Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Liturgică
Curs Liturgică
Curs Liturgică
semnificații liturgice)
Teologii dogmatiști tratează special sau diferit Taina Preoției. Unii o tratează în cadrul
capitolului Misteriologie; alții o tratează în cadrul capitolului Eclesiologie arătând că
funcționalitatea Bisericii depinde de acțiunea harică a Preoției. Alții o tratează în câmpul
Hristologic arătând că Hristos – Marele Arhiereu transmite prin episcopi harul preoției.
Cursul va cuprinde trei părți:
I.) Teologia Tainei Preoției
Sf. Taină a Preoției are un caracter special. De ea depinde lucrarea tuturor celorlate Taine.
Prin preoție curge spre popor, spre cosmos, harul lui Dumnezeu (Ierurgii și Sf. Taine). Pr
Stăniloae afirmă că „Taina Preoției are un caracter eminamente Ecleziologic”. Ea nu lucrează
doar în persoana celui care o primește. Preoția este lucrarea Harului Duhului Sfânt printr-o
persoană sfințită în întreaga obște, în întreaga ecleziologie. Preoția este prin excelență Taina
Împărtășirii Harului. Hirotonia este Taina sfințirii omului pentru a sfinți pe oameni.
Preoția este Taina în care prin punerea mâinilor episcopului asupra omului de parte
bărbătească, împreunată cu rugăciunea, se pogoară asupra acestuia darul dumnezeiesc care îl
sfințește și îl așează într-un rang al ierarhiei bisericești cu scopul de a sfinți, a învăța și a conduce
turma pe calea mântuirii (sfințire, catehizare, păstorire).
În legătură cu istoria Preoției se poate afirma faptul că preoția VT era o preoție umbroasă
(în umbra VT), acolo unde nu lucra încă harul Duhului Sfânt; se vorbește de o preoție păgână
precreștină, păgână. Era o formă de preoție prefigurativă. (preoție mozaică de la Templu).
Instituirea preoției se face la cuvintele Mântuitorului din Evanghelia după Ioan cap.
20,21-22: „Luați Duh Sfânt...”. Preoția este legată de Înviere; prin preoție toate înviază (Ex:
pâinea devine carne, Trupul lui Hristos etc.).
Prin Taina Preoției noi luăm trupul lui Hristos („Corpus Cristi”), „jăratecul dumnezeiesc”.
Preoția transmite Duhul Învietor întregii creații, în special omului. Preoția este Taina Tainei.
Euharistie=icopciere în Trupul lui Hristos.
Preoția harică este o realitate hristologică, fiindu-ne dată de Mântuitorul Hristos. Hristos
este rădăcina primordială, rădăcina adâncă a Preoției.
Ex: cartea scrisă de Anca Manolache denumită „Sf. Taine în viața Bisericii” – filosofarea Sf.
Taine. În ea se afirmă că Preoția îl aduce pe cel hirotonit în ipostaza maximă de slujire a
oamenilor. Sf. Ioan Gură de Aur face asemănare între preot și medic: preotul-medic de suflet,
medicul-preot de trup. Maxima slujire este renunțarea la sine de către preot, junghiere continuă a
mielului lui Dumnezeu. Preotul trebuie să fie o fărâmă de Iisus, preotul la care oamenii privesc ca
la un salvator.
Preoția îmbracă pe candidat într-o haină de har, nu doar pe exterior ci pe interior, îl
smulge dintr-o normalitate a vieții și îl pune într-o altă ordine supranormală a vieții. Preotul
trebuie să vorbească din glasul Preoției care stă pe vârful muntelui și care nu luminează ostentativ
ci discret dar luminează. În jurnalul său intitulat „Zile albe, zile negre”, Nichifor Crainic asemăna
preotul cu îngerul satului, chiar dacă era îmbrăcat în negru. Persoana sfințită a preotului atinge
celelate persoane prin harul Duhului Sfânt, atât de mult încât sunt persoane care s-au convertit la
adevărata credință prin aceasta.