Concepte teoretice ale asigurărilor

Unitatea de învăţare Nr. 1

CONCEPTE TEORETICE ALE ASIGURĂRILOR

Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 2
1.1 Conceptul de asigurare 2
1.2 Premisele asigurărilor 3
1.3 Funcţiile asigurării 5
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 7
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 8
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 8

7
Asigurări şi reasigurări
 Concepte teoretice ale asigurărilor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 Înţelegerea conceptului de asigurare.

 Identificarea însuşirilor pe care trebuie să le aibă evenimentele
pentru a putea fi cuprinse în asigurare.
 Cunoaşterea funcţiilor asigurărilor.

1.1 Conceptul de asigurare

Existenţa individuală şi socil-umană se grevează pe necesităţi şi trebuinţe, a

căror satisfacere justifică şi orientează activitatea omului.

Unele trebuinţe pot fi satisfăcute imediat sau într-un orizont de timp apropiat,
altele sunt posibile într-o anumită eventualitate sub aspectul incertitudinii şi
al nesiguranţei.

Observaţiile de ordin statistic evidenţiază regularitatea şi realitatea producerii

anumitor evenimente generate de factori naturali sau de însăşi activitata
omului, pagubele produse putând fi evaluate măcar cu aproximaţie.
Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificate subiectele (persoane
fizice au juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea şi
momentul producerii evenimentului.

Încă din timpuri străvechi, oamenii au fost preocupaţi să prevină şi să suporte în

comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite
(calamităţi naturale şi accidente).

Compensarea O compensare a pagubelor este posibilă prin două modalităţi:

pagubelor
 efortul individual al fiecărei persoane care îşi poate constitui
rezerve proprii cu destinaţie specială (acoperirea pagubelor în caz
de producere a pagubei);
 efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui
număr mare de persoane ameninţate de acelaşi pericol.
Ambele soluţii au în vedere constituirea unor fonduri cu destinaţie specială,
şi anume acoperirea unor pagube pricinuite de calamităţi naturale şi
accidente.
A doua soluţie s-a impus în timp. Aceasta se bazează pe principiul
comunităţii de risc şi al mutualităţii, în virtutea căruia fiecare contribuabil
participă cu sume mici pentru a fi sprijiniţi, despăgubiţi cei care au suferit
prejudicii în urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu
Conceptul de stă la baza conceptului de asigurare.
asigurare

8
Asigurări şi reasigurări
 Concepte teoretice ale asigurărilor
Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economice care implică aportul
unui număr mare de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond
bănesc, în condiţiile în care sunt ameninţate de aceleaşi pericole în
existenţa şi activitatea lor.

Valenţele Specialiştii pun în evidenţă următoarele valenţe ale asigurărilor:

asigurării  calitatea de ramură prestatoare de servicii;
 de intermediar financiar
 de activ financiară.
Ramură
Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii se relevă prin faptul că
prestatoare de
societatea de asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă
servicii
asiguratului un produs necorporal specific şi anume preluarea răspunderii
pentru riscurile asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin
contractul de asigurare.
Intermediar
financiar Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul că, mai ales în
asigurările de viaţă, societatea de asigurare oferă asiguraţilor nu numai
protecţia de asigurare, ci şi instrumentele de economisire şi de fructificare a
resurselor băneşti.
Activ
financiar Asigurarea ca activ financiar constă în aceea că, în perioada derulării
contractului de asigurare, asigurarea e influenţată atât de mărimea absolută
nominală a sumei acumulate, cât şi de mărimea reală a acesteia. Astfel,
contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată emisă de asigurator şi
Abordarea achiziţionată de asigurat.
conceptului
Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic,
de asigurare:
economic şi financiar.
- juridic
Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să
capete o formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi
din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de
asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoare de drepturi
şi obligaţii în materie de asigurări.
- economic
Din punct de vedere economic - asigurarea implică constituirea, în condiţii
specifice, a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidenţă
câteva aspecte:

 faptul că asigurarea se constituie sub formă bănească;

 fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecărei
societăţi de asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate;
 constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică relaţii
economice între părţi prin fluxurile băneşti pe care le presupune
-financiar încasarea primelor şi apoi plata despăgubirilor aferente.
Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie

9
Asigurări şi reasigurări
 Concepte teoretice ale asigurărilor
într-un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc
eşalonat primele de asigurare şi persoanele fizice sau juridice care au nevoie
de resurse financiare suplimentare.

Test de autoevaluare 1.1

Sub aspect economic, asigurarea implică:
a) constituirea fondului de asigurare în formă bănească;
b) formarea fondului de asigurare în mod descentralizat, pe seama
primelor de asigurare;
c) asigurarea îmbracă forma forma unei ramuri prestatoare de servicii;
d) constituirea fondului de asigurare implică relaţii economice între
părţi.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 7.

1.2 Premisele asigurărilor

Premisele asigurărilor rezidă din caracterul evenimentelor şi pot fi
sistematizate astfel:

1.Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea -

evenimentul trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de
voinţa persoanelor implicate în asigurare. În acest scop, pentru a fi
asigurabil, evenimentul trebuie să fie posibil în viitor, cu consecinţe
întrevăzute, dar totuşi nesigur sub aspectul ivirii, a măsurii în care va
provoca sau nu pagube, sub aspectul localizării şi al duratei;
2.Caracterul evaluabil al evenimentelor - pentru a fi asigurat,
evenimentul trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, să decurgă
după legităţile evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în legile de
calcul a probabilităţilor. Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se referă
la numărul de cazuri care se pot ivi şi la nivelul la care e necesară
acoperirea pagubelor. Aceasta face posibilă stabilirea primelor de asigurare
ce urmează a fi plătite.
3.Mutualitatea reflectă constituirea şi utilizarea fondului de asigurare după
principiul “unul pentru toţi şi toţi pentru unul”. Fondul de asigurare se
constituie exclusiv sub formă bănească prin contribuţia unui număr mare de
persoane fizice şi juridice în scopul înlăturării urmărilor generate de
producerea evenimentelor asigurate.

4.Extensia numerică a asiguraţilor reflectă o cerinţă în derularea

procesului de asigurare. Numărul de asiguraţi trebuie să fie suficient de
mare pentru necesităţi vizând calculul primelor de asigurare, evaluarea şi
dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea
fondului de asigurare şi utilizarea lui eficientă.

5.Echidistanţa asiguraţilor faţă de risc e necesară. Se impune

10
Asigurări şi reasigurări
 Concepte teoretice ale asigurărilor
identificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o
anumită formă de asigurare şi despăgubirea în acelaşi fel a asiguraţilor
pentru o anumită categorie de riscuri.

Între premisele asigurărilor un loc important revine caracterului mutual al

fondului de asigurare. Din acest motiv nu intră în sfera asigurărilor
rezervele centralizate ale societăţii sau ale agenţilor economici, chiar dacă
acestea ar avea ca destinaţie acoperirea calamităţilor la nivel de referinţă. În
consecinţă, conceptul de autoasigurare vehiculat în teoria economică nu are
relevanţă pentru a explica conceptul de asigurare, tocmai pentru că nu are la
bază premisa obligatorie a mutualităţii.

Promovarea relaţiilor de asigurare necesită existenţa unor condiţii obiective

şi subiective.

Condiţii subiective sunt: a) interesul pentru asigurarea şi b)

suportabilitatea financiară a asigurării
a)Interesul pentru asigurare este interpretat prin simţul necesităţii de a
identifica, preveni şi preîntâmpina evenimentele, riscurile generatoare de
pagube. Acesta se află în corelaţie cu evoluţia generală a societăţii, cu
nivelul ei de dezvoltare, cu nivelul de cultură şi civilizaţie a omului.

b)Suportabilitatea financiară a asigurării se referă la posibilităţile

financiare ale persoanelor fizice şi juridice de a suporta plata primelor de
asigurare. Cu alte cuvinte, suportabilitatea financiară a asigurării poate
promova interesul pentru asigurare, îl poate bloca sau îl poate amâna.
Aceasta este una din cauzele pentu care in ţările puternic dezvoltate
asigurările sunt sunt puternic intrate în uz, în timp ce ăn ţarile mai puţin
dezvoltate nivelul şi sfera de cuprindere a asigurărilor sunt mai relativ
restrînse.

Condiţiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor

pentru a intra în sfera asigurărilor:
1. să fie sporadice;
2. să aibă o anumită regularitate;
3. să aibă extensie teritorială;
4. să se producă în viitor.

Test de autoevaluare 1.2

Premisele asigurărilor sunt:
a) caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea;
b) suportabilitatea financiară a asigurării;
c) caracterul evaluabil al evenimentelor;
d) caracterului mutual al fondului de asigurare.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 8.

1.3. Funcţiile asigurării

11
Asigurări şi reasigurări
 Concepte teoretice ale asigurărilor

Funcţiile Funcţiile asigurărilor constau în manifestarea conţinutului şi a rolului lor în

asigurărilor procesul activităţii economice, menirea socială, direcţiile şi modalităşile de
acţiune.

Asigurările îndeplinesc următoarele funcţii:

- functia de repartiţie;
- funcţia de control;
- funcţia de compensare a pagubelor;
- funcţia de prevenire a producerii pagubelor;
- funcţia financiară.

Funcţia de Funcţia de repartiţie este explicată prin procesul de redistribuire a unei

repartiţie părţi din produsul intern brut. Această funcţie se manifestă în două cazuri:

 în procesul de formare a fondului de asigurare al fiecărei

societăţi de asigurare pe seama primelor de asigurare încasate;
 în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinaţiile
sale legale: plata indemnizaţiei de asigurare, finanţarea unor
activităţi cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor
administrativ-gospodăreşti ale organizaţiilor de asigurare şi
constituirea unor fonduri de rezervă;
Funcţia de control - ca funcţie complementară a asigurărilor, urmăreşte
Funcţia de modul cum se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale
control organizaţiilor de asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlu de
indemnizaţii de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile
administativ-gospodăreşti, determinarea corectă a drepturilor asiguraţilor,
gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare.

Funcţia de compensare a pagubelor produse asiguaraţilor de calamităţi

Funcţia de sau accidente (în asigurările de bunuri şi răspundre civilă) şi de plata sumei
compensare a asigurate cuvenite (în asigurările de persoane), reprezintă principala funcţie
pagubelor a asigurărilor şi prezintă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economia
unei ţări:
 pentru asigurat, asigurarea dă o marjă de siguranţă cu
privire la protecţia bunurilor şi a vieţii
 pentru ansamblul economiei naţionale, asigurarea nu poate
preîntâmpina pagubele dar, prin acordarea operativă a
despăgubirilor, poate să realizeze, într-un termen relativ
rezonabil, refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea
activităţii productive sau a capacităţii de muncă pentru
persoanele vătămate.

Funcţia de Funcţia de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcţie ca

prevenire a importanţă şi se realizează pe două căi:
producerii
 prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi
12
Asigurări şi reasigurări
 Concepte teoretice ale asigurărilor
pagubelor accidentelor care fac obiectul asigurării;
 prin formularea unor asemenea condiţii de asigurare care să-i
constrângă pe asiguraţi să promoveze acţiuni de prevenire a
evenimentelor şi să îi cointereseze în menţinerea în bună stare a
bunurilor asigurate.
Exercitarea acestei funcţii se realizează prin:
- prudenţă în stabilirea condiţiilor de asigurare;
- participarea asiguratului la suportarea unei părţi din pagubă;
- excluderea de la despagibire a pagubelor produse din culpa
asiguratului;
- luarea măsurilor pentru realizarea principiului (stipulat şi în lege)
conform căruia asigurarea nu trebuie să constituie sursă de
îmbogăţire pentru asiguraţi.

Funcţia financiară rezidă în aceea că asigurarea este apreciată ca fiind una

din pârghiile sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare are loc pe
Funcţia parcursul exerciţiului financiar cu scadenţe la începutul anului de referinţă.
financiară Plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot
parcursul anului, pe măsura apariţiei şi argumentării lor. Diferenţa dintre
încasări şi plăţi poate fi utilizată ca sursă generală de creditare în economie,
fiind constituită în depozite sau în disponibilităţi curente la bănci.

Funcţia financiară se manifestă şi în contextul raporturilor financiare ale

societăţilor de asigurari cu statul prin intermediul parghiilor fiscale (plata
impozitului pe profit şi alte obligaţii cu caracter fiscal).

Test de autoevaluare 2.2

Funcţia de repartiţie:
a) este funcţia principală a asigurărilor;
b) urmăreşte modul cum se încasează primele şi alte venituri ale
societăţii de asigurare;
c) se manifestă prin finanţarea unor activităţi de prevenire a
calamităţilor şi accidentelor;
d) se manifestă în procesul de dirijare a fondului de asigurare către
destinaţiile sale legale.

Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 8

Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare Nr.1.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Nr. 1 pe care urmează
să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare Nr. 1

13
Asigurări şi reasigurări
 Concepte teoretice ale asigurărilor
Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită
cunoaşterea conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare Nr. 1.

Prezentaţi funcţiile de reparţiţie şi de control ale asigurărilor.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 1.1
a, b, d

Răspuns 1.2
d.
Răspuns 1.3
a, c, d

Bibliografie unitate de învăţare Nr. 1

1. Bistriceanu D.G.– Asigurări şi reasigurări în România, Ed.
Universitatră, Bucureşti, 2006
2. D.A. Constantinescu(coordonator) – Asigurări şi reasigurări, Ed.
Tehnică, Bucureşti,1998

3. I. Văcărel, F. Bercea– Asigurări şi reasigurări, Ed. Expert,

Bucureşti,2000.

14
Asigurări şi reasigurări