Economia serviciilor Curs 26.11.

gggggggggggg
1. Continutul si caracteristicile pietei serviciilor
2. Interventia statului in sectorul serviciilor
3. Raporturi intre piata serviciilor si piata bunurilor.

1. Continutul si caracteristicile pietei serviciilor

Def : Piata serviciilor reprezinta sfera economica in care nevoile de servicii apar sub forma
cererii, iar productia apare sub forma ofertei.
In cadrul pietei prin intermediul preturilor au loc tranzactii sau acte de vanzare – cumparare. De
aceea piata mai poate fi definita ca totalitatea tranzactiilor in stransa dependenta cu locul /
spatiul in care acestea se desfasoara.
Prin comparatie cu un mecanism fizic piata poate fi definita ca un mecanism uns de bani si pus in
miscare de concurenta.
Ca si in cazul pietei bunurilor, si in cazul pietei serviciilor putem vorbi de piata efectiva si piata
potentiala.
Piata serviciilor poate fi structurata dupa teritoriul unde au loc actele de vanzare – cumparare, in
piata interna si piata externa sau internationala a serviciilor.
Piata interna poate fi:
- urbana
- rurala
- cu profil teritorial (pe judete, zone, localitati).
Piata serviciilor se diferentiaza dupa natura serviciilor care fac obiectul pietei.
Exista diferente semnificative intre piata turistica, piata transporturilor, piata telecomunicatiilor,
piata serviciilor financiar bancare, piata serviciilor de consultanta, etc.
Din punct de vedere al beneficiarilor, piata poate fi structurata in:
- piata serviciilor pentru productie
- piata serviciilor pentru populatie.
O prima caracteristica a pietei serviciilor se refera la varietatea indicatorilor cu care se masoara
dimensiunile ofertei, ale cererii si ale tranzactiilor, respectiv raportul cerere - oferta.
Se utilizeaza in acest sens atat indicatori absoluti cat si relativi (rezulta din raportul a doi
indicatori absoluti).
Indicatorii absoluti pot fi exprimati in unitati fizice, valorice.
Pentru exprimarea pietei se folosesc deasemenea atat indicatori cantitativi cat si calitativi.
O alta caracteristica se refera la modul de manifestare a concurentei. Specifice pietei serviciilor
sunt tipurile de piata caracteristice de concurenta imperfecta datorita faptului ca cele 5 conditii
ale concurentei pure si perfecte sunt:
1. omogenitatea produselor
2. transparenta (informarea perfecta a producatorilor si consumatorilor)
3. atomicitatea (multi ofertanti si cumparatori de puteri aproximativ egale)
4. intrarea si iesirea libera de pe piata
5. libera circulatie a factorilor de productie (costurile de intrare si iesire de pe piata sunt mici).
Aceste conditii, de regula, nu sunt intrunite pe piata serviciilor.
Dintre tipurile de concurenta imperfecta des intalnite pe piata serviciilor sunt:
1. concurenta monopolistica
2. oligopolul natural
3. monopolul natural.
1. concurenta monopolistica = un numar mare de ofertanti si cumparatori dar cu produse
omogene diferentiate ; ex : agentiile de turism, hotelurile, restaurantele, transportul rutier,
serviciile personale, reparatiile, comertul cu amanuntul, etc.
2. oligopolul natural = numar relativ mic de ofertanti si numar mare de cumparatori.
Existenta oligopolului natural pe piata serviciilor este legata de costurile mari de intrare si de
iesire de pe piata, costuri care fac aceste piete sa fie putin contestabile.
Prin piata putin contestabila se intelege acel tip de piata pe care este dificil de intrat si de inlocuit
firmele deja existente ; ex : distributia energiei electrice, gazul, apa, telecomunicatiile,
transporturile aeriene, maritime, feroviare, audiovizualul, bancile, asigurarile.
3. monopolul natural = costuri mari pentru intrare si iesire. Exista o singura firma care
domina. Ex : Romtelecomul (telefonia fixa).

2. Interventia statului in sectorul serviciilor

Imperfectiunile concurentei in cadrul pietei serviciilor au determinat si o interventie mai puternica
a statului in acest sector.
Principalele forme de interventie a statului in sectorul serviciilor sunt:
a. intreprinderile publice, respectiv trecerea unor intreprinderi in proprietatea statului prin
tehnica nationalizarii;
b. concesionarea
c. finantarea sau subventionarea unor servicii
d. interventia prin reglementari.

a. Intreprinderile publice – sunt intreprinderile / organizatiile aflate in totalitate / majoritate

in proprietatea statului. Pana prin anii 70, pe plan mondial, se considera ca anumite domenii
ale serviciilor ar apartine de drept statului, respectiv ar fi mai bine gestionate in intreprinderi
de stat. Ex : transporturile aeriene, maritime, feroviare, telecomunicatiile, sectorul bancar,
audiovizualul, invatamantul, sanatatea, cultura, ordinea publica, apararea nationala.
Dupa 1970 tendinta este de privatizare considerandu-se ca interesele private conduc la o alocare
mai eficienta a resurselor si gestionarea acestora cu o eficienta sporita.
Totusi o anumita proportie a sectorului public se considera necesara chiar in conditiile unei
economii in care predomina proprietatea privata.
Dintre metodele de privatizare utilizate si in tara noastra sunt:
- licitatiile
- MEBO = privatizarea intreprinderilor de catre manageri si angajati
- vanzarea unor active
- de masa – prin impartirea de cupoane
- vanzarea la bursa de valori (a actiunilor)
- leasing-ul.

b. Concesionarea = proprietatea intreprinderii ramane a statului dar gestionarea acesteia se

incredinteaza firmelor private.
O forma de concesionare o reprezinta locatia de gestiune.
Concesionarea instaureaza o anumita concurenta chiar in domenii caracterizate prin monopol
natural cum ar fi distributia apei sau a electricitatii la nivelul unei localitati.
Acest lucru se poate realiza prin licitatii periodice, concesionandu-se serviciile respective firmei
care asigura cea mai buna calitate la pret mic (raport calitate – cost).

c. Finantarea sau subventionarea unor servicii care se justifica prin faptul ca serviciile
respective au efecte externe pozitive la nivelul intregii societati. Ex : invatamantul, sanatatea,
cultura, protectia mediului, aparare nationala.
d. Interventia prin reglementari:
- reglementari tehnice
- norme / standarde care vizeaza persoanele / produsele intreprinderii
- reglementari legal financiare
- controlul administrativ al preturilor.
Reglementari tehnice referitoare la persoane constau in exigenta unei diplome, atestat, brevet,
etc, pentru exercitarea unei profesiuni din domeniul serviciilor, cum ar fi : contabil, jurist,
economist, sofer.
Normele referitoare la produse sunt standarde de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca
produsele (ISO). Scopul lor este protejarea consumatorului de produsele slab calitative.
Normele referitoare la intreprinderi constau in exigenta unui capital minim pentru infiintarea unei
societati, obtinerea diferitelor avize, existenta unor reguli de organizare si functionare a societatii
(ROF).
Reglementarile financiare se refera la diferite legi, ordine, hotarari, care reglementeaza
activitatea de servicii.
Reglementarile fiscale se refera la fixare de catre organizatiile abilitate a nivelului impozitelor,
taxelor, accizelor, etc.
In prezent se considera ca nivelul fiscalitatii in tara noastra este ridicat.
Controlul administrativ al preturilor se refera la controlul cresterii preturilor / tarifelor de catre
organizatiile abilitate (Oficiul si Consiliul Concurentei) in cazul monopolului natural.
In prezent se manifesta tendinta de liberalizare a sectorului serviciilor, respectiv de diminuare a
interventiei statului, in principal pe 2 cai:
- calea privatizarii
- calea reglementarii.
Dereglementarile se refera la reducerea interventiei statului prin reglementari administrative cum
ar fi fixarea numarului de intreprinderi care pot activa pe o anumita piata ( ex : la Paris – fixarea
unui numar de taxiuri care puteau circula in oras ; limitarea accesului pe o anumita piata, fixarea
teritoriului pe care poate activa o societate).
In prezent preturile sunt fixate liber nu prin masuri administrative. Liberalizarea are in cea mai
mare parte efecte pozitive constand in:
- cresterea concurentei
- scaderea pretului
- diversificarea ofertei si a calitatii serviciilor.
Pe langa efectele pozitive mai apar si unele efecte mai putin favorabile:
- cresterea somajului
- micsorarea salariilor / veniturilor.
In acest timp s-a constatat ca liberalizarea poate sa duca in unele domenii la situatii de
concentrare economica si de reaparitie a situatiilor de oligopol sau chiar monopol ale caror preturi
nu mai sunt controlate de catre stat.
Mai exista si legi antitrust pentru a apara concurenta.

3. Raporturi intre piata serviciilor si piata bunurilor

Aceste raporturi sunt complexe putand fi structurate in 3 tipuri:
a. raporturi de concurenta / substitutie
b. raporturi de stimulare sau de complementaritate
c. raporturi de indiferenta.

a. Pe piata serviciilor de consum / pentru populatie, raporturile de concurenta provin in

primul rand din faptul ca la un moment dat bunurile si serviciile isi disputa un anumit nivel al
veniturilor populatiei.
La un nivel redus al veniturilor, cea mai mare parte a acestora este destinata bunurilor, iar pe
masura cresterii veniturilor creste partea destinata serviciilor.
Raportul intre cele doua piete poate fi masurat in primul rand cu ajutorul coeficientilor bugetari.
Acestia exprima ponderea cheltuielilor pentru bunuri, respectiv pentru servicii, in totalul
cheltuielilor pentru consum ale familiilor.
La noi in tara ponderea serviciilor in consumul populatiei reprezinta ~ 25 % din totalul
cheltuielilor pentru consum.
Raportul intre cele doua piete poate fi masurat raportand volumul vanzarilor de marfuri cu
amanuntul la indicatorul care exprima piata bunurilor la volumul serviciilor de piata pentru
populatie (in prezent, la noi in tara, acest raport este de 3/1).
Raporturile de concurenta pot fi analizate si previzionate si cu ajutorul unor metode statistico –
matematice si anume, metoda lanturilor Markov, metoda curbelor de indiferenta si metodele
adaptate dupa modelele de substitutie a tehnologiilor.

Cheltuielile de consum ale pop. ( % )

Anii Alimentare Nealimentare Servicii

Metoda curbelor de indiferenta consta in stabilirea nivelului de satisfactie al consumatorului

ca urmare a consumului unui bun si respectiv al unui serviciu, cele 2 produse fiind in raporturi de
concurenta.

u = nivelul de satisfactie / utilitate

u = f (x, y)
x = cantitatea consumata dintr-un bun
y = cantitatea consumata dintr-un serviciu care concureaza bunul in satisfacerea nevoii
respective.

yM
curba de indiferenta

ym
xm xM
y = f (V, Px, Py )
ven, pret bun, pret serv

Metodele adaptate dupa modelele de substitutie a tehnologiei : pe masura dezvoltarii o

tehnologie veche ajunge intr-un anume interval de timp sa fie inlocuita de o anumita tehnologie.

f / 1 – f = e alfa t + beta
f = ponderea la o unitate a consumului de bunuri
l – f = ponderea la o unitate a consumului de servicii
e = numar natural
alfa, beta = constante
t = timpul dupa care consumul de bunuri e inlocuit cu consumul de servicii.
b. relatiile de stimulare reprezinta o caracteristica importanta a economiei contemporane.
Astfel de relatii se regasesc in foarte multe domenii, in primul rand in turism.
Ex : produsul turistic reprezinta o asociere intre bunuri si servicii.
Un alt exemplu ar fi intre piata bunurilor de folosinta indelungata si piata serviciilor de intretinere
si reparare a acestor bunuri.

= volumul uzului de bunuri de folosinta indelungata

= volumul serviciilor de reparare

lansare crestere maturitate declin

P p

T t
P = pretul pana la prima reparatie
p = tariful reparatiei

c. Raporturile de indiferenta
Raporturile de indiferenta intre cele doua piete se pot intalni in situatia in care bunurile si
serviciile satisfac nevoi de prima urgenta ale populatiei, ca urmare trebuie alocata o parte din
venituri si pentru bunuri si pentru servicii. Ex : produsele alimentare (paine, ulei, zahar) si
serviciile de utilitati publice.

Seminar

Un autoturism are un pret de vanzare de 80.000.000 lei si timpul pana la prima reparatie capitala
este de un an si jumatate. Tariful reparatiei autoturismului vechi este de 12.000.000 lei iar timpul
de refacere este de 6 luni.

80.000.000 12.000.000
18 6

4.444.444 < 2.000.000 mai avantajoasa repararea.

Elasticitatea cererii pentru servicii (modificarea cererii sub influenta a diferiti factori, in primul
rand veniturile si preturile).
Ex = coeficientul de elasticitate

Ex = delta y : delta x = y1 - y0 : x1 – x0
y x y0 x0

In functie de venituri, coeficientii de elasticitate au semnul + aratand o relatie directa intre cerere
si venit iar cei in functie de pret au semnul -, aratand o relatie inversa intre cerere si pret.
Ei pot fi:
- subunitari (aratand o cerere putin elastica), respectiv la cresterea cu 1 % a veniturilor,
cererea creste cu mai putin de 1 %
- unitari – veniturile cresc cu 1 % si cererea la fel
- supraunitari – cerere foarte elastica = veniturile cresc cu 1 % iar cererea creste cu mai mult
de 1 %.
Coeficientii de elasticitate sunt folositi atat pentru analiza modului in care evolueaza cererea la
modificarea factorilor de influenta, cat si pentru previziunea cererii de servicii. In acest caz, se
considera ca si in perioada urmatoare se va mentine acelasi coeficient de elasticitate.
Este necesar sa cunoastem si evolutia factorilor de influenta in perioada urmatoare.
Tema 2 / 28.

a) Ex = 180.000 – 20.400 : 2.360.000 – 320.000 = 7,82 : 6,37 = 1,227 cerere elastica

20.400 320.000

xn
b) I = n 1
x0
Xn = veniturile in 2000 (x1)
X0 = veniturile in 1996
n = numarul de ani

x2001 = x2000 * I
xn = xn-1 * I

x2 = 2.360.000 * 1,647 = 3.889.130 (~ 3.900.000).

c) perioada de baza este 2000

Ex = y2 – y1 : x2 – x1
y1 x1
1,227 = y2 – 180.000 * 2.360.000
180.000 3.900.000 – 2.360.000

y2 = 614.816

d) y1' = cheltuielile pentru serviciile telefonice in 2000

y 180.000
y1'  1 x100  x100  25.000lei
IP 720
y1'  y0 x1'  x0 25.000  20.400 85,5  100
X0 = 100 % Ex = : = : = -1, 584
y0 x0 20.400 100
x1' = 85,5 %