Argeş57. Sint frecvent
întîlniţi in secolul al XV-lea şi in cep utu l secolului al XVI-lea,
la Suceava58, Snagov59, generalizîndu-se in perioada i mediat
următoare în al Id oilea n i vel de înmormî11ltări de l a Snagov60,
la Retevoieşti61, la Cern ica62 etc.
Alături de c ripta menţion:a tă, intr-o groapă simplă, notată
cu nr. III, s-a descoperit u n sicriu ce oo n ţi n ea oseminteIe
ne1d eran j'ate a l e domniţei tAnlcuva, �nhumată lin j ur ul anu­
lui 1 667, şi care fusese împodob ită cu o frumoasa g arni tu ră
de bi j uterii aLcătui!tă din inel, cer,c ei, ace de văI .
- 'i nelul din aur ( fi,g. 8 , a, b) (4 gr., diam. �nterior = 1 7 mm,
diam. exterior= 20 mm), de o remarcabilă fineţe a execuţiei
tehnice, are veriga ovală in s eCţiune şi p uţin t urt i t ă, la coperită
în întreglime la e}Cterior cu un delicat ornament floral, şters
parţial din cauza uzurii . Montura, de mici dilmensi wli, are
faţa decorată 'cu o floare de crin, sub care a fost gravată cu
cara,c tere chiri1�ce, o in s cri p ţie , în bună pal1te ştearsă, diti n ­
du-se clar doar două din Ic a racte rele centrale, Ide altfel destul
de rudimentar şi superficial trasate I I�'bI . Interiorul mon­
turii se prezintă sub forma unui motiv floral cizelat cu o
deosebită atenţie63. Maniera in care este realizat inelul în
general şi modul foarte p re ci s de tr'altare Q crinului in special,
ne sugerează o eventuală p r oveni enţ ă oociJd entală a piÎesei,
inscripţia Ichirilică fi i n d gfaiv ată ulterior rde către un meşter
local.
Remarcăm, că deşi 'cu inscripţie, date fiind �mensiunile
reduse ale chanton-ului, i nelul n u a putut îndeplini rolul de
sigi l i u, ci a fost folosit exclusiv ca podoabă.
54 Gh. Can t ac uz in o , Unele probleme istorice p rivind aşezările medie­
vale muntene în lumina cercetărilor arheologice de la Cemica, "SCl V " ,
nr. 2, 1 96 3 , p. 374, fig. 1 6/7, 8 , 1 1 , 1 2 .
5 5 Son i a Gheorghieva ş i Raina Pateva, Srediltvekovek bălgarski necro­
pol hai gr. Lovechi, "Izvestiia Insuitllt" , t. 1 , 1 955, p. 5 4 8 , fig. 4 3/1 2.
56 St. Stancev ş i Iv. Naceava, Sredittvekovek bălgarski necropol do
Liko vi t , "Izvesti i a I nstit ut", 1 960, p , 84', fiig. 94 ; p. 89, fig. 2.
57 V . D r ăg,h icean u , Curtea domnească din Argeş - Note istorice şi
arheologice, "BCMI", 1 9 1 7- 1 923, p. 66, pl. X I I .
5 8 Samieml Suceava, "SCIV", nr. 1 -2, 1 953, p. 360, fig. 24.
5 9 Dinu V, Rosetti, Să pli tu rile de la Snagov, Bucureşta , 1 935, p. 39,
fig. 1 3.
60 Ibidem, fig. 68.
6 1 Dorin Pop es cu , Dinu V. Ro etti, SăjJăturile arheologice de la Re­
tevoieşti, " MaJtel'ialc şi ce rc e i :iri arheologice", voI. VI, 1 959, p. 7 1 1 ,
fig. 1 4/5.
62 Gh. Can ta c uz i no , op. cit., p . 374, fi g . 1 6 /6 ..
63 Deco rarea i n teriorului mOllt ur'i i se p ractică În spa ţ i ul sud-dunărean
din secolul al XIII-lea (ef. Sonia G heo r g h ieva, Dimităr Bucinsk i, Starota
zlatarstvo văv Vraţa, Sofia, 1 959, p. 1 08 - 1 09, f ig, 1 3- 1 4), Jn Tua
Românească, avem suficiente exemplc pentru secolele al XVN-Iea şi al
XVIII-lea, exeCUţia tehnică fiind de cele mai multe ori mediocră, chiar
în ca zul inclelor de aur (ex. Muzeul de artă al R.S. Rom�nia, nr. i nv.
P. 3 1 0, P. 35 1 , P. 299, P. 357; Muzeul de istorie a m uni c i p iul ui Bucu­
re'lti, n r. inv. 20. 7 1 0, S,F. 6. 1 78/57; 36. 1 27, S,F. 7.(22).
 cerceii , ( fig. 9) sînt alcătuiţi dintr-o toartă ovală din
sîrm ă de aur, d e care pendulează prin i ntermediul u n u i ax
lransversal , elementu l 'c entral, reprezentat printr-un corp
romboitdal ldin aur masiv 'cu latura Ide 8 mm şi gros. de 5 mm,
fiecare faţă a lui fiind decorată într-o altă tehnică . Aversul,
p rezintă un ornament emaila.t in tehnlica .. doisonnee.. . pe
margini alb şi roz, În i nterior negru ICU o cruciuliţă din fir
de aur c u br,aţele egale, " croix alesee" , înscrisă central. Pe
revers, într-01.lI1 .cîmp de laur, se află Încastralt un ametist
tăiat în faţete. Printr-un sistem ,de mje, fa,ţă de ro,mb pendu­
lează o perlă din sticlă roz.
Atît aspectul general al a,cesrt or 'cercei64, dt ş i tehni ca in
care au fost realizaţi65, ne Îndreptăţesc să credem că locul
lor de execuţie este un atelier apusean, sau poate unul local,
p uternic i nfluenţat de arta occidentală a bijuteriilor. De re­
maI1cat faptul că in secolele XVI I I şi XIX, in atellierele
10lcale sînt produşi cercei 't;e sugerează o continuitate tipolo­
gilcă a p ieselor n oastre, dar care n u sin t 'd ecît pali:de imitaţii
tîrzii, din tablă, in cele mai fericite cazuri au ni tă, ce şi-au
p ierdut fineţea formei şi a execuţiei66.
- Dintre cd e patru ace de voal descoperite în acelaşi
mormîn t, trei sînt simple (fig. 11) aparţinînd unui tip
des'tul de :des Întîlnit, din setcolul lal XVI-lea şi pînă în secolul
al X I X-Iea67, al,cătuite dintr-o tijă de argint Îmbrăcată cu o
folie de aur şi terminată cu u n mic bumb realizat prin În fă­
şurarea unei s�rm ullirţe ,de :argint �n jrurul ax'uluri ; al patrulea
ac (rfi,g. 1 0) 6e termină cu o Iflo'are 'c u Ic inci petale ,şi o
perlă centrală (astăzi pierdută) .
I n 1 655, MihaiJ Pătraşou a fost îngropat în'tr-ul1Ja dintre
criptele desohise, aflate fără osemi n te, În zona Ide nOI1d a
pronaosul u i . Ancuţa îl reînhumează Într-un carvou special
construirt, de mici di mensiuni, amplasat în vecinătatea mor­
mîntului ,comun al l ui Radu Şerb-an şi N icolae Pătraşcu,
bunicul şi tatăl lui M�hail. Cînd se stinge eLin viaţă, domniţa
Ancuţa este Înmormîntată alături, după elim Iceruse probabil,
uar dea upra ambelor mormin te, a fost amplasată lespedea
ce le menţiona numele. Dispariţia urmaşiJor68 a făcut ca
mormîntul Ancuţei să n u mai fne deschis in mod ritual, şi
deci inventarul său să ne parvi nă în Întregime.
Cel mai bogat d il1Jtre toate mormintele descoperite în ne­
cropola boierească a mănăstirii Coroana este mo rmîn1)ul unei
fetiţe, p lasat în zona centralLestică a pronaosului (nr. IV).
Este vorba despre o lCfiptă Idin cărămidă, de dimensiuni re­
d use ( 1 ,30/0,85) Ice a păstrat excelent, in Ic ondiţiile totalei
lipse de aer, o garnitură cOimpletă de bi Luterii formată din
cercei, nă's,tLlorC\Jş� , jnel , patfta lşi 10 catarama.
- cercei i (fig. 1 3) (fiecare a vind 2,5 g, h = 22 mm,
diam. = 1 3 mm) rep rezintă tipul cunoscut sub n umele de cer­
cei "În formă de bcă t " . Pe un s uport sferic, obţinut prin
p rocedeuJ " â Icire perdue " , este aplilcat decorul akă1)ui t din
cinoi chatoane, fieoare prinzînd prin patru �heare cîte o gra­
nată tăiată in faţete. Dintre cele zece mon1JUri, se păsltrează
complete doar trei. Cercuri şi spirale Idin sîrmă fi ligrana'tă
completează Idecorul piesei, îlllc onj u rind dhatoanele. Tortiţa,
d i n sîrmă de argint circulară În sec�iune 'aplatizată şi perfo­
na,tă la Icapete, se prinde de corpul cercelului cu a j utorul a
două axe l11asc<l/te prin spirale fi l i granate.
Acest tip Ide cercei este prezent, În variante apropiate,
de la sfîrşitul secol ului al XV-Jea şi inceputul secol ului al
X VI-lea69 pînă în secolul al XVI I-lea, cînd, din aur şi de
64 Marin M. Popescu, op. ciI., nr. cal. 3 3 , pl . 1 (of. V. D ră gh i cea nu ,
Săpăturile de la Buda, Tisă/t şi Lapoş, p, 1 7 3 , fig. 2 8 ) ; Boi a n a Radoj­
kov;ci, op. cit., pl . [,ig, 69; Clallde F r eg n a c, Les bijoux de la Rerzaissance
a la belle e!Joque, PaJ"is, cd, H a che n e , 1 966, �ig. 66.
65 CI a ude Frcgnac, op, cit . ; Catalog/te o/ l he Collection of jewels
and precio/ts works - The property o/ ]. Pierpont Morl{an compiled and
request by G. G, Williamson, Lon don , 1 9 1 0, 111" . 1 2 , p. 2 3 , p l . color 6/5 , 6 ;
n I'. 1 7, p. 2 8 , 29, p l . 1 1 /3 ; nI'. 2 4 , p , 3 5 , 3 6 , p l . color 1 1 ; 1lI, 2 5 ,
p. 3 6 , 3 7, p l . color 1 2 ; n I". 2 8 , p. 4 1 , p l . color 1 4 ; Vl a disl av KllZei Das
Buc!? von Schmuck, P mh a , 1 962, p. 36 - 3 7, fig. 26,
66 MlIz,eul de i st onie a m u nic i p i u l u i Bucllrq' i , În expoziţie şi În de­
pOL,i t , sub n I" . de i n v . 67,828, S,F, 1 0.075 ,
67 V, Drăghiceanu, ofJ. cit., p. 1 72 , fig, 2 6 ; Dinu V. Rosett i , Săpă­
wrile de la Snagov, p, 30, fig. 49 ; Gh. Cantacuzino, op. cit., p. 374,
fig . 1 6/ 3 ; Arăs t i de Ştefane�cu, Pantelimon 5 (1970), " MI M " , Bucureşti,
V I T T , 1 9 7 1 , p. 97, fig. 1 /3 ,
68 Vezi nOta 1 5 ,
69 Marin M. Popescu, op. cit. , nI". cat. 2 1 , fig, 1 4 ; rur. cat, 22, 27,
2 8 , 29, 30; C. MQi si l , Monede şi podoabe de la sflrşitltl sec. al XV-lea
(Tezaurltl de la Ti/eşti-Putna)" "BSNR", X I I I . 27, 1 9 1 6 , p. 1 2 , fig. 1 ;
Şamierul Suceava, "SC I V " , 1 - 2 , 1 95 3 , p. 362, fig. 2 5/ 1 .
16
http://patrimoniu.gov.ro
dimensiuni mai mari, il întîlnim la Curtea Veche-Buoureşti7o.
Identirtatea oepc,eilor no!ştI1i , <cu cei d escoperiţi ,la Ti­
său-Buzău7" Zăvoaia72, Suslăneşti73, in contexte daJtaJte reu
p recizie În secolul al �VI-Iea indică limitele acestui secol oa
perioaJdă de executare a lor.
- 15 brUlmlbi 0fig. 1 ,2) d�n aI1gri'11It: ,fi,ligranaJt (fi,ecare
are 0,25 g, şi 5 / 1 0 mm). Năsturaşul este format din două
emisfere uşor prel ungite, din sÎI1mă de argint torsionată, l i pite
Între ele, fieaare reprezentînd o floare ICU şapte petale. La
unul Idin capete are aplicată o uredhiuşă de prindere, la celă­
lalt, p atru perle disp use p i ramidal. I n drlnriţi rar În secol u l al
XV-lea (la Tifeşti74) , sint caralcteristici pentru secolul u rmă­
tor, cînd sîn t reperaţi La Retevoieşti75, Zăvoaia76, B uda77 etc.
Spre sfîrşitul acestui veac şi la inceputul celui următor, deşi
realizaţi În aceeaşi tehniJCă, sînt de :d imenSlÎuni mai mari,
avînd pînă la 20 m m În di ametru, pierzÎnld m ult În Iceea ce
pri veşte fineţea exeCUţiei.
Pentru datJarea atît de timpurie a celor două categorii de
p iese pledează şi faptul că atît cerceii, cît şi năsturaşii ce
erau folosiţi În bordarea imbrăcămintei, sînt piese caracteris­
tice modei secol ul ui al XVI-lea.
Filigranu l , tehnică bizantină ,de origine orientală78, este
adopuat Ica manieră favorită atît de către bi j utieriă bul gari79,
cît şi de aurarii şi argintarii din Ungaria şi Transilvania,
care realizează, În secolele X V-XVI, adevărate opere de
artă în laceastă 't ehnică80. In Ţara Românească şi Moldova,
cxceptînd panaghiarele şi Îmbrăcămintea crucilor sculptate în
MoLdova, această t ehnică n u a j unge la realizări ieşite din
comun81. Faptul că pi e sele mai sus prezentate au fost reali­
zate Într.. un atelier transilvănean este susţinUlt pe Jî ngă această
tehnică predominantă şi de unele detalii de real i zare a delco­
ruluci (prin derea pietrelor preţioase sau semipreţioase p rin
gheare) caracteristilce atelierelor i ntracarpatice.
- i nel din aur (fig. 1 4 ) ( 1 0,9 g; diam. i nterior = 1 5,5 m m ;
diaJl11 . ex terior = 1 9,5 rom) . Veriga, .turtÎltă aCUI11, semi clil.1culară
în seCţi une şi decorată pe faţa exterioară prin linii i ncizate
dispuse geometric, păstrate doar lîngă montură, în rest filil1rd
şterse din cauza uzurii, este turnată odată cu chaton-ul .
Acesta poartă o p iatră semipreţioasă vernil-opacă a cărei
fiXiare În cabocho n este maI1cată prin opt alveole realizate
prin "poin�onare " . Execuvia Idestul de mdimentară, prec'Um
şi caracteristicile tipologilcc, favorizează datarea piesei În
discuţie spre sHrşi't ul secolului al XVI -lea, fiind opera unui
meşter autohton cu posibil ităţi destul de modeste în arlta
bi j u teriilor.
- o pafta din argll1t aunt, cu granate ( fi g . 1 5 )
(L = 7 1 mm, 1 = 30,5 mm), alcătuită d i n două p iese rotunde,
p ri nse tntre ele printr-un sistem ,de gaică şi cîrlig, maslcart de
o a ueia piesă, sudată de elementul ou gaireă. D i scul suport,
din argint, ce prezintă trei ureohi uşe ,dispuse la di stanţe
aproxim<litiv egale, destinate coaserii paftalei de imb rărcăminte,
are fixate cu a jutorul unuJi inel, obţiIl Llit prin torsionarea a
două shmuliţe de argint, una simplă, cealaltă perlată, ,com­
ponentele de bază ale piese i : o calotă i niţial smalţuită (smal­
ţul este desprins, observîndu-se ,doar inciziile care seI1veau la
real izarea prizej) şi decorul format dintr-o reţea de vrejuri
şi flori stilizate, care alternează ICLI dhatoanel e ce prind prin
gheare gl1anatele. Motivul decorativ este obţinut p ri n turnare
şi ,cizelare, ulterior fiind montat pe calma-suport. Piesa ce
acoperă dispozitJirvul de ÎJlJchi,dere reprezintă o floare cu şase
petale şi un ch aton 'central, totul cuprins Între două ar,ce de
cerc rea.l i zate ,d intr-o sîrmă de argint decoflată cu fine incizii
tran sversale.
Paftaua apare frecvent În vestimentaţia rom�nească, de­
venind unul dintre elementele sale de bază, începîn d cu sfîr-
70 I nforma\ ie Panait I. Panait, căruia Îi aducem mulţumiri.
7 1 M ar, in M. Popescu, op, ciL, nr. cal. 21 (cf. V. Drăgh iceanu, o/J, CiL,
p. 1 7 5 , fig, 36).
72 Ion T. D r ag o m ir , Tezauml de la Zăvoaia, "BMI " , nr. 2 , 1 972,
p . 67, flig, 36.
73 D�nu V . Rosettj , Vestigiile feudale de la Suslăneşti, p. 35, p l . 6/6.
74 C Moisil, op, cit., p. 1 3 .
75 Dorin Popescu, Dinu V , R ose tt i, op, cit. , p . 7 1 3, fig. 1 4/6 ,
76 I. T. D r,ago m�r , op. CÎt., p, 7 1 , fig, 1 /1 9.
77 Marin M. Popescu, ofJ, cit., n I'. cat. 1 90 (ef. V. D răghiceanu
op, cit., p. 1 72 , fig. 24).
,
78 Cori n a Nicolescu, Argintăria laică şi religioasă, B u cureşt i , 1968, p , 2 4 .
7 9 San i a Ghcorghieva, Dimităr Bucinski, O fJ . cit., p. 6 5 .
80 Pulski Kr.uroly, Maghjarhoni SoelrolJi-zamancios Kelynek, "Arhaeo­
I Ol!Jila j Ertesito " , XI I I , 1 879 .
. 8 1 C.
N icolescu, o/J. cit . , loc. cit .
 şi l ul secol u l ui al X V I I -lea şi se gene r al i zea z ă În secolul al
X V I I I-lea. Tipul prezentat este rar intîlnit Î n Ţara Româ­
nească, in special prin tehnica în ,care este reali zat. A'tÎt ele­
mentele decorative (ornamentul a j uralt, motiv'ul flonal, mas­
carea si stem u l u i de în chi dere printr-o flOiare tratată Într-un
anume fel) , dt ş i forma şi aspectul general. işi găsesc analogii
clare La piesel e simil are executate in Ungaria în secolele XVI
şi X V I I B2) sau l a palf t a'l de să!seşci, alşa n um i te!e "pectoral e",
caracteristi'ce seco lelor al XV I I-Jea şi a l X V I I I-lea în Tran­
si l,vanuaB3.
Date fiind a,c este considerente, ,credem a nu greşi atribuind
piesa nOiastră meşterilor b i j utieI1i transil văneni, de la sfîr şi t ul
secolului al X VI I -lea sau Începutul secolului u rm ător.
- o cataramă din argin t a urit ( fig. 1 6) ( L = 78 mm,
1 = 3 1 ,5 mm), 'compusă din două elemente de , f'Ofmă penta!go­
nală, c e se îmbin ă p r i n tr-un sistem de nut-feder. Fiecare
piesă, a lcătulită din două p l ăcuţe de a r g i nt su/date intre ele,
este real izată prin turnare, ornamentul astfel obţinut fiind
finisat p r i n tr-o c i zeLare ulterioară. Decorul constă din �mb i ­
n a rea a dO'llă moti,ve : unul central , geometruc, şi unul la'teral,
v egeta l -f l o n a l , delimitat ath l a i nlteri or reit ş i Ja exterior ,d e
o linie festonată.
A parte, î n sp eci a l În ,ceea ce priveşte modalitatea de În­
chidere a celor două părţi , ,catar,ama se apropie ca formă de
pafnalele cu cîmpuI1i emai late p e ca re l e gă s i m l a nordul Car­
paţilor în i nterva l ul ,cuprins între secolele XV şi XV IIB4.
Asemănătoare ei, atît ca formă dt şi ca Idecor, menţionăm
o p iesă , al cărui d i şe u se află l a Muzeul lde afltă al R . S. Ro­
mâniaBs, dar căreia din pă,cate nu i se cunOlaşte nici prolVe­
nienţa şi ni,ai încadrarea cronolo g i că . Deşi decorul este de
origine orientalăB6, m u lt simplificat, încli năm să atribuim
tCataramei descrise o origine locală, motivul omament>al fli ind
frecvent î ntîln i t, în d iferite variante, în decoraţia populară
românească î n lemn, �n(jtal sau cer<ţmică. Momentul exeou tării
sale este sfîrşitul secolului al XVII-lea, sau înce.e u t ul secolului
al X V I I I-lea, cînd teihnica stanţăI1i i ş i a .rurnarii obiecteloI:
de argint începe să fie tot mai des Întrebuinţată în ţările
româneB7.
Menţionăm În acel aş i mormî n t exist en ţa unui mic vas din
sticlă pus Î n CaIVOU în m o d ritualBB, d e o deosebită fineţe ICI
execuţiei tehJ1lice, formei şi decorului, fabricat în s ecol u l al
X V I I-lea �ntr-un'ul ,d in marile ateltier,e ,de stidărie veneţ'i enes9.
Piesele 'ce alcătuiesc inventarul mormÎnt'ul ui notat cu
n r . IV pot fi î ncadrate c ronologi,c , pe baza analogiilo r şi a
tipologiei l or, În l i m ite foarte largi , d i n prima j um ăt alte a se­
colului al XV I-lea pînă la Începutul secol u l ui ,ai XVI I I -lea.
Deci, mormintul ,trelbll'i,e ipibs'at spre 'acealsti din urmă limită,
prezenţa podoabelor icaracteristice secolului al XVI-lea fiiJ1ld
exp l i cată p r i n transm iterea l o r din gene na. ţ i e Î n generoţie (tn
favoarea alcestei i dei pledează şi starea mai deteriora 'tă a cer­
cei lor şi in elul u i În comparaţie cu 'aspectul p u ţ i n uzat a l
cel orlalte piese. A vînd ast fel datat mormintul, îl p utem atri­
bui, 'cu rezervele datoralte unei ipoteze, fii cei marelui paharnic
Şerban Cantacuzi n o de c e da t ă după 1 696, anul morţii mamei
sale M a r i a Rustea90, şi inmormÎnta't ă, foarte probab i l , ,după
cum am arătat În prima parte a l ucrării d e f/a,ţă, la mănăs­
tirea Comana. B o gă ţia inventarului demonstrează d ra g o stea
82 M ihai ik ]oszef, F. mlekek es lelelek. " Archaelogiai Ertes i to " ,
p . 1 1 7, 1 1 8 , fig. 1 , 2.
8 3 Anamar i a Haldncr, Cîteva probleme 11'1 legăl'1lră CIt podoabele săseşti
medievale, "StlIdii şi com u n icăr i " . Muzeul Brukemhal, 1 8 1 7- 1 967, Sibiu,
1 967, v o I . X T l I ; K over Bela, Emlekek es leletek, În " A rchaclogiai Ertesilo",
1 897, p. 4 1 7, 425, 426, fig. 7-8 ; Cal alogue of the co llection . . . ,
p. '133- 1 34, Ilr. 8 8 , p l . color 3 6 .
8 4 Kover Bel a , Az Erd(:lyi zamanezr61, " A rchaelogiai :t. r tesit6 " , 1 895,
p . 289-3 1 1 , fig. 1 1 .
85 NI'. ci işcu 29.0 1 8 .
86 G . 1110ubinach v i l i , L'orfevrerie georgiw17e de Vf!le-XVllle S' ,
Tbilisi, 1 95 7, p l . 4 4', 64, 9 5 ; Siegbert J- l ulllmel, Tibe l iche. KU17slhalldwerk
in Metal , Leipzig, p l . 1 5 , 1 7.
87 C. Nicolescu, op. cit., p. 1 R .
8B Dinu V. Rosel�i, Săpătrtrilc de la Snagov, p. 34.
8 9 Gerspach. L a r ! de la verrerie, Paris, 1 88 5 , p . 1 5 5, f i g . 7 3 . Deco rul
' '
obţ i n u l pnin l i n i i ur,asale cu culoare aibă este caraclerisnic pentru s l icJăria
veneţiană în secollli al XVII-lea, tiind prezent însă şi în o rn amenta,ea
sticlariei Fabricare în Catalon i a-Spania (cf. rritz Kămpfer, Viertausend
Jahre Glas, Dresd a, 1 966, fig. 76, 96; Osterreichisches Muse mn fiir ange­
vandte Kunst-ve17ezianer GIăser, Wien, 1 95 1 , p l , 3 1 , 32, 3 4 , 36; KU17St­
[l,ewerbemltseum der Stadt Kăln-Glas, K o l n , 1 96 3 , n r. 1 74-1 77).
90 Vezi nora 4 .
http://patrimoniu.gov.ro
părintelui pentru acest cop i l , i a r f/a ptul ICă mormîntul nu a
fost deschis l a şapte ani, se datoreşte fie ui,tării tatălui, recă­
s ători t IC'll A l1Id ria n a Fălcoi a n u , fie morţii aces t u i a în 1 709
În con d i ţ i i l e în care fetiţa ar fi murit după .anul 1 702.
Deşi in ,a f a ra contextu l u i no�tru, mai menţionăm două
piese care p ro v i n din intersectarea mormintelor a f l a t e În zona
sudi'că a p ro n aosu l u i şi a căror pozi ţie s t ra t igra fi că pe r m i t e
d atarea l or, cel tirzi u l a m ij locul secol'lli ui al XVI I-lea:
- o verigă 'di:n aflamă argÎn1la!tă (,fi1g. 1 7) (cu d i a m . =
4 1 m m ) , obţinută prin stanţarea u nei p angl ici l ate de doi
milimetri, ale cărei oapete, nesudalte, sînt Întoarse spre exte­
rior. Nu ne putem pron/unţa asupra î n trebu i n ţării pe care a
avut-o, ,dar este posibil să fi Iconsti tu i t u n u l dintre elementele
unei piese mai complicate, sau c u ajutorul unei a plice ce a
cup rins cel e două ,capete l i be re să fi folosi t la s trîngerea
păru l u i sau a unui văI .
- un lan ţ de argin t (fig. 1 9) format din 5 3 de verigi
(L = 28 mm ; 1 2,8 g; ,d iam. eXlterior aJl unei verigi = 7,5 m m ) ,
fie,care f i i n d real izată d i n sîrmă de argin,t spiralată. Piesa
p Oiate fi datată mai precis pe baza anal ogliei ou un lanţ simi­
l ar :descoperit in ,c im i t i ru l Radu Vodă, B ucureşti91, la sfîrşitul
secolului ' al XVI-lea sau la Începutul secol ului al X V I I-lea.
Depăşi n d cadrul p e care n i l-am propus, menţionăm un
singur mormînt din 'exteriorul b isericii, mo rmî n tu l nr . 1 2,
datat C'll precizie În a doua jumănate a selcolului al X VI I-lea,
fiinld suprapus de nfvelul de construcţie de la 1 700. I n ven!ta­
rul 's ău a constat dintr-un ·s i n1gur i nel si,gilar de argint
(fig. 1 8 ) (9,8 g ; diam. i nterior= 1 9 m m ; diam. exterior =
23 mm) ,ce pare a tData elementele heraldice -cu mai multă
seriozitate. I n partea opusă monturii, veriga prezintă o pro­
tuberanţă, menită a-i asiguna un plus de rezistenţă mecanică.
Pecetea octogonal'ă are p e marg i n i o dublă bordură, una i n­
terioară , festona-tă, o alta lini ară spre exterior. Simbol ul he­
�a ld i � e ste !ep'rezentat y ri n t r-u n SC � t grav:at În negativJ ! n
ll1 tenorul carUJa se afla un personal (caiV aler) ce poarta 1 n
mîna dreaptă globul, simbolul u n e i dominaţii 'ceflte, liar î n
mîna stingă sabia, s i mbolul dreptul ui d e a pedepsi92. Scutul,
încadrat de doi lambrechini sti lizaţi , este timbrat ,de un
cocoş cu piciorul r�cIllic at, " coq harid i" sau " a patte levee " .
In zona superioară, d e o pa r t e ş i d e a l ta a ,cocoşului, sînt
grrcw ate cu caractere chiriJice majus'c'llie de tipar, două ini­
ţiale, 1a swestra II , la dextra A . Este de remarcat că ductul
literei A este trasat pentru o citire n ormală a liniţialelor şi
n u invers, cum era Ce aşteptat pentru un sigiliu.
Conform suatiglia fiei , mormîn tu l aparţine unei epolci
" ante" 1 700, epocă i n dicată şi de tipologia inel ului93. I n
prima parte a lucrării, a m a ră!tat c ă izvoarele menţionează
că la mănăsti rea C O'm a n a la fost inmormîntat Lazăr, sau d up ă
n umere de ,c ălugărie - Longhin, fost epi sco p Ide Ineu. I niţIa­
lele inelul ui ne permit sugorarea unei identitaţi În tre persoana
acestui Lazăr ş i posesorul i nel u l u i des cop er i t .
Inelul n u es e episcopal, Longh i n fiind ,doar un implu
monaJh odată ven i t in Ţam Românească; şi-a păstrat în s ă
acest i ne l foarte asemănător ca tip cu cele l ucrate in Serbia
in a,ceeaşi epocă94 (de u n de Longh i n era o ri &J n a r ) pe ,care a
insemnat iniţi,al ele sale: A= Longhin sau L az a r, II = d e Ineu.
Din analiza fiecărui obiect in parte, s-a observat că pro­
vine f1Îe din at el ierel e locale, fie td i n TransiJvania sau din
1 906, Oelcident. Predomină cele de origine locală şi tr:1 l1 s i l văneană,
c e l e ,apusene fiind mai puţin n umeroase, cum este ş i firesc,
avindu-se în vedere d i fi c u ltatea cu care erau proc u r a te , pre­
Cl\J1l1 şi p reţurile foarte l1iducate, 3!ccesib i le doar m a r i i boierimi .
PrOiducţia l ocală d e b i j u t er i i , c e f n mod o b i e ct i v nu putea
fi d esp ă rţ i tă de ,cele l aL te Damuri ,al e prel ucrări i metal elor pre­
ţioalse9S, 'este prezentă �n Tara R omânească 6ncă d i n seco-
91 1. I onaşcu. V l ad '7. i rra, Mănăslirea Radu Vodă şi Biserica B/twr,
" B uCClre5 t i i de odin ioară, în I LLm i n a ?Îp:l turi lor arheologice", Bucureşti,
1 959, p. 66.
92 A l phons Chassant, .J . P. Dclbarrc, Diccionllaire de sigilographie
pratiq/te, Paris, 1 860, p.. 227.
93 Boiana Radoj kovici, o/,. cit . , p l . n r. 1 65 ; Depozitul Muzeului de
l SLOrie a oraşului Bucu reşt i , n r . �nv. 36.1 20, s.r. 7.6 1. 5.
94 Boiana Radojkovici, op. cît . , loc. Cil .
95 Pînă În sec. al XVI-lea, chiar şi În OccidK:nt, d i feritele ramuri
ale prelucrărui metalelor p reţioase nll erall sepaJr.a�e pc speciaJLităţi. De u n ­
mirea de "orfevrar " se aplica îndeobşte nl1 u,rOr lucrătorilor în metal (cf.
Rene Menard, f-lis/oire artislÎq/te du metal, Paris, 1 8 8 1 , p. 45).
1'7,..
l ele X I V -X V96. în seco l u l al X V I I - lea, în B ucureşti , şi făra
îndoli ală şi în alte cen tre existau cartiere ale " orfevri l or" 97,
ce l ucrau pod oabe atît la comandă, cît ş i în serie. I n e l u l
N eacşăi, d i n mormîn tul nr. XVI, este de altfel o mărturie î n
spr i j i n ul ideii executării p ieselor l a coma n d ă : pe Ungă aceste
exempl a r e, sînt a lt:ele, ca inelele sigilar e descoperite în XIV
şi VIlb, vel;i gheta din VII ş i ch i ar calt arama din IV şi copoa
di n VIla, c a re de.,i n u excel ează printr-o f in eţe deosebită a
execu �iei, sîn t f o a r t e d e co r ati v e .
Frecven�a cu care li nelele sigi l are ,de t i p u l celui de scoper i t
în M. XIV, apa r În secolele X V I şi X V I I sau de t i pu l c e l u i
d i n VIIb, aparţinînd se co l u l u i al X V I I I-lea, p l ed e ază pentru
exi stenţa unor mi'c i atel ie re care, po s edîn d cîteva matriţe,
ap rop i a te ca desen, obţin aceste t i p u r i , aJttt d e oaracterisuice
pentru u n se col au un altul.
Dreptul de a po se da igiliu, " j us s ig i l l i " , La noi ca ş i în
Occi d ent98, a fost u n "drept general, �manim şi tacit re,w ­
nOSOtt, valabil oricînd şi la orice condiţie socială, ca un fel
de drept nat�tral, sigilant�tl putînd folosi un tipar sigilar pro­
p1oitt, savt unul străin, împ1"um14,tat, wm.părat, găsit savt cap­
turat" 99. "Cei ce mt posedau tt11 sigilivt personal, mt-l aveaţt
nu pentnt că mt li se permit ea, ci pentru. că mt-i simteau
necesitatea" 100.
P e n tru a răspunde aJcestor cerinţe, meşte r i i argi n tani n u
aveau decît, fără a f i nevoiţi la cunoaşte î n p rofunzime n i,ci
strictele l egi ale heraldicij şi nl�ci m i n uţ ioasa artă ,a b i j u ti e ru ­
l u i , să producă în serie i nele s i g i l are ce un tip sau a l t u l în
funcţie ,de moda t i m pu l u i , p e care probabi l î n moment ' ul vti n­
derii e ra u gravate fie i n iţi alele cumpărătoflJu i , fie a n u l cu­
rent, fie ambele, ca î n cazul inelului descoperit în VIIb. Nu
este exclus ca negusto r i i sau meşteri i arg i ntari să fi ,c o l i ndat
loca l i t ă ţ i l e ţărm, pen tru a vinJde astfel de p ie s e, p e care l e
reperăm c a fădn d deseori par,te d i n i n ven tarul n ecropol el o r
să teşti 1 0 1 .
Printre mărfu rile de l 'ux i m portate d i n Tran s i l. van i a , lar­
gi l1'tănia bi ericească sau laică, precum şi obiectele Ide podoabă
erau deosebit de n u meroase. Mărturie stau actele şi scri sor ile
prin care domni torii şi boierii m unteni soli c i tă servi,oi i le, une­
ori ch i ar aducerCla meşterilor aur ari şi a rgi n tani transi,l văneni
în Ţara R oman eas că . Scrisorile ce vin din Ţara Romanească
96 Şt. O l l e an ll , Les metiers en MoleLavie et en Valachie (Xc-XV/le s) ,
»Revue rOLll1lainc d'histo il'e" , n r. 2, 1 968, p. 1 74 ; N icolae Constantinescu,
Coconi, Iti) sat din Cîm1Jia Română îll epoca liti Mircea cel Bătrîn, 1 972,
p. 8 1 ; Pa n ai t I. Pa n ai t . Contribuţii arheologice la ezm"aşlerea satullt, În
sec. al X II-lea lJe te/'ilOriltl ele azi al Bumreşti/tllti, "MIM", I , p . 2 2 4 ;
Idem, JncepttW! oraşl/.llti BItCltre,lti, î n Ittmina cercetărilor arheologice, "MIM",
Bucureşt i , V, 1 96 8 , p. 9, 1 0, J 9.
97 Şr. Olle a n u , o/J. cit., p. 1 80.
96. Dreptu l de a poseda sigi l i u a fost un drept comun, din moment ce
ţinea loc de SemnăIUl":l, încă din sec. al. XII I-lea. Din sec. al X VI-lea,
in tervi ne obl igativi tatea ca paraFa să fie însoţi t ă de sem n at u r a posesor u l u i
sigi l i u l u i (ef. A l p h . Chassant, P . J D e l barre , o p . cil'., p. 1 74).
9 9 E . VÎroosll, Despre eLrepwl ele sigililt, "SCN " , I I I , p . 334.
100 Id em , p. 3 3 3 .
1 0 1 Panait. 1 . Panait, Cercetarea arheologică a mlturii materiale din
Ţara Românească În sec. al XIV-lea, "SCI V " , 2, 1 97 1 , p. 2 57.
fig. 1 9. Lanţ de arj!Jin t.
18
http://patrimoniu.gov.ro
�pre Transi lvan i a ş i ,care solicită execunarea unor bi j uteriă de
m are f ineţe, sînt n umeroase. La curtea l u i N eagoe Basarab,
l ucrau aproape p ermanent b i j utieri sibien i ; ş i touuşi, domn i­
toru l ,comandă braşoven i,lor o fmm oasă albă de mărgă11i tare
pent r u soţia sa Despi n a M i l i tza 10 2 . î n 1 6 8 9 , Constanti n B rîn­
covean u trim i te pecetarul u i I eremi a din B raşov un s a f i r ,
ştiind rcă "dttmnealui luc1"ează foarte bine şi curat", pen t r u
a-lÎ gravla pecetea noului sigi l i u domnesc, cel vechi, f i i n d
opera aceluiaşi I erem i a 1 03 .
Podoabele de origine transil văneană ce fac parte eLin i n ­
ventarul necropolei d e l a 'rnănăs,t i roo Comana s e fnscriu î n
c aJtegori,a acelo r bi j ute ri i produse î n ser i i m a i m a r i sau mai
m ici (depinzfnd de n a t ura pies e i ) , de o execu ţ i e ireproşabi l ă ,
şi care erau desti n ate comerţ u l u i obişn u i t ou boierimca rOI11;1-
neaSlcă.
P i esele occidentale pătrun'd in ţară p c două căi : fie prin
i ntermediul negustorilor transi Lvănenli , saşi, ,ce procurau mă r­
furi scumpe, de l ux, din Ocdden.r - I ta l i a , Ffianţa, Germa­
nia - şi le vi ndeau boier i m i i romaneşt i 1 04, fie p r i n boieri sau
fami l i i de domni vaLahi care călătoriseră sau p lecaseră fn
stdi n ă tat e, î n sur g hiun, şi a poi se Î 'ITto r ses er ă în ţară.
B i j uteri i l e de ori g i n e sau de i n fl uenţă occ�den\ja I ă au fost
descoperite î n mormîntul identificat ca fiind a l domniţeti An­
cuţa, despre care ştim ,că pînă în anul 1 640 a trăit departe de
ţară, l a Curtea vieneză. Fără fndoială, cînd s-a Înapoi at, a
aJel us oCLl sine şi b i j uteri i cumpărate în Occident şi cu carc
măaar în p arte a fost Îngropată.
Din punct de vedere a l i elenri ficării morm i n telor rd i n n c ­
cropol a Comanei, a u fost e l ucidate p r oblemel e morm i n w l l l r
IUli R a d u Şerban, N i colae Pătraşcu, D ră g h ic i ş i Consta n t i n
Can tacuzino. A u fost l ocal izate cu precizie morm i n tele l u i
Mihail Pătraş,cru ş i a l domni ţei Ancuţa. E s t e p osi b i l ă i,den ti ­
ficarea mormîntul u i IV cu cel al fi i cei l ui Şerba:n . i a l Mami.ci
Can racuz�l1'O şi a mOlfmÎnrul ui 1 2 cu cel a l fos,tl u l u i ,ep iscop d e
Ineu, L a z ă r . Suge r ă m aici i d eea c ă mormîntul XII, u n cavo u
d i n ,cărăm i dă deschi s u l terior, conţinîn,d doar re turi l e U l l u i
candelabru d emontat ar fi p u t u t aparţi ne Mariei Rustea, d a t
fiirlld c ă î n i mediata v e i nătate a l u i a f o t găsi tă l e s pedea
ce-i menţion a n umele. Nu a p utut f i reper,at 1l10rm fntul l u i
Şerban Cantacuzino, fie ca urmare a p r ac t i oi i reînhull1ării e
a distrus în cazul de faţă ori ce po s i bi l i t ate de rec uno a şterc ,
fie ,el in cauza unei noi înmormîntări ce l ..,a suprapu , deran ­
jfn d u-l .
S t u d i u l po,doabelor descoperi:tc în urma celicetarll necr -
polei d i n pronaosul mănăs t i r i i Comana a avut ,drept scop ca
pe l în gă datele r ehnice şi elementele pe care l e rele!Vă cu p ri­
vire la moda, l ux u l ş i gusDul bolÎer i m i i mai mari sau l111ai m ic i
d i n secolele X V I I -X V I I I , să evidenţieze atÎt act i vi tate a
atelierel or 10lc ale, cît şi relaţ i i l e Ţării Romaneşti ş i oCLl Occi­
den t u l , sub aspectul imponu l ui d i f e ni:tel or t i p uri lde b i j ur e r i i ,
În funcţie d e clasele sociale cărora l e erau dest i n a te.
102 SI . Pascll, Meşteşltgltrile în Transilvania, p . 207.
103 N . Iorga, Braşov/ti şi Românii. Scrisori şi li.inutriri, Blieurc5ti, 1 905,
p. 96, doc. nr. 5.
1 0 4 N . I orga, op. cit ., p. 28.
 DIN NOU DESPRE PICTURILE BISERICII D I N STREI*
VAS I L E
In cursul 'anilor 1 970- 1 972, biserica din Sltrei ' a fost
supusă unor complexe l ucrări de restaurare, care au privit
ath arhitectura val orosului monument CÎlt şi ansallllbiui de
picturi murale care ti decorează2.
Dacă, 'C'll mărunte excepţii, restaurarea părţii de aI1hitec­
tu ră nu a aJd us ni m�c nou .Ia ceea ce era deja cunoscut,
cercetăcile arheologice3 şi curăţirea picturilor m urale au fost
în măsură să aducă la l umină n umeroase elemente care per­
mit o substanţială reevaluare a cadrUllui i storilc şi, de aseme­
nea, o mai nuanţată imerpretare stilistică şi iconografică. în
cele ce urmează, ne propunem recons�derarea p icturălor mu­
rale în lumina recentelor descoperiri, pe care le vom con­
frunta cu mai vechi l e i nterpretări oare şi-au găsit bc în
bib,l iografia de specialitate.
O pmmă şi Însemnată cescoperire prilejuită de recenta
r,C:) ,ta'urare priveşte fragmellftele de pictură mumlă de pe
faţadele bisericii. Pe 1atura de răsărit a absidei aharului a
fost recuperată, în p roporţie de circa 40% , figurla de dimen­
siurui uriaşe a Sf. Cristofor, iar pe peretele de sUld al n avei ,
î n jumătatea superioară, se păstrează mai multe siluete de
sfinţi care odinioară formau un amplu cortegiu . Urme mă­
runte de pictură se mai păstrează şi pe peretele nOrldic al
na vei, atC fedi tînid i poteza că decorul mUl�al înfăşura în Între­
gime faţadele monumentulllJi. Figura lui Cristofor fusese sem­
na.1ată, încă acum un secol, de către Romer Fr. Floris4, ulte­
rior fiind acoperită de tencuiaJIă, ca de altfel toate celelalte
p�cturi eXiterioare. Cu referire la această imagine este locul
să arătăm că aşe2'Jarea ei pe Jattura de răsărit a bisericii din
Strei are o explicaţie precisă. Considerat în evul meldiu ,ca
apărător al călătorilor şi protector Împotriva m orţi i subite,
Sf. Cristofor a fost reprezentat pe faţJa dele m ul tor biserici
din med�ile provinciale europene, tOItdeauna la dimensiuni
monumentale şi astfel orientat încît să poată fi văzut de
departes. La biserica din Strei tocmai faţada răsăriteană este
orientată spre satul aflat în vale, deci figura colosală a sfîn­
tului pUitea fi percepută de depar.re. Datorită stărui pHloare
de conservare, celelahe figuri de sfinţi n u POt fi �dentificate,
dar fragmentele păstrate sînt suficiente pentru a j ustifica
afirlll!avia că biserica din Strei a avut faţadele i ntegral deco­
rate cu p ioturi murale. în acest sens, sînt semnifi cative şi
chenarele pictate ale ferestrelor, ,d ovadă tCă decorul amintit
era gîndit w1itar. Toate aceste constatări vin să adauge noi
argumente În spri junul tezei că practica p i cturilor murale ex­
terioare a fost destul de răspÎndi,tă în Transilrv ania me­
dicvală6.
S u b r r m ă de com u n ic are , acest material a fost p rezenta t În cad ru l
•
Sesiunii omagi�le de comunicărri ştiinţifice org>anizală cu ocazia Împli niri i
a 80 de ani de La În Jii i nţa re a Comisiei Mon umentelor Istorice, 23 i an u ar i e
1 973.
1 Satul Strei aparţ i ne azi de oraşul Căla n , j u deţ u l H u n e doa r a . B ise ­
r ic a, m on um en t ,i stou· i c - alSt ăzi c ap el ă de cim it i r - a pr i l ej u it co nst i ­
r u i rea unei b ogaDe b ibliografii din car e spic uim : 1 . D. Ştefănescu, La
peinw,-e religieuse en Valachie et en Transylvanie, Paris, 1 93 2 , p, 2 1 1 -2 3 3 ;
V i rgli l Vătăşian u , Istoria artei feudale î n ţările române, 1 , B u c llfcşti , 1 959,
p. 405-406 (cu bibliografic); G rdgore Ionescll, {storia arhitectlbrii în
România, 1, Buwreşr i, 1 96 3 , p. 99- 1 00 ; V asi l e Drăguţ, Biserica din Strei,
"Studii şi cercetă r i de istor�a ar ve i " , ser� a A rt ă p l as ti c ă , tom. 1 2 , nr, 2,
1 965, p. 299-3 1 7.
2 Autor al pro i e c t u l ui de reSlla u r a: re a fost arh. Olga BÎzu. Restau­
rarea picturilor muralc a fost efectuată, cu o rema rc ab i lă scrupu l ozitate,
de p ict o r u l Nicolae Sava.
3 Cercetări le arheo log ice au fost conduse de dr. Radu Popa; au
rosI e VlÎ denţ iate fundaţiile un r constrUCţii de epocă ro man ă , hl l1 daţii l e
unei curti aneziale, ca şi r es tur i l e unor anexe adăugate biserici i pc latu­
r il e de nord şi de vest. Rezultatele c o m p l e te ale acestor cercct.. 'i,i sînt
În curs de publicare.
4 R6mcr FIr. Floris, Regi falkepek Magyarorszâgol1, B ud apest , 1 8 7 4 ,
p. 1. 1 1 .
5 De reprezen tarea sfî n tu l u i Cristofor În pi c tu r a nlllrală din Tran­
silvania ne-am ocupat Î n ar t icol u l Picutri murale exterioare Î1l Transilvania
medievală, În " Stu d ii si c er cet ăr i de istoria artei" - seria Artă pIastică,
tom 1 2, nr. 1 , 1965, de ase me n e a În s tu d i u l rconografia picwrilor murale
gotice din Transilvania. În "Pagi n i de veche artă ro m ân e ască" . II , Bu­
C l u' eşti , 1 972, p, 28-30.
6 Con form articoltd u i nostru oitat mai sus, Picturi murale exterioare
în Tramilvania medievală, p. 75-76. Alături de monumentele prezen­
latc În articolul am i ntit, cerc et ă ri lc u l t i m i l or an i ta U pus în evidenţă
ex istenţa unor re s tu ri de pi ctura exverioar1\ la bisenica romano-catolică
din Hălmag,iu (jud. Arad), la biserica eva nghe l i că din CÎrţa (jud. Sibiu),
19
http://patrimoniu.gov.ro
DRĂGUŢ
Lucrări le de resuaurare din interio rul bisefÎ,c ii, constînd
din îndepărtarea straturilor succesive de var care acopereau
pÎlc turile şi din consolird area suportul u i , au dat la i veală nu­
meroase imagini noi, au completat o bună parte ,din scenele
deja cunoscute, fădnd posibilă recol1S'tituJirea laproape in te­
grală a ansamblului iconografie originar.
Aşa cum sugerasem înrr-un articol mai vechi7, pe bol ta
altarului a apărut figura l u i Isus în mandorlă, Încadrată de
dOii îngeri îngenunchÎlaţi . Coroborată cu cortegiul Icelor 1 2
apostoli, care decorează pereţii altarului, imaginea lui Isus
în �lorie - Majestas Domini - este familiară iconografiei
medieViale, în pictura romanică şi în alceea gotică, avî11ld o
largă răspîndire mai ales În mediile p rovincialeB.
Pe pere,t ele nordic, pînă de curînd acoperit în mare parte
cu var, În registrul superior, au fost degajate integral chipu­
rile a patru apostoli, preClll:1 şi compoziţia Maria Ge p nmcul,
care ocupă colţul ,de nord-est9. Peretele esti,c, degajat mai de
mul t 10, nu a adus elemente noi la n i velul registrului superior,
în schimb pe peretele sudic a apărut şi cel de aii doisprezece­
t\ea apos'uol, 'lin t.î năr ,imiberb sU[lprins lîntr-o mi,şcare Id ansantă
cu braţele desfăcute llarg. Astfel reînltregit, cortegiul aposto­
lulor de la Strei se dovedeşte, o cLată mai mult, a fi o com­
poZ'i ţie 'conc,epută în spiritul ,ilconOlg mf'Î'eIÎ occidentale, aparţ1-
uînd, împreună cu Majestas Domini, temei eshatol ogice a
Judecăţii de apoi 1 '.
Registrul i n ferior al p icturilor d i n altar prezintă panicu­
laritatea, foarte ,rară, ,că porneşte direct ,de la ni velul podelei ,
lipsind obişnuita friz.ă a d raperiilor. Pe peretele de nord au
apărut două figuri de epriscopi ICU madhetele unor bi serici,
repetîndu-se deci reprezentările deja ,cunoscute de pe pereţii
de est şi de sud. în axul peretelui estic, sub fereastră, se află
o imagine a lui Isus în mormînt - Vir dolontm. N otabilă
este descoperirea că Grozie meşter de pe peretele sudic nu a
fost înfăţişaJt ingenunchiat, aşa cum părea anterior restau­
rării , ci în p�cioare. Aşadar, ohipul acestui misterios personaj
şi-a modificat treptat înfăţişarea şi numele în l iteratura de
speciamtate: de la un Icavaler crucitat cu nun;ele de Ambro­
zie12, la un meşter în ţinută de epocă imbrăcat Într-o obişnuită
la biscrioa ortodoxă din R,i b i ţ a (jud. Huncdo<1J1'a), la b i se ni c a evanghelică
din Boian (jud. Alba), l a biserica ruinată din Covăsinţ (jud, Arad), Dc'
un ă il l e res deosebit este figma s fî n w l u li Cristofor descoperita p e latura de
sud a co m l ui bisericii evan ghe li ce din Şmig (jud, Sibi u ) , de aseme nea
figura ace l u i aşi sfînt apărută, În două strat u r i suprapuse, pc p e re te le de
nord a,1 b.is(lric�i r e for mate din Da,ia Sccuiască (j ud. Mureş),
7 Biserica din Strei, p. 305 .
6 In l e gă m ră C l l a ceas t ă p r ob l em ă : V. D răg U ţ , rcol1ografia pictltrilor
/Illtrale gotice din Transilvania, p. 1 3 -1 7.
9 Da la st î nga la d re ap t a, .regi's lrul are u rmat o�re a de, faş ur a re : aposto l
bătrîn cu batrba pmernic bifurcată , cu ambele mîini ţine o carte deschisa;
apostol tînăr, c u bărbiţa scurta, gesticul ează cu ambele mîini; apOS to l
bătrîn, cu mîn a dreaptă gest i c u l e az ă părînd a fi ang a j at Într-o discuţie
c u apostolul precedent, cu mJna st î n g ă se ţine de b <vrb a pre lun gă ; apostol
matur, ţ i n e În mîn a d re aptă un ru l ou ( c eea ce ar pe r m ite identifica rea
c u F i l i p ) , i�r în s tîn ga un b ă ţ Înflori t ; în col ţ se află Maria cu p r un c u l .
In l egă tu ră cu pr,ez en ţa Mariei cu pruncul În cadrul c o n egi u l u i de aposl O l i ,
es t e de observat c ă ne arIăm Î n faţa u n e i v aria n te iconografice de o r i g in e stră­
veche, c un o sc u tă şi sub denumirea de "var i anta siriană a Inălţări i " .
Prima o a r ă este Înt Î ln ita , Î n c ă Î n secolul a l V I-lea, l a biserica
din Bawit, În Egiptul central, avînd apoi o larga răspîn d i r e. (Pen tru
!3awit, Max Hautmann, Die K/.t17St des friihe n Miuelalters, Propylăen
Kltnst/i:eschichte, V I , Berl in, 1 929, fig. 1 8 2 , p, 693 ) , La S tr e i , datorita
fi s ur�r i i şi d e pl asăr i i pe r e t el u i , l a prima vedere s�ar pă!fea că Maria
cs' c Însoţita de Încă un pe r so na j ,
10 De la stînga la dre apta : I acob cel B ăt rîn cu cî rj a de pelerin,
Pavel cu sabia, Pet r u CII ch e i a , şi Ion,
11 A ceast ă idee, p rezen tat ă prima oară în a xt i c o l ul Biserica din SL rei.
p. 308-3 1 2 , a fost reluată cu n o i argumente În Iconografia picturilor
mttralc gotice din Transilvania, p. 1 3- 1 7. In o r icc caz, es te definitiv
infirmată teza ltLi I. D. Ştefănescu care ve de a În cort eg i u l apos tol i lo r
din �anctuar o temă i co no J)lnaf ic ă de o ri PJi n e cappadociană, adaptată,
în cazul p i c tu r i l o r de la Strei pentru i l u st ra rea l i tur gbiei gallicane: La
peimure religieuse en Valachie et en Transylvanie, P ar is, 1 932, p. 2 1 2-220,
335-339; idem , L'illustratiOll des liturgies dans l'art de Byzance et de
l'Orient, Br u x e l l es , 1 936, p . 62, 1 04 - 1 05 . Mai recent, tezele l u i
1 . D. Ştefănescu au fost reluate d e CO\rina Năcolescu În articolul C017Si�
derations sur l'anciennete des monuments rOltmains de Transylvanie,
"Revllc R o um aine d' Hi st o ir e " , r , 1 962, n r. 2, p, 4 2 5-426,
12 Cf. 1 . D. Ştefănescu, La peinwre religie1tse en Valachie et t:n
Transylvanie, p. 2 1 8 , D ese nu l şi identificarea prop use de 1. D. Ştefănescu
au fa'cu t o l u ngă carieră, reven ind În l u cră r i'l e multor autori.
 ��w�� 4fI
;;�WJ �
4
�
� 3 S 6 l' �z 1 / 4'/ 15
�I
z
�'/, /
W
r--
�
"
10 �6
�7
;/�ia0�
17
v>-\
�$t
,---...
'18
'"
-
= Zi :zz "Za �
Fig. 1 . S c h e m a ieollografică a n ao s u l ui (s t î n g a ) : I - a rh an gh e l u l M i h ai l ; 2 - ctito r ; 3- 7 13unavcstirc (3 - arhanghelul Gabriel ; 4 - S I". D u h ;
5 - Maria; 6-7 pr i ete ne l e M a r ie i ) ; 8 - Maica ocrotitOare (s cenă de gr a dată) ; 9 - si"Î nt ă ; 1 0 - sfînta M i eJ cu r i ; I l - figmă d e ctitor ? ; 1 2 - N aştere.1
ltti Isus; 1 3 - Bot.ezu l ; 1 4 - Inchinarea ma gi l o r ; 1 5. - Fuga în Egipt; 1 6 - Marriniul cdor 1 0.000; 1 7 - Sf . N i col ae; 1 8 - f,i gură de donator ;
1 9 - figură neiden t ificara; 2 0 - arhanghel u l M i ha i l ; 2 1 - s fîn t ;
25 - Cina cea de taină (a. zonă mai bine p ă stra tă ; 26 - scenă degradat:!; 2 7-3 1 figuri de sfinţ.i ; 3 2 - sfînt ecvestru (a. figllr:1 ştearsă). Zo n e l e
haşura'tc sînt Înw:-o stare m a!Î' ava n s a tă de deg�·,adare.
Schema i co. n og r a f.i că a aJt aruLlii ( d re apt a) : 1 , 2 - Majesuas Dom i n i ( I sus între îng e r i ) ; 3 - apostol i (,a - J ac b cel Bărrîn. b - Pavel, c - Petru,
d - Ion, e - Maltei, f - Toma, g - Luca ?); 4 - Mari a c u pr u n cul ; 5 - sfinte; 6 - sfinţi (a - Man i n ?); 7 - profeţi; 8 - V iJ' doloru m ;
9 - ep,lscop.i ( a - Cal,i'l1 ic, b - I on a l Mi lelor, c - Chlill1iII ?, d - Petru, e - N icol ae ) ; 1 0 - Groz,ie meşter.
haină cu glugă şi avîn\d n umele de Grozie 13, de l a o reprezen­
tare în genunchi la una În p icioare. Acum, cînd p icturile
bisericii cliin 9trei au fost ,c urăţi te în Întregime, dîndu-se l,a
i veală şi figurile ctitorilor, figuri aflate - aşa cum era şi
firesc - la v(ldeţe, nu strecurate într-un ,c olţ aSlcuns de altar
unde cu greu ar fi fost văzute, cal itatea Jui Grozlle ca meşter
autor al p icturilor ,dobîndeşte un temei hotărîtor H.
Pe intra dosul arcului Itri umfal, lucrări le de restaurare au
dat la i veală medal ioane cu p rofeţi , sistem iconografic destul
de răspîncliit 15, atestat în TransiLvania la biserilca reformată
din Sîntana de Mureş 16 şi la biserica reform ată din Bonţida
( jud. Cluj) 17. Sub planul de naştere al arcwui triumfal, pe
peretele nordic, au apărut ,două figuri de sfinte (rcea cun stînga
foarte deteriorată) , iar pe peretele sudi c două figuri de sfinţi.
Din nefericire, inscripţiile picmte s-au şters, indt o identifi­
care nu mai este p09ibilă18.
Ca rezultat al recentelor restaurări, nav'a biserici i din
Strei are o infăţişare substanţial schimbată, numărul mare al
scenelor recupefla te de sub stratul de var făcînd posibilă şi
chiar necesară o nouă i n terprelt are a ansambl u l u i ciconografilc.
Pe peretele ,de răsărit al navei , deasupra arcului triumfal,
a apărut o reprezenoare a Buneivestiri. In stînga arcului se
află arhanghelul Gabriel, (figură deteriorată) care, cu o miş­
care foarte Vlie, se îndreaptă spre Maria, situ ată, împreună
cu două p rietene, de cealaltă parte a arcului, deasupr'a căruia
a fost figurat şi Sf. Duh tn chip de porumbel. Reprezentarea
Buneivestiri in zona arcul u i triumfal nu constituie un caz de
eXicepţie în iconografia mecliievală de ambianţă gotică. In
Transilv,a nia, ICel mai .veohi exemplu î l oferă p icturile bisericii
din Sîntă Mărie Orlea - ,datind cliin 1 3 1 1 19 - de asemenea
pot fi citate numeroase exemple din Slorvenia2o sau din Slo­
v<licia21, ţări cu care voievodatul de la nordul Carpaţilor a
întreţinut stdnse legături a rtistice.
Ceea ce face ca, la pliÎlI11a vedere, reprezentarea Bbmei·
vestiri l a Strei să aibă un aspect neobişnuit este faptul că
arhanghel ul Gabriel nu este singur, ci însoţit de arhanghel ul
Mihail, care ţine in mina dreaptă o l un gă rdar fragilă suliţă.
In realitate, fiigura ruhanglhelului Mihail aparţine unei alte
13 V. Drăguţ, Biserica din Strei, p. 3 1 5- 3 1 7 .
1 4 C :! Grozie este meşre r u l autor a l picmrilor, a m usţinut ş i În
mai sus citatul a rt ico l , p . 3 1 5-3 1 7 . A van s a t ă Întîia oara de 1. D. Şte­
fanescu (op. cit. , p. 2 1 8 ) , ideea că ar fi vo rb a desp r.e ctitor a fost
reluată de V�rg i l Vărăşi a n u , 0/1. cit., p. 406, d e G r igo re Ionescu, Istoria
arhitecturii în România, 1 , Bucureşt i, 1 9 6 3 , p. 99, de asemenea de Cori na
Nrico]escu, Istoria coswmttllti ele curte în ţările române, B uc ureşt i , 1 970,
p. 8 6 .
1 5 Refenindll-se la bi eri c i l e medievale din Slove n i a, France St e l e
afirmă că este o r eg u l a ca i nt ra d os u l arcu l u i uriu m fal să fi e decorat c u
figuri de p rofeţ i (Slovenska gotska POclrttZl1ica i njen ikol1ografski kanon,
"Zbonuk n a r o do g muzej a " , I V , Bel g rad, 1 96 4 , p. 3 2 8 ) .
1 6 Pi c ru r i datînd de l a sfÎrşiwl e eo l u l u i al X I V-lea.
1 7 P i cl llr i datînd din seco l u l al XV-lea.
18 Lî nga sfînrul d i n stÎnga se mai pOt citi l im'ele c"Tro MA ; ţinînd
seama şi de faptul că are În mîinu un po c a l, ar putea f,i vo.rba de
sfîn t u l Martin.
19 V a,s i l e Drăguţ, Picwrile bisericii elin Sîntă. Mărie Orlea cel
mai vechi al1sambbt mltral din ţara noastră, "Buletin u l mon u mentelor
istor·ice" , nr. 3 , 1 97 1 , p. 6 1 -74.
20 F r an ce Stele, art. cit . , p. 322. Sînt am intute bisericile din Z i rovn ica,
Prilesje, Gluho Vrh!ovje, S i l en Tabor etc.
2 1 L a biserica evanghclică di n Kraskovo, d i strict"u l Gemer, s c en a
Bltncivestiri o cu p a r.lcela5i l o c ca şi la Sllrei. Pictunile de la Kraskovo
sîn t databile în uluimul s fer t al sec ol u l u i al XIV-lea, deci , În principiu,
sînt contemporane c u cde de l a Strei.
20
http://patrimoniu.gov.ro
/'
// '/
.,
D �e 10
2 2 - sfînta N e del i a ; 2 3 - Maria cu p r u nc u l ; 2 4 - srîntă;
compoziţii, el a vînd aici rolu l de sfîl1lt p rotector al unui per­
sonaj reprezentat la pircioarele !Yale in atitudine de rugăciune,
cu mîinile Împreunate. Acest personaj nu poate fi ahul decît
donatorul picturilor, acel rdonator multă vreme IÎdentificat cu
Groâe meşter din altarul biserici i . I mbrăcat în\tr-o t unică
cenuşie, l un gă şi stdmtă, decoI1ată tCll perle, c.ti-torUiI are barbă
bifurcată şi mustaţă, fiind înfăţişat Ica un bărbat În plină
maturlitate. Pe ,c ap poartă un fel ,de scufă Ide aceeaşi culoare
cu tunica. I n partea i n ferioară, stratul de pictură e degradat,
încît nu se poarte preciza nici tipul veşmîntului, nici poziţiil
persona j u l u i ; ţinînd seama, totuşi, de compo:niţia generală ,
pare să fi fost reprezentrat in picioare.
Prin modul în care este introdus într-o Slcenă religioasă,
ca şi prin faptul că se roagă aflhanghelului Mihail, ctitorul
de la Strei işi găseşte un echliivalent apropiat În 'ctitonul pic­
turilor bisericii rcforma'te din Dorolţ ( j ud. Cluj)22. La Dorolţ,
ctitorul la fost i n serat între 'a postolul I acob cel Bătrîn, c.ue
îl protejează p unîndu-i mîna pe creştet, şi arhanghelul Mihail
către care este orientat in atirtllidine de rugă. Datînd din ulti­
mul sfeI't al secolului al XIV-lea, fiind :de:i În principi LI
contemporană cu imaginea ·dedioatorie de la Strei, fli gura ,c ti­
torului de l a Dorolţ n u constituie un caz izolat În p ictura
Transil vaniei, pentru că şi la biserica reformată din HOld o:;
( j ud. Bihor) în faţa arhanghel ului Mihail este înfăţişat un do­
nator reprezentat în armură şi îngenunchiat23.
Un brhl lat, decora't cu bandă în zig-zag, separă registrul
superior al p icturilor de pe peretele estlic de i maginiJle regis­
trul ui i n ferior.
In stinga ,ancul ui triumfal, pe latura nordilcă a peretel ui
răsăritean, a apărut, În stare fragmentară, o i magine a Maicii
ocrotitoare. Aceeaşi imagine poate fi văzută deasupm arcu­
l u i triumf'al la biserica evanghelică din Mălîncra'v (către
1 400) şi in partea sudică a arcului tri umfal La biserica refor­
mată 'd in R apoltul Mare (jud. Hunedoara, primul sfert al
secol ului al XV-lea), în diverse alte zone ale i nteriorului pu­
tînd fi Întîlnită şi la b isericile din Ghel inţa, Sic, Mugeni, Chi­
lieni, Băga,c iu ertrc.24 De largă ,c irculaţie în iconografia cato­
l ică, Id ar rar Întîlnită în cea ortodoxă, reprezenta rea Maicii
ocrotitoare pe pereţi i bi sericii din Strei se expaică în cadrul
unui complicat proces istoric şi artistic asupra căruia urmează
v
•
• •
sa revenIm mal tIrzIu. A
Pe peretele din dreapna ar,cului triumfal au fost degajate
În întregime două figuri de sfin/te. lîngă Icea eLin dreapta
- Icunoscută mai de mult - se pot citi l iterele . . . CPE.D:A"
deci ar fi sHnta Miercuri. La j lumătate d istanţă intre cele
două figuri a mai rămas fragmentul de rinscripţie E RA­
(TEPJ1HA ?) . La picioarele sfintei din stinga, se află, abia
vizibil, un mic persona j , probabil un membru al f,amilri ei
ctit0rul ui .
Ca rezultat al restaurării, peretele sudic, p e suprafaţa că­
ruia erau ounOSCll'te doar tC Îtevla fragmen te ,d isprarate, a recîş­
tigat ap roape intactă infăţişarea oI1iginară. Registruli superior
din care nu se cunoştea decît un mic detal i u cu Baia
22 De coperi te cu o c az i a restaurărilor d i n 1 96 5 , p cm r i l e biserioii din
i
D oro lţ ali fost publicate În tîia oară În s tu d i u l nostru: Iconografia pic­
tltrilor mltrale gotice din Transilvania, în " P ag i ni de vech e an:! româ­
nească" , I I, Bucureşti, 1 972, p. 2 5 .
23 P i ct u r a de la Hodoş pare a data de la Începutul secolului al
X V-lea.
24 Pen tr u 10calizăriie ,e x act e şi pentru datare. vezi Vasile Dt răg u ţ ,
tcono grafia pict u rilo r murale . . . , p. 78.
pr.mcului - are următoarea compOZiţIe iconografică25: Naş­
terea hti lS�tS (Maria întinsă pc un pat improvizalt , baia
pruncului, Iosif şi doi păstori), Botez.tl (nu se : m ai păstrează
decît jumătatea inferioară a figurilor), Inchinarea magilor
(scenă stricată 1n partea superioară, nu se păstrează întreg
decît primul mag îngenunchiat, BaltaZlar, oare oferă un cali­
ciu; Maria era înfăţişată stînd pe un Itron, cu pruncul în
braţe), Fuga în Egipt (scenă degradată în partea superioară).
în continuarea acestuâ registr'u, care cuprir1ide scene din ciclul
cristologuc, pe peretele 'vestic se mai distinge un foarte fru­
mos fragment din Cina cea de taină26. O a doua scenă, care
intră 1n ,compoziţia registrului supenior ,d e pe peretele vestic,
este compl et Idegradată, încît o identificare, fie şi ipotetică,
nu mai poate fi propusă.
COllsicenat în ,a nsamblu, registrul cupnÎnzÎnd scenele din
ciclul cristologic - desfăşurat pe peretele suduc şi parţial pe
cel ,vestic - permite invocarea, ca termen de comparaţie, a
pLcturilor biseriai i ortodoxe din Crişcior, realizMe în ul,t imul
deceniu al secolului al X IV-lea. Dincolo de flagrrantele deo­
sebiri stilistice, este de remancat că şi. la Crişcior ciclul cris­
tologlÎc începe pe peretele suld ic al navei, continu1ndu-se pe
pereţii /de vest şi nord27.
Revenind la peretele sudic al bisericii din Strei, vom
observa că registrul inferior este alcătuit din două zone clar
diferenţi"te sub aspeotul or�anizării i compoziţionale şi icon 0-
grafice. Jumătatea estică a registrului - pînă l a uşă - este
tnatată ca o suprafaţă unil tară mărginită de un bdu decorativ
lat. în proporţie de trei sferturi, cîmpul acestei suprafeţe este
rezenva't :u nei 11eoibrilşnu�te reprezentăâ a mal'tiriuiui celor 10 000.
Cortegiul martirilor (zona este parţial degrald ată) se tn­
dreaptă spre turnul de sacrificiu, scena fiind înJt regită de figu­
rile celor ndnsufleţiţi, grupaţi, într-o surprtinzătoJare supr'a­
punere, în spaţiul bdului decorativ sllperior. Tot în bdul
decorativ, în partea sdngă, se inserează şi 'un personaj cu
costum şi pieptănătură de epocă, 1nfăţişarea sa conferinld
întregii compoziţii un pronunţat Icaracter occidentaliZJant. In
partea dreaptă, a fost figurat sfîntul Ni,colae, în fapt o iicoană
monumentală, ierarlhul fiind reprezentat în picioare, cu ev:an­
ghelia în mîna stingă şi binecuvîntind cu mîna dreap ,tă28 ,
de o par't e şi. de alta aflîndu-se chipurile de mici dimensiuni
ale hui Isus şi Mariei29.
Pe laturra răsăriteană a glafului uşii, în imediata vecină­
tate a figurii sfîntului N icolae către care este orientalt, a apă­
rut cu ocazia lucrărilor de restaurare un personaj , probabil
° Idonatoare, ICU mîli nile 1ntinse şi palmele apropiMe, în semn
le rugăciune. Îmbrăcată Într-o rochie roşie, cu m1neci lungi
şi stdmte, ipotetica donatoare are o faţă ovală, ochi mari,
migrd alaţi, şi păr blond. în registrul inferior al glafului uşii,
se mai văd resturi dintr-o figură neild entificabilă.
25 Desfăş1Il ' area cicl u l u i este dc l a est spre vest, deci stînga-dreapta.
26 I denlii ficarea propllsă n u este lipsită dc Îndoiel i. Cele ci nci figur.i
păswa.te s urpri n d prin ninereţe - barbile ş i m usdţ i l e abia mijesc - şi
prun eleganţa ţ i n mci. Dc remarcat, pieptcn ă r u r <1 de tnadilie eien isl id,
ur
obişn u ita pen tru Îngerii d i n p i c t a b izan tina, pc ca r e o pOarta u n u l
cLi n r rc pcrsonaje.
27 Ca u ltimă sursă b i b liografică . ri vito <l re la picwrile biseri c i, i din
p Ilalv ei. De formaţie eclectică, cu puternice Climprente ale geti­
Crişcior, cu val or i fi c area datelor noi rezultate d in l'cs tall 1'area 1m reprins:;
În anul 1 96 8 : Vasi l e Drăguţ. PicWra mllrală din Transilvania, nUrCLtreşti ,
1 970, p. 29-3 3 , 8 1 . La Crişcior, pe pcretele sudic se mai păstrează doar
anumite fragmente din BotezlIl llli ISlts şi din Prezent a rea la templu, fri i n d
deci şi a i c i vorba dcsprc o inversare În cronologia faptelor. Sondaje
u'e c cnte au dovcd i t d un ciclu c ristologi c se află ascuns sub o pojghiţă
o
de var ş i În b iscnica ort doxă d i n Ribiţa, t ot în zona super i oară Q pere-
1 i ln r de sud şi de vcst.
28 De rcmarcat că gestul binecuvÎn t a r i i este făcut c u d o ua degete
I' id icate, deci conform rittt l u i cat'o lic.
29 Fap wl că în l umea medicvală era adînc Înrădăcinată convingerea
ca sfîn rul N i colae a fost u n hOtarÎt apara tor al dreptei credinţe, împotriva
erezi i l or care Înccrcasc1'il il cont este d iv i n i t atea l u i l sus şi a M a riei, ex­
plică de ce fig ura marel u i ierarh de la Mira apare fre c ven t 1ncadraLă de
o
chipuri l e cel or doi. De altfel În acatistul sfîntl1 1 u i Ni c l ac, acesta este
Eludat astfel : " ruşinînd pe A rie, Înşelătorul la sobor, l-ai î n v i n s " , ' " "ai
vorbit mai d i n a i n te despre c i n stirea Născăroarei de DUlllncze u " , . . . "ccl c e
u)
ai astupat g u r i l e e re t i c i J or "Î
' " "lntăril"ca credincioşilor", . . . n t :1 rirca
ortodox iei " . ( A catisl.ier, B c u reş t i, 1 97 1 , p. 208, 209, 2 1 4) .
u n
Rea m in ti d
aceste l u cruri, În general b i necunoscute, n u putem decît re- reta in utilul
con,eg iu de argumente cu care S. Ulea Încearcă să ne conViingă şi să se
autocon vingă de cont rariu. Tn anicolu.1 Originea şi semnificaţia ideologică
a picwrii exterioare moldoveneşti (II), St ttd i i şi cercetări de istoria artei " ,
" sIgur - Şt 1 11 acest sens texwl acat istul u i ce-i esr e închinat are valoare
ser i a A r d plastică, tom. 1 9 , 1 972, n r . 1 , p . 48-49, autorul amintit are
o poziţie ech ivocă : pe de o parte recunoaşte că c cr cet ăt orul modern tre­
b u ie să ţină seama de c on vi n gcr il c o m u l u i di n evul med i u , c a re Ol'cdea cu
plltcre că sfîn t u l Nicolac a fost eroul sinod u l u i de l a N i ceea, pc de altă
parte speculează adevărul demonstr,at de ş t i i n ţa contempo rană că marele
ierarh nu a p ar t i c ipat la respectivul sinod - şi aceasta numai pen trll a
21
http://patrimoniu.gov.ro
în jumătatea de apus a peretelui sudic, restaurări,[e au pus'
mai bine în evidenţă figurile de sfinţi deja tcunoscute : arhan­
ghelul Mihail, sHnt neidentificat, sfînta Nedelcia (Duminică),
Maria cu pruncul În variama iconografi'că a Glykophilousei,
sHntă neidentifioată.
Afeotat de rd istrugeri, peretele vestic nu mai păsltrează
mCI o Imagl11e întreagă. Din registrul superior, care cuprin­
dea la origine două s'c ene de mari dimensiuni, nu Ise ma1
păstrează ,decît fragmentul ,citat mai sus şi latribuit Cinei cea
de taină. La nivelul registrului inferior abia mai pot fri des­
cifrate Icinci siluete de sfinţi in p i, c ioare, aşadar se continua
teoriia de sfinţi de p e peretele sudic.
Din decorraţia pi'ctată a peretelui nordic nu se mai păs­
uează practic nimic. Modeste fragmente, unele recuperate
de sub par,doseală şi fixate pe tencuială ca marteri, nu fac
decît să confirme că şi această parte a biseri,cii benefuciase
odiniQară Ide o pedoabă murală.
în încăperea de la parterul turnului vestic, dincolo de
resturile mărunte descoperite pe boLtă şi pe peretele de nerd,
a fest recuperată o perţiune mai importantă de pictură pe
pere,ele sudic. Este vorba de un sfînt călare loare pare a
duce pe crupa calului un persenaj rănit sau 120ate mort. La
picioarele calull ui se mai di's tinge va,g rO fi'gură, banuim un dona­
tor. Ciudata compoziţie a sfîntului ecvestru care duce cu sine
un personaj are un corespondent la biserica errtodoxă din
Peşteana (jud. Hunedoara), U1'l/de o imagine foarte asemănă­
teare poate fi văzută pe faţada de nerd a llurnuluc i -clepet­
niţă30.
Ca rezultat al resuaurării, cu teate 'că nu au putut fi re­
cuperate În întregime, pidturile de la Strei ni se prezintă
azi 'ca unul din tre cele mai bine păstrate ansambluri murale
medri evale din ţara noastră. El este imporuant atît pentru
particularităţile de ordin iconografic - în general discutate
În lucrările citate - cÎlt, mai ales, pel1'tru calităţile sale ,artis­
tice şi pentru problemele de orrdin stiJ l istic pe Icare le ril d ică,
pr.? bleme a. �ăror implicaţie pe plan istoric general nu POt
Sic apa atenţIeI.
În condiţiile nou create prin resuaurare, 'confruntarea
stilristtică a Id iferitelor părţi care cOll 1lpun ansamblul studiat
,conlduce la concl uzia că la Strei au celaborat, în prinlCipal '
trei autori, nu dei, cum 'a preciasem mai de mu!t31.
1. Meşterul Grozie, conducătorul grupului, este autorul
p�cturiler din registrul inferior al peretelui sudic din mINă :
m c: rt'i ri.d . celor 10.000, sfîntul Nicelae, suita de sfinţi şi
sflme. Sulul său este indatorat picturii nord-i1Jal i ene de
ambianţă postg1iottescă şi se caracterizează prin preocuparea
p.ent ru un modcleu prin ,diferenţă de saturaţie a culor.ii, prin
sIluetele elegante dar statice, prin evidentele Icon taminări ou
pictura bizantină - mai ales in adoptarea unor scheme
iconografice speci fice, ca "icoana" sfîntului Nicol,ae sau Maica
Domnul ui cu pruncul în varianta Glykophilousei.
2. Al Idotilea meşter, a cărui prezenţă S-a centurat abia
după recentele restaurăr �, este autorul apostolilor de pe
latur � de . nord a aharu} uI, al . , c elo.r şapte episcopi din regis­
trul II1ferIor ,aI altarul UI, ,al pIctUrIlor de pe peretele estic al
cului de Icurte internaţional, dar influenţat de asemenea Ide
pict � r � it<\.Li � nă ��le . epocă, el . este în daltorat în primul rînd
tradlţulor� picturII ltnear-naratlve. Linia, simplificată şi chiar
st�l� gace ca duct, dar foarte insistentă, este principalul său
mI J loc ,de a construi imaginile, cul oarea fiind tratată, de
reg�IIă, sumar, în suprafeţe pl ate. îndrăzneţ şi plin de fan­
teZie, acest meşter nu se Iasă intimidat de mOidest�a mijloa­
celor sale de expresie, vădind o reală l ibertate în constrUCţia
imaginilor. Tipol ogia personajelor sale este variată mişcările
sînt vioaie, neprevăzute chiar. Apostelii de pe pe;etele ner­
dic sînt angla jaţi Într-un Ic olocviu aglÎ tat, cu atitudin i indi,vi­
dual'izate, �ntru totul 'convjngătO'are pentru o sacra conver­
saZlOne.
Încerca sE ..con:ba.�a !
P} lI1cw nostru de ved� re . Ctt p'riV'ire l a sem n i fica ţ i a
rep!czen t ar 1 1 V l e ţ 1 1 sfl l1 tul �1 1 pc faţadele b t sencilor moldovene.5t i . (Vas i l e
.
u
Drag ţ , p'1.cwra �nural� d m Tara l} omt!nească ş i Moldova ş i raporturile
sale CIt /JlCWra bţrope1. de sud-est m cursul seco!tţllti al XVI-lea' nule­
t�llt1 mOnt! n�entclor istorice", XXXIX, n r . 4 , 1 970, p. 30). Un f�pt e
deci vă ;- s fît�tul N i �?lae � ra considerat în evul mediu ca p r i n cipal u l
�
l uptato r t mpotnva erezIIl o r Ş I ca u n aparătOr a l cultului MaiI'iei.
. 30 I .a Peşteana� pictura pare să d ateze din prima jumărate a secolu-
lut al XV-lea (Vas i l e DrăgUţ, Pic/'Ura mltrală din Transilvania p. 42-4'3 , '
Fig . 52).
31 Vasile Dt·ăguţ . Biserica din Strei, loc. cit., p. 3 1 2-3 1 4.
Fig. 2. Pict uri pe peretele nordic din absidă : apostoli şi Maria cu pruncul.

3. ,Atvînd numeroase caracteristici comune cu meşterul
precedent, în primul rînd folosirea ,cu precădere a l in iei, de
asemenea elementele tipologice p roprii goticului de curte
internaţional , cel de-al treilea meşter pare a fi mai evoluat
ca meşteşug şi totodată mai sensibil la valorile eleganţei .
Acestui meşter îi pot fi atribuiţi aposroJ iti de pe l atura sudică
a altarului, de asemenea scenele din ciclul cristologic. Datorită
numeroa elor coinci denţe de formaţie şi limbaj cu meşterul
al doilea, mai multe zone ,de pliJctură ar putea fi atribuite,
cu argumente egale, ,ambilor piotori.

Fig. 3, 4, 5. ApostoLi de pe perelele nordic al absidei (detalii din fig. 2).

22

http://patrimoniu.gov.ro
 Fjg. 6 . Figuri de aposlOli pe peretele sudic al absidci.

Ţin înd sea ma de caracteri tici le stilis ti1ce atît de ameste­ masr i c i l e I ovan (pentru Ion) şi Nede l i a (acum se adaugă şi
cate, Idar dominate de t răsătu rile ital i e l1Jizante ale p icturilor Sreda) am propu in l ucrările noastre anterioare ca zonă
de l a Strei, ţ i nînd seama ele i nscr i p ţ iile sl ave ca şi de ono- de başt i n ă pentru meşteri i in cauză Dal maţia de nord şi

fig. 7. Medal :on de profet şi figuri de sfi nt� Fig. 8. P ic tu r i pe peretele de l'a aJ' i t al na­ Fig. 9. Figura cLil r u l u i (detaliu d i n fi?,. 8) .
În zona nordică a arcului l r i u m i',,1 . vei : arhanghe l u l M ih a il , ctitorul pictUrilor şi
arhan?,hel u l Gabriel din scena /3uneivestiri.

23

http://patrimoniu.gov.ro

Sloven i a , echivalentul cel mal concl udent f i i n d in acest
ens picturile biseri c i i d i n Butoniga î n pen i n s u l a I t r i a32.
Această atl1ib uire ca şi dat area pictu ri l or de la S trei către
sHrşi tul cel u i de-<al trei lea s fert al seco l u l u i al X I V-l ea n i
e pare şi astăzi c a f i i n d j USlti ficată, dar, î n prezen t , Î n
funcţie de cercetăr i l e recen te, p o t fi l uate În d iscuţie şi alte
elemente care ar p utea cond uce l a o rezol vare mai c i rcum­
stanţială a problen� e i .
Avem i n vedere faptul că în s u d u l I ta l i ei , În p rovincia
Pugl i a , e <lIfl ă un mare n umăr ,de mănăstiri I'urpestre an care
a u vieţuit pînă către sfîrşi tul secol u l u i a l X V I �l ea, n ume­
roase comuni tăţi basil i an e . La Motltol a, la Massafra, la fasano,
l a San V i to dei Norm a n n i , l a Matera33 sînt zeci, sute chiar,
d e asemenea aşezări monast�ce a căror exi stenţă pOla re fi urmă­
ri tă, in l i n i i generale, Î ntre seco lele I X - X - cînd are loc
aşa n u m i t a " a doua colon izare bizantină" În l,t a l i,a rr. erid i o-
32 Vasile Drăguţ, art. cit., .p. 3 1 5 . Pent ru picturile biserioii din 1311-
toniga - foarte asemănătoare ca organiza.re iconografică ş-i ca stil cu cele
de la Strei - a se vedea Branko Fucit, [s ta rske jreske, Zagreb, 1 96 3 , p. 9.
33 Cercetate de noi în noiembrie 1 972, ac est e aşezări vor ri prezentate
detaliat În tr-un srudiu speci al.
34 A. Guillon, fl monachesimo greco in [talia meridionale e in Sicilia
n el Medioevo. în "L'eremitismo in Occidente nci ecol i Xl e X I I . Ani
delb seconda settimana im ernazionale di swdie" , M i l an , J 965, (Mi cel­
lanea del entro di sludi 111edioevali, l V , p. 3 5 7- 359).
Fig. 1 2. Sfîni1:uJ Nicolae şi Grozie me.�ter (picturi pe peretele sudic al
http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 1 1 . Naşterea llii /SIIS (pictură pe peretele sudic al navei, regist r ul
superior).
n a l ă34 - . i seco l u l al X V I - l ea , >CÎ n d , cu puţine excepţi i , c a
urmare a modificăriJ defi n i t ive , a c a d r u l u i i s t o r i c şi rel i g i o ,
raţi u n ea lor de a fi e stinge.
î n cond i ţ i i l e unui act i v CO llitact d i n t re Orient şi Occi­
d e n t, mănăsti r i le rupe tre ·d i n Pugl ia - basiLiaJl e l a Încep u t ,
apoi 't reptat benedictine - s-au populat c u o i mensă canti r.ate
de picturi murale care exprimă o s i n g u l a ră si n teză ce
perm i te să e vo rbească ,d esp re un spaţiu aruistic i talo-bal­
canic. Formele sti l i st i ce d e origine b izantină se Î n gemănează
cu cele italice, i a r i n scripţi i l e ,l atine, greceşti şi sl avone fac
şi mai evidentă complexa real i tate reli gioasă şi art i stică a
acestei regi uni atît de puţin cun oscute î ncă În l i teratu ra d e
pec i a l i tate. Moaştele sfîn tul u i N icol ae, păstrate l a Bari, prin ­
c i p a l u l oraş al Pugliei, au exerc i tat o mare atraCţie asupra
peleril1ii l o r orie n t a l i ş .i occiden tal i , contri b u i n d o ,dată mai
mult la m u l t i tud i n ea î n tî l n i ri l o r care aveau loc a i,ci . Ş t i i n d
c ă atît R ogeri us I I , regele nor m a n d , c î t şi Împăratul Frederic I I
de Ho� ensta u fen au a cofldat o deosebi tă atenţie p o l i t i c i i
orientale, şti i n d că, În tim pul l ui M a n u i l I Com nen u l , P ug; l i �
a fost Î n corporată I m periu l u i bizantin vom î nţelege ţnca �
mai usor acea tă simb ioză care va dobî n d i o particul ara
�
evo l u ţ i în ,c u r ul eco l e : o r X I I I - X I V . Ne . rcferi � l a f� p'tl �
că, Î ncepînd d i n 1 266, viaţa 3Jcestor loc uft va fI dO :T 1 n a t a
.
d e pol itica balcan ică a l ui Charles d'An Joll - deve n I t rege
absidei, regist rul i n ferior).
24
Fig. 1 3. Pictllri pe peretclc sudic al navei, rep;i uul inferior; arhanghelul
Mihail, sfînt neiden ti ficat, sfîn ta edelia, Maria cu pr u nc u l , sfîntă
neident iJ;icaJta.
al i,ci l iei -, SLlNeran mereu preocupat de succesiunea bizan­
tină, stăpîn efectiv ,al PeloponeZJu l u i 35 . Cîştigarea tro n u l u i
d e la B u d a d e către u n a l t A n gev i n d i n ramura n a p o l i nană,
arol Robef' t, a fac i l i tat o airc u l a ţ i e ani tică surp r i n zăltoare
la prima v e de r e !dar p e rf ec t justi fioată isto rÎlc, Între I ta l i a d e
' ,
s u d 'şi regatul U ngari,e i , această ci J'cUllaţj.e a:fectÎn:d ,deop o H i vă
Transi l va n i a şi S l ovacia36.
în această iLargă perspec ' i vă, cu n u m e roase consecli nţe
pentru arta italo-balcanică37, amestecul t i l i t ic prezent în
picturile dc la Strei este mai uşor de expl i cat.
Dar, alături Ide toate aceste Ico nsi,deraţi i de ord i n g� ne!1aj ,
mai trebuie reţ i n u t şi un fapt p recis care poate Clrcum-
35 Asupra ace tor fapte, În jurul cărora s-a acum ulat o bogata biblio­
grafie, o dară expunere la Ceorges Ostrogorsky, I-f ist o ire de l'etal byzan­
tin, Paris, 1 969.
,6 A upra iradierilor italiene În Slovacia, vezi Vlasta DvoHkova,
Italiwisierende lromungen in der Enrwicklu1J1{ der MOlJltmcntalmalerei
des slowakischm Millelalters, " Acta lovaca" , I I I , 1 965, p. 5 8 - 1 1 1 .
37 Merita să menţionam, Între altele, faptul ca po l it ica angevina În
Balcani a permis difuzarea unor forme :1Jrtistice, d e tipul picwrii linear­
na.rative, pînă În Bu l g ar i a . Ca exemplu caracteristic Baia pmncului, din
acatisrul sfîn tului icol ac, aşa cum apare În pronaosul bisericii din K alo­
tina (a doua j umatate a secolului al XIV-lea) este foarte ascmănăLOare cu
aceea de la Strei.
Fi'. l 5 . Cina cea de tai,,;i
25
http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 1 4 . Martiriul celol' 10.000 şi sf1n tul Nic lac (picturi pe peretele
sudic al ll!a vei, fegisu'ul inferior).
sta n ţ i a cîm p u l expl icaţiei lor. Do,cumentele vrem i i vorbesc
despre participare:t cnezi l or Ihaţeglani , ub cond ucerea ca te­
l a n u l u i de Haţeg, l a campan i i l e l u i Ludovic cel Mare În
I ta l i a . La aJceste campaniti a participat cu sigu ranţă şi cnezul
d i n Strei, Petru fiul l u i Zaicu, şi este l esne Ide p re su p u ca
experienţele a rtist�ce consumare În I ta l i a nu J - :t u l ăsat illJdi­
ferent38. Coroborind i n d icaţi i l e documentare cu ,an,al iza stilcis­
tică a picturilor d e la Strei , analiză care a condus la o datare
38 P,roblema participării, cnejilor români (,c a, de altfel, a tuturor osta­
şilor oriv;inari din Transilvania) la campan,iile italiene ale lui Ludovic 1
( 1 3 4 2- l 3 8 2 ) trcbuic considerată cu toară atenţia pentru con ccinţele pe
care le-a putut avea pe planul artelor. Ca urmare a conflictelor p rovo­
cate de succesiunca tronului n a poJ itan, Ludovic 1 înw'eprinde o primă
.
cam.panie În 1 3 47- 4 8 riind Înroţit de Ştefan Lackfy, voievod al Transil­
van i ei şi de Aln drei Lackfy, comite al sccuilor. După ce cucereşte oraşul a­
p li, unde instalează o ga,rnizoana din trupele sale, Ludovic se ÎntOarce
la Buda. In 1 349, o altă campanie esre condu.să de tefan Lackfy care
lI'averseaza Adrăatica, debarcă trupele la Man fredonli,a (la nord de Bari)
şi ataca apoLi. Arm istiliul Încheiat. în primavara anului 1 3 50, nu a fost
de lunga durată, ceea ce ÎI determină pe Ludovic să organ izeze o noua
expcdiţie personala în fruntea unlli corp dc 1 5 000 soldaţi. Dupa e cuce­
reşte Manfredonia şi o buna parte din Puglia - cu Trani, Barlerta şi
Bari -, În e p t c mbri e 1 3 50 e ÎntOarce În Ungaria la înd pc Andrei
Lackf)' guvernator al eapolelui, cu crupe pro p rii. Alte campanii au loc
În anii 1 3 5 8 (sub conducerea l u i N icol ae I.;ack fy), 1 360, 1 380. In lega-
(fragment păstrat pe peretele vesti al navei, reg ist rul superior).
Fig. 1 6 . Vedere intcrioara spre latura de ra­ Fig. 1 7.
s a r i t a ab idei : pe boltă Majestas Domini,
apostoli i Iacob cel BatrÎn, Pavel, Petru şi Ion,
Vir dolomm.
a lor în 'Cel de-al treilea sfert al secolului al XIV- lea, se
contu rează o ipoteză atrăgătoare: ctitorul ansam blului mural
discutat este chiar cnezul Petru, al cărui chip apare pe
peretele de est al naosului, sub protecţia arhan ghel ului Mih,ail.
Dar, în legătură ICU această rep rezenlDare, atingem o altă
problemă care merită ea s i ngură un stu diu separat. Spre
deosebi re de pictura bizantină �n care tablou l votiv a Ideveni t
de uim p u riu o temă iconografică în sine, geneza i dezvC\\­
tarea sa f i ind corelată de cul tul împăratului, în aria OIcciden­
·taIă, fi !!illf i l e dona/torilor au fost de regulă inserate în i ma­
gi n i l e rel i gioase, numai rareori Gind tratate izolat. La Strei,
donatorii au fost rep r ezen uarţi i nseraţi printre figurile Ide
sfi n ţi , potrivit sisrrem uhlli Ifcrmiliar rartei oocidentale. Nu altfel
avea să fi e reprezentat voievodul Nicolae Alexandru în pictura
Bisericii Idomneşti din Curtea de A rgeş, într-o v reme cînd
ar,tla Ţăr i i ROimaneşti mai şovăUa �ntre Orient şi Occident39.
Este emn i f i'c aliv pentru orientarea artei romaneşti din Tran­
sihvania că, la H r şi ttu l secolul ui al I V-lea, l a C rişcior şi
Leşnic, apoi, după 1 400, l a 9treisîngeorgiu şi Ribi ţa, se adoptă
tip ul de nablou votiv caracterist�c p icturii bizantino-balca­
I11ce.
Oprind u-ne aiCI, n u Înseamnă ,că d iscuţia asupra picturilor
din Strei s-a închei at. Este evident că l ucrările de restaurare
au f o s t în măsură să rei n troducă în patrimon i ul n ostru C Lul­
rural-artistic u n ,ansamblu de o excepţională 'V a l oa re . Dar, l theme Majestas Domini associe allX douze 'Ip ât r cs, association carac­
pentru a asigura a n a l i ze l o r VIii toare o bază u atd e văra:t solidă,
va fi necesar oa aJCţi unea de restaurare să con t inue. La Ribiţa,
l a S î npetru , la Peştea na , poate la Strei sîngeongi,u, restaurările
vor aduce la lumină, n u ne �ndoim, imp or,t a nt e vest i g i i de
p ictură murală care, toate l aolal tă, vor sch imba esenţial con­
figuraţ i a fond ului de pic't U ri muraJ e din Transilvania, obl i­
gînd l a concluzii noi mai temeinic motivate.
tura cu aceste campanii, a fl am ca un mare n umar de ostaşi au venit din
regawl Un g ar iei ( c f . Balint Homan, Gli Angioini di Napoli in Un.ghe ria ,
1 290-1 403, Roma, 1 9 3 8 , p. 3 3 4 -3 39, 34'5 , 350, 3 74 , 4 3 2 ) . Este e vident
ca la toate aceste campanii conduse de voievozi sau comiţi din Transil­
vania au luat parte şi cnej ii' români, inclusiv haţeganii CaIre nrebu i au sa-I
Însoţească pe Pellru , oa telanul de Haţeg. O dovada în ac est sens este
documenrul din mai 1 3 50, dat chiar la Man fredonia, în p l in ă campanie
mii i lară, prin care Ştefan Lackfy răsp l a te şte pe nobilii din Peşrişul Mic
penlru meritele .lor deosebite. (Dowmente privind iswria României, se­
ria C, Transilvania, sec. XIV, voI. IV, p. 536 - Bucureşti, 1 95 5 ) . Ştiind că, În
a n ul 1 3 77, Petru, fiul l u i Zaicu din Strei primeşte În danie trei sate,
Ocol işul Mare, Chil�d şi Boşorod, »pentm credincioasă sltijbă" (Dowmenta
historiam Valachorum in l-lungaria ilustramia, Budapesta, 1 94 1 , p. 2 7 1 -
273) avem depline motive să credem c ă e l s-a facut remarcat în t r- un a din
campaniile mil itare cil ale mai sus. (Pentru problemele priviroare la sima­
ţia c ne j,ilor d in ţaIr.a Haţegului, l a bibliog,.. a f;a cunOscuta, trebuie a adau­
gam r,e ce n tele contribuţii ale lui Radu Popa: O spadă medievală din valea
Streiltltii şi cî t e va consideraţii istorice lega te de ea, "Y.irgelia", IX: 1 972,
p. 75-8 8 ; Ober die Burgen der Terra l-latzeg, »Dacia", XV, 1 97 2 ,
p. 2 4 3-269; Cetăţile din ţara l-la ţ eg ului , »BMI " , XLI , 1 972, n r . 3,
p. 54'-66. 1n gener al, datorez mulţumiri lui Radu Popa pen t ru conmlta­
riIe de ordin isrori,c referitoare la acest punct al prezentului articol).
39 Urmatorul tablou votiv de la Argeş, În care este reprezentat Vlaicu
Vod a , adopta deja varianta "imperiala" de tradiţ,i e bizant ina, de mult
ânr'rata în pictura balcanică.
http://patrimoniu.gov.ro
Apo tolii I acob cel BălrÎn Şl Pavel Fig. 1 8 . Blmavestire, grupul prie,enclor Maniei
(detaliu din fig. 1 6) . (picrura pe p el'e t e le de răsarir a l n a v ei) .
Pînă atunoi Îl1ic heierile noa t re nu pot a vea decît un
tit lll de provizora<t40.
Resume
L 'e g lis c onhodoxe de trei (dep. de Hunedoara) est l'lln des mo­
I1llmenLS les p l us represem'<l.tifs du Moyen Age roumain de Transylvanie.
Bâtie vers la fin du X n l e S1Î e c le , elle pre ente des forme ca:ract eristi q ues
p o u r la transi tion du roman au gO l h iq u e , variantc qui a ete d iHusee d ans
cette panie de l'Europe par les chan tiers de fil iation c i tercienne. Elle
est de plan rectangulaire, avcc une abside carrce voGtee en croisee d ' og ives
et un docher it ou est. Elle est deco ree d'un cn se mble de peinture date
du troisi1:tne q u art du . L Ve siecle.
Soumise it des travaux de reslQuroation complexe dUJnat les an­
nees 1 970- 1 972, it l'o c ca sio n desquels les fresques ont ele consolidees
et par endTOils decape es , l 'eg1ise de trei donne lieu aujourd'hui it un
I:eexamen de certaines interpreta�ions lanrerieures qui enrichit considera­
blemcnt les connaissan ces it son ujet. Le but du present article est
justemem de revenir swr une evude publice en 1965 (voir note 1 ) , sur­
rout en ce q u i concerne la peintuJe mur.aJe.
Ainsi, l'ameuf soulignc la decouveNe, sur le mur ex,terieur est de
l'absidc, de la figure de saint h r i stO phe, ainsi q u e de nombreux frag­
ments de peinture exterieure qui prouvent que les fa�,ades de l 'eglise
avaienl ele decorees d ' u n ensemble de peunLUire murale.
A l'inrerieur, on a recupere en cntier la peintl1re de l'abside: sur
la voDte, le theme de ;esus en g lo i re (Majeslas Dom�n .i ) , ur les paro,is
les douze a p âtres el SU[' le I'egist:rc i n ferieur les hab il uelJes figulCes
d'eveques, mais aussi un personnage considere c I1ll11e !',autcur prtincipal
des pcin tures. L'articlc met en lumiere le caractere eschatologique du
teristique pour le Moyen Age, qui decore souvent les po rta i l s romans
ou les abs,ides des eglises de village.
Sur l a paroi est de la nef, non lain de l a scene de J' Anl2ollciation,
est app a rue l a fi g u re du fondateur, pr bablement le knhe de Strei Petru,
fils de Zaicu, personnage att este par des documnets de 1 3 77. Le fon­
daleur est rcpre ente sous l a p",olecnion de l'archan şe Michel, selon un
type de composition que l'on retrouve dans le eglises rHormces de
Dorolţ (dep . de Oluj) el de Hodoş (de p . de Bihor).
Aprcs u n expo e des autres scenes mises au jour par la reStalllraItion
(La Vie rg e au. mallteali, La Nativite, L' Adoration des mages, La !'uite
en Egypte, La Cene, Le Martyre des dix mil/e, ainsi qu'une serie de
figures de sa'ints), l'auteuf s'aIfrete sur les problemes de style, aJrivant
it l a condusion que l'enscmble est le rcsulrat du travail de trois pein­
tres, qui semblent etre originaircs des rcgions dc I'Adriatiquc septen­
tri nalc, peut-etrc de Slove n i e (inscriptions en caracter s cyr i l l iques et
noms caracteristiques: Iovan, Nedelia, reda), et avoi... re�u u ne for­
mation ccJe c ri q ue , oll se co nj u g u e n t des r ravts byzantins, des in fI uences
determă!1(!es par l a peil1l' IUre de Giotto el des elemems propres au
gothique de COllf.
A titre d'hy p othese, l'auteur fait remarquer le râIe possible j o u e par
l'Italie meridiona l e, qui it l'epoque de la domination de la l11aison d'Anjou
etait un vCritablc creuset artistique oll se sont rencontrees et fonducs les
formes de style les plus diverses. Compte tenu, d'une p a rt , des nOl11br('uses
pei n ru res Ill u rales aux caracu:ristiqucs rappclant celles de Strei conservees
dans les Pouilles (n Monola, Massafra, fa ano, San V i ta dei Normanni,
Matera) et, d'alltre pact, du fa it que les armees transylvaincs - dont
a sans dollte fai t panie le knhe Petru, fils de Zaicu - Ont p r is part
aux campagnes de Louis d'Anjou en I talie meridionale ( 1 363- 1 366),.
cette filiere pourrait expliquer les particu larites stylistiques d e l 'cns�mble
de pein turc de Strei.
40 Toate fOtoglaf1ide care Însoţesc acest Qrticol au fos t executate de
Gheorghe Marin, în c adrul laboratoruIu,i Ifotografic al DireCţiei 1110n umen­
lelor istorice şi de artă.
26
 NOTE
DATE NOI ÎN LEGĂTURĂ CU VALURILE
DIN DOBROGEA
----------------------______ PETR E
De mai bine ,de trei secole' ,v alurile de apărare din Do­
brogea au latras atenţia multor i,ubitori de antichităţi, dintre
care uniii au lăsat însemnări preţioase ; chiar dacă ele sînt
naive sau fanteziste, poate datorită lor s-a născut interesul
enorm de oare s-a bucurat şi se mai bucură incă acest com­
plex militar antic, unilc in spaţiul balcanic.
Din bogata li teratură dedircată valurilor dobrogene, un
interes deos.ebit îl prezintă însemnările celor care le-au cer­
cetat personal; cu cît larceste observaţii sînt mai vechi cu at!{
ele ni se par deosebi t ,de preţioase, deoarece aJutorii lor au
văzut monumentele mai puţin degradate faţă de cum se pre­
zintă ele cercetătorului de azi.
Printre primii ,c are rS-au ocupat de 's tudi ul va�urilor do­
brogene, daJcă nu dhiar ,cel mai vechi cercetărtor serios al
arceSWT molt1U!111ente, ,este i n'g 1I1'eful f.raruoez }lI'lres M ilcrheF, 'ccure
a sta't şase l un i în Dobrogea, în vederea construirm unui d rum
Între Comtanţa şi R aiS'o va. Deosebit d e ,CLul tiv.at, ou mult
simţ istoric şi mai ales iubitor pasionat al antichităţii, Jules
Michel studiază, Înregistrează şi publică pentru prima dată
consideraţii ştii nţifice asupra cel or trei valuri d intre Pont
şi Istru. Luorar'ea \Sa răJmine di11 Imll�ne punere de v,eder,e fun­
darment-alIă, mai ales in ceea oe tpr,i'V1eş.r,e rtraseul monumente/lor
(fig. 1 ) , deoarece el le-a studiat În anul 1 85 5 , dată l a care
zona dintre Constanţa şi Cernavoda era foarte puţin locuită.
Deoarece ,drumul construit Între Rasorva şi vechiul Tomis a
tăi,at cele trei v,al uri , tînărul ringiner francez, impreună cu
ooedhipj:errii lui, a urebui t 'să st LVcLieze tefrenUiI dintT,e ode dOluă
100c alităţi, pentru a găsi traseul cel mai potrivit prlimului
drum care va străbate Dobrogea după 1 8 5 5 . După p ropriile-i
mărturisiri, abia spre sHrşitul şederi i sale in Dobrogea ded�că
o parte din ,timp studrierii acestor vestigii pe ,oare nu reuşise
să � e ?esluşească cîtă vreme era ocupat cu uasarea drumului
amll1tFt.
Jules Miohel Începe descrierea cu valul mare3 Ide pămînt,
deoarece acesta era cel mai proeminent şi i-a atras de la în­
ceput atenţia. După mărturia sa valul porneşte de la Ienik eny
(Cochirleni), străbate platoul şi apoi se indreaptă spre laJcu­
cile Carlasu unde btHneşte pe cel d e piartră, Icare porneşte tot
din fa:leza Dunării, de l a 5 km spre nord de valul .mare de
, Unul dintre primii călători care lasa Însemnări despre fortificaţiile
de-a l un g ul văii Carasu este Evliia Ce\ebi care a călatorit în sec. X V I I
pe meleagurile dobrogenc. Despre opinia călătorul ui turc î n legătură c u
val u rile, c L G. 1 . Ciallicorf, Din descrierea ltti Evliia Celebi, Î n "Arhiva
Dobrogei," , I I , 1 9 1 9 , p. 1 39. Despre ceilalţi căI ăto�i care au I ăsart Însem­
nări despre valmi cE. R. Vulpe f-/istoire ancimne de la Dobrottdja, 1 938,
p. 362, nota 1 .
2 ]. Michel, Les travaux de dejense des Romains dans .la Dobroudcha,
Kustenclje et le ret.ranchement conmt SOltS le nom de Fosse de Trajan.
D'afJres les documents reullis fJendant la mission danubienne. Lu dans la
sceance dtt 18 avril 1860, În "Memoire de la Sociere imp6riale des anti­
quaires de France", tome 25, I II�me serie; V, Paris 1 8 62. Lucrarea ingi­
neru l u i francez ocupă un loc deosebit de important în materialul de faţă
deoarece este primul studiu e l aborat Înr.r-o formă ştiinţi fică despre valu­
rile de apărare din Dobrogea.
3 ! dem, descrierea detailată la pp. 231 -236.
http://patrimoniu.gov.ro
ANTICE DE A PĂRARE
A URELIAN ------
pămint. După ·ce se Întilnesc, nu se confundă, CI IŞI conservă
profilul de-a lungul lacurilor (fig. 1 ) . Aproape ce sa lUI Bur­
l uc, in faţa actualului sat Castelu, cele două 'Vlaluri se separă
pentru ,a se reapropi a la circa 4,5 km de Constanţa. De la
Burluc, valul mare Ide pămînt se latf lă �a nord iar cel de
piatră la sud, deci in poziţie il1lversă faţă d e Icea exlistentă
pînă l a Burluc; in moid necesar ele aici s-au întretăiat, lucru
,de care însă Jules Midhel nu ne informează. Valul mare de
pămînt ajunge, oa şi ,cel de pialt ră, la 3 km sud de Constanţa.
Primul se caracterizează, în afară de Înălţimea sa remaroabilă
(9 tITI măsuraţi ,de J .a p'a tul ,şanţ,ului nordic, ,care 'este 'c el mai
aldinc) prin existenţa unui ,al doilea şanţ pe latura sudică.
II1Ic linarea taluzul :ui era de 45°, iar înălţimea crestei valului
măsura 2 m. " Troianul" este străbătut de multe "breşe" folo­
site drept locuri ,d e aooes.
Cel de al dorilea monument Idescris este valul mic de pă­
mînrt4 care începe ,de l,a 4 km d istanţă de Dunăre şi pare că
se desprinde din valul mare; pe cînd 'traseul acestuia din
urmă străbate, pină să ajungă l a extremi tatea lacurilor Ca­
rasu, înălţimi şi rîpe, Vlalul mic se desfăşoară de preferinţă
pe p/.atou. La 4,5 km de Constanţa se Încrucişează ·ou cele­
lalte două şi, consel'lvînd permanent şanţul său trasat la sud,
întîlneşte i ncinta ant�că a TomisuhHi, părînd a protej,a pe
traseu unul din drumurile ce pornesc chiar din oraş spre
Dunăre. In această ulti mă parte a parcursuJui său valul este
foarte bine 'conservat, atingînd înălţimCk'l ,de 3 m (această
înălţime este consemnată şi de Gr. Tocil esou).
Valul de p iatră5 are traseul cel mai sinuos, preferînd parcă
intenţionat terenuri le foarte aecidenrtate. El porneşte de la
circa 1 0 km nord de Rlasova şi traversează aproape toate
neregularităţile de teren, pentru a ajunge În valea lalc urilor
Car,asu. A�ci, cînld se apropie ,de valul mare de pămint, parcă
il forţează să-i urmeze traseul, stăruinld in a tă�a di rect toate
înăJţimule şi rîpele pînă la Burluc. De aici pertl11i,te valului
mare de pămînt să " respire" pe platoul ce d uce spre Cons­
tanţa, pe cînd el, <trecînd peste mamelonul ce domină vechiul
Murfatlar, după ce l,asă în urmă satul Omurgea, coboară pe
fundul văii de l a Hasancea, de unde apoi se "caţără" pe
pantele abrupte, după care in fine, işi găseşte un traseu mai
lin, reapropiindu-se de valul mare de pămint, străb.at îm­
preună p aralel, fără a ,se ·c onJfun1da, ulltimii kilometr�, 'a j'u n­
gînd amÎnJdouă ti a mare în puncte foaNe apropiate.
Şanţul său defensiv este în partea de nord, iar din loc În
100c se observă unele întreruperi, nu adt d e dese oa la cel
de pămînt, avînd Însă aceeaşi funcţie. Particul aritatea lui
deosebită, remarca Jules Michel, constă în existenţa urmelor
de zidănie şi a numeroaselor pietre care se pot 'Vedea de la
un cra păt la celălalt. La Constanţa inginerul francez consem­
nează urmele temeliilor de piatră ale " murus" -ului , cum îl
denumeşte frecvent, peste care au rămas unul sau două rîn­
duri de blocuri deasupra solului. Grosimea zidului este de
4 !dem, cL p. 237.
5 !dem, cf. pp. 237-240.
27

Fig. 1. Traseul valurilor din Dobrogea dupa Julc$ Miche/.
2 m, iar adevărata lui Înălţime a fost limposibil ,de stabilit,
deoarece cu puţine eXJcepţii, pe traseu zidul propriu-zis nu
se mai păstrează, sau nu a existat niciodată ,ca o l ucrare ,ter­
minată. C u excepţia extremităţilor de la Dunăre şi mare,
unde se păstrează construcţi i viZlibile deasupra solului, restul
valului conservă ine�al, dar permanent, foarte puţine blocuri
proveni te din construcţia " m urus" -ului.
La capătul ,dunărean, Jules Michel înregistrează ampla­
salI11entele unei porţi ce aparţinea ,valului; poaI1na lConserv,a
temel ia, iar pe Ungă aceasta erau împrăş1Jiate !CÎteva blocuri
flasonate, parcă gata de a fi aşezate pe ftmdaţie, idee la care
s-a renunţat. I mp resia lui Jules M idle\ este că "murus"-ul
propriu-zis nu a fost construit pînă la capăt, ci abandonat
intr-un anumit momel1lt al cons't rucţiei .
Un alt pasionat cercetător al 1l10numentelor în diSCUţie
este Gr. TOCiileSicu, oare după p ropria-i mărturie "a cerceLat
valurile de cîteva ori, pe jos, pe întregl,tl lor L rasel", făcînd
de trei ori drrmutl de la mare la Dfmăre, pentru a le înre­
gisLra cît mai exact Loate detaliile" (fig. 2).
însoţit de neobositul ing. P. Poloni,c, Gr. Tocilescu pu­
blică rezultatele observaţill ior sale Într-o Jucmre ,destul de
amplă şi 'c u date preţioase pentru cunoaşterea întregului an­
samblu de fo.rt ificaţii ce însoţeStc două dintre valuri6.
El face ,descrierea monumentelor în ordine Icronologică,
începînd cu valul mic7, pe care-l con side ră Ca fiind cel mai
veohll ; faţă ,d e cele relatate de Jules M ichel, cencetăJtorul ro­
mân consemnează că valul mic este tăiat de ,celelalte două,
la pun c1Jul pe care J ules M i,c hel il stabileşte La 4 ,5 km de
Constanţa. La sud de Medgidi,a el prezintă o Întrerupere de
4 km şi o alta pe o lungime de 1 kll11, pentru ca apoi să se
confunld e cu valul mare ele pămînt. L ungimea sa este de
60 k m . Cît pri,veşte punctul de pornire de la Constan�a al
valului mi,c, spre deosebire de Jules Miohel, Gr. ToailescuB
6 Gr. Tocilescu, FOllilles et recherches archeologiques en ROI/manie '
commlmicatiol1S /aites a l' Academie des lnscriptions et Belles-Lettres d �
Paris; sceal1ce du 27 octobre 1899. înaintea savantului roman făcuse cerce­
tari asupra ce/or trei valuri Cari Schuchhardt ce îşi consemnează datele în
Die romischen Grenzwiile in der Dobmdscha în "Archaologisch-epigra­
phische Mitteilungen aus destcrreich-Ungarn", Viena, IX ( 1 885), pp. 87-
1 13. Inginerul P. Polonic va scrie el însuşi mai tîrziu propriile observaţii
d�spre troianurile" dobrogene, ef. Valurile antice din Dobrogea, În re­
vista N a tu ra", nr. 6, 1935, Bucureşti, pp. 2 1 -26. Harta în to cm i tă de
n
ci este una dintre cele mai precis executate.
"
7 Gr. Tocilescu, op. cit., p. 1 63-167.
8 ldem, pp. 1 67-1 75.
28
http://patrimoniu.gov.ro
\.
n-ul poate determina din cauza constnI cţiilor făcute în
această zonă.
Valul mare de pămînt ce începe de la Dunăre, ,d upă un
parcurs de 7,5 kll11 de la Gura Ghermelelor, dispare pe o lun­
gime de 1 2,5 km, pînă la Pietrele. Tocilescu nu aid mi te că
a fost demolat pentru a servi la construcţia valului de pialtră,
deoarece nicăieri acesta nu prezintă înălţimea i mpresi(mantă
pe care " troianul" mare l-a aNu t ; el crede că datori,t ă tere­
nul ui din Gura Ghermelelor şi Pietrele, ce are coli ne Înalte şi
mlaşnini, zona însăşi prezenta o apărare natur,aJă, suficientă
pentru a face total inutilă o alta, artificială. După această
intrerupere valul merge paralel, pe teren foarte accidentat,
cu cel de p iatră, pe o bună distanţă, prezentind ş i pe această
pOrţiune mici lipsuri. După ce este tăiat ,de valul de piatră
l a Dorobanţul, îl lasă pe acesta I/a sud şi se înd reaptă spre
Constanţa. Taie valul mic in punctul amintilt şi apoi se apro­
pie de varlul de piatră pentru a a junge parale!, amîndouă,
pină la malul mării . Valul mare de pămînt are 25 castele
mari de p ămînt, un 'c astel de p i,atră lîngă Dunăre şi 26 Icas­
tele ",manipular�a' , ,deci 52 de castele. Lungimea părţii con­
servate este de 41 km, l'a care dacă se adaugă şi Întreruperea
menţionată totalizează 54 knn .
Valul de pialtră9, sau m a i bine z;is "zidul " , s e leagă de
latura sudică a vechiului Axiopol is, iar ,d e aici merge pe pan­
tele văii Carasu şi se îndreaptă spre Consljanţa, unde aj unge
pe malul mării la 1 km sllJd de oraş. Acest val are 27 de
ca stele ; cel notat cu nr. XII este construit peste valu l m a r e
de pămînt, ceea ce p robează Ică ,cel de piatră îi este posterior.
" Murus"-ul se întinde pe o l ungime de 59 km ; pentru cons­
trucţia l u i şi a castelel'O f, Toci lescu socoteşte că au fost
necesari 400 000 mc ,de piatră, ansamblul reprezen tind o
cheltuÎlală enormă de bani şi forţe de muncă.
La două deceni i după cercetările JuU Gr. TOici leSlcu, valu­
rile sînt studiate de Cari Schuchhardt, care în 1 9 1 7 executa
săpături în trei castella ale valului mare de pămînt, lîngă
gara PaILas10. Rezultatele obţinute de sarv antul german au
fă CUlt obieClt ul unei comun�cări la Academi a Ide ştiinţe din
BerLin, publicată apoi în ,acelaşi an, şi care s-a bUlcurat de
inalte aprecieri, fiind considerrată ca cea mai compJetă l ucrare
9 ldem, pp. 1 75 - 1 80.
1 0 C . Schuchhardt, Die Sogenannten Trajanswălle in der Dobrolldscha
Berlin, 1 9 1 8 , extras din "Abhandlungen der preussischen Akadcmie de;
W�ssenschaften", 1 9 1 8 , Philol.-hist. Klassc, nr. 1 2 , pp. 22-60. Rezultatele
cercetărilor !lale -din 1 898 le pubJică în Die Anastasills-Maucr bei Constan­
tirlOpel Imd die Dobmdscha Wălle, în "Jahrbuch des Kaiserlichen deu tschen
archaologischen Anzeiger", XVI , 1 901 , p. 1 1 6.
 L ES VA L LVM S D E L A D O BRO UD S C H A
p u b l i e.s pa.r
G r. GTo c i l e s e o ( 1 900 >
E ch"ll. 1 : Z O O 000

L e�ende :
- t eVailumen pi�rre
- L" Grand vallu", en terre
1 1 .
- Le /'Yllva/lum en terre
" Co&1ella en pierre
• .:a 'J en terre.
.., dispo'-U5
[I'-em'n Jg fer
(It •

-=-=

f 'ig. 2. Trx eul valurilor din Dobrogea dupa Gr. Tocilcscu.

pri vind valurile dobrogene, pe care el le mal cercetase În
1 885 şi 1 89 8 , dar cu rezultate mal pUţIn ·avansate faţă de
ce se cunoştea pînă atunci .
Rezultatele l u i C. Schuohhardt au fost valorificate de
prof. R. Vulpe În lucrarea sa Histoire ancienne de la Do­
broudja, din 1 93 8 , an tn care dhiar au.t orul sus menţionat
face un sondaj de veri ficare a oastel ului X I I după numero­
tarea lui Gr. Toci lescu 1 1 . Cu trei ani înainte, prof. Th. Sau­
ciuc-Săveanru executase un sondaj tn valurile de pia<t ră, cu
rezultate importante12.
Cercetările după Jules Michel , in afară de faptul că aduc
unele 'c ompletări, reflectă şi o situaţie gravă: anumite obser­
vaţii făcu'e pînă awnci, astăzi nu mai sînt posibil de ve­
ri ficat.
Astfel, limitele celor trei valuri ,d�n raza oraşul ui Cons­
tanţa sînt În permanenţă distruse, încit ele se retrag d in ce
în ce mai mult faţă de p unctul din secolul al X IX-lea. De
asemenea, cele trei puncte de intersectare ale valurilor nu mai
puteau fi cercetate arheol ogic, deoarece fuseseră distruse de
diverse l ucrăni Îl1Jcă din 1 938 13, zone care şi ,astăzi suferă
degradări însemn<J:te. Cu toată ,această situaţie gravă a punc­
telor cheie citate de noi, cencetările ce după 1 948, deşi de
mică amploare, a,duc elemente de cea mai mare importanţă
în ceea ce priveşte cronologia relativă a ,cel pUţin două din­
tre v,a luri.
încadrarea cronolo/5iică a " r roianurilor" dobrogene a des­
chis o dispută de-a drepitul pasionantă, încă de la sfîrşi tu l
veacului a l X IX-lea, controversă ,care este departe d e ,a fi
Închisă. Părăsindu-se ideea l ui Jules M iohel din 1 862, care
vedea în cele trei valuri un sistem unitar 14 construi t fie de J us-
1Jinian, sau mai curînd ,de Heracli u s 1S, d iscuţiile deschise În­
cearcă să dateze fiecare val separat. Aceste i poteze se bazează
mai mult pe consideraţii i stor�ce, iar 'cu mici excepţii, ele nu
a u ţinut seama de descoperirile arheologice, fie cît de modeste
şi anume ceramica publicată de Cari Schuchhardt.
SoabiLi rea cronologiei celor trei valuri reclama În acelaşi
timp şi abol1darea problemei dacă valurile reprezintă, fie
pentru un moment cit de scurt, frontiere ale unor formaţiuni
11R . Vulpe, o p . cit., p. 3 6 6 , p p . 368 -369 şi n o t a 1 d e la p. 369.
12
Th. Sauciuc-Saveanu, Un monument de măSII ră numită DIMODION
din Muzeul din Constanţa , " Analele Dobrogei", X V I , 1 9 3 5 , pp. 1 52-1 54 .
Alve descoperiri .făcute d e .acelaşi autor în valul d e piatra le consemneaza
In Epigrama sepulcrală din Muzeul din Constanţa a lui Hermogenes şi
alte fragmente de inscripţii, "Analele Dobrogei", XVI. 1 935, p. 1 5 8.
13 La data dnd R. Vulpe face el Însuşi cercetari ale valuni'lor cons­
tata aceasta situaţie grava, o/J. cit., p. 3 6 8 .
14 Aceasta idee a fost preluata de Gr. Tocilescu În Das Monument
von Adamklissi: Tropamm Trajani, Viena, 1 895, pp. 1 1 0, 1 1 6 , 1 24 ,
poziţ.ie la care apoi ren unţa Î n anul 1 899.
1 5 ]. Michel, op. cit., p .. 2 5 1 .
politice deosebite. Răspunsurile date pînă in p rezent nu sa­
tisfac dedt parţial şi insufcicient cele două deziderate majore
menţionate de noi mai sus.
Deschiderea seriei de dis·c uţii o face C. Schuchhardt in
1 88 5 , dezbateri care, după mai bine ,de 8 deceni i continuă
încă. Posrulînd pentru valul 111Iic că ar fi preroman 16, ipoteza
sa este îmbrăţişată apoi Id e Tocilescu 17, Cilooori us 18, Korne­
mann 19, F,abricius2o, iar parţia.l şi de prof. R . Vulpe21.
Valul mare din pămînt este p resupus a fi opera mai mul­
tor împăraţi, printre care Domitian22, Trai'an23, Hadrian24,
Valens sau Theotdosius 1 sau al I I-Iea2s; cu pri·v ire la alc est
mon ument unii cercetăttori postulează i deea că ar fi fost
construi t în ,două26 sau trei faze. A.c eastă ultimă i poteză apar­
ţine cercetătorului Eugen Comşa care crede că bizantin i i
1 6 Die ro mis ch en . . . , p. 96- 1 1 0.
17 Op. cit., p. 1 8 1 .
1 8 Die romischen Denkmăler in eler Dobrltelscha, Berlin, 1 90 4 , pp 7
şi 4 0 .
19
"Klio", V I I , 1 907, pp. 92 şi urm.
20 " R. E. ", X I I I, 1 , 1 926, s. v. Limes, p. 649.
21 R . Vulpe, op. cit., p. 374 unde avanseaza doua ipoteze, una că
valul mic poate apar�inc fie geţilor din epoca preromana, fie govi'lor sau
hun ilor care au dominat Schythia Minor, primii sub Theodosius 1, iar'
hun iri sub Theodosius I T, În ori.ce caz Înainr.e de consUl'uirea valului mare.
22 Printre cei mai ferventi susţinatori ai acestei idei este C. Cichorius
car,e În O". cit. , Jocal,izeaza lnfrÎngerea din anul 86 c. n. în Dobrogea,
iar ca urmare a acestui dezastru lllJill itar Domil ian a pierdut nou'dul do­
brogean. Pentru a stavili pericolul, dupa Cicho�'ius, valul mare ar fi fost
conslmit de Domiuian. La aCeas1 a �or.ie se alatura 'a poi C. Schuchhardt
În Die Sogel1anl1ten Traje/rls U7ălle . . . , p. 36, văzînd În construirea va­
l u l ui de pămînt două faze. M<lii' 1Îrziu , C. Patsch În "Beitrage zur Vălker­
kunde von Siidosteuropa", Der KamfJf /tin elen Donattrartm It/lter Domi­
tian und Trajan, Viena, 1 932, V, 2, p. 26, este adeptul cel mai fidel al
l u i Gichorius, avansînd ipoteza ca În vremea lui Domu'l1ian acesta a cedat
nordul Dobrogei sarmaţilor roxolani. D. M. Pippidi în StlI-
cLiul Despre o ipo teză a lui Patsch privind istoria Moesiei
în sec. f, în Co nt ribuţii la istoria veche a României, Bucureşti,
1 967, ed. I I-a, pubJica o baza de s[atue ce a fost dedica�ă imiţial
lui Domitian .�i apoi' lui Traian, dt;pa ce S-a marte.lat numele primului
Împarat damnat de Senat. Cu toata această ştergere, l iterele numelui l ui
Domitian au putut fi reconstituite, unele din l itere fiind Încă vizibile. La
aceste documente care demonstrează ca Histria îl cinstea pe Domitian la
vremea -cînd Patsch credea că Hlritor,iul de l a nord de valul mare de
pamînt era ceda1 sarmaţilor, am adaugat şi descoperirile de la Novio­
du.num unde, În hypocausml II, s-au gasit <:'1. materiale de construcţ.ii,
caramizi c u ştampila Classis Flavia Moesica, monument pe care noi Îl
atribu, im, pe baza descopernrilor monetare de aici, epocii Flavilo'l'
(65-96 e. n.) şi a unei ,,�gu1a" descoperite de n.o i la Troesmis În 1 967,
care po�rta acelaşi t,ip de ştampila a flotei flaviene cu cele descoperite
În hypocaustul II de l a Noviodunum. Impotriva teoriei lui Patsch, ve2J;
R. Vulpe, Din istoria Dobrogei, Bucureşti, t 968, voI. I I ; p. 76.
23 Gr. Tocilescu, ofJ. cit., p. 1 8 1 .
24 E. Kornem'ann, op. cit. , p . 96.
25 R. Vulpe, l-listoire . . . , p. 3 7 3 .
26 C. Schuchhardt, v. nota 22.

29

http://patrimoniu.gov.ro

1
s N
2 ..
: - - - - - - - - - - - - 30.00 --
I
- - - - - - - - -
3 3. Of
F.ijl;. 3. Secţi u n i ale Vlal urilor
1. - a şanţultLi de incintă aiI Constanţei ; 2. - secţiune a
secţiune
VlaLulUiiI mic; 3.
- secţiune a valului mare şi a vaJ ului de p i a'tră după
unirea lor în apropierea Mădi Negre; 4. - secţiune ·a valu1ui mare în
construie�c pe la sfîrşitul secoluh�i al IV-lea e.n. - inceputul
secolului al, V-lea e.n. - valul cu şanţul spre nord ş i caste­
l el e mari de la sud. In a doua etapă o populaţie de la nord
construieşte şanţul de La sud, iar in u llt ima fază bizantinii,
ajungind din nou stăpini ai valului, astupă şanţul Ide la sud
şi construiesc c.astelele micti27.
După acest ultim autor se poarte trage concluzia că, în
timpul cît a fUI1Jcţionan: 'Valu l de pămînt, teri toriul nordic
este pieIidut de dtre I mperiu.
Datarea valului de piatră a oscila,t şi ea intre epoca An­
torui nilor28 şi prim ul ţar,an: bulgar29, necunosdndu-se pină în
anul 1 9 5 0 deCÎIt foarte puţine documente care să con firme
i potezele propuse. Odată însă cu descoperirile l ui Eugen
Comşa30, urmate apoi de altele, rezuLtate fie din perie�heze31,
fie din cercetări organiZJate32, p roblema datării - cel puţJi n
a vlalului de piatră - incepe să capete şanse de rezolvare.
Aotî't inscripţia slavonă datată În 943 e.n. ce a fost găsită in
complexul valului, cît şi descoperirile unor b locuri prove­
ni,te din cariera complexului de l ,a Murfatlar ce au servit la
construirea ·acestui Iv a l, l a 'c are se a1da'l.lg ă şi ceramic a Id in
epoca feudală timpurie, descoperită aproape pe intregul său
tmseu, scot cel puţin valul de piatră din noianul de ipoteze
lipsite de o documentare Iconrvingătoare. Totuşi a'c easta nu
însemna că p roblemele le�an:e ,d e acest monument sînt pe de­
pLi n rezolvate.
A1dmiţîndu-se ,că valul de pia1tră este o operă a bizantini­
lor reveniţi la Dunăre în 971 e.n.33 ,se pune întrebarea pen-
27 E. Comşa, Cercetări şi observaţii În legăwră Cit
brogea, În "SCI V " , I I . 2, 1 95 1 , pp. 233-234.
28 Gr . FIOI'esc u, Capidava, Bucureşti, 1 958, p. nota 1 . 9,
29 Bibl iografia care priveşte diferite!e opinii exprimate Î!1
legatură cu vallLl de Pli.an:ra se găseşte la P. Diaconu: "Dacia",
NS, V I , 1 962. pp. 3 1 7-335 ; "SC I V " , X V I , 1 965, 1 , pp. 189-198 şi
"SCI V " , XVI, 1 965, 2, pp. 383-394. In legătura cu poz,iţia autorului
cilal mai sus faţă de problemele legale de valul de piatră vez,i şi studiile
lui C. Gihodaru din "SCS", Iaşi, XI I , 2, 1 96 1 , pp. 2 5 2-272 ş i nSvudii " ,
X V I , 1 963, 5, p p . 1 l 2 3-1 1 35.
3 0 Eugen Comşa şi Dorin Popescu, Cercetliri arheologice pe traselll
canallilui Dltn"ire-Marea Neagră" În nSCIV" , I, anul I I , 195 1 ,
pp . 1 69-1 76, unde se publică importanta i nscripţie scrisă În limba sla-
von:! ce se datează în anul 943 e. n.
3 1 Eugen Comşa, Cîteva descoperiri arheologice din raio/Uel Medgidia,
În "MCA" , I V, 1957, p. 333.
32 1 . Barnea, Ceramica din cariera de cretă de la Basarabi, În "SCI V " ,
X V I I , 2, 1 962, p. 366, nota 1 .
33 Problema atri b u i r i i etnice a consuuctor.ilor este în continualre con­
troversa'tă: P. Di'aconu Despre datarea valului de piatră din Dobrogea şi locali­
zarea evenimentelor din nota toparhullii grec, În "SmdJli " , anul XV, 5,
1 962. In rezumatllJI fI1ancez se spune : " Le mur en pierre . . . a ete constru.it
ORAŞ s
4
s N
"
5
,
I
I
-!
din Dobrogea, după ]. Miche!.
apropierea Dllnării; 5. - seCţiune a val ului ode piaură; 6. - seqiune a
valului şi a zidulu� l ui Hadl1ian În B r�tannia.
tru ce şi împotriva cui a fost făcută această uriaşă fortifi­
caţie. Poziţi,a ,cea mai nuanţată, prudentă şi nu uşor de înlă­
turat, este cea enunţată de prof. 1 . Barnea, din Câre cităm :
" . . . ţinînd seama de proporţiile mari ale lucrării, putem
presup�me că valul a fost construit de bizantini, stăpînitorii
din ultimele trei decenii ale seeolului al X -lea ai Dobrogei
întregi, constntirea lui începînd cel mai devreme după anul
971 e.n., în timpul lui Tzimisces şi fiind terminat cel mai
tîrziu în anul 1 02 5 . Fără a renunţa la jumătatea de nord a
Dobrogei, bizantinii dublalof, obstacolul natural al văii Carasu,
înălţînd valul în porţiunea cea mai îngustă, dintre Dunăre şi
Marea Neagră, a acestor provincii, ca o pavăză împotriva
duşmanilor de la nord, în primul rînd a pecenegilor, cu me­
nirea de a apăra mai întîi Silistra, capitala themei Paradu­
navon şi dbtpă aceea însăşi a capitalei imperiului . . . Dacă
valul va fi existat şi în epoca romană, ceea ce nu pare ex­
clus, el a fost mtmai refăcut de bizantini, ca şi alte fortă­
reţe rOmJano-bizantine de pe mahtl drep t al Dunării".
Deşi autorul Icitat n u face aluzie şi l a celelalte două va­
luri, deschide rtotuşi, nedeclarat, prin cele expuse mai sus,
discuţia rostuIiilor pe care ele le-au avut în reL<lJţie cu ;valul
de piatră.
Ne pel1l11item în această ultimă parte a articolului să
strîngem datele principale şi oarecum sigure, ale cercetări­
lor de La 1 8 5 5 inainte. Faptul că bizantini� au construi t din
n ou, sau doar reparat, valul de pialt ră demonstrează fără
echi'V oc că ei au găs�t insuf�cientă apărarea celor două valuri
de pămînt, anterioare d upă datele oferite de Gr. TociJescu,
valurile din Do­ C. Schuchhardt şi prof. R. Vulpe. Dec� într-un fel, această
ultima linie de apărare completa pe celelalte două. formînd
împreună un sistem, aşa după 'cum îl intuise Jules M iehel.
Dacă raporturile straltigl1afice dintre valurile Idisoutarte
astăzi pot fi considerate pe deplin !CÎştigate, în sensul că valul
mic este cel mai vechi34, u rmînd apoi cel mare, dupa care
p ar les Blilgares expressement contre les Byzantins du nord de la Do­
b roudja" (p. 1 2 34). Em , Condurachi, Ion Barnca, Petre Diaconu, NOllvel­
les recherches sur le nLimes" ByzanlÎn dll Bas-Damebe allx Xe-Xlc
siecles, În "Thirtecn International Congress of Byzantine Studies " , Oxford,
1 966, p . 1 1 . 1. Barnea, spre deosebire de P. Diaconu, consideră pe bună
dreptate că această m,iaşă construCţic este opera imperiult� bizantin. Auto­
ruj menţionat Îşi fundamentează afirmaţia, plr inlre altele, şi pe baza
cercetărilor arheologice efectu ate În 1 965 Într-un punCl al acestui monu­
me.nt sit llart În raza G.A.S. Murfatlar (cf. p. 1 0 d in snudiul citat mai sus).
34 Gr. Tocilescll, op. cit. , p. 1 67, În ca.r,e se consemnează că şanţlll
de sud aJ val u l u i mare de pămînt est,e săpat În cel mic.
30
http://patrimoniu.gov.ro
este construit "lITIurus" -ups, in sohimb cronologia primelor
două este incă discutabilă.
O foarte scurtă 'cerceuare făcută d e noi in august 1 969
pe traseul acestor valuri, soldată cu o modestă recoltă de
ceramică, fără pretenţiÎa !Că ea face lumină in complicatele
probleme rid icate de monumentele studiate, are totuşi v,a loare
de descoperire.
Astfel, în pămîntul valului mic, La. adîncimea de ,circa
3 m, într-un p unct si,t uat h 2 km de Pali as, am recoltat din
i nteriorul valului distrus ce o lutărie, fragmente cemmÎlce
romane ,dataoole in sec. I I- I I I e.n. şi citeva din secolul al
I V-lea e.n.
Din porţiunea. val ului mare de pămînt, ce se găseşte în
apwpi,erea Co.rus,ran�ei şi ,d istr'us î:n p arue, am cuJ·es o monedă de
la Maximian Hercules (2 86-305) şi un fllagment ceram ic
databi l sigur În �ec. I V e.n.
TO<t p e coama valului mare, la ,circa 1 km distanţă de
rezervoarele de petrol amintite, am găsit o serie ,d e frag­
mente cer,amice, care pot fi Iconsiderate ca provenind d i n
interiorul valului , deoarece i n acel l o c era amenajat u n sai­
van pentru oi. A dăpostul a fost construi,t 'cu pămii1lt luat din
val şi Id e pe coama care a fost lastfel n ivebtă. Majoritatea
ceral111h cei este din epocă romană ; fără a-i putea aprecia data,
ele nu sint însă inainte de secol ul al I I - lea e.n . ; citeva frag­
mente pot fi plas<lite în secolul al I V-lea e.n., iar unul poalte
·ceva mal tirZ I U .
• •
A
Prin aceste descoperiri apropiem cronologia celor două
valuri de unele deja fOI1muLate şi care trec de l im ita secolului
al I V-lea e.n.36. Cît ·timp le ,desparte d e d ata construidi va­
lului ,de piatră rămine oa viitorul să se p ronunţe, însă unele
indicii, foarte palide, există pentru a permite un incepu1t de
ipoteză.
Descriind vestigiile antice ale Constanţei, Jules Michel
spunea printre altele: "incinta romană are forma unui arc
de cerc ce poate fi umzărit şi astăzi, fără întrerupere, de la
faleza de s�td a oraşului pînă la cea de nord. Ea izolează
complet penins�tla, la care este limitat şi oraşul modern, de
rest�tl �tscatului. Linia de apărare (fig. 2 , a) se comp�me din­
t r-�m şanţ mare şi bm val" 37. Mai departe el consemnează
că valul mic ÎntHneşte incinta antică a Tomisului, in acea
parte el este bine conservat, atingînd înălţimea de 3 m.
După 'aproape şase decenii, Gr. TOlc ilesc'll con emna şi el
că : " . . . la sud de Constanţa, lîngă spitalul militar, mai exista
o b�tcată dintr-�m val, hmg de 150 m, care se îndreaptă
către mare de-a lungul incintei vechi a oraşvtlui. Acest val
este dintr-o epocă mai recentă, după Cum arată săpăturile pe
care le-am făcut aici; în el am găsit bucăţi de cărămidă,
fragmente de vase, bronzvtri etc. din epocă tîrzie. La între­
tăierea acestui val cu noua şosea ce duce la Mangalia, exista
.în acest val, la 4-5 m adîncime de la Creasta sa, un mor­
mînt w ziduri de cărămidă. Totul dimprejur aparţine cimi­
tirului vechi�tlui oraş bizantin; este incontestabil că acest val,
destinat a apăra oraşvtl, este posterior abandonării cimitirului.
De aceea nu poate fi considerat ca fiind una dintre extre­
mităţile valului mic. Este sigur însă că acesta (valul mic)
IJomea de la zidvtrile vechiuhti oraş . El începe de-abia Ot
500 m mai departe, la încrucişarea drumuhti care vine din­
spre nord�tl C onstanţei şi merge la Mangalia, iar de aici
prezintă o direC/:ie şi un cont�tr precis. El este de 50 m dea­
supra nivelului mării, iar înălţimea sa este de 3 m. El este
tăiat de drvtm�tl de fier Constanţa-Anadolkioi, apoi de cele
dOvtă vahtri, ceea ce dovedeşte că este anterior acestor dOl-tă " .
Comparînd hărţile lui Tocilescu (fig. 2) ş i Schuchhardt
cu un plan al oraşulu.j Con5tan ţa din anul 1 9 2,8 , se
constată că fosta linie ferată Anadolkioi-Constanţa străbă­
tea la ·acea vrerr.e zona necropolei antice ,descop eri te de cu­
rînd. Caloulînd cei 500 de metri consemnaţi de TocileSicu de
la punctul unde valul mic este tăiat de linia ferată Anadol­
kioi-Constanţa, această Întretăiere se afla În plină zonă
amintită a necropolei din sec. I I - I V e.n . , a cărei întindere
35 Ibidem, p. 1 67, acelaşi cercetător a observat că peste val u l mare
de pamînt este construit castel u l XII ce aparţine val u l u i de piatră, siruaţie
verificata şi confirmată de prof. R. Vulpe. (of. H.A.D., p. 367, nOl a 2).
36 Vezi supra, n OLele 25 şi 27.
37 ]. Michel, op. cit., p. 222.
38 Gr. Tooi .Jcscu, op. cit . , p. 1 65 - 1 66.
31
http://patrimoniu.gov.ro
Tocilescll O cunoştea atunci39. ASltfel este posibil c a acel tron­
son de val, în l ungime de 1 50 m, găsit de TOIc iJescu, ce tăia
şi el necropola din sec. I I- I V e.n. (deoarece sub el s-a găsit
un mormînt din alceastă vreme), să fi făcUlt parte din valul
de pămînt ce apăra OI1a şul Tom�s într-o rvreme posterioară
necropolei. După însemnări le lui Jules Michel din anul 1 85 5 ,
valul mic întîlnea valul oraşului. Deşi 1 0cilescu n u m ai în­
registrează această situaţie, afirmă totuşi ca un fapt si gur
că VlMul mic pornea de la z�dul roman de �ncintă, ambele
monumente fiind 'Cel puţin contemporane.
Deoarece materialul găsit de noi în valul mic, este şi ,din
secolul IV e.n ., se pO<lite presupune 'că a fost construi,t după
această epocă, p utind astfel Ităia zona necropolelor din seco­
lele I I - I V e.n.
Ţinînd seall11 a de raporturile stratigl1afice, valul mic este
cel mai vedhi faţă Ide .c elelalte două, pe baza ·datelor expme
avansăm i poteza că el este construit după vealcuJ al I V-lea
e.n. DeOiarece valul mare de pămînt Itaie pe cel mic, iar valul
de piatră are o fază care suprapune valul mare de pămînt,
acesta din urmă s-ar rd<lJta, în l umina noilor observaţii, în
i n tervalul de timp de după secolul I V e.n. şi pînă în secolele
X-XI e.n.
Jules Michel propunea o a. epocă de construcţie a celor
trei valuri mai ales epoca domniei Jui HeraJCiius (6 1 2-64 1 ) ,
opinie p e care sîntem tentaţi s ă ne-o insuşim cel puţin pentru
valul mic. Luînd în consideraţie contextul i stori,c dintre an i,i
6 1 0-679, pare posibil ca imperiul să fi construi,t o parte din
acest an:>amblu :de valuri, fără ca nordul fostei p rovinci,;
Scylthi'a să fi fost pieI1dur pentru bizantini. Aceştia sînt docu­
mentaţi ca stăpîni ai Dunării şi ai vestului pontic cel p uţin
pînă la 678 e.n. In ansamblul lor, cele trei valuri nu faceau
decît să completeze sistemul " cleşte" de apărare împotrivla
presiunii din ce în ce mai mare a barharilor, care ar fi ales
drept drum de pătrundere în I mperiu spre capitală, Dobro­
gea nordică. Este de la sine înţeles însă că numai cercetarea
arheologică a valurilor va rezolva problema care este departe
de a fi simplă. Ceea Ice ni se p are cîştigat credem că este îh
primul rînd demonstflarea i deii lui J. Miohel că 'cele trei rv a­
lur.i sînt în succesiunea lor cronologică un sistem de apărare
Ul1ltar. Cel puţin pentru v,M ul mare şi cel de piatră, afizmaţia
lui este confi rmată Ide însăşi harta sa, unde cele două valuri
străbat .aproape îngemănate mari porţiuni de teren. î ntreru­
perea de 1 3 km constatată Ide Gr. Tocilescu şi C. Schuchhardt
l a v,al ul mare de pămînt nu apare p e p lanul lui J. Miohel, a
,cărei 'corectitudine de înre�istrare a traseului nu-i poalte fi
contestată ţinînd ,cont de însăşi misiunea sa in Dobrogea .
Această Întrerupere a valului socotim că se datorează cons­
trucţiei căii fer<lite (care străbătea pe vremea lui Tocilescru şi
Schuchhardt m lăştinoasa vale Carasu) l a al cărei terasament
s-a folosit o uriaşă cantitate de pămînt din val ul mare. De
asemenea, punctul Icomun de p lecare de pe mal ul Mării
Negre al celor două val uri se adaugă la confirmarea ideii de
sistem unitar a inginerului francez, care aducînd şi alte date
în spri jinul i potezei sale, ,demonstrează clar că cele două
valuri se compl etau.
Dacă valul de pi<litră se datează, după documentarea ac­
tuală, în secolele X-XI e.n., i ar el aflindu-se l a nord de
valul mic, acesta din urmă, ICU şanţul său la SUld putea să
jeneze trupele ce păzeau valul de piatră. Credem însă că'
situaţia nu este aşa, ci că valul mic constituia în dispozit�'vul
gen.eral un obstacol, c hiar şi cu şanţul spre sud . Din compa­
raţia pe care autorul francez, atît de des ciu<lJt de noi, o face
cu limes-ul germanic, dar mai ales cu cel din Britanni a
reiese . de la sine faptul că orientarea şanţurilor ce
ap,arţ1l1 unor valuri ce fac pafit e din tr-un sistem unitar şi
folosit în epoci apropiate nu are semnlificaţiile care se acordă
şanţului valurilor din Dobrogea.
SubSlcriind la ipotezele l ui J. Miahel , aceasta n u înseamnă
afirma.ţii categorice din partea noastră, lucru de care ne
ferim şi în a'cest caz.
După cum am mai aminvit ceva mai înainte, cuvîntul
hotări, tor il vor avea cercetările arheologice ample, care spe­
ram că se vor face într-un viitor n u prea înidepărtat.
39 V. Barbu, Consideratiol1s chrol1ologiques basees sur les donnees
foltr.lJi�! par les i71v�maires fltnerai�es des l1ecropoles tomitailles, "Studii
c� aslce , rp, 19?"1, fig. 1; ef. descnerea nec,ropolelor IV şi V, care con­
�tnA morn� n�e �tn sec.II�Ur e . ,�. ; ;aJl ul mic descris de .J. Michel oa să
tnttlncasca JIlclllta oraşuluI t rebl1 1 a J I1 mod necesar s ă l naverseze :lJceste
necropole.
 UN ALTAR DEDICAT LUI JUPITER OPTIMUS MAXIMUS
CON STANT I N C . PETOL
I n anul 1 965, 1 . Glodariu p ubl ica o scurtă notă despre
un altar din conglomerat cal caros, provenind probabil de La
Gherla (0,39 X 0,20 X 0, 22 m) şi aflat in patrimoniul Muzeulu i
de istorie al Transil vaniei, C l u j . I n lectura l ui 1 . Glodariu,
in aipţia este următoarea: "Se pot citi cu ',tşurinţă primele
trei rînduri: I(ovi) O(ptimo) M(axil7lo) /SE P T I/ MIVS . In
rîndul 4 se disting siglele P, f (?), S, V; 'in rîndul 5 a doua
bară a siglei V, E, şi ET, u,LLil7lele două în ligatură . Din rîndul
6 m t se mai vede decît încejJ14tul literei S, jumătatea de sus
a unui E sal·t F sa�t X" ' .
IOM
SEPTI
MIVS
P I S V ( ?)
[· · · l E E T
[ R AN V l S Ex
[ DEC(urio ne) ( ?) 1
" Dacă aLLaml provine într-adevăr de la Gherla, dedicanuel
este foarte probabil �m veteran din ala II Pannoniontm (c� :e
staţiona în castrul din vecinătatea oraŞl-tiui act�tal), slabi/lt,
după eliberarea din armată, în aşezarea rOmană existenlă
1,mga castnt " 2 .
�
�
La acestea ' avem de facut urmatoarele ob ervaţll" 3 :
�
în 1". 2-3 este gentil iciul d edicantul ui, despărţit în si!ab.e
SEPTI/MIVS. In rînd � l 4-5 se a�l � copl01l1en ul, ,d esparţ'5
� W. Wagner, Die Dislokatioll der romischen Alf.xiliar/ormatio7'len in de!,
de asemena in silabe d 1 11 care n umal In rJ nd ul 4 e pastreaza
patru l itere : P I S V/.' . . . ; în rînd � l 5 se aţlă ! oc pentru cel
�
mult o silaba, care foarte probab i l se termlI1 a In -us. Cogno-
1 1. Glodarnu, Un altar votiv roman În Mllzwl de istoric dill elll;, în
"Acta Musci apoccn is", I I , 1 965, p. 667.
2 Ibidem, p. 66 8 .
3 FotOgrafia ne-a f� SL pusă l a dis'p�)Ziţie d căLre prof. r . 1 . Russu,
căruia îi adLLccm cele mal calde mulţumLrl.
32
http://patrimoniu.gov.ro
� CU
men ul Pisu . . . us (?) este di ficil şi fără ana logn i în epignafia
latină.
La Porucik Kârd ·1. ievo, în Moesia I n ferior ( R . P. Bulgaria,
�n r egiunea oraşului Tol buhin), -a descoperit un altar de calcar
dedicat ee � K6pY) ,de d ue un laJ1 UIT. e l l eueO'ouO'oc; K IX. L ye L O'OU4;
n umele TI eueO'ou O'o c; este traoic5. CL şi TI le L O'e L O'O C; A L O'U !kwouC;6,
d intr-o i nscripţie Idescoperită la Sporrela ( R iJ,a) , in teriltoriul
anticei Pau tal ia (Thfaici a). A t fcl, există foarte multe şanse
ca cognomenul dedicanwlui de pe a l uarul de la Gherla ă se
completeze P I SV/[ sus l
I n r. 5, 1 . G lodariu observă corect un V, dar nu înţelege
semniflÎcaţi a l i,terelor următoare. Ligawra din dndul respect i v
nu trebuie citită, c a de obicei, ET, ci T E , pentru care întîlnim
destule analogi i în epigrafia ILatină, a dei : CIL, I I I , 990:
AE/TER NI ; 1 04 3 : PRO SALVTE IM(peratoris) ; 7834 :
r ae l/ TERNO ; 7857 : E P I CjTES I S ; 7 86 3 : A V/TE etc. O
anal ogie perfectă de ligarură şi despărţi re în să. l abe, C I L, I I I ,
8375 (Dal matia) : AVREL SVPER/VE TE/ RANVS EX . . . etc.
Li terele care intră in l igarura sînt subliniate.
InscripţÎJa vort ivă ,de la Gherla se poate in tregi astfel :
l ( ov,i) O(ptimo) M(aX'Îmo)
SEPTI-
MIUS
PIS -
SUS, VETE-
rranu] S E
[ Idec(urione) ? v.l.p. l
Ar fi vorba deci de un veteran Ide origine Itracă eLin ala
II Pannon iorum. Această uni tate făcuse parte din armata
Moe iei Superior; a participat La războaiele pentry cucerire.�
Daciei ' a făcut parte ,cLin tre trupele de ocupaţie ale nOII
provin�ii. Garnizoana acestei uni tăţi de cavalerie a fost în
castrul de ,La Gherla7.
Probab il că uni tatea şi-a Icomp letat cfectilVcle, eventual
ca urmare a golurilor prod use de razboaiele cu dacii, pni.n.
sistemul recrutării l ocale, încă de pe cind se afla în MoesIa
Superior. Cu laceastă ocazi e ':,or . fi . intrat în un itatea de
cavalerie şi u nele elemente et11lce tra<;Ke. Un urmaş al ace ­
tora, sau poate recrutat direct de l a �uI? de Dun ă re, p,oate
fi şi Septimius Pisusus de la Gherla. CacI i,1., ceea ce pn ve�te
datarea i nscripţiei, este greu de a da un raspuns categonc:
gentil iciull Sept im �us ne-ar aduce e ,; entual către ftrşiwl seco­
l u l ui al I I-lea - I nceputul secol ulUI al I I I-lea e. n.
De a ltfel Sepoimiu Pisu us n u ar fi singurul de neam
trCllc din ala I I Pannoniomm ; cu cîţi va ani in urma,
D. P rotase publica un fl1agment d� stelă [ � nerar� de la
Gherla cu care ocazie formula o sene de consl deraţu asupra
prezenţei unor elemente traJcice în această uni tate8:
D(is) m( an ibus)
R...............
eq( ues) alae Pannonioru,
.
m, vi xÎt a[ n ('n ils) ] V I I I , B l11s-
enus i m(m)ag(ini fer), !heres, ponendum
curavirt.
I nSICnÎpţia reconsi dera'lă de noi mai us vine astfel în
spri j inul celor exprimate de D. Prota e9.
4 G. Mihailov, IlIscript iolles Graecae in Bulgaria Repertae, II, ofna,
1 958, p. 220, nr. 874.
5 Ibidem, p . 2�5.
6 G. Mihailov, op. CÎt ., 1\1, p. 1 95 - 1 96 , nr. 2233. f. şi p. 3 1 6
( " olnÎna . Thrrtcian ) . .
7 Bibliografia: Gichorius, RE, T , 1, 1 893, C?1. 1 2 5 4 - 1 2 5 5 ; V . Chr'ls­
.
leSCl1 Istoria militară a Daciei romane , Bucureşti, 1 937, p. 1 35-1 36, 1 8 1 ;
Provinzcl1 Noric/tm, Pal1nol7icl7, Moesien Imd Dakien von Auglts!,1S bls
Gallientţs, Berli n , 1 938, p. 60-62; C. Daicoviciu, La
.
Ţ
ransylvame da?s
l't:tntiquite, Bucureş<ti, 1 945, p. 1 09-1 1 0 ; C. Daacovuolll-D.
. Prouase, 111
"Acra Musei 'apocensis", 1, 1 964, p. 1 63-180; D. Protase, ,lI1 "PlI'obleme
de Muzeografic", 1 965, p. 1 77-1 8 1 . .
8 D. ProLase Elemente etnice trace şi ilire În aUa lJ Palmomomm
�
din Dacia, în " L ldii şi cercerări de istorie veche" 1 9, 1 96 8 , 2, p. 3 4 1 -343,
fig. 2-3.
9 Ibidem, p. 3 4 3 .
 CîTEVA CONSIDERAŢII IN LEGĂTURĂ CU UN ZI D MEDI EVAL
DE LA PĂCUIUL LUI SOARE
P E T R E D IACON U
înlcă el i n 1 956, an u l în care au fost începute săpăturile în
aşezarea din insuIa dunăreană Păcuiurl lUJÎ. Soare (jud. Con­
stanţa), a apărut, spre partea de sud-vest a cetăţii, în rup­
tura ma,lului, un zid medieval din p ietre legate cu mortar.
EI sc deosebea de teate 'oelelalte ziduri Mît din p u nctul de
vedere al dimensiun i l o r cît şi din cel al p,articul arităţi l o r
tehnico-censtructive.
Pentru cercetarea lui, în anul 1 95 8 s-a ,deschis o secţiune1,
orien tată est-vest2, largă de 1 ,5 0 m şi lungă ce 62 m . S-a
recurs la o, l ung�me mare în nădejldea că în această secţiune
va fi surprins şi traseul LJidului ele incintă al 'cetăţii bizantine
cons'trui te spre sHrşitul secolului al X-lea3.
Rezultatele săpăturii au fos,t ,elint re cele mai interesante4•
In celc ce urmează, însă, ne vom opri numai asupra datelor
oferite ,de analiza str,atigrafiei din �medi ata apropiere a zidu­
lui medieval.
Iată ce ne oferă În acest sen s atenta cercetare a unuia
dintre p refilele - şi anume cel de nord - al secţiunii S V I I .
De l 'a 4,40 m , adîncime maximă atinsă d e săpătura
noastră, În imediata aprepiere a paramentul ui exterior al
zidul ui şi pînă l a 3,70 m se află u n strat :de p ămînt galben­
nisipes " căpălc uit" ele o " dungă" de mortar groasă de
0,05-0, 1 0 m; deasupra ei urmează 'l m alt strat de pămînt
galben-nisipos, 'ceva mai compact, cu o, grosime de circa
0,30 m, în interierul căruia se află o lentilă de mortar. Stra­
tul are o culoare vineţie datorită - credem nea - contac­
tuilli d irect cu n ivelul superior, de culoare ,cen llşie-îndhisă.
I n timp ce straturile ele pămînt galben-nisip' os şi dungile
de mertar marchează etapele uner succesive înalţări ale tere­
nlllui5 din interiorul cetăţi i bizantine - construite, d upă cum
am spus, în a deua j umă,tate a secelului al X-Jea6 - nivelul
cenuşiu închis eS<te corespunzăter Î n timp vieţuirii ,de la sHr­
şitul secelului al X-lea7 şi din tet vealcul următer8.
Acest din urmă nivel e aceperit de un "palv a j " din sfă­
rîmătură de pietre, pietre mici, bucăţi mărunte de cărămidă,
ease, cărbune şi fragmente ceramice din sec. X - X I , dar mai
cu seamă din veacul al XIII-lea.
"Pavajului" îi urmează un strat de pămînt galben nisi­
pes, gros de 0,40 m . El este adus aici de mîna o,mului. Dea­
supr,a se găseşte o, "ldungă" de mer,tar cu pietre în cenţinutul
ei, aiCOperi tă, l a rîndu-i, de deuă straturi de pămînt g,"lben­
nisipes, d upă care 'lJl1mează d i n neu o, " dungă" de mo,rtar,
identică - 111 ceea ce p riveşte structura - cu precedenta.
Stratul de pămîn t galben-nisipo,s de deasupra celei de-a do,ua
dungi de mo,nar cu greu pea'te fi deesebit de m asa pămîntu­
lui galben-nisipes căra't de apele Dunării în ultimele ,do,uă-trei
secole.
în sfîrşit, în partea superieară a prefcilului se distinge stra··
tul de humrus actual , aceperit de o " dungă" subţire de nisip,
aJeius tet de apele Dunării9.
1 Vez i , Petre Di a co n u , Samierul arheologic PăCltil�1 lui Soare (r. A dam­
clisi), În "Materiale", V I I , p . 600-602 ; er. Petre D iaconu şi D. VÎlceanu,
În Păwiul lui Soare. Cetatea bizantină, I , Bucureşti, 1 972, fig. 4 .
2 Ace ast ă seCţiune n-a put u t ,fi cro i t ă exaot perpendicular p e 7.JÎ -d u l
care face obiectul prezentării noa lre.
3 Din p ăc ate , săpătura nu a putut a t i n g e , din cauza pînze l o r de
apă, adîncimea n ecesară reperării ziduluiÎ de ,i n c i ntă din secolul al X-lea ;
fie pe n tr u c ă demantelarea a fo st mai a ccen nuat ă , fie c ă t .eren u l s-a
"E'i� at" mai m u l t , zidul din această pane se află la o adîncime s ensib i l
nlal nUlrre.
4 O pa rt e a ace st o r rezllltaoe vezi la Petre D i ac on u , o/J. cit., p. 606.
5 Desprc op e raţ i a d e în ăl ţ a re a t e ren u l u i cetăţi i vezi Peure D iaconu
şi D. VîJceanu, o/J. cit., p. 4'9-50.
6 Pe n t ru data construir.ii cet ă ţ i i vezi Pctre D ia con u şi D. VÎlceanu.,
OfJ. cit., p . 23-25.
7 In [apt despre o vi eţ u i r e şi urmele ei, În sec. X , se poate vorbi
d acă ne Irc fe r,im numai l a anii imediat următori datei de 9 7 2 ; vez i Pctre
Diaconu şi D. Vî l cea n u , OfJ. cit . , p . 5 l .
8 Vi eţ u iI ea , din sec. XI, din i n te r io ru l cetăţii s-a material izat, în
gene ral , În t rei nivele distincte, vezi Petre Diaconu şi D. V Î l cean u ,
o/J. cit., p. 5 1 -52.
9 Peste ,acest nlisip, Întlr-O an u m i tă porţiune a profilulu,i S VII, Utf­
mează din no u un s t r at de pă m în t ve �et a l , format În ulrămii \ ; I1 i . In
t re ad[ vom aminti că ace astă parte a. insulei Păcuiul Ju.� S oa re este aco­
perită de o pădure de sîngcri, că l i n i, viş,ini s ă l b a t i c i , săloi'i, plopi, peri
păd ureţi etc.
33
http://patrimoniu.gov.ro
Suita straturilo,r de pămînt galben-nisipes şi .a n i'vel uriler
de vieţuire din Po,rţi unea de p refi l dinspre i nterierul ce :ăţii
se prezintă astfel : la bază, adică la 3 , 5 0 m, aldîl1\cimea maximă
a,tinsă de săpătura no,astră Idin acest loc, se ,află un strat ,de
pămînt galben-nisipo,s, purtat, cerespunzăto,r în timp s'tIatu­
riler 1 şi 2 elin " exterierul " zji dului ; urmează un nivel arheo­
lo,gic, de oul oare cenuşie, gres de 0,25-0,30 m, care datează
din prima epo,că de funcţienare a cetăţii (,anii 97 2-976 ? ) 10 .
Deasup ra lui se află :do,uă straturi dc pămînt galben-nisipes,
purtat, cu o, gresime totală de 0,8 0-0,90 m . Stratul superier
este ceva mai wneţiu, şi aceasta, din c.auza Iculerii cenuşii a
niveluJui de vieţuire din prima jumătate a secol ului al
XI-lea 11, care-l suprapune. Ambele straturi sînt rezultatul în­
grămă:dirii de păJlnînt în SCo,Pul înălţării terenului ; operaţia
s-,a efectuat imedci al\: ,după anul 1 00 1 .
Peste n ivelul cenuşiu se găseşte nivelul de v ieţuire casta­
niu-reşcat. C ul oarea acestui ni vel se da,torează i ncend i u l u i
care a mistuit cetatea î n to,amna anului 1 094, c u prilejul unui
atalc al cumal1iiler12.
Nivelul cenuşiu inferier, straturi l e de pămînt galben-n i si ­
pes de deasupra lui, nivelul cenuşes s uperior şi .castaniu-roş­
cat - toate la un lec - cerespund fn timp nivel ul u i cen uşi u
înohis din afara LJi d:ului :de incintă.
Castan i ului ro,şcat îi urmează n ilVellil de v ieţu ire el i n a
elo,ua j umătate a secelului al, X I I I-lea, aceperit de deuă
",d ungi " Ide pămînt galben-nisipes, ,dintre care a co,ua (ce:1
superioară) este mai compaJctă şi are une,le pete rugil1ii i . Aces­
teia din ul1mă i se suprapune un straI\: de pamînt galben-ni si­
pos, În .cuprinsul căruia se află numeroase pietre paraleli pi pc ·
dice, de dimensiuni relati v mari, pro,venind din demantelarc:1
"zidului" cellstruit i medi.aJt după anul 1 00 1 13.
Straturile de pămînt galben-nisipes de deasupra, despă r­
ţite p rintr-o, ,dungă de mortar care pe măsură ce se apropie
de z,id se î'1l�ro.aşă, sînt ,"coperiue de ,un nivel ,wresplillză>tor
vieţuirii din veacurile XIV _XV14. Acesta are o grosimc
medie de 0,30 m .
După un strat cenţinînd meloz, rezultat din demantelarc:1
zidului (cămia îi cerespunde şi un şanţ de demal1ltelare) ur­
mează pămîntul galben-nisipes aJuvienat, aceperlit de hu­
m us-lIl a,ctual ; peste humus-ul acwal se află " elunga" de nisip.
Cercetarea - fie şi sumară - a situaţi iler stratigrafice
ne ebligă să SUSţinem că în lo,cul în care s-a co,nstrui,t z�dul
se află încheielura >dintre run teren p lat (cel dinspre i nterie­
rul cetăţii) şi unul în pantă (cel dinspre exterierul cetăţii ) .
Ev�dent, pentru . a putea f i fixate temeliile î n " Încheie­
tura" de teren, acesteia trebui a să i se asigure dt de dt o, o,ri­
zontalitate. î n 'censecinţă, pe de o, p arte, s-a treCl1it la răzUli­
rea p arţială a n i veluriler 1 3 , 1 4 , 1 5 , 1 6 , 1 7 , dinspre inte­
rierul cetăţii, iar pe de altă parte, la sup raînălţarea terenu­
lui dinspre exterierul cetăţii . Supraînălţarea s-a făcut ou pă­
mîntul d i n apro,pierea zidului . Această o,peraţ[e este certi fi­
cată de peziţia răsturnată a uno,ra dintre straturi. De pildă,
stratul 8 b deşi se află peste stratul 8a, iniţial, e,l censtituia
p relungirea acestuia &n urmă, iar dunga >de monar 7b şi.
stra't ul de pămînt 6b cu teate că se află şi mai sus tncă, ele
reprezentau în mo,mentul ,d inaintea co,nstruirii zidului prel un­
girea stratului de mertar 7 a şi respectiv, al stratului dc pă­
mînt 6a.
Asemenea situaţi i stratigrafli'ce pot fi uşo,r înţelese dad
se ţine seama de faptul că p ri n " răswrnarea straturilor"
fenemen freovent întîlnit în practica al1h eelegică - ceea
1 0 Ace st nivel est,e foarte slab reprezentat în ccl elal te zone ale ce tăţ i i ;
vezi PăCltiul lui Soare, p . 5 2-53.
1 1 In .fa p t , epocii cuprinse Între Începutul s ec. XI şi mDjlocul ace s tui a
Îi corespund, la Pă cuiu l l u i Soare, două niveluri de vieţuire. Aici Însă
avem o sitlla,ţie particulară.
1 2 A rt ic o l u l nostru, Năvălirea cumanilor din amtl 1094 ' (în manuscris).
1 3 D esp r e .acest zid vezi PăCI�iltl lui Soare, p. 4 5 .
1 4 I n alte părţi ale cetă�ii secolului al XIV-lea ş i p�'ime,i j umătăţi a
sec. al XV -lea, l e corespund doua nivele de vieţuire: Păcuiul lui
Soare, p. 5 5 .

f i g . 1 . E x t rem i t a t ea zid u l u i medieva l , acoper i t ă de apa.
ce a fost mai vechi zace la o adîncime mai mică decît ceea
ce a fost mai nou şi - invers -- ceea ce a fost mai nou zace
la o adîncime mai mare decît ceea ce a fost mai vechi .
Dîndu-şi seama c ă terenul î n oare urma s ă f i e "plantată"
temelia zidul u i n u era destul de ferm 15, constructorii s-au
Fig. 2 . Dc t � l i u din ziJul medieva l . se observă liica� u l unuI
folosit de o serie Întreagă de artificii tehnice. întîi de toate
au săpat un şanţ larg de 2,70-2, 8 0 m şi adînc de 0 ,60 m,
în fun dul cărui a aceiaşi constfUictori ,au săpat un alt şanţ, l arg
numai de 1 ,7 0 m şi ad1nc de 0,20 m16; pen t r u realizarea
temeliei s-a amenajat - cum s-ar spune - un şanţ în şanţ.
Temelilile au fost fiXJate pe Iti ranţi. în ruptura zidului, ·d in
malul Dunării, se observă - cît se poate de limpede - ur­
mele a două bîrne care au fost puse longitudinal, în ,colţul
format din pereţii vel'ticali şi fundul şanţului mic. JlUdecînd
după lăcaşul bîrnei de pe latura nordică reiese că aceasta a
avut, în secţiune, o formă dreptunghiulară cu d1imensiuni1e ,de
0,35 m (lăţime) şi 0, 1 8 m (Jnălţime) 17.
Fun dul şanţului lJ11ic - cuprins între ,cele două bîrne -
a fost întărit cu pari Ide ste jar, înfipţi vertical în pămî11lt.
Diametrul parilor er,a de ,c irca 0,08 m, iar distanţa d�ntre ei
de circa 0, 1 5 m. în spaţiul dintre capetele superioare ale pa­
rilor s-a găsi t mul,tă sfărîmă tură d e piatră şi mortar - d e­
pusă, fireşte, intenţionat16.
Şanţul mic şi şanţul mare au fost umpl ute cu pietre ne­
regulate mici, legate ou mortar, realizîndu-se în acest ,chip
o fundaţie în două " trepte" , Icea i n ferioară mai îngustă şi mai
scundă decît cea ,de deasupra ei.
La aproximativ 0,50 m mai sus de temel ie, cons' ruowrii
au realuzat un prag (crepi,da) lat Între 0,08 şi 0, 1 5 m.
S istemul tiranţilor a fost uzutat nu numai în [ unda\:iJ
zild ului, ci şi la suprastructura aceslJuia. Afirmaţia noastră se.
întemei ază pe existenţa unui lăcaş de ti rant păs: rat în rup­
tura zidulllli, de formă dreptunghiulară şi cu dimensiunile de
0, 1 5 X 0,1 5 m .
Pietrele utiliza r e la con�trui rea zidul u i , în general de
mărime mi:eă şi m i j locie, sînt neregulate. I ci-colo S-IClU folosiţ
şi p ietre de formă paralelipipediJCă, cu deoseblire, în parJ­
mente. Toate pietrele provin Idin construcţii mai vech i .
Mortarul s e compune difllt r-un amestec de var, pietriş de
rîu, nisip, foarte rare b ucăţi de cărămidă şi chiar de ceramică
şi sl abe urme de cărbune.
Gro�mea şi delJalii le de ordin tehnic con s.tructiv al zidu­
lui, orientarea şi poziţia lui topografică ne perm i t să afirmăm
că el a servit drept zid de incintă şi că mărginea l atura de
vest a aşezării din insul,a PăcuiuJ. l ui Soare. Celelalte laturi
('cel puţin în porţiunea păstrată a cetăţii) erau mărgini te de
vedhile ziduri 19, con strulite în vremea împăratului Ioan Tzi­
tiran t . miskes.
Plecînd de la constatarea că În epoca medievală, la D unărea
de jos n umai oraşele erau înzestrate cu zi duri de incintă, pe
de o parte, şi că aşezarea din i nsula Pă,c uiul lui SOlare este
încercuită cu un zid de i ncintă, pe de altă parte, rezultă
de la sine că ea avea în acele vremuri un caracter eminamente
urban. De altfel, cu ani în urmă noi am rart ras l uarea aminte
că grosimea stratvtrilor arheologice, mvtlţimea şi varietatea
monedelor, mtmăml mare de /melte şi podoabe, locvtinţele
de svtprafaţă cu temelii de piatră, într-vtn cuvînt tot ceea ce
constituie vestigii arheologice definesc aşezarea de la Păcvtivtl
hti Soare ca fiind - în perioada cuprinsă între mijlocul
secolului al X/II-lea şi prima jumătate a secolului al XV-Iea ­
un puternic centru urban cu o producţie proprie de mărfuri
şi cu O activitate comercială care n u avt fost egala te de nici
o altă aşezare dobrogeană din acele vremuri2o•
f
1 5 Nu era "ferm" i pentru motivul că era format eLIn straturi de
pămînt galben-nisipos a ternînd cu dungi de mortar, intenţionat depuse
pentru înălţarea terenului. Această operaţie s-a făcut concomitent cu ridi­
carea zidurilor de incintă în anii 972 sau imediat după aceea: PăC1tiltl llti
Soare, p. 4 8 -49.
16 Fundul ş'anţului mic se opreşte în stratul cenuşiu.
17 Dimens,iunile celuilalt lăcaş n-au putut fi măsurate.
18 Infigerea unor pari în
p ămînt şi apoi umplerea cu sfărÎmătllri
de piatră şi mortaT a sp aţiului l iber dintre capetele superioare ale pari lor
sîn t operaţii care se II1scriu Într-un sistem al tehnicii de construcţii
uzit3Jt şi În sec. X: Păwiul lui Soare, p. 56.
19 Nu Încape Îndoială că în părţile superioare, zidurile de incintă
construite În sec. X vor fi ,fost reparate I3colo unde au fost stlricate de
vreme şi dl:" evenimente. Din păcate, eventualele reparaţii făcute în
epoca medievală nu mai pOt fi reperate, Întrucît deman­
telarea de Ia sfîrşitul secolului al XVIII-lea a afectat nu numai partea
superioară a zidurilor, ci În unele părţi chiar şi rîndurile de pietre de
deasupra temeliei.
20 Petre Diaconu, Despre localizarea Vicinei, în .. Pontica", V, 1 970,
p. 290.
34
http://patrimoniu.gov.ro
 Coroborînd aceste 'consi,derente cu datele pe care le-am
obţinut din in terpretarea izvoarelor literare, numismatice,
cartografice etc. , noi am ajuns altul1ici la concluzia că aşezarea
eLin insula Păcuiul lui Soare este totuna cu celebrul oraş
dunărean Vicina21•
Vorbind despre zidul de i ncintă Ides'C fis mai sus l-am
numit de fiecare dată "zidul medieval " fără a preciza Însă
din ce secol anume datează. Că acest zid este medieval o
dovedeşte - în chip peremptol1iu - deslc operirea chi a r în
conţinutul mortarul ui său la unui fragment ceramic provenind
de la o oală, din vea,ourile XLH-XIV, modelat din p a's tă
bine aleasă la roata de picior şi ars l a roşu.
An aliza profilelor secţiunii S V I I n e înd rrituieşte 'a SUSţine
Lă momentul Începerii construirii z�dului se p lasează după
inoheierea existenţei n ivelului din a ,doua j umătate a veacului
a l XIII-lea. Ce-1Î drept, tn stadiul actual ,al cercetăril or este
foarte dificil de precizat data la cal,'e n ivelul d i n a doua
j u mă,tate a cel ui ,de-aii X I II-lea veac şi-a �noetat eX�ls ten�a.
Aceasta se putea întîmpla sau la sfîrşitul secol ului al X I II-lea
sau la încep utul secolului al XI V-Iea22•
Oricum ar fi un flap t este si�lr: data Ide sfîrşit a nivelului
respectiv coinaide cu d istrugerea unei părţi a zidurilor de
incintă mai vechi.
în Itlfma ,căror evenimen.te, însă, de la �mr,şitul secolului
al X I I I-lea sau de la începutul selcolului al XIV-lea, cetaJtea
din i nsula Păcuiul l ui Soare p utea suferi asemenea d istruger.i ? Fig. 3 . Z i d u l c�rc Î n ;],illlcnil În a l b i ., Dun:lr : i .

AnalizÎndu-se recent conţinutul semnătunii min-opol i tului

Theodor de Vicina, semnătură datind din 1 28 5 , se aj unge
la încheierea !Că faimosul oraş se afla în acel an în faţa unui
grav pericol care se crede că era reprezentat de tătari ce un z i d d e i ncintă const ruit la sfîrşi,t ul secolului a l X I I I-lea
vor fi Încercat "să sl-tprime acest cap de pod (este vorba de sau la Începutul secol ul ui al X I V-lea ; data construirii lui
V�cina, n.n.) exi�tent în flancul posesi�milor e�ţropene" ale J1IU poate f i precizată cu cxactitate24•
tă tarilor23.
în ch ipul în care este redactată semnătura mi tropolitului 24 Din ace as 1 ă c�uză .: i poz i ţ i a noastră în p.n viil l a l u i a fost osci­
Tlb eodor de Vicina nu se poate şti dacă ea ,c erti fică iminenţfa l amă . 1 n monograri:1 PăcuÎlt1 lui Soare, p. 4 5 , l-am d atat În sec. ill
X IV-l ea, iar În "Maleriale", V l J , p. 606, lăsam să se Î n ţ ele agă fap t u l că
unui pericol , ori aşa cUim este mai verosimil - 'consecinţa
ar fi fosl con truit la Începlll L1J sec. XIV, În timp ce În art icolul nOS' nl,
lui . lfpenoemb, x-x v bb, În " Dac i a" , S, V, 1 96 1 , p. 500 îl data m În ::t
în măsura în care în anul 1 28 5 a avut loc u n atac al doua jumăt:1te a sec. X L V .
tătari lor asupra Vioinei se poalte avansa i poteza că urmele
lui se idemi fică 'cu stratul de moloz surprins în cîteva locuri
din apropierea zidului de i ncintă, strat din care s-au scos
pietrele, pentru a p utea fii refolosite la reconstrui rea cetăţii . Fig. 4'. Urmele grop i l o r de pari dio şanţtd În care se a rIă temel'i a zi d u l u i
Acolo unde terenul a fost mai ,, lăsat" ş i ameninţalt deci medieval.
de pericolul i nundaţiilor - înain te de a se trece la refacerea
zidurilor - el a fost supraînălţat cu stralturi de pămînt
galben-nisipos. Aceasta este situaţia din zona zidului de in­
cintă medieval, dar mai cu seamă din sectorul I V. Ai'c i , în
sectorul I V - mai bine ,decît oriunde - se poate observ,a
cum stratul de pămînt galben-nislipos (conţinînd din loc În
loc şi cîte un fra�ment ,ceramic sau o bucăţi că de mortar
ori de pi atră) se interpune nivelului din a doua j umătate a
secolul ui al X I I I-lea şi n ivelului din secol ul al X I V-lea-al
XV-lea. Această 'operaţ,ie s�a ef,eoruat şi ,1'n :cona ziduJulÎ ,de
hllIC il1ltă 'I11C1dievall. St,ratmrile :nr. 22, 23, 24, (pl'� mul din zona
exterioară a zi,d ului de incintă, iar celelalte din zOl1ia in te­
rioară a zidului) sîni\: straturi depuse ,de 100culitorii de la sfîr­
şitul sec. X I I I sau începutul sec. XIV, inainte de a se t rece
la construirea zidului de incintă.
Rezumind datele expuse pînă ai'ci n e vom opru asupra
următoarelor concl uzi i :
1 . Zidul apărut î n ruptmra malului d unărean dinspre
partea de sud-vest a cetăţi i din insula Păcuiul lui Soare este

2 1 lbidem.
22 In mo n ogr afi a Păcui/tl lui Soare, p. 55, am optat pentru începu­
tul secol u l u i al XIV-lea.
23 In "Byzaminisch - neugriechische Jahrbiichcr" , A t h en a, 1 972,
p. 37, Les fastes episcopaux de la metropole de Vicina. Pelltlru o năvălire
a tătaru'lor în aceast ă vreme l a sud de Dunăre pledează - credem noi ­
şi fapw l că a.�ezarea de la Stăr men (la sud de Ruse, în Bulg ar i ,a) Îşi
Încetează ex isten ţ a tot acum. A u tori i săpăwrilor de aici cred că data de
sfîrşit a aşezări i de la Stărmen trebl1ie căutată la sfÎ1rşitul sec. XIII.
Vezi, Urs u l a Dymaczewska, Ceramika z osady sreclniowiecznej w Styrmen
Okreg Ruse (Bulgaria), În "Slavia An 1lÎ'q u a " , Poznan, t. XIX, 1 972,
p. 222; In funcţie de aceste precizări devine limpede că data de sfîrşit
a Stărmenului trebuie căutată tOt la 1285.

35

http://patrimoniu.gov.ro
 00 Păminl g a l b e n nbipo5-câr'at 7b § M o r t a r cu pietre d epla s a t 14 � Pamint qalbl'll ni�l (lOS (, u pete r'uqinii

t)L/Cj Paminl galben 1115ip05 tu nuar.�e""'lnt'til 8"1 [QQQ Pâminl qalben nÎs'r p o !> 15 � PâH1inl qillot'1l ni�lpo� - depla:,al

E=?-:I Mortar 8b rn Pamint galben ni�ipo5·depla5al 16 � Pami o l qa1 brnllio;,ipos co mpac t · dc plasat

4 1°0°0°1 Siral eenuşo5 (sec. X - X l � 9 ţ�;d Nivel sec X 17 � Pămint galben ni:; ipos

5 � Pavaj din pietri ş , d oburi,oase cărbune (sec,XUl),O ITIJJ Nivel prima j u m.3ta l e 'Jet XI 18 t:ZZ] I-Î lvt'l sec X I V - 1.V

6a � Pamint gal be n nisipos 11 � Nivel el doua Jurnâlate sed ! 19 111�t�l O â r imăl ur-â 4IIJIIll) Ul'nle d e vatra

Pamint ga l b e n nisipos- deplasat � D

2m
6 b toiQfj Nivel sec. XIII 20 tHsi p � ArSU1'ă
12
�=-'==---" 7al�*"';71 O OJ1
Mortar c u pietre 13 Pamint g alben niSipos compact' 21 1:.- =1 Humus actual PIetre

--- - - - -
------
------
---
E

f=T=l p "" m i n t q a l b en n ·i s I·p o s

�
I�;�;d
��
c o mpact - cu m o ri a r

Pamint galben n i s i p05 c o m p a c t · cu fe te r u g l n l i

lLL.LJ N i v e l sec , XIV - XV

ţ�t\,;1 Dărimâtură

� P a mint g a l ben Dă rîmătură cu mortar �I pietre

� n i s i pos c o m pact
�
XI
rrm N iv e l prima Jumatate a sec
ESd Humus actual

� N ivel a doua J umatate a sec X I G!:!!t Urme de vatră

� N i v e l \eC XIII .--. � r 5 u râ im

0.2
�__c===____c===__�1

E-=---:1: Mortar P i e t re

Fig, 5, 6, Profilele seCţi unii S VTI

2. Construirea zidului s-a făcut Într-o epocă ulterioară Faptul că aşezarea medievală de aici este Înconj urată cu
unei .d istrugeri pe care a suferit-o aşezarea. Această distru­ un zid de incintă Înseamnă că ea a avut u n puternic ,caracter
gere - marcată de o dungă de moloz reperată În mai multe urban, ceea ce în u ltimă i nstanţă constituie Încă un argument
locuri d i n apropierea �idului de incintă de pe l altura răsări­ pentru localizarea Vicinei la Păcuiul lui Soare. Ipoteza loca­
teană a cetăţii, poate fi pusă - cu rezervele cuvenite - pe l izării Vicinei l a Păcuiul lui Soare poate fi coroborată şi de
seama unui atac tătăresc care s-ar fi rconsumat În anul 1 28 5 ; nivelul de distrugere de l a sfirşitul secolului al X I I I-lea în
Înainte de a trece la Înălţarea zidului de incin tă, medieval, măsura În care acesta este rezultatul unui atac tătăresc care
constructorii au operat şi o Înălţare cu pămînt galben-nisipos ar fi avut loc în anul 1 2 8 5 .
a acelei părţi a terenului care a fost mai joasă25.

ah zid tOt medieval, dar m a i vechi, Chesrilillea este reciamată de mai

25 Multe dintre problemele stratigrafice cuprinse Î n profilul pe care multe observaţii dintre care noi consemnăm numai una şi anume: nivelul
f-am discutat rămîn Încă neelucidate, De pildă, nioi pînă astăzi nu se de vieţuire d in a doua jumătate a sec. XIII se Întîlneşte numai În inte­
.poate explica de ce traseul zidului medieval coincide cu traseul unui riorul cetăţii şi nu În afara ei,

36

http://patrimoniu.gov.ro
 CONSIDERAŢII PRIVIND ARHITECTURA ROMANEASCĂ DE · ZID DIN
TRANSILVANIA, SECOLUL XVII I ; '
______ IOANA CRIS TACHE PANAI T
Arhi tectJura românească din Trans i l vania Înregistrează în
al X V I I I -l ea veaJc o pregnantă evoluţie în sensul asimilării
infJ uenţelor de tradiţie bizantină de La sudul munţilor, proces
semnalat încă d i n veacurile trecute. Meşterii local i îmbină, în
arta l or, elementele primite din Ţara Românească cu cele d e
p rovenienţă autohtonă, dînd naştere unui stil artistic propriu.
Cti toriile transil vănene ale 1 u i Consoontin Brîncoveanu
de l a Făgăraş, Sîmbăt.ra de Sus, Ocna Sibiului 1, meşterii pere­
grini în satele de peste m�Jl1ţ.i, C�l11o�şte�ea directă de c� tre
neg;ustorii braşoveni - p nnclpalI ctIton - a constru!Cţlllor
de la sudul munţilor, au constitui,t mijloacele de transmi tere
în Transil vani a a mesaj ul u i arhitecturii m unteneşti şi al con­
turării unui stil arhitectonic unitar.
Inscripţi ile murale, ca şi alte surse documentare prin'tre
care se numără şi însemnările Id e pe <Cărţi, reBlectă vasta aqiune
de 11nălţare a bi serjdQor româneşti de zild iînainte de -edictul ,de
toleranţă din 1 7 8 1 , acţiune Ice se înscrie oa o formă de mani­
festare a l uptei pentru Idrepturi la românilor il:ransi l văn �n i .
î n a-ces-t sens, a l sf�dări i interzicerilor de ridicare a lăcaşunlor
de cult, cît şi a dorinţei de unire, deasupra saindării confe­
sionaJle a pop'o fiUlui român, este edi ficator ,docume!1itul d i n
2 3 m a i 17662. P r i n aceasta Episcopia B l a j ul u i era anunţată
Otm şisma! � cii din C
reu îngri jorare de un zelos uni t : » . • .
C!�­
vasăr3 neavînd voie şi slobozeme de la Cmzasa ComzSze
.
a-şi face biserică, ei ,�i-au făcut peste slobozenia lnălţatei
Comisii si aCUm văz şi la Presaca, iarăşi într-această varme­
ghie a BăIgradvtlui, se apl,tcă iarăşi a-şi face biserică fără
slobozenia Comisiei, despre care lucnt de nu se vor înfrîna
şi pe z,mde s-az,t făcut biserici, afară den ponmca comisii, de
mt se vor strica, lucntl nostru bine nu va merge, că pe acolo,
pe încet, se întorc oamenii iarăşi . . . " .
în inten sa activi ta'te constructivă c e s e desfăşo-ară î n
această vreme p e pămîntul Transilvaniei, negustorul s e cim­
pune în -calitate de ctitor. Numeroase biserici se înalţă, în
salte şi chiar în oraşe, de -c ătre negustorii români4, ca o con­
cretiZlare la năzuinţei lor ele afirmare sOiciaJă şi na�ion aIă.
Mulue ctitori i n egllstoreşti au foslt modificate u lterior, ca
c e a de la Swp i n1 a neguslwr-ul w Costea Geanl.ius, 'Sau cea
,de la Codlea a lui Ioan Boghrici6, iar laltele Iau dispărut fără
urmă. î n semnări afl ate întîmp lător ne aduc din cînd în cînd
ştirea exi stenţei Ide odinioară a Ivreun uia Idin aces-t e lăcaşur i .
Astfel, pe o Evanghelie de Bl4cureşti, 1 746 7, la m citi,t c ă
" . . . o cumpărat jvtpîmtl rodor Stama de pomană la biserica
dumnealui de la Dobolii de Jos" ( j ud . Covasna). Despre (llcest
Jăcaş nu am putut cul ege de pe teren n ici o i n formaţie.
în cea ce priveşte tipul de p l an al construcţiilor eclesias­
tice ridicate în acest secol, meşterii l ocali nu renunţă definitiv
la fonna autohtonă a planului drep'tunghiular, cu absida
decroşată, poligonală sau semiciI1culară, loare persistă în toate
zonele provinciei . în ah iar această situaţie, ei grefează adesea
edificiului elemente con stnuctive şi decoratJÎv e ,d e la sudul.
munţilor, în ceea ce prive�te sistemul de bolrtire cu cal ote pe
pandantivi, pridvofiUl desohis cu arcade, peretele despărţitor
dintre naos şi pronaos, precum şi a decoraţiei faţaldelor cu
toruri, brîie de ,c ărămidă în ZJimţi, acolade etc.
Planul dreptunghiul ar cu absida decroşată, poligonală I a
exterior ş i sem�circuLară l a interior, d e factură muntenească,
infăţişat de bisericile brîncoveneşti de la Făgăraş şi Ocna
1 Corneliu Creangă, COlll'ribupia lui ConstamÎn BrincoveaJm ia zidi­
rea Imei biserici di11 OCl1a Sibiului, În "MitrOpo.]�la Ardealului", XI
( 1 966), n I'. 1 -3, p. 1 49, 1 54- 1 5 5 .
2 Arh. S t . Blaj, Mitropoli a Greco-Gatolică, pachet 1 765-1 768, sub
dat ă.
3 AZli Şei ca Mare, j ud. Sibiu.
4 Ioana Cristache Panait, M011ltmel'lule româ11eşti din Săcele, În
"Monumente istOrice. Studii şi lucrări de restaur,are", Bucureşti, 1 969, p. 74.
5 Arh. St. Braşov, Act e Jud. 1 7/1 8 1 2 ; Documentul din 1 786 iunie 1 5 ,
conţine angajamentul luat d e obştea din Stupini faţă de coiltorul bisericii,
Costa Geanliu, de a ajuta cu carele şi cu munca la construirea bisericii
din Stup i n i .
6 l dem, Acte Magistr. 347/1 793 .
7 Ast ăzi în Biblioteca Ins1Ji'tutl1lui Teologic, Sibiu, ex. 1 .
37
http://patrimoniu.gov.ro
-------_
Sibiului, precum ş i d e biserica Sf. Treime d i n Alba Iulia8,
este însuşit de construotor i i l ocali . BiserÎlcile Sf-ţii Arhan­
ghel i d i n Calbor9 (jud. Braşov), înălţată în 1 730 sub puter­
n. ica înrîurire a şantierelor brîncoveneşti, GuvioaSia Parasdhiva
din Mesentea 10 ( jud. A lba), edificaltă în 1 778, lăcaşul cu -ace­
I aşi hram din Şimon (jud. IB raşov) , cnitor,i a neguls torrului Şan­
dru ,Halgi Şandru din lSlÎ npetru (Iacelalşi judeţ), ca şi hil$e,r icile
Sf . Nicolae d i n Orlat, Buna Vestire din TopÎfcea şi lăcaşul
vechi Idin Jina ( jud. Sibiu) , constituie exemple în acest sens.
Merită să subliniem că aceasrtă formă de p lan a fost cunos­
cută şi în norOOl Transi lvaniei, exemple fiind bisericile el in
Ielod şi Miceşti 1 1 ( j u d . C l u j ) .
I n a doua j umătate a secol ului a l XVIII-lea îşi face apariţia
în Ţara Bîrsei, zona Sibi ului, Valea Tîrnarvei, tipul triconc,
de -tradiţie bizantină . Considerăm !Că răspîndirea sa în Trran­
şilvania, mai ales în partea de sud a pro'vinaiei , nu se dato­
reşte prestigi ului lăcaşul ui mănăstiresc Ide la Sîmbăta de SuS 12,
ce rămîne un 'caz izol,at în Ţara Făgăraşul ui , Ici rolului de
ctitor al negu storilor în a,ce$lte zone de i ntense relaţii comer­
ciale cu Ţ,ara Românească. P rezenţi la sudul 'I11un�ilor ca vehi­
culatori de bunuri materiale, aceştia se întorc în aşezările lor
animaţi de dorinţa de a edifica biserÎlci asemănătoare cu cele
pe care l e văzuzeră aici, de a l e imprima trăsăturile artistice
ale ac-estora.
în 1 760- 1 762 13, c u a j utorul negustorul ui Mihai Alexan­
dru Vilara, se construieşte la Moieciu de Jos (jud. Braşov)
biserica Sf. Nicolae. Lăcaşul este de plan 'tri lobat cu absidele
poligonale l a extenior şi semici rculare în in terior. Bi serica
Sf-ţii Aposto l i elin Prejmer ( j u d . Braşov), de a cărei înălţare,
în 1 769, îşi leagă n umele negustorul Ioan VI aici 14, înfăţişează
u n p l an treHat, cu absidele semi,circul are. .Alceeaşi formă de
plan are şi I ălcaşul din Tohanul N ou, ctitoria d i n 1 779 a
j upînului Ioan Boghici 1s. In an ul următor acelaşi negusto r
braşovean în al ţă l a Ghimbav, bi serica Sf. Treime, care se În­
cadrează în tipul de plan mai sus-amintit. Ctitoria din 1 78 3
a negustorului Nicolae Ştefan, biserica A dormirea Maic�j
Domn u l ui din Braşov, este de plan treflat cu absidele p o l i g o­
nale. Biserica Sf. Treime d i n Dirste (oraşul Braşov), ridicată
în 1 7 8 2 - 1 78 3 de negusto nii Mihai Vilana, Gheorghe Pop,
Radu şi Răuţ Leca, Ioan Grecu, ca , i ctitoriile oierilor săce­
leni . elin Cernatu, Turcheş şi Satulung, înfăţişează un plan
tri lobat I C U absidele poligonale la exterior şi semicirculare la
i nterior16.' I n �f,iI1şit, eLin Ţara Birsei, ,se ,încadrează '�n a'ce­
l a- şi t�p -d e :p lan17 ,şi bi seri'ca Adormirea Ma,i'cii Domnului d in
Zărneşti, edli ficată, conform jl1r$ocr�pţiei, lîn 1 792.
Dintre edi ficiile de cult înălţarte i n acest veac î n Mărgi­
nimea Sibiul ui, bisel1icile înălţarea Domnului din Sălişte 18 şi
8 Eugenia Greceanu, Ioana Crisr ache Pana.it, Biserici româneşti din
taio me!Alba Iulia, �n "MA" , X I ( 1 966), nI'. 4 -6, p, 3 1 6.
9 Ioana Cristachc Panait, Eugenia Greceanu, Biserici româneşti de zid
- mOllltme1Ue istorice - din Tara Făgăraş/tltti, În "MA", XV ( 1 970),
nI'. 9 - 1 0, p. 629-630.
1 0 E ug e ni a Greceanu, Ioana Cristache Panait, Biserici româneşti din
raionul Alba Iulia, p. 329.
1 1 Ion Sche1cn i, Contribuţii la cunoaşterea bisericii româneşti de 7..idă­
rie elin jttd. Cluj, Comunicare la sesiunea DMIA, ian. 1 973.
12 Eugenia Grcceanu, Tara Făgăraşului zonă de radiaţie a tl'I'hiteclurii
de la sud de Carpaţi, în "BMI ", XXXIX ( 1 970), n r. 2, p . 38.
p oartă data
1 3 Clopotul, dăruit bisericii de Mihai Alexandru ViI ara,
1 762, martie 20.
14 Inscripţia deasupra intrăritl : "Cu ajutorul lui DumnezeI/. s-au zidit
din temelie de du{mnealui) Ioan Vlad; Nicolae Dimitrie Vasile Na (. . . )
ajutind şi s-att săvîrşit 111 zilele impărătesi'i Marii Terezii şi losil Il ano
/769 av. 2" .
15 I nscripţia p e pristol: "Fămttt-s-au această sfîmă biserică de dum­
nealui jupin Ioan Bo!{hici î12tm vecinica pomenire, În al1 / 7 79".
1 6 I o a n a Cristache Panait, Monumentele româneşti din SăCl'le, loc. cit.,
p. 75-78, 83-85, 89.
17 Planul triJ0ba,t este ÎmÎlnit şi l a biserioa Sf. Nicolae din Şche.ii
Bra.50vu l u i , dato,rat �nsă adăugirilor din 1 740.
18 lnălţată În pe r io a d a 1 762-1 786, ef. 1. Lupaş, C011lribuţÎtmi doClt­
melltare la istoria satelor tramilvănene, Sibiu, 1 944, p . 7-9.

1 . Bilserica eLin FÎntÎnek
Sf-ţii A rhangheli din Tilişca 19, se 'inscri u în tipul de p l a n
cu :absi,de laterale.
Pentru 'a i l ustra pătrun derea ti p u l u i de plan tri,conc şi
în alte zone ale Transilvaniei, cităm l ăcaşul d i n suburbia
Corneşti, a oraşul u i S i �h iş o ar a2o , precum şi biserica Sf. N i-
19 Biserica era g�ta, cu decora� ia pictata, în 1 795, conform Însem­
narii de pe Evangheli<t de Blaj 1 776, din patrimoruiul sau.
20 Istoria artelor plastice în România, voI . 1 1 , Bucureşti , 1 970, p. l 77.
2 . B iserica Sr. Arhangheln din 'Iil isca.
38
http://patrimoniu.gov.ro
eolae din Covasna, la r i d i ca re a căreia şI-au conjugat efortu­
rile mai mulţi negusto rj� l.
Procedeul acoperirii i n teri oare I CU calote pe pandan1i vi,
insuşit din arhitectura mun tenească, este i nterp retat de meş­
terii locali într-o varieta'c Id e fo rrre întH ni,te în toate zonele
în care biserioa de zidărie a înlolcuit, in veacu l al X VI I I - l ea ,
vechi u l l ăcaş de l emn.
Din analiza unui număr imp o rta m de construCţii româ­
neşti de cult rezJUltă că s i ste m u l a fost folosit nu n u mai în
cazul I ă ca ş uri l or de tip tri con c : biseri,c ile Sf. Nicol ae din
Moieci u de Jos, SE. AcloI'll1i rc din Tu rcheş, SE. N icolae din
Cernat (jud. Braşo v ) ; Sf-ţii A r hangUl el i :d in TiliŞlca, înălţlarea
Domnului din Sălişte (jud. Sibiu), sau a cel or de p l an drept­
u n g h i ul ar , cu absida decroşată, pol igonală la exterior şi
sem i,circul ară la i nterior : biserica Cu/Violasa Paraschiva din
Mesentea22 (jud. Alba), p recum şi bisericile 'c u hramul B un a
Vesti re din Topîrcea şi Juna (jud. S ib i u ) , 'c i a fost adoptat
cu precădere celor de formă autohtonă23, tinzÎnd în Ţara
Făgăraşului24 şi în Mărgi n i lT ea Sibiului"S spre genera li z are .
In pofida n ume ro a se l or modi ficări pe care bi se ri,c il e ,de
Zlid le-au suferi{ în cecursul vremii, infh:enţa pridvorului
deschis pe arca,de, pentfiu întregi rea p lasti cii monumentale a
acestora, este evidentă. P reze n t e în Ţara Făgărraşul u i26, sub
i n fl uenţa modelului d e la Sf. Nicolae d i n Făgăraş, ele se în­
tîlnesc însă şi in j udeţul B raşov, 'WIll este cel de l a bi�erica
Adormi roa Mailcii DomnullllÎ d i n Măieruş, ctitoria din 1 7 87
a fraţilor negustori Leoa27, la lăcaşul din FelJdioara, ,datorat
tot unui negustor braşovean, I oan Ioanovici MaI1cus28, p re­
cum şi l a bisericile d i n Săcele. La ,acestea din urmă, pri dvoa­
rele ou arcade, liniţial desoh ise, sînt dezvoltate în înălţime,
ca şi vo l u mu l bisericii, sub i lllfl uenţa sti l Uilui haroc, vădiJ1ld
tendinţa de a ,conC'Ufa cu verticali tatea ac-cen,t uată a rhirSer�c.ilor
c8Ior1a�te naţi onal�tăţli29.
2 1 Biserica a fost zidită în 1 797 de preotul Ioan Grid şi de negus­
LOrii Ioan Braşovcanu, Ioan Coşnean, V lad CUunga, Manea Coşneanu,
Ioan ccl TÎnar Coşncan, Mihai furtuna, Bucur Dobroş, Voicu Munteanu.
PicLUrJ s-a făcu t cu cheltu iala j upÎnului N icolae Munteanu, isprăvindu-se
la 8 oCI . 1 ROO.
22 Biserica Cuvioasa Paraschiva din Mesentca, cf. Eugen,i'a Greceanu,
Ioana Cristache Panait, Biserici româneşti elin. raiorml A lba Iulia, loc.
cit . . p. 329.
2 3 Cit ăm eLin aceasta cat egorie biserici l e : uvioasa Pamschiva din
Ampoiţa (jud. A lba), cL Eugenia Greceanu, T oana Cristache Panait,
Bisericile româneşti elin )'aio17ul Alba ll,lia, loc. cit., p. 323; Buna Vestire
din Cergău Mare (accl.aşi judeţ), construită În sec.. XVUI, nnscripţia din
1 804 se refera numai la p ictura; biseri'c ile de pe Valea Hînibaciului de
la Săsău5. ,ridicată în j u rul anului 1 74 1 , inscripţie pe clopot, Fofeldea
(sec. X V l J I), Sf-ţii Arhangheli din Ţichindeal (edri ficrură, cf. inscripţiei,
În 1 79 1 ), se. N icolae din Agnita (ct,iwrila din 1 795 a negustOrilor bra.îo­
veni Dumitru OJ:ghidan şi Radu Bogdan) şi Sf. N icolae din Movile (tcr­
m inată În 1 796. an Înscris JOC uşa de ,in trare).
24 Ioana Cnislache Panait, Eugenia G..,eceanu, Biserici româneşti ele
ziel - monumente istorice - din 1ara Făgăraşltltti, loc. cit., p . 627-636 ;
Eugenia Greeeanu, Ţara Făg;,raşldrti zonă de radiaţie a arhitecwrii ele la
sltd ele Carpaţi, 100. ciI ., p. 4 5-47.
25 Din Mărgirui'me,a Sibi u l u i menţionam, pe aceasta l in ie, bisericile
monumente istOrice de l a : SăJ.işte, b iserioa din Grui, ridicata În 1 742, cL
I. Lupaş, COllt ribttţii istorice la istoria satelor transilvănene, în "StlIdii,
Conf. şi Comunicări istorice " , I V, Sibiu, 1 943, p. 1 40; Cuvioasa Paraschiva
din Raşinari, edificată în 1 75 5 , an Înscris pe p ridvor; Sadu (datorate poate
refacerilor din ] 756), Avrig, înalţată În jurul a n u l u i 1 762, an Înscris pe
icoanele Împarateşl i; Sf-ţii Apostoli diIn Sebeşul de Jos, drurara În jurul
anului 1 763, după pomcln icul ctito-rilror şi Însemnări pc cărţi (ab�idele
l aterale 'au fost adaugate În 1 9 1 0) ; Sf. Ţ:rcime din Sibid (înălţată, con­
form inscripţiei, În 1 768) ; Sr. Troiţă din Fîm Încle (datată ante 1 77 1 ,
a n înscris p e una d i n icoanele d e p e abs,ida a l t aru l u i ) ; Cuvioasa P�Has­
chiva d in 'Iălmăcel ( 1 776, eL Şt. Meteş, Zugravii bisericilor româneşti,
În "An. Com . Mon. 1st. 'Irans.", 1 92 6-1 92 8, Cluj, 1 929, p. 1 20), Sf.
iW'Jae din Poplaca (ridicata în 1 793, dupa cum menţionează nnscripţia
de pc zidul de incintă) şi r. icolae din Orl at, şi cu pictura terminată
În 1 800.
26 E ugenia Greceanu, Ţara Fiiglira.şulrti zone' ele radiaţie a arhitectrtrii
ele la mel ele Carpati, ,loc. cil., p . 49.
27 I nscripţia din pridvor, dcasupr� i n t r:l r i i În pronaos: ,,1/'1 numele
tatălui şi al fiului şi al sfînt /tii'; eluh, s-au zidit această sfîntă biserică din
temelie, ce se prăznuieşte hramul Adormirii Maicii Domnului, în zilele
Inea înălţawllti împărat Iosif al eloilea, ti CIt toată chelwiala elumnealor
ctitorilor, jlt€î1U� II{.i Leca Rănţ, dl,mnea Iti jupî rl R d,� Leca, fraţi din
�
Braşov, ca sa /te veş1Uca !Jomemre dumnealor ,IZ părt1lplor dl�mnealor la
. .
'
anul 1787, fiind gociman Ioan Cocean, Ioan Zltgrav din Tltrcheş".
28 I nscnip�ia din pridvor, deasupna intrarii în pron aos : ,/n mlmele
tatăllti şi al fildui şi al S (fîntllilti) eluh rielicattl-s-alt această S/' Biserică
ce este hramul Sfeti Ioan BotezătOTTtl de ro/mI lui Dllmneull Ioan [oa­
novici Marcus din Braşov, şi soţia dumnealui Ana, ca să le fie vecinica
pomenire şi fiilor dum ( ne ctlu i) în zilele ! (nălţatrtltti) împăratl1 nostru
lo�if . ZI păstorin� tltrma cea c!lvîntătoare preasinţitului. episcop Ghedeon
.
NlchltlCt al netlmţ!lor . Ard (elem) Ani de la l-lS,. 1788 apr. 8".
•
29 Ioana Cristachc Pranait, MOl7ltmentele româneşti elin Săcelc, loc.
CIt., p. 75.
 lIiserica Ado rmirea Maicii Dom n u l u i din Măicruş.
Practica decorăr i i faţadelor, împărţirea l or în regi stre prin
toruri s'a u p rofile d e cărămidă în zimţi, şi-au p us pecetea şi
în arhirectura românească cin Tran silvania, cum o ,dovedesc
şi astăzi numeroasele exemple.
Ctitori i le pe păm înt ul Transi l vaniei ale voievozil or Ţării
ROIT!âneşti au constituit principalele surse de inspiraţie ale
artiştilor Transil văneni, în mUIlica de înfrumuseţare a para­
mentultui exterior.
Biserica Sf. Treirre din Alba Iulia, arc faţadele decorare
cu ajutorul cărămizilor de format special. Profilul soclului
se compune din tr-un tor şi dint r-un şir de dinţi ,de fierăstrău.
5 . l3i,c r i c a îndeşrilor din S?i1 iŞIC, det a l i u de p a ramen t .
39
http://patrimoniu.gov.ro
4 . B iserica S f . Apostoli din Prejmăc
Un tor medi an, înca lrat de două şiruri de profile în formă
de dinţi de fierăstrău, încinge f aţadele. CorniŞia este şi ea
decorată cu trei rinduri ,de zi'ITlţi30. Decoraţia ou brîie Id e că­
rămidă în zimţi, a turnului bisericii C uvlioasa Paraschi va din
Ampoiţa ( j u,d. Allb a), trezeşte p resupunerea că ş i faţadele
Iă,oaşului, astăzi modi fica1te, au beneficiat ,de a,c eeaşi decora­
ţie3 1 . Pe filele unui exemplar din Pravoslavnica mărt�trisire>
30 Eugenia Grcceanu, I oana ristache Pan a i t , Biserici romalleşti din
raiol/ul Alba I",lia, l oc. C i i . , p. 3 2 9 .
3 1 l b idem, p. 323.
6. Turn.ul bisericii d i n Sad Ll.

,. ,. ... ... ..
\.
1 " , I
1 ,'
1, "
: I�
,. I
I '
.. ' 1
I I I
' .. - -�
II
, 7. 13is�r·ica Inălţarca Do m n u l u i don Săl i ş l c (scCţiune).
.. ...
..""""r-c....__
tipărită la B uzau in 1 6 9 1 32, deţinut l a inceputul seco l ul u i
XVII I de Popa Ştefan din Galda de Jos, am aflClJt semnătu­
rile l ui Toma z ild arul de [a Hurez şi Radu. kcestor meşteri
li se pot atribui vaditele elemente de arhitectură muntenească
ale b isel1icii din aşezarea la propiată, din Ampoiţa, insemnarea
menţiona1tă fiind un ,autentic document al p rezenţei in Tran­
silvania a meşterilor formaţi pe şantierele brîncoveneşti .
Din zona Făgăraşului, merită sa cităm pentru elementele
de p arament, remarcabilele monumente Ide ar,hiteollUră brînco­
veneas>Că de la Copăce]33 şi Galbor34, precum şi pe Icele de la
Perşa11li, Veneţia de Sus şi Sf. Teodo r Tiron ce la Sîmbăta
de Sus35.
în zona ISibi'lllll'i, i nlfluenţa p aramentul'ui, ibogat d ecorat,
al ctitoriei lui Matei Basarab de la POl1ceşti (azi Turnu Roşu) ,
sau a celei l ui Constantin B dncoveanu de la Ocna Sibiului ,
poate fi uşor surprinsă în modenattura faţade lor bisericii CÎn­
deştilor şi a celei cu hl1amul înălţarea Domnului din Sălişte,
a celor din Răşinari, Sibiel, Fîndnele, Topîrcea, TăI măcel. Tur­
nul b isericii din Sadu este o grăitoare mărturie a formării
meşterilor l ocali pe şantierele brincoveneşti . RînJduri de căra­
midă în zimţi, reglÎstre compuse din cercuri ,ce se Întretaie şi
arcade oarbe, sînt realizate de meşterul ce-şi sapa n umele :
Astăzi Î n B i bliol cca Academiei R. S . R om âri ia , Fi l i a l a C l uj .
32
3 3 Ioana Crislache Panait, Eugenia G r e ce a n u , Biserici româneşti de
zid - monumente istorice - din Ţara Făgăraşuli.i, loc. cir., p. 633-6 3 4 .
3 4 Ibidem, p. 629-630.
35 Eugenia Greceanu, Tara Făgăraş/tlai zonă de radiaţie a arhitecturii
d,e la md de Carpaţi, p. 4 9 .
10
1 I
12
\
8. Planul bi,serieii Inăharea Dom n u l u i din Sal işle.
9. P l a n u l biseriaii sr. Apostoli din Prcjmăr.
1 0. P l an u l biserici,i sr. Njcolae din Orlat.
1 1 . P l a n u l bisericii I n tr a r ea în b i se r i că dirl Tohanu Nou.
12. Planul bisericii B u n a Vestire d i n TopÎrcca.
zidar Oprea de la Făgăraş 1 75 636, pe l atura de nord a tur­
nului .
Bisericile vechi - monumente istorice - d i n Săcele (j ud.
Braşov) , au favadele împărţi te în două sau mai multe regis­
tre37, la l ăcaşul Sf. Nicolae din Cernat aflîndu-se chiar un
brîu format din trei rînduri de cărămidă în zimţi. Tradiţia
ridicării acestui edif�ciu păstrează ştirea prezenţei pe şantierul
său ,a unor meşteri din Ţara Românească38. O notă aparte
o merită menţion area tratării faţa1delor biseriiOÎi Sf. Treime
din Ungra39 ( j ud . Braşov), impărţite În două registre prin­
'tf-un tor, astăzi sub tencuială, şi 100 soclu marcat de un profil
realizat ,din cărămidă dispusă în forma de zimţi .
Arhitectu ra românească din Tr.ansilvania, puternic in­
f luenţată ,de arta constructivă a Ţării Româneşti, constituie
pentru veacul al XVI I I-lea un alt ,domeni u în care dorinţa
de unitate românea�că se concret izează în mod vădit.
Ea întregeşte, ,a lături de intensa cil1culaţie în satele tran­
silvănene a cărţii fn slovă românească tipărită la sud de
munţi, de reaLiză rile p icturale aici, a unor zugravi din Ţara
Românească, sfera rel aţiilor cul turale dintre români, într-o
epocă în care ,condiţiile istorice făce.au imposibile manifes­
tările de unitate poli tică .
36 In !sl'Oria artelor plaslice din România, voI. II, p. 1 76, este
trecut
sub numele de l o an şi anul 1 757.
Ioana Cristache Panait, MOl'/ltInen/.ele româneşti din Săcele, loc.
37
cit., p. 75-77, 8 1 .
38 Ibidem, p. 83 -8 4 .
[
Ridicată, conform Înscmnanilor aflate pe cărţile Iăca5u l u i , Î n ai n t e
39
de anul 1 770.
40
http://patrimoniu.gov.ro
 BISERICI DE LEMN DIN TARA LĂPUŞULUI
______ DANA TA R NAVSCHI S C H U STER
Vatră de veche tradiţie ,cu l tural-art istucă românească,
Ţara Lăpuşului păst rează un număr însemnat de monu­
mcnte ale arhi tecturii medievale de lemn, exemple i m por­
tante ale genului. Din păcate, aceste mOl1illlnente nu au con­
stituit Încă obiect ul unei cel'cetări şti inţi fice, ele fiind Idoar
tangenţial aminti, te în cîteva l ucrări de specialita te 1 .
După n oua împărţire admjni'slt rativ-teri tor�a,Iă, ·ac-est ţinut
face parte d i n j u deţul Maram ureş ş i este situat în pantea ,d e
sud a judeţului. In Ic ursul evul ui mediu, ţin utul nu a apar­
ţinut Maramureşului, ci cO'l11ita'tu l ui Szol nok-Dobokla. Dar,
stfÎnsele legături ce au .existat Între Ţara Lăp uşului şi Mara­
mureş încă d i n cele mai vechi timpuri au determ inat o
puterni,că înrudire Între aceste două zone, înrudire p rezentă
adt în obiceiuri , port, l i mbaj cît şi în Id omeniul cultum l-ar­
tistic. In acest sens, trebuie să menţionăm faptul că pînă
la înfiinţarea episcopiei de Vad, Ţara Lăpuşului a depins
din punlct de vedere rel igios ,de mănăstirea A rhan!;1helul u i
Mi hai l d i n Peri, care Î n anul 1 39 1 ,a fost ridicată d e către
patriarhul din Constan l i nopol la rangul de stavropi�hie.
Monumentele cercetate se află în partea de nord-vest a
Ţării Lăp uşului ( vezi harua) , Într-o zonă deosebi t de p i to­
rească şi care, datorită izolării sale şi-a păstrat neschimbate
veohi traldiţii şi obiceiuri. Aşezările, si tuate la poalele mun­
ţilor Gutin , pe afluenţii nOfldici ai apei Lăpuşului, mi fost
întemeiate de cîteva fami l i i de cne j i local i . N umele lor,
prezent în toponimia locahtăţi lor s-a perpetuat în alc este sate
pînă în zilele noastre2• Perioada de formare a acestor aşezări
este mai greu de p recizat, izvoarele doc umentare referi,toare
la această zonă fiind destul de sărace în i nformaţi i . Comuna
Lăpuş ( Lăpuşul românesc) apare în docume!1ite În'că din
anul 1 3 1 53, satul Libotin în anul 1 4 8 84, iar satul Dobric În
anul 1 5 485, toate ca p roprietate a domeaiull ui Cioeu. 1m­
preună cu Lăpuşul românesc, ele sînt menţionate şi În COll­
scripţia 'castel ul ui făcută în anul 1 5 5 36. Satele Cupşeni şi
Ungur eni, de asemenea aparţinătoare domeniuLui, ,apar În
documente abia în anul 1 5 8 4 ; în acest an o serie de sate
I ăpuşene au , fost scutite de dare Idi n 'cauza Isără,c ie,i l or7.
In lanul 1 4 7 5 , domeni ul Ciceul ui devine p roprietatea l u i
Ştefan cel Mare, iar ,d upă întemeierea episcopiei d e Vad,
zona Upuşului i ntră sub jurisdicţia acestei episcopii8. Eve­
nimentul e foarte important, deoarece legăturile mai strînse
cu Moldova şi-au pus amprenta asupra vieţii culturale şi artis­
tice a acestui ţinut. În anul 1 5 60, domnii moldoveni au pierdut
definiti v proorietăţ i l e din Transil van ia. Această p ierdere şi
mai ales Reforma au determinat desfi i nţarea epi scopi ei de
Vad. Legăturile cu Moldova s-au menţinut Însă şi p e mai
departe. Aceste legături, cît şi izola rea ţinutului alU făcut
ca Ţara Lăpuşulu i , asemenea Maramureşului, să resi mtă mai
puţin presiunile bisericii cal vine decît alte ţ inutur i româneşti
din Tran sil vania, reuşind astfel să-şi păstreze tradiţiile şi
formele de eXl'resie speci fice artei ortodoxe.
După desfiinţarea epi�copiei de Vad, ţinutul a i n trm.
pentru lin timp, sub jurisdicţia episcopiei Sil vaşul ui, iar apoi
sub cea a BăI gradului.
î n secolul X VI I şi in special tn t i mpul domniei cel or doi
principi G. Rakoczy , construcţia Ide biserici a cunoscut o
perioadă de avÎn t .
1 V i rgil Anto n escu, Restaurarea cîtorva biserici de lemn din Mara­
mltre,�, În "Mon ul11en 1 � istorice. Sludii si l u c r �: i de restaurare", 1 967, 2 .
"
p . 1 33- 1 49 ; A u rel Socolan ş i Adalbcn TOl h, Zugravi a i unor biserici
de lemll din Hard-vestiti României. În " Marl11aţ i a " , T, 1 969, p. 33-57;
Adalb(\r1 h Torh, '::ol7t ribuţii l a tipologia arhileCl/trii de IernII din regiul7ea
Maramureş, În " Mo n u mente ,istOrice. St u d i i si l u cr a r i de reSI <1u rarc " , 1 967,
2, p. 1 74 - 1 87.
.
2 T'am.ilia Cupsa din Cup$e n i , Costa În Costcni, StOica În Stoiceni..
Ungur 5i Buda În Ungu rl'n i .
3 K�(Ur jozsef, Szolnok-Doboka varmegye monographiaja, V . Dcj,
1 90 1 , p. 32.
4 tdem, p. 56.
5 K�d'1 r Jozsef, op. cit.,. IV, Dcj, 1 90 1 , p. 559.
6 A ug u s t in l3unca, Vechile episcopii româneşti a Vadului, Geoagiului,
Silv(/.mltti şi Bălgradului, Blaj, 1 902, p. 1 9.
7 !<.cidar Iozsef, op. cit I I , Dej, 1 900, p. 29 1 .
..
8 N icolae Iorga, l.lcoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a
Românilor, voI . r, Vălen ii de M u nte. 1 908, p. 99.
41
http://patrimoniu.gov.ro
------
Even.imenllelc poli oi ce, :l up tetl·e pentru plllt ere, -l lllptde cu
turcii au determinat pe d i feriţii princi p i să facă o serie de
inlesni,ri românilor. Oiwva d i ntre bisericile ,oercetate aparţin
Locmai acestei epoci.
în primăvara anul ui 1 697, B i serica română din Transil­
Vlania se uneşte oficial cu Biserica romano-oatol ică . La sino­
dul convocat de episcop ul Atanasie Anghel în anul 1 6 9 8 ,
p rotopopul Lăpuşului semna ş i el aJctul uni rii cu Roma9•
Dar, în afară de comuna Lăpuş, în restul local i tăţilor d i n
ţ i n u t majoritatea locuitorilor au rămas l a vechea religie.
în timpul frăm intări lor pentru ortocoxism din anii
1 75 1 - 1 762, zona Lăpuşul ui redevine 01,todoxă 10, pentru ca
mai tîrziu, spre sfîrşitul secolului, o parte Idin locuitorii acestor
sate să 't reacă la rel igia greco-catolică. După pacea de l a
Saw-Mare ( 1 7 1 1 ) ş i Id upă ultima i nvazie tătară ( 1 7 1 7) , con­
strucţia de biseruci i ntră într-o nouă perioadă de avînrt. Este
debutul u nei Împresionante Înfloriri a ,alctivităţii artJisti'ce din
l umea satelor româneşti, înfl orire ce caracterizează secolele
X VI I I şi X I X .
�:-
B i sericile cercetate se Înscriu în marea fami lie a bisericilor
de lemn din nordul Transilvaniei şi prezintă strînse înrudiri
în special cu arhi tectJufla ele l emn d i n Maramureş şi de pe
Valea Someşului. Le singularizcază an umite elemente ale
el evaţiei şi ale c'ecorul ui.
N u vom i nsista prea m u l t asupra planului şi a si stemului
const ructiv, deoarece, la fel oa toate biseri·c ile de lemn ro­
m âneşti , şi biser i c i l e acestei zone sînt construi te În sistemul
denumit Blockbau, pe un plan simplru, alcătuit din tncăperi
d ispuse tn l ungime: pronaos, naos şi absida est. El emente
variabile sînt doar forma absidei, forma şi locul pridvorul u i
şi portal ul d e l a intnare, care poate fi plasat fie pe latura
vesnică, fie pe cea sudică . AstfeL bisericile Sf. A rhangrh el
Mihail din Ungureni şi Sf. Arhangheli din Libotin au absida
de formă d repwngh i u l ară, mai îngustă decît naosul şi p ro­
naosul , tn timp ce la restul bisericilor absida este de formă
poligol1ial ă. Patru d�n Icele zece b i serici cercet<ate a,u un prid­
vor pe latura vestÎlcă, iar una Id intre ele, şi anume Adormi rea
Maicii Domnului Idin Lăpuş are un pridvor pe latura sudid.
Trebuie să menţionăm că p ridvorul p lasat pe latura de sud
este r,ar întîln i t tn nordul Transil v,anieli . De asemenea, mai
rar Întîlni, t este şi pronaosul y oligonal, p rezent la biserica
Sf. Adlangheli .din Dobricul Lapuşu l u i . Acest tip de pronaos
apare tn general la biserici anterioare secol ului X V I I I 1 1 ,
I n cea ce pr,iveşte el eVlaţia, ea este cea 'c araoteristică
nordului Transi l vaniei : acoperiş Înalt cu streaşină l argă, turn
deasupra p ron aosului şi coif săgeată, d i ferenţiind bisericile
acestei zone de restul bisericilor de lemn româneşti . La majo­
ritatea b isericilor studiate, acoperişul, construit în p atru ape
este unul singur pentru toată biserica O singură biserică,
Sf. Paraschiva din Liboti n are acoperişul format din două
unităţi, una mai joasă pentru absidă, ceal altă mali înaltă
pentru restul b iseri c i i . Trebuie să subliniem că, spre deosebire
de Maramureş, în zona Lăpuşul u i nu se întîl nesc acoperişuri
etajate cu dublă streaşină. Structu ra alcoperişului este /Cea
t radiţional ă : ul,ui mele grinzi d i n partea superioară a .e ere­
ţ ilor, fiind mai lungi Idedt restul grinzi lor, formeaza la
În tretăierea pereţilor o serie de console, pe oare sînt aşezate
cosoroabele sau " cununile", ce SUSţin căpriorii . Căpriorii sau
" corn iti " sînt uniţi prin grinzi tnansversale, iar deasupra lor
stnt bătute leţuri dese, pe care este aşezată învel i toarea din
draniţă.
9 Nicolae Iorga, o{J. ci t . , voI . l I , p. 1 7.
10
tdem, p. 1 32 .
' 1 Atanasie Popa, Biserica veche din Ceaba, Î n "Anuarul Comisiunii
Monumentelor Istoric� pentru Tr,a n!lÎlvanÎa " , 1 929, p . 383; udem. Biserici
vechi de lemn româneşti di.1l Ardeal, în "Anuarul Comisiunii Monul11cn­
telor Istorice pentru Transilvania", 1 930- 1 93 1 , p. 1 8 6; idcm, Biserici
de lemn din Transilvania, "timişoara, 1 942, p. 8 ; i d c m Biserica de lwm
,
din Chiraleş, În " Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvani�i " , 1 962-
1 96 4 , p . 4 2 2.
 Elementul esenţ�al a l elevaţiei este însă turnul. Dezv ol­
tart considerabil pe înălţime, încununat de u n -coif fleşă, acest
tip de turn atit de frecvent in nordul Transilvaniei a ridicat
o serie de probleme, în special cu priwre la origi nea sa.
A mp l u analizată in diverse l ucrări d e special itate, originea
sa este explicată prin infl uenţa arhitecturii de piatră gonice.
La biser�cille -cer-cetate turnul, a,şezalt dea-supra rprona·osului,
se compune dintr-un corp de formă patrulateră îmbrăcat în
draniţă, surmontat de un mic foişor cru aroade şi "C U balu­
stradă şi apoi de un coif fleşă piramidal, cu baza răsfdntă.
Spre deosebire de zonele învetcinate, aici coiful este întot­
deauna p iram�dal, iar baza sa, întotdeauna patrulateră. Ceea
ce diferă sînt dimensiunile, în special inălţimea şi prezenţa,
sau absenţa, celor patru turnuleţe de la baza coifului. A S't­
fel , şase dintre cele zece biserici cercetate n u au turJ1lu leţe
l a baZia coifului ; turnurile lor sînt de dimensiuni potrivite
atît pe l ăţime, cît şi pe înălţime, iar coifurile lor, deosebit
de zvelte, sînt doar cu puţin mai inalte decît turnul in sine.
I mpreună cu restul biseric�i, alcătuiesc un tot armonios şi
echilibrat. Aceste şase bi serici sint biserici de dimensilun i
mici, fără pridvor pe latura Ivesllică şi aparţin, în genenal,
secolului XVI I, in timp ce celelalte patru biserilc i, care pre­
zintă particulari tartea turnuleţelor Id e la baza coifului sîn t
biserici de dimensiuni mult mai mari, rcu pridvor pe l atura
vestică şi c u turnuri impunătoare. Este vorba de bisericile
Sf. Ilie din Cupşeni şi Sf. Arhan�heli din Stoiceni, ou turnuI1i
de dimensiuni mari, însă nu exagerate, şi de bisericil e Sf. Ni­
colae din Costeni şi Sf. Paraschiva din Liboti n , cu turnuri
monumentale. I n afară de bi serica Sf. Ilie din Cupşeni, "a
cărei datare este incertă, aceS'te biserici au fost ridicate în
cursul secolului XVI I I .
Astfel rde turnuri monumentale, cu partru nurnuleţe l a
baza coifulUJi sînt des întiln i te in zona Lăpuşului, mai ales
la biserici aparţinînd veacului XVI I I : biserici l e din Plopiş,
Şurdeşti, Vad, Văleni, Răzoare etc. I l intîlnim însă şi la o
biserică mai veche şi anume l a biserica Sf. Arhan�eLi din
Rogoz (sat vecin cu satele cercetate), ridicCllt ă imediat după
anul 1 6 1 1 , cîn d tătarii au iI1lcendiat vechea biserică a s'aJuului .
Din ·cele enunţate mai sus se impune concluzia că, în
zona Lăpuşului, acest tip de <turn a apărut spre s fîrşitul
secolului XVII, devenind preponderent în secolul XVI II , iar
celăla l t tip de turn, de dimensiuni mult mai modeste şi lipsit
de cele patru turnuleţe, reprezintă tipul mai vechi, arhai c .
Se iÎmpune insă o deosebită prudenţă in utilizarea elemen­
telor de planimetrie şi elevaţie ca elemente de datare, de­
oarece, de-a l ungul anilor, monumentele au suferit numeroase
modificări, intervenţii u l terioare fiind vizibile la -aproape
toa·te biserilcile ,cercetate. Este vorba, in speaial, de modi­
ficări in sensul măririi biseri cilor. Totoda'tă, multe biseri-ci
au fost m utate, la un moment dat, dintr-un sat în altul.
Tipul de nurn inalt c u galerie, cu arcade şi COIif fleşă cu
patru turnul eţe este prezent şi in a lte zone din nordul Tran­
silvaniei, dar nicăieri nu este atît de frecvent ca în Ţara
Lăpuşul u i . Putem chiar afirma că este car:a cteristic <licestei
zone, mai eXaJct, secolului XVIII ,in această zonă. (ApaI1iţia
sa însă, d upă cum spuneam, trebuie situată în a doua jumă­
tate a secolull\.li XVII). Originea acestui tip de turn, în speţă
a motivu l ui galeriei cu arcade şi a coifului cu patru turnuleţe
trebuie căutată în aI'hitectura biseri·c ilor de p i atră din oraşele
l ibere nord-transil vănene. Astfel, biserica gotică din oraşul
Dej are coiful Încadrat de patru t urnuleţe şi se pare că şi
biseri·oa Sf. Ştefan ,din Baia Mare, ,construi tă în anul 1 61 9,
;u fi avut un asemenea coi f şi o galerie cu arCa/de, distruse
Însă de lin incendiu În 1 7 69 . Totodată, o gravură de Georgius
Hoefnagel din 1 6 1 7 (după un desen al l ui Egidius van der
Rye), existentă la Muzeul Naţional din Budapesta, înfăţi­
şează un coi f cu patru turnuleţe pe turnu l bisericii Sf. Mihail
d i n Cluj. Turnul avea şi o galerie îI1lchisă. In anul 1 697
lUrnul a fost i ncendiat12.
Care este zon a geografică în oare arhitectura de lemn
românească a preluat motivul pentru p rima oară, este mai
greu de precizat. Monumentele adt de înldrăzneţe ale Ţăr: ·
Lăpuşului p ledează pentru această zonă, demonstdnd tot­
odată măiestria meşterilor l ocali, ingeniozitatea lor în rezol­
varea problemelor rid icate de I\.ln asemenea turn monumental.
1 2 Balogh Helene, Les cdifices de bois dans l'architectltTe religieltse
honf!,roise, Bud apesta, 1 94'1 , p. 70.
42
http://patrimoniu.gov.ro
Totodată, se pare că există paren competente care susţin o
asemenea ipoteză 13.
î n ceea ce priveşte înveliltorile interne, toate bisericile cer­
cetate au pronaoSl\.lI acoper i t ICU u n- tavan simplu ldii n scînduri
şi naosul cu o boltă semicilindrică, sprijinită pe pereţii lon­
gitudinal i . La unele biserici apare şi o meştergri n dă şi unul,
sau chiar două, arce dublou. Remarlcăm procedeul de a l111C ­
şora deschiderea bolţii prin aşezarea ei pe cîte o grindă
longitudinală, situată în consolă deasupra peretelui sudi c şi al
cel ui nordic. Abs.jlda este aJooperită, fje cu un tavan simplu
(biserica Adormirea Maicii Domnului din Lăpuş), fie cu o
boltă semicilindrică în j umăllaJtea vestică şi cu un fel de semi­
c a lotă în partea estică. Această semicalotă, de fapt un polie­
dru este alcătuită ,din feţe triunghiulare, uşor bolti te, ridi­
cate deasupra f·iecărei laturi a poligonului (acest tip de
învelitoare apare doar l a absidele poligon ale) şi uni,te într-un
punct din centrul absidei. La cele două biserici din Cupşeni,
triunghiurile sferice se spri jină pe arce - nervuri de lemn.
Problema originii acestor boltiri n u este încă total eluci­
dată. Forma semicircul ară a bolţilor şi sistemul de acoperire
al absidei deşteaptă i d eea unei transpuneri în lemn a bolţi­
lor de pi atră romanice, ipoteză prezentă în unele I Uicrări de
speciali tate 14. A l,te ipoteze pun l a îndoială această influenţă
şi acordă prioritate tradiţiei foarte vechi a construcţiei în
lemn, existente l,a noi 15.
Din punct de vedere al structurii, aceste bolţi nu ridică
probleme prea mari , deoarece, fiinld construite din scînduri
groase sprij inite la cele două capet e pe pereţii transversal i ,
pericol ul împingerilor l aterale es'te exdus .
în încheierea acestui capitol privitor l a arhitectură, vom
mai reda unele detalii i nteresante.
Pridvoarele au în partea superioară arcade, realiz;ate în­
tr-un i ngenios sistem de contrafise, sistem frecvent întîln i t în
arhitecrrura populară nord-transil văneană. A celeaşi arcade, la
fel realizate, însă l a o scară mult mai mică, l e regăsim întot·
deauna la galeriile turnurilor.
Uşile m I )dimensiuni destul de mici (în general înălţimea
lor nu depăşeşte 1 ,50 m) şi tăieturi linteresante la partea su­
perioară a ancadramentului ; se remarcă tăietura în aco I adă
prezentă la cele două b iser�ci din Libotin şi la biserica Sf.
Arhangheli ,d i n Dobric, detaliu provenu't d i n arhitectura ,de
p i atră gotică.
Spre deosebire de uşi, ferestrele au tăieturi simple şi di­
men siuni foarte variate, aparţinînd unor epoci ,difenite . Cele
mai m ari se datoresc unor i n tervenţii u lterioare, deschiderile
lor muti Hnd pi.ctma murală. Acelaşi lucru se poate spune şi
despre deschiderile din peretele ce desparte naosul de pronaos.
Tot ca o intervenţie ulterioară, trebuie menţionată şi ridi­
carea tribunelor pentru cor, exi stente în majoritatea biseri­
·cilor cer·cetate.
Interesantă şi relativ bine păstrată, decoraţia monumente­
lor cercetate se relllJarcă prin bogăţie, prin real e calităţi artis­
tice şi tehnice.
Realizată cu I11lÎ j l oacele si mple, trard iţional e, ale sculp­
turii populare în l emn, decoraţ i a exterioară reflectă simţul
artistic a l meşterului popular, dragostea sa y entru frumos.
Aşa cum şi-a împodobit casa şi mobilierul , ţaranu l a !Căutat
să-şi înfrumuseţeze şi biserica. Tehnica şi motivele sînt ace­
leaş �, înscriil1!du-se în omail11entica geometrică şi stilizată a
arteI pop u lare. Astfel, arcadele pridvoarelor şi ale foişoare­
l or, consolele ce SUSţin acoperişu l , sînt întotdeauna decorate
cu motive sculptate în relief. De asemenea, balustradele foi­
şoarelor sînt traforate în partea inferioară în diverse motive
geometrice, motive ce le găsim uneori şi la coama acoperi­
�ul uj, reall,izate prin tăierea În diferite forme a 'l1l rimului rînd
de şindrilă.
13 Vezi not a 7 l a a nlico l u l lu.i Aurel Bongiu, Cîteva observaţii astepTa
bisericii din Sîrbi-Susani, În "Buletinul MOl' umen-telor Istorice " , nt. 4,
1 970, p. 5 1 .
1 4 Virgil Vătăşianu, Contribuţie la stttdiui tipologiei bisericilor de
lemn din Tările Romane, în "Anuarul I nstJÎtlltul u i de Istorie d in Cluj",
to m . I II , 1 960, p. 33; Paul Petrescu, Unitatea de cOl7cepţie constructivă
şi decorativă a bisericilor de lemn romal7eşti, În "Smdii şi cercetări de
iSl 0Dia artei " , seria Artă p l ast ică, tom. 1 4 , 1 , 1 96 7 , p. 2 8 .
1 5 1 . D. Ştefănescu, Arta veche a Maramureş/eltti, BucureŞtii, 1 968,
p. 3 3 .
 i 'ig. 1 B iserica Ad murea 1hi 11 Domnului din Ulpuş.

http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 2. Biserica f. icoJa<"' din O lcni.
Unele b i erici 'alu şi pereţii ornamentaţi, de exemp l u un
brîu în frînghie răsucită înconju ră pereţii bisericii Sf. Ar­
hanghelli din Dobric, iar pereţii biserici i Sf. Parasdhiva din
Libotin sînt Idecoraţi cu benzi de crestături geometrice. Un
l oc de ,concentrare deosebită a ,decorului 11 constituie anca­
dramentul uşilor, care, Lmeori , e te complet acoperit cu sculp­
tură geometrică ( frînghie răsucită, romburi, rozete, colţi
etc.). A semenea ancadramente apar l a cele două biserici
din Dobric şi din Libotin . O p iesă remarcabilă, ade­
vărată operă ele artă, e te ancadramentu l uşii de acces în
naos d i n I iserica Adormirea Maicii Domnului elin Lăpuş.
DecofiUl sculptat 'a pare deci şi în imeriiorul biserici lor, însă
mult mai rar. De obicei înfrumuseţează meştergrinzile şi
arccle dublou.
Ca o concluzie t rebuie să remarcăm felu l în care este
gînldi t ace t decor : simpl u şi ech i librat, în dep lină armonie
cu s,t ilul a rhiitecturii pe care este aplioat, cu peisajul încon­
jurător, aducînd a tfe! o con tribuţie însemnată la 'Valoarea
a rtis,t�că a monumentelor.
In contradiCţie o u a pectul monumental şi oarecum sobru
a l exterioarelor, i nterioarele, reduse la scara umană sînt mici
şi viu Icoloralte, creînd o senzaţie Ide căldură. In crearea aces­
tei imp resii, u n rol i 'l11 p oroant il joacă e1ecorul pictural ce
acoperă în întregime bolţile şi pereţii. Zugravul popular a
ştiut să îmbine i mţul său pentru decorativ cu cerinţele canoa­
n el or, creînd o pictu ră murală interesamă şi originală. Unor
astfel de meşteri populaI1i îşi datorează decomţia interioară
şi monumentele cercetate.
Tehnica !Utilizată este aceeaşi la toate bisericile şi este Icea
t radiţională : pictu na în tempera este executată direct pe grin­
zile de lemn 16; culorile sîn t aplicate [deasupra unei preparaţii
In multe biscrici din Maram ureş, pictura nu estc executată direct
16
pe lemn, ci pc bucăţi de pînză, vczi r. D . Ştefănescu op. cit., p. 60.
44
http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 3. J J iscri :1 r. Arh angheLi din upşeni.
uşoare Ide var ; spaţi,i le di ntre grinzi înt umplute cu tencu­
ială, iar deasup m tencuiel i i sînt apl�cate fîşi i el i n pînză
groasă de cînepa, obţi nîndu-se astfel uprafeţe plane. Această
pictură, frag i lă în apa renţă a rezi s,tat Id estul ,de bine, dacă ne
gîndim l,a numeroasele neajunsuri pe care l e-a . ufefÎot de-a
l ungul anilor.
In [ceea ce priveşte p rogramul ci conografic pictura e în­
cadrează în ansamblul p icturii murale nord-tran i l vănene de
tradiţie răsări teană, înrudillldu-se în special cu pictum bise­
ri'cilor din Ma ramu reş. Prezintă însă şi o serie de pa rt�cula­
rităţi , explicabile într-un anumit sens, prin izolarea acestui
ţinut, mult mai ferit Ide influenţele occit:lentale deCÎtt Mrara­
mureşul listoric. Intîlnim o singură temă străină de tradiţiile
p ictu ri i ră ăritene şi anume, Sf. Treime în reprezentarea apu­
seană : Dumnezeu tatăl cu triunghiul pe cap şi globuJ în
mînă, binecuvîntînd cu gestul apusean ; alături, Isus cu crucea
in mînă, iar deasupra lor, porumbelul inconj urat de raze.
Scena apare in biserUca Sf. Paraschiva din Libotin şi în cele
două bri serici din Cupşeni, în cen trul bolţii naosului, c1eci in
locul cel mai însemnat. Tema este caracteristică biserici lor din
Maramureş17, de unde a şi fost prel uată. In rest, zugravij bise­
ricilor ,ceflcetate au respectat p rescripţiile erminicilor1B, bi ne­
înţeles pe măsura p riceperii l o r şi a posibil ităţilor 'create de
alceste spaţii foarte red use.
Ca o trăsătură caracteristică şi generală, trebuie să men­
ţ!Îonă'l11 i mpoftJanţa acordată cicl ului Patimilor, dt şi prime­
lor capi'tole din Geneză, scene care nu l ipsesc din nici o bise­
riICă şi ,cărora zugravii le rezervă suprafeţele cele mai
însemnate. To'to'd ată, observăm o p referinţă deosebită pentru
scena înălţării l ui Ilie, prezentă intotdeauna pe bolta naosu-
17 Tdem, p . 1 1 8.
16 Vasile Grecu, Că rţ i de piC/Mă b sericească
i bizantină, cmauţi,
1 936.
lui, iar d i n vieţile s f i nţilor, pentru scena l uptei l u i N estor cu
Lie, scenă bogată î n semnificaţ i i şi accente l ocale. Preferinţa
pentru această scenă este caracterist ică î n Maramureş19. In
.acelaşi timp, scenele i l ustrînd viaţa Mariei l ipsesc ·cu Idesă­
vîrşire, l a f e l şi m i n u n i le l ui Isus, sinoadele Cicumenuce, i a r
dintre pambole sînt reprezentate d o a r trei C a vameşul ui ş i a
fariseul ui, a Ic elor zece fecioare şi a amarinean ului m i l ostiv)
şi doar în cîteva b iseriai .
A lă turi de aceSte trăsăDuri generale, anumite deoseb i r i de
program apar datorită prezenţei mai multor zugravi, l ucrînd
in epoci d i feri te.
Doar pictura altarului prezin tă acelaşi program oconogra­
fic, indiferent de pictor au de epoc ă : pe boltă, conform
canoanel or este reprezentat'1 Focioar:a. Maria î n l avă, !de
obicei Orantă, i a r pe y er� ţ l , j u.r-împrejur, s�in5 i i .ier.arhi î n
. .
costume de arhiereJ ; a latun de e l , apar u neon Şl sfJl1ţ) m Ulce­
nici . In două biserici apare şi scena Jertfei l ui Avraam, res­
tul scenelor p re crise Însă l ipsesc, ,abs�dele ace�tor biserici
fiind de di mensauni foarte m i c i .
I�onostasul înfăţişează peste tot scenele tradiţionale, deo­
.
s �blflle constînd în dezvoltarea ,ce l o r trei registre. In biseri­
�
cIle Sf. Arhal.l ghel Mi a i l din Ungureni şi Sf. I l i e din Cup­
.
şell J , ,cele treI teme S J l1 t amp l u dezvol tate, Într-o redaJctare
caracteriS'tică biserici l o r de pe V,a lea Cosăul ui2o.
In ceea ce priveşte iconografia n aosu l uu , se disting trei
ti p�,ri o � recum Id iferi te: într-un prim tip se Încadrează b ise­
.
rIcIle p Ictate de zugravul Radu Munteanu din Ungureni
(Lăpuş), activ în această zonă î n cea de-a doua j umătate a
secolului XVI I I. şi � probabil , şi la îl1Jcepll'tul sCicol u l u i XIX :
este vorba de b I serICa Sf. Arhang1hel Mihail ,d in Ungu reni, de
1 9 Victor Brăwlescu, Biserici din Maramureş În lluletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice", X � I V, 1 94 1 şi 1. D. Ştefă;escl1, op. cit. , p. 1 30.
20 AllI·el llong>lu, op. CU., p. 53 ŞI. 5 4 .
45
http://patrimoniu.gov.ro
cele d o uă b i serici din Dobric ş i , probabil, de b i serica Sf.
A rhan�heli d i n Liboti n . In ace�te biserici, bolta naosului este
î n întregime rezervată P,atimilor ., i p ri melor cap i tole d i n
Geneză. Scenele, Încadrate în chenare dreptunghi ul are, sînt
d i sp use În cîte d o uă registre, 'p e fiecare faţă a bol ţii şi se
desfăşoară În oI1d i n e c ronologilca, trecînd şi pe te l u neta pere­
tel ui vestic. Es· te o abatere de la canoane, deoarece în cen­
trul bolţii ar rtrebui să f�gureze ISlls2 1 . Pe pereţi sînt în făţi­
şate o erie de scene, atit din Veobiul , cît şi din N oul Testa­
ment, fără însă a urmări un p rogram coeren t, fără ca o
scenă să aibă 'Vreo legătură ou cealaltă. I l ustrează de obicei
cîte un episod d i n viaţa u n o r sfinţi, Ica: Sf. Arhang1hel M i h a i l ,
S f . Nircolae, dar mai a l es, din v i aţ a unor s f i n ţ i mucenici c a :
Sf. ristofor, S f . Dimitrie, S f . P�raschiva, SE . Mari n a etc.
Muceni c i i mai apar ş i bu:>t, intr-o friză cont i n uă în paf'tea
s uperioară a pereţilor . Din Veoh i u l Tes1tament sint i l ust rate
teme l egate de viaţa Jui David şi, foarte des, tema F i l oxeniei
l ui Avraam. Uneori apare şi cite o cenă din viaţa lui I u s :
I n ălţarea, CoborÎ'rea l a l i mb, s a u D uminec a orbul ui .
I n cel de-al doilea tip se Încadrează b i serica S f . P aras­
c hi'va �in Li�ot i n şi cele două b i serici din Cupşeni, p i c tate
î n epon ld i fefl te, de pictori răm�şi încă anoni m i . Presup unem,
doar că în bUserica d i n Libotin ar fi l ucrat p i ctorul Mihail
Palcovici.
La ac ,: s't e. b iser�ci, b� l ta naosul ui n .u este compartimen ta'tă ;
temele .pnnopale apar III planul me� l a � al bolţi i : spre al tar,
Sf. . TreIme in reprezentarea apuseana, I a r spre pronaos, Isus
Cnstos deasupra norilor cu coroană pe cap şi o seceră în
m}nă, înco,: jurat de în & eri - scen,a i l ustrează ,e apitolul XIV
din :�.p.ocab p s. Sce �e dm Apoca l i p s apar şi pe faţa udică a
bolţl1, I lustnnd c� ICJtolele I �VII I , X, X I I , XVI I şi, mai rar,
.
XX . Faţa nord Ica prezlJlta peste tot aceleaşi Idouă teme
21 Vasile Grecu, op. cit.
foiv;. 6. B ise,.. i c a I n [ rarL � În biserid d i n Dobniwl LăplI) l I l u i . rig . 7. l 3 i se r ic a sr. A rhanghel i din [ Jibotin.
Fig. R . r l i�crica S I'. I l ie d : n CUp5c n i .

aparţinînd Vec h i u l u i Testament : î nal ţarea l ui H i e şi Som n u l ,

şi Scara l ui I acov. Scen e l e d i n Geneza s î n t p lasate pe l uneta
pemte l u i vestic, iar P a t i m i l e , amp l u t ratate, e desfaşoară
într-un reg,i st r u con t i n u u pe cei trei pereţ i .
î n cel de-al treilea t i p s e încadreaza p i c t u ra m u l t mai
tîrzie, datînd d i n a n u l 1 872, a bisericii Sf. A rhangheli d i n
Stoicen i . î n .cen trul bolţi i , încon j ura ta de cete î ngereş l i , apa re'
Î ntr-un med a l i o n Mari a Oranta, i a r î nspre al tar, � f . Duh
Î n oh i p d e porumbe l . Tot pe bolta, în cele patru Ico lţuri sînt
figu raţi evanglhe l .i şt i i , iar între ei, cite trei s f i n ţ i pe fiecare
faţa : pe cea s u di ca, Maxim, Ioan şi Alexandru ş i dedesubtul
lor, Para, c h i va, Magldalena şi Maria c u P r u n c u l , tiar p e cea
n o rd ilCă, I u l i a n , G r i gore şi N idhi,ta. Sub ei este rep rezentată
C i n a cea ,de t a i n a . Cel e l al te scene din Patimi înt rep rezen­
tate pe peretele s u d i c şi pe cel norrdilC. D i n Geneza apare o
s i n g u ra scena în co l ţ u l de nord-vest al n aosul ui , iar î nalţarea
l u i I l i e e te p l asa,ta pe bal ustrada corul u i . In partea vestică
a bol ţii apar Tab l e l e cu cele zece pownci .
î n ceea ce p r i veşte p i c t u r a p ronaosul u i , tema p r i []ci pali
este Judecata de p e u rma22, care olc u p a spaţ i u l cel mai în­
semnat ş i este î n to tdeauna a m p l u dezvo l tata, î n t r-o suita ele
cene marunte, cu c a racter de m i n i at u r a . Acce n t u l cade în
mod deosebi t asupra celor d o ua cene ce reprez,i ma rai ul şi
i ad u l şi, în speci a l , asupra ch illuri lor iad u l u i : pe u n fonei
roşu, şer p i înco l a c i ţ i şi ,diavol i s u p u n l a d i fe r i te 'cazne pc
pacatoşi ; lînga fiecare este menţionat paca t ul săv îrşi l : "fe­
meia p i z l ll oasa , " care face sa nu a i ba p r u n ci " , " care 1I­
"

d ueşte pe barbat u l a u " , " sodomlen i i " , " om o rÎtori i " , " s p ur­
cator i i " etc. î n b i seri c i l e A dorm i rea M a i,ci i Dom n u l u i d i n

22 . I .a or a aCUI a l ă doar c i n c i b i serici lll.\i pă · t r e a7.ă În pronao. pi ctura

o r i gi n a l iî : Adu r m i rea M a i ii DOlll l1ll1 1lii d i n LăpU5, Sr. Arhanghel Mihail

din U ng l l r c n i , • r. AI'hanghcli d i n Libotin, sr. A rh anghel i d i n Dobl'lic li.
În parte, I n trarea În biser ică din Dobl'ic, l a care Însă, panca inferioară
a perq i ! o r este rep i ctată.

46

http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 9. niser ica Sf. Arhangheli di n Dobnic u l Lapuşului.
Lăpuş şi Sf. r hangh e 1i din Dobric, ala'tl.lfi de a cea st a scen ă
Îndlnim o rep r e zen t ar e mai rara, denumita " roata l um i i "
(/ol'tl-tna labilis) S3lU, Î n e r m i n i i , "zad arnica l umea aJceasta" 23.
Rep rezent area l u i Isus, fig ura centrala a J u d e caţi i , di [era de
la o biserica la al t a , atît p ri n conţinut, cît şi ca dispoziţie.
Scena Deis i s apa re în tr-o sin gu ra biserica, Sf. A rh an ghel Mi­
hail ,el in U n g ureni şi este p lasata p e per etel e estic. Î n reele­
lalte bi serici, Isus apare înconj uTa't de ap ostol i , prooroCii şi
cete compacte de p atri a rh i , mucenici, c uvio şi , n e a m u r i al e
pă m întu l ui etc. fie pe peretele norld ic, fie pe cel vestic, fie
pe tavan . Î n biser,i ca Sf. A rhan gJh e l i din Dobric ap.are tot pe
tavan, Id ar es!e Isus din vizi unea Sf. Ioan Ev an ghe l i s t u l
(cap. I , A p oc a l i ps ) . în pronaos mai apar şi alte scene, în
general însa, l egate de tema J u d ecaţi i : par a bol a fec i o a re l o r,
:l vam eş< u l u i şi a fariseului, scena Î nvi eri i l u i Isus. În bi serica
Sf. Arhanghel Mihail din U n g u reni , pe tavan este reprezen­
tată Maria, Încon j urată de prooroci, în s ce n a "Bucura-te . . . " ;
eleşi presc r i s ă pentru pronaos, scena n u apare decît în aceasta
biserica.
Un aspect imeresam, l egat de i conografie este modul în
care zugravii au i l u stra t an umite teme, în sp ec i al modul de
tratare a pei,s ajelor arhitectonice şi a ,c os tu m el or . A·cestea re­
prez intă un amestec sui-generis de elemente d i n i co n og r a fi a
bizantina, cu elemente de p ro ven ien ţa apuseana, salU in spi ­
ra'te el i n l u mea satului. Alaturi Ide c la di ri ,amintind castele şi
biseri c i medievale ap u se n e , a p a r bi seri ci rom �neşt i , uneori şi
cu cupole în fo rma de bulb de ceapa . Î n biserica Sf.. Arhan­
ghel i eli n Dobric, o scena din pronaos (o parabola) are ca
[uneia! o b iser i ca i,elentica cu hisericile de lemn din aceasta
zonă, În t i m p ce eloua d i n tre p erso n a j e p oa rta oos t um e
populare maramureşene. Avraam şi Sar,a din 5lcena C inei
·el e la Mamvri sînt de asemenea îmbracaţi În costumele
23 Vasile Grecu, op. cir., p. 292 şi 293.
47
http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 1 0. ni�cric� Si'. P,lr�schiva din I ,ibotin, total distrus� de inrendiu
În 1 973.
po p ula re ale zonei , Iar Lic, [apt sem n i f ica·t i v , p o a r t ă costum
de h usar. ol daţii romani din scenele Patimilor sînt îmi ra­
caţi 111 pantalo!l i vîrîţi în CiZt11C, haine cu I1,ÎnecÎ l u ng i , În ­
ci nse Cll c o r do n . i pa l ari i rotunde. ele J11 ai bi za re costume,
in p ir ate d i n moela a p use a na a timp u l ui, l e În tîl n i m în a l a
"nemţi" , ,. f ara nci " ş i alte neamuri ale pamîntul ui. Acest mod
de tratare este caracteristic tuturor biserici l or de s a t din
nordul Tran i l vaniei.
P i c t u ra e s t e ele factura po p u l a r ă ; re p rez en ta ri l e , redate
b i d imension :l'l s·În t rea:izate gra[j.c; ·c uloarea este Î! nti nsa uni­
form, [ară m odu l ar i sau GlJccenre. Î n ge n er a l , ges tu r i l e , atitu­
d i n i l e per onajelor v a r i a za p uţ in de la o scena la a l ta. A l aturi
de t răsa t u r i l e ge ne r al caracte ristice p i c t uf'i i popul are, în
maniera ele l ucru a fiecarui pictor se remarcă şi an u m i te
tra a turi s p ecif i ce . La zugravul Radu M unteanu, desenul este
realizat �n l i n i i groase de culoare închisa, pe fondur,i colorate
În nuanţ e deschi se de gal ben, albastru pal s a u roşu-caramiziu.
Pi,ctura sa este bogata în el em ente decorative : fondurile sînt
pr e săra te cu fl ori s t i l i z at e , chenare!e înt orn amentate cu
diverse motive : vrej floral , entrel ac etc. P erso na jel e apar
în general ri gi d e . Feţele sînt colorate în ocru desch is, cu
dte o p a ta roşie pe pomeţi , Ochi i sînt mari, na ul a l u n gi t
şi gura foarte mica. I su s este repreze n t a t cu m ustaţi şi cu
barba despica ta. Mîinile sînt mici, ges tu r i l e stereotipe; veş­
m i ntele înt co l ora t e în al b, roşu-caramiziu, albastru şi g a l b e n .
FaIdurile În t schematice, ,i ar c o n tu ru ri l e lor sîn t îngroşate ·c u
o J1iU a n ţa mai desch i sa , ceea ce creeaza o oarecare senzaţie
de vol ull1 . P ers on a j e l e , elementele de arhi tectura ş i p e i a j
a p ar î n ac e l aşi p l an, fara a dî n c i m e . Raldu Munteanu este
totodată şi autorul majorit aţi i icoanelor. Identice ca maniera
cu pi,ctura m urala, icoanele bisericilor din Dobric şi a l e bise­
ricii Sf. Arhangheli din L ib o t i n sînt contemporane cu p ic tura
imerioarelor şi dateaza d i n jurul anului ' 1 8 00. Privind Însă
icoanele sale mai vechi, prezente în bi�cri,c ile el i n Ungureni
 ş i d i n Lăpuş ( o i coană, " Sf. Tro i ţă " , e s t e e m n a t ă " Radu
Munteamt Zl,tgrav�t ot Ungttreni" şi d atată 1 76 7 ) , i coane de
o factu ră mult mai îngri j i tă, m a i cul tă, person a l i t a te:! acestui
p i,e toof ath ,d e activ în a·ceasta: zDn ă , cît şi În zone l e În ve­
c i n ate24, ne apare complexă şi i nteresantă.
Pictu ra din pronaosul b i serici l o r Adormi rea M a i c i i Dom­
n ul u i ,d i n Lăpuş şi S f. Arhan�hel i din Dobri,c, executată
probabi l in j u ru l anu l u i 1 69 7 ne relevă p rezenţa u n u i p i ctor
cu o paI etă mai bogată, mai ra f i nată : a l ături de roşu şi
galben, 'a pare al bastru închis, verde, gri ş i d i verse n uanţe
d e brun. Fon d u l este u n ocru pal , iar d e e n u l , real izat în
l i n i i fine ş i subţ i r i parc ce\la mai s i g u r . Feţel e sînt mai
p U ţ i n al u n g i te, och i i m a r i , nasul 'our t şi gros, gura mare,
i a r părul este real i zat p r i n l i n i i fi ne, ·de culoare b ru n ă . Ex­
p resia feţelor, ges t u r i l e şi m işcă r i l e sînt ceva mai diversificate.
Pictura este vernisată .
Aceeaş i pal etă mai bogată o întîl n i m şi l a pictorul bi se­
r i c i i S E. I l i e d i n C upşeni, , dar, În spec i a l la p i'ctoru l biserici i
SE. Parasch i v a , d i n Libotin , p robabi l M i h a i l Palcovi c i . De­
sen u l său, execu tat Î n l in i, i f i n e, de I 'u loare n eagră au roşie,
este s i g u r şi îngri j i t. Costumele au falduri m o i şi s î n t colo­
rate în n uan ţe st inse de roşu, verde şi ocru. Detal i i le sînt
m i n uţ ios desenate, mişcăr i l e a,p a r mai f,ir'eşt i . în s·c ena î nălţării
l ui I lie, caii sînt reprezenta ţ i într-o m işcare ,deosebi t d e vioaie,
d e nervoasă. Remarcăm Încercări l e de redare a perspecti vei
şi a vol umelor. A ceste preocupări şi năzu inţe se d atoresc de­
sigur i n f l uenţelo r occiden tal e şi sînt s t ră i n e de traJd i ţ i a pi -
t ur i i medievale răsări,tene. P r i v i tă în ansambl u î n să, pictura
acestei zone a fost m a i p u ţ i n i n f l uenţată ,de Occident decît
p i c t u r a Maramureş u l u i de exem p l u , în care apar n umeroase
element e ale barocu l u i .

Aşezarea cea m a i m a re şi , totodJ:tă ş i cea mai veche a

ţ i n u t u l u i este comuna Lăpuş, pe cursul uper�or al v ă i i cu
a,c elaşi n u me. Sed i u de p ro to p o p i a t, Lăp u ş u l este s i ngura
l ocali tate ai cărei l oouitori au trecu t , c h i a r ,de l a începutul
secol u l u i XVI I I , î n masă, la religia greco-ca.toli,că. Conscrip­
ţ i i l e25 menţi onează exi stenţa a d ouă hiserici, ambele u n ite:
rig. 1 1 . TllI rn u l b iscrioii SI". l l ie d i " Cup\()ni. " b i serica nemeşil o r " , aşezată p e deal , şi " b i serica i obagi l or " ,
'n vale, lîngă d r u m u l p r incipal . L a o ra actuală m a i există
�oar o singură b i serică de l em n , ·cea de pe deal ; cea el in
vale .a fost demolată, în l ocu.! ei r i d i cîn du-se o biserică ele
Fig. 1 1. Po rt a l u l b,iseri cii I n trarea În biser·i că diu, Dobricul LăpuşlIlui. z i ei. B i serica de pe deal este Îndl i nată A dorm i ri i M a i c i i D0 1 11 -
n u l u i ; este de ,dimen iuni p o t r i vi t e (4,50 m lăţime şi 1 1 7 5 m
l un gi me) şi se compune dintr-un altar p o l i go n a l , naos, pro­
n aos şi u n p ri dvor pe l atura sudică, u n de este p l asat şi por­
t a l u l ,de intrare. Pereţi i sîn t alcăt uiţi d i n cîte şase grinzi
masive din lemn d e frasin, aşezate pe o temel i e de p iatr�
brută. P r idvorul se reduce la cinci s tî l p i s i m p li , aşezaţi p e
o talpă l o n gi tu d inală, stî l p i ce SUSţin faţa sudică, mai largă
şi m.ai l ină a acoperi şul u i . Decorul exter,ior este relativ sărac,
reducÎn du-se la motivele geometrice crestate pe ancadra­
ment u l portal u l u i . I n schi m b , in i nteri o r , sculptura ancadra­
men!lu l u i uşii de acces în n aos p rezintă calităţi artistice ex­
Li
-epţionale. O scul ptură d e asemenea f ngri tă şi fin execu­
.ată, în m o t i v de frînghie răsucită, decoreaza cel e două grinzi
l o n g i t u d i n a l e deasupra cărora se naşte bolta semi c i l i n d rică
a n aosu l u i , cît şi arcel e dublou.

24 R a d u Munteanu a lucrat ŞI 111 M a ramu reş : În 1 775 a p i C t a l un

pomelnic pem ru biserica satu l " i Săli.) te, vezi Victor Brătulesru. Bl>eTlci
din Maramureş, 'in "BlIlet,i n lll Com isiunii Monllmentelor ISlOrice", XXXIX,
J 94 1 , p. 1 2 2 , i a r În 1 780 a zugrăvit biserica din Deseşti, vezi idem,
1 ' . J 7. E,t c prezent şi În sudul munţilor Lăpu�ulll i : un grup de icoane ale
b, <er'icli noi din satul ChitLieşti poartă semnă1l1ra sa şi data 1 794, v{'zi Ma·
' " " Porumb, Cont ribltţii la cunoaşterea unor z/�gravi din veaml al
S I " TI-Iea din Transilvania, în "Acta Musei Napocensis " , VIII, 1 971 ,
p. 029.
25 ESlc vorba de conscripţ i i l e clerului greco-catolic: pnima, făcută
de episcopul Micu Klein În' anul 1 73 3 , vezi AlIgusllin Bunoa, Din istoria
Romanilor. Episcopul 10a71 Inocenţitt Klein (1728- 175 1), B l aj , 1 900.
p. 3 1 1 - 3 1 3 ; a doua, făcută de vicaru! Petru A ron În anul 1 750, vez,i
Augustin Bunea, Statistica Romanilor din Transilvania în anul 1750 /ăcu.tti
de vicaml episcopesc Petm Aran, Sibiu, 1 90 1 . O a treia conscriptic
cste făcura de genera l u l Bucow În anbi 1 760-1 762, vezi Virgil Ciobanu,
Statistica romanilor ardeleni din anii 1760- 1762, în "Anuarul Insti­
tutului de Istorie Naţională", III, 1 92 4 - 1 92 5 , p. 6 1 6 .

48

http://patrimoniu.gov.ro
 Al tarul şi pronaosul au tavane noi. Din decorul p ic­
tural ce acoperea întreg interiorul biserici i , se mai păstrează
doar pictura pereţilor p rona09ului. Urmele vagi existente
pe pereţii naosu l u i aparţin unor scene din Pa1Jimi. Remarcăm
uşile împărăteşti, bogat ornamentate cu sculptură în motive
vegetale de flori, 'f runze şi oiorohini. Pe p ar te a dinspre ,al,tar,
ele sî n t pictate şi datate: ,, 1742 msţe genva 23 "
Pereţi i pronaosul u i sînt acoperiţi ICU un număr m are Ide
scene mărunte, încad rate în chenare înguste de culoare gal­
benă şi d ispuse în cinci regi tre supraplllse. Pe peretele estic
se desfăşoară o serie de scene din Patimi ; u ltimele două,
Invierea lui Isus şi Coborîrea la iad sînt foarte bine pă trate .
Ceilal ţ i trei petr,e ţi sînt ,reZJer v<Lţi Judecăţii ,de pe 'Urma, temă
amplu dezvol tată: pe peretele nordic sus, Isus în mandorlă
este încon j urat ,de apostol i ; dedesubt, Constantin şi Elena
au de-o parte şi de alta cete de patriaflhi , cuvioşi, m ll'C en�ci
etc. I n registrul al treilea, în centru apare Maria Orantă, cu
ceata " uurcilor" în stînga şi cea a " j i dovilor" în dreapta,
iar jos sînt reprezentate alte neamuri ale pămîntului şi doi
îngeri tdmbjVîntd. Pe peretele vesti,c, �n Idreap�a, este ,Înfă­
ţişat miu!, dedesubt iaJdul iar în stînga apare "roata lum i i " ,
o roată cu opt piţe, f�ecare p i ţă avînd l a capăt cîte o figură
umană bust şi cîte o cifră reprezentînd vîrste ale omu l u i ;
în d reptul fiecărei spi ţe este !CÎte o inscripţie, de exempl u :
l a 2 5 d e ani "desfătată e lumea"; l a 4 0 " cine-i ca mine" ,
la 60 ,, 0, lume Cz,tm m-am înşelat " etlc. Tot pe peretele vestic,
în partea superioară, de-a Lungul lmei grinzi apar urmele uneâ
inscripţii , l a ora actuală i ndescifrabilă. Citită în anul 1 900,
inscripţia menţiol1ia că biserica a fost zugrăvi tă În 1 697, pe
timpul principelui Apaffy26. Autorul nu era specificat.
In ceea ce pri veşte ridicarea b isericii, elemente certe de
datare nu ex istă. Un indi,c iu care ar p utea contribui la o
d<l!tare ,a proximativă este u rmătorul fapt istoni,c , păstrat, e
drept, doar în tmdiţie, dar care pare verosimil : î � ti�� p u l
unei năvălir.i, pentru a putea pătrunde în naos, tatam aru
în ercat să tai.e o b ucată din uş,a de l emn. Tăietura este
vizibi lă şi o altă exp l i caţie mai p lauzibilă nu găsim. Faptul
s-a petrecut înainte de p ictarea pronaosul u i (uşa are o p ic­
tură identică cu ,a pereţilor), Ideci inaintea anului 1697. O
năvălire a tă,tarilor în alceastă zonă a avut loc în anlll i 1 6 6 1 27•
Dacă admitem aJc este argumente, bi eri.ca datează dli ntr-o
perioadă ra nterioară anului 1 66 l . F,ig. 1 3 . Uşa d e acces � n n:105 d e In b i erica Adormirea Maicii Dom n u l u i
Restul 10caiităţilor cercetate sînt situate l a vest d e co­ d i n T .ăpuş.
muna Lăpuş, pe afluenţii nordici ai apei cu acelaşi nume.
Fig. 1 4. I n scripţia de pe porta l u l bisericii Sf. Arhanghe l i din Libo l i n .
In imediata apropiere se află saltul Libotin, 'aparţinăLOr co­
munei Cupşeni . Satul are două biserici de lemn, aşezate pe
o colină, la mică ,d istanţă una de cealaltă. Bisertca mai 'lnare
a aparţinut în totdeauna m ajorităţi i ortodoxe a sa1JUlui, i.ar
cealaltă, mult mai mi,că, celor cîteva familii care, sp re sfîr­
şitul secol ului XVI I I au trecut la reli gia greco-catoLi,ca.
Biserica mică poartă hramul Sf. Arhangheli ; are un plan
simplu (altar dreptuoghiular, naos şi pronaos) şi d imensiuni
modeste (5 'ITI l ăţi me şi 1 0,50 1 1 1 hmgime) . PONaiul Ide i ntrare
este siw:l!t pe peretele sudic al pronaosulllli şi are un anca­
drament frumos ornamentat cu l110nive sculptate. Partea su­
perioară a ancadramentu l u i este tăiată in acoladă, motirvele
deeoI1ative urmind alceastă Ităietură. Deasupra este săpată
o inscripţie: "văleat 7181 . . . . . . de . . . . . . 1 67 1 ", fără
indoială anul construiri.i biserici.i . Conscripţii l e menţionează
insă o singură biserică în Libotin şi anume o biserică ne­ Fug. 1 5. Consolă eLin biserica Sf. Arhanghel Mihail din Ungureni.
unită, iar Sematismul de Gherla pe anul 1 9 1 4 afirmă că
biserica ' u nită Sf. Arlhangheli din Libotin a fost construită
in anul 1 8 1 1 28, informaţie pe care o găsim şi in monografia
lui Kad a r29 • Fără indoiala, btiserica a fost construită în
anu l 1 67 1 , dar nu în Libotin, ci în alt s at , de unde, la
începutul secolului XIX a fos,t adusă, remontată pe locul
actual şi l,a 1 8 1 1 p ictată (,data zugrăvirii bisericii este men­
ţionată într-o i nscripţie din naos). Această conclu:z;ie este
in concordanţă şi cu informaţiile primite de la localnilci, care
afirmă că biserica ar fi fost adusă din satul Remetea de
că'1:re o preoteasă trecută la greco-cartol i cism.

2 6 I Gdar ]ozsef, op. cit., V, Dej, 1 90 1 , p. 3 8 .

27 ldem, p. 569.
26 ŞematismMl venerawllti cler al Diocez.ei greco-catolice romane din
Gherla pe am� l 1914, Ghe rl a, 1 9 1 4 , p. 7 1 .
29 Kadar ]ozsef, op. cit, p . 59.

49

http://patrimoniu.gov.ro
]:ig. 1 6 . Detaliu d i n p ictura n aosului bisericii Sf. Arhan ghel i din Libotin.
Interiorul bi ser,i-cii es: e În întregime p ictat, în afară de
bolta s�mi cili ndrică a absidei şi tav.a nul pronaosului, care
sînt noI. În absidă, pe peretele nordic, este înfăţişată slc ena
le.rtfei lui A vraam , iar ,deasupra, în medalioane rotunde, cinoi
sflJlţi mucenici. Pe cei lalţi trei pereţi :apar ierarhii.
Tîmpla prezintă s �enele tradiţionale, În tr-o redactare
simpl i f�ca'tă. Bolta sen�ici � nd.rilcă a naosului este comparti­
mentata de o meştergnnda ŞI un arc dublou În patru scene
m�r i ; prezintă p rimele oapitole din Geneză şi î nălţarea lui
} lIe.; . Mai jos,. t.r ecîl1ld şi pe.ste luneta peretel ui vesti'c, sînt
111 faţ� şate Patll�llle. Pe . pereţI, apar diverse scene d i n vieţile
. geometrice ce decorează pereţii l ongitudinali se întrerup şi
sfmţllor sau dm VechIUl Testament. Remarcam două scene
mai rar intilnite : "chipul cel de aur carele au fost ridicată
N avocodonosor împăratul . . . . . . şi noroadele se adunară"
.şi "cei trei coconi cari mt asotlt ară ponmca împărat�tl�ti
Navocodonosor şi nu se închinară chipului" . Pe grinda de la
naşt� rea bolţii, Începînd d i nspre altar pe peretele sudic şi
continuînd pe cel ".estic. ş i nordic citim următoarea inscripţi e :
"aceasta sf . . . , bzsearzcă sa�t zugrăvit u î n zilele . . . . . . îm­
păratu. F ranti�sc în tîiu aŢhie:eu fiind Ioan Bobb paroh fiind
v
satu�uz Parhazţe .
Pznte şz Parhazţe Popa Todor, carele a�t şi
p lătlt de o a�t zugrăvit împreună cu maicăsa loană şi Ot
soţ�tl Să1,t loană anii de la fIS 1 8 1 1 " .
. Pictura prona<?sului prezintă s·cena Judecăţii de pe urmă,
lar pe 'p :retele es.tll � şi sudic, un registru de sfinţi, reprezentaţi
bust ŞI Incadraţl In ohenare d reptunghiulare: Ioan Boteză­
torul , � icol ae, M.aria, Petrfu, Pavel, I sus, "Preapodomina
P �rasch lva " , " Arl1lStra'tigul Mihai l " , Dimitrie şi Simion Stîlp­
TIlcul. Dedesubtul lor, În dreapta uşili de la intrarea În naos,
apa.re p arabola vameşului şi a fariseului, iar În stînga,
" r;tznunea ce s-au făcut de arhistratigul Mihail în Kolosia" .
P !ctura prezintă asemănări c u pictura b iser�cii Sf. Arhang<h eli
.
djn RogozJ sat sItuat l a 7 km Idepărtare, pictură datată 1 7 8 5
ŞI semna:ta �aJ� Munteanu d i n Ungureni . Această ipoteză
este susţmuta ŞI de Socolan şi TotJh3o. Este posibil Însă ca
autorul să fi fost un ucenic al lui Radu Munteanu deo,arece
tn primul rind distanţa în timp este destul de m ;re, iar Î�
• 3 0 Aurel Socolan şi Adalberth Toth , Zugravi ai Imor biserici de lemn
dm nord-vestul Romaniei, în »Marmaţia", I, 1969, p. 4'3.
50
http://patrimoniu.gov.ro
al doilea rîn d p ictura este ceva mal stingace ŞI mal s i mplă
elecît pictura b iserici i din Rogoz.
B iserÎ<ca cea mare poartă hramu l Sf. Parasc h i v a ; "e ,dis­
ti nge prrin turnul său monumental încad rat de patrru 't urnu­
leţe cit şi p rintr-o dezvol tare neobişnuită În l ungime: 1 7,60 m
(,�.ltar, . na? s, p�onaos şi pri.dvor pe latura v estică). Aceste
dllnenslul1J man se datoresc unor intervenţii u l terioare, vizi­
bile atît in exteriorul cît şi în interi o rul bi sericii . Grinzile
longitudillale nu sînt con tinue p e toată l ungin-:ea bisericii ; se
ţntrerup cam l a jumătatea pronaosul'ui, p unct În oare e te
II1tercalat un stîlp în perete. Totodată, benzi le de motive
ele în alcest punct. Luind in considerare şi piotura mult 'mai
nouă a pronaosului, se poate conchide că iniţial biserica a
fost mai scurtă şi că j umătatea ves,t ică a p ronaosului şi pricl­
vorul aru fost adăugate u lterior. în seamnă deoi, că nici turnul
n.u � ste c�l i n iţ!a! , fapt l? e!ltru car.e pl edează şi prezenţa a
Cl11Cl stllpl. maSIVI, p lasaţi I n extenor, sub grinzile de SUSţi­
nere. Fără îndoială, t urn ul iniţial era rele d�mensiuni mai mo­
reles'te. Tot ca intervenţii ulterioare menţi onăm lărgi reia feres­
tr�lor, �ăierea <celor două ele�chideri pentru femei şi ridicarea
tnbunel pen tru cor, executate elupă plÎctarea naosului.
Elemen tul ele.corativ este prezen t peste tot, atît in exterior
c rest�t . pe pereţ!, pe console, pe arcaelele pridvorului şi ale
galenel turn uItu, cit şi în interioful bli sericii, care este în
intregime p icta-t. O p iesă remarcabilă este tîmpla, în între­
gi�ne sC ulptată a j�lr şi. aurită. Uşa �ntre n aos şi prona<;Js esse
taiata "111 acoLada. Pictura altarulUl, extrem de ,deten orata
v
in.făţ.i.şe�ză îl� ,centrul bolţii pe Maria Orantă, �ar pe pereţi :
�
Sf111ţll Ierarh I . Pictura din naos ceva mai bine păstrată se
Î�c3Jdrează i�� cel de-al doilea ,ti iconografilc : in planul me­
dIan . a! bolp l , Sf. Tr:im � i� reprezentarea apuseană, pe faţa
nordIca, Inalţarea IUl IlIe ŞI Somnul şi Scara lun Iacov i'ar
in re�t, .scene eli!! . Apocalips; pe pereţ i , jur-imprejur, o t�orie
ele sfmţl mucenI CI, laf dedesubt, scene d i n Patimi Încadrate
v '
•111 C h et; are patrate �e culoare �·oşie. �eas�pr � acestui res;is�ru
este pictat u!1 motIv decoratJIv de II1Spuaţle 'a puseana, Iar
d��esu.btul J�l, un motiv de vrej, ambele executate cu deose­
bl,ta fmeţe ŞI Îndemînare. Stilul şi cromati'ca au fost anali­
zate c �v � mai sl!s, in rindurile referitoare la pictorul Mihail
Palcovlcl, menţIOnat ca autor al acestei pictu ri ele către
 Fig. 1 7. Det a l i u d i n p i ctu r a pronaos u l u i hisericii Sr. Arhanp,hc l i d i n Libot,i n .

Fig. 1 8 . Detaliu din p ict u ra p ro n ao � u l u i b: cl'iciJÎ SI'. A rhanghe l i d i n Libot·in.

http://patrimoniu.gov.ro

FOI!;. 1 9. I coana de h r a m a bisericii In trarea În biserică din
L5puŞ1d u·i.
Socolan şi Toth3 1 . în articol se precizează şi data pictării
bi ericii : anul 1 7 87. Nu cunoaştem argumentele pe care se
bazează această afirmaţie, dar un pictor cu un n ume
foarte asemănător, Mihail Falcovici, probabil aceeaşi
persoană , a lucrat pe la 1 800 în biserica d i n satul
SIă,tJioara-MaramLlf<elŞ32, ,d eci �ntr-<o zonă �nve,cinată. A r t'Î.­
col'ul menţi.ou1!ează şi ,d at a consurUlrll biseric i i : ' anul
1 77633. A firmaţia este greşită, biserica datind di ntr-o
perioadă anterioară acestui an. în orice Icaz, în anul 1 73 3 ea
exista deja, deoarece conscripţ�a episcopului Micu Klein men­
ţionează o biserică în Libotin34, !iar conscripţia ,generalului
Bucow specifică o biserică neunvtă în C1Jcest sat35. Inscripţii
referitoare la ·construirea sau pÎJctarea bisenicii nu există. Am
găsit o singură inscripţie cresuată în exterior, p e o grindă a
peretelui nordic: "Perhaiţă Popa Ştefan . . . îngrop . . . anul
H 1787" .
Cîţiva kilometri la nord de satul L iborun, pe aceeaşi vale,
se află satul Unguren i, aparţinător şi el comunei Cupşeni.
Biserica de l emn are hramul Sf. Arhanghel Mihail ş i este aşe­
zată p e înălţime, în m i jlocul satul u i . Dimensiunile sînt
pOltri v,ite : 5 , 1 5 m lăţime şi 1 0,65 m l ungime, cu un pJan
simplu. Intrarea este si Ll.lată pe peretele ves,tic al p ronaosu­
lui. Fiecare perete este akătuit din cîte cinci grinzi masive
din lemn de frasin , iar ultimele două gânzi .din partea supe­
rioară a pereţilor se prelungesc în console bogat ornamentate
la extremităţi. Alc operişul, înalt, are o streaşină l argă, 'tivită
in interior 'cu un brîu ,de lemn sculptat fn formă de frînghie
răsucită. Pronaosul este tăvănit, iar n aosul şi al tarul au cîte
o boltă semici lindrică.
I nteriorul biseri'c ii este în întregime pictat, i ar urme de
p iotrură se păstrează şi in exterior, în partea superioară a
peretelui sudic şi a celui vestic şi pe uşa de intrare. I n tere­
sant şi complex, atît 'ca i conograflie cît şi oa stil , ansamblul
3 1 Jdem, p. 39.
32 Ştefan Mel'l!ş, Zugravi; bisericilor române, în "Anuantl Gomisiunii
Monumentelor Istorice pentru Transilvanja", 1 926-1 928, p . 1 33 .
3 3 Altrel Socolan şi Adalben TOlh, op. cit., p. 4 3 .
34 Augustin B u nea, Din Istoria Românilor. Episcopul [Oan lnocenţiu
Klein (1728- 1 75 1), Blaj, 1 900, p. 3 1 2 .
35 V i rgi l Ciobanu, op. oit., p. 658.
http://patrimoniu.gov.ro
p�ctural ridică o serie de probleme greu de elucidat, pe de
o parte din cauza deteriorări i unor zone destul de însemnate,
iar pe Ide altă .!?,arte din cauza sărăciei informaţ i i lor. PtictLlra
cea mai b ine pastrată este pictura al tarului şi a timpl ei . în
centrul bolţii este reprezentată Maria Orra ntă, înconj urată ,de
cete îngereşti , pe peretele nordi c , Jertfa lui Avraam, pe
pereţii de est şi de sud, ierarhii, iar în l uneta peretelui vestic,
Cina cea de taină. Desenul, sigur şi îngrij i t, este realizat în
linii fine de culoare inchisă, pe un fond gri-verzui . Siluetele sînt
alungi te, costumele, min uţios tratate în toate detaLiile, sînt
colorate în nuanţe stinse de ro tU şi verde închis. Feţele, în­
tr-un olc ru stins, au cite o pata roşie pe pomeţi. In partea
superioară a pereţilor, regăsim motivul decorar tiv Ide inspira­
ţie apuseană, din biserica Sf. ParasohiVia d i n Liboti n . Identică
ca manieră, pictura i conostasului infăţişează temele tradiţio­
nale. Cele trei registre sint amplu ,dezvoltate, iar redactarea
este cea camcteri ,s ti'Că b i's ericilor Ide pe valea Cosă'll.lui36.
i n naos pictura eSDe auÎt de deterri orClJtă, Încît maj oriltatea
cendor nu m ai pOt f i recunoScute. B dlta este lî mpaqită in
cîte opt scene pe fiecare faţă, încadrate în chenare late, orna­
mentate cu motive vegeuale. Se mai poate distinge o scenă
d i n Patimi, scena Jer'tfe.i lui Avel, Sf. Troiţă, un muceni,c.
Peretele sudic înfăţişează o serie de sfinţi, fiecare sub cîte
o arcadă, cel vestÎJc este complet şters, iar pe Icel n ordic apar
p atru scene m ari, dintre care mai clare sînt două : Coborîrea
la Limb şi î n vierea l u i Lazăr. Dedesubt, jur-împrej urul nao­
sululÎ, sin t desenate cu linii groase de culoare albă, fi ori stili­
zatte şi frunze de stejar, ,de dimensiuni neobişnuit de mari .
Personajele i mportame sînt supradi mensionate; feţ·e le, dese­
n ate cu linii fine, sînt foarte palide ; och i i sint mari, nasur,ile
alungite; mîinile sîn t d isproporţionat de mici. î mbrăcămi ntea,
tratJată in couture groase este col o rată in roşu, verde şi gal­
ben, iar fondur�le în roşu înohis, verde şi albastru deschis.
Desenul apare oareoum stîngaci, i ar in�cripţi ile nominative,
spre deosebire de ahar, dnt crise fără îngrij ire cu l i t ere mari
şi dezordonate. Stilisuic, p ictura nraosul ui seamăn;l cu două
Dobricul icoane împărăteşti din bi serică şi, În special cu icoana Sf.
Troiţă, existentă în biserica din Lăpuş, i coană ,datată 1 767
şi semnată Radu Munteanu din Ungureni.
în p ronaos, în partea es,uică a tavanului, în medalioane
rotunde sînt în făţişate Maria OraJ1ltă şi proorocii în scena
" BMCVtră-Le . . . " ; spre nord şi spre sud, în chenare drept­
unghiulare apar două scene m ari : " cînd au tăiat capul lui
Olofern . . " şi "cînd au tăiat capttl lui Goliat" . FOnJd ul,
.
zugrăvit în alb, este presărat c u flori stilizate. Atît floril e,
cît şi personajele şi inscripţtiile sim tratate în rconture groase,
de c uloare neagră. Pereţii sînt acoperiţi cu scene de dimen­
siuni mai mici, disp use În registre suprapuse şi aparţin, sau
sÎn.t 1ega te de marea s,c·enă 'a JLltdecăţii Ide pe tUrmă. Doar pe­
retele sudic ilustrează o serie de momente din viaţa Sfîntu­
lui Ioan Botezătorul. Ca fra!c rură, pictura pereţilor se asea­
mănă într-o oarecare măsură 'c u p ictura al tarul u i şi a timplei .
Regăsi m şi motivul decoraltiv prezent în altar; desenul este
insă mai stingaci, mai neîngrijrit, i,ar gama Icromatică eSte mult
mai l argă. A numite deosebiri �ntre diferitele scene ale pro­
naosului deşteaptă i deea prezenţei a doi meşteri . Deasupra
uşii de intrare există o !inscripţie destu l de ştearsă : "Anu
Dmnului 1 782 această tindă am plătit de au zugrăvit ne­
meşii . . . dat nemeşii zloţi . . . zloţi " . Pictura pronaosului a
fost executată după tăierea celor două deschideri din pere­
tele ce desparte pronaosul de naos. In soh�mb, deschiderile
mutilează prilctura naosului, fapt ce impune Idauare a pi,cturii
naosului inaintea anului 1 78 2 . în acest sens trebuie să amin-
11:�111 şi starea de deteriorare in oare se află 'această p�ctură,
cît şi stilul său mult mai apropi a t de tradiţ iile artei ortodoxe.
în ceea ce pr�veşte anul construirii b isericii , intr-un arti­
col semnat de A. Toth intilnim două variante: .anu l 1 5 8 1 sau
anul 1 770 37. Nu cunoaştem consilderentele pe care se b azează
aceste două ipoteze, iar inscripţiile existente in exterior, pe
pereţi şi pe ancadramentul uşii, fiind scrise ICU multe greşeli
şi fiind aproape tÎndescifrabile, n u sint lconcludente. încer<:ăm
totuşi să le reproducem: inscripţ�a d e deasupra u şi i se com­
p une Id intr-o serie de litere m ari, indescifrabile şi se încheie
cu o dată: . . , de la HS 1760" (? sau 1 707). Litera repre-
"
36 A u rel Bongiu, op. cit., p. 53 şi 5 4 .
3 7 Adalberth Toth, Contribuţii l a tipologia arhitecturii d e lemn din
rel/:irmea Maramrtreş, în "Monumente Istorice. SnJcLii şi lucrări de restaU­
rare" , 1 967, 2, p. 1 80.
52
 Pig. 20. Detaliu eLin pi.ctura naosuluw bisericili I n trarea în biserică
zcndnd sutele seamănă Însă mai mult cu Litera ce desem­
nează cifra 500, deci ar putea fi şi anul 1 5 60 sau 1 5 07. Re­
găsim acest an, scri s asemănător, într-o i nscripţie pe peretele
nordic "întie . . . a shtjit . . . în beserica asta popa Ilie . . .
n em eş . . . fă ot te sfinţe . . . fost de la FIS 1 160" ( ? 1 5 60).
Pe o grindă a peretelu i sudic este crestată doar o ,dată : anul
,, 115 8 " , l itera unităţilor fiind însă greşit scrisă, înaintea l ite­
rei reprezentînd cifra 50. A vînd în vedere p l:anul simplu şi
dimensi unile modeste ale dăJd i rÎi şi în special ale turnului,
'starea de deteriorare În care se află pictura din n aos, consi­
derăm această bi serică cu mult anterioară anului 1 75 8 . Tot­
·o dată, Iconscripţia din anul 1 73 3 men�ionează existenţa uneI
biserÎlci în satul Ungureni38.
Comuna Cupşeni are două biserici de lemn, una mal
mare, SE. I l ie, ridicată pe o mri că înălţime, cealaltă, SE. Ar­
hangheli, de d imensi,uni neobişnuit de mici, situată în apro­
piere, dar În vale, lîngă drumul princi pa l . Biseruca de pe
Ideal se compune dintr-o absidă pol i gonală, n ao , pronaos
'şi un pridvor pe laltura vestică, unde este situată şi u�a de
intrare. Dimensiunile sale sînt: 5 ,4 5 111 lăţime şi 1 2,55 m l un­
.g�me. Tu rnul, destul de înalt, este ornat cu patru turnuleţe
la baza coifu1ui, impresia generală fiind ,de armonie şi echi­
l ibru. în urmă cu ciţiva ani, biserica a fost comp let restau­
rată. P ronaosul este tăvăn i t, n aosul are o bolta semicilin­
drică, spri jinită pe tol arc dublou sculptat în motiv de
torsadă, iar absida, în jumătatea vestică este boltită sell1i­
<:ircular, iar în j umătatea estică este acoperită cu trei pînze
triungh i u lare, spri jinite pe nervuri - este o încercare de trans­
punere În lemn a bolţilor din arh itectura de piatră. Din
pruc tura murală a b isericii, zone destul de Întinse sînt, la ora
actuală, compl'e t deteriorate. în .'P lus n umeroase grinzi
au fost înlocuite cu altele noi. în absida, pe boltă, se mai distin g
cîteva ,cete �ngereşci, pe ,timp an u l peretelui vestic o scenă
apro:ape ştearsă i lustrind !Un capitol din Apocalips, iar pe
peretele nordi,c, o figură femiruină care o înfăţişează pe Sf.
Eufrosina ; deasupra sa, o mică inscripţie: "această sfîntă . . .
prea înălţatl,dui împărat Franţisc întîi arhereu . . . fiind . . .
şi fiind prot . . . locului neunit Ioan . . 1823 " . Pictura ico-
.
38 Augustin Bunea, op. cit ., p. 3 1 2.
53
http://patrimoniu.gov.ro
d in Dobri ul T .ăpuşului.
110stasul u i , i ncomparab i l mai bine păstrată este i dentică ca
redactare a cel or trei teme cu piotura iconostasului bisericii
din Ungureni . Desenul este îngri j i t, figuril e fin conturate,
iar costumele col orate în Illvanţe paJe de verde, albastru
deschis şi roşu spre roz au l i niile faldurilor îngroşate cu o
nuanţă mai deschisă. Pe fondul gri-albăstrui, presărat cu
steluţe roşii şi Icapete de îngeri a l bolţii naosului, apar : în
cen tru, spre a}tJar, Sf. Treime În reprezentarea apuseană ; spre
p ronaos, I us deasupra norilor, bi necuvîntÎnd cu braţele
deSldhise; pe faţa s ud i că, trei scene d i n Apocalips, ti ar pe cea
nordică, la vest, "cînd au întrebat Dvtmnezeu pe Cain unde
este fratele tău Avel", iar la est înălţarea l ui Ilie şi Somnul
şi Scara lui I acov. î n l u neta peretelui vesti,c , sus este în fă­
ţişa'tă Jertfa l ui A vcl, ,iar dedesuht, patru scene încadrate în
chenare d reptunghilUlare d e culoare roşie : d i nspre nord spre
sud : Crearea lui A dam şi a Evei, PăK:atul, Izgonirea, Adam
şi Eva mUJ1cind. Remarcăm încercările de redare 3 anato­
miei, a mişcărilor şi a perspectivei, cît şi gama Icromauică mai
restdn să : alb, roşu pal şi lalbastr u deschis. P i,ctura de pe pe­
reţi, atit în naos cit şi în pronaos, este complet ruinCllt ă. Pe
tavanu l p ron30sului, în medaJioane fOIt unde, despărţite prin
flori stil izate, sînt Înfăţişaţi În bust p rooroci şi muceniţe. Au­
torul , SalU autorii picturi i ne sint necuno�cuţi, iar în privinţa
datării , singurul i11d iciu eSte ,inscripţia .din altar, care menţio­
nează anul 1 8 23. Data construirii acestei biseruci este de ase­
menea i ncertă. în orice caz, în anul 1 73 3 biserica exista deja39•
în monografia lui IGdar40 şi în articolul l u i A. Toth41 este
menţi onat ca an al ridicării monumentului, anul 1 600.
Biserica din vale are un plan slÎmp l u şi d imensi uni reduse
(3,9� m lăţime, 8� 1 5 �l IL1I1$imet De.cor �ţi'a � iser�cii se redLl�e
la pictura murala, bllle pastrata, .dlll 1l1tenor. Este o coprre
ceva mai stîngace a picturii m urale din biserica mare, icono­
grafia şi reprezentarea scenelor fÎlÎnd în general i dentică.
Tratarea grafică, naivitatea, bogăţia elementului decorativ
şi cromatica amintesc pictura icoanelor pe sticlă. In altar,
pe boltă, Maria Oranta, într-un medalion, este înconjurată de
39 Ibidem.
40 IGdar ]o'Z.sef, op. cit., IV, p . 536.
4 1 Adalberth Toth, op. cit., p. 1 80.
 �\�
........
....

�I\�
=r

22 23

"'
"'
,
,
,
\ I,
\ I
\ "
I ,'
:"
I I!
I I'
/ ,: "
,/ 1,
ti
....
_ _ _/_ _ _ .JL

==;''l.__;
i'�- �..,
o '1 m o
_ __ �

25

....� "
--- - il
24 '\
"
\\ li
li

\ 1 ,1
\ '1

,
,
I \I I
I 1,
\\ I '1
I I,
I I "
, /
I "
, / I(

/
I
_//
_ _ _ _ _ _ JJ
/'
_/

o 3

http://patrimoniu.gov.ro
 ,I- '--�-�

�-- ,-_ ....�

. . _- -
-"'='

__
o ____ �
t=====1�--��====�7 �·
26 27

- ,
�<:- - - -} , I
I .

"
I "
\
\
\ I
\ I
I I I
: I
I I
I

" I
I

1 I
I
/
/ 1
1I / /'1)
/1
I

-:::. _ _ _ _ v
�

�/'
I

28 29

( I I
::::.:....:: -.. - - -- - - - -- -- -
! "
,
\
\
""'",- - - - 1\
" '
\
i '\
I A
\ I 1 I
\

1 / II
\
I \I
I
I ! �t , , 1I +-
I �
I J
/
/ I /
/ / I /

",::::. _ - - y
/ , I /
/'
,/

=-=�== - - -f��
._
..
o _ =
-= _ _
'2 __ TI===""''' ni .

30 31

fig. 21. l- h rr il T�r i i U(pu51dui cu i n d icarea loca l ită\ilor în care s-au Fig. 26. P I ., n u l b i cricii r. I l ie d i n Cupşeni.

s t u d iat bisericile de lemn. F i g. 2 7 . P l a n u l bisericii Sr. Arhangheli din Cupşe n i .

J ig. 2 2 . Planul biseric ii Adormirea Maicii Domnului din Lăp uş. fig. 2 8 . P l a n u l biseri c i i S f. Nicolae d i n Costeni.

Fig. 23. Planul bis e ri c i i Sf. Arhanghel i di n Libotin. Fig. 29. P l a n u l bi's ericii Sf. A rhanghel i din Dobricul Lăpuş u l u i .

Fig. 2 4 . Planul bisericii Sf. Paraschiva din Li bo ti n. fig. 3 0 . P l a n u l biser icii I n trarea În b i ser i că d i n Dobricul Lăpuşul u i .

Fig. 25. Planul bisericii sr. Arhanghel Mih a i l d in U n gu r e n i. Fig. 3 1 . P l a n u l bisericii S f . A rhangheli d i n StoicenÎi.

http://patrimoniu.gov.ro
m ucen i c i şi heruv i m i , iar s pre est sînt înfăţişaţi Constantin
şi Elena. Peretele n o rd i c prez i n tă Jertfa l ui Avraam, cel
estic şi sLudi,c, i erarhii, iar l uneta peretel ui vestic, uei scene
lega't e de A vel şi Cain .
În n aos, În ,centrul bolţii, regăsim Sf. Trei me de tradriţie
apuseană, pe faţa nordică, î nălţarea lui Ilie şi Somnul ş i Scara
lui laic ov, iar în rest, scene din Apocalips. în ti mpanul p ere­
telui vestic, sus, este desen a t ă în negru stema i mp er ia l ă a
Austro-Ungariei, i ar dedesubt, p rim el e trei scene ,d i n Geneză .
Pe pereţi , jur-împre j urul n aosului sînt pictate într-un regis­
trlu continuu, Pati m i le. Pronaosul este văruit. Remarcăm p re­
ocuparea pentru decorativ : fondul alb este presărat cu steluţe
roşii şi flori stiliza!te; scenele de p e pereţi sînt deli mitate prin
benzi bogat orn amen tate cu motive vegetale . Contururi l e puter­
n i'ce, Ide c uloare Î n c his ă sînt î n g roşate cu o n uanţă mai des­
chisă şi sînt colorate în ton uri p l a te ; predomină roşul , cără­
m izi u sau apri n s , albastru ,deSichis şi verde pal .
î n colţul de sud-vest al n aosului, exis,tă următoarea i n ­
scr,iipţi e : "A ceastă biseal'ică sfîntă �miLă s-au înLemeiat prin
osîrdia lui Vasilie Gavriş paroh unit şi Pavel Gavriş şi Fili­
mOn Gavriş şi sau utgrăvit în amtl 1848 i�t!ie 1 9 zile at�mci
smt găLaL ca să le fie pomenire la L oţi şi neamuhti lor" . B i'serica
a fosl adusă în a n u l 1 84 7 d i n satul Peteritea42, ,de ce � e dteVi:l
fami l i i trecute l a reli g i a g re c o- c a t o l i c ă, remontată şi în anul
1 8 48 pi,otată. Data ri dicăr i i acestei biserici în s'a tul de baştină
este anlteri oară anului '1 7 73 43. C o n str ui n du-şi încă o biseri că
În anul 1 778 44, sătenii din Peterli t ea şi-au putut permite să
vîndă biserica veohe .
La vest de co mu n a Cup şen i, peste deal, se află slaw l
Costen i , aparţinător comunei. Satul a re două bi serici de
lemn . Ne vom ocupa doar Ide una singură, bi serica Sf. Nico­
lae, ceal altă bi serică f i i n d de ,d altă recentă45 . B i serica Sf.
N ic o l a e are u n p l a n dezvoltat în l ungime: absidă poligonală,
naos, pronaos şi p ri dv or p e l a'tura vesuică (5,80 m lătime.
1 5 ,25 m l ungime) şi o el e va ţi e imp unătoare . Turnul, cu pa­
tru turnul ete l a baza coifului este mo nu m ental, şi, fără În­
d o iall ă , gre'utatea sa a oea uza't st'ar,ea a'cnuală în 'care se a.flă
bi serica, necesi rîn d o restaurare u r gen tă .
în exterior, m o n umen tul este d e co rat cu diverse motive
sculptate la console, l a areadele pridvorului şi al e galeriei,
sau traforate l a marginea i n ferioară a balustradei. în interior,
pereţii sînt tencuiţi şi văruiti, iar pe boltă, de asemenea
văruită, sînt pictate stel Uţe lalbastre. I,c oanele împărăteşti sînt
toate patru datate 1 842, a şa că afli rmaţia l ui Kâld âr, preluată
si de Toth, că biserica ar f i fost construi tă în a n u l 1 8 70 46,
o considerăm greşită. Cele trei cOI1SiCripţii din secolul XVI I I ,
începînd ou ce? d i n 1 73 3 menţionează existenţla unei biseI'!e;i
în Costelli , iar ti pă ri t uri l ", găsite tn biserică ,datează de ase­
menea d i n secol u l X V I I I şi inceputul secolulL\li X IX (es�':!
vorba de o Evanghelif! de la Scadat Grigore G hi':1, tipărită
în anul 1 760 la Tirgo \';�le Ş I de şase Mineie ti pări t e la BudJ
tn anii 1 804 şi 1 805) şi P0c1rtă insc rip ţii de gen u l : .. Acest
Mineiu este a sfintei biserlci din Costeni . . . ". Este foarte
posibil 'ca la data lI 11enţiop ata de Kad�r, anul 1 8 70, biserica
să fi suferi t modificări in. portantc, desi gur în sensul măriri i
ei, poate chiar o reeonstruirt .
Coborind pe , ;; lea Cos te nil o r întîlnim satul Dob r i c u l
Lăpuşu l u i , �at ce aparţine oraşul ui Tîrgu Lăpuş. Satul a re
două biserici de lemn , aşezate pe cîte o col ină, de-o parte şi
de al ta a văii : \'nspre e st In trarea în biserică, iar înspre vest
Sf. A rhangheli . Cele d,'uă biserici se aseamănă din foarte
multe puncte de vedere . p l an u l (altar pol i gonal, naos, pro­
naos, intrarea pe l atura sudică a pronaosului), d i mer.siunile
(Intrarea în biserică, 5 m l ăţime, 1 1 ,4 5 m lungi.me ; Sf. Ar­
hanglh eli, 4 ,60 m, lăţime, 1 2 m l ungime), elev aţja, învelitorile
interne, decorul pictural stnt aproape identice. Există şi deo­
sebiri : este vorba de dteya elemente interesante şi rare, pre­
zen te doar la biseri ca Sf. A r h an g h el i (pronaosul poligona l ,
brîul sculptat î n motiv d e fringhie răsucită c e încon jură j u-
42 IGd"r ]ozsef, op. cit., p. 536.
43 Augustin Bllnea, op. cit., p. 3 1 2 .
44 Kâdâr Jozsef, op. cit., V, p. 500.
4S A fost construită în anul 1 8 8 5
de către cele cîteva familii
greco-�tOoLice din sat şi Închinată Sf. Apostoli Petru şi Pavel, vezi
Şemawmul veneratului cler al Diocezei greco-catolice romane din Gherla
pe anul 1914, Gherla, 1 9 1 4 , p. 70.
46 Kâdâr Jozsef, op. cit., IV, p. 530 şi Adalborth To·th, op. cit
p . 1 80.
.•
S6
http://patrimoniu.gov.ro
mătatea sudică a b i serici i , tăietura în acoladă a ancadramen­
tului uşii de acces, pi'ctura m ul t mai veche a pronaosul u i ) .
î n b ise ri c a Intrarea în bi serică, dccor u l exterior s e rezumă
la lancadramen tul portal ului, ornamentat c u d i verse ,crestă­
turi geometrice şi cu o cr'LIIce săpată în pafltea superli oară.
Deco r u l p i ctural al in terioarelor s-a păstrat destul de'
bine, exceptînd altarul, care, la 'ambele biserici es'te repÎictat
într-o manieră groso l a nă , lipsită de valoare artistlică . P i Citura
d i n naosul 'celor ,două biserici trebuie atribui tă zugra vulul
Radu Munteanu d i n U ngure n i . Inscripţiile existente nu spe­
cifică nrumele auto rului, drar, comparînd această pictură 'cu
pictura bisericii Sf. A rhanghel i d i n Rogoz, unde zugravul
s-a semnat, constatăm a se m ă n ă ri evidente, atît c a i cono­
g rafi e şi d i spo ziţ i e a scenelor, cît şi ca s ti l ş i cromatică.
Bolta, împărţită prin benzi ornamentale într-un nu­
măr egal de scene pe fiecare faţă, înfăţişează Patimile şi pri­
mele c ap i to le din Geneză. Scenele se desfăşoară în ordine
cronologică, în c epî rlld pe faţa sudică U n gă altar şi con ti­
nuînldu-se pe timpanul peretelui vestic şi pe faţa n o rd ică a
bolţii . Pe pereţi sînt r ep r ezentate d iverse scene d i n Ve­
chiul Testament şi din vieţile sfinţilor : Jertfa şi Făloxeni a l u i
Avraam, David plîn ge moartea l u i Absalom, S f . Dimitrie ş i
lupta lui Nestor cu Lie, Sf. Cristofor, Sf. S i m i o n Stîl pI1iÎ cu l ,.
Sf. M a r i n a m arte l în d diavolul, SalU din via\ia S f . Mihail.
Moartea b ogatu l u i nemilostiv. Din Noul Testament mai în­
dinam în bi serilca I n t rarea în b i seri c ă , î nălţarea l ui I sus şi
Pilda samarineanului milostiv, iar în biserica Sf. Arhangheli
Dumineca orbului şi înălţarea cruci i . în pafltea superioară,
jLll împrej u rul n ao u l u i , apar, bl T-o friz'{ conti nuă, mucenici
mai jos heruvimii, iar în partea i n ferioară a pereţilor, o dna­
perie prinsă în i nele.
Icoanele existente î n cele două biserioi sînt identice ca
factură ,cu pictura murală şi, fără indoi'ală, contemporane.
Două dintre ele sînt ,datate 1 798, iar restul 1 800. O i ns c rip ţ i e
foarte deteriorată scrisă pe i conostasul bisai cii Sf. A rhan·
g;heLi menţiol1L'ază că pi,ctura a fost exec.1.1'tată în t im p u l îm­
păratuLui Francisc ( 1 792- 1 8 3 5 ) şi a .:piscopului Ioan Bobb­
( 1 784-1 8 3 0) : "Această sfîntă . . . .' .A U zugrăvit în zilele îm­
păratului Fran ' " cuşi al'hf?re�t fiind Ioan Bobb . . . pa1'Oc
şi a satuhti şi ctitor . . . " , deci într-0 perioadă cup rinsă în
intervalul 1 792-1 8 30. AvinCt In vedere data pictării icoa­
nelor şi faptul �ă în anul 1 767 R adu Munteanu era deja
activ, ,consideram pictura murală Ica fiind executată î n jurul
anului l �OO . şi 'l ll m a i tîrz i u .
Rad l l Munteanu este pr.ezent şi în pronaosul bi sericii I n ­
trarea În biserică ; este vorba Ide cîteva scene a l e Judecăţii de
p e urma ( Isus încon jura t Id e apostol,i, ceata j idovllor, 'a t ă ta­
rilor, la că l u găr i lor, il cuvioşilor), păstrate în partea supe­
rioară a pere ţi l or . Restul pronaosului a fost acoperit, într-o
perioadă mai recentă, cu un strat de pictură de proastă cali­
tate. înfăţişînd prooroci, mucem�c si cuvioşi .
Pi ctura pronaosului biseri'cii Sf . Arhang;heli diferă de 'cea
a naosului şi Îi este anterioară (cele două deschi deră din pe­
retele ce d esp ar te pronaosul de naos mutilează pictura pro­
naosului, dar n u şi pe cea a n aosului) ; ca tratare a scenelor, ca
stil şi cromatică,ea prezintă o fflapantă asemănare ·cu pictura.
p ronaosului bi seri,ci,i din Lăpuş, executată probabil Î n anul
1 69 7. Pe forudul alb al tavanului sînt înfăţişaţi în bust, dea­
supra nori lor, prooroci, apostoli şi în ge r i . î n m i jloc, spr,e
vest, se detaşează figul"a l ui Isus : este Isus din vizi unea Sf.
Ioan E vanglhel i stul, d up ă cum specifică şi inscripţia : "apoc.
cap. 1". Pereţii ,de nord, vest şi sud, sint rezervaţi Ju dec ăţ i i·
de p e urmă ; o analogie cu pronaosul bisericii din Lăpuş re­
levă o tratare aproape identică ; regăsim şi reprezentarea
denumită "roata lumii" . Deasupra acestei reprezentări este
pictată o scenă ilustrind capitolul XII din Apocahps. Pe pe­
retele estic sînt înfăţişate Id ouă scene, greu de recunoscut,
j umătatea lor superioară fiind decupată prin tăierea deschi­
derilor pentru femei . Pictura, la fel ca în biserica din Lăpuş
este vernisată.
O problemă ceva ll11<l1i d i ficilă este datarea celor două
biserici, diversele i n formaţii fiind neolare şi contradi,ctorii :
tn conscripţii apare o singură biserică in Dobl'ilC şi se menţăo­
nează că atît biserica, cît şi preoţii şi toţi locuitorii sînt uniţi '
Kâdâr afirmă că doar o parte a locui,t orilor a trecut la unire:
aoia în anul 1 780, ,:ă la această dată ar fi preluat de la
o.rtodocşi . biserica existentă, care era lnchinată Sf. Arhan ş,heli
ŞI data dl11 anul 1 70 1 ; vorbeşte şi Ide o biserică construita în
a n ul 1 8 00 şi sfinţită În cinstea Fecioarei Maria47 ; in ema­
ti smu l de G herla se menţionează că biserica un,ită poartă
hramul Sf. Arhangheli şi a fost edificMă În anul 1 795, !C Î n d
s-a con vertit o parte ,d i n pa,r ohie48• Unj,tă a Ifo's t Într- a,devăr
şi biserioa Sf. A rhan ghel i, dar există anumite elemente care
vin în contradiCţie cu datarea în anul 1 795 a bi sericii şi ple­
dează pentru o dată mai timp urie, situată în secolul X VI I :
1 . î n exterior, p e o grindă a peretel ui nordic există o i n­
scripţie: "să ştie cîndu a�t m�tri an Dt,t 1770 " ( ? ) .
2 . Forma poligonală a pronaosului, ÎntÎlnită la biserici din
secolul X VII 49 şi niciodată la bisenici d i n secol ul XV I I I .
3 . Ancadramentul tă.iat în acoladă al portal ul ui ; in zona
cercetată un ancadflamell't tăiat identic este datat 1 67 1 (bise­
rica S f . Arhang;hel i d i n Libot i n ) ; la biserâcile d i n ecolul
X V I I I , acest detaliu n u mai apare.
4. Dimen's i u nile modeste 'ale .turl1'l:til ui ; în Ţara Lăpuşulll'i,
secokd X VI I I se ,c aracterizează prin tu rn ur,i impunătoare, cu fig. 3 2 . Detaliu di n p icwra pronaos u l u i biserioii Se. Arhangheli din
Ungurc n i .
coiful încadrat ,de patru turn uleţe.
5. Pictura p ro naosului , an terioară picturii n aosul ui şi asemă­
nătoare cu pi1ctllra biserjoii din Lăpuş, executată probabi l. în
anul 1 697. i

In 'a .ltarul celei lalte biserici există două i n scripţii, una pe
pres tol : "acest sfînt pres tol [au cumpărat Pică Omtl . . . ani
1 70 1 " şi una pe per,ete j ur-·h11lp r ejurul a!ltarul ui : "Ioan Ghin­
daş făt Pavel Phaiţă cantor . . . această sfîntă . . . a�t fost . . .
vitu de Ioana pret,tteasă Perhaiţă din Libotin amt 1 701 şi
sau înoit altant prin preot�tl Teodor Perhaiţă. La ţămărman
sal,f, plătit 37 . . . şi la Z�tgrav 1 5 . . . anu 1857 octombre 6
satt gătat htcnt TeOdOl" GhindaŞ" . ReZJul ta că biserica I n tra­
rea în biserică a fost construită în anul 1 70 1 . După tradiţie,
această biser,ică ar fi fost adusă dli n satul Dumbrăviţa de
lCă<tre ortodocşii care a u refuzat să se ,convertească şi au rămas
fără biserică, biserica satu l u i deven ind uni tă50. Touh a firmă
însă, că ceaLal tă biserică, Sf. Arhangheli este alclusă din Dum­
brăvlÎţa, iar bi seri,c a Intrarea În biserică ar c1ata din ecol u l
XVII 51.
Pl asarea 'cel or ,d ouă b iserici Î n secoLul X V I I ar fi î n con­
cordanţă cu elementele de plan, elevaţie şi Idecor, cu rd imen­
siun i l e mode te; p roblema în ă rămîne desohisă.
Bi ser�ca satului Stoiceni (aparţinînd oraşului Tg. Lăpu, )
are hramul S f. Arhangheli şi este aşezată pe o înălţime do­
m inînd împrejurimile. Dimensiunile sale sînt : 5,30 111 lăţime,
1 3 ,70 111 lungame. Are un prid vor pe latura vesti că şi un
turn l11asi v, cu coi fuI zvel t, încadrat de p'aJtflU tu rn uleţe.
Interiorul este p i c tat, in a l tar înt înfă ţişaţi ierarhii, pe
timpanul peretel ui vestic Cina Icea de taină. I conografia nao­
afirmă că actuala biserică a fost ridicată pe loaul uneia mali
vechi, de la care a mai ramas prestolu l . Pi atra de altar e. ista
intr-adevăr şi se află în cimitir, cam la un metru de peretele
nord ic al bisericii .
Faptul că am datat bisericile î n secolele x v n şi X VI I I
nu i nsea'll"tn ă că ele nu pot fi m ai vechi. În o rice Icaz, ele
reproduc tipuri aflilitectonice străvechi . In :acest ens, menţi o­
năm prezenţa unor elemente de tradi\lÎe şi in fl uenţă go tică,
sau chiar romanică, intr-o perioadă in care, în Transilvania,
se încheia Renaşterea şi apărea barocul . Persistenţa ti p urilor
arhitecto ntÎlCC Mrăveohi ,se reflectă �i &n planimetrie şi li n ,si.ste­
mul constwcniv. Ataşamentul faţă de tradiţii, izolarea, asu­
prirea socilală şi n aţională, sînt expl icaţii ale acestei persistenţe.
Deşi puţin cunoscute, monumentele Ţării Lăpuşului repre­
zintă una d i n grupele ,cele mai int eresante şi de certă val o a re
ale tipologrrei arhiteoturii de lem n romane t i .
Res u me
La recherche a pone ur les cgl ises en bois de la partie nord-ou est
du Pays de Lăpuş, zone ou les anciennes COulltmeS ee uradinions cul­
t l l rellcs-artistiqucs se sont gardees inalterees.
Coml1lc plan et systcme de consnrucuon , ces eglises ne different
pas des egli es en bois du reSTe de l a R01 1 malue. En echallge, 1'6levation

sului se încalcirează in <al treilea tip de p rogram, analizat in est ceHe caraoteriseique pour le nord de la Tra nsyl vanie : haut tOit a
l arge auvcn t et dochor a m�che 6lancee au-de sus du pronaos. Quatre
pagi n i l e anterioare, iar în pronaos sint reprezentate figuri
des dix monumems ellidies om des ci chcrs i mposant:5, it la fleche
de m uceni ţe. Fondul este albastru inchis, iar bolta este presă­ encadree de quatre romeIles. Ce type de docher est tIes repandu dans
rată cu steluţe albe. Figurile sînt mari , contu rate stîn�aci cu la region, aux egli scs du XVII I c siecle.
liruii rde culoare neagră, iar costumele sînt Icolorate în to11luri Le decor est riche et des p l us i meressants . A I'exterieur, �l consiste
de roşu, verde şi ocru. Realizarea este n ai vă şi lipsită de ca­ en Sculplures et entailles CXeCtLl CeS sui",ant la t ech.nique et les motifs
l i tăţi artistice. Spre deosebire de toate celelalte biserici, în de I'an pop u l aire, aux consoles, aux arcade des porches et it la galerie
această b iseri'că inscr,i pţiile sîrut scrise 'cu litere latine. Faptul du clochel'; a l ' i nt<irieur, 1 dp.cor de peinture sur bois, execL1tc de
este explicabil, p ictura datînd din anul 1 8 72, după cum ne meme par des artisans populaircs, se rapproche comme techniquc,

spune i nscripţia di n naos: "Această S.B. s-au diugrăvit prin iconographie ee style de la peint uQ'e des egl ises du Ma,;amureş. Les
d ifferences de program11lC ce de man iere que I'on releve d'un monument
Todor Tecari14 şi Deonisiu btga în a . 1872 5/8 în dilele prea
it l'au tre sont dues a la prcsence de peintres differents, ayant rra­
Luminatului D.D.A.B. de Sagona Mitropolitu G.R.".
vaille it dcs epoques differemes. Le plus connu d'entre eux est le peintre
Data âdicării m onumentului rămîne i n certă, elementele Radu Munteanu d 'Un gmen i , attcste dans la secon de moitlÎe du XVIIle
precise de datare lipsind. Dintre n umeroasele sale nipărituri, siecle.
cea mai veche este un PenticoSltar, tipărit la Blaj În anul La datation des monuments est souvent difficile, vu l,a penurie
1 76 5 . Planul şi elevaţi a, dimensiunile ş i in general aspectul et parfois l e caractere comradictotre des donnees. Neanmoill1S, en cu­
acestei biserici o s ituează în secolul XVII I , dar satul avea o mul a n t les donm!es fournies par les i n scri pt ions, Ies livres, les eIements
biserilCă deja în anul 1 73 3 52. Tradiţia păstrată de locuitori d'architecture et les sources dOCllmemaires, une datation approxim ative
a pl1 etIe etabl ie: les egl�ses de Lăpl1ş, Ungureni, D ob ri c et probable­
ment cclJc de Cupşeni da.tent du XVIIe siecle, les cgl,ises de Libotin,
47 Kadar ]ozsef, o/J. cit., p. 5 62. Costen i et Stoiceni du XVIIIe. Une seule eglise a pu etre datee de
48 Şematismul . . . . . , p. 70. fas:on precisc, par son inscription placee au-deSSlls de la porte d'entrec,
49 Vezi nota 11. it savoÎJr l 'eg l i se des Saăms-Archanges de Libotin, banie en 1 6 7 1 .
50 T n fo:rmaţic p.rimită d e l a fătul (crîsnicul) biserioii Ioan Pacu, în
vîrstă de 8 5 ani. Bienque peu connues, les eglises du Pays de Lap� represente nt
5 1 Adalbepth TOlh, op. cit ., p . 1 80. un desgroupes les p l u s interessants et les plus rem arq uab l es de
52 Augu sti n Bunea, OfJ. cit., p , 3 1 3. I'architecrure en bois de Roumanic.

57

http://patrimoniu.gov.ro
DOUĂ MONUMENTE DE ARHITECTURĂ POPULARĂ TRANSILVĂ NEANĂ
STRĂMUTATE
MONICA BUDIŞ - DANC Ă U
î n p rimele decen i i ale secolului n ostru, bisericile transil­
vănene de lemn au atras din ce in Ice mai mult atenţia spe­
c i,aliştilor şi a i ubti torilor de artă, cee.a ce a determi nat, pe
Ungă transferarea lor in muzee, şi strămutarea a,cestor monu­
mente în di verse regiuni ale ţării, fără nici o legătură cu
l ocul de origi ne.
Se cunosc, prin tradiţlie locală, cazuri cînd biserici de l emn
a u f09t strămrutate şi în secolele trC\cute, dar î n i medi ata ve­
cinătate şi de ,către cOll1 unităţile rumle i nteresate, pentru
d i ferite pricini (mutarea saţului, construirea unui alt
lăcaş euc.).
La începutul acestui secol, Muzeul de etnografie, de artă
naţională, artă decorativă şi ind us'trială din Buc ureşti p rezrrntă
palv i l ionar, a lături de casa Lui A ntonie Mogoş din Ceauru­
Gorj , şi b iserica din Tu rea-Cl u j , construri·tă în 1 750. Nu cu­
n oaştem starea monumentul ui la data transferări i , Icert este
că p ictura s-a degraJdat Icomplet, condiţi i l e proaste de depo­
zitare u l, terioară contribuind "a, acest l ucru. Abia în 1 95 3
biserica a fost monta'tă î n Muzeul satului, reil1'trînd astfel sub
controLul m uzeografi,l or.
Pentru a întregi aspectul M uzeului satu lui românesc, Di­
m i trie G usti aJduce şi montează în 1 936 la Bucureşti, biserica
din Dragomi reşti-Maramureş ( 1 722). VitregJi i le războiului ca
şi l ip sa m�suri lor de conservare . la ,timp au du� la o . aa�e � ­
tuata deterIo rare a monumentul ul sub aspect arhI tectol1Jc ŞI 111
deosebi pictural . Con\d iţiile neştii nţi fice de ,demonuare ş i
transfer a u provocat şi apariţia Wlor însemnate di struger,i în
cazul altor monumente, ca biserica " l u i Horea" din OIăneşti
( răJmasă fără piotură). Se mai rpot cita ,ş i ail te trans,feruri,
nelŞ t i i n ţ i f,ilC reaJl�zate, ,c a biserica Id i n Gă' lpîia ( jud. Săl a'j ) ,
montată în 1 9 35 rl a Cjucea, sau cea di n B rusturi-B�hor, prost
amp la's ată ,în paroul Palatului episeopal din OraJdea. D acă în
m uzeele etnografice în a'er [iber, bisericile ,de lemn 'se i nte­
grează 'lln u,i anumit ,context, ,fiund IS l.lJp'\.lJse ,ş i 'U nui con trol
r iguros a!1 stad i ulu'i ,de conservare, a lta 'este situaţtia 1n cazu­
r i l e citate mai sus. ,1n dez:amrd cu peisajul ,ş i mediul arhi­
te'ct'llrall , a' ceste mon u'm ente ,stm Supl.lJse şi unei dCigradări
avansate, faţă ,de ,c ar,e autor.i tăţt�e �n ,drept au obl i gaţia �mi­
neJ1ltă să ,in tervi n ă ,şi să Qe protejeze.
R edaqia
mSER ICA DE LEMN D I N TECHIRGHIOL
Străveohiul ţinut al Maramu reşului a constituit intotdea­
una un teren bo�at de i nvestigare pentru cercetători, atÎlt prin
frumuseţile şi b ogăţii l e lui naturale dt ş i prin arhalÎ smul şi
a utenticita'tea ueaţiei populare. Este vorba î n speci a l de t ra­
diţia cosUl.Imelor populare, a ceflam icii din Lăpuş şi Săcel, a
artei de prelucrare a lemnuJui, mai cu seamă pe valea !zei .
în ,cele ce urmează n u ne vom referi la Maramureş î n
ansamblu, n ic i cel p uţin l 'a caracteristicile bisericilor lui, con­
siderate pe bună dreptate adevărate comori ,de a rtă, " bijuterii
arhitectonice, în care toate elementele se armonizează atît de
bine" 1, despre care pînă în prezent s-au scris numeroase
l ucrări, ci vom lanaliza aspecte legate ,de o singură problemă
- Ibi seri'ca maram'llrBşeană Q,filaetă ,î n Tecihi,rgJh i'o l, ,ar,t i fi6al
ampl asată în platitudinea ,cîmpiei ,dobrogene .
Despre acest "mimmat exemplar de artă populară"2 a vem
însă, deocamdată, i n formaţii extrem de fragmentare. Credem
că nu greşim dad afirmăm că singu rele materi ale, care amin­
tesc în mod d i rect <l!ceastă b i semcă, sînt sumarele referiri ale
lui Vartol omeu DiacuP, Victor B rătuiescu4, Emilian Vasi­
lescu5.
1 AI. Tzigara-Samurcaş, L'ar! paysan �n Roumanie, BlIC., 1 93 1 , p. 8.
2 Emilian Vasilescu, Sfinţirea bisericii de la sanatoriul din Techirghiol,
"Biserica ortodoxă româna", LXIX, 7-9 ( iulie-sept.), 1 95 1 .
3 Vanolomeu Diacul, MO/1ltmentele noastr� de artă religioasă, »Bise­
rica ortodoxă româna", LXXI, 4 (aprilie), 1 95 3 .
4 V. Bra tu l escu , Biserici rectitorite; » B ise ric a ol"todoxa româna", LXXI,
5-6 (mai-iunie), 1 95 3 .
5 Emilian Vasile cu, 0 1) . cit.
58
http://patrimoniu.gov.ro
şi VICTORIA P O PO V I C I
Arc este sUllllare informaţ i i ne furnizează totuşi cîteva date,
ce-i drept nu l i psite de controverse, referitoare la data şi
locul primei mu tări , din care reţinem că biserioa a fost Icons­
truită i n iţial în Vişeu, de unde prin 1 920 6 SatU prin 1 935 7,
a fost tran sportată în apropi erea Si naiei , unlde se pare că n u
a fost fol osită del oc. De aici, î n 1 95 1 , b iserica a suferit o a
doua mutare, fiind reconstru i tă de meşteri maramureşeni "în
forma sa dint nt începHt", în c urtea unui schit din Techir­
ghiol .
Caracteri sui,că prin structura sa biseric il or maramureşene
,d i n sec. al X V I II-lea, dar nefii n d absolut identică cu nici
u n ul din exempl arele întilnite în l iteratum referitoare la eles,
b i serica din Techii r�hiol, tipologic, bce par'te din tipul I I ,
varianta a 2-a9, sau, după V . B rătulescu lO, :d i n tipul 1 . E a
are un plan Idreptung:hi ular, fOI'ma't ,d i n trei încăperi : p ro­
l1Ia,o s, n aos şi altar, plan care se di sti nge prin tr-o perfectă
s imetr ie şi armol1ue. A l tarul, aşezat în partea de est a construc­
ţiei , de al tfel ca la toate b isericile o rtodoxe, este puţin mai
îngust decît restul n avei, avîn d o formă pentagonală. î n tre
prol1laos şi naos se află un perete de lemn. Catapeteasma este
p i ctată în genul p i ctur i i d i n restul biserici i . Pronaosul are
tarv anul drept, i a r naosul şi altarul - tavanul bolti t . I n tra­
rea, aflată pe l atuna sudică a pronaosul u i este apărată de LIn
m irc p ri dvor, în tHnit şi la alte monl.l mente din M aramureş.
Deşi pridvorul Idepăşeşte 'cu aproape un metru lăţ�mea p ro­
na'osul 'ui b i5er,i>C i>i , elin punCt de vedere constructiv el for­
mează o lU1i tate organică cu acesua, ceea ce con stitu.ie o do­
v adă certă a neadăugării l ui ulterioare.
S-a vorbit adesea, pe b ună dreptate, de IC()relaţia gospo­
dărie-Iocuinţă 1 1 , aj ungîndu,se la concluzi'a "Ot p�ttere de
regulă că pe teritoriul României, biserici.le 14,rmează în linii
mari tipttl de lowinţă al regiHnii. respecLive" , adaptat însă
necesităţilor cultice 12. Planul bisericii din Tedhi rghiol se în­
cad rează şi el acestei corelaţi i .
Biserica d i n Tech i r�h iol este înălţată pe u n soclu de
p i atră ,dob rogeană . Pereţ i i sînt făcuţi din bîrne de gorwl
ciopl i te. Aşezate orizontal în sistemul Blockbau, bîrnele măies­
trit îmbinate în ,,>coadă de rîndun�că " n u au solicitat folo­
sirea cuielor. Ferestrele, de di mensiuni mici, încadrate în ex­
terior de o rallnă îngustă sînt p revăzlute cu obl oane ,de scîn­
dură.
Executat în pante repezi, din şil1ld rilă mărunt fasoJ1laJtă,
ce aminteşte dinţii de fierăstrău, acoperişul se spri j i nă pe
căpriori simplu profiJa ţi. La baza căpriorilor se află IC OSO­
roabe susţinute de griJ?zi, ce fac jonCţi unea în tre acoperiş şi
corpul b�ser�cii .
Frumuseţea b iserÎ>c ii este. sporită d e turnul zvelt, ",semă­
nător unei săgeţ i , al cărei vîrf se înd reaptă spre cer. Aflat
în p artea vestică a construcţiei, deasupra pronaosului, turnul
constituie împreună cu p ri dvorul elemente esenţiale, ce se re­
marcă în general în constntcţia arhitectonică a mai tuturor
bisericilor tramilvănene, acelea care determină caracterul lor
specific, original şi pitoresc" 13.
6 "Scurt ,i,s tor ic " , eXiistel1l l a intrarea În bisenica din Teoh irghiol.
7 Em llian Vasilescu, op. cit.
a V. Brăwlescu, Biserici de lemn din Maramureş, "BCMJ " , X X X I V .
1 94 1 , p. 3 - 1 6 5 .
9 Virgil Vătaşianu, Contribltţ'ii la studii.! / ipologiei biseri.cilor de
lemn din ţările române, "An u arul I nst . de ist. din Cl u j " , 1 960, p. 27-37.
10 V. Braru].e scu, op. cit.
1 1 P. Peures'cu. P. Stahl, O biserică - lowinţă românească, "SCIA",
1 95 7 , p. 329-3 3 1 ; P. Stahl, Vieilles eglises en bois de ROl,manie, "RESEE",
I I I ( 1 965), n I'. 3-4, p. 6 1 1 -6 3 7 ; P. Petrescu, P. Stahl, Arhitectura in
lemn a Maramltreşltltti, " A rhitectura", 6 ( 1 9 5 8 ) , nI'. 1 - 2 , p. 4 8- 5 7 ;
P. Petrescu, Unitatea de conce!)ţ'Îe constmc/ ivă şi decorativă a biseri­
cilor de lemn româneşti, "SCIA", Seria Artă plastica, 1 4 ( 1 967), ru. 1 ,
p . 23-4 1 ; Leo,rrt in Ghergariu, Contribuţii la c/t12oaşterea CO/1strucţiilor
monumentale de lemll' din Sălaj, comunicare LI sesiunea I nst inn ului de
ctnografie şi folclor, octom b r i e 1 9 6 4 .
1 2 P. Petrescu ş i colectivul, Arta poplilară românească, Editura
Academiei, Bucureşti, 1 969, p. 2 1 .
13 Gr. Ionescu, Arhitect lll'a populară românească, Editll ra lchnică,
Bucureşti, 1 957, p. 1 09.
 A coperi ş u l p r id v o ru l u i , ter m l Ilat cu un tu rn , mai red u s
ca proporţ i i , dar de aceeaşi formă cu t u rn u l p r i n c i p a l este i n
coreJaţie i nd i v i z,ibi l ă c u acoperi., u l în ansam b l u . A mbel e t u r­
n u ri au o bază p rismatucă, a l că tu i n d n i ve l u l i n fe r i o r . N i.vel u l
superior al tu rn u r i l o r eS l e c o n t i t u i t d i n tr-un I oli E Ide formă
conică, cu baza , de eq i u n e pătrată. I n ,ti m p ce coiful tur-
111u l ui de pe p r i d vor se a f l ă Clhi,ar deasu p ra n i vcl u l u i i n ferior,
cel al turn u l u i p r � n c i p a l este s u p e n d a t deasu p ra u n u i bal­
conaş, care incepe Ide la coama acoperi ş u l u i . Bakonaşul este
fOIm a t l a r Î nldLd său ,d i n ,două nivele : p r i m u l srră j u i t de o m i că
împrejm u i re de scînduri trafo rate şi acoperite cu .5 i n d r i Iă ,
care susţine p atru sti l p i şori l egaţi intre ei p r i n arcarde, dea­
sup ra căro ra se î n a l ţă nivel u l super� o r al ·tu rn u l u i p r i n c i p a l .
Ca l,a, o rice biserică I d e .le m n , în genera l , şi c a l a u n a
maramureşeană în speci a l , elementele decorat i v- a r t ist ice ele ţ i n
şi a i c i u n ro l p e cît de i m portant, pe a t î t de b i n e real izat
artistic. Torsada ( f u n i,a răsL�oi tă) , adt de spec i f i că în t regi i
arh itectu ri maramu reşene (porţi u ş. i , case, b iserici), împa rte
şi această b i se rică î n două registre ap rox i m a t i v egale. Stîl p i i
el e l a pridvor, frumos ruo p l i ţ i l a brardă s î n t l egaţi î n t re ei î n
partea superioa ră p r i n arcade, l a care p redom .i nă elementele
cresta te. A m am.intit m a i su de trafo r u r i l e d e l a bakonlaŞlul
t u rn u l u i , rea l izate ICU evielen t caracter orn amenta l . Uşa lele l a
i n trare prezintă mai p U ţ i ne elemente Idecoraotive.
P iotura în tempera, lele fCllc tu ră nMvă, e te făcu tă tot ele
meşteri ţăra n i , în regi s t re, şi cunoaşte mai m u l te faze : Înce­
p ută concomi tent cu biserica, ea a fost cOlmp l etată .� i refă­
cută în decursul seco l e l o r . Cert e. te că al tarul a fost zugră v i t
în 1 84 3 , după o i n scripţie găsită :<IcI olo 14. P i c t u ra aborelează
o tematică rel a t i v variat�, cu scene eli n Vec h i u l şi N o u l
Testament, cu u n e l e elemell'te folcl orice. A m i n t i m n um a i
cîteva el i n p ici:u ri.le c e i mpoelobesc b i serica : Î n vi erea l u i Lazăr,
A elorm.irea Mai,ru i Domnul u i ; în al tar sîn t : ierarhii A r h ilel,
tefan, Ioan 13ogoslav, Vasile, Ioan Z l ataust - În mărime
n'a t ura I ă ; pe b o l tă, Sfînta Treinne, Och i u l l u i Dumnezeu.
In afara p ic t u r i i el i recte se află icoane. A s t fel, catapeteasma
în făţişează icoanele Împărăteşti : spre suei a posto l i i Petru şi
P'a,vcl, s p re n o rei SE. Nuco l ae. DeaSiup ra catapeteasmai se află
crucea cu ,cei 12 aposto l i şi p rooroc i .
I n concluzie, b iser�ca d i n Tech irghiol p rez i n tă vă, dite silni ­
l it u d i n i cu emenele ei maram ureşene, carora .le i n ter.izează
caracteristici l e : un p l a n el re p tu n g h i u lrar, cu absiela p o l i go n a l ă ,
un priei v o r la i n t rare pe l atura s u d i că, o , t u r l ă Î n a l t ă ş i
suplă, o a l t a m a i mică, u n acoperiş ele . i nel r i l ă făcînel corp
com un Între ,c onst rucţ i a propri u-zisă şi acopelli ş u l t u rlelor
inalte cu pante repezi . l or aela, stîl p i i frumos ciopl iţi l a
1 4 V . Brăl lIlesc u , Biserici 1"Cctiloril e.
1. Biserica d e lemn d i n Tech irghiol.
http://patrimoniu.gov.ro
b a nel ă pictura în t i i tempera sînt ş i ele el emente spoci fic
maramureşene.
u toată s i l ueta a proeminentă, bi serica p are Wtll. i u fo­
cată ele peisa j u l. aitad i n . A r fi nece a ră o mai j ustă p unere
în v a l oare a frumuseţ i i sale, ca ., i o p o p u l a rizare adecvată.
M.B.-D.
•
B I S E R IC A " LUI HOREA" DI OL N EŞTI
B i serica el i n lemn <di n Băi le Olăneşt i , jludeţul Vîl cea 1 , Imo­
Il uille n t de arh i tect u ră popu l ară Itransi l vănea nă, se remarcă
a t i t p r i n Ideo ebita sa rea l izare a rhă te tonică ,elar şi p r i n aso­
cierea Ira n umel e ei a Icel u i c a re a condus, 1n 1 78 4 , cea m a i
m are răscoa l. ă ţărănească d i n Tran si l. va n i a, Va s i l e N i c u l a
U rsu - Horea.
Puţinele ela te cu noscute elesp re această b i serică ne sîn L
f u rn i zate ele către p i. a11'ia a : " Această sfîntă bi.serică, C7,t
hramvtl Naşterii. Maicii Dommthti. şi SI. Pantelimon, a fost
clădită din evlavia şi Ot obohd credincioşilor ţărani români
din sau4-1 A/bac din M.mţii A1mseni în am-ti ele la liSI4-S KrisL"Os
1 7 46 " .
Iobag i i d i n A l bac, spre a-şi con s t r u i biserica, s-au aldresaot,
elesigur, LUlei eoh ipe de meşte ri moţi ap rec i a tă probab i l şi
p r i n ,c on st rucţi i le cu ,c a racter l a i c mai p u ţ i n monu ment ale,
elar: trai ruice şi frumos l LUcrate, În satul l o r sau p r i n Împre­
j u rim i . M,ai m u l t n u p u tem presupune Idespre meşte r i i care
C1JU ciop l i t lemnăria biseri c i i eli n A l bac .
Origi n a hi ta tea constrUCţi i l o r biseri ceşrti d i n satele ace tei
reg i u n i i m p resionează p r o f u n d p r i n vec h i m ea şi frumuseţea
l o r f i i n d considerate lele către speci al iştii în artă şi că,I ători i
t ră i n i p r i n tre cele mai i z b u tite real izări ale gen i u l u i creator
pop u l a r româneSic.
E p o s i b i l ca În această biserică să fi a c u l tat Horea cu­
v î n t u l căl ugărul u i Sofron ie de l a Cioara, conel ucătorul răs­
coa l e i d i n 1 76 1 pentru l i bertatea rel i g i oasă a r o mâ n i l o r orto­
elocşi d i n "l r a n s i l v a n i a . Aceste m i şcăr i , începute ca reacţ i i
confe i o n a l e, au ele ve n i t p rilej ele revendicări soci a l e .
Horea, elespre al cărui t rec u t S - a u păstrat p uţ i ne d ate,
era, oa t oţ i cei Iel i n satul său , u n i scus i t d u l gher. Meşteşug u l
c i o p l i t u l u i l e m n u l u i l - a î n văţat ele l a t a t ă l său, c a r e construise
şi ca a lelci n .AlJbaG d i n cring1ul Feregewll u i , 'lln cle ,s-a n ă's,cUlt Hore"
ş i a urăi t ·cea mai mare parte din vi aţă. Horea ş,j ortaci ,j l ui S-au
i m p u s În satele d i n împrej u r i m i p r i n iscusinţa meşteşugul u i
l o r . î n aceşti a n i a u con s t r u i t ş i frumoasa b i serică el e l e m n
d i n Cizer, afl ată azi în Secţi a în a e r l iber d i n P a rc u l
H o i a a Muze ul ui etnografi,c d i n Cluj, un m o n u ment
SLOicescu, Bibliografia localil riţ i/or şi lIulIIumcllf elor feudale din
Româllia, 1 970, vo I . lr, p . 4 6 0.
2. Biserica " l u i I- IOl·ea" din OIăn cş ti- Vîlcca (fOto A. P:1n o i u ) .
59
 3. Absida bisericii d i n OJ:ine$li-Vîlcca (rato A. P:inoill).
al arh itecDurii popul are transilvănene, cuc confi rmă d'in p l i n
c ă luptătorul de m a i tirziu a fost ş i u n meşter harnic şi
iscu i l. Biseric::l eli n Ci zer e te o culme a măiesuiei Iy, eşte­
rului moţ N ilCll l a Ursu Borca şi a tovarăşilor l u i 2 .
In cu rgerea ani lor, înmul ţ i nd u-se norodul s-a zidit din
p iatră o al tă bi erică în Albac, iar ,cea de demn, cunoscută
în popor sub numele de biserica " llu i Borea " , a fost mu tata
in satul Fl orica ,de lîngă P i teşti ( di n ord i nul l u i I. . Brăt i anu,
în anul 1 907).
In 1954, P a tri a l1hi a şi Epi cop i a Argeşului şi RîmnJicului
au hotărît mutarea ei la Băile OIăneşti, unele a fos,t reclă­
dită d i n renlel ic, împod obi tă cu pictură nouă 'li înze t rată
cu odoare.
B iserica " l llli Borea" ,el i n OIăneşti, siuuată pe o coSt1şa,
. e i mpune în primul dnd p r i n profi.l ul în drăznq al con­
stru cţ ie i şi aJd m i rab i b ei proporţionare. Pereţ i i de bîrne sînt
apăraţ i de slfeaşina largă a acop erişul ui înalt ,de ş i n d r i lă,
dominat de turn ul - s ă geată. şezata pe tăl pi masive de ste j ar ,
cu temelie de holovani de rîu , biserica are un plan drept­
ungh i ul ar.
In general, profilul este asemanator construcţiilor t r an s­
silvănene de acest fel , din secolul Cl!l VI II-lea. A l ături de
elementele tr<IJdiţiol1iale ale arhitecturii poplldare în l emn se
ev i den ţi ază şi unele elemente împrumutate d i n sti l u r i l e isto­
rice, încadrate organic în an amblul arhitectural" cum sînt
de exempl u în construcţia tu rn u l u i , Icare are la hază o b iş­
nuitul foi şor , cu traforaje şi arcade artistic realizate.
Plaool b,isericii "lui Borea" arată iscusinţa meşterilor
moţi în construcţii poligon ale. Unghi uri l e d r ep te le-au men­
ţinut pentru a e vid en ţi a altarul, mai îngust decît naosul şi
pronaosul. Capetele celor două feţe l on gi t t: d i n a le a u t re i
l aturi în unghi uri deschise, care i mprimă l i nlii rr::t i armo­
n ioase pereţilor construiţi d i n bîrne groase de stej,ar, migălos
c i op� i te şi �tdn� 'închegate "în căţăi".
Măiestr�a remal1cabi l ă a meşterilor care au înălţat bise­
rica sc deZJvăl u ie în arta cu care ,alU împodobit-o. Un brîu
în torsadă sculptat în bhnele m asive , pe care se reliefează
ca o fUnle groasă d e 8 om, încinge m i j locul pereţilo r . Este
un motiv decorativ de străveche tradiţie , menţinut în creaţia
artistică a unor zone, ,ca de piLdă Maramureşul, pînă în zilel e
noastre. Imp le t i tu ra impunătoare a funiei este întregită ICU
2 V aler iu Butură, Un monument al arhitecturii populare transilvănm�,
Biserica de lemn din Ciur, " Anuarul Muzeului emografic al Transil­
val1iiei pe anii 1 959-1 9 6 1 " .
60
http://patrimoniu.gov.ro
4 . Poptalul bise>rioii d i n OIănc�ti- Vîlcea e f lO A. P:illoiu).
motive decorative a uxi l i,are (inlcizilÎ ovale şi r r i u ngbi ll,l are) -
care p r i n jocul de umbre şi ll umini evidenţiază nu numai
acest element p rincipal , oi şi întreaga comp z i ţ i e, de un
deoseb i,t efect arti s t i c .
Dea upra brîului, sub sueaşina l,argă, se con turează con­
solel e, ca nişte =t, rip i masive, împerecheate în ungh i urile de
îmbinare a bhnelor s up e r,ioare . F i i n d mai lung d i mensionate
decît feţele îngu s t e ale pereţi lor, oapete le au răma libere.
Prin redlllcerea t reptată a lUl1gimilor, prin ,l i n ii arlcui te şi
p inteni , s-au obţinut aripile, motiv frecvent În arhitectura
bi erici l or de lemn.
In jurul o ao ului şi pronaosul ui este uri p rildv o r, cu COI1-
tur poligonal ca şi pere ţi i .
Pridvoarele biserici lor, ca şi cele al e oaselor ţărăneşti s-au
oferi t ca un cadru <lJd nlli rabi l pentru crea ţia aI'tisti,că populară.
u'tLpii de susyinere, " ·ezătoru.l" de ,dea s upra lor, penel e ,de spri­
jin de la , ungh iurile de îmbinare ale 'Glcl estora, d i n 'care s -a u
dezvoltat contrafi şele a rcadelor, au [o t bog at împodobite.
Meşterii care au înălţat biserica " l u i Borea" dlin Olă­
n eş ti au valori fi oat cu multă i scusinţă elemen1tele tra,diţionale
ale artei popul are în lemn ca: rozete brîuri împl et i te şi col­
ţ i şori.
, Jmp l et itur i le " l11Ii gălos scu l pta te cu dalta sîn t motivul
dominant.
Pictura biseri ci i a fost real i zată in tempera. Icoanele înt
în general de factură populară, rece ntă . Se remarcă o icoană
v eo h e rusească cele patru icoane î mpă r ă t eşti al căror autor
e s te anonim - secolul al XIX-lea. Icoana Mîntuitorului în
tempera ,de la iconostasul cel mare poartă o însemnare cu
�a roc tere chiI1ilice pc verso: Această biserică s-a încejmt în
anii Dommthti 1752, 25 mai.
Sînt remarcabile candelabrele <date de p atria rhi,e ,ca ŞI
sfeşnicele împărăteşti , cu o frumoasă sculptură î n lemn,
ace tea d i n urmă bine păstrate şi datînd din 1 740.
Păstrarea pe v i itor în c o nd iţi i optime a bisericii "lui
Borea", deşi smulsă artificial d i n med i u l său n atural, i mpune
o preocupare deoseb i tă , deoarece ea nu este un monument
oarecare, ca şi aceea din Cizer, de aceste două monumente
le gîn d u- se numele unuia din cei man i ub iţi şi preţuiţi luptă­
tori din istoria Transil vaniei .
V . P.
 DECORAŢIA INTERIOARĂ A CASEI I. C. MIHAIL DIN BUCUREŞTI
------- P ETR E OPREA -------
Calea Viotoriei, fostă Podul Mogoşoaiei, ,anera cen trală
:a Bucureştiului, suferea, in p ragul secolului a l XX-lea, nume­
roase transformări. Vechile case, il1ic onj urate de vaste grădini,
unele ridicate dhiar l a mi jlocul secolului ,al X IX-lea, încep
să fie demolate, făcînd loc unor noi IOlcuinţe aşezate unele
lîngă al tele, direct la stradă sau cu o mică grădiniţă in faţă.
Printre acestea, se remarca locuinţla medicului linspector ge­
neral de brig<lJdă Androcle Fotino, , de ,la nr . 7 3 , construită
în 1 89 5 , care dacă nu a atras atenţia comemporan ilor prin
arhitectura sa, a fost admirată pentru f rumuseţea in te­
rioarelor, avînd toate camerele, sal oanele şi holur i l e p�ctate
-cu diverse decoraţii florale şi fnize, după modelul cel or aflate
în săp�turil e de la Herculanum şi Pompei, ,compoziţii mito­
l ogice şi plafoane bogat decorate cu stllcaturi. La moartea pro­
prietarului, casa a fost m oştenită de nepotul ele soră, Ioan C .
Mihail, fiul bi neculloscutul u i boier oltean Constannin Mihai l
,din Craiova. Acesta, l ocuind mai tot timpul în Fran�a, a
păstrCl!t-o, fără să-i a,ducă vreo transformare, pînă in fe­
bruarie 1 9 36 cînd a Im urit. Neavînid urmaşi şi dorind să-şi
inscrie numele în i storia cul turii româneşti pri ntr-un act de
I.i lantropie, şi-a lăsauoată averea, inclUisiv a,cea'stă 1 0!CLlinţă, Mi­
nisterului A griculturii , şi Domeniilor, cerind pri ntre altele să se
înfitinţeze şi să se întreţină din veni turile ei un In s,tiltUt de
.agricultură ,la Craiova. De la această dată, Mi nisterul A gri­
,culturii a folosit încăperile casei ca birouri ale unor i ns tituţii
·ce.,i aparţineau, pînă în 1 959, cînd spaţiul a fost repartizat
ca locuinţă unor salariaţi ai Ministerul ui.
Actual mente, d i n decoraţia iniţială, se mai pot vedea doar
,cea din salonul mare, plafoanele ICU s,tuca'turi din două încă­
"peri şi patru scene mito logice de pe plafonul cu I uminator
al holului de la etajul intii .
Casa f,i ind construită cu faţada direct la stradă, pentru
.ca odăile de ],a parter să fie afectate comerţului, urcarea l a
'singurul e i cat se face, ca şi în vremea primului proprietar,
pe latura din 'curte a clădi rii , printr-un hol, pe o scară de
lemn ICU bal ustradă din fontă turnată. în locuril e în care
varul a căzut de pe pereţi, ,apar urme foarte şterse ale vechii
:zugrăveLi, desluşindu-se elemente decorative florale şi geo­
metrice pe un fond roşu pompeian.
Holul scării de la etaj, ai cărui pereţi au fost de asemenea
'ornaţi cu motive decorative, pe aJcelaşi fond pompeian - ceea
,ce se constată cu greutate din cauza unei mai recente văruieli ­
p recum şi cu falşi pilaştri aJd osaţi, are plafonul supraînălţlGllt
pe un fel de tambur SUSţinînd un l UJl1l inaltor. Cei patru pereţi
concav� ai tamburului sînt pictaţi în ulei ou cîte o scenă
mitologică cincumscrisă într-o bogată Idecoraţie 'CLl animale
fantastice, scuturi şi fascii rOll11ane, d in care se evi denţiază
dte trei medalioane cu semne zodiacale.
O scenă ti infăţişează pe Jupiter conducind un car tras
,de patru cai şi trei semne zodiacale: Balanţa, Scorpionul şi
Săgetă,torul. în a doua scenă este redată Jll11ona, stind într-un
car tras de doi păuni cu semnele Cancerul, Leul şi Fe­
cioara. Cea de-a treia scenă reprezintă pe Neptun con­
ducînd un car tras de doi delfini şi semnele zodiaoale Capri­
,cornul, Peştii şi Vărsătorul. Ul,t �ma scenă îi infăţişează pe
Venus şi Amor intr-un car tras de două lebede cu semnele
Taurului, Gemenilor şi Berbecululi.
Salonul ( 4 1 mp), l uminat de ferestre ce dau spre bakonul
din stradă şi către curte, păstrează, aproape intactă deco­
raţia originală pe pereţi şi pe pl afon.
Plafonul este împărţit in trei compartimente, ca un 't rip­
tic ---' unul mare central , cu laturile �ale între el e, avind
în interior un alt patrat mai mic şi doua comparu1mente la't e­
rale foarte mici, de formă :dreptunghiul,ară - separalte p rin­
tr-un chenar în stuc, format dintr-un bdu îngust punctat teu
rozete într-un pronunţaot altorelief aurit şi din ainul lat, cu
un motiv geometric grec în m epJCl!t, vopsut brun. Comparti-
61
http://patrimoniu.gov.ro
mentul m�c Idan cadrul celui central are sculp tată (gips) în
mi jloc o mare rozetă din frunze de acant, încercuită de alte
elemente decorative geometri,ce greceşti (auri te). Laturile
patrat'ului interior ,SlÎnt IÎIl!dicate d e asemenea de o stlloatură
cu decoraţie geometrică grecească, avind la colţuri cîte un
medalion oval inscris într-o ramă, "mbele in basordief (gips),
reprezentînd fiecare, diferit, cîte doi copii jucîndu-se, iar
Între ele, pe cele patru lawri, dte un cartuş dreptunghiular,
fi gurin d identic Idouă animale fabuloase afrontate.
Cimpu l central este pieuat cu motive geometrlÎce şi florale
şi cu figuri de copii, folosil1Jdu-se o gamă cromatică variată.
Spaţiul dintre p rimul pătrat şi al doi lea este ocupat la
colţuri, de cele pa'tru medalioane de Icare pomeneam mai sus,
i ar la cenr r111 laturlilor sînt patru Slcene identice reprezentind
doi cop i i , ac10saţi la un vas înah din care iese un fum trans­
parent, copiii ţinînd fiecare cu o mînă o ghirlandă, iar cu
ceal altă ddicată, cîte un chiorchine de strugure.
Cele două compart�l1lente laterale ,ce ar consti tuu voleurile
au la m i j l oc cîte un medal ion cu un cap de femeie (alto­
relief, gips) intr-'un cartuş susţinut d e două păsări, totul
p ictat în ,trompe l'oei l , apoi două rozete (alto relief, gips
::turi,t) şi a'l te moti ve 'ck�cQra.t lve pictate.
Pe pereţi, la �ntersecţia cu p Jafonul , se găseşte un briu
lat format din vrejuri (al torelief, gips), urmat de o fasciculă
de muluri (basorelief, gips) şi apoi de un alt brîu constituit
din el emente geometrice (mezorelief, gips), toate trei auri te
şi acopenite ,cu bronz in d i ferÎlte nuanţe. Pereţii sînt impărţiţi
vertical, doi in cîte patru Icompartimente fiecare, iar ceilalţi
doi în cîte şase, delimitate prin console cu capete de femei
ce susţin o greutate. Fiecare asemenea compartiment este
la rindul său compus din două registre, unul ingust, plasat
sus, care are la centru un medalion cu un lcap de femeie
(altorelief, gips) , flancat de două elemente decorative. Ce­
lălalt registru, care ajunge pină la podea, are in partea supe­
rioară un buton-rozetă (altorelief, gips), sub ,care apare un
motiv lambrequin, iar de o parte şi de alta, in volute, dte
o pasăre, restul constituind un cîmp simplu :d e culoare roz.
In tot restul casei - camere, culoare - nanspar, prin
succesivele straturi de var, elemente geometrice şi florale din
pi � tura decorativă executată în ulei l a dorinţa primului pro­
pnetar.
Semnalarea acestor elemente decorative ale locuinţei se
,cuvenea făcută din mai multe considerente, p e lîngă faptul
că asemenea vestigii ale artei secolului trecut se mai păstrează
în Bucureşti in număr extrem de redus şi nu intr-o stare de
conservare atît de bună ca aici.
Deşi p ictată imediat după terminarea construcţiei ( 1 8 9 5 ) ,
decoraţia casei n u corespunde Întocmai modei bucureştene
dintre 1 8 80- 1 900; aceasta cerea, pe de o parte, ca pe pla­
fonul salonului mare să apară neapărat reprezentată o scenă
mi.tologică pe un fundal de nori , iar pereţii să fie comparti­
mentaţi p rin chenare cu decomţie de grafică simplă o ri tapj­
saţi cu mătase roşie sau galbenă; pe de altă parte, trebuia
ca holurile de intrare, cu scări, să aibă plafonul caseta.t, iar
p ereţii picnaţi cu mari scene. Decoraţia casei lui 1. C . Mihail
foloseşte mai mult elemente proprii epocii anterioare
( 1 860- 1 8 8 0), care cerea ca plafonul salonului să conţină
un dmp neintrerupt inconjurat de e lemente caligrafice stili­
zate, sau de o rnamente florale realizate fie in stucatură şi
colorate, fie, pictate cu ulei, insă in " trompe l'oei! p entru a
ce ,
crea impresia de adincime. Dacă salonul este impodo b it după
vechiul gUSt, căruia i s-au adău�at hibri,dele caria'tide, in­
fluenţă nouă vemta prin filieră vieneză, decoraţia holului
scării depăşeşte principiile timpul ui, anunţînd moda din
1 900- 1 905, cînd semnele zodiacale şi amoraşii vor acopeni
plafoanele acestor Ic ategorii de încăperi.
Fig. 1 • • eenă ll1 iLOlogid d i n hol ( J u p iter).

l i).\. 2 . Scenă ll1 i LOlogid d i n hol ( N eplLJn).

Fig. 3 . P l a ro n u l salo n u l u i - partea latcrală a panoului cennral. I :ig. 4. 1 ) l al'o l1ul � a l o n u l u i - p.l n o u l ccntral.

http://patrimoniu.gov.ro
 F i g. 5. Sccn:l m i loloJ\ ic;; d i n hol ( Vmu�).

Fig. 6. cena m iLOI gic;; din hol (Junona).

Fig. 7. I 'hron u l ,alonului - rragment din partea lateral;; a pano u l l in l 'iJ\. 8 . P l a rol1ul salon ului - fragment din panca l a tera la .l pan u l u i
cent ral. c('n t l'aJ.

http://patrimoniu.gov.ro
 MONUMENTE DE ARHITECTURA ÎN STIL BAROC D I N ORADEA 1
------- ALEX A ND R U AV R AM şi DOINA LĂ UTĂ R ESCU
P rob lemele i storiei arte l o r în Oradea, i mportant cen tru
a l unn a n i s m u l u i d i n Transil val1Ji a medie'VaIă, nu a u pUDut fi
stud i ate în con d i ţ i i optime, d i n l i psa l110numentelor arhi tec­
ton ice mai vechi de secolul al XVI-lea. Astfel, în oraşul î n
car,e, în urmă cu sute de ani se r i,dboa.u vestite monumen te
de arta, p r i n t re ca re ,catedrala romanica reconstruită ul terior
în stil gotic sau scu l p t u r i l e fraţi lor Marti n ş i Gheo rghe d i n
C I 'u j , d i n vremurile anteri oare ocupaţiei tuflce�t i , a z i se
p aStreaza doar cetatea conStrunta în s t i l u l Renaşte ri i .
A n u l 1 692 a aJd us Oradi e i el iberarea d e sub dominaţia
turceasca, dupa mai m uLt de trei deceni i de oic upaţie. D . in
Î n fl oritoruJ oraş de o d i ni oara , transfofll11 a t î n acea perioada
Într-un p aş a l îc cu s i m p l u rol strategic, a u ramas doar ruine,
fapt ce reiese d intr-o stampa executata de K a i serfeld Math i,as,
a <Cărei copie se pastreaza la M uzeu l d i n Oradea2.
Dat:orita i nwrls i uni lor turcillor şi tatarilor 'care ati con­
tă nuat şi în a n i i u nmatori eliberari i , p o puLaţi a se s tabi l ea
cu g reu în oraş. Pentru refacerea e d i li t ara, şi În spec i a l pentru
siguranţa strategica a cetaţ i i , o i mportanţa deosebită a a vut-o
ord i n u l din 1 7 1 4 , prin care loţi locuiltori i erau oblig1Clţi a se
m uta cu 500 Ide paşi s p re ap us3. A s t fel oraşul se va dez­
v o l ta În acea ,d irecţie, forl11lÎ ndu- e aşa-numitul "Ora.ş no u " .
î n a,intarea e facea anevoi os, !În 1 720 existînd doa,r p Uţlin.i ce­
taţen'i şi 1 0 Icase 'constmite ,d in pia,tra4. ° alsemenea situ aţie
ne face sa ban u i m i nexisten ţ a u nei vieţi artistice În Oradea
p r i m i lor ani ai veac u l u i al X V I l I -lea.
:r n faţa sta pîni toril o r austrieci, reprezen ta ţi prin epciscop ul
romano-cato l i c, în mîna ca ruia se Înt r unea p uterea eclesias­
tică şi cea l a i ca, Slateau o serie de probleme, d il1it re care
redştig,area vedh i lor poziţii al e cato l i cismului, p ierdute În
urma RefoJ1mei5, avea o impor,tanţa m a j ora. Spre deosebi re
de alte cen t re, cum era de exempl u C l u j ul , nobi l i mea statea
retrasa la sate, puterea Ideţinînd-o arisl«)Icraţi a eclesi,a st i ca,
care trebuia să traiasca în clad i ri l e episco p i e i . Din această
c a uza, cel e m a i reprezen ta ti ve construcţ i i pastrate sînt cele
cu oaracter b i sericesc.
Ne vom Îndrepta atenţia asupra <Il1on u mentelor mal lln­
portante, fostul palat episcopa l , b i serica vechi u l u i o rld�n al
Paul i n i l or, catedral a romano-cato l i ca şi calt ed rala o r todoxa,
grupul În discuţie Înscr i i n du-se În cea mai Înflori toare pe­
rioada de constr ucţie, cupri nsa Între mi j l ocul secolu l u i al
XVI I I -l ea şi p r i m i i ani a i cel ui de-al' X IX-lea.
î n nord-vestul oraşul u i , în apropierea gari i centrale, se
găseşte fostul Palat al episcopiei romano-catol ice, î n prezent
Muzeul Ţa rii Crişurilor. Amplasat la sud-vest d e catedrala,
p a l a t u l are un p l an În forma de U. F,aţada p ri n c i p a l ă, rild i ­
c a t ă pe trei n i vde este articul ată din 25 de axe, del i m i tate
de p i l aştri cu capiteluri ion ice, accen tul căzînd asupra reza­
l i t u l u i central a l i ntrări i , compus d i n c i n ci axe şi Înco­
ronat de u n fron ton triu n gh iu l a r . Din centru, spre stînga � i
dreapta, s e detaşează cite un reza l i t compus d i n d o u ă axe
care se repetă l a extremităţile clăd i ri i . Ferestrel e eta j u l u i 1
poarta deasupra coronamente În segment de cerc sau În forma
de acoladă, avînd Î n i nt eriorul l unetei d i ferite motive decorative
1 Pentru Întocmirea m aterialului de faţă au fost folosite următoarele
două lucrări: Avram Alexandru, Toca Mirct"a, Un însemnat monument
al barocului din Transilvania, fos/.ltl Palat episcopal din Oradea (Comu­
mcarc ţinută la cea de-a V-a sesiune a muzeelor de artă, B ucureşti, 1969)
şi Al. Avram, Doina Lalila reSCU, Momtmente de arhitecmră eclesiastică
din secolul al XVIII-lea în Oradea (Comunicare ţinlltă la cea de-a VI-a
sesiune a muzeelor, Bucureşti, 1 970).
2 Stampa a fost publicată pentru Întîia oară de Bunyitlay Vincze,
A mai Nagyvarad megalapitasa, BudapestJa, 1 885. Originalul se păstrează
la Arhivele Armatei, la Viena.
3 Bunyitay V�ncze, A Varadi pijspăkok a szamiiutes es az Itjraalapitlu
koraban, Debreczen, 1935, p. 206.
4 Bira Jozsef, Nagyvarad barok es neoklasszikus miiveszetÎ emlekei'
Budapesta, 1 932, p. 7.
5 Reforma a avut succes şi în părţile Oradiei, dar lupta calOl ioismu­
lui c:ra născută şi din neces�tatea stăpînirii majorităţii populaţiei care era
de . r�t ortodox: Jn întreg ţmuwl nu se pltteau vedea decît cîţiva catolici
ltlf.l/ll� �ar CIt atît mai mltlţi protestanţi şi ortodocşi" (Bunyitay, A Varadi
puspokok . . . , p. 1 87).
64
http://patrimoniu.gov.ro
în relief. Etajul următor este marcat de ferestre m i c i , cu arcad�
turti te, aşezate la înă I � i mea capite l uril o r p i l aştri l o r de pe
faţadă. Plartea cea mai înal tă a cl�dinii o formează acope­
rişul m ansardat, În partea de deasupra rezal i t u l u i ,central
avînd trei trepte. Latu r i l e ce nord şi de sud ale p a l atu l u i .
simelr�ce, sînt Hancate Ide cîte u n reza l i t compus d i n trei
axe. In t i m p ce l atura nordica este artic u l ată cu p i l aştri
cu capiteluri i onice, l a sUld cap i 'lel u r i l e sin t dor�ce, fiind p ro­
babil modi ficate în urma unor reparaţ i i .
Accesul În pal a l se f, ace p r i n a m p l a n n trare cu trei deschi­
deri, care corespund 'un u i hol l arg subîmpărţ i t transversal.
prin stî l p i masivi cu capitel uri ionice, În doua spaţii bolti te
separat. În cl reapta este scara care d uce l a eta j ul 1, u n d e un şir
de Î n căperi se c'esah�d sp re fa�ada p ri n âpală a cladir i i .
Aceeaşi d i spoziţie s e repetă În m a re şi l a eta j u l laI d o ilea.
Din m u l ţimea de Încăperi ale pa l a t u l u i , doua - situate
l a primul etaj - se 'cer amintite: capela de pe l atura de
nord, de,c ora tă cu picwri murale de ]. N . Schop f, şi sal a
fesoivă, care ocupa partea Ic entrală a p a l altul ui p e Înălţimea
,c elor daua etaje. Pictur i l e executate În aceasta din urmă de
Francesco Storno, în 1 8 79, sînt l ip s i te de valoare. artisti ca.
Majoritatea documemel or cu privire la mersul constru'c­
ţ i i lo r au fost p u b l icate de B i ro Jozsef6. Docu m entul de
fun daţie, d i n 25 mai 1 7627, ne transmi te n UJlllele celor doi
constmctori, arhci tectul F. A . Hil lebrandt şi al i n ginerului
] . M. N eumann, p recum ş i aJ ctitord u i eld i fi ci u l u i , epi scopul
Adamus Patachich . A l te ştiri Însemnate sînt furnizate de
două rapoarte ale l u i H i l lebrandt, u n u l din 2 2 i u l i e 1 7698:
(cu privire la modificarea p l an u r i l or i ni ţ i a le)9, iar a l,tul d i n
3 septembrie 1 77 6 10, În ca re este descr i să starea p a l a t u l u i
ş i l a catedralei în construcţie. Bazaţi pe acestea, p u tem să
a fi rmăm ca l a acea Idată p a l a tul se p rezenta În forma sa
actuală, Însumînd caracteristici a l e arhitectu r i i germane şi
arustriece În sti l baroc, cum ar fi p l a n u l în formă de U,
reprezentativul etaj de gală, urmat de un al doilea mai sobru
fară elemente de p lastică decora1iÎvă în i n terior, sistemu l d e
p i l aştri care ritmează faţadele, rezal i t u l 'c entral şi acoperişul
man sardat.
Arta l u i Hil lebra n d t izvorăşte d i n mai m u l te surse. Evi­
dent, În p ri m u l rind el s-a inspirat din operele marel u i maestru
al arhli teotur i i baroce genmane Johann Bal thasar Neumann, cel
care a ridicat - ş i aici ,amintim doar clăd i r i l e cu care se
Înrudeşte palatul orădean - Ic astelul de vară d i n Werneck
( 1 73 1 -1 747) " şi reşedinţa episcopală Id i n Wi.�rzburg. Hil l e­
brandt, care a lucrat ilia aces·t din urmă şantier ca proiectant
şi desenator În t re 1 739/40 12, n-a pregetat să p reia uipul de
organizare spaţială şi motivul rezal i,tul u i centra l , la oare
revine şi in a l te creaţii a l e sale. A s t fel , cel e mai apropi ate
analo g i i pentru p a l a t u l d i n OrClidea trebuie cautate tocmai
tn acele edi fi c i i ridicate de Hillebrandt În a doua j u mă­
tate a seco l u l u i , d intre Icare m a i demn de amintit este p rimul
p l a n a l palatul u i p repozitual din N it ra (Cehoslovalcia) 13
datat 1 77 8 . Aces,t palat, Ide ,d imensiunh mai m i c i , poate fi
o replică a palat u l u i orădean .
în reali2)area palatu1ui din Oradea, Hillebrandt a fost
influenţat şi de o altă i mportantă operă a b arocul u i german,
6 Bira, op. cit., p. 1 14-152 ; Doc. Arh. Stat. Bihor.
7 Bira, op. cit., p. 104-105, nota 371/ OPERIS UNIVERSI ARCHI­
TECTO / FRANC XAV HILLEBRAND / AEDILI / JOAN MICH
NEUMANN PRAESUL / BARO ADAMUS PATACHICH / PONIT IX
CALEND JUNII /.
8 Bira, op. cit., p. 1 46, doc. LXVI. Documentul iniţial avea anexat
cele două planuri ale palatului (parter şi etajul 1) publicate de Kapossy
şi reproduse de noi.
9 Dupa opinia lui Bira, planurile iniţ.iale ar fi cele publicate în op.
cit., plan$a 8. fig. 1 9.
10 " Specif;ca�ionul" lui Hillebrand� din 3 1 X 1 776, pubLicat de Bir6,
O". Ctt., p. 1 33 , doc. LVI.
11 Pt. conf. vezi Pinder Willielm, Derttscher Barock, Loipzig, 1940,
p. 89.
12 Kapossy ]anos, F. A. Hillebrandt (1719-1797), Budapesta, 1 924,
p. 7.
13 Kapossy ]., Hillebrandt . . . , planşa nr. 6.
Orangeria d i n F u l d a 14, crea ţ i a l u i Maxi m i l ian von Welsch
ş i Joach i m Stenge l . R eZJal i tu l central , care Id ev i ne frecvent
în ambianţa barocul ui german ş i austriac, este şi a i ci compus
d i n cinci axe ca l a Oradea, avînd deasupra un fronton
tri unghiular îl1Jcoronat d e u n acoperiş î n două trepte.
Currea i nterioară a p a l a t u l u i d i n OraJdea, ouprinsă î n tre
cel e trei l at u ri ale edi fi c i u l u i , îşi găseşte şi ea analogia Într-un
ed i f i c i u din Germ a n i a : caste l u l d i n Pomersfel den, constr u i t
d e Johann D i etzenlhofer ş i M a x m i l ian v o n Wcl sch Între
17 1 1 - 1 7 1 8 . A ceasta d i n urmă prezintă ş i ahe asemănă r i ,
uneori pînă l a identiLate cu palatul d o n Oraldea : faţadele
marcate de r'ezal.i ţi 1n cen tru şi la cele două ,e xtre m i tă ţ i , două
eta je, cel de-al d o i l ea fiind mai s i m p l u şi cu ferestre drept­
ungh i u l are.
A rta m aeştri lor barOicul ui austriac - şi al'CI se ,cere
am i n t. i t în prri m u l rînd Johranl1 Lukas H i l debrand cu al său
Bcl vedere d i n Viena -, a fo�t Întotdeauna În atenţia arhi­
tec tu l ui pal a t u l u i orădean . î n să i n f l uenţele nu sînt d i recre.
Deşi unele Înmd i ri c u palatul v ienez am i n t i t sînt evidente
la Oradea, încl i n ăm să credem că această i nfluenţă s-a t rans­
mus asupra lui H i l lebrandt c aJtorită fonmaţiei sale la Wi.irz­
burg, sub Îndrumarea l u i .J. Bal thasar N eumann, care l a
rînduJ său s e i n s p i ra se şi e l d i n c reaţ i i l e l u i H i l debra n d .
Articulaţia general ă a favalde i , f o r m a ovală a unor
ferestre d e l a mansardă, precum şi sp dncenele a l r or ferestre ,
îl apropie pe H i l 1 ebrand t şi de maesLrul v ienez. Totuşi, deşi
p mit d e la a rt a mari lor precursori , H i l l ebrandt se î n d epăr­
tează de barocul ce t i n dea spre roco,co, mani festÎnd tel1Jdinţe
mai ponderate. A cest l ucru a fost rea l izat prin renunţarea
l a folosirea excesi v ă a reza l i ţ i lor şi a retrage r i l o r, în vederea
obţ inerii u n u i efect p i toresc. A s t fel , H i l l ebrandt a a juns l a
acea 111 0 n u menta l i tate, î m b i n ată c u u n ech i l ibru perfect, toate
într-un cadru Idecorati v ponderat, care-i oa racterizează ope­
rele. Comparînd fos t u l Palat episcopal ,el i n Oradea c u a l L C
reJl i zări ale l u i H i l l eb randt, c u m s î n t P a l at u l regal d i n cetatea
BLuclei, - unde a l ucrat în c a l i tate de arh itect ,5 e f al cmţ i i
1 4 Pinder \V, op. cit., p . 67.
http://patrimoniu.gov.ro
regale 15 - sau Palatul arh iepi scopal d i n B r a t i s l ava, concl uzia
care se desprinde este fapDu] că arhitectul a reuş i t să ofere
în edi fi c i u l orădean chil1Jtesenţa artei sale, reaJ izînd u n mo­
n ument deosebit de valoros în contextul arhitectu r i i baroc u l u i
tîrzi u.
Datoti tă p Î1ctlllli l or, real izate de Schopf în tehnica " al
seco " , spa ţ i u l restrîns al capelei de la eta j u l 1 Idevine d i n a m i c .
Z i d u l d i nt re ferestre este " transformat " , c u a j u torul ipe nel u lui
în n i şe semicircul are, î n i n teriorul cărorra sînt p l asate figuri
de p ro fe ţ i ş i evangTh el i ş t i . PensuJa l uh Schopf se dezlăn­
ţuie, cromatica se învi orează cu ocazia p i c tă r i i t aiv an u l u i
capel e i . E leganţa ş i s iguranţa Id esen ul u i 16 amintesc de COrl11-
pozi ţ i,a de pe Ica l o ta ,catedralei în veci n ate, ca de al t fel ş i
cromatica rafli nată, în tonuri d e roşu , po.t1tocal i u ş i verz u i .
D i nt re toate picturile real i zate l a Oradea de Schop f, cea
mai închegată Idi n punct de vedere artistic pare la f i p i c t u ra
de pe tavan u l capelei. Crea ţ i a l u i Schopf - ce poartă am­
p renta, mai întîi a şcol i i m i.i nciheneze ,de p i c tu ră, p rlÎn repre­
zeJlltan ţ i i ei de seamă Assam, Gi.i nt h e r 17 - l ucru d e aldel
perfect d e înţeles d acă n e gînd i m h origi nea bavareză a
p i c toru l u i - apoi a frescelor vieneze a l e l u i And rea Id eI
POZZ0 18 - poate f i socoti tă ca una din cele mai repreze n ­
uat, ive ale baroc u l u i în Trans i l van i a .
M a s a a l tarulu i , executată d i n marmură roz, în formă
de sa rcofag, este amplasată În l atura vestică a încăper i i .
1 5 Haller Mikl s , Blidapcst miiemlekei, 1, B ud'apesta, Akadcmrai lciado,
1 95 5 , p . 294, fig. 2 1 1 , 2 1 3 .
16 Din păcate, cu ocazia rest aurări,i din 1 969, picturile şi-au p i erdut
o scrie din cal ităţile lor artiswcc. -ar p u t ea sa ri exis�at şi al,tc inter­
venţii anterioare care au a l terat p i c l l l r a origi n a l :! . Mărwnie În acest scm
st ă figura u n u i Înger, d i n t r-un col ţ al capelei, c;J.rc d i rer:! nct d i n punct
de vedere al cal i tăţii dc restul a n s am b l ul u i rcs�a ural.
1 7 B i ra, op. cit., p . 46, idec prel uată de Garas K hl,ra, MagyaroTs:ulgi
/estfm;et a XV Il r szazadbal1, I I , Budapesta, Al�adcm i ai k iado, 1 95 5 , p. 46.
18 Pozzo, atît dalOrită lucră r i l o r sale d i n domen i u l p i c t u r i i , (am int i m
cele d i n biserica Un iversităţ i i ş'i p a l a w l Liechtenstcin), cît şi a celor l CO­
rCllice a avut o i n fluenţă decisivă asupra dezvoltarii artelor nu n u m a i În
Austria, cît şi În Ger m a n i a dc sud, M l'avia, Ceh i a şi Ungaria. (Garas,
o/J. cir., p. 9).
Fig. 1 . P a l a t u l baroc din Or adc,l.
Deasupna se ridi·că tabloul central ( ulei pe pînză) care-l
reprezintă pe Slf. Carol Boromae'l\IS în tim puii epi·dem�ei de
ci umă. A şezat În genunchi , ' 'cu mîiniJe împreunate pen't ru
r ugăci une, îmbrăcat Într-o mantie de purpură, cu un craniu
şi o carte deschisă l a pici oarele sale, sfîntul ocupă prim p l anul
tabloul u i . Î n fundal este reprezenuată mulţimea deznă,dă jduită
în j urul morţilor şi al muribunzilor. Compoziţi a dinamică a
tabloului şi expresia ,dramatică a personajelor sînt caracte­
ristice pel1itru Schopf. Da·c ă desenul e�te uneorli nesigur (Ioa
în cazul Îngerului din primul plan, unde şi p roporţii l e suferă) ,
cul orii îi revine meritul pri ncipal a l reuşitei artistice.
I n p reaj ma anului 1 700, b arocul vienez se conturase ca
un stil bline definit. Deşi îşi avea izvoarele în �rta barocă
i taliană şi franceză, anhiteclura austriacă va exercita o mare
i n fluenţă asupra ,artei ţărilor din Europa centrală, prin repre ­
zentanţii săi de seamă Fi scher von Erlarch, Hi ldebrand sau
Martinell i . Datorită acestor novatori, treptat planul carac­
teristic al castelelor din Renaştere, de formă rectangulară,
cu o curte Închisă, se modifică_ a j ungîndu-se la di ferite
f.orme mai aerate, cum e�te şi ,cea ,di n cazul no's tru,
forma de U 19. Acest tip de plan ca şi elevaţi a despre care am
amintit an terior, se răspîndesc cu repeziciume şi înspre est .
O serie de castele din Ungania, ridicate În prima j u mătate
a . ecol ului al XVII I -lea, sînt mărturiile acestei evidente i n ­
fluenţe, care Însă Îmbracă o formă oarelcum particul,ară,
astfel Încît unii istoric i de aI't ă maghiari, deşi sînt de aceeaşi
părere În ceea ce priveşte onig inea lor, vorbesc de un " stil
Grassalkovioh "20 (după numele unei familii princi are loare a
ridicat aceste edi fici i ) . La castelul din Godollo21 ( 1 744), deşi
actua l mente modifilc at dartonită restaurării executate ,de arhi­
tectul Yb122, se POit recunoaşte totuşi o serie de elemente care
denotă o Înrudire cu ar.hi tectura austriacă şi chiar ICU cea a
lui Hillebrarudt: dispoziţia rezaliru l u i central, aici acoperit
cu o cupolă destul de nefi rească în Icon textul clădirii res­
pective, ferestrele mari ,ale balconului, modelarea proporţio­
na,tă a coloanolor cu Icapitel uri ionice. In acelaşi an s-a ridicat
castelul ,d in Pecel23, care în l i n i i mari se aseamănă cu cel
d i n Godollo, deosebirile fiind pregnante doar la extremităţile
faţadei, urude rezaliţii nu au un aic operiş separat . Mai putem
găsi multe analogii printre cele 2 1 9 castele ridi ca te în timpul
Mariei Tereza şi alte cîteva zeci Î n deceniile următoare.
Amintim însă, doar încă două construcţi i care n i se par mai
semnificative. În 10cali,ta'tea Fehorony s-a construi t, în urma
con sultării lllli Lukas Hilidebrand24, În 1 7 1 1 , un oastel nobi­
liar. A semănarea generală cu palatul din O radea este uşor
de remancat. De altfel, clădirea a suferi t o res,taul'lare În
decen i u l VI al secol ului a l X V I II -lea şi nu este l i psit ,d e
i nteres să arătăm că aceste transformări s-au datorat tocmai
l ui F. A. Hillebrandt. O altă clădire, palatul Petrovszky­
Jeszenszky din BLi kosd25, nidilcat spre sHrşitul secolului .(cca
1 786), deşi fără rezaliţi l aJteral i pe faţada centrală, este
aproape i den tic 'cu palatul luat în s·t udiu, dar ,de dimensiuni
m u l t mai mici. S-,a r putea ca palatul din BLikosd să fie şi
el o rep lică mai modestă a e:di fli ciului ,construi t l a Ora,d ea.
A vînd în vedere un principiu bine stabilit Î n i storia
artelor, pe baza căruia anal ogiile trebuie căutate În primul
rind în zonele cele mai apropiiate, unii cercetători ar p utea
vedea în castelele lIllaghiare amintite un punct Ide plecare
pentru anh itelctul care fără doar şi poate l e-a cunoscut. Dar,
tocmai datorită originii vieneze a lui Hil lebrandt, a formaţiei
sale pe şantierele din Germania şi Austria, trebuie să preve­
nim acest lucru. Spre deosebire de grupul de castele din Un­
garia, care sînt de dimensiuni mai modeste, elementele cons­
tructi ve şi de plastică decorativă de la palatul orădean sint
·caracteristice arhitecturii întilnite la unele palate d i n Germa­
nia şi Austria. PalaJtul Id i n Oradea, clădire impunătoare,
ridicată intr-un stil baroc sobru, uşor clasi,cizant, nu are pre­
tenţia de a fi un edificiu cheie în elaborarea unui ,curent
artistic, " mt se ptmea nicidecum problema ca într-o provincie
limitrofă şi într-un ttltim moment al răspîndirii lui, barootZ
să fie îmbogăţit, sau măcar să se manifeste forme de origina-
19 Rados Jenă, Magyar kaste!yok, Bu dap esta, f. a., p.
20 ldem, p. 1 1 .
21 ldcm p . 2 2 1 şi 1 3 , ,fig. 2 a.
, nr. 1, Bi r6 ofJ. cit., dat at în 8 1 1 786). Este e ronat a şi în ac e l aşi timp
22 Ibidem.
23 Idcm, p. 1 3 , fig. 2 b şi p. 2 2 1 .
24 ldem, fig. 4 5 , ş i p . 2 2 1 .
25 ldem, fig. 92.
litaLe deosebită " 26 . Totuşi monum entu l o rădean, cea mal i 111-
portantă construcţie bamcă din România, Îşi rr: erită l ocul În
istoria ar. eloL
În legătură cu constfUicţia bisericii 'V echriului ordin al Pau­
linilor sht foarte puţine ştiri, deoarece od altă cu desfiin ţare.!
ordinului În 1 786, căruia Î i aparţinuse lăcaşu l , Întreaga anhivă
s-a pierdm27. La încep utul secolului trecut, biserica este În­
cmdinţa tă ordinului Premonstratens. Din punct de vedere
planirr.e t ri,c, biserica este compusă din tr-un nartex care Înglo­
bează cele 2 turnuri pe faţadă, o na vă, un ,cor şi absida al ta­
rului îndreptată spre suld. In m i j locul navei, traveea a doua,
bohită cu o ca[.otă pe pandanti v,i , domină ·î ntr::aga biserică.
In celelalte tf<wee şi coridoare sînt bolţi de tip boemian, un
s istem ,de boltire des întîlni ': În barocul orădean, Începînd L U
mijlocul secolului al X VII I-lea. Un decor bogat îmbracă
bollt a c'e l a n i velul capitelurilor În sus, obţinut printr-o Îm­
binare de arcuri şi Ide ·l i n ili d repte, ·c u elemente vegeTale �i
H Ol-ale. Cap itelurile sînt formate din două vol ute, u n decor
vegetal Ide palmete şi o fl oare la abac. O a;devărată podoabă
a interiorului îl fc rmează băncile de lem n , sculpt::tte artistic
foarte probabil de către unul din călugării paulrini . Ase�nănă­
toare băncil or, sÎl1It şi gril ajele ferestrdcr oarbe ale navei,
preCUi111 şi balustrada de la orgă, toate l ucrate de a,ceeaşi mînă.
Fa ţada principală este masivă, c u toată eli versitatea des­
chiderilor, şi apare m ul t mai lată ,decît În real itate, din cauza
masli vităţii !celor două turnuri. Are o Împărţi re c lară În lrei
axe pe ver rucală şi t rei registre pe orizontală. Portalul, în ­
coronat de un fronton tri unghiular, este amplasat În
axa centrală, fiind fl ancat de două coloane toscane alipi te
pilastrului din spatele 10L Toate formele de arti'cul are sînt
bogat profilate, i ar masivitatea zidurilor este srrăpunsă de
deschi deri le ferestrelor de diferite forme . Turn urile, pe bază
pătrată, au decoraţi a mai bogată în p artea superioară, avînd
pe fiecare lat ură pil aştri cu capi tel uri i on ice, cu ghirlande
între volure. Faţadele laterale sînt articulate nrin sin�pli
pilaştri fără bază şi capitel . Tipul acesta de biserică, cu
două turnuri în faţadă este foarte răspÎnld it În În treg Impe­
riul 'habsburgic încă din secolul al X V I I -lea . Putem găsi
analogii cu un monument de la Începuwl secolului al
XVIII -lea, biserica cisteraiană din Schonthal (co'1strucţie în­
cepută de Leonard Dietzenhofer şi terminată de Balthasar
Neumann)28. De asemenea, prezintă asemănări cu biserica aba­
ţiei ordinului premonstratens din Iasov (Cehoslo.va,cia)'29 şi IC U
biserica Gross Komburg din Wii rtenberg30, care este, Însă,
mai ponderat deco rată pe faţaldă. Cea mari semn i fi cativă ana­
l ogie, care ne poate Îl1Idrepta chiar sp re acel aşi meşter, este
însă, biserica paul ină din Sahi n (Cehoslovacia) 31 datată În­
tre anii 1 7 34 şi 1 73 8 . I ntre biserica td in Oradea şi cea din
urmă sînt asemănări numeroase atît în com punerea vol ume­
lor, dt şi în detaliile decorati ve, cu o anumită i n fl uenţă a
arhitecturii italiene din secolul p!CIcedent, trecută prin fil iera
german o-austriacă. Bazîndu-ne pe această analogie, socotim
îndreptăţi tă datarea monumen't ului orăd ean În primici ani de
după m ijlocul secol ului al X V I II-lea.
Fără îndoiaJă, cea mai monumentală şi impunătoare prin
proporţ i i construcţie 'transi lvăneană a secolulu i al XVII I-lea
este catedrala roman o-catolică idin Oradea. Mon lllm entui a
fost ridicat cu multe greutăţi într-o perioadă de aproape 30
de ani. Incă din anul 1 750 arhitectul Franz Anton Hille­
brandt realizează 1 1 proiecte pentru v iitoarea catedrală32,
dar n ic i unul n-a fost acceptat, dovadă fiind inceperea l ucră­
rilor sub conducerea arhitectului i tahan Giovanni Battista
R icca, la inceputul anul ui 1 75 2 33. Timp de p atru ani l ucră-
26
Toca Mircea, Contribuţii la crenoaşterea arhitecturii clujel1e din
l}erioada baroc/tlui tîrziu, în S w d i a Universil'atis Babeş-Bolyai, seria
HislOria", fasc. 1 , 1 967, Cluj , p. 50.
"
27 Bun y i tay , A Varadi piispokăk . . . , p. 1 87.
28 P�nder Wilhelm, Deutscher Barock, 1 925, p. 26 şi f�g 59.
29 Szănyi Ono, Regi magyar templomok, Bu dapesta, f. a . , fig. 1 59.
30 Biro ofJ. cit., p. 23.
,
31 Ibidem.
32 Ede m p. 2 7, documentul nr. XXXIV.
,
10. 33 In amintirile sale despre istoricul catedraolei, canonicul Salomon
menţioneaza ca Ricca a sosit la Oradea la începutul an u l u i 1 752 (doc .
,
surprinzatoare afirmaţia Klârei Garas care SUSţine că proienul catedralei
a fost executat de Hi l lebrandr , iar constrLICţia doar definitivata de Ricca,
apoi de Neumann (Magyarorszagi /esteszet a XVlfl szazadban, I I , Buda­
pesta, Akademiaă kiado, 1 95 5 , p. 45).
66
http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 2. Biserica Paul in ilw. fig. 3 . CMcdrala romano-catolică d i n Oradea. Flig. 4'. Catedrala ortodoxă din Oradea.

Fig. 5. Detaliu d i n tavanul coridoru l u i [rontai dreapta, de b p a r t e r u l pal a tu l u i .

http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 6. Planul c.a redr � l e i roman - cato l i ce din Omdea.
riie au decurs norm a l , sub cond ucerea lui R.icca, ·c are era în­
soţit ,de 24 de meşteri aduşi d i n Italia, În frunte cu Dom i ni ­
cus Luch in n i . I n 1 75 6 , l ucrarile se opresc pentru o perioada
de ti m p, Id upa care documentele nu mai amintesc n umele l Llli
R icca. La acea sta data, din punct de vedere plan imetric
cateura l a era bin e defin i tă, avînd a proape t erminată nava
principa l ă34. Planul r e i a dis po z i ţ i a biseric i i Il G e su d i n R o m a
( o per a ar h i tectul u i Vi g n o l a , d i n 1 5 68), a m p l as a rea tur n u r ilor
f i i nd asemănătoare Cll cea a bisericii Santa Agnese din acelaşi
oraş. Este un p l a n baz i l ical, navele l a t eral e f i i n d sub Î m păr ­
ţite în c î t e patru tra vee ce conţin ,a ltare laterale. Un tran­
sept scurt taie l ăţi mea navelor , form Îndu-se astfel un spaţiu
central , pătrat, u rmat de u n cor l un g, dreptunghiul ar, 1n ­
cheiat cu absida s em i ci rc u l a ră a al t ar u lu i .
Lucrari le, rcl ua-te, În � i nteaza ÎI1Icet, sub cond ucerea l ui
Luchi nni, menţionat În d o cumen te cu ti tl ul de "magister I 7 7 U ­
Tarari/ml " , pÎna la \'enirea noului episcop, În 1 75 9 35. De aici
încolo construcjjia ,catedralei a fost tergiversata În continua re,
episcopul acordînd prioritate construcţiei palatul u i e pisc op al
d i n ve,· i na t a te. Au tm:ut aproape 1 9 ani de la Începerea
l ucrărilor pînă cînd , l a i nt e rv e nţia personală a Î m p ărăte s e i
Maria Tereza, ;:: rhi tectu l şef al curţ i i , cel care proie.ctase şi
co n st ru ia pal a ·. u l , f. A . Hi l l eb ra n dt, a ÎntocmiÎlt un raport
despre situaţia catedralei, În urma caruia a fost În sarc i n at şi
c u termi narea const rucţiei acesteia. Alc estea nu Înseamna însa
ca În decen iul al şaptelea n u s-a lucrat. De Iconstrucţii ras­
p undea Johann Michael Neumann, ,, 13au- I n spe ktor " , a j utorul
lui Hil l ehraI1ld t36. A u fost terminate bol ţile boeme ale navci,
corului şi nave\or l aterale p recu m şi calota de deasupra ca­
reu l u.i. Spre deosebire Însa de p l a n ur i l e iniţiale ale l ui R icoa37,
cupola pe ta mbur a fost Înlolc u i t a cu o calota, si stem mai
u şo r d e real i zat şi În acel aşi timp m a i des uti l izat î n barocul
austriac. Hil,lebrandt, de al tfel, În mai m ul te locuri nu este de
acord cu idei l e l u i R icca, aducind o serie de m OicLificari38.
Conform ccestora, se va ridica o faţa:d a mai si m pl a, mai
neteda, a carei ritmicitate va fi data de d i feritele ,d es chi deri,
l esene cu c a pitel uri ion ice sau compozite, Î n l ocul rezal iţi l or ş i
galerii l or cu col oar e. Cu t o ate masurile luate, au trecut În ca
7 al1ti p Î n a cînd s-au putut obţine fondurile necesare termi­
nar i i construcţiei, astfel Încît catedrala a fost drnosi ta de-abi a
l a 25 i u n i c 1 78 0 39.
Se impunc o consta tare: În ciuda dimensiunilor uri aşe,
catedrala el in Oradea nu poate fi Încadrata printre cele mai
[rumoafe şi p ropo rt i o n a t e realilzari ale barocului din Româ­
nia. Dispoziţia ·cel or doua turnuri, mult prea În g us te şi joase,
cu toata înalţimca ce l or 6 1 de metri, faţa de m asa b iseri c i i ,
precum ş i compuncrea suprafeţei Faţadelor sînt opera arhi-
3 4 C o n form documcn l u i l i i r , plibLic�t de B i ro, op. cit .
35 Documcnt u l 111'. X Ll J1 , din 1 759; document 111' . X LI V, din 29
mar 1 760 ( B i ra, op. cit.).
36 In acest sens S\aU m ărt ur i e statele de plată din anii 1 762, 1 766,
do cum e n te din 1 778, n I'. XLI X, L, L V I I , L V II I , LI X (Bira. op. cit . ) .
3 7 r n i ţ i a l , c o n fo r m u n o r des en e c e reproduc proiectul l u.i Ricca, e xe­
cutare Însă de Luchin ni, urma să . e ridice o cupo l ă pe ramblJJ'. (Kapossy
J:inos, A magyar kiralyi IIdvari kamara epilesz.ei, Maria Terezia es 1/
jozsef K6raban, "Szazadok" , a n L V I I-LV I I I, p . 608). Copia desenelor
a fost publicată de H i ro, 01). cit. , fig. 11 , 1 2 , 1 3 .
38 Bira, op. cit . , do cu ment LXVI. Se p u b l ic ă raportul l ui Hillebrandt
din 20 i u l i e 1 769, În care propune o serie de modificari.
39 B i ra, op. cit., p. 4 0; Szonyi Ono, op. cit., p. 2 1 4'.
68
http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 7. Planul bisericii Paulin.i ]ol· din Orade'l.
tectului Hillebrandt, realizate sub îndrumarea d i rectă a l u i
]. M . Neumann. I nc l in am sa credcm că aceSlte inaldvertenţe
se datoresc m a i d egr a b a i n suficientelor resurse financiare şi
g rabei Ide a încheia construcţia d upa a t î tea ter gi vc r sar i . De
fa p t, În aJc easta cl a di re se Întilnesc doua cO lllcepţ i i armsrtice,
cea a italian ului Ricca, adep t al barocul u i i tal ian spectaculos,
şi cea a aus-rriacului HillebrancLt, cu i dei m ai po ndera te, chiar
clasici zante. Faţada pr in ciÎpala a loatedralei - cu pa r te r u l
rusticat al 'turnurilor amplasate oblic - faţă de orizontlala,
cu accentul c entra l p redo m i n a n t atît la parter cît şi la ctaj
re",l izat cu a jutorul uşilor şi ferestrelor, cu frontonu l tri un­
ghiular ,deasupra ·caruia se ridică atica Î n cad rata de vol ute
- ofera p riViitorul u i nu exa1tarea şi v ibraţi a baroca, ,c i mai
mult cal m u l şi statica monumentala ce prevesteşte clasicismul .
Caracteristice barocului tÎrzi u sînt u nel e detali i d e p l as­
tica decorativa. Cele doua pOI'tal u ri secundare de pe faţada
centrala sÎm încoronate cu frontoane tr i ungh i ul are, sub care
sînt dispuse festoane îm p letit e formînd console baroce tÎnii.
La fel, întîlnim sol u ţ i i l e ar h i te ctu l u i Hillebrandt şi la faţa­
dele l aterale, unde zidurile sînt rusticate în zona transep tul ui,
fiind asemanăJtoare cu bazele turnurilor şi cu parterul pala­
tului din veciÎ n a t ate . 1301ta n ave i principale este sp ri j i n i ta
din exterior pe cîte patru vol utc uri aşe ,de fiecare parte .
Spre deosebire de decorul po n derat al exteriorului, deco­
raţia boga:ta d i n i nterior s urp ri n de. Î n d e t ali i l e decora �ive, În
multe 1 0curJ se pot desl uşi e lemente cara c tcrsti c e concepţiei lui
Hillebrandt. A stfel sînt ferestrele ovale de deasupra tribu­
nelor l aterale, t impanul cu denticuli al celor ,d oua ferestre ce
se ,deschid spre cor, capitelur i l e lesenelor i n terioare, sau moti­
vele de panglici fcstonate de pe balustrada tribunelor t ran­
s ep t u l ui . Accentul cade asupra navei prilllciÎ pale, al !C ărei careu
este boltit cu o calota joasa decorata cu p i cturi murale exe­
cutate de Johann Nepomuk Schop f.
Ansam b l u l pictural este închinat triumfului creşt 1l1ataţ n .
P e c e i patru p andanti v i s î n t rep rez e n taţ i cîte o -p ereche d e
putti j ucăuşi care susţin cîte o consola c e poarta i m aginea
ul1llia dintre ev an g hel i ş t i . Calota este p i ct ata con form iluzio­
n ismului optic, Încercînd sa �e sugereze bolta cereasca. I mpre­
s i a de ansambl u, l a care contribuie şi cromatica, este tumul­
toasa. Persona jele p ri n c i pal e sînt desenate cu m ul tă vigoare,
reliefate cu aj utorul jocul u i ·de u mbra şi l u m ina, în jurul lor
derul îndu-se întreaga sce n a cu zeci ,de îngeri, arhanglhel i ,
sfinţi, c e p a r a sparge l i m i tele impuse d e arhitectura edi­
ficiu l u i .
I n l ega tura cu persoana pictorului Schopf a u eX.i stat o
scri e de cont roverse. In s t adiu l alctu al al cercetarilor se pot
d i st i n g e trei arti şt i cu acelaşi nume: Joseph Schopf, p i ctor
tirolez, Johann Adam Schopf, pj,otor bavarez, tatal l u i Johann
Nepomuk Schop f, nascut in 1 73 5 la P raga. Dacă au fost unii
cercetatori care-l considerau ca autor al p icturi l or p e p r i m u l
dintre cei a m i ntiţi, i a r alţii4o, pe Icel de-al doilea, incon­
gruenţele de ordin b i o g rafi c p e rmu t a tribuirea p ic turii din
oatedrala oradeana lui Johann Nepomuk Schopf, deoarece
tatal sau ]. A . Schopf ( n . 1 702) murise deja in 1 77241, în
vreme ce p ictarca bisericii s-a reali zat Între a n i i 1 774-76 .
40 I d eea o regasIm În l ucrarea l u i Bu nyitay: A nagyvaradi J sz.
szekese/!"yhaz, Oradea, J 880, p. 3 2 .
4 1 Biro, OfJ. cii . , p . 4 3 , apoi Garas, o p . cit., p . 45.
Fiig. 8. P l a n u l e l aj u l L ,i 1 al palatului.
P iowra a l tarului principal, 1nălr;area Ma riei , este opera
unuia din cei mai cun oscuţi maeştri ai picturii barocul u i tÎr­
ziu d i n Viena secol u l u i al X V I I I -lea, Joseph Vincenz Fi scher
( 1 723-1 8 1 0) . Lucrarea a fost ,comandată şi executată în
1 779, în l ocul unei alte l ucrări cu aceeaşi temă, pic-tată de
J. N. Schopf, care n-a găsi t înţel egere suficientă în rîndurile
aristocraţi e i eclestiastice orădene, după Ice protectowl său epis­
copul Adamus Patachich fusese avansat arhiepiscop de Ka­
locsa, În 1 776. Picturile a două aloare laterale, SI. Familie şi
Sj. Ladislau aparţin ce asemenea l u i Fischer42, fi ind ,d at,abă le
În 1 778. A lte patru al tare l atenale sînt Înzestrate cu picturile
vienezului Johann I gnatz Cimbal, d intre ,care două sînt sem­
nate şi datate În 1 78 1 , i a r unul, p ictat de Teodor I l i ci , o ri­
gri nar din Serbia, cetăţean al Timişoarei43, datează din 1 7 8 2 .
Com u n itatea ortodoxă d i n Oradea a reuşit să-şi ridice o
b iserucă În centrul oraşului la o dată destul :de tîrzie, servi:ci ul
rel i gios oficiinrdu-se pînă atunci în peI1iferie. Cu toată p ubli­
carea "Edictului de toleranţă", în 1 78 1 , cereri l e repeo.:1te au
rămas fără rezultat pînă în prea j ma izbucnirii răscoalei Jui
Horea. (Ca u n ecou al acestui eveniment şi ca prezenţă vie
în conşti i nţa oamenilor, î n m i j locul arcului tri umfal se află
portretul lui Horea, piC' at cu o jumătate de se,c ol mai drziu).
Despre punerea pietrei fundamentale vorbeşte i nscripţia
aflată I a tribună: "Zidire a bisericii acesteia temeliul cel din
începu,c s-a pus în 1784 în 9 zi Noiembrie . . . Ot cheltuiala
norodului drept credincios de neam grecesc, românesc şi sîr­
besc, loC/�itori ai orapthti acestuia . . . "
P l an i metric biserica este forn'ată din pronaos, n aos cu
n işe laterale, i ar spre răsărit absida altarului cu u n deambu­
latoriu în jurul ei. Nişele amintesc de absidele l.arerale ale
unui plan treflat. I n plus s-a adăugat un turn cu orologiu,
conform caracteristricilor artei apusene. Sistemul de bol tire a
întregii nave, împărţită În trei tra vee, îl forn-,ează bolţile
boeme. între'aga biserică este pictată şi orna't ă cu împletituri
în formă de optu r i , discuri şi casete. Picturi l e murale cu
scene bibl ice şi iconostasul au fost executate de fraţii Arsenie
şi AI. Teod oro v ici, începînd cu 1 8 1 7 : pictorul Pau l M u rgu,
con for m contractul ui , găs i t în arhivele bisericii, din anul
1 8 3 1 44, a executat p:crura unor scaune şi două scene de pe
Iconostas.
4 2 I3i r6, op. cit . , p. 50 apoi Garas, op. ci t . , p. 1 8 5 .
4 3 Garas, op . cii. . , p. 2 2 5 .
4 4 P i c tu r a a fost tcrm i n at,i Î n anul u r m ăto r , astfel Încît l a 3 0 mai
1 8 32 b ise r i c a a fost sfinţit;i; dl·. $r. L u p ş a , Istoria bisericeascii a românilor
bihormi ( Ext ras d i n m nografia- a l m an ah a 1 3 i hor u l u i , Oradea, 1 93 5 , p. 65).
I n arhi va catedralei onodoxe am de p·i s t at mai m u l te documente scrise Î n
l imbilc română, maghiară ş i greacă. D i n 1 78 1 datează u n a c t de p l a t;i a
cărămizilor. Un Înl'J r u m tH de 700 000 Flor i n i s-a e fec t uat la 24 n o i c mb r ic
1 78 9 ; act u l cstc s cmn a ' de Mihai Piispoki, Miha,i K ristoff (aceşlia figu­
rînd în Însc r i p \ i a din biserică şi ca ctilOri a i aceswi ed i fi ci u ) , Dumitru
Drava, Gheorghe Popovici şi Pclg� r Mik lo s . 1n anul 1 795, s-a cumpărat
arama pentJ't1 acoperi.j td t u rn u l u i, iar scaunele p e nt r u femei a u fo s t achi­
ziţ i ona t e de-abia în 1 8 1 8 . La pictarca bisericii au colaborat Jozsef Schmz
care se inti tu l a "profesor desenator" ( 1 8 1 7), Pavel G y ur kovics, care vor­
beşte de sp r e "zlIgrăvirea bisericii" În conlracud d i n 1 8 1 7 şi, în acelaşi
an, Arsen ie Teodo. rovici, care s emn e ază , "pictor" . O im port a nţ ă deosebid
are cont ractul din urm;i, deoarece aici se precizează că se va p i ct a bise­
rica În fel u l biseric4i ortodoxc d i n Velcnp, a cărei p i c tu r a s-a făcut c u
30 dc a n i În u rm ă . Amănun t u l este sem n i ficat i v pentru s tu d ier ea pr obl e­
melor legatc de p r i m a biserică românească d i n Or a d e a, cea din cartierul
Vclcllţa..
69
http://patrimoniu.gov.ro
Fip;. 9. P la n u l pa rt�" u l u,i palat ului.
în exterior, acccn tui cade a tît pe faţa,da principală dt şi
pe cele laterale. faţada principală este împă rţ;i'tă în trei axe
'cu accent pe cea centrală - prin dublarea pil'<1 ştril o r ce
o flanchează, fără a avea însă o evidenţiere m a i puternică,
conform p rincip i i lor baroce. Verticalitatea s e asi gură prin
turnul .aşezat în axa centrală, legat de corpu l propruu-zis al
bi serilci i printr-o zidărie arcuită, care ,ami nteşte Ide volutele
bisericilor baroce. Ea este Ităiată de p uternice o rizontale, for­
mate d i n cornişă, antab l amentul bisericii şi atica decorată.
Un decor bogat dar linişt i t �mbracă fatada : pil aşt rii aplati­
zaţi, aşezaţi pe baze înalte cu capitel uri ionice cu g h i rl an de
Între valute, festoane, frontoane. Faţadele Jaterale sînt rit­
mate de nişe despărţite ,de pi1aştr,j şi u n decor ornall11 e nrtal
bogat, fiind "deja o expresie tipică a clasicismuhti" 45.
Barocul este stilul contrareformei, propagÎnd cultivarea
pomposului, a grand ilocvenţei a elementelor care să creeze
i maglini teatr.ale, cu i mpresie puternică asupra privitorului.
Pentru a cunoaşte evolţuia a rtistică a aces't ui stil trebuie să
privim aria l ui Ide răspînd i re şi m ulti tudi nea formelor utili­
zate, Preluînd o serie de elemcnte cunoscute, neavînd reguli
l"iigide, barocul apare în d i ferite regi uni într-un mod propri u .
La n o i s e răspîndeşte relativ rtîrziu, chiar faţă de fostele pro­
vincii ale I mperi ul ui h absburgic, d i n cauza stăpînirii tur­
ceş,ti . De aceea în Tran si lvania, în general se poate vorbi de
o perpetuare a unor forme din Renaştere şi, în aJcelaşi timp,
de ,a pari ţia el ementelor ce prevestes'c clasicismul. Astfel îm­
binat cu formde clasicismului, barocul i ntrodus de h ab s­
bu rgi, a corespuns Întrl.ltotul nevoiI ar societăţi i l a-c ale.
Girculaţia formelor aDtistice a fost vastă în acest I mpe­
riu, Întotdeauna de Ia centru la periferie, de aceea influenţa
meşteri lor, care ,d e Icele mai multe ori proveneau din alte
părţi , mai ales d i n Viena, a fost hotărîtoare, La Oradea, î n
speci,al, oraş total d i strus î n urma războaielor otomane, ră­
mas fără popul aţie ş i fără monumente, t r,a diţia a rtistrică a
secolelor precedente era mult slăbită , asdel indt i n fl uenţa
meşterilor este mai evidentă rcledt in al te părţi.
în l egătură cu construcţia şi arh itectura biserici i Premon­
stratens n u există date certe. Pe baza caracteristioilor stilis,tice
de ordin general şi al analogi i lor, în spercial cu b iseri ca Pau­
l ină d i n Sastin, pare a fi adeveri tă ipoteza istoricului de artă
Bira Jozsef, cu privire l a activi tatea căl ugărul ui paul i n Vepi
Matheus, după 1 740, I a Oradea46. Vepi fusese invitat de epi s­
copul catolic pentru execuţia unor p roiecte pentru o nouă
catedrală, ten tativă care ·d in mot ive necunoscute a eşuat.
Nu se cunosc alte date în legătură cu prezenţa sa la Oradea,
dar avînd În vedere că era un om 'cu p reocupări vaste, faptul
că stind la Roma a putut cunoaşte ca racteris,t icil e barocului
i tal ian, argumentează ideea participări i lui, În mod direct, l a
r i d i carea bisericii orădene, fostă biserică a ordin u l u i Pau­
l iniloL
A:mprenta personal ităţ i i meşterilor este i mpri mată cate­
dralei romano-catol i ce. Date despre v i aţa şi activitatea arh i-
45 Istoria României, voI. l II, Ed. Acadcm iei R.P.R., BucLireşti, 1 964,'
p. 1 1 28.
4 6 Bir6. O/J. cit., p . 1 8 .
tectului Ricca, care a condus p rima fază a l ucrări lor, sînt
foarte p uţine, cele existente datodndu-se cercetărilor lui Bira,
dar şi acesta se referă doar la " Neues allgemeines Kiinstler­
leXJi-c on " al lui Nagler, apărut la Mi.inchen, în 1 8 4 3 . Este
insă Ide presupus că, cel mai tirziu in 1 756, Ricca nu se mai
afla la Oradea, poate chiar murise. Mult mai edi ficaţi sîntem
cu p rivire la aotivitatea " Bau-Inspektor"-ului, J. M. Neu­
mann47 şi mai ales a taI�hitectuluti F. A. Hillebrandt48, ,căruia
istor1cul Kapossy J<inos i-a îndhinat o monografie. Se ştie că
Hillebrandt a depus o muncă intensă l a construcţia palatelor
nobiliare, regale şi bisericeşti. Opere ce poartă amprenta exe­
cuţăei sale sint p alate Id in Budapes1t a, Viena, Trnava, N i tra,
Bratislava, Oradea. După cum se vede, r.lotivitatea lui era
îndreptată în p rimul rin d spre construcţii civile, d e aici reie­
şind poate şi motivul nereuşitei sale în privinţa faţa/dei cate­
dralei romano-catolice. La aJcest monument a acti,v'at şi unul
din reprezentanţii de seamă ai p�cturii baroce din provinciile
I mperiului, Johann Nepomuk Schop f. D i ntre operele sale cele
mai cunoscute, in afară de p icturile murlale executarte În Ba­
var1a, Viena, sînt şi cele eLin România, de la Oradea şi
Timişoara49•
Problema arhitectului catedralei ortodoxe din Oradea nu
este pe dep l i n elucidată, in legătură cu persoana sa exi stînd
controverse. In or1ce caz, istoricii, precum şi !inscripţia din
biser1că, amintită lamerior, a/d everesc că, desăvirşirea construc­
ţiei aparţine lui }acob Eder. Cu numele lui ne intilnim În
1 786, cînd prăbuşindu-se bolrta bisericii in urma p loilor, a
fost chemat l a continuarea l ucrări,l orso. Acest meşter aNea
deja un renume in Oradea, operla lui fiind şi biserica refor­
mată din acelaşi o raş, 'construită in această perioadă. Intre
faţadele Icelor .două biserici găsim afinităţi, cu menţi unea că
faţada catedraleti ortodoxe este mai realizată din p unct de
vedere artistilc. Spre sHrşitul secolului al XVII I-lea s-au for­
mat deja o serie ,de meşteri localnici, În urma experienţei
şantierelor de construcţie din oursul secolului incît, nu se mai
simţea in aşa măsură nevoia străinilor. Este probabil că şi
Iacob Bder să fi fost ,l ocalnic la fel cu un alt constnuctor,
meşter şef de şamier, după ,cum rezultă din inscripţia men­
ţionată anterior : . "Joan Lius paler" . . . 5 1 .
. .
Influenţa unui meşter asupm celuilalt n u este viZJibilă. Nu
se poate di�cuta despre o legă,tură strînsă Între creaţiile arhi­
tectonice din Oradea - in cazul Î n care n u au fost executate
de acelaşi constfUlctor - sau despre o evoluţie bine determi­
nată a acestor monumente. Totuşi, p ornind de la p rimele
biserici construite, cu forme simple, observăm o dezvoltare
a formelor artist�ce, evident în stdnsă relaţie cu meşterii ,care
au creat monumentele şi cu ,condiţiile m ateriale existente În
momentul respectiv. I ncepind cu biserica ruteană (dup ă
1 69 3) şi SIf. Ladislau (rc ca 1 730-1 740), fără d eo's ehite
elemente arcisti,ce, ajungem l a monumentele de l a mj jlocuI
veacului cînd se utilizează diferite sisteme de boltire, pilaştri
dubli, coloane, ferestre de diverse forme, antablamente bogat
profilate, frontoane triun�hiulare sau se mi circulare (bi erica
Premonstnatens). In a doua jumătate a secolul ui, l a monu­
mentele de mai mare amploare, rCum este catedrala romano­
catolică, cea ortodoxă sau palatul episcopal, apar capitel uri
47 K a possy, A magyar kir!dyi kamara . . . , p. 609-6 1 1 .
48 I bidem; Idcm, Ilillebrandt· . . .
49 Bir6 , op. cit.; Garas Klam, op. cit., p. 44-47.
50 Nicolae Firu, Monografia bisericii SI. Adormiri din Oradea, Ora­
dea, 1 93 4 , p. 6 1 .
5 1 Este vorba de inscrip�i<i de l a tribuna catedralei ortodoxe.
70
http://patrimoniu.gov.ro
compozite, iO'nioe, cu ghirl ande ,î nt,re volute, mo't lve de Î1� ,fJO­
rituri, fesrt oane, atice decorate sau calote in faţa ,absideti . Cu
excepţia catedralei catol i ce, organizarea spaţi,al ă a bi erÎrcilor
este clară, uşor lizibilă, p itorescul firi nd real izat mai mult
prin decor. Se caută crearea unui spaţiu cen i ral în faţa coru­
lui sau În m i jlocul n avei, ce cele mai lT,ulte ori boltit cu o·
calotă. Cele mai freovente sistemc de bol ti re sînt, Însă, bol­
ţă le cilindri,ce cu sau fără penetraţii şi bolţile bom e. Faţa­
dele laterale, cu excepţia oatedralei ortodoxe, dnt negli jate.
Verticali tatea expri mată prin ampl asarea -unuia sau a ,două
t u rn u ri este contrahalansată întotdeauna prin intror d ucerea
unor puterni ce accente orizontale, date de cornişe şi an tabla­
mente ,ce Împart faţadele în mai multe registre. Portal ul este
aşezat în aX/a centrală a bisenicilor, fii nld articulat cu u!] an­
cadrament d i n p iatră ori cărămidă şi încoronat adesea de un
fromon triunghi ular. Ferestrele sînt e v idenţiate prin chenare
de pi atră şi cărămidă, avînd dcasupr,a sprîncene de Icornişe
,d repte sau cu rbe legate cu chenarele, iar În spaţiul creat sînt
g:hirlal1lde aşezate În di feni te motive.
în interior, efectul este creat prin pictura murală, ico­
nostJa e, bănci şi scaune sCUrlptate, amvon, orgă . Ampl asarea
amvon ului se face in aşa fel încît ă fie văzut din toa'te
părţile, iar p redica să fie auzită din fiecare Icolţ al bi sericii.
Altarel e l ucrate arti stic din p iatră sau marmură, care poartă
deasupra, de fiecare dată, o pictură, sînt uneori Încăncate cu
sculpturi şi stucaturi . În acelaşi timp, la aceste monumen1te,
în spec�al la cele mai de seamă, apar şi primele elemente
c1 as�ciste.
în secolul al XVIII-lea bi sericile au deveni t p l artforme de
luptă ale naţiunilor aşa-zis " tolerate" . Constru i rea bisericilor
populaţiei româneşti, atît a celei unite cît şi neuni,t e, rafişarea
separări i confesionale, reprezimă de fapt dovezi ale menţi­
neri i şi întăririi luptei pentru recunoaşterea d repturilor ro­
m ânilor. Construrirea lor dovedeşte clorinţa de emanci pare a
românilor din starea de "naţiune tolerată " . 1 1 1 a c cst ens, de
o majoră importanţă este formarea unor şcoli În jurul aces­
tor biserici, care vor pregăti o i ntelectualitate !de avangardă.
Toomai de C\!ceea se i mpunea ICU necesitate rilcl icarea unei noi
biserici or,todoxe, a unei cateclral e, în centrul Oradiei, fapt
care să corespundă şi rcu situaţia demografică a or1aşului .
Pe plan a rtistic, barocu l, deşi acceptat pmma ,dată de
religia oatolică, a reuşit să pătrundă şi În ambianţa ortodoxă,.
p roducîndu-se astfel . . . prima fisttră în tradiţia artei bise­
"
riceşti:-. şi realizîndu-se �m prim contact direct cu arta aptt­
seană . . " 52. Cu toate influenţele baroce, s-au păstrat şi pe
.
mai departe caracterele speci fice ale artei româneşti din Tran­
silvania şi uneori chiar particul,arităţi care sîn t prelua1t e dăn
arhi tectura Ţării Româneşti, cum sînt horele lateral e ale
catedralei ortodoxe.
Cu ' toate că mişcarea artistică orădeană nu ra adus nou­
tăţi, ea a reuşit să se Încad reze În arta europeană, ţinînd
cont de ,diferitele tendinţe şi ,c urente. Unele monumenrte, cum
sînt p a latul epăscopal, operă remarcabilă În domeniul arhi­
tecturii baro,ce ,d in ţara noastră, sau catedrala romano-cato­
lică, pot fi pe drept companate cu realizările de seamă ale
acestui stil din Europa centrală. Perioada de construcţii din
secolul al XVI I I-lea a Însemnat peJ1ltru oraş refacerea edili­
llară şi formarea unei generaţii de ,constructori care va lucra
în secolul următor.
52 Istoria României, v o I . I I I , p. 5 7 5 .
 OPINII
UNELE ASPECTE ALE CERCETĂRII A RHEOLOGICE
LA MONUMENTELE ISTORICE
------ G H . 1 . CANTACUZINO
Rîndurile ce urmează nu urmăresc să atingă dedt cîteva
din multiplele probleme pe care le ri ditCă cercetarea arheolo­
gucă a mon umentel or; ele lurmăreslc punerea î n ,discuţie la
unor princip ii care, în urma obişnuin ţei generate de o p rac­
tică destul de îndelungată, au a j uns să capete un caracter
de " l ucru de la sine înţeles" "i o apl i care î n oare se ţine
prea puţin seama de necesitatea unei dliferenţieri în funcţie
,d e particularităţile fiecărui obiectiv.
Cerlcetarea p e cale arheologică este o latură ,a cer,cetării
istorice ; ea urmăreşte, prin metodele arheologiei, obţinerea
,datelor care si ducă la cunoaşterea istoriei monumentul ui, pentru
incadrarea lui într-un anumit context, tempopwl şi spaţial ,
pentru stabil irea locului său speci fic în i storia ,c ulturii unei
,anumite epoci şi a unei anumite regtiuni . I n formaţiile obţinulte
prin metodele arheol ogice pot privi , în c<lidrul restrîns al
monumentu lui, datarea, etapele de con strucţie şi evoluţia ele­
mentelor sale ,de plan şi structură, adăugiri, transformări etc.
Cercetarea monumentului nu poate fi însă ruptă ,de cerce­
tarea mediului, a aşezăriii în care el e:>te Icuprins, iar core­
laroa datelor arheologice 'cu cele ale alto r izvoare este n e­
apărat necesară. Cînd avem în vedere sensul cercetări i monu­
menr ului trebuie să pornim de la ideea că o adevărată punere
'în valoare pri veşte nu n umai păstrarea monumenwl ui prin
resuaurare ci şi, leu precădere, dezvăl uJirea semn ificaţiei sale.
Pînă nu de mult, cercetarea arheol ogi,că a monumen telor
:de către D.M.l. era înţeleasă în mod l i mita't, atît în privinţa
,obiectivelor, restdnse l a monumentele ce se restaurează sau
urmează a fi rest<lill!1ate în viitorul cel mai apropiat, cit şi
tn privinţa rosturilor sale. Dacă i deea îndeobşte acceptată
'era că scop ul cercetării este fundamentarea ş'tiinţi filcă a re­
staură rii , în practi,că prin aceasta se înţelege, în cazul cer­
cetării arheologice, obţinerea de :date pentru: 1 ) reamena­
jarea " n i velelor de călcare orugi nare" ; 2) marcarea pe t eren
a urmelor vechilor constrlllCţii dispărute ; şi 3) cunoaşterea
·diferitelor etape de construCţie, în care caz rezultatele săpă­
turilor se adăugau celor obţinute prin cel1cetarea elementelor
structive, prin decapări ale tencuiel i i , sondaje în zidărie etc.
'O rdinea um,p ortanţei este inversă celei de mai sus, dar trebuie
remarcat ca, în fapt, Icobortrii nivelului de cărlcare i s-a
.acordat în primul rînd atenţia; sondaje în acest scop au fost
soli'citate l,a toate monumemele în ICurS de restaurare, chiar
1n cazuri în care, pentru alte rezultate, vreo săpătură nu-şi
găsea rostul (casa Mel ik, casa Vasile AlecsaI1ldri) . Să n e opnim
atenţia mai mult asup!1a acestui aspect, al Icoboririi nivelului
<:le călcare în zona monuimen telor resta�l rate.
Coborirea n i velului 'terenului în jurul unor mon umente
sau în cuprinsul unor ansambluri se j ustJi fică teoretic de
către cei care o preconizează prin cerinţele unei restaurări
istorice, urmărind readucerea obiectivului la proporţiile !ini­
ţiale şi scoaterea la iveală a unor detalii acoperite de depu­
neri mai recente. Analizînd lucrUliil e mai în amănunt vom
vedea însă că nu întotdeauna o asemenea operaţie este justi­
ficaJtă.
Examinînd, pentru început, chiar principalele elemente de
justificare teoretică a Ic obodri� nivelului terenului, vom ob-
71
http://patrimoniu.gov.ro
------
serva unele dificultăţi care fac ca acestea să nu fie delOic
atit Ide piuternice. Se cons�deră că prin coborîrea n i velului de
călcare se ajunge l a respectarea adevărului �storirc, se redă
monumentului înfăţi şarea sa originară. De fapt ce se poate
înţelege p rin "înfăţişarea origina.ră " , " ni vel de că�care ori­
ginar", î nltr-un ansamblu în care diferite construcţii înt ridi­
cate l a date diferite, fiecăreia din ele corespunzîndu-i u n
alt n i vel d e călcare? în Icazuri ,de acest f e l trebuie să s e
ajungă lla soluţii de compron1is, în c e l m a i b u n caz putîndu-se
cobori în drepuul fiecărei clăJdiri pînă la ni,velu l .de călcare
din timpul ridicării ei , între diferitde p uncte creîndu-se
taluzări, realizîndu-se astfel, în Întregul ansamblu, nişte cote
,de nivel care, laolaltă, n-au existat în a'c est fel niciodată in
cursul evolUţiei monumentului. La fosta mănăscire Mărcuţa,
de exemplu, n i veLul terenului în jurul bisericii s-a coborît
la cotele existente la sfîrşitul Se\C. XVI ; cum nivelul de căl­
care .d in ,t impul folosi ri[ z�dului de incintă din sec. XVIII
se află, în paI'tea de est, mult m ai sus, s-a creat, în această
zonă, porn ind de la biserică, un plan orizontal convenţional,
care l în gă zid ajunge cam l a u n metru sub n i velul p ragului
pOrţii afla te pe această Latură, pentru asiglurarea accesului
trebuind să se amenajeze aici dteva trepte Icare n-au exi�tat
n iciodată. O astfel de soluţie işi poate avea j ustifioarea numai
d<lică fără adoptarea ei înfăţişarea originară a biserucii ar fi
într-a,dervăr denawIiată. Pot fi date şi alte exemple de cazuri
în care, pentru racordarea niveluri lor la care s-a ajuns după
restamare în di ferite p uncte s-a recurs la taluzări sau trepte
convenţionale (Voroneţ) sau în care �Ll1ele ziduri au rămas
cu fundaţia "în aer" ,ca urmare ,a coborîr� n i velului tere­
nului din jur - in funcţi e de edificiul principal care a fost
avut în vedere - la Icotele pe care le avea Într-o perioadă
amerioară construirii lor (piai olarele stîlpi lor de la nord l a
biserica domnească d i n Tîrgovişte). Di ficultatea de a s e res­
pecta în întregul ansamblu, cotele de n ivel ale terenului
din momentul constl1l11c ţiei unor clădi ri ridioa,te la date dife­
rite este deosebită, astfel îndt, chiar din p unctul de vedere
r.lil car<lioterului ştiinţific al restaurării, în admiterea coborîrii
n i velul ui de căLcare trebuie o prudenţă deosebită.
Elementul cel mai important care il:rebwe să ne facă să
avem, faţă de coborîrea nivelului terenului în j urul monu­
mentelor, o reticenţă extremă, este pericolul pe care îl
reprezintă înlăturarea straturilor depuse succesiv, care in­
dică tocmai etapele de evoluţie a l11ollumentului. Prin aceasta
se exclud orice p osibi1ităţi de verificare în viilt or a datelor
p riviI1ld c ronologia unor construcţii şi în general a rezulta­
telor unor cercetări . Orirdt am considera de concludentă şi
completă o ,cercetare efectuată în prezent, a nu lăsa pos�bi­
litla/tea unei 'veri fi cări în vi itor, 'cu alte metode, evenil:ual
d i n alte p un cte de vedere şi !Urmărind alte probleme, ar fi
o eroare de o deosebită gravitate. Să evităm situaţii ca cea
la care s-a ajuns, de exemplu, p ni n săpăturile făcute aCum
o jumătate ,de secol la CUI1tea de Argeş.
CîI1Jd ne punem problema oportunităţii coborîrii n ive­
Jului de călcare trebuie să ne ginld im şi la dhe1tuielile impli­
cate de această operaţie. Este necesară specificarea că, in
această p rt vu nţă, s-a p o rn i t de la tncep utul ,ac t i v ităţii D .M . T .
.
�
d e l a o poziţi� greşită - :, valuarea co �t u ui �ăpă t u n l or " d e
.
decapare" l a clnca 400/0 faţa ' de c e l a l sapMufl lor a rheologice
obişn u ite rezultînd d e aici un r i tm de lucru tn oare obser­
�
v aţ i i le ş i i nţifi,c e sÎl1Jt � xd use de f�pt, risc!ndu-se totodată
p�eI1derea m u l t or. matertale arheologl �e: Indlfe[ent ,de � c� ste
. ,
calcule, chel t lllel t i e pe care l e neces i ta Icobonrea masiva a
n i velului terenu l u i pc m a r i sup rafeţe nu stnt , de fo,aI'te mul te
ori, justificate de rezultat.
I n p r i v i nţ a oportunităţ i i cobo dni i . .n i ve l u l u i d � călcare,
c a şi a m o d u l u i d e efeotuare a operaţiei, este neaparat nece­
sară o anal iză seri oasă a f i ecărei s i tu a ţ i i tn parte. Desigur
că, in unele cazuri , aJceastă coborîre este necesară pentru
scoaterea l a i veală a lu nor elemente componente Însemnate
ale edifioi u l u i . Degaj'area pămtn tul ui În j urul u nor b i serici
� l
bucureştene care, d atorită l ucr r i or e d i l i tare d i n sec . XD�:-?\X
.
au a j un s să fie Îngropate pina deasupra sod ul Ul (blsencde
S lobozia, " Di n t r-o 2Ji" etc.) era evidem necesară. De ase­
menea coborîrea n i ve l u l u i În i n teriorul i lllc i n tei unor an­
samb1uri monumentale ca mănăsti rea Cetăţu i a , unde s-au
scos astfel la i veală ancad ramentele şi pragu r i l e unor i m răr,i
sau desch i,deri , sau Hanul l u i Man uc, este pe ,dep l i n j us t i ficată
şi cerută de a ltfel şi d i n considerente funcţionale. Trebuie
remarcat că Î n Itoate <liceste cazuri ,c oborîrea n i ve l u l uiÎ tere­
n u l u i , efectuată după prealabile cercetări aI'h�ol ogice, � C0111-
portJalt n u m a i Înl ăturarea u �o � s�ratLIri . l11aSlry � . de l1l velare
moderne (sec. X I X -XX), fara f1scul d i struger I I u n o r m a te­
riÎ a l e arheol ogice grăi toare. Ohiar î n cazuri În care deca­
parea pămîntu l u i afectează n umai n i velări moderne, astfel
'încît prin efectua rea e i nu există riscul pierderii unor urme
arheologice cît de cît i m portante, nu . considerăn: că e � est�
neapărat necesară numaJi pel1'tru rea l I zarea unei rela t i ve ŞI
destul .de greu percep t i b i l e Înălţări a Il\nei d ă,d i r i sau a u n u i
z i d d e incintă.
N u <alI. fost a d use î n d i scuţie cazurile în care este vorba
d e degaj area unor r u i ne d e straJturile g roase de dărîmăturii
ş i m o l oz care le acoperă, degajare evident strict necesară .
Un alt obiectiv urmarI t prin săpătu ri l e a rheo l ogice b
monumemele care se restauroază, ,legat de a ltfel de coborîrea
n iv(d u l u i terenu l u i , este con sol i darea resturilor de constrU Cţi i
d ispărUlte sau marcarea trase u l ui acestora. P utem să d i stingem
Î n această p r ivinţă:
a) cazuri în oare sînt marcate elemente cl i spă rute ale unor
e d i f i'oii (biserica mănăst i r i i Tismana, b i serin C u rtea Veche
etc. ) ;
b) cazuri în care sînt m arca' e urmele unor edi filc i i afbte
a n terior pc locul cel ui acwal, uneori urmele unor lăca ş u r i
a nterioare b iserioilor ex istente (b i serica domnească d i n CUNel
de A rgeş, b .i serioa mănăstir i i P utna) şi în sfîrş i t ,
c ) cazuri Î n ,c are s e conso l i d ează sau se m anchează res­
t u r i ,ale unor construcţi i dispărute d i n tr-un ansamblu, cu d i fc­
nite sem n i f i ca ţ i i şi d i ferite datări, după o preal abi l ă coborîre
a n ivel u l u i teren u l u i . Dacă În p rimele oaz u r i m arcarea u r me­
lor vechi se impune pentru p unerea în valoa re a monumen­
t u l u i , fie obţi n i ndu-se întregi rea i magi n i i asupra î n făţişăni i
sale ori gin are sau a evo l u ţ i ei sale, fie scoţîndu-se în evi denţă
p l'a nul unor edi fi cii mai vechi , cu o deosebi tă valoa re i sto ri'c ă,
fn u l ti mul caz t reb u i e să ţinem sea m a de p arti c u l a r i tăţile
fiecărui obiectiv pentru la ne p utea pronunţa tn privinţa
oportunităţii degaj ă r i i şi marcări i , urmări tă ca scop î n sine.
Coborîrea n i v el u l u i teren u l u i în f ll t reaga i nc i nită ş i COIl ­
solidarea sau marca rea tuturor resturil or de constrUCţii d i s­
părute, În cazul restaurări i unor mari ansambl u r i monasti ce
a devenlÎt aproape o p rwctică curentă. Treb u i e tnsă făwtă o
d istincţie Î n t re cercetarea arheologică a vechi l or construcţ i i
d intr-o i n c i ntă, î n care p r i n trasarea unei reţele d e secţ i un i
s ă f i e cunoscute p l an ul ş i cronologia acestora, ş i degaj area
l o r i ntegra l ă . Consol i darea şi marcarea tuturor vech i l o r urme
d intr-o i ncintă prin coborîrea n ivel u l u i teren u l ui este moti­
vată prin i nvocarea principiilor restau răr i i şti i n ţ i fice. Ne p utem
Însă întreba ,dacă, d e p i ldă, o i n c i ntă a unei n� ănăsti r i fn
care, d upă restaurare, se pot vedea rest u ri cons o l i d ate a.le
u n o r z i d u r i s a u u rmele m arcate ale traseul ui u n o r clădiri d i n
care s e mai păstrau n u m a i fundaţ i i le, ,deci o i l1Jc intă în care
p r i n restaurare a fost creat de fapt un decor convenţi onal ,
avînd n u mai punctul ·d e p o rn i r·e în anum i t·e urme vec h i ,
72
http://patrimoniu.gov.ro
i n c i n t ă care a capatat o înfăţişare pe care Il-a 'a v � t � ? 11J: '�I­
odată, reprezintă, d i n punctul de vedere al re�t1ura'fiI'l ştHn­
ţi fice, o so l uţ ie ' mai bună decît păstrarea cadrul u i n a t ural
ex i stent, car'e poate ·corespunde m a i b i ne spi r it ul u i î n car�
.
a fo t conceput m o n umen t u l . Se poate oare 'conSidera ca
soluţia adopt<lită la Mo] ' dovi ţa, lllll de cerce t ă r i l e s-au l i m i tat
l a dega jarea r u i nelor casei egul1i eneşt i , i a r suprafaţa d i n
p artea de nord-est a i nc intei a fost lăsată acoperită c u i arbă
p u tÎnd u-se face oricîl1Jd săpături În v i i tor, este mai puţin
ş t i i n ţ i fică decît cea adoptaită la Dragomi r�:a s�u . SLI'ceviţa
u n e'e sînt marcate 'toate urmele de constrUC ţ I I , p m v ltorul pu­
tînd deosebi cu d i f i c u ltate resuu r i l e u no r rclăd i r i de evidentă
tnsell1llă tate de cele ale u nor ohi l i i de p a i an tă sau l e m n sau
de fundaţ i i l e ullor dă,ci i n i a căror conslt ruire s-a oprit p roba­
bil la n i ve l u l fundaţi i lor? C a să nu mai ne referim la mănăs­
t irea Humorului unde fără o legătură directă cu l ucră'ri de
restaurare, s-a porn i t l a masive decapări ş i l a o ridicare par­
ţ i a l ă a zidur i lor ,de incintă d i n sec. X V II p c v ech i l e fundaţii,
În locul unei p i toreşti Împrejrr; u i r i d e lemn care înco n j ura
curtea acoperită cu lia rbă din jurul b i seri c i i .
Trebuie ţ i n u t seama şi de ,di fi c u l tă ţ i l e c e apar Î n <Cazul
mai m u l tc r ruine suprapuse. M arcarea vechilor u rme este în
alc elaşi timp strîns legată de coborîrea ni vel u l u i IterenlLl l u i pe
care o I comportă.
Cercetarea vec h i l o r constru cţ i i pI1in săpa rea ,an u mitor sec­
ţ i u n i arheologice, i n s i sttnJd u-se b i neînţeles asupra acelor u rme
care p rezi n tă o m a i m a re Însemnătate, cu l ă sarea posi b i l i tăţii
unei revenini în v i i tor asupra lor, p OlClte c 1 ar i f ilCa destule pro­
b leme legalte de t recutul ansam b l u l u i mon umenta l , iar un
p la n dar Întocm i t 'poate l ă mur,i pe v i z i tator,i m a i b i ne .d ecît
unele urme de zid uri a căror sell1ni fLi caţie exactă poate scăpa
celor mai p u ţ i n i ni ţ i a ţ i .
Trebuie c ' e asemenea s ă ne gînd i m l a m a r i l e cheltuieli
genera te de astfel de l ucrăni ş i mai ales la fap t u l că ele
necesită i m ob i l izarea unor cel.1cetă tori pe lin t1ITIp extrem
de îndelungat. De aceea, în astfel de cazuri, u ti l i ta tea de­
gajării şi mancăr i i t u l uror ruinelor de construcţii dli ntr-un
ansamblu monumental trebu i e î nld el ung oumpăn i tă, d e m u l te
ori ea nef i i n d j usti ficată de Î nseiT.Ilătatea i storică sla u artiÎs,tică
a acestor urme.
Nu vom insi sta asupra aspeotu l u i contr i b u ţ i ei cefic etărilor
arheologice l a cu noaşterea evoluţiei d i feritelor faze d e C :1 I1-
stfucţie ale u n u i I:·. c n u m elll sau ansamblu monuilllental . Tre­
b u i e Însă remarcat că d atel e pe Icare le poate furniza cerce­
tarea arheologică, mai a l es În p r i v i n ţ a cronologiei absol ute
ş i a cronologiei relauive, trebuie neapărat l ega te c e in f orma­
ţ i i l e .celorl a l te categori i de i zvoare i s·torice ca şi de cel e rczul­
tate .d i n cercetarea p l a n u l u i şi stru c tu r i i mOl1umen t u l u i . Este
h ine ca în slw d ierca e vo l uţ i e i etapelor d e constflUlcţi e a le unui
monument să Se pornească tocma i de lla cercet a rea atentă a
el emeMelor afl ate l a su pra faţă în funCţie de care să se efec­
tueze sondajele arheologice.
I nt rebări l e pe care le a re de rezol vat Icercetarea mOI1U­
mentelor i storice sînt m u l t i p l e şi complexe, e te ,de alc eea ne­
cesară o r iguroasă cumpăn i re a obi e c t ivelor şi aspectelor de
accen tua t. Atenţia priori tară trebuie acordată problemelor
esen ţliale ale i storiei şi i storiei c u l w r i i acelor m on u mente a
căror cunoaştere p oate ,con t r i b u i cel m a i bine l a elUicidarea
l or. A urmări în p r i m u l rînd cercetarea exhaustivă a
unor obiecti ve şi Il U oercetarea demen relor care po't
l ăm u r i 'cele m a i i m portante aspecte i s to rice, poate fi conside­
r:: n ă o pOZJiţ i e nepotri v i tă . Acea ta cu atît mai m u llt cu dl,
ch i a r exhaust ivă, o cercetare m ăro- i n i d la u n ob iectiv î'n mod
i n erent d es t ul de red u s p oatie avea n umai un ca racte r l i m i tat.
O cercetare c r i d t d e amănunţită a unei inc;i n l e mănăstireşti
din sec. XVI sau X VI I , În a fa r,a p roblelT e l o r de i storie a
a r t e i p use de p ri ncipalele e d i f i c i i , nu ne va d uce de cele m ali
m u lr e ori m u l t mai departe de ounoaşterea s u xes i u n i i u nor
pa vaje de curte sau a p l a n u l u i unor Ich i lu i . Pen tru adevărata
p u nere î n . v aloare a u n u i m on ument, pentru inţelegerea sa,
pentru i n tegrarea a în med i u l în care a fo t creat, mai im­
portantă poate f i urmărirea cunoaşter i i aşeză r i i în c a re el
este situat sau a a l tor m O n'lllnenre cu oare ,i se pot găsi s i m i ­
l i t u d i n i . O t a b i l i re a unor p r i o r i tăţi î n cerceta re apare c a o
.
necesi tate ,de p r i m ordin, l a fel ca şi o v i zi u ne m a i Icupni n ză­
toare şi mai p rofundă ,asupra sarc i n i l o r cerlcetă ri i arheologice,
în care să se aibe î'n veder e n u o b i ec t i v e l i m i t a t e, ci p robleme
i mportante aIe i storieiÎ culturii.
 UNDE NE S I NT MONUMENTELE ?
------- 1 t . col . N I C U L A E N I C U I A E , cercetător
Monumentele i torice, amint i toare a unor fapte deosebi,te
de eroism ăvhşite ,d e armata romană pe dmpul1i l e de bătă­
lie, con s t i tu i e unul d i n m i j l oacele Îlm pOl1tante Jn munCia de
educare a maselor l argi şi in special a tineret u l u i , in spi ritul
ero i sm ului, al d ragostei faţă de patrie, al respec'l ul ui fa.ţă de
cei tcare s ...au jertfit pentru apărarea indepenc'enţei ş i suvera­
n i tăţii noastre naţionale : "Să mi r-tÎlăm niciodată că toate
cuceririle ele caTe ne bucurăm a zi att fost obţimt l e prin jertfa
celor mai brmi fii ai poporului nostru"'.
în deoursul timpului, c e i întorşi d i n băttă,l ie a u cinstit
memoria camal1azilor lor tc ăzuţi în facui l uptelor prin ridi­
carea de monumen te, obeliSicuri, p lăoi comemorative, fîndni
şi dumbrave ale eroilor, rm ausolee etc. Au existat chiar socie­
tăţi şi as ciaţ i i care au avut oa p reocupare m a joră culti varea
cultu l u i eroi lor prin rid�carea operelor rc omemorartive de
războj.
Prima o rganizaţie la n ivel naţional, d i n perioada i n ter­
b�l i că, s"'a consti tuitt la 1 2 septembrie 1 9 1 9, in baza legii
asupra re�i m u l u i mormin telor şi operelor comemorar irve de
război , sub denumi rea de societatea " M ol1l11in tele eroilor că­
zuţi în război " . Scopul acestei ocietă ţi era de a cinsti me­
moria ostaşilor căzuţi in campanml e d i n a n i i 1 9 1 6- 1 9 1 8 ,
prin construi rea Ide l11onumente2.
P usă sub auspiciile statu l u i şi alVinid în ,comi tetul de Icon­
ducere person a l ităţi remarcabile ale vieţi i politice a vreml l ,
societatea a desfăşurat o i n tensă activitate, reuşind să înfăp-
1 Nicolae Ceauşescu, Romania pe drltml/.I desăv!rşirii
socialiste, voI . 2, E d i tu ra politică, Bucureşti, 1 96 8 , pag. 4 73.
2 " Mo n i rorul Oficial " , nr. 1 2 3 din 1 9 sepuembrie 1 9 1 9 , p.
http://patrimoniu.gov.ro
şt i i n ţific ------
Fig. 1. Monumentul infanteriei, executat de Ion ]aJea 1n 1 936
t u iaSlcă opera rele ingrij ire a celor aproape 400 000 de mor­
m i n te de eroi răspîndite pe tot cuprinsul ţă r i i .
P e măsura trecer i i t impiu l u i şi a acumulări i de experienţă
s-au adoptat noi l egi men i te să organizeze şi mai bine acti­
vi tarea de cimltilfe a memoriei eroi l or .ne3Jmrltllui , pri n opere
,c omemomti ve de război. La 1 4 octombrie 1 9 26 ia fiinţă
"Asociaţ ia cultul patriei " 3, al cărui scop era ă c1ezvolte, pe
toate căile, spiritul patriotic "în toate straturile neaJmtlui
nostru" şi "ele a întreţine cît mai aprinsă şi cu multă juelecat ă
flacăna pa t riot ismului" 4, "să în Cţtrajeze iniţiativele particu­
lare ele a înfăptr-ti opere naţionale 5. "
La 3 1 mai 1 927 s-a promulg<lJt " Legea asupra regi m u l u i
morl11linrtelor tde război d i n Romania " . Odată c u promul ga­
rea aces!ei l e �.i s- � �chiJl�lbat} i denumirea soc i e� ă ţ i i " Mormin­
A
tele eromor cazuţl I n razbOI I n aceea de socIetatea " Cu ltul
eroilor" , al cărui rdirector a fo t genera] u1 Ion Mano1escu6•
î n statutul adop tat in 1 92 8 se arărta că sOicietatea �şi pro­
punea ca scop "propagaTea cultr,tlui eroisnntlui românesc, din
toat e timpttrile şi s�tb orice formă, în masele poporuhti prin
eliferite publicaţi/mi, tablo�tri, insigne, conferinţe etc., pentrz-t
întărirea şi elezvoltarea simţămimelo1' naţionale" 7.
î n Bucureşti se p recon iza con It rui rea u n u i edificiu come­
morati v de război �n care urma să se păstreze " Cartea de
alUr", tc upri nzÎn r d pe toţi cei căzuţi în primul război lI11ondiaJ.
Asem enea " cărţi de aur", trebuiau Întocmi te şi păstrate �n
toate capi talel e de j udeţ, de pla ă, în oraşe şi în fiecare
com u n ă .
3 Lămuriri aSltpra ,. Asociaţiei wl! /(, 1 palriei" , Bucureşt i , 1 927, pag. 7 .
4 I bidem , pag. 7 - 8 .
5 I b:'dem, pag. 1 0.
construcţiei 6 Biblioreca MuzcultLi m i l i t a r cen t ra l (În cont i n tlarc BMMC), fond
uhul eroi l or" , dosar n r. 4 3 1 , f. 1 2.
704 1 -7042. 7 tmund societăţ i i "Cl\l t u l croi l o r " , Bucureşt i , 1 92 8 . pag. 2 5 .
73

Fig. 2. MOnUIl1Cnl ltl croi lor din Regimenml 2 1 Infanterie (1916-1918).
Pentru soldaţii român i căzuţi în ua l 11atat e "CaI'tea de
aur" urma să fie ţinută l,a l egaţii l e sau ambasald ele române
La înfăptuirea <IIc e tei opere de i nteres naţional, o contri­
buţie de seamă a adus-o arn� ata. î n expunerea de mOlive la
legea d i n 2 7 i ulie 1 940 se făcea urmă loarea subli niere: "ca
un pios omagitt adl-ts caillarazilor căzNţi, armata a fost cea
F,ig. J. Monumenwl �'oilor gmiu.lu i ( 1 877- 1 878, 1 9 1 6-1 9 1 8).
http://patrimoniu.gov.ro
dintîi care a adl-ts tot prinosul sătt de 17l/mcă la înfăptuirea
înaltelor îndaLoriri" 8.
Legea sublinia totodată, ,contribuţia deo scbi t ă ad usă de
masele populare : " mt mai puţin însemnat ( { fosL ajl,tl orul
material de Care s-a bl-tcvtrat insLilţtţia din pa1'lea n:arelor
mase ale poporuhti, toţi căutînd a sprijini această operă de
rectmoşLinţă naţională şi suprem interes obşLesc" 9,
Document el e vremi i atestă ,că fiecare corr,ună, oraş S .1 U
judeţ lavea p revăzlllt în buget ul ău anual o anumită sumă
pentru l ucrări de:>tinate operelor comen� orative de război.
La aces te sume se aelwugau cele strînse Id in vînzarea t.:nor
cărţi. Pe Icontracoperta cărţii I uti G. Lungulescu i nti r u b lă :
Eroismul românesc în istoria omenirii, cri a : "se vinde în fo-
10Ht! strîngerii fondlotrilor necesare pentru 1'idicarea 1170mt­
mentelor de eroi" . O r gan u l care s-a în grti jit de folo s ire a Icen­
1
t ralizartă a tuturor fond urilor, �trîn e prin i n termed i u l u nor
organizaţii, sau din iniţia tivă particul ară, a fost Mare!e Stat
Major al a rmatei române.
Revista "Cultul eroilor noştri " , organ al societăţ i i ., Mor­
mintele eroi l or căzuţi În război " , Înfii nţată în luna a pril i e
1 920, îşi propunea şi ea ca scop să îngri jească de " mormi.n­
tele celor care şi-att dat viaţa ca ţara şi neaml1.1 lor să tră­
iască" şi să înalţe "monumente în aminl irea lor" 1J Re \' is t a
" Româl1lia eroică" care a l uat locul revistei "Cul t u l eroi lor
noştri " î lllCepîn d el in luna ianuarie 1 926 aNca în program ul
său, ca sarcină d e primă i mport anţă, să d ucă "mai departe
opera începţttă de sîrguitorii colaboratori ai 1'evistei C�dLttl
eroilor " 1 1.
Depăşită de multÎitudinea şi complcxi tatea problem ?,}or ce
�e i m p'uneau a fi rezol vate, după aproape 13 ani de eXistenţă,
socie tatea "Cultul eroilor" s-a desfii nţat ş i a rea părut nevoia
exi tenţei unei noi instituţi i l a ni vel naţional, cu caracter or­
ganizat şi permanent, care să cooI1doneze pazla, îngri jirea şi
cinstirea mormintelor şi să Icons1t ruiască noi opere comemo­
rative de război . 12
Toate mormintele şi operel e comemor�ti ve de războ� erau
consi derate ca monumen te publice şi ocroti tc prin lege. 1 3
L cge a din 27 i u l i e 1 940 preciza că "opera de îngrijire,
înfntmttseţ'are şi păstrare a morminLelor şi operelor COmemo­
rative are caracter perpeLuttm" . 14
Oine trece de-a lungul şi de-a latul ţării noa tre va vedea
aproape în fiecare sat, în fiecare com u nă şi oraş, sau Ic hiar
pe cîmp, troiţe, sta't ui, obeliscur i , p lăci comemorative, pietre
funerare, s�mplc îmgrămădiri ce bolovani mari ele pn atră pe'
care au fost Încrustate n umele cel or morţi, ridilcate în cinstea
.
eroilor neal11ului, căzuţi l a datorie pe cÎl11 pul ele Ol1oa re.
Majoritatea covhşÎitoare a aJoestor mon umente a u fost
ridicate Idupă p ril11ful război l110ndi'aL Peste 2 000 ,ele 1110nu­
meJ1lte, obeliscuri şi pietre funerare, cinste c l11e n� o r i a l u ptă­
'torilor noştri căzuţi în anii 1 9 1 6- 1 9 1 8 . 15
Multe din monumentele construitc în perioada ănterbelică
sînt i mple, l i psite de rafinal11enlt artistic, dar aşa Icum spune
unul ,d in scri itorii m i Litari contemporani "fiecare dill ele î n­
truchipează dărttirea celor care mt şi-att precupeţit nici sîn­
gele, nici viaţa" . 1 6
Vizidnelu-ne ţara, in pf1mavara anlului 1 969, Tage Erlan­
der, primul ministru al Suediei, spunea în cadrul con ferinţei
de presă, organizată în zi ula de 1 5 a p ni l i e, următoarele:
"e firesc ca toţi oamenii din Em"opa să fie îndatoraţi po­
pomlui român pentm atenţia acordată conservării şi prezen­
tării monumentelor istorice" Y Este într-adevăr o trăsătură
caracterustică a poporului român, gri j a ['aţă de monumentele
care <IIm inte c de zbuciul11ful a ces tui neam în l u p ta pen tru
B "Legea asupra mormintelor şi operelor comemoraLive de război",
2 7 iulie 1 940, p. J .
9 Ibidem.
1 0 " lutul eroilor nOŞ1.11i" , anul I , nr. 1 , aprilie 1 920, pag. 1 .
1 1 "Români,a eroică", anul V I I , nx. 1 , ianuarie 1 926, pag. 1 .
12 BMM , fond "Cultul eroilo.r", dosar nr. 43 1 , r 103.
13 Vezi proiectele, Jeg>ile şi deciziile m inisteriale . publicale în "Monri­
torul Ofâcial" , nr. 27/1 871 ; 1 89/1 8 8 1 ; 1 87/1 892; 1 1 5/1 907; 2 1 /1913;
82/ 1 9 1 9 ; 52/1930; 1 23/1936; 1 76/1 940.
1 4 Legea din 27 ,iulie 1 940 a "AşezămÎntului naţional pent ru cultul
eroi:l or", pag. 1 0.
15 Cf. Florian Tucă, In memoriam, Editura militară, Bucureşti, 1971,
pag. 8 .
16 Ibidem.
1 7 "ScÎmeia", anul XXXV]!I, nr. 8037 din aprilie 1 969, pag. 1 .
74
 pă�trarea fiintei sale naţionale, pcntru apararea pămin t u l ui
străbun.

La GO'vora-sat, există şi astazI graţie gri j i i organelor

l ocale - o troiţă di n lemn ridicată în Iy emoria celor wrc
au căzut eroic pe cîmpul de l uptă în campania din 1 9 1 6-
1 9 1 8 . Pentru am intirea aceloraşi eroi, se păstrează troiţa din
ciment de l a Căzăneşti de Vîlcea, ca şi troiţele de l a Tohanul
Vech i , Bran, Du,deşti eoc.
În oraşele Pi teşui , Rîmn�cu Vîlcea, Crai o va, Constanţa,
P loieşti, Iaşi, Bacău, Bot oşani etc. se manifestă o largă pre­
ocupare n u numai pentru îngri j i rea m01lJUl1l1en telor ex is·. en te,
dar şi penrtru refacerea Icelor distruse de 'vrerr.e şi construirea
altora noi . Comitetul m unicipal de paruid Piteşti a restaurat
"Stat uia independenţei" şi a reconstituit, după documentare�
dată ,de autorul acestor rîn duri, " PoaDta eroilor", monument
înohinat m emoriei celor 2 0 de ofiţeri şi 2 300 de mil itari în
t e rm cn din R egimentul 4 Argeş, dZ.IlLţi în l uptele ,d i n anii
1 9 1 6- 1 9 1 8 . 1 8
A m întîlnit undeva, în Munţii B ucegi , un grup ,de m i l i­
tari, cu mistnii şi bidinele, ICU şpaclu şi pensuJă, reparînd
interiorul unui modcst dar s uges l i v mausoleu, în care este
depus un sicriu ou oseminte ale vînărt ori lor de n-: unte Icăzuţi
ero.ic la datorie în vara şi toamna anului 1 91 6, şi am apre­
cia t gestul lor nobi,} , ostăşe c .
Din păcate însă n u pestc t o t � e v e d e aceeaşi preocupare,
din pa rtea t u turor organelor compe tente, de a păstra, d a'că
nu şi de a restaura, monLlJmel1'tele ce amintesc de şirul jertfe­
lor poporului român în decursul secol elor.
Unele mo n u rli en te aJll fost distruse c u totu l , pe l acul u nde
au fost n-a mai rămas nici o urmă care să amintească celor
din p rezent ş i din viitor ce operă de ană a fos t acolo şi ce
sim b oli z a ea. A l te l e au fost munti tc, rălI11înind din ele numai
sod ul, fără plăcile de bronz pe care au fost încrustatc numele
eroi lor sau c u inscripţiile ,ci untite şi Capitala noastră oferă
cxcmplul cel rr. a i frapant în acest sens .
Fig. 4. bcl isc u l dedicat " Primului avi ator căzu t" .
In fa ţa Academiei ce studiU social-poli tice " Ştefan Gheor­
ghiu " , aproape de in tra re, este ri,dicat un obel i sc r o r ma t Id in
socl u şi trei segmenţi . Pe primul [egment sînt săpa'te în piat ră
ouvinltele: "PrinlVtlui aviato r căzţtt", iar mai jos, pe soc l u,
inscripţi a "LocotenenLţelu,i aviator Caranda Gh eo rghe care la
spre Pi,aţa Victoriei , un impunător monument d i n bronz 1'o r­
naşt erea aviaţiei romane a bOLezat-o prin sî ngele SăI,t de erou.
20 hmie 1 9 1 2 " , Dar, Ice păcat că aceste cuvinte nu pot fi �nat d i � J J up�ători, p u.rtîml pc o 'targă un camarad � ăz u t
In l upta. Opera a . arUJştl lor I on Jalea şi Anur Verana, mo­
JlJumen t ul '�Ol� StJlllla LlI1 o l�agi u J2 e ca �c �orpul di � a.cric î !
citri,te de trecători ,decît cu foarte mare greutalte din cauza .
muşdh i u l u i depus în scurgerea timpu l u i . Obeliscull este neîn­ . A
v

aducea oflţefllor de rezerva, I 11 v aţat o f l ŞI profe O rI , m o rţ i

gri jit, ameninţl cu prăb uşirea, de jur-împrejur e te scri jel i t
c u obiecte ascuţitc, punînd pc el o serie d e n u m e ş i âniţiale.
La încheierea segmen tului doi cu trei se văd trei găuri mari .
Paate ICă acolo a fost fixată a placă elin bronz pe care era
incrustat chipul pr im u l u i ero u ,al avti aţiei m i l vtare româneşti . Fig. 5 . Obelisc dedicat "Eroilor căz.uţi pe cîmpul dt' onoare 1 877- 1 978 " .
P e strada Ştcf,an F ur t un ă l a nr. 1 25 - 1 27, vizacvi tde Spi­
tal ul M i l itar Central, in colţul din sdnga clădirii, cei intorşi
din războiul de ,i ndepenJdenţă alU i mofltal izat faptele de vite­
jie şi eroism ale IC<IJmarazi lor lor �ntr-un modest monument,
un obel isc zidit din bolovani mari de p i atră pe care au scris
cea mai firească ănscripţie : "Eroilor căzI,tţi pe cîmpl,t! de
onoare 1 877- 1878 " , Monumentul nu esr e îngri j i t, iar pe
timpul dt capacii sint în frunziţi nu poate fi văzut dc nimeni
din ,cauza castan il or, salcîmiJor etc. ,care sînt în faţta l u i .
I n faţa aceleiaşi clă.d iri, l a i ntrarea principală, ta f o t
cînd va un frumo mon u n�el1t, înfăţişînd un soldat pornind
1 0 at ac , avin cl în mîna stîngă dDapel ul regimel1'tului şi în
cea dreaptă puşca cu baionetă, simbolizînd vitejăa şi eroismul
saldaţilor Regimcnwlui 2 1 infanterie, în războiul din
1 9 1 6- 1 91 8 .
E r a un monument de o deasebită frum useţe artistică, :1 şa
cum se paate vedea elin fotograftÎa ,ce se mai păstrează în
arhive. El a fost ridi,cat prin contribuţii benevole ale asta­
şilar, subofiţerilor şi ofiţerilor înto rşi ,d in marea incleştare.
Acum, pe a'cel loc, a răma JlJumai sacl u l .
L a încep utul spaţi u l u i verde cuprins în tre Şaseaua K1se­
leff şi Bulevardul Aviatari l or, a fost ridic at in 1 930, cu faţa

18 Istoricul Regimenwltli Argeş m, 4, Piteşt i , 1 927, pag. 8 8 .

75

http://patrimoniu.gov.ro
tn războiul din 1 9 1 6- 1 9 1 8 , 19 î n prezent monumcntul nu
mai există. li putem admira fruI1,.useţea numai după foto­
grafia ce se mai păstrează Într��fl ,gPti d a,1 o raşului Bucureşti,
c,d iţie mai veche. { ce ştie despre opera sa. Mi-a mărturisit , ·u amărăciune că nu
La 20 IT ai 1 9 2 1 socienatea "Morrllintele eroilor căzuţi În
război " a ridicat, tn acecaşi piaţă, cu colaborarea arhi tectu­
lui Erncst DonnealUd, un cenotaf, ,ca simbol al cui :ului pen­
tru eroi2o. Dar nici acest modest monument nu mai există.
în luna septembrie 1 924, sculpto rul Teodor B urlcă a exe­
cutat Monumentul mcdicilor mili tari şi l-a aşezat În faţa
I nstitutului medico-mi l i t ar, pe strada cu acelaşi nume, l a
11f. 3 - 5 , unde s e găseşte şi lacum. Monumenoul reprezenta o
femeie aşezată pe un soclu Înalt simbolizînd patria recunos­
căItoare pentru faptele de vitejue ale fii lor săi. Pe cele patru
părţi ale monumentului au fost prinse plăJci din bronz ;- e
care crau crise numele profesorilor şi elevilor Institutului
medico-militar ,căzuţi eroic pe cîmpul de Luptă în anio
1 9 1 6- 1 9 1 8 . Dar p lăcile au fost smulse de pe sodu şi duse
cine ştie unlde. I nscri pţia de pe monum ent este ruptă În colţul
din ,dreapta jos2 1 . Dorinţa şi strădania actllalilor profesori şi
elevli ai I nsti tUltu lui de a restaura monumentul, aşa cum a
fost, rămÎnc un dez�deflat , căJci plă,c ile din bronz l1iU sîn t
de găsit .
Vulturul de pe soclul d e la înlt rctăierea şoselei B ucureşti­
Ploieşti cu şoseaua Buftea nu mai există. A rămas şi ai'c i, ca
şi în multe alte locuri, numaU soclul pe care sînt i ncizate de­
numirea local i tăţi lor el iberate de soldaţii d i n Băneasa în ani i
1 9 1 6- 1 9 1 8 şi numele celo r 49 d e croi morţi pentru neatîr­
narea şi propăşirea pat riei .
în anul 1 9 2 1 , lun grup Ide ofiţeri în frunte cu general u l
de Icorp Ide armată î n rezervă Gh. MărdăreSlcu, fost inspector
al infanteriei, a l uat iniţiativa să rid ice un monument al in­
fanteriei " care să simbolizeze jertfa şi eroismul de carc a dat
dovadă această arma, alături şi ta jultată de celelalte arme
urori " 22.
Monumen t ul a fost ridicat nu departe de unde începe şo­
seaua Kiseleff, p ri'vită de la Muzeul de istonie a Partidului
Comunist, a 1111şcaru revolruţionare şi democraltice din
RomiÎnila, acolo unde şoseaua se :lărgeşte, formînd o mică
piaţă cinculară, denumUtă şi "Rondul 1" . Auci, în axa unei
alei înguste care, traversînd grădina, leagă şoseaua Kiseleff
cu bulevardul Aviatorilor şi-au avut infaniteri ştii monumentul
armei lor23.
Cele 6 500 000 lei cît a costat l ucrarea au fost date de
ofiţeriU, subofiţerii şi soldaţii din infanterie, ,care alU donat
'timp de 1 5 ani lună de lună solida lor pe o zi. La 24 apri l ie
1 934 Începe construcţi a oare durează pînă În anUiI 1 9 36 cînd
monumentul a fost dezvelit24•
Operă a sculptorului Ion Jalea, el însuşi ofiţer de rezervă
rănit În război, monull1lentul reprezenta: grupul soldaţilor
porniţi la atac, grupu l ,celor Icare susţll neaJu atacul şi grupul
de comandă În j urul drapel ului şi ,aI ofiţerului.
Rea,l izatorii impunătoarei l ucrări de artă a u preconizat
ca "monumentul infanteriei să fie pentru zilele de azi precum
,şi pentnt vrem�trile viitoare , icoană şi pildă vie de împlini­
rea datoriei, de i�tbire de ţară ( . . .)" 25.
19 Grigore Ionescu, BuC/treşti. Ghid istoric şi artistic, Bucureşti, 1938,
pag. 306,
20 " Cultul eroilor noştri", anul II, nr. 1, ianuarie 1 9 2 1 , pag. 24.
2 1 Idem, anul V, IU. 7-8, octombrie 1 924, p ag. 1 1 .
22 IstoriCII I înfăptuirii monumen/lliui infanteriei 1921- 1936, Impri­
meria naţională, Bucureşti, 1 938, pag. 4.
23 Gnigore Ionescu, op. cit., p. 3 1 4 .
24 lstoriwl tnfăptuirii monumentului in/amerit:i 1921-1936, Imprimt'nÎa
naţională, Bucureşti, 1 938, pag. 3-4, 6, 1 2, 1 4.
25 Ibidem.
76
http://patrimoniu.gov.ro
Dar, ca şi celc despre care am vorbit mai Înai ntc, 11 1CI
acest mOl1Ju n:ent nu mai există.
A m stat d e vorbă cu sculptorul Ion Jalea şi l-am intrebat
şuie nimic. îşi aminteşte doar că p rin anul 1 939 sau 1 940 a
fost scos, dus pc cheiul Oîmboviţei u11lde ,a stat aruncat o
bucată de vreme, apoi nu mai ştie ce s-a făcut cu el. " Pro­
bab i l - spunea 1. Jalea - l-au topit pentnu că era făcut
dintr-un bronz foarte bun " .
Desigur că monumentul a fost topit, iar bronzului spe­
cial din care era 'constmit i s-Ia da't altă întrebuinţare . Estc
de daJtoria noastră să-I ref(lJ,: em. Ex istă un istoric al mOl1l1-
mentului, iar sculptorul trăieşte şi este în plină putere :de
mU11lca .
Există în Bucureşti u n 'monument de o rară frumuseţe şi de
o impecabilă exeCUţie arnistică, a cărui i storie este deo�ebit
de emoţionantă, cunoscut de noi sub denumi rea Ide "Staltuia
Leu " , dedicat eroi lor arrr. ei geni ului căzuţi în luptc în anii
1 877- 1 8 78, 1 9 1 2- 1 9 1 3 şi 1 9 1 6- 1 9 1 8 .
Monumentul reprezintă pe Icei cinci fraţi Robian din co­
muna Pleniţa, j udeţul Dol j : Gheorghe, Ion, I lie, Pet re şi Con­
stant i n , foşti luptători În R ăzboiul pentru i ndependenţă, în
campaniile din anii 1 9 1 6- 1 9 1 8 (mai puţin primul - Gheor­
�he - care la luptat numai în 1 9 1 6- 1 9 1 8 ).
Am 't recut a n i ,de z i l e prin faţa ace t u i monument şi am
citit ,d e repetate ori � nscripţia de pe el, am învăţat-o pe de
rost, nu numai pentru că era frumos alcătuită, Idar şi pentru
faptul că era Încăroată de conţinut, a,vînd " valoare de testa­
ment spiritual " 26: "Sp�meţi generaţiilor viit oare că noi am
făcut suprema jertfă pe cîmpurile de bătaie pentru înt regirea
neanlttlui" 27. Dar, tot ,ce-a fost substanţă docoti toare în
această fru moasă frază a fost şters. Cuvintele "pentnt între­
girea neamuhti" n u mai eXIsta. Se văd numai urmele şi în
ciuda timpului trecătorul le mai poate descifra.
"N�t există virt�tte mai mare, mai aleasă, şi mai salutară
la /1,n popor, decît odt ul eroilor săi. Aceşti eroi formează
istoria patriei în hmg�tl şir de generaţii. România, /Ilai m�tlt
ca oricare alte ţări datoreşte înfăptl1,irea şi existenţa ei sutelor
de mii şi milioanelor de eroi anonimi şi de inclividHalităţi
eroice" 28. Prin urmare grij a pentru a păstra monumentele
Închinate memoruei eroilor naţiunii noastre se impune ca o
necesitate obiectivă, reclal11lată de nevoia de a ne rClll10aşte şi
de a ne p reţui trecutul istoric, de a repune În valoare tot
ceea ce vicisitudinile vremii au d istrus.
Aminti rea înaintaşilor se păstrează nu numai prin docu­
mentele de aflhivă, pnin >Cărţile şi tratatele de istorie, prin
l ,ucrările de pictură şi m uzică, ci şi prin operele sculpturale,
p rin monumentele ce se înalţă de fiecare generaţie În memo­
ria geneflaţiei trecute. Aşadar să păstrăm monumentele isto­
rilce, să refalcem pe cele pe cale de a se Idistruge, să reconS'ti ­
tllli m p e cele d e j a distruse, pentru ,că e l e Înnobilează sufletul
generaţiilor. CăJci, aşa cum spunea Secretarul general al P ar­
tidului Comunist RomiÎn în cuvîntarea ţinută cu p rilejul Îm­
plinirii ll111 ei j umătăţi Ide veac de Ila marea epopee a Mără­
şeştilor, "ne plecăm cu veneraţie în faţa eroi/or natiunii, în
faţa celor care mt şi-au precupeţit viaţa pentru a asigura
liniştea şi progresul poporului român, care du P�tS, la timpul
lor, o piatră la temelia măreţuhti edifici�t pe care îl înăLţăm
astăzi pe meleag�trile României socialiste" 29.
26 Florian Tucă, op. ci!., p. 254.
27 Cf. Con9tantin C. Giurescu, Istoria Buwreştilor din cele mai vechi
timpuri ptnă în zilele noastre, Editura pentru literatllTa, BucureŞti , 1 966,
pag. 1 77.
28 " România eroică", anul IX, nr. 2/1928, pag. 7.
29 Nicolae Ceauşescu, Romania pe drumul desăvtrşirii construcţiei socia­
liste, voI . 2, Editura polirică, Bucureşti, 1 968, pag. 465-466.
 CRONICĂ, RECENZII

A XI l-a CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ A COMITETULUI " EIRENE"

Confcrinţele internaţionale a l e ComiLCw l u i comull lcan, . însoţite de diSCUţiile aferente vor \ inute d e L . Vidman (R.S. Cehoslovacă) ş i de
,.Eirene" de ÎncurajaJ'c il studiilor clasice în fi publicale nu pe te mult uimp În Actele 1 .. Petersen (R.D.G.), celelalte contribUţii revin
\ările social iste s e succed, Începînd d e la con­ Conferinţei, ne vom li mita aici doar l a cîteva cercetătorilor Ifomâni (În ordinea prezentăni,i) :
s t l t U I,rea aceslllia In 1 957. cu o rcmarcabilă scmnalări, care sa fie mai apropiate de profi­ A. Popa: Une nouve l l e inscription dediee a
frecvcnţă. Tării noastre i-'a reven it în două lul Buletinului Monumentelor Istorice şi de p,re­ Liber P,tter; D. M. Pippidn: La date du foedus
rînduri ci ns t ea de a găzdui ascmcnea con fe­ oc upănille oi,ti tO rilor săi. entre Rome et Gal I al.Îs ; R. Vulpe: Fabius POI11-
rin ţc, mai Întîi l a E F o r ie, În 1 960, iar recent reianus, gouvemeur de la Mesie J n ferieurc;

..
Aproape j umătatle din numărul tOtal al
la Cluj, unde În primelc zile ale lunii octom­ comunicărilor au vizat probleme de I ingvislică L Pi o: P. Furius Saturninus, U@3t de la Dacie
brie 1 972 au avut loc lucră ile celei de-a şi de ist Orie literara, distribuindu-se În mod , upcrieu rc ; A. Aricescu : Un nouveau document
X I I -a Conferinţe. Organizarca acesteia s-a da­ �proximal.iv egal În aceSlC două seCţii. AIătuni epigraphiquc des A u fădii au Bas-Danube; M.

le. '
tOrat unui comitet prezidat de regretatul acad. de con tribuţ i i l e participan\ilor Str:1Inl, acelea Muntean u : Observations sur les amhroponymes
a!e cercetătorilor români, variate ca subiecte, des Besses des vill ages de la Scy t h ie Mineure;
Daicoviciu avînd ca vicepreşedinţi pe acad.
au suscitat în repet aLe rÎndttri un interes deo­ A. Rădulesc u : Amphores il inscriptions de l'cdi­
AI. G ra ur şi pe p rof. D.M. Pippidi, ca secretar ftice a mos:!'ique de Con�tanza ; E. Doruţiu-
sebi,t şi elogii marcate. Aprecieri similare se
pe prof. 1. Fischer, i ar ca preşedinte, respectiv pot face pen tru comunicările, mai puţine la 13oil;\: Die Zerslorung Histria im Lichte der
secretar al omitetului local din Cluj pc prof. n umăr, p rezenta.te Î n eCţia de Istorie a filo­ Epigraphik und der neueren HistOria-Augusta­
N. Lascu şi pe D . Protase; s-a adăugat asis­ zofici, a şuiin\:elor şi a religiei, cît şi l a Coloc­ Forschung; A. Ştefan: Le debut de la domina­
ten,a u n u i grup de tincri şi neobosiţi secretari: viul de micenologie, şi dintre oare menţionăm \ ion romaine dans le Pont Gauche: date et
I�. Poghirc, G . MÎrza, M. Vornicu, N. Gudea. c i rconstMces; T. 1 . Russu: Zu den Statthaltern

a
numai pe cele ce au tratat probleme legate
Rezultat ul a fost o conferinţă importantă der Provinz Raet ien ; N. Gostar: Les t i tres
de istoria ţănii noastre: S. Sanie: La ,reli@ion
care a Întrunit specia]jşti de prestigiu - pc cgyptienne en Daci<.> şi I. Ionescu : Le pro­ " D acicus M'a x imus" et " C rpi'c us Maximus " .
unii di nu-e aceşt ia ca invitaţi de onoare - rn sfîr.5 it , cele cÎreV1a comunicări d e a!rheologie:
bleme des gemmes gnostiques decouvertes sur
atît din ţările social iste, cît şi din Anglia, Aus­ D. Prota e (R. S. Romârui a ) : Le pro­
le territoire de la Roumanie.
t r ia, Belgia, EI veţia, Franp, Greoia, l talua, hl cl1le de l a colonisation des Daces libres et
Pondcrea istor ici şi în special r.'l arheolo­
Olanda R. F. Germania, S.U.A. In conse­ des arpes en Dacic romaine; S. Dolinesou­
giei a fost destul de m ică În ansamblul Con­
cinţă, numărul comunicărilor a fost remarca­ Ferche (R. S. Român ia) : EJIements romains pen­
fcrinţei, particciparea oaspcţi lor fiind mai re­
bil, depăşind ci fra de o sută, şi impunînd des­ dant les III-IV-c siccles SUIf le territoire de
strînsă În aceste secţ ii, care au fost susţ inut e

,
făşurarea lucrări lor În mai multe seCţii paralele: la Valachie; O. Pel ikan (R. S. Cehoslovacă):
În marc măsură d e contribuţiile româncşt i . Co­
Lingvistică, ]storn'C literară, I st o r ic, Is' o r i a fi­ Eine neue romische Station bei TrnaV1a (fir­
mun idr i le prezentate la secţia de Istorie au
lozofiei, a şti inţelo.r şi a r d ig i ci , Arheolo@ic, nau); .J. Winklcif, G. Păiuş (R. S. România):
fost: R. chottlaender (R.D.G. ) : Tacitus als
Latină medicvală şi s�lpravieţuirea antichită ţ i i . Der dakisch-rom.ische uicus von Cicău; M. M.
We?;bereiler des Wiederaufstiegs; ]. Harmatta
S-a adăugat o seCţie dc epigrafie, concepută de Koby l i n a (UR.S.S.): Varvarizacii greccskih li­
(R. P. Ungaria): Der ostliche Hintergrund
la Început - şi realizată cu mult p rofit - ca pov terakot v Severn m Pricernomorje; N. T.
des rămisch-parthiischen K rieges unter Marcus
un Seminar epigrafic, ale carui l ucrari au fost Sokol'skj (U.R.S.S . . ) : Novye flaskopki v Ke­
A u rrl ius; H. DancoviCii u (R. S. Ro-
('on duse de prof. H. G. Pflaum (Franţa). Nu s-a pah ; 1. D. Marcenko (U.R.S.S.): Nekoronije
mânia): Dion Gass·ius I et Sarmizegeousa;
neglijat nioi hotărîrea l u ată la Brno, În 1 966, itogD izucenija Panru'capeia VI-V vv. do n.e.
R. Gii nther (R.D.G.) : Stadt und Dorf 1111
ca l a fiecare Conferinţă "Eirene" să ruibă loc şi U t i l iua'lca ştiinţ i fică di.reclă a lucrarilor
romischen Rheinlruld Im 2/3 ]ahrhundert;
un Colocviu de m icenolo@ik:.
M. ]acotă: (R.S. România) : TradJition et pro­ Conferinţei a fost dublată, Ca de obicei, de
1 n afara acestOr seCţii s-au p.rezentat cîteva gres dans les rdations sooiales au Il-e siecle; st arornicirea de relaţii directe Între specialişti,
comunicări În şedinţe plen<llre la deschiderea Gh. Ciulei (R.S. România) : La mancipation dans Într-o atmosferă de depl ina colaborare, cît. şi
5i la Închidcrea Con ferinţei: P. Oliva (R. S. Ce­ de descinderea şi profitul pe care le-au procu­
le tnipryques de Transilva1llÎ e ; L. Huchthausen
hoslovacă): Solon in der Darstel lung der Ko­ rat concerml Orchestrei Fiiarm01llÎ c e din Cluj
(R.D.G.): Frauen als Kor,respondentlÎnen der ka>iser­
modie; S. L. Utcenko (U.R . . S.): Politiceskie şi excursia la Ulpia Traăana, oferite de comi­
hichcn K.1nzl e i ; D. B. Şo1ov (U.R.S.S.): Etniceski<.>
tendencii traktata Cicerona De officiis; ]. Straub
i
tetul de organiza.re. Cu a,ceeaşi ospitalitGte, par­
soci al no-ekonol11iceskie proccssy v Severnom
(R.F.G.) : Imperium, pax, libCf1as. Roms univer­ t icipanţilor străi1llÎ li s-a creat posibilitatea unor
Pricernomorje vo II veke n. e . ; Th. Sarikakis
saIer Herrschaftsanspruch im Geschichtsbild des excursii supli mentare, la sfîrşitul Con,ferinţei,
(Grecia): L a creation de la province procura­
Tac itus; ]. Ernst (Franţa) : Problcmes hibljogra­ la (ct:lţile dacice din Munţii Orăştiei şi b
torienne d'Epire ; Gh. Papuc (R.s. Romârui a):
phiques dans le domaine de l'antiquite greco­ mOl,năstinlÎle din Moldova.
NouveJles don m!es concernant la constfuction
latine; J. Knobloch (R.F.G.): Lateinische Wort­ r n şedinţa festivă de închidere, ştafeta or­
forschung und indo-germanische Etymologie; de la cite de Tropaeum Traiani; A. Popescu
ganizării acestor Întîlillliri - devenite uadiţio­
1. Borzsak (R. P. Ungară) : Ist Tacitus ein latei­ (R.S . Român ia): La Dacie et l'enigme de Gaius.
nale - ale clasioiştilor din ţările socialiste a
nischer Manierist? întrucît comunicările p rezentate în cadml Se­
fost trecUla colegilor din R. S. F. Jugos1avia,
Lista completa a comul]icărilor prezentate minarui lii epig.rafic au tratlat în cea mai mare
proxima conferinţă "Eirene" urmînd sa aibă
În secţii ar fi foarte interesanta şi variata, dar parte .probl'eme leg3ite de istoria veche a Ro­
Joc la DubroV1nic.
şi foarte lungă. Din acest ultim motiv, şi avînd mâniei le cităm în cOnLinuare. Cu excepţia celor
in vedere şi faptul că textele .integrale ale acestor două comunicări despre A . Didius Gallus, sus- ALEXANDRA ŞTEFAN

77

http://patrimoniu.gov.ro
CE A DE-A VII-a ADUNARE G ENERALĂ A CENTRULUI INT ERNAŢI ONAL D t-:
STUDII PENTRU CONSERVAREA ŞI R ESTAURAREA BUNURILOR CULTURALE
Tn 2Ji lele d c 9 - 1 2 appil,ie 1 973, palatul vor fi continuate activităţile regionale ( Î n Ame­ p u b l icar e a cu regul aritate a rczultateJor cer­
B rasc h i din Roma a găzd u i t lucrările celei rica Latina, de exemplu) şi misiun i le de ex­ cetarilor arheologice. 1
de-a 7-a Adun ă r i generale a Centrulu i-Roma, perţi I G şanuierele pi.lot (inclusiv În \ <IIr a noastră O .a treia rezol U ţ i e recomandă lumitarea sll­
instituţie special izată de pe lîngă U N ESCO, unde, dupa cum se ştie funcţionează şantierul păt uri lor arheolo !;' ice La posibi l i tăţi!e re<lli e de
organ izată ca bază 'inremaţională de stud i i pi Jo.t de l a Humor). stud i u , de conservare şi de pub l i c a r e, rreco­
pentru conservarea şi restau rarea bunuri lor S- a pro c e da t apoi la a l e ge rea noului con­ mandă l imi t area anastilozclor şi eViitarea o r i­
culturalc. Ca prinoipale p u ncte I!a ordinea d� Si1i�1 de conducere al Cent wlui I me rn aţ i on a l căre,i ,reconsuitui ri, de asemenea recomandă .I u a­
;z,i f ig ulI: a u : exam inar<la şi aprobarea ra por t uLu i de Restaurare-Romla d i n componenţa căruia fac rea de măsmi pen t ru conservarea //1 silit a
moral al v(.'Chiului consi l iu , alegerea · nouJui parte reprezCIlllanţi a 1 8 ţ ar i : Angl i a Austria, monunwnLelor.
consiliu de conducere, ado ptarea unor docu­ i p ru , Franţ.a, R . f. G e rma n ia , I ndia, I ta l ia, Tn mod special se 'atrage aten ţ i a d t r eb u i e
mente progl·am. La lucrările ad u năr,: i au par­ Japonia, Liban, Mex,ic, Olanda, Pak istan , Po­ combătlItă energJic ide ea că p a t �im o n i u l c u l t ural
ticipat delegaţi d in 36 ţări (in c l u siv Ro­ lonia, România, (respectiv, semnatarul acestor ar pu tea cOI1.� t ioui o frînă pentru dezvoltarea
m â n ia), de asemen<la reprezentanţii mai muJtor rînduri), Statele Unite ale Americii, Spania, so c iet ăţ i lor pentru că, dimpotifivă, el este un
organisme şi instituţ i i i n teresate (UNESCO, Suedi'a, Turoia. Pe specialităţi, c o mp o2li ţi a noul u i factor care concură la progresul umanităţii
I COM, I TITUTO CENTRALE DE! . consi1iu este următoarea: 4 arheologi, 2 arhi­ atît pe plan s pir i t u a l , cît şi social.
RESTAU R O-ROMA, IN STITUT ROYAL teCţ i , 9 is tor i e>i de arta, 3 chim işl i . 1n legătură cu rol ul patni mon,i u,]uri c u l t u ral
DU PATRIMOINE ARTISTIQUE-B RU XEL­ C a drilJ' cc tor a J cen t n d t l<i ,3 fost , reconfLrmat ca factor de r e a i p rocă cunoaştere a naţiunilor
IJES cu:. . ) prof. Paul PhiLirppor. 'e rec oma n dă ţărilor membre să publice În mal
Din progra m u l adoptat de Adun area Ge­ In vederea i ntensificării e J"or<tur i l.or pen t ru l11 u l ! e lrimbi l u c rar. i le p r iv i t o ar e l,a a c est d0-
norală a t rage În pr imu l rînd atenţ ia reorga­ o mai eficientă supraveghere, conservare, re­ menltl.
n izarea centrului Într-un nou local - fostul st<llu rare şi punere În valoare a bunurilor cul­
spătal San Michcle pus d e guver n u l ,i,tal iran la l lIrale ce f a c parte di n mKl�·c1e patr i m on i u al I Textul i n tegral : 11 acestei rczo l u � i i e s e c u r m ă -
mediteraneană Olili m u l t de 5011/11 d i n săpăturile ar �
roru l : " A d u n a rea G e n e r a l ă , considerînd că În rcgiune:t
dispoz;iţia Insuilllllllui Cenrtral de Restaurare şi umanităţi i, Adunarea Generală a adoptat mai
a Centr u l u i-Roma. Se a<rC În vedere amplu fi­ l11 u l te rezo l u ţ i i cu oa<r acter de declaraţ ie-pro­ hculcgicc rcaliziltC În ultima j u m ătiltc dc secol :
w

rămas n e p u b l i cate, considerînd că în cea m a i milre

carea şi mai buna dotare a laboratoar('Jor, gr a m . O prIma rezo l u ţi e recomand.î ţarilor parte a cazurilor rcsponsab i l i i ş t i i n t i fici 3�1 ş i de�cdal.
membre să urmă rească cu perseverenţă forma­ considerînd că o cercetare nepubl icată reprezintă
dezvo l tarea bibl ioteoi i şi a bazei de dOClimen­
o cont r i b u t i e ncg:u i vil pentru arheologic pentru c5.
Lare, intensificarea lacri�i tăţi i Î n domeniul fo'lO­ rQa ş i Î n m u l ţ i rea cadrelor de restaurartoru spe­ i n fo r m a t i i preţioase s î n t a s t fe l pierdutc pentru tO[�

fo!/t pr evăz ute p o s i b. i l i tă ţ i

dl'r1l1na, ca �ărilc membre să ia măsuri
1 " a i n [CT:t,i cc
recomandă
gram e t ui ci . In acelaşi uimp, au oi�lurz aIi, earora sa li se a sig ure de ordin l eg i s l : u i v . mergînd pînă.
mall mul te ou rSllri de speciarlrizare În dom e­ corespunzătoare de i n formare şi u·ecicl are ştuin­ c()ntinuarea unor săp: l r u r i , cladi nubl icarea rczldt:l �
(' L d o r nu !'c f:lcC îl1lr�lIn t i m p rezonabil",
niul con servă ri i ş i rest a u ra nl , cu p recădere ţ i fică ( l a m i n i m um ci n,ci · ani). O a:l tă rezolu\ie
p�ntru arhiteqi şi pictori I11 tu'aLişt i, tOtodată recomandă ţăt'lilor membre să i:. măsuni pentru V A S I LE D R Ă G UT

REPERTO RIUL INTERNAŢIONAL A L MEDIEVIŞTILOR

De curînd a apărllt, din iniţiativa şi s u b Gi urescu, Samu i l Goldenberg, Eugenia Grecc<1!lu, re a scă mo me n l l l i cî nd va fi pregăt ită ediţia
Îngriji rea Cent r u l ui de Studii S u p e r i o ar e a Gustav Giindisch, A u rora I l ieş, Octavian I l iescu, a I V-a a rep e rror i u l u i de l a Poiuiers şi să asi­
Civ�li2laţiei Medievale - Poi<tiors, cel de-al V l adimir l l iescu, Traian Ionescu-Nişcov, J�ko gure o cît m ai fidel ă i l ustra:re a act ivităţii me­
treilea Reperto riu internaţional al medievi,�tjlorl. Zsigmond, onstantjn Mînecă. Radu Manolescu, dievijuilor .ro mâ n i .
Realizată sub redaCţia l u i Edmond Renc Labande M i rc e a M a t ei, Gh eo rghe Mihăilă, Damaschin In această ordine de idei, ne gîndim că
şi a Bernadetlei Leplanr, această amplă l u c naJ·c Miec, Ion ! N estor, Ştc<fan Olteanu, Fran­ n-ar fi lipsit de int eres un reperlo: i u gene r a l
îşi propune să ofere o imagine cît mai convin­ cisc PaIJ, Şerban P<apacoslea. Ştefan Pascu, al medie�işt i lor români din secolele X I X �i X X ,
gatoare asupra cercetarilor publ icate de l11edie­ R adu Popa, Mihaela Şchiopu, Const:ant in Şerban, lucrare care ar putea f i realizala d e J nsni t u l l l i
viştii de diferite special,itaţi, În anii 1 964 - 1 969. Dan Simonescu, Eugen Stănescu, VitaJie Stanică, de istorie " N icolae l a rga" , şi care ar fi În
Practic sînt p r eze nt aţi 4.803 a ut o r i - din Ştefan Şt efănescu, N1colac Stoicescu, R ăzvan măsură să ofe :'c o i m a gin e cu adevărat conclu­
Europa şi din America În prin1ll1 rÎnd2 - fie­ TheodoresClL, orin Ulea, Ve:'onica Vasilescu, den l ă asupra dczvoltăflhi cerce: ă r i l o r autohtone
care pe baza unoi fişe care conţine cîteva indi­ V irgil VăIă5ianu, Emil VJ1abie, Eugenia 7. a h a r ia , p r i v; n d evul mediu românesc ş i european.
caţ ii p r i vi n d special ilal cru, t it l urile şi funqia, o D an Z a m fi r escu .
enumerare selec t i vii3 a l ucrărilor pu b l ica te În Paţă de e d i ţ i a anl erioară a re p ert o r i u l u i ,
1 Tit lul exact al l ucrarii este: Edmond
int erval u l de ti mp aminui�, de ,asemenea sumare Î n care şt i i n ţ a mecLiJevistid românească era re­ Ren": Labande et Bernadette J.eplant, Reper/ oire
preci7.ări asupra l ucr ăril o,r În pregăDire. Est e de ",rezenvirtă doaa: pfin cîteva nume, actuala se­ international des medievistes, Unriversire de Poi­
la sine Înţeles că un asemenea repertoriu repre­ leqie de 50 de ce r c e t:l'to r i con suittuie un neîn­ Liers. entrc d'Et:udes SuperiClLrcs de Civil isation
Medievale, Po:uiers, 1 97 1 . 8 5 7 + 68 pp.
zintă un ex eJcnt i nstrument de luenr pentru o doie l n i c şi Îmbucu.r�tor pr og res.
2 DebutÎnd ca lin r e p e rto ri u al medieviştilor
rapidă informare asupra numeroaselo� corcetări Vom remarca, t o tuşi, că n ici de data aceasta europeni (Th. d ' A l vcrny, P . Glor i e n ş.a. Reper­
consacrate evului mediu, epocă asupra căreia repertoriul nu cu p r i n de pe toţi medievişrii ro­ lOire des medievistes d' Eltrope. P a ois , 1 95 3 ,
se Îndreapta atenţia u n u i tot mai mare număr mân i , p ri n t re absenţi al1Îndu-se - În mod re­ 98 pp. ; T h . d ' A l verny, E . R. I .abande,
Y. T.Jabande-Mai l fert, Repertoire des me­
dievistes ettropeens, Poit,iers, 1 960. 271 po.).
de specialişt i . Calitatea de instrument de l ucru gretabil - şi speciarli5ti de recunoscuta autori­
e st e asigurată şi de cele patru indcxlLl'i auxili al'� : Ua t e .
b ediţia din 1 96 5 s-a Încercat o cuprindere
index al 10 c ai ităţi l or de .reşedrin ţă, lindex al Fără a ne prop r l ne Î'11locmirea unci l iste uni vc r 'i a I ă , fapt exprimaL şi pr;n creş t e re a ma­
�pecializărilor şi al domeniilor de interes, ,index in tegrale a p r i n cip al elor lacune pe care le pre-
s i v:;' a n U I11ăr ul ui de paJ!,ini (P. Cal lais,
1 1 . P l r : m a i l , Y. F. Rion, Repertoire illl' ematio­
de r evi st e şi coleqii, index al medieviştilor de­ 7.im ă din acest punct de vedere rep ert or i u l În Ilal des medievistes, Po,itiers, 1 9 6 5 . 7 1 3 pp.).
cedaţi dupa 1 964' (cu indirarea n ec ro l o a gelor). diSCUţie, vom am inl i de M i h a.i Berza, Ştefan La actu ala ediţie, c u pri n d e rea a fost substan­
Imbllcurăro r pen t. r u s, l u j, Ît orii sttldi i l o r de Gheorghe Ş te fa n , Ion Radu Mircea., Em i l
B a l ş, ţ i a l Îmhunătăţită, dar, aşa cum se precizează
şi În i n troducere, reprezentarea medievişti l o r
mcdicvistica din ţam n astl·a este fap t u l că Lăzărescu, Teodora V o inesc u , Maria-Ana Musi­
d i n A s i a şi din A frica este Încă s l abă.
rcpenoriul publ icat de centnd din Poitiers c u­ ce cu, F l or ent i n a Dum iu·escu, Dumitru Năst ase, 3 Nu au fost ri'nd u se În bibliografi ile de
p r inde 50 fişe de cercetători român i : Damian Corina N,icolescu, Cornel ia Pill:a,t , Alexandru autor l uc ră r i l e sub panru pagini.
Bogdan, V irgil Cândea, Pavel Chihaia, I on Efremov4, cărora li se cLatort'lază mai l11ulte 4 Ţinînd seama de sp eci fi cu l "Bulet inului
Monumentelor ISlOrice", n u am făeur referiri
Chiţimia, Radu Ciocan, Nicolae Constanti nescu, importante studii şi M'uicol� publ1fcat e Î n 111 -
decît l a cercei ăronii patrimoniuJuu monumental
Gheorghe Cronţ, Mihail Dan, Pet re Diacon u, .rcrvalul de timp 1 96 4 - 1 969. şi ar>uistic, fără să / ,oons:derăm aici lacunel�
Corneliu Dima-Drăgan, Lucia Dlacon.Îţa, Maria ConsemnÎnd rucest,e I�cune, credem că este ea'!"e p rivesc alt� domenLi d� activitate ( l ite­
rat u ră, mU7Jicologie etc.).
Dogaru, Vasile Drăguţ, Zoc DUl11itrescu-Buşu­ de datoria instil lltelor Academiei care au sec­
lenga, Alexandru D u \ u , C. C. Giurescu, Di n u tOare speciale de cercetări m�d'ievale să u rmă- V . D.

78

http://patrimoniu.gov.ro
 " ZEITSCHRIFT FOR SCHWEIZERISCHE ARCHAOLOGIE UND
KUNSTGESCHICHTE", 8and 29, 1 972, Doppelheft 2/3
Volumul 29, I c aiete le 2 şi .3 ale �'evis,tei arhitect-unlii de lemn elvqiene Îln conslir uCţia George Eclmlind Street el la Suisse e te sttLdi�u �
elveţiene de arh e ologie şi istoria artei, este biser ici l or engleze. Sl1Jd�ul a l daillea, Hanspet er lui Georg Germann care pre7.Jlnta aClJIvltatea
dedicat relaţiilor din! re arhutecmra engl eză şi Rebsamen - EngHsehes in der Ziirieher Nclt­ de proiectare sau compl et 3!re a bisericilor an­
cea c1veţ iană în secol ul al XIX-lea. Mănun­ m iil7.l terki rche unei weiteren Baulm Leonnarel gl ic a n i lor În E l veţ i a a ace� mi' arhitect. Sînt
chiul de stud ii cuprin se În vol,um oglindeşte Zwgheers , evidenţ i az ă on flenţcle engl eze ln prezentate proiClCwl pentru biser ica engleza din
legătur il e strînse în difer i te domm;i ale ar­ arhitectura l u i Leonn a rd Zeugheer, prezente mai Lausamle di'n 1 8 7 5 , bisericile de l a Meir.re.n şi
:hi,tccrurii civile şi rel iglioase Între cele două a,les la bi scl1ica N eumi.inst,cr din Ziir.ich, con­ Vevey din 1 8 80, rla oare pr i n c ipi il e lui En­
ţări. stmid Î n lil"c 1 8 36-1 8 39. Cl ădi re a clasicista aJ"c p;lish Decorated Style au fost Îmbi n ate cu
Pnimul studiu, Andre Me)'er - E nglisch e turnul di n faţada încoron a t de o lanternă oc­ t r,adiţiil c arhi,teclllrui de lemn, p u tînd fi clasi­
Kirchen ill eler S chw eiz p'rezi nta cel e m""l ' togo n ală care se r e găseşte În a rh i tectur a ecle­ fjeate di n �lIlct de vedere engl ez cu biseI1iolll e
im po f'tan te bi�euioi' engleze constru ite În a �ast ieă en{;lleza după Christo pher Wren, În de lemn coJon ia le, din punct de vedere ame­
doua j uma,uate a seco l u l uli 'al X I X-lea În El­ speClua,! în j und anului 1 8 20. Legă,tu r i mai ncan cu primele excmple ale lui Shi,ngl e
veţia, ,ridicînd problema raportului Între vra­ strînse le Întîlnim l a arhiteCţii I-Ienry Will iam Style, şi d i n punct de vodere el Veţian cu o
d iţ i i le mari i arhiuecturi gotioe ,engleze şi t r,adi­ I nwood (St. Pancras, Upper Wobu:fn Place, ad a pti1Jre con �ti enta a tradi\:ii l o r arhitecturii
ţia e 1 veţ i ană În arh itec tu r a . în construCţia London ) , franois BedfOlrd, Charles-Ferdinand locale.
acestora s-'a p l ecat în p rim u l rînd de 1a respec­ Po rden şi Wil l i'am Bern<lloo CWalfk, La cladirile Ultimul �rudiu este dedi'Cat a;rh itect ul u i A l e­
tarea pri noipi iloT en g\leze, desig u r cu i,nfluenţe c l uburilor l ondoncze (Travel lers 1. 8 29- 1 8 3 2 , x ander Koch (Othmar Birkner, Alexander Koch)
ale arhitcomrii de l emn el veţien e . Cea mali Reform Club 1 8 3 7 - 1 840). arhitect din ZiilTIch oare 'a acr-ivat În u l tim a
veche btis e rid engl ez ă În El veţi a , J/oly T rÎnily
,

P'rin in tClrmedi url lui Zeu gheer infl u en ţ a en­ papte a v i eţii la Lond ra, unde a fond at adă­
C hlirc h ill Geneva ( 1 8 5 1 - 1 8 5 3 ), şi St. Mark's gleză la 'lLu'mLrri l e f aţadelor a reapămt la bti ­ turi de Charles William, English Architectttre
Church in Lltceme ( 1 898 - 1. 899) sînt ccle mai senicile COl1stll"ll,l,te de Karl Moser (Zeirich­ Acaelemy and A nnu al Arehiteclllrai Review
oa<raoter,istice În această p r ivin ţă . El e d ispu n FLuntern) şi AIl fred Friedruch Blulltschli care ( 1 8 8 9). Plecînd de la o arh itect ură pompoasă
de SbPuctllri asimetrice, acoper,işurj desch ise În au studiat biserioa Neumi.inster În p r imi i anu i n fluenţată de stil. ull eclectic, Al exa,nder Koch
interior, tend inţa de complicare a pl a n u l u i, a i secolului nostru. In continuare, Martin devine un pionuer În doua dome n i i : construc­
� nl form pr i nc ip i,il o r got icu l u i englez. Frah l ieh În �1iudillJl sau, Goufriecl Semper ţ i a de şcoli şi cea de locu in ţe. P�'ima se a­
1n contrast cu biserioile orăşeneşti, bisericile ( 1 8 03-1 879) Projekt Z/t einem Palast in r acteruzează prin spaţ iil e l a rgi ,destinate fe­
j:!ng lczc silliate pe vă le a,]Fân.c din. V a l ,�is, Whicehall, London, prezin tă proiectul acestui re s t �'cJ or p�rl11 i ţÎnd o optima ilum inare şi
ae nis �r e a Încăperilor, astfel că pe la 1 876 se
O bor ,l an du l Bernei şi c a Mo n u l Grisons relev:1 ar hitect pentru un pal at în districtul guver­
�de r enţă mai mică d in P l I l1C'lUJ de vedere al n ament al WhitehaJl , În Lond lla , În ambi anţa
o vorbea de un "prU'Ilcipiu igien ic" În Înălţare a
formelor medievaJe. I-Ioly Tril/ity Church in 111Jar,lor c1 ăd,q'i guvernament a l e I;larcate de
cl ădi,rilor de şcoala. In domeniu.! construq.Jel
crcaţii ale unor cminenţi arhiteCţi ba-,iltan ici
p rine>ip iu l
Pontrcsil7a consuuira În 1 892 de R ich ard Pop­ de locuunţe Koch pune confornuui
WliJ l i am Kell't (Horse Guards Bui l d ing) şi I llIigo
î n a i n tea p roblemelor
plewell Pullan este cel mai im p o rtan t exempl n
ce priveau exteriorul
,ai arhitectunii ecJezi astice eng leze În E lveţ i a. .lones (Banqucting House). CIădi re,a lui Sem­
per <tre b ui'a să se l ege organic de cel el al te cla­
caselor. Revista Întcmeiată de el, deschisa 3'r­
i\rhitect u l arată o rem a rc ab i l ă conside.ra\:ic
�entru tr a d iţ i ile locale, realizînd i n teriorul diT i proem inen te ale West mim terul u i. In con­
hi teq iJor englezi cît şi celor el veţi ellli , a con­
stitui t un m ijl oc de schimb permanent d e idei
aproape În înt regime prin folosi,r,ca lem n u l uli . tJi n ll< �re este prezent ata o alta c 1 a di Je r,idicata
de arhiteCţii britan ici : esote vorbta de cast el u l .l i prin faptul că ş'i,a conuimlat apaniţia chiar
Ca şi la c apel a engl eză din Meiringer şi
N e u-Buonas am Z ugers ee (ReotO Locher - ş i În an i i d i f:ci l i ai primului razboi mondi:ll
St. Ja mes Church in Grindehvalel se si lme
ScMoss NeIt- BIt017aS am Zugersee) con­ reprezentînd un �'eco rd de p rietenie in'terna­
in f l uenţa acelo r "Fes'uhiitl en" de pe la 1 8 40
slmi,t În 1 8 73 - 1 8 77 după pIan uri l c u n'ui \ional:1.
,5 i a vri, lelo r cO'i1s�r u ite ca rezult a t al ca rţ i i
'i lu strate a l u i Ernst Gl::tdbach, Der Schweizer arhitect de frunte de la Ox fond, Wi l l i am
I-Iolzstyl. Ast fel se poat e constata influenţ'a Wii lkinson . IOAN ŞERBAN

" LES MONUMENTS HISTORIQUES DE LA FRANCE" , 1 { 1 973

N umărul 1 / 1 97 3 �I p u b hicaţiei fran ceze de Un alt studiu are ca subieot castelu l Pont'i vy lor: L'I-J6teJ de ViIle, arcu l de tI1iumf, teatr ul ,
ppeoiaJi tate Les morwmw ts h ist ori q/,tes cle la - Rene Lisch, Le eMteaft de Pontiv), - ridi­ gru p uri le staruare grav afectate de eroziune.

FraIJce este dedic,at În Î n l regime lucrărilor de ca't în 1 485 de Ioan ai! I I-lea, vicon tc de Dint re obi ectcJ e de mob.iLier este prezen­
.resoaumre execllt3!te În cursul anului 1 972 de Rohan, cons'tlruCţie pe plan r ccllangulQr cu wr­ tata crucea p1'ocesional a a bisericii D'Estensan -
catre Caisse na ti o nale cles momtment s h isto ri­ nuri circul are la colţuri al e căr u i lucrari de Georges Co ta, La croix proccssionel/e ele /' eglise
.flues ct des sites pe Î n treg teritoriul Franţei. restaurare au Început În 1 95 5 punînd În va­ D'Estensall - l ucrata în leIhn, acoper ită cu
M:1nunchiu l de studii cu.pri ns în vol um pre­ l o are accst ,i nteres a n t exempl u de forrti fica.ţie p l ăci de argint bogat ornamentate au repoltsse.
zintă, pe baza u n Cii ample documen t aţii , in­ din seco l u l al XV-lea. Sînt prezen tate în con­ Luc ra rea aparţinînd cunoscutului argintar .lean
, cl u7..înd un exce l ent m a.terua,1 ilustI1i1Jciv. l ucra­ t in uare l ucrăl"'i l c efeclLlla te Jra dou :1 mOI1lI­ 13oudet, C)(,ccutata În anul 1 6 30, preznma lin
ri le de rest a u r a re a u nOor importanLC monu­ men te d i n Toulouse: biseruca basilicala Sa:l1't ­ m a re interes pen<tru i. tortila orfeV1răr,jeă În
mente ismnice şi d e an ă din domen iu .! ar,h i­ Sern i n , a c a rei construCţie a În cep ut În secoJul L angil edoc.
tecturii , scu l:'ulI1i'i şi aptelolr decorative. al XI-lea - i n.urÎnd În atenţia arhitectuluo
Tn p a gi nile revistei este Înser at u n materilal
p er iv:ind activita'tea l aboratonIlllli de cercetare a
Astfel, studiul lui Pierre Prunet, L'abbaye Vriollct Le Duc la I11ibjJocul seco l u l u i trecut
cle l' Epau prezi n tă, după un scurt istoric a l c a re l-a proiectat c l op otn iţa - şi vech i u l
monumentelor istorice de la Champs-sur-Marne,
monumentului cistercian constru it În secolul conven t a l .l�cobin:ilolr cons t ru it ÎIltll"e 1 30 6 - 1 309, compl et utilat pentru cercetan în domeniul
'al X I I I -l e a, lucrările Ide reSl,aurare care s-au d even i,t u l terior cazarmă şi evacuat În 1 865 În d i feritelor materiale şi tehnici artistice: vitraliu,
, desfăşuralt În două etape: prima În,t re 1 93 8 - 1 964 urma protestelor lui Merrimee, Mon talembert piatra, lemn, p ictură murală .
. afectÎnd biserica abaţială cu vitraliile, a nc a dra- şi Vâo],J,e t Le Duc. Lucrăltile de rest'aurare au U l ti me l e p agini sînt ded icate difer�tclor ac­
mentele poftalull1ilor şi ferestrelor; şi etapa ,a
durat aprmlpe în ureaga perioadă pos,tbel ică hiind r i Vli'taţi desfaşurate sub egida Mon ument elo r
do ua 1 96 4 - 1 9 7 1 rn care a fost restaurat
conduse pînă în 1 969 de I3ifhitectul Syl v a in istorice, conferinţe, exp oziţi i, În,tîLruiri, fiind
, complex u l de clădiri mă<n ăstireşti cu refectoniul,
Stym Popper (Yves Boire t, Toulouse: La basi­ prezenta o scurta trecere în revistă a lucrarilor
dOrfmitoarele, precum şi l.ucrărri le de dotare,
lique Saint-Semin et le cOlivent des Jacobil1s) . colocV1iuJl.li org,a ni 7.-a.t de Consiliul jntern aţion al
. ecleraj, În călzire etc. O scurtă Încheiere inti­
I n per io ada 1 96 8 - 1 972 obiectul lucrăr,i Ior al monumel1'tel orr şi aşezarilor istorice la Bu­
tu lata "lttilisal'iolJ et animation du monument"
de restaurare l-au constituit şi cele două pieţe d a pesua între 25-30 august 1 972.
pre�i ntă n umeroascle l11'aruvfestari ce se desfă­
: şoara ai oi: repirezentaţi i teatrale, concer te 51m­ ale o r aş u l u i Nancy, Stanislas şi La Carlliere,
Jon ice, colocvii, Întîlniri, cx;poziţii. binecunoscute Denrru edificiile şi mon umen tele 1. ş.

79

http://patrimoniu.gov.ro
 • SU M AR • SO M MAIRE • C O NTE N TS •

PAN-MT 1 . ,PANAIT - Ourtea domnea's că din B ucureşti
in secolu l al XVI-lea ( 3 ) .
LIA M I LENCOVICI-BATRINA - Podoabe d i n necropola
fostei mănăsti ri Comana ( 1 0) .
VASILE DRĂGUŢ - D i n n o u despre picturile bisericii din
Strei ( 1 9) .
PETRE AURELIAN - Date n o i in legătură cu valurile
'anci'c e de apărare din Dobrogea ( 27).
Co.NSTANTIN C. PETo.LESCU - U n altar dedicat lui
Jupiter Op timus Max.imus (32).
PETRE DIACo.NU - Citeva consideraţii in legătură cu
un zid medieval de h Pă<:uiul lui Soare ( 3 3 ) .
I o.ANA CRISTACHE PANAIT - Consideraţii privind
arhitectura românească de zid di n Transil vania, sec.
XVIII :(3 7 ) .
DANA TARNAVSCHI-SCHUSTtER - Bisel1ici de lemn
din Ţara Lăpuşului (4 1 ) .
Mo.NICA BUDIŞ-DANCAU ş i VICTORIA Po.Po.V ICI ­
Dou,ă monumente de arhitectJUră popu1la,ră tranSÎll v ăneană
strămutate ( 5 8 ) .
PETRE o.PREA - Decoraţia interioară a casei 1 . C . Mi­
hail din Bucureşti (6 1 ) .
AL. AVRAM şi DOINA LAUTĂRESCU - Monumente de
.
arhitectură in stil baroc din o.radea (64) .
GH. 1. CANTACUZINO. - Unele aspecte ale cercetării
arheologice la monumentele istorice ( 7 1 ) .
L t . col. NICULAE NICULAE - Unde ne sint monumen­
tele ? (73).
A,LEXANDRA ŞTEFAN - A X I I - a Conferinţă i n ternaţio­
nală a Comitetului " EIRENE" ( 7 7 ) .
VASILE DRAGUŢ - C e a de a V I I - a adunare generală a
Centrul ui I nternaţional de Studii pentru Conservarea şi
. CONST,A NTIN C . PE,T OLESCU - A n Altar Ded�'cawd to
Restamarea B unuri'lor Cuhurale ( 7 8 )
V. D. - " Repertoriul internaţional al medieviştilor", Poitiers,
1 97 1 ( 7 8 ) .
Io.AN ŞERB A N - " Zeitschrift fur Schweizerische Archă,eo­
logie und Kunstgeschichte" , Band 29, 1 972, Doppel­
heft 2/3 (79).
1. Ş. - " Les monuments historiques de la France " , 1 ,
1 97 3 (79) .
• Mo.NICA BUDIŞ-DANCĂU and VICTo.RIA Po.Po.V ICI
PANAIT I. PANAI T - La Cour prin ci ere de Bucarest au
XVI-eme siecle (3).
LIA MILENCo.VIC I-B Ă TRINA - Bijoux provenant de la
necropole de l'anC!i'e n mOll'aJstere de Comana ( 1 0)
VASILE DRAGUŢ - Dates nouvelles sur les peintures de
l'eglise de Strei ( 1 9) .
PETRE AURELIAN - Nouvelles dates concernant les
"vallums" antiques de defense de la Dobroudja ( 27 ) .
Co.NSTANTIN c. PETOLESCU - U n a'utel dedic a Ju­
piter Optimus Maximuli (32).
PETRE DIACo.NU - Quelques considerations concernant
' un mur medieval de Pă'c uill'1 l ui So;)!re ( 3 3 ) .
IOANA CRISTACHE PANAIT - Considerations con­
,cel1nam l'Mch�tectur'e ,roumatn,e ,en pierlJ'le de la T'fail1syl­
vanie, a u X V I II-eme siecle ( 3 7 ) .
D ANA TARNAVSCHI-SCHUSTER - E�J j s'es en b o i s d u
P a y s de Lăpuş (4 1 ) .
Mo.NICA BUDIŞ-DANCAU et VICTo.RIA Po.Po.VICI -
Deux monuments d'architecture populaire de l a Transyl­
vanie, tran�f,e res, ( 5 8 ) .
PETRE o.PREA - La decoration interieure de la mat son
1 . C. Mihail de Bucarest (6 1 ) .
AL. AVRAM et Do.INA LAUTARESCU - Monuments
d'architecture baroque a o.radea (64) .
GH. I. CANTACUZINO. - Certains aspects de la recherche
archeologique des monuments historiques ( 7 1 ) .
Lt. col. N ICULAE NICULAE - o.u sont nos monuments ?
(73) .
ALEXANDRA ŞTEFAN - L a X II-eme Conference interna­
tionale du Comite "EIH. ENE " ( 7 7 ) .
VASILE DRAGUŢ - La V I I-eme assemblce generale d u
Centre International d'Etudes pour la Co nse r vat i on er
la iResta'llration des B i enli C ul,turd,s ( 7 8 ) .
V. D. - "Repertoire international des mediev,i s tes " , Poitiers,
1 97 1 ( 7 8 ) .
Io.AN ŞERBAN - "Zeivs'chrift frUr Sahweizer.is,ohe Archăeo­
logie 'lInd Kunstgesdhiohte " , Band 29, 1 972, Doppel­
heft 2/3 (79).
I. ş. - "Les monuments historiques de la France " , 1,
1 9 7 3 (79).
•
PANAIT 1. PANAI T - The Hospodar Court in Bucharest
i n tJhe XVI-,tlh C entury r(3 ) .
LIA M I,LrENCOVICI-BATiRJLNA - J'e wel:s ,f rom t h e Necro­
polis af the Former Comana MOll'a'stery ( 1 0 ) .
VASILE DRAGUŢ - Again on the Mural Paintings of
the Church from Strei ( 1 9) .
PETRE AURELIAN - N e w Data Concern i n g the Antique
BiL:,ow WaHs in Dobrogea (27).
Jupiter Optimus Maxi'mus (32).
PETRE DIACo.NU - Some Considerations Concerni n g a
Medieval Wall from Păcuiul l ui Soare ( 3 3 ) .
I o.ANA CR IISTAGHE iP A N A I T - Considera,tions Con­
cerning the Romanian Masonry Arohi eeoture in Transyl­
vania, XVIII-th Century (37).
DANA TARNAVSCHI-SCHUSTER - Wooden Chur'ches
from Ţara Lăpuşului ( 4 1 ) .
- Two Displaced Transylvanian Folk Architecture
Monuments ( 5 8 ) .
PETRE o.PREA - The I nternal Decoration of the 1. C .
Mihail HOllse in Bucharest (6 1 ) .
AL. AVRAM and Do.INA LAUTARESCU - Architectural
Baroque Monuments i n o.radea (64).
GH. I. GANT,A CUZINo. - 60me ,As'P ects of lihe Arohaeolo­
gical Research at the Historical Monuments ( 7 1 ) .
Lt. col . NICULAE NICULAE - Where Are Our MOl1u­
ments ? ( 7 3 ) .
ALEXANDRA ŞTEFAN - T h e XI I-th International Con­
ference o f the "EIRENE" Committee ( 7 7 ) .
VASILE DRĂGUŢ - The VII-th General Meeting o f thc
International Center for the Conservation and the
Restoration of uhe Cultura'l Property ( 7 8 ) .
V. D. - "The International Reper'tmy of ,uhe Medievi.sns"
Poitiers, 1 97 1 ( 7 8 ) .
Io.AN ŞERBAN - " Zeitschrift Hi r Schweizerische Archăeo­
logie lInd Kunstgeschichte " , Band 29, 1 9 72, Doppe l ­
heft 2 / 3 (79).
1 . Ş . - " .Les ITIO'n ltlnents hi storiques de l a Fmn'oe" , 1, 1 9 7 3 (79) .

CO LECTIV U L RE DACŢIONAL
Ro.DICA BANAŢEANU (,secretar ,de redacţie), VALENTINA BUŞILA, IULIU BUZDUGAN (redactor şef ad j . ) , M I R CEA
DUMITiRESCU, o.LGA MARCULE6CU, V ASILE NICOLAU, ANGHEL PAVEL, TEREZA S I N I GALI A.

Redacţi.a : Calea Victoriei nr. 1 74, Bucureşti, sectorul 1, telefon 50 48 68 şi 50 44 10. Administraţia I .S.I.A.P., str. Brezoianu
nr. 23-25, telefon 1 4.67.99. Costul unui abonament anual este de 1 40 lei. Abonamentele se fac la redacţie sau la admi­
nistraţie. Abonamentele pentru cititorii din străinătate se fac prin Ro.MPRESFILATELIA, Calea Victoriei 29, P.o..B. 848.
200 1 Bucarest, Ro.UMANIE.

I Lei 35 \ 40880 I
80

http://patrimoniu.gov.ro
b u l e t i n u l m o n u m e n t e lo r i s t o r i c e n r. 2 1 9 7 3

http://patrimoniu.gov.ro