PUBLICAŢIA ICRP 103 –

RECOMANDĂRI PRIVIND EXPUNEREA

OCUPAŢIONALĂ LA RADIAŢII IONIZANTE

Camelia Avadanei, Gabriel Stănescu, Simion Ghilea

CENTRUL DE PREGĂTIRE ŞI SPECIALIZARE ÎN DOMENIUL NUCLEAR (CPSDN)

INSTITUTUL NAŢIONAL DE C&D PENTRU FIZICĂ ŞI INGINERIE NUCLEARĂ

“HORIA HULUBEI” – IFIN-HH

email: cavadanei@nipne.ro
Recomandările
ICRP 103 (2007)
înlocuiesc
Recomandările
ICRP 60 (1990)
ICRP 103 faţă de ICRP 60

Ce se menţine?
• Modelul liniar fără prag (LNT)
• Principiile protecţiei radiologice
• Limitele de doză
• Mărimile dozimetrice
ICRP 103 faţă de ICRP 60

Ce se modifica?
• Revizuirea factorilor de ponderare pentru
radiaţie şi tisulari (wR şi wT)
• Actualizarea detrimentului datorat radiaţiei
• Trecerea de la abordarea bazată pe proces
abordarea bazată pe situaţie
• Extinderea aplicării principiului optimizării
la toate situaţiile de expunere
• Iniţierea abordării protecţiei mediului
ICRP 103 faţă de ICRP 60

Factor de ponderare pentru radiaţie, wR

Tip de radiaţie
ICRP 60 ICRP 103
Fotoni 1 1

Electroni şi miuoni 1 1

Protoni şi pioni
5 2
încărcaţi
Particule alfa,
fragmente de fisiune, 20 20
ioni grei

Neutroni Funcţie discretă Funcţie continuă

ICRP 103 faţă de ICRP 60

ICRP 103
 ICRP 103 faţă de ICRP 60
Factori de ponderare tisulari, wT
Ţesut
ICRP 60 ICRP 103 *Categoria
Măduvă osoasă 0,12 0,12 ţesuturi rămase
Colon 0,12 0,12 ICRP 60
Plămân 0,12 0,12 glande suprarenale,
creier, intestinul gros
Stomac 0,12 0,12
superior, intestinul
Sân 0,05 0,12 subţire, rinichi, muşchi,
pancreas, splină, timus
Gonade 0,20 0,08 şi uter
Vezică urinară 0,05 0,04
Esofag 0,05 0,04 ICRP 103
Ficat 0,05 0,04 Suprarenale, Regiunea
Tiroidă 0,05 0,04 extra-toracică (ET),
Vezică biliară, Inimă,
Suprafaţa osului 0,01 0,01 Rinichi, Noduli limfatici,
Piele 0,01 0,01 Muşchi, Mucoasa orală,
Pancreas, Prostată (♂),
Creier - 0,01 Intestin subţire, Splină,
Timus, Uter/Cervix (♀).
Glande salivare - 0,01
Categoria ţesuturi rămase* 0,05 0,12
ICRP 103 faţă de ICRP 60

Tabel 1. Coeficienţii nominali de risc ajustaţi pentru detriment ( 10 -2Sv-1) pentru

efectele stocastice, după expunere la radiaţie la debit de doză mic.
Populaţie Cancer Efecte ereditare Total
expusă Prezent1 Publ. 60 Prezent1 Publ. 60 Prezent1 Publ. 60
În total 5,5 6,0 0,2 1,3 5,7 7,3
Adultă 4,1 4,8 0,1 0,8 4,2 5,6
1
Valorile din anexa A
ICRP 103 faţă de ICRP 60

(i) O modificare importantă constă în aceea că dozele

datorate surselor interne şi externe vor fi calculate utilizând
fantome de calcul de referinţă pentru corpul uman
fundamentate pe imaginile tomografice medicale în locul
utilizării diferitelor modele matematice.
…
(154) … Doza efectivă nu este fundamentată pe datele de la
persoane individuale (vedeţi anexa B). Ca utilizare generală,
doza efectivă nu furnizează o doză individuală specifică, ci
mai degrabă pe cea pentru Persoana de Referinţă datorată
unei situaţii de expunere date.
ICRP 103 faţă de ICRP 60

(j) Doza efectivă este destinată să fie utilizată ca o mărime

pentru protecţie. Principalele utilizări ale dozei efective sunt
pentru evaluarea dozei prospective pentru planificare şi
optimizare în protecţia radiologică şi demonstrarea
conformităţii cu limitele dozei în scopuri de reglementare.
Doza efectivă nu este recomandată nici pentru evaluări
epidemiologice şi nici nu ar trebui să fie folosită pentru
investigaţii retrospective specifice şi detaliate ale expunerii şi
riscului persoanei.
ICRP 103 faţă de ICRP 60

(k) Mărimea doza efectivă colectivă este (de asemenea) un

instrument de optimizare, pentru compararea tehnologiilor
radiologice şi procedurilor de protecţie, cu predilecţie în
contextul expunerii ocupaţionale.
Doza efectivă colectivă nu are destinaţia de instrument
pentru evaluarea riscului epidemiologic şi este nepotrivită
utilizarea ei pentru proiecţiile riscului.
Sumarea dozelor individuale foarte mici pe perioade de timp
extinse şi calcularea numărului de decese datorate
cancerului fundamentată pe dozele efective colective deduse
din dozele individuale triviale ar trebui evitate.
Situaţii de expunere

Abordare bazată pe proces

PRACTICI
ICRP-60
INTERVENŢIE

SITUAŢII DE EXPUNERE PLANIFICATĂ

ICRP-103 SITUAŢII DE EXPUNERE EXISTENTĂ
SITUAŢII DE EXPUNERE DE URGENŢĂ

Abordare bazată pe situaţie +

 Situaţii de expunere

Situaţii de expunere planificată:

 Situaţii de fiecare zi care implică operarea planificată a surselor
incluzând decomisionarea, depozitarea deşeului radioactiv şi
reabilitarea terenului ocupat anterior. Practicile în operare sunt situaţii
de expunere planificată. Situaţiile de expunere planificată pot da
naştere atât la expuneri a căror apariţie este anticipată (expuneri
normale) cât şi la expuneri a căror apariţie nu este anticipată (expuneri
potenţiale).

Situaţie de expunere existentă:

 O situaţie care există deja când trebuie luată o decizie privind
controlul, inclusiv fondul natural de radiaţie şi reziduurile din activităţi
anterioare care au fost operate în afara Recomandărilor Comisiei.

Situaţie de expunere de urgenţă:

 O situaţie neobişnuită care apare în timpul operării unei practici,
cerând o acţiune urgentă. Situaţiile de expunere de urgenţă pot apărea
din practici.
Categoriile de expunere

Comisia distinge trei categorii de expunere la

radiaţie:
 expunerea ocupaţională (profesională)
 expunerile medicale ale pacienţilor
(expunerile suferite de pacienţi: ca parte a propriului lor diagnostic medical sau
dentar sau tratament; de către persoane, altele decât acelea expuse profesional,
care în cunoştinţă de cauză ajută voluntar la sprijinul şi la suportul pacientului;
de către voluntari într-un program de cercetare biomedicală care implică
expunerea acestora)

 expunerea populaţiei
(cuprinde toate expunerile populaţiei altele decât expunerile ocupaţionale şi
expunerile medicale ale pacienţilor)
+
Expunerea ocupaţională

Se referă la toate expunerile suportate de

lucrători în timpul muncii lor cu excepţia:
1) expunerilor excluse şi expunerilor din
activităţi implicând radiaţii exceptate sau
surse exceptate
2) oricărei expuneri medicale
3) fondului de radiaţie local normal
 Expunerea ocupaţională

Comisia limitează utilizarea de către sine a „expunerii

ocupaţionale” la expunerile la radiaţie suportate în timpul
lucrului ca un rezultat al situaţiilor care pot fi privite în mod
rezonabil ca fiind în responsabilitatea managementului
operaţional.
În general, expunerile excluse şi expunerile datorate
practicilor exceptate sau surselor exceptate nu este necesar
să fie luate în calcul pentru protecţia ocupaţională.
 Expunerea ocupaţională

(184) Un rol important al angajatorului şi/sau titularului de

autorizaţie este acela de a menţine controlul asupra surselor
de expunere şi asupra protecţiei lucrătorilor care sunt expuşi
ocupaţional.
Pentru obţinerea acestuia Comisia continuă să recomande
clasificarea zonelor de lucru mai degrabă decât clasificarea
lucrătorilor.
Cerinţa ca zonele de lucru conţinând surse să fie desemnate
ajută la controlarea lor.
Comisia utilizează două astfel de desemnări: zone controlate
şi zone supravegheate.
Nivelurile protecţiei radiologice

(197) În Recomandările din 1990 s-a observat că efectul unei

contribuţii la o doză individuală datorată unei surse este
independent de efectele dozelor din alte surse cu condiţia ca
dozele individuale să fie mult sub pragurile pentru efecte
deterministice dăunătoare.
Pentru multe scopuri, fiecare sursă sau grup de surse ar
putea fi tratate în mod obişnuit fiecare în parte.
…
Această procedură se numeşte abordare „asociată sursei”.
Comisia accentuează acum importanţa primordială a
abordării asociate sursei pentru că măsura poate fi luată la o
sursă pentru asigurarea protecţiei unui grup de indivizi la
această sursă.
+
Nivelurile protecţiei radiologice

(198) Pentru situaţiile de expunere planificate, restricţia

asociată sursei pentru doza pe care indivizii o pot suporta
este constrângerea de doză.
Pentru expunerile potenţiale conceptul corespondent este
constrângerea de risc.
Pentru situaţiile de expunere de urgenţă şi existente,
restricţia asociată sursei este nivelul de referinţă.
Conceptele de constrângere de doză şi nivel de referinţă sunt
folosite în procesul de optimizare a protecţiei pentru a
participa la asigurarea că toate expunerile sunt menţinute
atât de jos cât este rezonabil de obţinut, factorii sociali şi
economici fiind luaţi în considerare.
Nivelurile protecţiei radiologice

(200) În cazul specific al situaţiilor de expunere planificate

sunt necesare restricţii separate pe sumele dozelor
ocupaţionale şi pe sumele dozelor la populaţie. Comisia se
referă la astfel de restricţii asociate persoanei ca limite de
doze (vedeţi secţiunea 5.10) şi evaluarea omoloagă a dozelor
este numită „asociată persoanei”.
Nivelurile protecţiei radiologice
 Principiile protecţiei radiologice

Două principii sunt asociate sursei şi se aplică la toate

situaţiile de expunere:
 Principiul justificării
 Principiul optimizării protecţiei

Un principiu este asociat persoanei şi se aplică la situaţiile

de expunere planificate:
 Principiul aplicării limitelor de doză
 Principiile protecţiei radiologice

Categoria de expunere
Expunere Expunerea Expunere
Tipul situaţiei ocupaţională populaţiei medicală

Nivel de referinţă
Limită de doză Limită de doză
Expunere în diagnostic
Constrângere de Constrângere de
planificată (Constrângere de
doză doză
doză)
Expunere de
Nivel de referinţă Nivel de referinţă N.A.
urgenţă
Expunere
N.A. Nivel de referinţă N.A.
existentă
Principiile protecţiei radiologice

(233) Pentru expuneri ocupaţionale, constrângerea de doză

este o valoare a dozei individuale utilizată la limitarea
domeniului de opţiuni astfel încât numai opţiunile presupuse
a cauza doze sub valoarea constrângerii sunt considerate în
procesul de optimizare. Pentru expunerea populaţiei,
constrângerea de doză este o margine superioară a dozelor
anuale pe care persoanele din populaţie le-ar putea primi din
operarea planificată a unei surse controlate specificate.
Comisia doreşte să accentueze că constrângerile de doză nu
trebuie să fie utilizate sau înţelese ca limite prescriptive de
reglementare.
 Limitele de doză

(243) Limitele de doză se folosesc numai în situaţiile de

expunere planificate, dar nu şi la expunerea medicală a
pacienţilor.
Comisia a conchis că limitele de doză existente pe care le-a
recomandat în Publicaţia 60 (ICRP, 1991b) continuă să ofere
un nivel corespunzător de protecţie.
În cadrul unei categorii de expunere, ocupaţională sau
publică, limitele de doză se aplică sumei expunerilor datorate
surselor asociate practicilor care au fost deja justificate.
 Limitele de doză

Tipul de limită Ocupaţională Pentru public

20 mSv pe an,
mediată pe o
Doză efectivă 1 mSv într-un an**
perioadă definită
de 5 ani*
Cristalinul
150 mSv 15 mSv
ochiului
Doză
echivalentă Piele 500 mSv 50 mSv
anuală la:
Mâini şi picioare 500 mSv -

* Cu măsura de precauţie suplimentară ca doza efectivă să nu depăşească 50 mSv într-un

singur an. Restricţii suplimentare sunt aplicate expunerii ocupaţionale a femeii gravide.
** În circumstanţe speciale, o valoare mai mare a dozei efective ar putea fi permisă într-un
singur an cu condiţia ca medierea pe 5 ani să nu depăşească 1 mSv pe an
Categorii de expunere Recomandările din 1990 şi Recomandările prezente
(Publicaţii) publicaţiile care au urmat
Situaţii de expunere
planificate
Limite de doză individuale a
Expunere ocupaţională 20 mSv/an mediat pe o 20 mSv/an mediat pe o
(60, 68, 75) incluzând perioadă definită de 5 anic perioadă definită de 5 anic
operaţiile de recuperare
(96)
- cristalinul ochiului 150 mSv/anb 150 mSv/anb
- piele 500 mSv/anb 500 mSv/anb
- mâini şi picioare 500 mSv/anb 500 mSv/anb
- femei gravide, perioada 2 mSv la suprafaţa 1 mSv la embrion/fetus
de graviditate rămasă abdomenului sau 1 mSv din
încorporare de radionuclizi

Tabel 8. Compararea criteriilor

de protecţie între
Recomandările din 1990 şi cele
din 2007 (numerele din
paranteze se referă la numerele
Publicaţiilor ICRP; ICRP,
1991b,c, 1992, 1993b, 1994b,
1997a,d, 1998b, 1999a, 2004b,
2005a,c).
Vă mulţumesc
pentru atenţie!